Drept administrativ 07.11.

11 Serviciul public Termenul are 2 sensuri: -de institutie, de structur , de organizatie umana-un sens material -de activitate, actiune a unui grup de oameni. In primul sens reprezinta o grupare de persoane organizate in baza si executarea legii care desfasoara in mod permanent o activitate stabilita prin lege sau act de aplicare a acesteia in scopul satisfacerii unui interes social general. Cel de-al doile sens de activitate reprezinta un ansamblu de actiuni realizate in mod permanent realizate de catre o structura organizata si functionata conform legii, activitati reglementate prin lege sau act de aplicare a acesteia in scopul satisfacerii unui interes general recunoscut ca atare de stat. Aceste servicii sun t relglementate prin constitutie sau legi speciale, chiar si legi organice. Trasaturile serviciului public 1.legalitatea serviciului public-serviciul public la nivel national se organizeaza si functioneaza in baza legii sau a unui act de autoritate al guvernului. Serviciul public local se organizeaza si functioneaza fie in baza unei legi cadru fie in baza unui act de autoritate emis de o autoritate deliberativa locala. 2.titularul serviciului public poate fii: -o autoritate publica -o institutie publica -o regie autonoma -o persoana de drept privat careia i s-a delegat competenta realizarii serviciului public Chiar daca activitatea e realizata de particular acesta va aplica regimul juridic administrativ. 3.continuitatea (permanenta) serviciului public. Serviciul public nu este creat pentru realizarea unei actiuni de moment, unei activitati de scurta durata. Un serviciu public nu se creaza pentru efectuarea unei lucrari publice sau a unei actiuni de interes public (ex. Un comitet de criza) 4.scopul serviciului public- il reprezinta satisfacerea unui interes general al societatii statale recunoscut ca atare de puterea legiuitoare. 5.adaptibilitatea serviciului public la modificarile sociale. Clasificarea serviciilor publice: In functie de nivelul interesului deservit se disting servicii publice de interes national, servicii publice de interes judetean si servicii publice de interes local. Infiintarea, organizarea si functionarea servicilor publice nationale se realizeaza prin lege sau act al administratiei centrale (hotarare de guvern). Serviciile judetene se pot infiinta si pe cale de hotarare de consiliu judetean, iar serviciile publice locale pe cale de hotarare de consiliu local. In functie de regimul juridic aplicabil si de participarea administratiei la organizarea acestuia se disting: -servicii publice administrative-functioneaza exclusiv in regim de drept administrativ. -servicii publice comerciale (industriale)-utilizeaza cu clientii un regim comercial. Principiile care guverneaza serviciul public: 1.principiul legalitatii-organizarea, functionarea si infintarea se face in baza si executarea legii 2.principiul continuitatii (al permanentei serviciului public)-are in vedere constanta realizarii serviciului public. Serviciul public nu se realizeazza intr-un anumit moment pentru o anumita activitate ce deserveste o activitate sociala permanenta.

3.scopul functionarii serviciului public-consta in realizarea serviciului public in scopul deservirii unui interes public a unei trebuinte sociale generale. 4.principiul adaptarii serviciul public-i se aplica un regim juridic supus schimbarii, transformarii in funtcie de schimbarea, modificarea conditiilor nevoilor societatii. 5.principiul transparentei functionarii serviciilor publice-consta in oferirea informatiilor de interes public pentru beneficiarii serviciului public. 6.principiul egalitatii de tratament a ccetatenilor care beneficiaza de serviciul public 7.principiul eficientei si eficacitatii-in functionarea serviciilor publice 8.principiul subordonarii, functionarii serviciului public fata de o autoritate administrativa deliberativa 9.principiul deconcetrarii serviciilor publice conform caruia serviciilor publice care functioneaza in teritoriu subordonate autoritatilor administratiei centrale le sunt transferate atributii ale autoritatilor centrale. (ex:tranfer de atributii de la ministerul administratiei si internelor catre prefecturi) 10.principiul descentralizarii administratiei publice conform caruia atributii ale serviciilor din cadrul administratiei centrale sunt tranfertate serviciilor subordonate administratiei locale autonome (ex:tranfer de atributii de la prefecturi la consiliile locale) Competenta legala administrativa: Reprezinta o conditie a raportului juridic administrativ si reprezinta aptitudinea autoritatii publice sau a serviciului public de a exercita prerogative publice in baza si in executarea legii. Trasaturile competentei: 1.legalitatea acesteia se confera prin lege sau prin act emis in baza si in executarea legii 2.obligativitatea competentei-ea nu reprezinta o facultate, o posibilitate, un drept subiectiv al autoritatii si o obligatie a acesteia. 3.permanenta competentei- aceasta se exercita tot timpu fara intreruperi. Formele competentei: 1.competenta obiectiva-competenta autotitatii publce de a intra in raporturi de a emite decizii, de a face acte 2.competenta subiectiva-isi are originea in competenta obiectiva a autoritatii care este competenta persoanei care aplica regimul administrativ. Este competenta individuala a functionarului public. In functie de specializarea autoritatilor si serviciilor publice distingem intre: -competenta generala-au de regula autoritatile deliberative care functioneaza la nivelul administratiei centrale si locale (ex:presedintele Romaniei si administratia prezidentiala, guvernul Romaniei, consiliul judetean, consiliul local) -competenta speciala-apartine unor institutii specializate in anumite domenii de specialitate (ex:administratia foncdului imobiliar, autoritatea spatiala romana, autoritatea rutiera romana) Alte 3 forme importante de competenta sunt: -competenta fizica-acea forma de competenta generala a administratiei publice care diferentiaza atributiile acesteia fata de prerogativele altor puteri in stat.(ex:administratia in raport cu justitia sau cu legislativu) -competenta materiala-diferentiaza intre ele tipuri diferite de institutii administrative(ex:competenta consiliului judetean Alba de competenta consiliului local Buftea)

-competenta teritoriala-diferentiaza intre ele autoritati publice si servicii administrative de acelasi fel. Ea se rasfrange intr-o anumita raza de competenta teritoriala (ex:competenta cosiliului local buftea cu competenta consiliului local Videle) -competenta exclusiva-este abilitarea legala pe care o are un singur tip de autoritate de a exercita anumite prerogative (EX:ministerul transporturilor) Adminitratia publica Sensurile notiunii de administratie: Originea termenului se afla in limba latina ad-minister inseamna a sprijinii, a slujii Termenul are 2 sensuri: -un sens organizatoric desemneaza un ansamblu de autoritati si servicii publice care isi desfasoara activitatea in baza si in executarea legii in scopul deservirii interesului public. Administratia publica este construita in sistem piramidal fiind impartita in 2 mari parti: o parte superioara numita administratia centrala sau administratia de stat si o parte inferioara numita administratia locala autonoma. Din administratia centrala fac parte presedintele romaniei, guvernul, ministerele si celelalte autoritati ale administratiei centrale subordonate guvernului. La nivel judetean functioneaza serviciile publice deconcentrate subordonate ministerelor si celorlalte autoritati ale administratiei centrale. Tot de administratia centrala tin si prefecturile care coordoneaza activitatea serviciilor deconcentrate la nivelul judetului. Din administratia locala fac parte consiliile judetene, serviciile publice subordonate acestora , consiliile locale si serviciile publice de interes local. -un sens functional de activitate-consta intr-un ansamblu de activitati, actiuni exercitate de autoritati si servicii publice competente in baza si in executarea legii in scopul deservirii interesului public. Notiunea de administratie publica este sinonima cu cea de putere executiva? Dar cu notiunea de autoritate publica?(ansamblu al autoritatilor publice) dar cu notiunea de putere publica? Administratia publica este parte a notiunii de putere publica, ea nerealizand activitatea de normare, de legiuire si nici activitatea de justitie, de infaptuire a justitiei. Notiunea de administratie este mai larga decat cea de executiv sau de putere executiva. Notiunea de administratie cuprinde intreaga putere executiva dar si struturile cu atributii administrative din cadrul puterii legiuitoare si a puterii judecatoresti. Formele administratiei: Se disting 4 forme ale administratiei: 1.administratie deliberativa (autoritati publice care emit hotarari si decizii si care conduc activitatea organelor administratiei executive ex:consiliul general al municipiului Bucuresti, guvernul Romaniei) 2.administratia consultativa (sunt servicii de specialitate care emit avize, acorduri si alte acte necesare procedurii administrative) 3.administratia executiva (este formata din servicii publice ce realizeaza prestatii) 4.administratia juristictionala (mediaza unele litigii aparute intre autoritatile publice si persoanele de drept privat) Autoritatile administratiei publice: Criteriile organizarii administrative

Organizarea administrativa urmareste 2 criterii principala: 1.criteriul teritorial-este cel care organizeaza functionarea administratiei in functie de diviziunile teritoriale ale tarii. Teritoriul se imparte in judete si intr-o unitate administrativ teritoriala cu regim special numita municipiul Bucuresti. In judete exista ca unitati administrativ teritoriale municipii, orase si comune. Municipiul Bucuresti se imparte in sectoare. In aceste unitati administrativ teritoriale functioneaza autoritati deliberative cu personalitate juridica care realizeaza administrarea generala a unitatii. Judetele, municipiile, orasele si comunele au personalitate juridica proprie si au in proprietate bunurile din domeniul public aferent. Sectoarele municipiului, satele, strazile, catunele sunt unitati administrative fara personalitate juridica. 2.criteriul functional de organizare a administratiei are in vedere specializarea competentei organelor administratiei publice in functie de domeniile de activitate sociala, economica si culturala. In functie de criteriul functional deosebim competenta materiala a organelor administratiei publice. Astfel avem: -ministere diferite (MAPN) -regii autonome in domenii diferite