12 Tipologiile regimurilor politice Exista mai multe tipologizari a regimurilor politice, unii incearca sa imparta regimurile politice dupa

: 1.nr conducatorilor: a .democratie unde conduce poporul b.monocratie puterea unei singure persone c.oligarhie un grup de persone conduce d.mixt cind se unesc mai multi O tipologizare mai ampla o propune Duverger. La baza clasificarii sale exista 4 criterii: a. b. c. d. In baza puterii politice (exista mostenirea puterea si alegerile) Problema alegerii si structura conducerii Formarea organelor de conducere Relatiile dintre acestea

El identifica 2 tipuri de regimuri: 1. 2. Regimul liberal democratic, parlamentar sau prezidential Regimuri autoritare, comuniste,fasciste si in curs de dezvoltare

Intr-o abordare sintetica in baza a mai multor criterii ( modul de constituire a organelor puterii de stat(alegeri directe sau indirecte si numiri)); dupa modul de alegere a conducatorului; dupa continutul si sfera drepturilor si libertatilor cetatenilor; dupa natura si baza ideologica; dupa sistemul de partide care pot fi clasificate in democratice si nedemocratice, totalitare si autoritare. Regimul democratic: se caracterizeaza prin mai multe trasaturi: 1. 2. 3. 4. Organele de conducere a puterii de stat se constituie si actioneaza prin consultarea cetatenilor. Exista si se aplica principiul separarii puterii in stat Exista un alt sistem de drepturi si libertati cetatenesti a caror aplicare in practica este garantata de catre organele puterii in stat Exista pluripartitizmul politic si pluralizmul ideologic, fapt care da nastere si asigura functionarea apozitiei politice . Exista mai multe tipuri de regimuri democratice : parlamentar, prezidential si semiprezidential.

Regimuri nedemocratice mai suntt numite dictatoriale. In politologie termenul de dictatura se identifica cu cel de totalirism, absolutism, despotism autocratie. Trasaturile regimurilor polotice dictatoriale: 1. 2. 3. 4. 5. Puterea de stat este detinuta si exercitata in mod absolut de catre o persoana sau un grup de persoane care concentreaza in miinile lor intreaga putere Nu se realizeaza principiu separarii puterilor In existenta unor organe reprezentative ale puterii de stat Lipsa multipartitismului politic si a plurarismului ideologic Si in consecinta lipsa opozitiei politice si in loc de aceasta este promovata ideologia partidului unic prin mijloacele propagandei are loc crearea cultului personalitatii

Totalitarismul este o forma a unui regim politic nedemocratic caracterizat prin o organizare si functionare societatii in care statul controleaza toate aspectele vietii sociale si individuale. Termenul a fost folosit pentru prima data pe timpul lui Mussolini si mai apoi a fost preluat de altii ca Fridrih si Bjejinschi in lucrarea dictatura autoritara si auocratiei. Exista mai multe trasaturi ale totalitarisului :

1. 2. 3. 4. 5.

Un singur partid condus de un lider charismatic Ideologia oficiala impusa societatii Monopolul asupra mijloacelor de informare( cenzura) Instaurarea unui sistem de terroare politica Sistem centralizat de control si dirijarea cu economia

Autoritarismul De obicei este tratat drept un regim politic care ocupa o opozitie intermediara dintre democratie si totalitarism. Spre deosebire de regimul totalitar, autalitarismul accepta un pluralism limitat, nu recurge intodeauna la o iideologie obligatorie. Autorittarismul limiteaza libertatea dar nu o anuleaza de tot. Accepta in anumite limite existenta societatii civile.

13 Statul institutie fundamentala a sistemulu politic Statul este cea mai importanta si eficienta institutie in exercitarea puterii politice . Bourdeau spune ca oamnii au inventat statul pentru a numai trebui sa se supuna altor oameni. Inca din primele sale manifestari, statul a fost vazut intro dubla ipostaza: atit ca teritoriu cit si ca institutie suprema a societatii. Vechii greci defineau statul cu nottiunea de polis oras stat, cetate stat si la rindul lor romanii pentru a face o mai mare distinctie intre sat ca teritoriu si stat ca institutie foloseau 2 termeni distinsi acestea erau: civitate -stat in sens de teritoriu si respublica -ca institutie politica. Pentru a 1-a oara notiunea de stat numita statio este folosita de Nicollo Machiavelii in 1513 in lucrarea Principile . Incepind cu secolul 18 termenul de stat in sens de putere si institutie politica cu rol major in organizarea si conducerea societatii se impune treptat in limbile moderne. Oproblema discutata pina in zilele de astazi este cea a definirii si stabilirii originii statului. In aceste probleme dea lungul timpului au fost lansate mai multe teorii ale aparitia statelor: 1. Teoria teocratica (statul este o creatie divina, zeu) aceasta a servit si fundamentarea doctrinei monarhiei absolute , reprezentantul statului este regele, imparat. 2. Teoria patriarhala partasii ei spuneau ca statul a provenit direct din familie, iar puterea monarhului din puterea parinteasca. Originile statului erau denumirea triburilor si gintilor 3. Teoria contractuala dupa Rousseau statul a aparut in baza unei intelegeri dintre putere si cetateni, drept o necesitate naturala, partasii acestei teorii erau , Rousseau, Didro si Locke 4. Teoria violentei, statul a aparut ca rezultat al starilor conflictuale dintre oameni in care tribul invingator isi subordona pe cel invins. Partasul ei a fost Diuring 5. Teoria marxista statul este rezultatul dezvoltarii fortelor de productie si a luptelor dintre clase. 6. Teoria organicista adeptii ei incearca sa transpuna mecanic situatii din natura asupra societatii 7. Teoria psihologica ei spun ca in societate exista 2 categorii de oameni care sub aspect psihic unii sunt destinati sa conduca iar altii sa fie condusi. 8. Teoria juridica, statul a aparut din necesitatea reglementarii prin acte normative a relatiilor si raporturilor dintre oameni. In general statul este considerat de mai multi cercetatori drept acea forma de organizare prin care se exercita puterea politica, in limitile unui anumit teritoriu de catre un grup de oameni organizati care isi impun vointa si interesele asupra societatii. Istoriceste momentul aparitiei statului difera de la o societate la alta dar ca proces istoric aceasta se produce in perioada de trecere de la societatea gentilica la cea sclavagista. Procesul aparitiei statului a fost unul obiectiv, determinat de factori de ordin social, organizational, economic, politic.

Trasaturile statului : Este intitutia politica cu cel mai inalt grad dde organizare. Este cea mai veche si cuprinde toti cetatenii . Statul este autoritate legitima care elaboreaza legi si impune respectarea lor . Statul are caracter suveran si independent. Si are caracter istoric se adapteaza conditiilor istorice .

14 Functiile statului si dinamica lor Functiile interne : 1. F. economico-organizatorica a statului formele de interventie a statului in economie sunt numeroase. Au ca scop : protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara, valutara;exploatarea rationala a pamintului si a celorlalte resurse naturale luinduse in consideratie interesele nationale;refacerea si protectia mediului , mentinerea echilibrului ecologic; sporirea numarului de locuri de munca, crearea conditiilor pentru cresterea calitatii vietii. 2. Functia cultural educativa caracterizeaza atitudinea statului fata de potentialul sau uman, intelectual, spiritual 3. Functia de mentinere a ordinii publice in general si aordinii legale in special 4. Functia de garantare si apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale oamenilor 5. F. ecologica protectia mediului, conservarea si ocrotirea monumentelor istorice si culturale constuie o mare obligatie atit a statului cit si a oricarui cetatean. 6. F. de organizare a societatii. Functiile externe: 1. F. de aparare a statului aceasta f. inpune consolidarea neutralitatii permanente a statului 2. F. de mentinerea a pacii si aordinii mondiale fiecare stat trebuie sa contribuie la indeplinirea acestei functii. Toate conflictele dintre state trebuie rezolvate pe cale pasnica 3. F. de colaborare si consolidare a relatiilor cu tarile comunitatii internationale. 4. F. de integrare in economia mondiala si de coolaborare cu alte state in solutionarea problemelor globale. 15 Statul de drept: concept si principiile functionarii
Statul de drept Aceast sintagm reflect interdependen a dintre cele dou fenomene sociale, fiecare avnd tendin e opuse: statul (puterea) de domina ie i supunere, dreptul de ordonare i frnare. Un renumit jurist francez, L. Duguit, spunea c dreptul f r for e neputincios dar for a f r drept este o barbarie. Statul de drept presupune armonizarea, echilibrarea raporturilor celor dou componente, n sensul domniei legii, adic a suprema iei ei absolute n scopul prezerv rii drepturilor i libert ilor individuale. El a ap rut n secolele XVII-XVIII, n cadrul revolu iilor din rile occidentale ndreptate mpotriva arbitrariului feudal. n epoca noastr conceptul a fost reactualizat, n urma experien elor totalitare din mai multe ri europene. Prin tr s turile sale, vom observa c , de fapt, statul de drept se identific cu statul liberal-democratic. Oricum, reprezint stadiul cel mai avansat de organizare social-politic , validat de experien a istoric , ceea ce nu nseamn c nu este perfectibil. n ceea ce prive te categoria "stat de drept", n literatura de specialitate au fost elaborate cteva zeci de defini ii ale ei, ceea ce e firesc dac avem n vedere faptul c cel mai adesea este tratat n interdependen cu categoria de "democra ie" c reia i g sim alte cteva zeci de defini ii. Jaques Chevallier define te "statul de drept" ca fiind "tipul de regim politic n care puterea statului se afla ncadrat i limitat de c tre drept". Conceptul statului de drept a fost elaborat n Europa continental la sfr itul secolului al

XX-lea de c tre doctrina juridic german , ns i expresia "stat de drept" "Rechtsstaat"- apare pentru prima dat n terminologia juridic german n secolul al XIX-lea , apoi doctrina francez "Etait et droit"-, pentru ca treptat s se generalizeze pe continent sub diferite terminologii proprii fiec rei limbi: "Estado de dereche" n spaniol , "Stato di dirito" n italian , etc. Speciali tii apreciaz c izvorul de la care a plecat teoria juridic n elaborarea categoriei "Rechtsstaat" este filosofia kantian referitoare la societatea civil , n care individului i sunt garantate drepturile naturale; pentru Kant constrngerea transform starea precar a libert ilor subiective n stat de drept. Principiile "statului de drept" sunt repere metodologice de construire a lui. n opinia prof. Tudor Dr ganu principiile statului de drept sunt urm toarele: I. Principiul drepturilor i libert ilor naturale fiin ei umane Este bine cunoscut faptul c n antichitate statul era considerat valoarea suprem . Aceasta i conferea prerogative nelimitate, pe care i le-a exercitat pn n secolul al XX-lea d. Hr.. Constitu ia italian zis "a lui Mussolini" stabilea "Statul este totul, individul nimic". Chiar la acest nceput de mileniu III, exist regimurile totalitare care proclam suprema ia absolut a statului, lipsind de con inut libert ile cet eanului. Declara ia drepturilor omului (1789) a preluat ideile de filosofie social ale lui John Locke adev rata "biblie a liberalismului i individualismului" i a statuat n art. 2 c "scopul oric rei asocia iuni politice este p strarea drepturilor naturale i indescriptibile ale omului", iar n art. 16 a rezumat concep ia despre statul de drept:: " orice societate n care grani a drepturilor nu este asigurat i nici separa ia puterilor determinat , nu are constitu ie". Principiul filosofic al drepturilor i libert ilor naturale ale fiin ei umane nseamn nu numai c fiin a uman , n individualitatea ei, se na te purtndu-le, ci i faptul c , de cnd exist fiin a uman , exist drepturile i libert ile ei. Drepturile i libert ile inerente naturii umane sunt imprescriptibile de c tre stat, pe de o parte, iar pe de alta sunt inalienabile de c tre cel care este titularul lor. Aceasta nseamn c statul este limitat tocmai de ceea ce e natural n drept, de individul uman, subiectul unui sistem de drept fiind expresia sistemului dreptului, aceasta avnd i temeiul n condi ia uman , pe coordonatele ei "omni et soli" acelea i.

16 Societatea civila, esente si trasaturi Politica, puterea, statul reprezinta forme de manifestare a intereselor globale, de grup si individuale pentru promovarea intereselor si a necesitatilor particulare oamenii creaza institutii nepolitice cum ar fi: familia, mijloace de comunicare, organizatii culturale, sportive. Preocuparile cotidiene ale indivizilor in formele sale primare constituie domeniul societatii civile. Atunci insa cind interesele private ale individului devin actuale pentru un grup social, iar aplicarea lor in practica afecteaza interesele altor grupuri sociale atunci ele capata un caracter politic, ce nu pot fi solutionate de cit prin interventia statului . Asadar societatea civila si statul sunt in relatii de interdependenta. Notiunea de societatea civila o intilnim inca la autorii antici, de si fenomenul propiu zis lipsea. Cicero spunea ca socieatatea civila exista in contrapunere barbarism ( care are un nivel mai jos de dezvoltare) . Fondatorul liberalismului Jean Locke pentru prima data a plasat individul deasupra societatii si a statului iar libertatea prioritara altor valori. La fel Locke este autorul contractului social. Conform lui fundamentul libertatii si garantia dependentei politicii a individului o constitue propreiteatea privata. Un rol deosebit in elaborarea conceptului de societatea civila il are Heghel . Conform lui societatea civila ocupa o pozitie intermediara intre falmilie si stat. La baza societatii civile se afla proprietatea privata, diferentierea sociala si diversitatea intereselor. Societatea civila poate fi definita drept un sistem de grupuri intermediare cu organizare proprie care: 1. Sunt relativ independente atit de autoritatile publice cit si de unitatile private de productie 2. Sunt capabile de a lua hotariri si de actiona colectiv in scopul apararii sau promovarii prorpiilor interese si pasiuni 3. Nu incearca sa ia locul agentilor statali sau autoritatilor private de productie.

4. Sunt de acord sa actioneze conform unor reguli civile prestabilite care presupun respectul reciproc.Prin societatea civila se constituie o calitate compusa care se sprijina norme comportamentale: a. Autonomie duala(fata de stat si fata de proprietatea privata) b. Acttiunea colectiva c. Non-uzurpare ( sa nu ia puterea) d. Respect In intelegerea lui contemporana termenul de societatea civila priveste un ansamblu complex de organizatii independente fata de stat care exprima pluraritatea preferintelor valorice si a identitatilor culturale dintr-o societate. O trasatura importanta a societatii civile consta in faptul ca reteaua foarte activa a acesteia este un factor foarte important al societatii democratiei. In afara de aceasta societatea civila intareste relatiile interpersonale, produce incredere reciproca intre cetateni in raport cu sfera publica , dezvoltarea societatii civile este astazi conditia esentiala a democratiei liberale. 17 Partidele politice, concept si functii Activitatea politica se realizeaza nu numai prin intermediului statului ci si printr-o vasta si complexa retea de organizatii si institutii extrastatale. Dintre acestea cele mai vechi si mai importante sunt partidele politice. Democratia incepe sa existe numai odata cu aparitia si dezvoltarea partidismului . Din latina parspartis semnifica o parte a unui intreg. Partidul politic poate fi definit drept o grupare de oameni constituit in mod voluntar animati de aceleasi idei, conceptii , interese, scopuri care actioneaza in comun, in baza unui program in vederea realizarii acestuia. Este celebra definitia lui Max Weber conform careia partidele sunt organizatii specializate care vizeaza, cucerirea si conservarea partidelor politice. Prin partid politic trebuie sa intelegem acelea asociatii fondate pe libera viziune a participantilor care are drept scop obtinerea puterii pentru elitele care le reprezinta si a unor oportunitati ( ideale sau materiale) pentru militantii activitatii. Primele partide apar in antichitate, insa in acceptii moderna a notiunii date partidele apar odata cu societatea capitalista (existenta oamenilor liberi) Geneza partidelor politice trebuie cautata in perioada de trecere de la feudalism la capitalism. Functiile: 1. Rolul partidelor politice in organizare si conducerea vietii social politice e manifesta prin functia care le exercita nu este identica pentru partidele aflate la guvernare si cele in opozitie 2. Functia de organizare si conducere 3. F. teoretico ideologica (aspecte tine de adoptarea si dezvoltarea propriului program, organizarea si sustinerea unei lupte ideologice) 4. F. civica, formativ educativa si patriotica 18. Tipologia partidelor politice Pp pot fi clasif in diferite tirpuri reiesind din dif. criterii. In dependenta de criterii care sunt puse la baza clasificarii depinde tipolgizarea partidelor. 1. daca la baza clasificarii drept criteriu este luat stilul de comunicare dintre lider si membrii de rind deosebim: a) partea autoritara unde liderul are o influentahotaritoare asupra larii deciziilor iar posibilitatile membrilor de rind de a influenta asupra conducatorului sunt limitate.

2.

3.

4.

5.

6.

b) Democratice deciziile se adopta in mod democratic cu participarea larga a membrilor de rind organizarea de conditii ale partidelor sunt alese si poarta responsabilitate si isi dau dare de seama in fata membrilor Daca la baza sta caracterul actiunilor politice a partidului deosebim urmatoarele tipuri de partide: a) moderate actiunile lor nu sunt radicale extremiste si nu au o activitate unilaterala. Le accepta compromisul, usor merg la coolaborare b) radicale se pronunta pentru transformari si reforme grandioase promovind niste actiuni politice mai insistente, mai dure. c) Extremiste pot fi din extrema stinga sau dreapta, ele pot recurge si la actiuni violente si tind la infaptuirea transformarilor pe cale revolutionare Sav. Franc Duverger pune la baza criteriul numeric si structura organiz interna. Deosebeste 3 tipuri: a) De masa pentru parrtide pasive caracteristic este ca sunt destul de numeroase atragind de partea lor paturile sociale largi. Sursa de finansare este cotizatia de membru. Part socialiste comuniste b) Partide de cadre sunt mai putin numeroase. Mizeaza pe profesionalismul membrilor de partid pe potentialul lor financiar econom care serveste drept sursa definantare a activitatii partidului. P republican in sua p democratilor c) Partide strict centralizate disciplina stricta, subordonarea organelor locale celor centrale , liderul politic si anturajul lui au inputerniciri destul de mari si influenteaza foarte puternic asupra partidelor la toate nivelurile / partide comuniste Daca la baza criteriului atitudinea fata de realitatea sociala existenta deosebim: a) Partide revolutionare ele tinde si insista la niste transformari pe calea revolutiei. b) Partidele formiste tind sa infaptuiasca transformari esentiale prin reforma. c) Partide conservatoare tind sa pastreze realitatea existenta fara a infaptui transformari esentiale. d) Partide reactionare lupta pentru intoarcerea la regimul precedent, la reinstaurarea la puterea fortelor care dejau sau transformat intr-o frina in dezvoltarea societatii Daca la baza este luata doctrina ideologica deosebim : a) Partide social democrate b) Partide crestin democrate c) Partide conservatoare d) Partide comuniste e) Partide monarhiste f) Partide fasciste g) Partide nationaliste Partidele politice mai pot fi clasificate si dupa criteriul participarii sau neparticiparii la realizarea puterii, deosebim: a) Partide de guvernamint b) Partide opozitioniste Ele pot fi legale, semiegale sau clandestin Liderii politici pot fi clasificati dupa locul pe care il ocupa pe scena politica: a) Partide de stinga b) De centru c) De dreapta

19. Sisteme de partide, definirea si clasificarea Pp in fiecare tara formeaza sistemul de partide. Savantul italian Sartori evidentiaza 7 tipuri de sisteme: 1. Sistem cu un singur partid asa sistem functioneaza in tarile unde eista doar un singur partid puternic in mina caruia este putpolit iar celelalte partide sint interzise ( fosta URSS, romania, cuba) 2. Sisteme de partid hegemon functioneaza in tarile unde exista citeva partide insa unul din ele a reusit sa cucereasca puterea, a instaurat monopolul asupra organelor organizatiilor de informare in masa si are influenta hotaritoare asupra tuturor sferelor vietii sociale. (polonia in perioada socialista, RDG) 3. Sistem cu un partid dominant este caracteristic pentru tarile unde este un partid numeros puternic in mina caruia este puterea si el se bucura de sustinerea maselor si nu admite alte partide laputere ( congresul national din india) 4. Sisteme bipartid functioneaza in tarile unde sunt doua partide mai puternice decit celelalte,practic au sanse reale de a cistiga majoritatea la alegeri. Partidul care cistiga alegerile devine partidul de guvernamint, celalalt trece in opozitie. (SUA, republica democratica Anglia) 5. Istemul pluripartidist limitat asa sistem exista in tarile unde sunt 5 -6 partide dintre care practic oarecare poate obtine majoritatea la alegeri, astfel capata legitim mandatul de a forma guvernul. 6. Sistemul pluripartidism extrem caracteristic acolo unde exista de la 20 30 partide care unele coolaboreaza intre ele, iar altele se confrunta pentru a obtine majoritatea la alegeri, fac blocuri si aliante, nu da posibilitatea de a crea un sistem stabil. 7. Sistem atomizat de partide eista in tarile slab dezvoltate unde eista un numar foarte mare de partide insa nici unul nu poate pretinde la guvernare, tari care nu au baza sociala solida. 20. Alegerile politice: notiuni functii, principii Termenul provine din latinescul electio, - onis alegere sau optiune si din latinescul eligere- a culege din. Alegerile sunt un mod de desemnare a conducatorilor de catre ansamblul membrilor unui grup. Alegerile actiune prin care cetatenii selecteaza si desemneaza prin vot, in conformitate cu anumte proceduri, persoanele care urmeaza sa faca parte din organele de conducere ale unui stat, unitatea teritoriala administrativa sau ale unei organizatii. Alegerile reprezinta o modalitate de selectare si desemnare aactorilor ce concureaza pentru obtinerea functiilor publice politice. Functiile alegerilor: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Legiimarea sistemului politic Exprimarea intereselor sociale Constituirea istitutiilor puteri Exercita controlul asupra institutiilor puterii Renovarea sistemului politic si constituirea unei opozitii eficiente Mijloc de socializare politica Dezvolta comunicarea politica intre subiectii procesului politic Solutionarea pe cale pasnica a conflictelor politice Recrutarea elitei politice

Principiile dreptului electoral:

1. 2. 3. 4. 5.

Votul universal Vot egal Direct Secret Liber exprimat. Criteriile democratice de organizare a alegerilor : 1. Periodicitatea si recrutarea alegerilor 2. Sanse egale pentru concurenti electorali 3. Existenta alternativei si concurenta.

21 sistemele electorale, esenta si tipologii Sistemul electoral este totalitatea normelor, si regulilor are reglementeaza desfasurarea alegerilor in toate aspectele sale. Sistemul electoral constituie un mecanism pentru transformarea voturilor in demnitati publice , sistemele electorale sunt ansamblu de legi, proceduri si reguli ce reglementeaza votul popular si modul in care rezultatele acestuia sunt transformate in locul in forul legislativ . Componentele sistemului electoral: organizarea alegerilor, desfasurarea companiei electorale, desfasurarea alegerilor, stabilirea rezultatelor acestora. Formula electorala: 1. Majoritar 2. Proportional 3. Mixt Modul de scrutin majoritar candidatul trebuie sa obtina o majoritate de voturi pentru a cistiga cursa electorala. Este cel mai vechi mod de scrutin, usor de inteles si cel mai fregvent folosit. Actorii principali sunt persoanele si nu partidele politice .Dezavantajul nereprezentativitatea ( partidele mici sunt prost reprezentate) Se utilizeaza 3 tipuri de majoritati: majoritate simpla mai mult ca ceilalti; majoritate absoluta 50%+1 ; majoritatea calificativa un anumit numar de voturi stabilit, ca regula mai mare ca majoritatea absoluta. Tipologii: Cu un singur tur: simplu; si votul alternativ; In 2 tururi: participa toti candidatii din primul tur fiind nevoie de o majoritate simpla ( formula majoritarpluralitara) ; si participa doar primii doi candidati. Modul de scrutin proportional are ca principal obiectiv realizarea unei mai mari proportionalitati intr numarul de voturi cistigate de un partid si nuumarul de mandate in adunarea legislativa alocate acestui partid. Caracteristici: 1. 2. 3. 4. 5. Respecta corectitudinea in transformarea voturilor in mandate formele matematice Opereaza in marea parte doar cu formatiunile politice (votarea peliste de partid) Presupune circumscriptii plurinominale Faciliteaza o mai buna reprezentare pentru partidele mici Fragmentarea exagerata a vietii politice dezavantaj corelativ.

Mod de scrutin mixt- reprezinta o imbinare in diferite forme a formulelor majoritare si acelor proportionale.

Caracteristici: Alegatorul are de regula 2 voturi si prin urmare exista 2 categorii de deputati cei alesi in circumscriptii uninominale si cei alesi pe liste de partid. Incearca sa preia de la scrutinul majoritar existenta relatiei dintre alegator si reprezentat, de la cel proportional corectitudinea reprezentarii. 22 Elita politica: trasaturi, tipuri si functii Elita politica pentru Pareto Vercuno sunt persoane care detin indici superiori insfera lor de activitate si au atins un nivel inalt de competenta. In alta lucrare el scrie ca elita o constutuie oamenii care ocupa un statut inalt, corespunzator cu nivelul sau de influenta politica sau sociala. Asa numita clasa superioara compune elita. Mosca sustine : Sunt oameni cei mai activi din punct de vedere politic. Lasswell sustine: Minoritatea organizata ce realizeaza conducerea cu majoritatea organizata. Webber sustine: Persoane charismatice. Elita dominanta include grupuri (politic, economic, ideologic, stiintific, cultural) care se implica direct sau indirect in relatii de putere. Elita politica partea a elitei dominante care participa nemijlocit la exercitarea puterii politice. Dupa Tamas elita sunt cei mai buni, oameni deosebiti prin pregatire si talent indomeniul lor de activitate. Cei care prin statut si rol constituie structura de putere din societatea . Elita politica este acel grup social care concentreaza in miinile sale in puterea de stat si functiile de putere, guvernind societatea sau iinfluentind asupra structurilor de putere Tipologia: 1. 2. 3. 4. 5. Dupa volumul de puteri: superioara, de mijloc, si administrativa (birocratia) Dupa atitudinea fata de putere: guvernanta, neguvernanta, de influenta si de opozitie. Dupa nivelul competentei: nationala, regionala si locala. Dupa eprimarea intereselor: profesionala, demografica, etnica si religioasa. Dupa caracterul manifestarii: Democratica, autoritara, totalitara.

Functiile elitei politice: 1. 2. 3. 4. 5. 6. Strategica ce trebuie sa faca, scopuri generale Politico-gestionara Organizatorica Comunicativa Integrativa de a integra societatea De pronosticare elaborarea mai multor planuri

23 Mecanismul formarii, recrutarii, schimbarii elitei politice. Sisteme de formare a elitei politice. 1. Sistemul de ghilda (breasla). Avansare, promovarea lenta a candidatilor pe verticala puterii. Candidatii sunt selectati din anumite grupuri. Caracteristici: sistemul de recrutare cu caracter

inchis, lipsa concurentei, in esenta conservator. Tendinta spre birocratizare, conformism, devotamentul liderului - nomenclatura. Probabilitatea redusa a conflictelor, grad sporit al pronosticarii. 2. Sistemul antreprenorial. Cea mai mare parte a elitei nu se constituie in baza numirii in functie sau in baza alegerilor generale. Caracteristici: este un proces liber al selectiei , presupune o concurenta dura intre aspiratia la functia de putere. Cerinte sporite fata de calitatile personale. Probabilitatea relativ mare a riscului si a neprofesionalismului in politica. Grad mare a conflictelor in interiorul elitei. Pronosticarea scazuta a politice. Factorii care favorizeaza accesurile in rindurile elitei: bunastarea, statutul familiei, superioritatea pregatirii, abilitati profesionale, controlul resurselor politice, sistemul de alegeri, tehnologiile politice. Schmibarile elitei politice se bazeaza pe teoria rotatiei elitelor: V. Paretto ( 1848-1923) 1. Orice elita cu timpul isi pierde din mobilitate si dinamica. Inacelasi timp se formeaza contraelita care are ca scop inlocuirea elitei vechi. 2. Echilibrul social necesita ca elita dominanta sa fie completata cu personalitati de provenienta neelitara insa cu calitati de elita. 24 Liderismul politic: esenta, functia si tipologia. Liderismul provine de la limba engleza Leader conducator sef. Semnificatiile: perosana care isi exercita autoritatea, fie formal sau informal, orientind si coordonind activitatea altora. Persoana care detine puterea executiva presedinti de stat sefi de guvern. Cel ce in virtutea unor aptitudini poate conduce activitatile colective. R. Taker analizeaza liderismul sub aspectul celor 3 elemente: 1. Diagnoza situatiei 2. Determinarea directiei de actiune 3. Mobilizarea celor ce indeplinesc actiunea O conditie obligatorie a liderismului este posesia puterii in organizatii concrete formale sau neformale. Teorii cu privire la liderismul politic. 1. Teoria trasaturilor personale determina persoanele dotate cu anumite calitati 2. Teoria situationala aprecierea si acceptarea de catre societe a unui lider care este apt de a intelege si de a actiona in vederea ameliorarii situatiei. Articularea de interese a maselor si aliderului politic. 3. Teoria constituantelor acceptarea procesului politic prin prisma actiunii liderului politic, identificarea fenomenului politic cu liderismul. Acceptarea liderismului ca element central al puterii. Dupa Weber: lideri traditionali caracteristic epocii preindustriale, puterea este mostenita eriditar; lider rational legal juridic, se produce in rezultatul competitiei la alegeri, caracterisitc epocii industriale si preindustriale; lider charismatic credinta in calitatile extraordinare ale liderului politic. Din perspectiva psihologica deosebim : lider ales, etalon, preferat si specialist. In functie de modul in care liderul isi exercita functiile. Si politologul Kurt identifica:

1. Lider autoritar conducerea stricta marcata, bazata pe impunerea administrativa, egocentrismul liderului in luarea deciziilor 2. Democratic ( colegial) participarea altor subiecti la procesul politic, decizii colective 3. Liberal este incurajata actiunea societatii si a mai multor figuri politice. 25 Cultura politica: notiune, dimensiuni si componente. Cultura politica un model de orientare si comportament in politica. Necatind la numarul mare de definitii date culturii politice, cutura politica este conceputa sub 2 aspecte: 1. Ca parte componenta a culturii si civilizatii nationale si universale 2. Ca dimensiune subiectiva a sistemului politic In stiinta politica conceptul de cultura politica este relativ nou si este legat de numele savantilor Gbriel Almont si Verba. In lucrarea cultura civila e pentru prima data caracterizat termenul dat, aceasta lucrare a inceput in anii 60 ai sec precedent. Conform lui Almont si Verba cultura politica, este un fenomen complex rezultat al unui sistem de atitudini generat de reprezentari, valori, credinte si convingeri impartasite si un sistem de conduite al membrilor societatii in raport cu viata politica. Dimensiunile: Atit sub aspect structural cit si functional presupune o serie dimensiuni: 1. Dimensiunea cognitiva se refera la cunostintele, informatiile pe care le ofera cultura despre sistemul, procesele si evenimentele politice 2. Dimensiunea afectiva emotionala care include sentimentele, emotiile generate de existenta si functionarea politicului. Pot fi de atasament, pasivitate, angajare, refuz, apreiere sau negare. 3. Dimensiune normativa, actionala , comportamentala o norma de eistente unor norme de carese conduce. Dimensiunea axiologica apreciativa si evoluativa normele morale pe care le creaza Cultura politica globalizeaza intreaga experienta umana a dimensiunii politice care contine 3 segmente de baza: cultura constiintei politice, cultura comportamentului politic, cultura functionarii institutiilor politice Componentele culturii politice: In scopul unei analize mai eficiente pentru a face o diferenta dintre cultura politica a cetatenilor si cultura politicii a societatii. Cultura politica a cetatenilor 1. 2. 3. 4. 5. 6. Nivelul culturii generale. Cunostintele despre politica. Participarea nemijlocita in activitatea politica Experienta si capacitatea de prognoza evenimentele politice Obiectivele (constructive,destructive; umane sau antiumane; clare sau vagi) Dupa mijloacele utilizate legale sau ilegale; adecvate sau neadecvate; pasnice sau violente Cultura politica a societatii 1. 2. 3. 4. Nivelul de instruire a populatiei Gradul de libertate in difuzarea si primirea informatiilor Eficienta cu care institutiile politice solutioneaza problemele vitale Sopurile si idealurile societatii

5. Posibilitatile de participare reala a cetatenilor la viata publica 6. Existenta posibilitatilor legale ca populatie. 26 Tipologia culturii politice Almont si Verba in lucrarea cultura civica incearca o clasificare a tipurilor de cultura politica: 1. Cultura politica parohiala ( patriarhala, provinciala) este caracteristica a unei regiuni aparte, nu exista o constientizare a sistemului politic national, promoveaza o implicare ingusta. 2. Cultura politica dependenta caracterizeaza atitudinea pasiva fata de participarea politica.Marea majoritate a subiectiilor nu cred ca pot juca un rol important in luarea deciziilor. In sistemele totalitare acest tip de cultura politica imbraca forma unei culturi de subordonare. 3. Cultura politica participativa care este caracteristica societatilor democratice. Cetatenii sunt constienti de necesitatea participarii la viata politica. Cultura politica a unei societati nu apare intro forma pura, ea poate fi o mixtura a doua sau celor trei tipuri cunoscute. In cadrul unei culturi politice nationale se pot distinge mai multe subculturi intemeiate pe deosebirile regionale (religioase, etnice, culturale si demografice) unii specialisti identifica si alte forme de manifestare a culturii politice: conflictuala, consensuala. 27 Constiinta politica: concept structura si functii Manifestarea subiectiva a vietii politice este reflectata prin intermediul categoriei de constiinta politica.rolul constiintei politice este unul activ,adica nu reprezinta o reflectare pasiva a existentei politice,constiinta politica poate anticipa practica politica,poate prognoza evolutia procesului socialpolitice.prin urmare influenteaza procesul politic,reprezentind o componenta dinamica a culturii politice.nivelul constiintei politice influenteaza comportamentul politic atit a cetatenilor cit si a organizatiilor social-politice.constiinta politica reprezinta constientizarea domeniului politic de catre subiectii sociali(indivizi,grupuri,comunitate).constiinta politica reprezinta pe de o parte totalitatea elementelor rationale,normative,valorice si pe de alta parte aspectele subconstientului,irationalulelemente afective.putem identifica componentele structurale ale const.politice: 1.ideologoa politica include-ideile,notiunile,reprezentarile despre politica. 2.psihologia politica-emotiile,sentimentele,dispozitiile fata de procesul politic.rolul hotaritor il are elementul afectiv.componentul emotional influenteaza comportamentul subiectiilor politice. Ca regula se raspindeste irational. 3.Comprtamental motivational acest element vizeaza motivele comportamentului, predispozitia interna, disponibilitatea. Functiile culturii politice: 1. 2. 3. 4. 5. 6. Cognitiva de cunoastere Comunicativa Ideologica Pronosticare Educativa Integrativa

28 Ideologia politica: esenta si continut

Etimiologia cuvintului ideologie vine de la stiinta despre idei. Dictionarul de politica oxford defineste ideologia drept un ansamblu cuprinzator si coerent de idei prin care un grupsocial interpreteaza lumea in care traieste. Ideologia politica constituie nucleul constiintei politice. O ideologie trebuie sa ofere o explicatie cu privire la desfasurarea lucrurilor si la finalitatea lor, scopul, obiectivul, sfirsitul lor, criterii de distingere a adevarulu, a rationamentelor valide de cele invalide, precum si o credinta precumpanitoare intr-o forta atot puternica la care adeptii sa poata apela in ultima instanta. Prin urmare ideologia politica este u ansamblu de idei, reprezentari, mituri elaborate de miscarile politice, intr-o forma mai mult sau mai putin sistematica in vederea orientarii comportamentului cetatenilor. 29 Principalele idelogii politice contemporane. Notiunea de ideologie a fost introdusa in circuitul stiintific de economistul si filosoful francez De tresing pentru a evidentia invatatura despre idei, iata politica reprezinta o gama variata de viziuni, idei, conceptii, ele contribuie la formarea constiintei politice care la rindul ei este folosita de elita conducatoare pentru atingerea scopurilor sale. S-ar putea afirma ca ideologia politica este o parte componenta a constiintei politice, ideologia politica se orienteaza la totalitatea opiiniilor ideologice ale societatii dintr-o anumita epoca si joaca rolul unei structuri a constiintei politicii din societate, ideologia este strins legata de politica si ele nu pot exista una fara alta. In procesul interactiunilor, conceptiile teoretice ervesc drept argument de baza la adoptarea deciziilor si actiunilor politice, iar aprecierile practice a evenimentelor i fenomenelor politice influenteaza viziunile si postulatele ideologiei. Marxismul considera ideologia clasei muncitoare ca stiinta in politologia occidentala ideologia capata o alta apreciere, ea este principial separata de stiinta deoarece ea nu are functi cognitive.Weber atribuia ideologia la sfera credintei astfel negind caracterui ei stiintific. Manheim sociolog german precauta orice ideologie ca o reflectare neadecva a realitatii, ca o totalitate de inchipuiri false. Ideologia politica reprezinta baza intelectual spirituala a activitatii politice, intruneste in sine viziunile conceptuale a vietii politice prin intermediul carora individul sau grupul priveste relatiile de putere real existente. Astfel ideologia este un instrument cu ajutorul caruia grupurile sociale reprezinta interesele sale de a acapra puterea si de atrage masele largi la actiuni in conformitate cu scopurile sale. 1. Functiile de acaparare a constiintei sociale, se obtine pe baza scopurilor formulate in ideologia politica . Ideologia se straduie sa atraga cit mai multi oameni si sa indrepte activitatile lor la realizarea scopurilor trasate. 2. Functia tendinta de a realiza realitatea. Sarcina ei este de a a trezi la oameni increderea in justitia strategiei politice economice si sociale, a unei sau a altei grupuri sociale, care lupta pentru puterea cu ajutorul acestei ideologii. 3. Functii de compensare a nemultumirii sociale cu speranta schimbarilor si imbunatatirii bunastarii sociale 4. Functii de integrare a societatii exprima interesele unei clase sau grupuri sociale. Ideologia politica este orientata la coonsolidarea intregii societati. Astfel nici nu poate fi intr-o societate democratica fiindca este imposibil de a veni la putere fara sustinerea maximala a poporului. Fara ca scopurile ideologiei date sa nu fie intelese si sustinute de masele largi 5. Cu ajutorul ideologiei in societate se legitimeaza puterea fortelor conducatoare sau dreptul opozitiei la putere. 30 Schimbarea si modernizare politica:concept, tipuri si putere Gindirea politica prin diferite curente ideologice au formulat criteriile schimbarii politice : liberalii, conservatorii, marxizmul .Societatile in tranzitie constituie o problema complexa, necesitind si o abordare complexa . Eista mai multe teorii:

Sociologia schimbarii, autorul ei este Parsons, Weber. Ei evidentiaza 2 tipuri de societate: traditionala si contemporana. La baza societatii traditionale se afla traditia , enertia, obiceiurile, aceasta este baza unei stabilitati relative. Societatea contemporana elementul de baza devine individul si nu grupul, comunitatile sociale se bazeaza pe alegeri. In societatea in tranzitie coexiste elemente traditionale cu cele contemporane. La aceasta etapa sunt identificate 2 tipuri de schimbari politice: 1. Destabilizarea elementelor care mentineau echilibrul sistemelor dar nu ating structurile de baza al societatii si puterii. In acest caz valorile principale, normele si metodele de exercitare a puterii ramin intagme. 2. Aici se refera la elemente de baza care modifica institutiile si normele fundamentale si in totalitatea lor au scopul de a atinge o noua calitate. Prin urmare schimbarea politica este transformarea structurilor, proceselor si a obiectivelor care afecteza distributia si exercitarea puterii intr-o societate.Schimbarea politica poate avea loc pe masura ce sistemul se adapteaza noilor imperative si mediului in schimbare. Atunci cind schimbara politica are un impact pronuntat asupra societatii este numita revolutie o lovitura de stat este o schimare brusca si neconditionala a elitelor aflate la conducere si care nu implica o schimbare de esenta a relatiilor sociale. Schimbare politica pasnica poate fi numita reforma. Schimbarea politica este constanta. Stabilitatea unui sistem politic intr-o anumita perioada de timp nu reflecta neaparat absenta schimbarilor ci existenta unei capacitati sistemice pentru schimbarea non violenta. Modernizarea politica spre deosebire de schimbara politica termenul de modernizare se aplica: a) Referitor la statele care au realizat trecere la societate industriala b) In legatura cu mobilizarea sociala si participarea politica Teoria modernizarii politice este totalitatea diferitor scheme si modele de analiza care definesc dinamica trecerii de la societatea traditionala acea contemporana. In literatura de specialitate trecerea la modern este privita ca o etapa integra, relativ indelungata, unde pe linga dezvoltare poate avea loc o simpla reproducere sau chiar retragere. Pot fi evidentiate doua tipuri de modernizare: 1. Modernizare primara dupa criteriul crnologic a fost primele revolutii industriale, farimitarea privilegiilor eriditare, drepturi egale, democratizare. 2. Modernizarea secundara. A fost facuta sub influenta, tarilor dezvoltate unele elemente societatii au progresat altele au ramas in urma fenomenul rotii patrate eperienta mondiala confirma ca societatea in tranzitie se poate ingloda la etapa unei modernizari partiale. Problema apare atunci cind se incearca introducerea unor modele a lumii modernizate in contextul social istoric al societatii care nu a reusit sa se modernizeze in baza proceselor interne. Aceasta genereaza ramasite ale trecutului impletite cu elemente noi aparute in urma reformelor. Are loc suprapuneara a mai multor conflicte care are drept urmare acutizarea.