Sunteți pe pagina 1din 6

Personalitatea umana reprezinta simltan un concept si o structuramultidimensionala care integreaza componente conditionate biologic, psihologic, social si spiritual.

De aici deriva si complexitatea contributiei sale in procesul de cunoastere psihiatrica si, intr-un sens mai extins,antropologica. Pornind de la aceste repere, personologia autentica( Stern. 1936) nu se poate rezuma la a reduce persoana la determinantii sai si postuleazanecesitatea formularii teoriilor asupra personalitatii normale si patologice,conform unorstudii riguroase si extensive. Acestea trebuie sa aiba repereexistenta activa si specificitatea stilului fiecarui individ, precum si sistemul de scopuri aferente ( scopuri proprii, suprapersonale si abstracte)echivalente ale idealurilor. In acelasi cadru, Murray ( 1938) subliniazaconditionarea reciproca dintre personalitate si psihismul individual, peterenul interferentelor motivationale interne si ambientale. Atat in varianta sa normala, cat si cele patologice, personalitateareprezinta componenta obligatory a terenului pe care se instaleaza diverseletulburari psihopatologice. Evolutia acestora este, de asemenea, favorizata,agravata sau nuantata de dominantele structurale ale personalitatii. Le seregasesc si in formularele moderne ale diagnosticului psihiatric siinfluenteaza evident calitatea strategiilor si relatiilor terapeutice. In genere, personalitatea umana este rezultatatul unui indelungat proces de selectie naturala in baza caruia devin stabile si dominante aceletrasaturi individuale care contribuie in cel mai inalt grad la supravietuirea speciei ( in cazul nostrum a speciei umane ), deci si la adaptabilitatea,eficienta si creativitatea inividuala in rolurile vietii. Faptul ca unele dintreaceste trasaturi-mai mult sau mai putin dezvoltate-devin maladaptive si perturbatoare ale integritatii structurale a persoanei si ale integrabilitatii sale comunitare pledeaza pentru apartenenta lor de natura umana, precum si pentru complexitatea si unicitatea acesteia.Caracteristica generica a personalitatii normale de a se constituiintr-o structura integrala si integrativa a secventelor transversale si sincrone individuale se regaseste si la personalitatile patologice si poate firaportata la acelasi fundal numit durata ( Nirestean, 1995). O personalitatedizarmonica presupune insa asocierea unor trasaturi autodezavantajante,

care, din cauza stabilitatii lor in timp si a particularitatii de a nu ficonstientizate de catre individ, sunt inductoare ale unui comportament maladaptiv persistent. Acestea reprezinta atributele de baza ale tulburarilor de personalitate si devin sursa unei diversitati extreme a formelor demanifestare a suferintei personale, dar si colective. Astfel privite, structurarile dizarmonice ale personalitatii seconstituie, din punct de vedere medico-psihiatric, intr- o categorienosologica aparte, dominata de un deficit comportamental si adaptiv precoce si persistent, care viciaza raporturile cu sine si cu lumea. Deficitul este ego-sinton si cultiva un stil egocentric, care devine manifest adeseori prin interventia unor factori declansatori inaparenti, greu de decelat. Dificultatile adaptive pot fi, de asemenea, mascate de un nivel intelectual sicultural superior, de toleranta anturajului, precum si de particularitatilerolurilor sociale si profesionale. Deficitul de adaptare si eficienta in roluriale personalitatii patologice sunt rezistente insa la mijloacele educative primitive si la diversele strategii terapeutice si reabilitative. Acest atribut este corelabil hipotrofiei si dezechilibrului structural al componentei personalitatii descrise de psihanaliza ca supraeu si care coalizeaza norme,reglementari si valori morale viciate. Ele intretin egoismul si non-empatiain raporturile interpersonale si favorizeaza cronicizarea tulburarilor adaptive, in concordanta cu dezvoltarea progresiva a convingerii conformcareia mesajele, discursul si atitudinea persoanelor din jur sunt lipsite deautenticitate, interesate sau ostile.Societatea are anumite cerinte si expectatii corespunzatoareindivizilor, iar

acestia, la randul lor, au diferite dorinte si nevoi. Ele se pot implini doar in cadrul creat de diversitatea raporturilor interpersonale, dar pot ramane deziderat si, in acelasi timp, o sursa de frustare atunci cand aceste raporturi sunt disfunctionale sau cand resursele personale sunt insuficiente. Ambele conditii reprezinta apanajul tulburarilor de personalitate, a caror constanta existentiala integreaza o dependentatensionanta, anxiogena, fata de anturajul social, conduite manipulative sauostil-dominatoare si ignorarea detasata a celor din jur. Aceste particularitati comportamentale pot fi uneori doar consecintadisfunctionalitatii grupului social a care contributie personapatica trebuieraportata la reperele demografice individuale si la nivelul de asumareresponsabila a experientelor biografice dezavantajante. Atributeleindividualismului promovat de sociocultura moderna occidentala sunt si eleextrapolate in structura diverselor categorii tipologice personologice.Tulburarile de personalitate au fost descrise si comentate dea lungul timpului in cele mai importante sisteme nosologico-nosografice internationale. Ele au fost privite ca un continuum al personalitatiinormale, dar si ca un domeniu coplet distinct. In acelasi context, personalitatile patologice sunt considerate de unii autori drept neclasificabile, iar de catre altii, un teritoriu cu atribute de unicat ceintegreaza diferentele si asemanarile interindividuale. Astfel, Kraepelin, Bleuler si Kretschmer au descris tipuri temperamentale sau structuri personologice de tip astenic, schizoid, ciclotimic sau cicloid, ce reprezentau stari precursoare sau forme atenuate ale psihozelor schizofrenice sauafective. Pe de alta parte, Schneider a descris o categorie de personalitati psihopatice complet distincte de celelalte tulburari psihopatologice. Aceste descrieri clasice, desi au fost estompate timp de deceniii deorientarea psihanalitica si de scolile postpsihanalitice, au devenit fundamentul clasificarilor categoriale moderne. Trebuie amintitecontributiile lui Freud, Alexander si, mai recent, ale lui Otto Kernberg. Eleau sugerat ideea dezvoltarii etapizate si partial predeterminate a diferitelor tipuri de personalitati patologice, reliefand diferentierile necesare siobligatorii fata de nevroze a caror simptomatologie este de facturaegodistonica. Prin elaborarea conceptului de nivel de organizare structurala a personalitatii a fost posibila o prima clasificare ierahica atulburarilor de personalitate, avand ca extreme personalitatea de tipborderline cel mai deficitar structurata si cea obsesiv-compulsiva cu uninalt nivel de organizare.In congruenta cu varietatea comentariilor de factura nosologica,trebuie subliniata importanta demersului diagnostic si a criteriilor folosite. Aceasta deoarece psihiatri chiar beneficiind de calea din urma sunt adeseori dubitativi in formularile diagnostice. La acestea se adauga sicontroversa dintre importanta contributie psihopatologice si maladaptive a factorilor situationali, raportata la aceea a trasaturilor personalitatii.Majoritatea clinicienilor prefera o sistemare categoriala atulburarilor de personalitate, cu deosebire dupa dezvoltarea conceptului de psihopatie si corespunzator incercarilor de management aferentedomeniului. In acest context si in pofida apelului la interviuri structurate si semistructurate, cota de subiectivism a diagnosticului ramane semnificativa.Se explica astfel de ce tulburarile de personalitate sunt relativ deficitar prezentate in raport cu restul entitatilor psihopatologice in orice systemdiagnostic. Abordarea din perspective categoriala a tulburarilor de personalitateeste o expresie a gandirii traditionale polarizate din societatea occidental. Diversele categorii sunt net delimitate si difera calitativ unele de altele. Seapeleaza la descrierea empirica a manisfestarilor patocomportamentale propriu-zise cace devin suportul conceptului de personalitate patologica sau dizarmonic structurata. Acesta intruneste in intentie atributele unuiconstruct ateoretic si are o validitate partiala corespunzatoare doar unoradintre simptomele integrabile. Descrierea categoriala poarta deci amprenta simplitatii si a stereotipiei oglindite in insirarea unor criterii de facture strict fenomenologica.Cel mai adesea, necesitatea clasificarii categoriale a tulburarilor

de personalitate le subdivizeaza in trei clustere : A bizare; B hiperexpresive si dissociale;C anxioase.Se pot descrie o serie de criteria diagnostic aplicabile tuturor tulburarilor de personalitate. Ele include : Comportamentul individual marcat dizarmonic, ca expresie a strategiilor cognitive, continuturilor afective, modalitatilor demanisfestare ale instintelor si abilitatilor relationale interpersonal deviante; Caracterul precoce si durabil al tulburarilor comportamentului,care devin manifeste in copilaria tardiva sau adolescent si persistatoata viata; Perturbarea constanta dar de intensitate variabila aadaptabilitatii in diversele roluri ale vietii si a eficientei sau a performantelor profesionale; Disconfortul subiectiv care creeaza si intretine sentimentul deneimplinire, incompletitudine si deficitul de satisfactie personala.Tulburarile de personalitate de cluster A Primul cluster cluster A al clasificarii categoriale include personalitatiile patologice cu trasaturi de serie psihotica. A.1.Tulburarile de personalitate paranoica Aceasta are ca dominante structurale orgoliul si interpretativitateamanifeste din tinerete, alaturi de abilitatile relationale selective.Suspiciunea si lipsa de incredere in cei din jur sunt intretinute de o stima de sine exagerata, care cultiva raporturi interpersonal sarace si mereu problematizante. Stima de sine exacerbate inhiba simtul autocritic si poatealimenta unerori o tinuta morala superioara si autoritarismul ca fundamente ale rolurilor de lideri sau de formatori de opine la care pot accede uneori. Pe aceasta cale apar mereu in prim-plan aroganta sitendintele de a-i exploata si manipula pe ceilalti ale caror expectatii sidrepturi sunt ignorate -, precum si lipsa de loialitate. Sunt promovateconstant imaginea si drepturile personale in orice situatie existential concreta si nu sunt tolerate frustarile si esecurile. In plan cognitiv, ideile preconcepute induc interpretari false alerealitatii obiective, pe fondul unei hipervigilitati si hiperestezii persistente.Sunt considerate referitoare la sine majoritatea cuvintelor si atitudinilor,chiar si cele bine intetionate, ale persoanelor din jur. Pacientii isi pastreaza pentru ei adevaratele ganduri si intentii si evoca experiente cu aluracomparative a evenimentelor traite sau imaginate. Sunt deci evidente frustarile expansive si, uneori, limbajul evaziv. Apar afisate in mod constant rigiditatea si detasarea afectiva, fiind evident lipsa empatiei si a capacitatii de a dezvolta sentimente fata de persoanele din jur, indiferent de gradul de rudenie sau de apropriereaexistential. Frecventele crize de furie si manifestari de gelozie patologica sedesfasoara in raport cu partenerul conjugal sau sexual. Relatiile interpersonale sunt dominate de neincredere, raceala siindifferentism. Apar mereu in prim plan atitudini resentimentare legate deinsultele si ofensele celor din jur, autovictimizarea fiind un atribut structural major. Chiar si evitarile sau conduitele de amanare ale persoanelor cu care vin in contact motivate de oboseala sau conjunctural privite ca ostile.Tehnicile comportamentale pot ameliora stilul paranoic, dar letrebuie sa profite de perioadele de descurajare, pessimism si dedezorganizare a mecanismelor de securizare.Tulburarea de personalitate paranoica se poate structura in familiile schizofrenilor si e mai frecventa la sexul masculin. A.2. Tulburarea de personalitate schizoida Este dominata de indiferentism afectiv si detasare in raporturileinterpersonale, tribute manifeste din tinerete. Sunt evidente capacitatilereduse de rezonanta emotional si rigiditatea in exprimarea unor stariafective sarace si greu de diferentiat unele fata de altele. Ca stari afective sarace,

inconstant sau tardive. Exista astfel un deficit de exprimare aemotiilor si, de asemenea, a nemultumirii sau a furiei precum si o lipsa de caldura si tandrete in relatiile interpersonal. Anhedonic, schizoidul este, inegala masura, indiferent la criticile sau laudele celor din jur. A.3 . Tulburarea de personalitate schizotipala Este caracterizata printr-un comportament excentric, dominat debizarerii si perceptii distorsionate ale propriei personae si ale ambiantei din spectrul depersonalizarii si derealizarii -, care intretin un deficit relational si adaptive cvasiconstant. In plan perceptual, sunt definitorii experientele insolite, adeseori detipul iluziilor corporale, a pseudohalucinatiilor si a fenomenelor de perceptive deliranta .Tulburarea de personalitate schizotipala este cel mai recent integrate clusterului A, fiind analizata prin prisma determinismului geneticcomun cu schizofreniile, precum si prin reliefarea unor structure de seriediscordanta.Tulburarile de personalitate de cluster B B.1. Tulburarea de personalitate antisocial Aceasta se diagnosticheaza dupa varsta de 18 ani si este precedatade dificultati adaptive semnificative cu o durata de minim 3 ani, ele fiind descriptibile din primele faze ale socializarii, cu mult inaintea varstei de 15ani. B.2. Tulburarea de personalitate de tip borderline Aceasta integreaza o accentuate instabilitate afectiva, a imaginii de sine si comportamentului, cu tendinte spre actiuni impulsive si ignorareacosecintelor acestora. Sunt mentionate urmatoarele criterii diagnostice: Imagine de sine instabila Ideatia paranoida tranzitorie Impulsivitatea Personopati instabile afectiv de tip impulsiv corespund urmatoarelor criterii: Labilitatea afectiva cu paroxisme disforice si agresive imposibil decontrolat; Tendinta marcata spre actiuni imprevizibile si violenta, cuignorarea consecintelor care se manifesta cu intensitate marita incondintii de cenzura sau coercitive; Dificultati in initierea si continuarea unor actiuni a caror implinire nu produce satisfactii imediate.Subvarianta de tip borderline implica : Dificultati de autoperceptie si instabilitatea imagini de sine, a scopurilor si valorilor personale inclusive in planul sexualitatii; Senzatia cronica de vid interior Incapacitatea de a intretine relatii interpersonale stabile insotitede frecvente paroxisme afective; Eforturile intense de evitare a abandonarii; Actiunile autovatamatoare recurente. Principalele criterii diagnostice sunt simptome si nu trasaturicaracteriale, din cauza asocierii cvasiconstante cu tulburari ale axei I-depresia, anxietate, anorexie, bulimie, TP obsesiv-conclusiva,tulburari disociative, abuz de substante.Sunt de subliniat interferentele cu alte tulburari de personalitatede cluster B, in primul rand cu TP histrionica.Ele corespund instabilitati imaginii de sine, labilitatii afective si eforturilor de prevenire a abandonului din partea anturajului.Prin acestea dinurma, ca si prin deficitul de autostima si senzatia cvasiconstanta deingrijorare si tensiune, personalitatea de tip borderline

se raporteazala personalitatea anxios-evitanta. Teama de abandon este un atribut comun si personalitatii dependete. Deficitul stimei de sine si cel relational sunt, de asemenea, puncte comune cu atributele dominanteale personalitatii depresive. B.3. Tulburarea de personalitate histrionica Principalele criteria diagnostic include : un stil hiperexpresiv,teatral, seducaor, crozitant si manipulative, care invoca atentia celor din jur. Imaginea de sine instabila intretine un discomfort psihic intens in toate situatiile in care nu se afla in central atentiei sau al preocuparilor persoanelor din jur.Strategiile cognitive sunt superficial, iar rationamentele facile, cuevitarea incursiunilor introspective, in timp ce limbajul este colorat,bombastic, dar sarac in detalii. Viata afectiva este, de asemenea, dominate de trairi superficial si putin stabile, dar intens exprimate in sensul demonstrativitatii.Coplesit de dorinta de a se valorize prin hiperexpresivitate si actiunicaptivante, histrionicul isi confirma mereu dezinteresul pentru lumea din jur, care este perceputa ca indiferenta, ostila sau ca o sursa permanenta de situatii neplacute. Avand mereu ca punct de plecare problematizanta stima de sine,histrionicul are uneori tendinta de a-si desconsidera anturajul de careramane totusi dependent. Este evident lipsa de curiozitate, creativitate sirabdare, in sensul perseverentei si constiinciozitatii. Multe personalitatihistrionic sunt in love with love , si manifesta preocupari estetice exagerate. Intensitatea si diversitatea manifestarilor TP histrionic depind denivelul educational si cultural. Determinismul acestei caracteriopatiiapeleaza atat la repere psihanalitice in primul rand la fixatiile libidinale -,cat si la factorii socioculturali prin personogeneza viciata de raporturiledeavantajante din familia parental, ca si de modele comportamentale sautraditiile culturale si mentalitatile collective cu semnificatii hiperprotective sau represive. In formele sale cu manifestari tipice, TP histrionic poate fi privita cao expresie extrema, caricaturala a trasaturilor psihologice ale sexului feminine, fiind, de astfel, una dintre caracteriopatiile descriptibile cu precadere la femei. B.4. Tulburarea de personalitate narcisica Ea integreaza atributul grandorii sip e cel al unei exacerbateautostime, nevoia imperioasa de admiratie, insotita insa de uncomportament lipsit de empatie. Stima de sine exagerata si sentimentul superioritatii si grandorii personale, care se manifesta in tinuta,vestimentatie, rolurile vietii, sunt patognomonice. Narcisicii sunt foarteafectati de nereusite sau de indiferenta anturajului care induc intense senzatii de rusine si umilinta.Sunt, de asemenea, caracteristice convingerile si expectatiileimpenetrabile legate de calitatile personale deosebite si de superioritatea pecare acestea o confera in raport cu anturajul, precum si fanteziile expansivenelimitate pe temele succesului, puterii si farmecului personal, care iiconfera statutul unei personalitati cu totul speciale, chiar unice. Cu cat sentimentul grandorii personale e mai stabil , cu atat narcisicul e maiadaptabil ; in situatia opusa, se asociaza trasaturi de tip borderline careagraveaza deficitul adaptiv. Tendintele manipulativ-dominatorii din relatiile interpersonal nu pot fi altfel orientate decat spre satisfacerea propriilor dorinte.Comportamentul arrogant invoca admiratia celor din jur, in contrast cu faptul ca narcisicul este el insusi invidious, dar se considera invidiat pentrucalitatile sale. El cauta si obtine succesul doar in acele profesii care iicultiva dominantele structural, iar comportamentul este constant hiperpragmatic, cu intoleranta la critica. Narcisicul mimeaza aderenta lanormele si valorile comunitare, avand o moralitate conjuncturala, iar plictiseala si detasarea de cei din jur, intretinute de sentimente de invidie siostilitate, il caracterizeaza si in situatiile cele mai favorabile .Tendintele de a simpatiza, de a se apropria de persoane importante sau de a agresa si domina in mod selectiv persoanele considerate lipsite devaloare sunt expresia trasaturilor dezavantajante : nesiguranta si lasitatea.Sunt descrise doua stiluri narcisice : unul hipervigil si cu tenacitate scazuta, ca expresie a unui eu fragil si empatic, respective unul dominator sitenace, corespunzator unui eu bine structurat, care nu este vulnerabil decat la manifestari de invidie si sfidare.Tulburarile de personalitate de cluster C C.1.

Tulburarea de personalitate evitanta Are drept dominante structurale sentimentul insuficientei personale ,inhibitia marcata in raporturile sociale si o sensibilitate exagerata la oricecomentariu negative adresat sau la critica.Aceste attribute sunt centrate peraportul nevoie-teama al individului.Sunt caracteristice stima de sine scazuta si tendinta de autorealizare in orice situatie.Evitantul adopta strategii cognitive de factura micromanica.,avand drept scop evitareacriticii sau a respingerii dinpartea anturajului si a implicarii in situatii deviata problematice.Are ,de asemenea,tendinta de a amplifica realitatea personala in sens negativ sip e cea exterioara in sens pozitiv.Ii sunt propriiasociatiile superficiale pe fondul hipervigilitatii,dar si amnezii selectiveasupra psihotraumelor. Eul hipotrofiat intretine in plan afectiv timiditatea si emotii negative persistente,alaturi de o anxietate indreptata sper sine.Sunt descriesnumeroase fobii,predominant de factura sociala.Depersonalizarea estemereu prezenta,indeosebi sub forma senzatiilor de instrainare si decolorarea propriilor trairi afective.Motivational ii este caracteristica ambitendinta,in sensul dorintei de a fiacceptat de cei din jur,dar cu pastrarea distantei.Se autoprotejeaza de o potentiala rejectie si,desi desi are aptitudini,evita sa le foloseasca.Are un elaborate comportament de evitare a contactelor sociale,atunci cand se suspecteaza faptul ca nu este dorit sau acceptat.Stilul personal esteretras,neincrezator,supracontrolat,putin activ,manierat,adeseoribizar.Retinerea accentuate in relatiile interpersonale este insotita de teamade a nu fi ridiculizat,teama care se extinde si asupra raporturilor profesionale in cadrul carora adopta o pozitie pasiva si repliata ,care s ail faca sa fie ignorat.Cel mai important scop ramane garantarea sigurantei personale.Initiativele personale sunt rare,cu evitarea constranta a situatiilor noi si a asumarii inclusive a unor riscuri minore.Neofobia este patognomonica si accentueaza teama de orice responsabilitate aevitantului.Comportamentul evitant poate fi conditionat cultural,asa cum seintampla in cazul imigratiilor.C.2.Tulburarea de personalitate dependenta Este caracterizata printr-o stima de sine scazuta si prin nevoia de a fiingrijit si sprijinit.Se structureaza adtfel un comportament docil siadeziv,precum si teama de separare.Deendentul are autoreprezentarinegative in plan cogniiv,pe teme de ineficienta si inferioritate in raport cucei din jur.Este dominat de preocupari ilogice si ruminatii legate de teamade a fi lasat sa se decurce singur,insotita de convingerea ca este incapabila sa o faca.Este evidenta incapacitatea de decizie sau elaborarea unor planuri de viata,pentru initierea carora transfera intotdeaunaresponsabilitatea asupra celor din jur.In plan afectiv domina anxietatea sociala si de performanta si teama de abandon ,la care se adauga tendintade a o cauta imediat o alta persoana protectoare atunci cand precedentalegatura interpresonala esueaza.Apare o senzatie de discomfort intens sineajutorare in conditii de singuratate,cu ipsofobie si teama de abandon.