Comportamentul violent

Agresivitatea : consideratii generale, forme de manifestare, cauze Suicidul : consideratii generale, cauzele comportamentului suicidar

Prevenire si combatere

COMPORTAMENTUL a fost definit de CLAPAREDE ca: ANSAMBLUL REACTIILOR GLOBALE ALE ORGANISMULUI, ATAT CELE COMUNE SPECIEI, CAT SI CELE PARTICULARE INDIVIDULUI, AFLAT IN INTERACTIUNE CU MEDIUL = modalitate obiectiva de adaptare la mediu = expresia legaturii cu mediul de viata . TULBURARI DE COMPORTAMENT = termen introdus in 1950, denumeste tulburarile cu trasatura comuna INADAPTAREA SOCIALA. Cu cea mai mare frecventa se intalnesc : - instabilitatea psiho-motorie - agresivitatea - autoagresivitatea - tulburari ce tin de relationarea cu cei din jur - anxietatea - furtul - minciuna - fugile - vagabondajul Cea mai recenta clasificare a tulburarilor de comportament este data de DSM III-R (Manualul pentru diagnosticul si statistica bolilor mentale revizuit in 1993) ; aici se practica urmatoarea delimitare : Tulburari de comportament de grup - in care problemele de conduita survin ca o activitate de grup ; in cadrul acestor tulburari agresivitatea poate sau nu sa fie prezenta . Tulburari de comportament agresiv de tip solitar - in care elementul essential este agresivitatea corporala initiata de persoana respectiva si adresata atat celor de aceeasi varsta , cat si adultilor . Tulburari de comportament de tip nediferentiat - in care elementele se amesteca , neputand fi clasificate intr-una dintre cele doua categorii precedente .

AGRESIVITATEA Actualitatea temei O analiza generala a emisiunilor TV destinate tinerilor si celor foarte tineri a aratat ca ele contin o moarte pe ora, chiar si la jumatate de ora (in anumite tari occidentale ) si un episod violent la fiecare 8 minute . Agresivitatea a devenit, astazi, o problema sociala fundamentala a omului si a umanitatii, pentru ca intreaga lume este amenintata de agresivitate . Daca inainte se vorbea despre agresivitatea fiintei umane sau despre agresivitate in lume, astazi se vorbeste tot mai mult despre o lume a agresivitatii . Ne aflam intr-un razboi al tuturor impotriva tuturor, in care violentele economice iau formele simbolice ale stigmatizarilor . In spatiul de manifestare al economiei de piata, acolo unde regulile nu sunt pe deplin cristalizate, absenta interdictiilor si a ritualurilor favorizeaza imprevizibilul si violenta . Etiologia cuvantului Cuvantul provine din limba latina aggressio care semnifica a ataca. Ea se refera la o stare a sistemului psihofiziologic prin care persoana raspunde printr-un ansamblu de conduite ostile in plan constient, inconstient sau fantasmatic , cu scopul distrugerii , degradarii , constrangerii , negarii sau umilirii unei fiinte sau lucru investite cu semnificatie, pe care agresorul o resimte ca atare si care reprezinta pentru el o provocare . 2

Orice persoana este echipata atavic cu o anumita doza de agresivitate potentiala , necesara sistemului sau de aparare si de promovare in contextual solicitarilor existentiale .Utilizarea acestei forte , atunci cand nu lezeaza sub nici un raport , moral , fizic , economic , etc., pe ceilalti convivi , constituie starea de normalitate . Cand pragul de permisivitate este depasit , comportamentul agesiv devine nociv pentru societate si intra sub rigorile legii morale sau penale. Consideratii generale Definitia de mai sus se circumscrie, mai ales agesivitatii umane, manifestate in cadrul relatiilor socio-afective, registrul ei de raspandire intinzandu-se de la atitudini de pasivitate si indiferenta, refuz de ajutor, ironie, tachinare, pana la atitudini de amenintare si acte de violenta propriu-zise . Manifestarile agresivitatii umane sunt extrem de diverse si se intalnesc la diferite niveluri : pulsional, afectogen, atitudinal, comportamental . Astfel se observa ca aria agresivitatii este mult mai extinsa decat cea a violentei . Pe parcursul procesului de dezvoltare, copiii au tendinta natural de a-si controla din ce n ce mai mult agresivitatea n cazul n care p rintii i ncurajeaz . Un copil de 2 ani furios l musc pe altul f r ezitare; la 3-4 ani ns a nv tat deja c astfel de manifestare agresiv nu este permis . Cu toate acestea i place s pretind , n joac , c -l mpusc pe personajul negativ. ntre 6-12 ani jocul de-a r zboiul devine mai violent, dar este guvernat de o serie de reguli. S-ar putea s fie pres rat cu certuri, dar b t ile adev rate sunt rare. n adolescent , sentimentele agresive devin mult mai puternice, dar copiii bine educati le canalizeaz spre sporturi sau alte competitii similare, ori n glume pe seama colegilor. Tinerii sunt din ce n ce mai mult victimele unor acte de violent si sunt ei nsisi agresivi n raport cu altii. Se pare c violenta social se amplific de o manier dramatic , dar amploarea real a fenomenului este putin atestat . Datele sunt adesea incomplete n acest domeniu, de teama r zbun rii si prin lipsa ncrederii n politie si tribunal. Adolescentii risc de 2 ori mai mult dect adultii s fie victimele unui act criminal si de 10 ori mai mult dect persoanele vrstnice. Daca agresivitatea individului si a grupurilor reprezinta intotdeauna semnul unui apel la comunicare, atunci cauzele necomunicarii se grupeaza atat in indiferenta responsabililor (politici, educationali, culturali), cat si in refuzul interrelationarii .Decidentii politici si economici elimina din ecuatia reusitei pe copii, adolescenti si tineri intrucat acestia nu au inca forta constrangerii prin vot ; educatorii, parintii sau formatorii mai mult vorbesc decat asculta, mai mult cer decat dau, moralizeaza si dreseaza dar nu preiau argumentele partenerilor reali in empatizarea asteptata . Agresivitatea indiferentei poate lua mai multe forme : sa nu participi, sa nu raspunzi, sa nu te implici, sa nu gandesti, sa nu creezi, sa nu traiesti evenimentul din jur, iar cel mai grav - sa nu-ti traiesti propria stare . Indiferenta decidentilor si a adultilor educatori instaureaza la copil agresivitatea frustarilor esentiale : lipsa bucuriei de a trai, de a fi copil, adolescent, tanar, om . Marshal McLuhan amintea, ca pe cea mai mare reusita a carierei sale didactice, cursul finalizat cu un biletel in care un student ii multumea ca l-a ajutat sa se simta tanar . Bucuria de a avea varsta adevarata este cea mai mare dintre cele pe care societatea o poate oferi . Copii fara copilarie, tineri fara visare si traire, adulti fara implinire, batrani fara tihna si satisfactia muncii tradusa in respectul si recunostinta celorlalti - toate acestea produc sirul reactiilor agresive, datorate indiferentei sistemului . Cea mai frecventa forma a agresivitatii economice o reprezinta publicitatea care, prin afisarea insistenta si fara masura a violentei, instituie noi reguli cu scopul declarat de a distruge elementele existente anterior . Agresivitatea este un fenomen frecvent intalnit in situatiile de viata ale copiilor si adultilor, atat in calitate de victime cat si in calitate de martori . Exista agresiuni permanente sau periodice, care imbraca diverse forme - certuri, vandalisme, imagini din mass-media (crime, violuri, jafuri, 3

razboaie), jocuri practicate sau simulate pe calculator ; toate acestea incita la un comportament agresiv . Pauperizarea culturala si sociala impusa de crizele economice, inclusiv ale tranzitiei, induc angoase , incertitudine, precaritate pentru adulti, tineri si cel mai grav pentru copii . Toate acestea, mituri, vise au devenit surse ale frustarilor pentru toate straturile sociale . Forme de manifestare a agresivitatii ar fi : 1. Hiperexcitabilitatea (latina - excitatio = stimulare) exprima starea sistemului nervos central caracterizata printr-o sensibilitate cu grad maximal , fata de factorii de mediu extern sau intern . Excitatia psihomotorie este definita ca manifestarea la un nivel supradimensionat a functiilor psihice normale sau modificarea lor in sens cantitativ sau calitativ , cu rasunet in sfera exprimarii verbale sau comportamentale . 2. Impulsivitatea este definita ca o trasatura caracteristica implicand un mod impulsiv de a reactiona prin impulsiuni . Impulsiunile sunt modalitati actionale de reactie involuntara , brusca, necontrolata si neintegrata intr-o activitate rationala ( acte violente, descarcari explosive, reactii de manie,etc.). In practica , notiunea de impulsiune este utilizata pentru a desemna un act de violenta agresiva . Dar nu orice act impulsiv poate fi considerat ca o agresiune . R. Lafon defineste impulsivitatea ca descarcare incoercibila si imediata a unei stari de tensiune emotionala , intr-un act sau comportament. Actul impulsiv face ca tensiunea psihica sa inceteze. El poate fi necontrolat , imprevizibil, irational avand originea in motivatii subiective sau intr-o reactie reflexa . 3. Propulsivitatea este declansarea agresivitatii datorita unui resort intern .Ea apare in mod fortat, automat, fara sa se supuna controlului voluntar. Ca mod de manifestare propulsiunile pot fi : kinetice, monotipiile ritmice (balansarea capului sau a unui membru,miscari parasite, accese de automatisme ambulatorii) .Aceste manifestari sunt determinate de trebuintele si expresiile emotionale . 4 . Violenta care isi are originea din latina vis si care inseamna forta , deci utilizarea fortei pentru a manifesta superioritatea . Violenta se poate manifesta in plan fizic , economic sau moral . O alta tipologie a violentei ar fi (ea este acceptata si de OMS) : A . Violenta privata 1. Violenta criminala : a)mortala(omorarea, asasinarea, otravirea, executiile capitale etc.) b)corporala (loviri si raniri voluntare) c)sexuala (violul) 2. Violenta noncriminala : a)suicidul si tentativa de suicid b)accidentele (rutiere, de munca etc.) B . Violenta colectiva 1. Violenta cetatenilor contra puterii : a)terorismul b)revolutiile si grevele 2. Violenta puterii contra cetatenilor : a)terorismul de stat b)violenta industriala 3. Violenta paroxistica - razboiul 5. Comportamente aberante 4

6. Comportamentul agresiv - reprezinta atitudini si acte , fapte constante si repetitive , cu continut antisocial , cu manifestari de agresivitate si violenta , de cele mai multe ori explozive sau premeditate, anticipate, fata de propria persoana - autoagresivitatea - sau fata de altii heteroagresivitatea -. Din cercetarile autorilor francezi si americani , pe lori de adulti cu comportament antisocial, pe baza celor mai frecvente manifestari, s-a constatat ca un procent foarte ridicat dintre acestia au prezentat acelasi simptom si in copilarie . In cadrul heteroagresivitatii sunt identificate urmatoarele comportamente : comportamentul agresiv criminal agresivitatea comunicarii (limbajul agresiv) : calomnia denigrarea autodenigrarea ironia sarcasmul agresivitatea imaginii agresivitatea sexuala (perversiunile sexuale) - voyeurismul , exhibitionismul , sadomasochismul , fetisismul , homosexualitatea , violul , incestul , gelozia agresivitatea comportamentelor interparentale delicventa juvenila : furt , viol , frauda , escrocherie , vandalism , tulburarea linistii si ordinii publice ,etc. In cadrul autoagresivitatii sunt identificate urmatoarele comportamente : autoacuzarea si autoculpabilizarea sinuciderea . Surse ale comportamentului agresiv Sunt considerate surse (cauze) ale comportamentului agresiv urmatoarele : imaturitatea afectiva intoleranta la frustrare intoleranta la autoritate insatisfactia afectiva (de origine familiala) Cel mai adesea persoana frustrata dezvolta o reactie agresiva . Frustratia, tinde sa provoace o agresiune directa asupra sursei frustrarii . Agresiunea e cu atat mai mare cu cat frustrarea este mai accentuata . Agresiunea poate fi directa sau deplasata . Agresivitatea directa este atunci cand e indreptata spre sursa frustrarii (persoana, obiect sau situatie . Exemplu : copilul poate ataca partenerul de joaca care i-a luat jucaria . Agresivitatea deplasata este atunci cand este indreptata asupra altor obiecte sau persoane decat cele care constituie sursa frustrarii (cautarea unui tap ispasitor) . De obicei aceasta agresivitate vizeaza victime lipsite de aparare pe plan individual sau grupuri minoritare din punct de vedere social . Teorii explicative ale comportamentului agresiv Intrebarea care isi cauta raspuns este : agresivitatea este dobandita sau innascuta ? Exista diferite opinii, multe dintre ele fiind extremiste : activitatea agresiva n-are fundamente biologice prioritatea factorilor biologici in orientarea agresivitatii agresivitatea este unul din intristatoarele produse ale unei ereditati patologice si al unui mediu stricat agresivitatea este un instinct ca oricare altul si in conditii naturale, contribuie, ca toate celelalte, la conservarea vietii si a speciei Psihanaliza : agresivitatea este un fenomen firesc 5

exista o agresivitate care cunoaste alte modalitati decat actiunea violenta sau distrugatoare agresivitatea este o calitate fundamentala a tuturor fiintelor vii, care face organismul capabil sa foloseasca mediul pentru satisfacerea nevoilor esentiale ale propriei vieti exista o agresivitate dusmanoasa si distrugatoare si o agresivitate activa si constructiva . Cercetarile legate de agresivitate sunt dominate de doua mari directii : psihanaliza considera ca agresivitatea este un drive, iar teoriile invatarii sociale considera ca agresiunea este un raspuns invatat. Freud considera ca faptele omului sunt determinate de instincte, mai ales de instincte sexuale. Atunci cand apare un obstacol in atingerea unui scop, ia nastere un drive agresiv, care duce la un comportament agresiv . Teoriile invatarii sociale : accentueaza rolul invatarii prin observare . Multe comportamente se insusesc prin a observa comportamentul altora si a retine ce consecinte are asupra noastra . Teoriile invatarii sociale refuza caracterul instinctual al agresivitatii . Agresivitatea se dobandeste prin observare si imitare, iar cu cat este mai intarita de mediu, cu atat apare de mai multe ori si creste cantitativ. Dezvoltarea agresiunii Sunt specialisti care considera ca agresivitatea incepe atunci cand copilul intelege ca el poate provoca durere altora . Se pare ca acest lucru se realizeaza destul de repede . Odata cu dezvoltarea copilului apar 2 forme ale agresivitatii : agresivitatea instrumentala si agresivitatea dusmanoasa . Agresivitatea instrumentala : se orienteaza spre obtinerea unui lucru dorit . Ex.: o jucarie a altui copil . Agresivitatea dusmanoasa : se orienteaza spre persoanele din jur . Agresivitatea in familie Uneori in arsenalul educatiei apar palmele, bataile . Daca parintele afla ca propriul lui copil l-a batut pa altul, in multe cazuri recurge tot la bataie . De unde apare o atitudine agresiva a parintilor fata de copil ? De multe ori dintr-un climat familial nefavorabil . De multe ori copilul are inclinatia naturala de a-l atrage pe adult pe terenul violentei . Superioritatea parintelui se dovedeste atunci cand acesta se poate stapani . Daca se lasa scos din rabdari, inseamna ca a fost manevrat de copil ; daca insa parintele ramane lucid, copilul isi da seama ce inseamna stapanirea de sine . Dar exista si imaginea de la polul opus : multi parinti moderni sunt atat de grijulii sa nu manifeste cumva vreo urma de agresivitate, incat nu mai reusesc sa-si convinga copiii de propria lor atitudine de a se apara si de a-i apara . Conduite agresive in scoala In scoala contemporana cele mai frecvente tipuri de conduite agresive ale elevilor sunt vandalismul si violenta . Ambele forme de manifestare a agresivitatii au cunoscut in ultimele decenii o evolutie ascendenta, atat in sens cantitativ, cat si ca gravitate (consecinte). In literatura de specialitate, incepand cu anii 90 se remarca o schimbare semnificativa a opticii, a grilei de interpretare si a tipului de interventie in cazul conduitelor agresive din scoala .Astfel, daca la nivelul anilor 70 vandalismul si violentele scolare erau interpretate ca fiind fenomene disfunctionale, indezirabile si chiar patologice, in ultimul deceniu ele au inceput sa fie percepute ca un fenomen normal si functional ; vandalismul, violentele scolare, dar si celelalte forme de conduita ale elevilor, care se abat de la regulamentele scolare, trebuie interpretate de educatori ca un gen particular de feed-back, ele avand functia de a semnaliza o serie de situatii care trebuie sa declanseze o interventie educativa adecvata .Aceste manifestari deviante pot exprima 6

faptul ca elevul percepe situatia ca fiind amenintatoare, inaccesibila sau ca are nevoie de ajutor ; ele (manifestarile), pot indica profesorului ca anumite reguli dupa care se ghideaza nu sunt functionale si ca trebuie inlocuite cu altele adecvate . De asemenea, pot semnifica un protest impotriva unui eveniment neplacut impus de profesor, un tratament inechitabil, o sanctiune nepotrivita , sau exprima nevoia de activitate, de stimulare,de recunoastere sau de atentie din partea profesorului . In acest sens, daca se recunoaste ca aceste conduite (vandalism, violenta), sunt reactii inadecvate la anumite situatii frustrante specifice vietii scolare, premisa fundamentala a interventiei devine afirmarea capacitatii elevilor de a se controla, de a-si gestiona ei insisi comportamentul, de a interveni/participa, in primul rand ei, in rezolvarea problemelor de comportament . In acest context, interventia nu se mai bazeaza pe controlul autoritarist realizat de profesor, pe manipularea rigida a mecanismului sanctiune-recompensa, rolul sau fiind de a invita elevii, de a-I incuraja sa contribuie ei insisi cu solutii pentru rezolvarea comportamentelor problema, aratand incredere in maturitatea acestora si posibilitatile lor de autocontrol .In acest sens,literatura de specialitate abordeaza diferentiat vandalismul si violentele scolare,considerand specificitatea lor atat la nivelul cauzalitatii, cat si la nivelul formelor de manifestare si al interventiei . Vandalismul este definit teoretic de mai multi autori . Cu sensul cel mai general, vandalismul reprezinta acte de violenta specifice,orientate catre obiecte,bunuri, proprietati (Dufour-Gompres 1992) . La alti autori, vandalismul este definit ca o activitate care se prezinta ca rezultat al unei descarcari a agresivitatii sau ca o razbunare dirijata impotriva bunurilor materiale (Frechette, Leblanc,1997) ; Baron si Fisher-1984, definesc vandalismul ca o distrugere intentionata sau o prejudiciere, desfigurare malitioasa a unei proprietati, publice sau private .Dupa anii 80 s-a structurat o anumita mentalitate colectiva fata de vandalism si anume, perceperea sa stereotipa ca fiind arhetipul actiunii fara motiv, fara sens si semnificatie, facut la intamplare . Insa, odata cu cresterea statistica a actelor de vandalism si cu abordarea stiintifica a fenomenului, cauzalitatea, motivatia si semnificatia conduitelor vandale au fost clarificate, concluzia unanim acceptata fiind ca orice asemenea act are o motivatie si un mesaj specific .S-a apelat la analiza mecanismelor cauzale, prin articularea perspectivei individuale cu cea sociala . Coroborand, perspectiva individuala cu motivatia actului, S.Cohen -1984, a descris mai multe tipuri de vandalism : vandalismul achizitiv - distrugerea se efectueaza in scopul castigarii unor avantaje materiale : obiecte sau alte avantaje vandalismul tactic - urmareste sa realizeze alte obiective decat dobandirea unor avantaje materiale, ca de exemplu, publicitatea pentru o cauza vandalismul vindicativ - producerea unui prejudiciu in scopul razbunarii, pentru a compensa o frustrare sau pentru a realiza o dorinta vandalismul-joc - se produce in cursul unor episoade joc si are ca motivatie tipica curiozitatea, distractia sau competitia vandalismul malitios - in care elementul de agresivitate, dublat de sentimentul de furie, nu are o tinta specifica, programata, deliberata, se adreseaza unei categorii specifice de bunuri si are caracter responsiv (apare ca solutie la un set particular de probleme biografice si structurale . Din perspectiva sociala se remarca faptul ca majoritatea studiilor sociologice constata ca vandalismul este o conduita specifica adolescentilor de sex masculin, proveniti din clasele sociale defavorizate si care traiesc in marile orase . Pornind de la aceste date, reprezentantii teoriei subculturilor delicvente (Rogers, Mays -1987) si ai versiunilor ei mai recente, vad in vandalism o solutie pentru problemele grupului, o solutie perceputa de vandali ca fiind echitabila, corecta, atat in termeni instrumentali, cat si in termeni simbolici, expresivi si emotionali ; actele de vandalism ofera grupului actiune, excitatie, ocazia luarii unor decizii si 7

asumarii unor riscuri, sentimentul controlului si al puterii, senzatia ca se implica in ceva important si ca nu raman la periferia cursului vietii . Ca o concluzie, vandalismul nu este un act de agresiune lipsit de sens si motive, el reprezinta un act care are, pentru vandali, semnificatie,coerenta promovand si un mesaj pentru societate. Acest mesaj ar fi : daca nu am nici un respect pentru societate - sistemul e corupt,nedrept nu ii voi respecta nici regulile S-a observat ca variatele tipuri de vandalism au in comun (cu exceptia vandalismului-joc) faptul ca deriva din sentimentul nedreptatii, iar perceperea inechitatii pare sa fie motivul determinant (Frechette, Leblanc- 1987) . Din aceasta perspectiva, vandalismul devine o forma de restaurare a echitatii prin modificarea propriilor perceptii (tinta atacului capata un sens negativ), schimbarea raportului avantaj-dezavantaj (prin distrugere /deteriorare scade valoarea proprietatii celuilalt) si cresterea propriului avantaj . Din punct de vedere al mediului fizic , ca moderator al vandalismului, s-a observat ca de fiecare data cand masurile de supraveghere din partea proprietarilor lipsesc, sau cand sunt vizibile semnele de indiferenta din partea autoritatilor, conduitele vandale se inmultesc . Referitor la grupul de agresori, existenta grupului este un factor de crestere a vandalismului ; grupul induce sentimentul de difuzare a responsabilitatii, creeaza senzatia ca fiecare este anonim, impune certitudinea ca nu va putea fi identificat si ca va scapa mai usor de constrangerile normative . Intr-un asemenea grup statutul unui membru poate fi consolidat prin conduite vandale ,in timp ce non-implicarea duce la marginalizare . Se creeaza astfel un climat care incurajeaza performanta raspunsurilor la o amenintare sau la o situatie inechitabila . Vandalismul scolar prezinta o serie de elemente caracteristice, legate de organizarea si functionarea institutiei educative, de caracteristicile demografice ale populatiei scolare, de practicile sociale specifice, de capacitatea scolii de a eticheta/ierarhiza elevii etc. Semnificatia vandalismului scolar exprima in majoritatea cazurilor o reactie de protest . Vandalismul in scoala poate fi interpretat ca o modalitate de a depasi plictiseala, ca un act de razbunare impotriva unei situatii perceputa ca nedreapta, sau ca un protest impotriva autoritatilor si regulilor scolare . Toti elevii care comit intentionat conduite vandale au ca numitor comun un nivel scazut al autocontrolului, o stima de sine scazuta si o toleranta redusa la frustrare . Violenta scolara este, din punct de vedere statistic, cea mai frecventa conduita de devianta scolara .In ultimele trei decenii in mai multe tari ale lumii,a crescut incidenta acestui fenomen . Nu se cunoaste exact cresterea inregistrata, dar iata cateva exemple : in S.U.A. in 1979 se consemna ca 14% din furturile comise cu violenta, 12% din atacurile cu vatamare corporala grava, 64% din talharii s-au comis in scoli . In acelasi studiu se mentioneaza ca violenta personala are indicele cel mai mare in scoala, comparativ cu toate celelalte medii institutionale din societate (Fattah -1991). In Canada, 41% din elevii de scoala primara au fost victime ale violentei la scoala (Fattah -1991) . In Norvegia, 15% din elevi au fost implicati in acte de violenta la scoala (Olweus - 1993) . In Marea Britanie, 27% din elevi au fost victime ale violentelor in scoala ; din acestia 10% au fost agresati de mai multe ori pe saptamana (National Children Bureau - 1998) . Situatii similare se intalnesc in Spania, Olanda, Austria, Finlanda, Scotia . In literatura de specialitate, pentru a nuanta conceptul de violenta in scoala, se opereaza cu o terminologie specifica . In literatura de specialitate anglo-saxona se folosesc termenii : aggresion = comiterea unui atac fara o provocare, atac consumat in plan fizic sau verbal agressivity = componenta normala a personalitatii, agresivitatea latenta, potentialul de a comite atacuri agressiveness = o stare relativ propice comiterii unei agresiuni, sustinuta de anumite trasaturi ale persoanei, care se pot exprima ca forme adaptate social ale agresivitatii : competitivitatea, combativitatea, initiativa, curajul, ambitia,etc. 8

 mobbing = atacuri in grup, produse de copii asupra unui alt copil ; este acoperita de notiunea de bullying bullying =un gen de violenta, pe termen lung, atat fizica cat si psihologica, initiata de un individ sau grup si directionata impotriva unui individ care nu se poate apara in contextul respectiv . Dupa Tattum este dorinta intentionata, constienta de a rani o alta persoana si de a o pune intr-o situatie stresanta . In definitia clasica, bullying are sensul de expunere repetata si de lunga durata a unei persoane la actiuni negative din partea uneia sau mai multor persoane . Actiunea negativa se produce atunci cand un individ incearca in mod intentionat sa prejudicieze, sa aduca injurii sau sa induca o stare de disconfort unei alte persoane . Actiunile negative pot fi realizate prin contact fizic, prin cuvinte, prin gesturi obscene, prin refuzul de a indeplini o rugaminte etc. Termenul nu se foloseste atunci cand conflictul se produce intre doi subiecti de o putere (fizica si psihica) aproximativ egala ; folosirea corecta a termenului presupune existenta unui dezechilibru, a unei relatii de putere asimetrice - persoana expusa actiunilor negative avand dificultati in a se apara, fiind neajutorata in fata agresorului . In 1996, Neculau defineste notiunea de violenta ca orice comportament al carui scop este prejudicierea sau distrugerea victimei . Se face distinctie intre violenta fizica si violenta psihologica, verbala . Efectele violentelor fizice vizeaza atat sanatatea si integritatea corporala a victimei, cat si evolutia sa psihologica : in plan cognitiv, autopercptie negativa, iar in plan emotional, teama, depresie. Violentele verbale, psihologice afecteaza in principal stima de sine : victimele se simt devalorizate, isi pierd increderea in posibilitatile proprii, devin anxioase . Un studiu britanic (Action for Children -1998) a ajuns la concluzia ca in fiecare an 10 elevi au tentative de suicid determinate de actele de violenta de la scoala ; acelasi studiu arata ca 80% dintre victimele violentelor considera violenta verbala mai stresanta decat atacurile fizice ; luand in consideratie variabila sex , fetele considera atacurile fizice mai stresante, in timp ce baietii se tem mai mult de violentele verbale ; 30% dintre victime afirma ca agresiunile le afecteaza capacitatea de a se concentra asupra sarcinilor scolare . J. Hebert -1991- a realizat o tipologie a conduitelor de violenta in scoala (combina mai multe criterii - planul agresiunii-verbal/fizic, gradul de deschidere - directa/indirecta, tipul de implicare a agresorului - activa/pasiva ) : 1. agresiuni active fizice directe : lovirea unui coleg 2. agresiuni active fizice indirecte : lovirea unui substitut al victimei 3. agresiuni active verbale directe : injuria, amenintarea 4. agresiuni active verbale indirecte : calomnia 5. agresiuni pasive fizice directe : impiedicarea producerii unui comportament al victimei 6. agresiuni pasive fizice indirecte : refuzul de a realiza o sarcina, activitate, de a da curs unei rugaminti 7. agresiuni pasive verbale directe : refuzul de a vorbi 8. agresiuni pasive verbale indirecte : negativism . Toate aceste tipuri de violenta se intalnesc in scoala, dar si in mediul extrascolar . In literatura de specialitate franceza, apar inca doua notiuni : violenta institutionala si violenta noninstitutionala . Violenta institutionala decurge chiar din functionarea scolii . Violenta scolara poate fi interpretata ca violenta istitutionala ca atare in sensul ca prejudiciul si suferinta se realizeaza prin intermediul regulamentelor scolare ; ele decurg din structurile organizationale si din raporturile de putere instituite (Defrance - 1988) . In acest context, de exemplu, etichetarile, discriminarile, injuriile, atitudinile ironice ale unor profesori, anumite metode sau proceduri de orientare scolara, caracteristicile unor probe de evaluare, toate acestea reprezinta forme de violenta . Intre principalele surse ale violentei institutionale se pot enumera : 9

a. Conceperea si realizarea relatiei pedagogice exclusiv ca relatie de putere ; se defineste prin dinamica : profesorul domina elevii, elevii se lasa dominati .Puterea profesorului este legitimata institutional, decurge din statutul sau si se manifesta in plan normativ, actional si axiologic . Raportul de putere intre profesori-elevi creeaza tensiuni intre cele doua parti, iar nervozitatea si stresul generate astfel devin elemente constitutive ale vietii scolare, reprezentand o forma de violenta . Distanta intre conceptia profesorilor si cea a elevilor cu privire la relatia pedagogica face ca aceasta sa devina o sursa de frustrare si violenta in scoala . Astfel, in timp ce elevii isi doresc un invatamant comprehensiv si personalizat, bazat pe relatii pedagogice de parteneriat, profesorii prefera stilul autoritarist, care le alimenteaza pozitia de putere in clasa . b. Decalajul intre aspiratiile/valorile elevilor si oferta /practica scolara, vizibil la urmatoarele paliere : atitudinea profesorilor fata de elevi : pe de-o parte, elevii vor sa fie tratati ca fiinte mature, responsabile, pe de alta parte, profesorii isi percep elevii ca fiind dependenti de stiinta lor . In timp ce elevii asteapta sa fie apreciati, tratati si recunoscuti in functie de aspiratiile, interesele si caracteristicile lor de personalitate, profesorii prefera sa-si structureze atitudinea fata de elevi valorizand o singura variabila : succesul scolar . tipul de disciplina : elevii doresc un stil al disciplinei scolare bazat pe negociere, care sa tina cont de capacitatea lor de autodirijare, in timp ce profesorii prefera stilul bazat pe supraveghere si control excesiv. tipul de valori : elevii valorizeaza aspectul practic al unei profesii si utilitatea imediata a cunostintelor ; ei cred ca trebuie sa-si asume o pozitie activa pe piata muncii si valorizeaza puternic profesia ; profesorii valorizeaza instructia scolara, cultura si moralitatea . tipul de profesor : elevii isi doresc profesori intelegatori, apropiati, deschisi la dialog, empatici, capabili sa personalizeze relatia pedagogica ; profesorii isi doresc elevi linistiti si conformisti . c. Nedreptatea profesorului : elevii doresc din partea profesorilor sa aplice egalitatea de tratament in raport cu ceilalti colegi; cand in aplicarea sactiunilor nu se respecta echitatea de tratament, avem de-a face cu o forma de violenta psihologica din partea profesorului impotriva elevilor ; d. Imobilismul : elevii sunt in mod firesc dinamici, expansivi, au tendinta de a se misca, explora, manipula ; scoala le cere sa fie linistiti, silentiosi si ascultatori; comportamentul inadecvat este definit de scoala ca o conduita contrara ordinii si linistii; e. Functia de selectie a scolii, care nu se bazeaza intotdeauna pe criterii de merit, si functia de ierarhizare, care conduce automat la devalorizarea de sine a celor cu esecuri scolare, la etichetare, marginalizare si excludere, toate acestea fiind forme ale violentei institutionale ; f. Competitia intre elevi : orice competitie genereaza sentimente de rivalitate si conflicte . Discutarea unor forme de manifestare a agresivit tii sociale y Delicte minore : vagabondajul, furturi minore (de ex. sterg toare de parbriz), provocarea de pagube (spargerea geamurilor unor cl diri nelocuite). y Delicte majore: furtul armat, incendierea, b taia, violul, crima Agresivitatea b ietilor n adolescent poate duce la comiterea unor delicte minore, dar astfel de delicte nu au de obicei o mare important din punct de vedere psihologic dac b iatul nu le comite dect o dat sau de dou ori si antrenat de un grup. Totusi, repetarea acestor delicte n cazul unui b iat crescut ntr-un cerc sever si educat, nseamn : 10

- fie c are o tulburare de comportament, - fie c nu a fost niciodat iubit n mod adecvat si nu-i pas prea mult ce cred p rintii si societatea despre persoana lui, - fie c p rintii s i au tendinte subconstiente c tre delicvent si n ciuda manifest rilor exterioare ei se bucur pe furis de escapadele b iatului, - fie c b iatul are o tendint compulsiv de a fura (cleptomania). Repetarea unor delictele minore n cazul b ietilor care provin din cartiere s race cu rat crescut a delicventei, frecvent nseamn doar dorinta acestuia de a-si dovedi b rb tia n fata prietenilor prin sfidarea autorit tilor. Delictele majore includ mult agresivitate si arat nu numai c b iatul a fost crescut f r dragoste, dar si c a fost n plus supus cruzimii si ostraciz rii. Fetele manifest n medie mai putin agresivitate dect b ietii, ele avnd mai mult tendinta s supere p rintii dect s sfideze autorit tiile sau s atace alte persoane. O form particular de manifestare este fuga de acas , care apare la fetele imature si instabile emotional, aflate de foarte mult timp n dezacord cu p rintii. Alt exemplu ar fi antrenarea fetei n activit ti sexuale cu caracter de promiscuitate, din dorinta de a-si scandaliza p rintii, dar care implic n plus un sentiment al fetei de "nimicnicie". n aceste cazuri de mai sus exist conflicte grave n snul familiei si o deficient n ceea ce priveste dragostea p rintilor fat de fat .

Cauze ale delicventei y S r cia, somajul, promiscuitatea si un control insuficient al modului cum sunt educati tinerii y Factori individuali: abuzul de droguri si alcool, sentimentul de esec, de frustrare si de disperare, tendinte compulsive y Frecventa crescut a actelor de violent pe strad si n programele TV y Mediu familial ostil, cu frecvente maltrat ri y Anturajul; multi oameni dau vina pe anturajul adolescentilor pentru orice fel de probleme ar ap rea, dar un adolescent normal, dintr-o familie normal , nu ajunge s aib necazuri serioase numai datorit influentei anturajului. M suri de prevenire si combatere Tn ra generatie trebuie educat n spiritul unui respect sporit pentru lege si respectarea drepturilor altor oameni. y O prim cale ar fi dezacordul fat de programele de televiziune care contin violente si nc lc ri ale legii, precum si fat de fabricarea juc riilor care imit armamentul de r zboi . Vizionarea la televizor a unei fete umane desfigurate de lovitura unui pumn are mult mai mult impact asupra personalit tii unui copil, dect atunci cnd si imagineaz acest lucru n timpul unui joc. y Depistarea tulbur rilor adaptative prin anchete scolare, precum si cunoasterea cauzelor care au dus la aceste tulbur ri pentru stabilirea m surilor de readaptare y Practicarea sistematic a sporturilor. Exercitiile fizice au rol important pentru sistemul nervos: tonifiant al SNC, stimulator al functiilor corticale si de coordonare a centrilor nervosi. y Auditiile muzicale pot contribui la relaxare si odihn . Prin atmosfera bogat n emotii pe care o genereaz , muzica face s dispar indiferenta fat de ce se petrece n jur si reduce st rile de agresivitate, timiditate etc. Efectul muzicii este n functie de elementele sale componente (ritm, n ltimea notei, sonoritate). Astfel ritmul rapid excit , pe cnd cel lent 11

linisteste, destinde si adoarme; notele nalte au efect stimulator, iar cele joase calmeaz ; sonoritatea puternic irit , pe cnd cea de slab intensitate calmeaz . y Dansul ritmic disciplineaz si nveseleste, contribuie la destinderea moral si la armonia gesturilor; dezvolt st pnirea de sine, autocunoasterea, ncrederea, ndemnarea, imaginatia, elibereaz de anxietate si fantasme, avnd un rol cert n formarea caracterului. Dansul clasic, mai mult dect cel ritmic, dezvolt vointa si tinuta corect a corpului. y Pedeapsa; obiectivul urm rit de persoana care pedepseste este acela de a asocia teama cu greseala comis de copil si de al face pe acesta s se poarte cum trebuie. Pentru ca pedeapsa s fie eficace si s nu provoace efecte negative (relatii agresive, timiditate, supunere, respingerea altor activit ti normale) se impun cteva principii: aplicarea pedepsei trebuie s aib un caracter exceptional si s nu sanctioneze dect greseli de o anumit gravitate, s fie nsotit (cnd copilul este suficient de mare ca s poat ntelege) de explicatii simple dar conving toare, s fie dat n acelasi moment sau imediat dup greseala comis , sau depistarea acesteia, s fie suficient de dureroas si s nu fie urmat de nici o compensatie, comportarea sau greseala sanctionat odat nu trebuie s fie alt dat recompensat . Pentru reducerea violentelor scolare : promovarea unui cod normativ coerent si clar in privinta conduitelor de violenta ; educarea parintilor (cum sa intervina in cazul in care copilul lor este fie agresor, fie victima a agresiunii), profesorilor (cum sa incurajeze copiii sa comunice incidentele de violenta si cum sa intervina in cazul violentelor intre elevi) si elevilor (cum sa evite violentele si cum sa se implice ei insisi in actiuni impotriva violentei ) ; crearea unor facilitati pentru descarcarea sentimentelor de frustrare sau manie, astfel incat sa se evite exprimarea lor prin agresiuni asupra colegilor sau profesorilor (trantesc cu putere o mingie, lovesc o perna, fac un tur in jurul scolii) . infiintarea de linii telefonice tip hot-line pentru a se incuraja raportarea incidentelor violente si a se interveni in vederea sanctionarii agresorilor . elevilor victimizati li se ofera module de consiliere si cursuri de autoaparare . in Marea Britanie, banii de buzunar ai elevilor destinati gustarii au fost inlocuiti de un card pe care il pot folosi la diverse automate .

AUTOAGRESIVITATEA

SUICIDUL

Definirea suicidului Exist numeroase forme de n elegere i definire pentru suicid. Personal am preferat urm toarea defin ie pe care o consider ca fiind mai cuprinz toare: sinuciderea este actul de conduit inten ional , voluntar-deliberat , legat de un motiv exogen (social sau psiho-social) i de o motiva ie endogen (psihologic sau psihopatologic ), specifice pentru fiecare individ n parte, cu rezonan ideo-afectiv asupra personalit ii sale, declan nd pulsiuni autoagresive prin schimbarea atitudinii morale fa de sine i fa de lume i avnd ca finalitate ntreruperea desf ur rii fire ti a cursului vie ii biologice printr-un proces de traumatizare al propriului corp (C.En chescu). patologic Aceast defini ie a suicidului permite s fie acceptate, n mod egal, att o etiologie pur a acestuia, precum i o atitudine motivat de interesele morale ale persoanei 12

respective, absolut nepatologic . n cazul suicidului, ntreruperea cursului vie ii, nu trebuie privit automat ca un fapt clinico-psihiatric, ca expresie a unei boli sau cel pu in a unei tulbur ri psihice. Ea nu este numai anularea instinctului de conservare, ci concomitent, i dorin a simbolic de a ie i, prin moarte, considerat ca gest suicidar dintr-o existen considerat inacceptabil pentru individ. O existen pe care acesta o percepe ca pe o constrngere i pe care o refuz . n acest caz gestul suicidar are semnifica ia simbolic a unei ncerc ri de trecere ntr-un alt registru al existen ei, dep ind astfel o situa ie-limit impus . Studiile efectuate (C.En chescu, E.Durkheim, D.Lester .a.) au pus n eviden faptul c numai 15 20% din totalul cazurilor care comit acte suicidare, au o cauz absolut patologic , pe cnd la restul de 80 85% din cazuri nu se poate pune n eviden nici un fel de cauz patologic , ci conflicte psihologice, morale, sociale, probleme de con tiin , decizii raportate la propria sa via etc. Consideratii generale Agresivitatea se naste din ciocnirea dintre impulsul agresor, latent sau manifest, din interiorul nostru si o actiune de provocare din exterior . Aproape intotdeauna, forta interna a agresivitatii este exagerbata si se transforma intr-un act comportamental violent, avand drept scop cheltuirea, descarcarea si deci scaderea tensiunii . Dar nu totdeauna acest proces are loc in urma unei provocari din exterior si atunci forta agesiva acumulata se directioneaza catre persoana care a produs-o, fenomen care poarta numele de autoagresivitate . Existenta autoagresivitatii in fiinta umana se bazeaza pe impulsiunea mortii, impulsiunea autodistructiva . Jocul dintre impulsiunea pacerii, a vietii si impulsiunea mortii garanteaza un echilibru dinamic al sistemului personalitatii . Uneori insa jocul se perturba si impulsiunea de autodistrugere devine foarte puternica, rupand si echilibrul vital . Autoagresivitatea cunoaste o gama variata de comportamente, care merg de la autoironie pana la sinucidere . Autoacuzarea, este un act de autoinculpare, de invinuire, de acuzare, in final de autoculpabilizare, prin formularea unor acuzatii foarte grave, in special din sfera morala . Autoacuzarea cunoaste forme si intensitati diferite ; exista o autoacuzare in limite normale . Autoacuzarea este un fenomen psihopatologic complex din punct de vedere psihodinamic, dar si din punct de vedere al consecintelor pe care le implica, in primul rand pentru subiect . Autoculpabilizarea este fenomenul prin care persoana isi insuseste vina si consecintele faptelor altei persoane, cu scopul apararii acesteia .Acest fenomen implica o alterare a mecanismelor de aparare, deci o disfunctie a constiintei . Uneori, acest fenomen poate merge pana la sacrificiu eroic, altruismul capatand forme exacerbate . Nu rareori, autoacuzarea este urmata de autodenuntare sau de eliberarea de sub povara apasatoare a faptelor criminale prin autoliza . Autopunitia (autopedepsirea) este comportamentul voluntar de sanctionare/pedepsire a propriei persoane, prin diferite mijloace : nesatisfacerea unor trebuinte prin refuz sau claustrare, renuntarea la destindere, compensatii, automutilarea si in ultima instanta suicidul, ca urmare a unor greseli reale sau imaginare . Automutilarea este o forma brutala,si consta in mutilarea voluntara sau inconstienta a propriei persoane . Poate fi aplicata oricarui segment al corpului, cel mai frecvent organelor genitale, si cel mai rar globilor oculari . Automutilarea, are legatura cu ceea ce se numeste indiferenta congenitala la durere. Este vorba de subiectii fara dezoedini psihice aparente care, desi sunt capabili sa simta si sa localizeze intepatura unui spin, au o toleranta anormala la stimulii durerosi . Acest act de autoagresivitate are insa o evolutie care incepe in copilarie . Privita ca o manifestare comportamentala evolutiva, 13

automutilarea a fost clasificata in comportamente autoagresive primitive si comportamente automutilatoare structurate si orientate catre un scop . In cadrul comportamentului automutilator primitiv, sunt cuprinse urmatoarele forme : muscarea, sgarierea, ciupirea, scarpinarea pana la sange, lovirea cu capul de lucruri tari, palmuirea, aruncarea pe pamant,etc. Aceste acte sunt frecvente pana la 2 ani, dupa care la copilul normal incep sa dispara, manifestandu-se cu regularitate numai la copiii cu anumite tulburari psihice . Autoagresivitatea persistenta sau cu aparitie tardiva este caracteristica copiilor frustrati de grija si afectiunea materna, apare la copiii institutionalizati, la copiii cu deficiente mintale sau cu dezordini de tip psihic . La aceste categorii de copiii, comportamentul automutilator capata aspecte spectaculoase; aceste manifestari sunt mai mult sau mai putin permanente, dar survin de obicei in timpul unui acces, ca o furie autodistructiva . Subiectul prezinta o oarecare pasivitate si indiferenta la actele sale mutilatorii, in ciuda panicii pe care o raspandeste in jur . Actul sinucigas S.Freud afirma ca pe schema de cunoastere abisala, eul nu poate sa se suprime, sa se omoare pe sine, ci numai sa dirijeze contra lui o ostilitate . La baza sinuciderii se afla aceleasi impulsiuni agresive ale omului . Cercetarile de psihologie si psihiatrie conchid ca cel care se sinucide o face din cauza cuiva, sau a ceva, cu care nu a putut sa comunice si acest fapt a blocat in mod tragic fluxul esential . Cand exprimarea acestui conflict esential se face in exterior, avem de-a face cu crima (omuciderea). Cand exprimarea se face in interior, are loc suprimarea eului (sinuciderea). Ambele acte, omuciderea si sinuciderea, au ca element comun - agresivitatea . Cauzele, pentru ambele acte, sunt multiple si de cele mai multe ori comune . Cele care sunt cele mai constante, sunt factorii de structura a personalitatii si cei de structura si dinamica a societatii . In ceea ce priveste structura persoanei si a personalitatii, toate statisticile demonstreaza ca frecventa sinuciderii cunoaste o curba ascendenta de la varsta de 14-15 ani pana la varsta de 65 ani, cu doua cresteri foarte accentuate, la adolescenta si la varsta a treia . Adolescenta este epoca cea mai tulbure, in care fortele impulsionale se confrunta cu exigentele valorilor morale . Acest fenomen este dominat de legea vulnerabilitatii determinata de varsta biologica . Aceasta lege a vulnerabilitatii este dovedita si prin raportul dintre numarul sinuciderilor la adolescenta si la varsta a treia, raport care este de 3/9 . Desi raportul ramane constant, in ultimele doua decenii se observa o crestere a procentelor de sinucideri la tineri . De ce fenomenul sinuciderii este intalnit la varsta a treia intr-un procent mai ridicat decat la alte grupe de varsta ? Fenomenele biopsihosociale apartinand imbaranirii, produc o serie de modificari psihopatologice in personalitatea batranilor care, de multe ori, declanseaza impulsul de autoagresivitate sub diferite forme, printre care si sinuciderea . In epoca moderna, situatia batranilor, din punct de vedere economic, relational, asistenta sociala etc., este foarte primejduita, mai ales in tarile lumii a treia si in tarile slab dezvoltate . Lipsurile materiale, extrapolarea, sentimentul abandonului total, lipsa de asistenta si protectie sociala, sunt factori care fac sa creasca numarul sinuciderilor la batrani . La aceste cauze se adauga lipsa de protectie sociala a batranilor, singuratatea, vaduvia, traumatismele psihoafective etc. In ceea ce priveste actul sinucigas si raportul intre sexe, acesta este de 7/4 (b/f) . Cum se explica acest raport in favoarea sexului masculin ? - agresivitatea masculina, prin mecanisme neuroendocrine, si prin comportamentele invatate, bazate pe forta si atac, este mai accentuata si manifesta inca de la varsta copilariei . Este demonstrat ca secretia de testosteron, hormon specific masculin, reprezinta motorul agresivitatii . Dintre activitatile autoagresive, cu caracter distructiv, sinuciderea la adolescenti se caracterizeaza printr-o conduita al carei deznodamant antreneaza sau nu moartea si a carei 14

explicatie psihodinamica nu depinde de reusita sau nereusita, ci de personalitatea subiectului care comite acest act . Dintre comportamentele distructive ale tinerilor, suicidul este cel mai tragic deoarece las n urm nu numai promisiunile nerealizate ale unei tinereti dar si sentimente de vinov tie si tristete ale familiei persoanei decedate. Se constat c num rul sinuciderilor la tineri a crescut n lumea ntreag mai mult dect la alte grupe de vrst . Suicidul este insuficient certificat din cauza prejudec tiilor pe care le suscit (antreneaz uneori condamn ri religioase si chiar penale) si, de asemenea, pentru c n caz de dubiu decesul este atribuit unui accident mai degrab dect unei cauze intentionale. Frecventa sinuciderilor la varsta adolescentei in societatea actuala constituie un semnal al disperarii . Din statisticile europene, in special cele din Franta, rezulta ca sinuciderile adolescentilor intre 15 si 19 ani ocupa locul al doilea in cadrul mortalitatii, cu exceptia celei cauzate de boli, sau accidente intamplatoare, si reprezinta 67 % din cazurile autoagresivitatii copiilor si adolescentilor . Din punctul de vedere al apartenentei la sexul biologic, baietii sinucigasi reprezinta un procent mai mare decat fetele, la care deobicei predomina parasuicidul . Si mediul cultural are o importanta speciala in acest domeniu . S-a constatat ca populatia alba cunoaste o rata mai mare de sinucideri decat populatia neagra . In populatia urbana frecventa este mai mare decat in populatia rurala , iar daca tinem cont de pregatirea profesionala, cu cat gradul de pregatire este mai ridicat, cu atat creste riscul de expunere . Din punct de vedere al mediului familial se acorda o importanta deosebita perturbarilor de organizare si de structura a relatiilor intrafamiliale . Astfel, pe primul loc se situeaza sinuciderile adolescentilor in urma decesului ambilor parinti (25 %); pe ultimul loc sunt sinuciderile in urma abandonului caminului de unul sau de amandoi parintii (3%) . Se estimeaz c raportul dintre tentative si suicid reusit la adolescenti este de 40:1 n multe din t rile industrializate. Caracteristici clinice ale comportamentului suicidar la copil si adolescent Adolescentul cu comportament suicidar are o modificare a perceptiei conflictelor sau a pierderii, are propria lui filosofie despre viata si moarte, pe care si-o exprima in relatiile din familie sau cu cei de-o varsta. Un anumit subgrup de adolescenti apeleaza la acest gest dupa un conflict mai important cu familia, cu legea sau la scoala . Anticiparea pedepsei sau umilintei precipita gestul suicidar. Date din literatura releva deasemenea, exacerbarea comportamentului suicidar printre adolescenti dupa mediatizarea unor evenimente similare. Profilul psihologic al acestor adolescenti arata faptul ca 50% dintre sinuciderile complete au fost precedate de verbalizarea intentiei(scrisori,cuvinte de amenintare); de aceea toate semnele care pot anticipa un astfel de gest trebuie luate in serios si luate ca un semnal de alarma . Riscul de suicid creste atunci cand : - adolescentul are acces la arme, la substante toxice cu efect letal; - cand adolescentul premediteaza, cand planul include precautii deosebite (de a nu fi surprins si impiedicat sa duca la bun sfarsit gestul); - scenariul include legaminte si juraminte cu prietenii care obliga la respectarea unor coduri ; - supravegherea si suportul familiei lipseste . Majoritatea autorilor sunt de acord ca adolescentul cu gesturi suicidare a fost obligat sa traiasca intr-un mediu psihosocial neadecvat, nesuportiv, uneori chiar abuziv,iar acest comportament este considerat ca fiind solutia salvatoare. Comportamentul suicidar la copii si adolescenti are cateva particularitati etiologice, pe care le mentionam separat : 15

- caracteristicile parentale - de obicei acesti copii provin din parinti cu boli psihice sau tulburari de personalitate, cu dificultati materiale; - maniera educationala - este inadecvata, inconsecventa sau aplicata rigid; - paternul de comunicare in familie este sarac in emotii si informatii . Parintii nu sesizeaza trairile adolescentului, nu pot intui nevoile acestuia iar, uneori, sunt chiar nepasatori in fata ideilor suicidare ale adolescentului ; - izolarea sociala a copilului - in anumite situatii copilul se afla departe de casa sau este izolat de prieteni sau restul familiei, care ar putea sa ofere suport ; - studiul statusului mintal al copilului sau adolescentului cu gesturi suicidare arata o rata mare de tulburari afective si antecedente de comportament deviant ( acte antisociale, uz de droguri) ; - boli somatice - pacientii cu boli somatice sunt predispusi la gesturi suicidare, la fel si adolescentii cu boli maligne; - contactul cu alti sinucigasi - exista o componenta de tip contagios in actul suicidar . De obicei exista in jurul celui ce face acest gest si altii care au incercat . Paradoxal, programele radio-tv, in loc sa reduca, cresc rata suicidului in populatia infantila . Cauzele comportamentului suicidal y Factori precipitanti Tranzitia c tre vrsta adult este adesea dificil att pentru tineri deoarece implic renuntarea la sentimentul de dependent din copil rie si sperante noi, ct si pentru anturaj care se asteapt la un comportament mai adult pe planul relatiilor sociale si al relatiilor sexuale. Presiunea datorat emigr rii c tre oras, izolarea, concurenta intens la scoal si somajul provoac stress. Pentru anumiti tineri, exigentele devin coplesitoare si perspectiva unui sprijin afectiv pare f r sperante. Cnd tinerii nu si pot satisface sperantele, amorul propriu sufer si poate ap rea o faz de depresie, uneori mascat . Contextul social al vietii tn rului are de asemenea important ; dezorganizarea relatiilor familiale este una din cauzele frecvente de comportament suicidar. La fete o cauz ar fi sarcina sau frica unei sarcini, rezultat n afara c s toriei. y Factori predispozanti Nu exista o ereditate suicidara propriu-zisa, ci numai un procentaj ridicat de tare predispozante la sinucidere, sau trasaturi psihopatologice generale. Mediul psihosocial in care adolescentul se dezvolta are mare influenta in concretizarea adoptarii unui astfel de comportament, dar este foarte adevarat ca prezenta singulara a acestor tulburari structurale si relationale, nu conduc la suicid,avand o mare influenta, modalitatea in care adolescentul receptioneaza si integreaza aceste influente . Suicidul poate fi asociat cu dependenta de drog si alcool, precum si cu o instabilitate mental . Uneori el este simptomul unei tulbur ri mentale grave cu tendinte paranoice sau schizofrenice. O personalitate neadaptat sau depresiv cu afectiuni somatice poate precipita o tentativ de suicid la un tn r. Totusi, pentru majoritatea tinerilor care se sinucid nu se poate diagnostica nici o tulburare mintal , rolul principal fiind jucat de factori de ordin individual si social. Sructura personalitatii si dinamica comportamentului suicidar Actul suicidar are mai multe scenarii. Uneori, suicidul se prezinta ca rezultat al unui scurtcircuit, cu componente impulsive, fara ca subiectul sa fi putut sa decida asupra lor constient, executand actiunea in timpul unei mai mari sau mai mici obnubilari de constiinta; alteori, este rezultatul unei framantari mai mult sau mai putin indelungate al unei premeditari anterioare, sau al unui act mai mult sau mai putin gandit; deasemenea poate fi urmarea unei fantasme, in care actul sinucigas a fost de multe ori executat imaginar, in functie de consecintele sale asupra propriei persoane (narcisism, autopunitiune, dorinta de a deveni erou, pentru a fi iubit, dorinta de a pedepsi pe cineva, de a se razbuna etc.). 16

Ca rezultat al unor cercetari indelungate H.Ey a stabilit o tipologie in raport cu structura personalitatii suicidarului :  sinuciderea emotiv-impulsiva, care raspunde unei modalitati reactivepsihoorganice a adolescentului, emotivitatea acestuia fiind foarte vie si exploziva, fara posibilitatea unui control, aunei frane. Este vorba de o acumulare de traumatisme afective pe o durata indelungata, sugerata si intensificata de o amintire cu caracter sugestiv;  forma imaginara, in care adolescentul imita un act exterior, recreandu-l imaginativ, pentru nevoile sale interioare, si neavand nimic de-a face cu realitatea obiectiva ;  sinucidera pasionala, actul fiind rezultatul unei pasiuni, uneori al geloziei;  sinuciderea simulata, utilizata ca santaj. In perspectiva psihopatologiei, exista trei tipuri de suicid: - suicidul impulsiv, datorat lipsei factorilor inhibitori, a incapacitatii de a suporta frustratiile si de a-si reprezenta consecintele actului; - suicidul nevrotic, este accidentul unei nevroze organizata in timp; - suicidul, consecinta a unei dezordini psihotice, urmarind o razbunare impotriva anturajului sau a unei persoane . In ceea ce priveste problema recidivei, aceasta cunoaste o frecventa medie. Cauzele cazurilor de recidivare sunt singuratatea si antecedentele psihiatrice. Incadrata in autoagresivitate, sinuciderea este o forma ambivalenta de autopedepsire si heteropedepsire, in sensul ca adolescentul, prin acest act, isi pedepseste parintii, stiind ca astfel ii distruge din punct de vedere sufletesc si in acelasi timp, se pedepseste pe sine pentru fapte de multe ori imaginare. Adler a emis ideea ca sinuciderea la adolescent este o forma de hipercompensare fata de sentimentul de inferioritate. Adolescentul decurge la sinucidere pentru a demonstra lumii importanta si valoarea lui si pentru a arata anturajului cat pierde prin disparitia sa. O alta latura psihologica specifica personalitatii adolescentului suicidar este constituita de carenta afectiva, existenta in copilarie si adolescenta, de redirectionarea agresivitatii asupra siesi si de fenomenul de identificare cu o persoana moarta, reala sau imaginara. Pe baza caracteristicilor personalitatii adolescentului suicidar, se pot distinge doua tipuri de sinucidere :  sinuciderea ca forma de mediere ;  sinuciderea ca forma de autodistrugere . Sinuciderea adolescentului este un strigat, un avertisment tragic la lipsa aproape totala de cunoastere si intelegere a epocii pe care o traversam . A.Malraux spunea ca nu ne sinucidem, decat ca sa putem exista. M suri de prevenire si combatere Din cauza faptului c dasc lii petrec mult timp cu tinerii, ei sunt n m sur s -i identifice pe cei care sufer de tensiuni psihice si s ntind mna celor care ncearc s se sinucid . Recunoscndu-se acest potential, exist programe care ajut profesorii s nteleag cauzele suicidului, s disting semnele de alarm si s fac fat problemelor. Se vor identifica cauzele si se va face psihoterapie la cei cu tentativ .

17