GESTIUNEA ACTIVELOR NEPERFORMANTE in ACTIVITATEA BANCARa Introducere Creditarea este cea mai insemnata operatiune de plasament (sau de activ)

a unei institutii de credit. Acordarea propriu-zisa a oricarui credit este precedata de etapa de analiza a 75 documentatiei depuse de client si de aprobarea acestuia, potrivit competentelor stabilite prin norme interne, de catre fiecare banca. Procesul de creditare, chiar in conditiile realizarii echilibrului intre o activitate prudenta si eficienta, genereaza inerent si aparitia unor credite neperformante. Pentru mentinerea in limite controlabile a nivelului creditelor neperformante bancile trebuie sa depisteze din timp eventuala inrautatire a situatiei clientului si trecerea, dupa caz, la aplicarea masurilor de recuperare pe cale amiabila, prin executarea garantiilor sau prin declansarea procedurilor de faliment. 8.1. Definirea creditelor neperformante. Factori ce determina aparitia acestora ~n baza reglementarilor BNR si a normelor proprii, bancile vor considera ca toate creditele detinute de un client, persoana juridica, sunt considerate credite neperformante, daca este indeplinita una din urmatoarele conditii: clientul inregistreaza datorii restante fata de banca de peste 90 zile; impotriva clientului a fost declansata procedura executarii silite si/sau s-a primit notificarea privind deschiderea procedurii prevazuta de legea insolventei; sunt, insa si cazuri de exceptie in care bancile declara creditele neperformante si atunci cqnd: o clientul si-a restrqns activitatea, situatia financiara este in continua degradare, garantiile sunt deteriorate sau au disparut, nu se mai justifica prelungirea perioadei de creditare etc; o un client face parte dintr-un grup de companii legate intre ele si firma conducatoare a grupului are credite neperformante. ~n situatia declararii unor credite ca neperformante bancile sunt obligate sa constituie provizioane integrale de 100% - asupra expunerii totale soldul la zi al creditelor si 76 dobqnzilor datorate - din care se poate deduce pqna la 25% din valoarea garantiilor reale constituite in favoarea creditorului. Ajungerea in aceasta situatie a creditelor acordate unui client poate avea loc datorita unor cauze diverse, din care mentionam: o Lipsa lichiditatilor pe o perioada mai lunga, chiar pe fondul unei situatii economice bune, datorita unor necorelari intre incasari si plati; o Schimbari nefavorabile ale mediului economico-financiar dupa acordarea efectiva a creditelor, care conduc la nerealizarea obiectivelor propuse de catre imprumutat (criza economica generala sau sectoriala; disparitia unor piete de desfacere interne sau externe; deprecierea accelerata a monedei nationale; cresterea exploziva a dobqnzilor bancare etc); o Necunoasterea suficienta a clientilor si urmarirea defectuoasa a modului de utilizare a creditelor, potrivit destinatiei aprobate; o Management-ul necorespunzator al firmei creditate, schimbari inadecvate ale management-ului , ale structurii organizatorice sau formei de organizare; o Efectuarea unei analize superficiale, bazata pe o documentatie necorespunzatoare sau incompleta, o interpretare eronata a rezultatelor financiare si a bonitatii clientului,

utilizarea unor proceduri de analiza incompleta sau neluarea in considerare a unor factori de risc. Privitor la clientii persoane fizice, cu credite bancare se considera credite neperformante, daca: cel putin unul dintre credite se incadreaza in urmatoarele categorii: o credite fara garantii reale imobiliare, cu restante de peste 120 zile; o credite cu garantii reale imobiliare, cu restante de peste 90 zile. impotriva debitorului sau a unui bun adus in garantie, a fost declansata procedura de executare silita a garantiilor sau procedura insolventei. 77 ~n anumite cazuri bancile pot declara ca neperformante si creditele acordate persoanelor fizice, reesalonate pentru intqrzieri la plata ce depasesc 45 de zile. ~n conditiile actualei crize este de mentionat ca numarul clientilor bancari din rqndul persoanelor fizice ce ajung cu credite neperformante, este in continua crestere. Potrivit datelor Biroului de Credite, la finele lunii octombrie 2009, numarul persoanelor fizice cu restante la banci si alte institutii financiare nebancare era de peste 600.000. Nu toti acesti restantieri pot fi clasificati in categoria persoanelor cu credite neperformante, insa tendinta actuala este de crestere. Pentru a evoca dinamica inregistrata de evolutia creditelor cu probleme, vom mentiona cqteva cifre furnizate de BNR: 8.2. Administrarea creditelor neperformante 8.2.1. Institutiile de credit se organizeaza in vederea bunei gestionari a creditelor ajunse in aceasta situatie, deoarece, potrivit normelor de recuperare, exista obligativitatea valorificarii garantiilor existente sau aplicarii altor masuri pentru limitarea pierderilor suferite. Pentru inceput in urma efectuarii clasificarii portofoliului de credite se calculeaza si se inregistreaza nivelul provizioanelor de constituit, ce se suporta pe seama rezultatelor financiare ale bancilor. Apoi, in functie de criteriile evocate anterior se determina creditele ce se declara neperformente si clientii respectivi impreuna cu intreaga documentatie se predau unor compartimente specializate in gestionarea lor. Cu acest prilej, se procedeaza la reevaluarea garantiilor existente si se verifica gradul lor de conservare sau modul cum sunt folosite. Dosarul fiecarui client se instrumenteaza de catre analistul de credite urmarindu-se in principal: Performantele istorice, actuale si de perspectiva; 79 Fluxurile financiare in cadrul grupului de firme, caz in care se examineaza si posibila contaminare a clientului in cauza, cu situatia dificila a unei alte companii din grup; Evolutia creantelor si a obligatiilor, sub aspectul vechimii si volumului, precum si perspectiva de incasare a acestora; Perspectiva imbunatatirii capacitatii de plata a clientului; Identificarea activelor detinute de client, altele decqt cele aduse in garantie si care pot fi valorificate pentru recuperarea creditelor.

~n baza acestei etape de analiza, structurile specializate in recuperare, procedeaza si la o examinare din punct de vedere juridic al documentatiei iar, in final, se propun pasii de urmat in relatia cu clientul. ~n cele mai multe cazuri clientii sunt vizitati la sediul lor de personalul bancii implicat si se analizeaza gradul de cooperare al acestora in gasirea unor solutii practice pentru stingerea datoriilor restante. ~n practica bancara se cunosc mai multe solutii de recuperare. Alegerea modalitatii de recuperare adecvata in functie de particularitatile fiecarui caz in parte, de natura creditelor neperformante, de valoarea creantei, de identificarea si cuantificarea tuturor elementelor de risc, de natura si valoarea garantiilor constituite. 8.2.2. Recuperarea amiabila Aceasta modaliatate de recuperare se adopta in conditiile in care se constata ca exista capacitate de onorare a angajamentelor precum si disponibilitatea clientului de a colabora cu banca. ~n cadrul acestei etape cunoastem mai multe modalitati de recuperare amiabila. 8.2.2.1. Restructurare financiara 80 Prin restructurare financiara se realizeaza o intelegere intre imprumutat si banca, concretizata prin incheierea unui act bilateral, contract de credit sau act aditional la contractul de credit si care are ca scop recuperarea datoriei. Poate fi adoptata prin utilizarea separata sau cumulativa a urmatoarelor modalitati de recuperare: Reesalonarea creditelor si a dobqnzilor neplatite existente in sold o in cadrul perioadei initiale de rambursare, prin redimensionarea ratelor de rambursat, de cele mai multe ori, intr-un volum mai redus la inceput si progresiv mai ridicat catre partea finala, cqnd se considera ca redresarea financiara a clientului este mai consistenta; o prin prelungirea duratei initiale de rambursare, situatie in care datoriile lunare de platit se reduc simtitor, iar clientul are posibilitatea reala de redresare, concomitent cu adoptarea unor masuri interne, de catre clientul in cauza; Diminuarea procentului de dobqnda si reducerea nivelului comisioanelor Se poate apela la aceasta solutie numai in situatiile bine fundamentate, cqnd prin diminuarea procentului de dobqnda si/sau al comisioanelor percepute se pot crea conditii de rambursare a datoriilor clientului catre banca. Suplimentarea creditelor initiale prin acordarea unor noi credite ori eliberarea de scrisori de garantie bancara, acoperite integral cu garantii solide. Aceasta solutie se adopta numai in cazuri bine justificate si cqnd banca apreciaza, in mod real, ca sunt conditii concrete, solide pentru redresarea clientului (ex.: finalizarea unor investitii in curs, cresterea capitalului circulant strict necesar continuarii activitatii etc.) in cadrul unui termen stabilit de comun acord. 81

 Valorificarea pe cale amiabila a unor garantii, prin vqnzarea activelor afectate garantiei, de catre proprietarul garant, cu acordul prealabil al bancii si sub conditia ca sumele obtinute in cadrul vqnzarii sa fie destinate recuperarii datoriilor. Rambursarea creditelor si a dobqnzilor prin intrarea in proprietatea banciii, prin darea in plata sau prin adjudecare in contul creantei, a unor active atractive de natura bunurilor mobile si imobile. La o asemenea solutie se poate apela in cazurile in care banca apreciaza ca poate folosi bunurile pentru propria sa activitate, sau ca le poate vinde intr-o perioada scurta. Precizam ca aceasta modalitate de recuperare nu poate fi utilizata atunci cqnd impotriva clientului s-a decalnsat procedura insolventei. 8.2.2.2. Angajamentul de plata Este un act unilateral al debitorului prin care acesta isi asuma fata de banca obligatia de a plati datoriile exigibile, la anumite termene si cu indicarea cuantumului fiecarei plati. De regula, aceasta metoda se accepta in perioada prealabila inceperii executarii silite, in situatia in care nu sunt indeplinite conditiile pentru restructurare financiara. 8.2.2.3. Alte masuri Codul civil romqnesc prevede si defineste unele masuri de recuperare ca: Novatia, Delegatia, Cesiunea de creanta, Subrogatia etc. ~n rezumat, aceste cai, constau in preluarea de catre o alta persoana decqt clientul debitor, a obligatiilor de restituire a datoriilor catre banca. ~n unele cazuri chiar banca poate prelua unele drepturi de creanta ale clientului asupra altor persoane juridice sau fizice, in vederea recuperarii lor ulterioare. 82 8.2.3. Recuperarea in contencios Bancile recurg la aceasta modalitate de recuperare a creantelor atunci cqnd din analiza rezulta ca nu exista o alta cale de recuperare sau cqnd alte masuri ar fi mai putin eficiente precum si atunci cqnd recuperarea amiabila nu a dat rezultate. Se urmareste ca procedura recuperarii in contencios sa decurga cqt mai rapid pentru evitarea riscului prescriptiei dreptului la actiune sau a dreptului de a cere executarea silita precum si evitarea perimarii sau disparitiei garantiilor reale. ~n practica bancara se cunosc mai multe modalitati de recuperare in contencios, astfel: 8.2.3.1. Executarea silita a bunurilor clientului debitor sau al garantiilor ~n cadrul structurilor specializate de gestionare a creditelor neperformante, bancile pot incadra specialisti din diferite domenii de activitate, analisti de credit, evaluatori, juristi si executori bancari. Aceasta structura mixta ofera posibilitatea bancii de a urgenta gasirea celor mai potrivite cai de recuperare si de a actiona rapid atunci cqnd se decide executarea silita a garantiilor reale. ~n aceasta etapa, un rol determinant il au juristii si executorii bancari, care sustin toate demersurile bancii in justitie pentru obtinerea incuviintarilor legale de executare silita, dar si realizarea propriu-zisa a valorificarii

acestor garantii reale. Mentionam ca datorita lipsei unei piete mature de tranzactionare a bunurilor imobiliare si uneori chiar a celor mobiliare procesul de vqnzare a bunurilor aduse in garantie de clienti se dovedeste anevoios si in multe cazuri pretul obtinut poate fi redus fata de valoarea bunurilor evidentiata in contabilitate sau stabilita de evaluatori. 8.2.3.2. Procedura insolventei pentru debitori si garanti 83 La aceasta procedura se recurge, in general, atunci cqnd: se considera ca fiind oportuna declansarea acestei proceduri de catre banca procedura a fost deja declansata din initiativa debitorului sau a unui tert debitor. Principalele obiective ce se urmaresc pe perioada de derulare a procedurii: o inregistrarea corecta a creantelor bancii; o alegerea bancii in Comitetul Creditorilor; o sustinerea celei mai adecvate modalitati de derulare a procedurii (procedura simplificata, reorganizare judiciara, faliment); o analiza planului de reorganizare; o justa evaluare a bunurilor debitorului; o aprobarea modalitatilor oportune de valorificare a bunurilor debitorului; o inchiderea cqt mai rapida a procedurii, atunci cqnd este posibil. 8.2.3.3. ~nscrierea creantei in alte proceduri speciale (ex.: inscrierea creantei bancii in procedura lichidarii reglementata de Legea nr.137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii) ~n concluzie, recuperarea in contencios poate fi adoptata ca masura de recuperare ca urmare a esuarii recuperarii amiabile. 8.2.4. Recuperarea creantelor pe calea vqnzarii acestora unor societati specializate O asemenea modalitate a fost abordata pentru prima oara de catre bancile romqnesti cu numai 2-3 ani in urma, pe masura ce numarul creantelor de recuperat a crescut vertiginos, 84 in special in sectorul creditelor pentru persoanele fizice. Se tine cont si de faptul ca asemenea creante: sunt omogene, respectiv reprezinta credite acordate pentru nevoi personale, achizitia de bunuri de folosinta indelungata etc.; sunt de valori relativ reduse; sunt in numar mare si posibilitatile de recuperare ale unor banci sunt limitate. ~n aceste cazuri, bancile negociaza cu societatile specializate, structura creantelor, valoarea acestora, pretul rezidual pe care bancile il vor incasa (ca procent din valoarea totala a pachetelor externalizate), termenele de plata etc. Pentru institutiile de credit aceasta modalitate de recuperare poate fi o solutie rapida pentru eliminarea din bilant a unor creante neperformante si reluarea, pe o baza mai sanatoasa, a creditarii.

Gestionarea cu raspundere a creditelor neperformante reprezinta o activitate importanta a bancilor si constituie o cale de gestionare a riscurilor de credit si de reintregire a fondurilor necesare creditarii. ~n plus pot fi reintregite provizioanele constituite pentru acoperirea creditelor neperformante, cu influente directe in mentinerea profitabilitatii in sectorul bancar.