Sunteți pe pagina 1din 13

CURS 5 AERUL SI SOLUL AERUL Aerul co nstituie nvelisul gazos al Pamntu lu i, nvelis at mo Mas 18 kg. numit sfera.

a atmosferei terestre este de aproximativ 5 x 10 Scurt istoric al cunostintelor despre aer. antichitate, aerul era perceput ca o substanta simpla (unii filozo fi n considerau aerul ca unul dintre cele patru elemente care stau la baza alcatuirii lumii, alatur i de apa, pamnt si foc), imponderabila, fara masa. Mai trziu, fizicienii To rricelli si Galilei au demonstrat ca aerul are masa si exercita asupra obiectelor de pe pamnt o presiune.chimist francez Antoine Laurent Lavoisier (1743 1794) a fost cel care a Marele dovedit l 1774, ca aerul este un amestec de gaze, alcatuit din azot si oxigen, punnd n anu n evidenta rolu l oxigenulu i n ardere. La sfrsitul al XIX-lea s-a descoperit ca n compo zitia aerului intra n proportie redusa si gazele rare. 1.Compozit ia Atmosfera pamntului este un amestec de gaze alcatuit aerului. n pr incipal din azot, oxigen, argon, dioxid d e carbon si vapo ri de apa, la care se mai adauga gaze, n cantitati nensemnate cum ar fi: hidrogenu l, heliul, metanul, si alte neonul, l, cripto nu l, ozonul etc. Pe lnga aceste gaze n compozitia atmosferei mai intra xeno nu si iferiti co mpusi ai acestora, reziduuri industriale, praf, micr oorganisme etc. d Compozitiaeste aceiasi n o rice loc de pe pamnt. Aceasta variaza de la o zi la alta si aerului nu de la la altul. n timp, compozitia aerului a su fer it modificar i cantitative, odata un loc cu dezvoltarea pe pamnt a tuturor formelor de viata, cu dezvoltarea indu striei, cresterea popu latiei marilo r ag lo merari urbane. n prezent compozitia aeru lui atmo sfer r apida a ic uscat, la o naltime nu prea mare de pamnt are urmatoarea alcatuire aproximativa: 78,09 % n pro cente de volum si 75,5 % n procente de - azot masa; - oxigen 20,95 % n procente de volum si 23,25 % n procente de - alte masa; % n procente de vo lu m si 1,35 % n procente de masa argon 0,96 gaze % dioxid de carbon 0,03 % n volum) ; ( 0,92 Aerul reprezinta unul dintre factorii esentiali ai existentei vietii pe pamnt. Dintre componentii aerulu i, oxigenul este indispensabil respiratiei animale si vegetale, de oxidare reprezentnd principala sursa de energie n procesele fenomenul vitale. Dioxidul de carbon din aer intervine n asimilatia clo rofiliana, iar azo tu l atmosfer ic eprezinta una dintre verigile circuitului azotului n r natura. n cur sul unui act respirator, o mu l n repaus trece prin plamni o cantitate de cm 3 de 500 vo lum car e creste mu lt n cazul efectuarii unui efort fizic, fiind aer, direct pr oportional cu acest efort. n 24 de o re omul respira circa 15 25 3 de aer. Lund m comparativ cu consu mul de alimente si apa, n 24 de ore, omul inhaleaza n medie 15 kg aer n timp ce co nsumu l de apa nu depaseste 2,5 kg, iar cel de alimente, 1,5 2 de kg. 2. Proprietatile Ca orice amestec proprietatile aerulu i sunt aerului. de pro prietatile componentilor sai.determinate l este un gaz inco lo r si inodor, n strat Astfel aeru mai avnd culoare albastra. Un litru de aer uscat, la 0 C si la presiunea de 1 gr os 0 atmosfera, cntareste 1,293 grame (densitatea aeru lui a fo st luata ca unitate pentru densitatea Este putin so lubil n apa. Aerul dizo lvat n apa nu are aceiasi compozitie gazelo r. ca aerul atmo sfer ic, pentru ca oxigenu l este mai solubil n apa dect azotul. Den sitatea 1

aerului scade o data cu altitudinea. Aerul permite propagarea sunetelor prin vibratii dar un bu n izolator termic si electric. Pr in r aciri si condensari repetate aerul se este poate lichefia la temperatura de 0 C (procedeul a fost inventat de fizicianul Linde n 190 1895) . Aeru l lichid se pastreaza anul n vase cu pereti dublii, numite vase Dewar ,asemanatoare cu vasele termos. Introduse n aer lichid u nele metale capata proprietati altele devin pu lberi. Alte corpuri intro duse n aer lichid, devin casante. elastice iar n conditii obisnuite ntre componentii aerului nu au loc procese chimice. Vom prezenta n continuare cteva d intre proprietatile substantelor care alcatuiesc aerul. Oxigenul. Asa cum s-a vazut mai este al II lea element att n procente sus de vo lum ct si n procente de masa, care fo rmeaza aeru l, dar este cel mai important prin implicatiile ce le are asupra vietii. Oxig enul este dealtfel cel mai raspndit element de pe pamnt (49 % n raspnd irea elementelor n natur a). Se pr ezinta n natura sub forma a trei pi 16 O (99, 76 %) , 17 O (0,04 %) si 18 O (0,2 %). izoto a) Proprietati . Oxigenu l este la temperatura obisnuita un gaz incolor si ino dor. fizice n stare lichida este albastru nchis si are o densitate mai mare dect a apei. Este1,1 ori mai greu dect aerul. Un litr u de o xigen la temperatura de 0 C si 760 de torri de 0 cntareste 1 ,43 grame. n apa o xigenul este putin solubil. La 0 C se dizolva 3, 1 % n 20 lume suficient nsa, pentru a ntretine viata animalelor si plantelor vo subacvatice. b) Proprietati . Dupa fluo r, oxigenul este cel mai electronegativ chimice nemetale. Este constant divalentdintre e molecula diatomica. Aproape toate elementele si ar se combina d irect cu oxig enul mo lecular, 2 , for mnd oxizi. n afara de g azele rare, O numai halogenii 2 , Cl2 , Br2 , si I2 ) si metalele nobile nu se co mbina direct cu oxigenul, (F o xizii lor se pot o btinedar cai pe indirecte. d isting combinarii energice cu oxigenul Se arderi care au loc cu degajar sau vii e mare de caldura si lumina si o xidari arderi , care se petrec cu viteza mica si sau lente la temperaturi joase. Arderile decurg mai vio lent n oxigen curat dect n aer, deoarece n vii pr esiunea partiala a aer oxigenului este mai mica si o parte din caldur a se consuma la ncalzirea azo tului. Dintre nemetale, ard deo sebit de usor fosfo rul alb, sulful si carbonul dnd o xizii corespunzatori : 4 P + 5 O 2 = 2 P 2 O5 (pentaoxid de fo sfor) S + O2 = SO 2 (dioxid de sulf) C + O2 = CO 2 (dioxid de carbo n) Dintre metale arde fo arte usor magneziul, emitnd lu mina alba si caldura intensa. Mai greu arde aluminiul si mai greu nca fieru l: 2 Mg + O 2 = 2 MgO ; 4 Al + 3 O 2 = 2 Al 2 O3 3 Fe + 2 O2 = Fe
3

O4

Pentru a arde, elementele trebu ie nti ncalzite la o anumita temperatura, reactia apoi continua de la sine gratie caldurii degajate. Temperatur a de aprindere a fo 0 sforulu i este de apro ximativ 0 C, a sulfu lui de 250 C, iar a carbonulu i de 350 650 0 C, n bucati 60 dupa varietati. rderile A ca sursa de . Nu numai elementele ci si numero ase energie combinatii r eactioneaza violent cu oxigenu l. Deosebit de imp ortanta este arderea carbu nilor fo sili si hidrocarburilor, caci aceste reactii constituie pr incipala sursa de caldur a, fo losita a n industrie pentru producerea de abur si deci implicit energie. Amestecuri de oxigen sau cu gaze co mbustibile 2 sau hidrocarbur i) reactio neaza exploziv, pr in initierea cu aer, (H o sursa de ato mi sau radicali liber i (scnteie sau flacara). Arderea hidr ocar bur ilor n motoarele cu ardere este n prezent una d intre cele mai importante surse interna de energie . O importanta deosebita pentru indu strie o reprezinta o xidarile catalitice, utilizate pe scara larga n obtinerea unor substante, folo sindu-se catalizatori metalici (p latina, sau oxizi 2 O5 ). Obtinerea industriala a oxizilo r azo tului sau a celo r ai sulfului rodiu) (V bazeaza pe astfel se oxidari de catalitice. Arderile . Fo sforul alb si multe alte metale pr intre care si fierul se oxideaza ncet nlente sau oxigen transformndu-se n oxizi. n asemenea oxidari lente se aer degaja cantitate de caldura ca n arder ile vii ale substantelor respective, dar ntr-un aceiasi timp lung, caldura degajata fiind absorbita progresiv de mediu l nconjurator. Totusi mai atunci o xidarea lenta se pro duce ntr-o cantitate mare de material, caldura se cnd poate acumula, pna ce este atinsa temperatura la care ncepe o ardere vie. Asa se exp lica autoaprinderea depozitelo r de carbuni, cereale, paie bumbac etc. c. Biochimia . Existenta oxigenulu i mo lecular n atmo sfera oxigenului pamntului este de o impo rtanta primordiala pentru viata pe aceasta planeta. Animalele cu snge cald r, n absenta oxigenu lui, n cteva mo minute. Aceste vietuito aerobe consuma o xigen pentru o xidarea anu mitor are substante o rganice. Animalele cu snge rece, la fel si plantele, desi mai putin sensibile nu se pot nici ele de o xigen. n aceste reactii, catalizate de catalizatori organici, sau lipsi enzime adaptate pentru oxidarea anumitor substante (oxidaze, dehidraze etc.) specific se eliber energi si ca pro duse secundare d io xid de carbon si apa. Energia eliberata eaza n acest pro e ces respirati este fo lo sita de vietuito arele aerobe pentru diversele de nctiu ni vitale, eproducerea lor caldura, d e travaliu muscular, sintezele difer fu de itelor substante din organism etc. n plantele verzi, expuse luminii, are loc, alaturi de respiratie si un alt gazos schimb cu atmo sfera asimilatia , n care se consuma 2 si pamntului,. Reactiile de oxidare clorofiliana n organismele v ii sunt reactii exoterme CO se elimina 2 care au loc O mai ex act sau ergice. Reactiile car e au loc n asimilatiei clo rofiliene a d io xidulu i exo de carbon, sunt reactii endoterme sau endoergice. Energia ce se consuma n aceste pro cese furnizata de lumina so lara. Aceasta este deci u nica sursa de energie care este ntretine viata pe planeta. Nu mai putine vietuito are inferio are, anaerobe , printre care se numar numite a dr ojdiile si unele bacterii, si duc viata n absenta permanenta a o xigenului. Vietuitoarele anaero be produc energia necesara vitii lor, pr in transformarea chimica a substantelo r pe traiesc. Acestea sunt nsa produse tot de vietuito are aero care be.

Animalele de uscat absor b o xigenul din aer prin plamni; animalele acvatice fo lo sesc oxigenu l dizo lvat n apa, pe care l abso rb prin branhii, fie, cele inferioare, direct membranele celu lare. La animalele superioare, o xigenul difuzeaza prin pr in peretiilelor pulmo nare, patrunznd n snge, unde formeaza cu hemog lobina un alveo compus usor oxihemoglo bina . Hemoglo bina este o substanta organica, cu o mo lecu disociabil, ce contine fier. Oxihemoglo bina ajunge, n cur sul circulatiei sngelui la la complexa vasele capilare ale organelor u nde, datorita unui nencetat consum, do mneste o presiune partiala jo asa de o xigen. n aceste co nd itii oxihemo globina disociaza, n hemo globina si mo lecu le O 2 . Acesta difuzeaza prin peretii cap ilarelor n celule, n timp cer h emoglo bina de se ntoar ce n snge si prin vene ajunge din nou la plamni, pentru a transpo rta din nou o xigen. Un gram de hemoglobina poate leg a 1,33 3 de oxigen molecular. Un o m adu cm ira n r epaus, circa o jumatate de metru cub de aer pelto ra si retine circa o cincime r esp din o xigenul continut n acesta. Desi nu r etine dect aceasta mica fr actiune din aerul intr at n lamni, prezenta restului de 4/5 este absolut necesara pentru a asigura p echilibrul: Hemo globina + O2 oxihemog lo bina d. Ozonul O3 Este un compus ce co ntine trei atomi de oxigen ntr-o mo unghiulara (ung hiul lecula de 0 ). Ozonul se gaseste n cantitati mici numai n str este 116,5 ioare ale atmosferei. n straturile inferio are ale atmo sferei, nu se poate aturile super dovedi pr ezenta ozonului prin nici un mijloc. Parerea ca s-ar gasi ozon n p adurile de brad nu are nici o baza experimentala. Continutul de o zon al atmo sferei, desi mic, (circa -6 vo lume %) 10 mult clima. Ozonul mp iedica radiatiile d e lungime de unda influenteazacive pentru mica, no fiintele ajunga la suprafata pamntului si mentine, prin caldura degajata la diso cierea sa vii, sa n oxigen, n straturile superioar e ale atmosferei la o temperatura relativ ridicata.e. Azotul N2 . Este co mpo nentu l cel mai abund ent din aer. Numele azotului a pr opus de Lavo isier fost a fiind o negatie si zo on nsemnnd viata, ceea ce exprima azotul nu ntretine viata. Azotul se mai numeste si nitrogen, adica generator faptul ca de nitrati . Proprietatile . Azotul este un gaz, inodor si insipid. El este putin azotului mai usor dect aerul. Un litru de azot n conditii normale 0 C si 760 de torri) cntareste (0 ame. Are densitatea relativa de 0,967. Solubilitatea azotului n apa este foarte 1,14 gr mica, 1, 54 % n volume. Azo tul din aer este format din molecule d iatomice, n care ato mii de azot sunt uniti ntre ei pr intr-o legatura covalenta tripla, ceea ce da o stabilitate chimica d eosebita mo lecule. Din cauza inertiei chimice a mo leculei acesto r , reactiile azotului 2 N molecular necesita o energie de activare mare, deci fie temperatur i ridicate, fie catalizatori specifici foarte activi. Sunt do ua cai principale pr in care se fo rmeaza co mbinatii ale azotului din azo mo lecular. t Una naturala, consta n asimilarea azotului mo lecular de unele organisme. Pe calea aceasta iau nastere to ate combinatiile azotulu i din fiintele micro vii. cale este sinteza industr iala a amoniaculu i din azot si hidrogen. Amoniacul Alta este materia prima d in care provin ind irect toate combinatiile azotului, produse industr ial sau n laborator. 2 N2 + 3 H 2 2 NH 3

Reactia decurge la temperatur i de 500 0 C si la presiuni de 325 550 atmosfere, n pr ezenta unu i catalizator de oxid de fier, cu adaos de alte substante active. Dintre nemetale, azotul reactioneaza direct cu oxig enul, potrivit r eactiei: N2 + O 2 2 NO

de

Reactia este edoterma si endoergica, echilibrul fiind mult deplasat spre stnga, la temperatura de 0 C, gazul la echilibru co ntine doar 10 % NO. Cum moleculele 4000 de o xid de azot la temperaturi ridicate sunt instabile, co nd itia obtinerii acestora este racirea Aceasta reactie se poate produce si n atmosfera, o data cu producerea r apida. fulgerelor. f. Biochimia Fiintele vii contin asa cu m s-a aratat mai sus u n nu azotului mar mare de combinatii o rganice continnd azot: proteine, acizi nucleici, hemoglobina, clorofila, vitamine si hormoni, toate indispensabile vietii. Animalele si p lantele su perioare nu pot asimila direct azotul din aer. Plantele extrag azotul de care au nevoie, prin radacinile lor, din sol, care contine amo niac sau ioni amoniu si azo tati. Aceste comb inatii sunt transfor mate n plante n co mpu si o de rganici cu structuri complicate mentionati mai sus. C ombinatiile azotului din p lante sunt transferate animalelor erbivore, odata cu hrana lor. Nu mai unele micro organisme, azotobacte si alte cteva, care tr aiesc ca r n pamntul arabil bogat n humus, au facilitatea de a asimila dir ect azot molecular si a-l transforma n co mbinatii ce pot fi fo lo site de catre plante. Unele dintre aceste bacter ii n simbioza cu radacinile plantelor superioare, n special cu plantele d in traiesc familia aselor (lucerna, trifoi) Prin actiunea bacter iilor, continutul n azot asimilabil legumino din creste cu pna la 48 kg la hectar anual, iar solu rile pe care cresc leguminoase, cu sol pna la 200 kg. Mici cantitati de acid azo tos si acid azotic se gasesc n apa de ploaie, pr ovenind din combinarea oxigenului cu azotul sub influenta fulgerelor din atmosfera. mbinat din co rpul animalelor si plantelor se rentoarce n sol, dupa moartea Azotul co si putrezir ea acestor a. Despre circuitul azotulu i n sol se va discuta la tema So lul. 3. Presiunea Aeru l atmo sferic exer cita asupra tuturor obiectelor atmosferica de pe pamnt o presiune, dato rata greutatii aeru lui atmosferic presiune numita Deo arece densitatea atmosferei nu este constanta, presiunea atmo atmosferica. se sferica nu poate la pr in relatia aer gh. Pr imul care a masurat presiunea atmo sferica a calcu p= fost Evanghelista Torricelli. Acesta a umplut cu mercur un tub de sticla lung de 1 metru, la un capat. Acoper indu-l la capatu l desch is, l-a nto rs si l-a cufundat cu gur a nchis n s, ntr- un vas n care se afla tot mercur. n tub, deasupra mercurului, al caru i nivel jo aobort, c ramne un spatiu vidat camera . Potrivit principiulu numit barometrica i fundamental al , se po ate calcula presiunea atmosfer ica, care este egala hidrostaticii cu pr esiunea hidr ostatica a coloanei de mercur gh Hg p= Se constata exper imental ca naltimea coloanei de mercur depinde de starea atmosferei (anotimp, temperatura, umiditate) si altitudine. Prin conventie, presiunea atmosferica pentru care naltimea coloanei de mercur este de h=760 mm este numita presiunea atmosferica norma si are valoarea de 101325 Pa. ad ica 1 atmosfera lasimbo l atm). Instrumentul cu ajutorul caruia se masoara pr esiunea atmosferica fizica ( se numest barometr . e u

4. Poluarea aerului . Poluarea aerului nseamna impur ificarea aerulu i cu substante straine de compo zitia normala a sa, sau ncarcarea cu substante care intra n aceasta compozitie si care n functie de concentratie si/sau timpul de actiune, exercita un efect nociv asupra omului si asupra mediulu i. Atmosfera este depozitul care absoarbe zilnic cantitati infinite de particule so lide, lichid e si gazoase emanate de nenumarate surse naturale si artif iciale. n acest imens bazin se ridica n fiecare minut pulber i si gaze fie de natura vegetala (granule de polen, spo ri veg etali, gaze rezultate n procesul de descompunere a veg etatiei moarte etc. ), fie cele pro venite din eruptiile vu lcanice sau din d istrugerea scoartei superficiale a solulu i. Cele mai numero ase si variate p ulberi si gaze au originea n activitatea si umana. Natura agent ilor po luanti. Din punct de vedere al naturii acestor po luanti, ei pot f i clasificati n do ua grupe: a) suspensii sau aeroso care sunt formati din particule lichide sau so lide li d imensiunea cupr insa ntre cu si 0,001 m. La dimensiune mai mare, stabilitatea m 100 n atmosfera este att de redusa, nct sistemu l d ispers nu se poate co nstitui, iar imensiunile sub fac parte din domeniu l disper siilor mo d 1 leculare. Acest sistem dispers se clasifica n functie de dimensiune si comportare n atmosfera, n trei catego rii: - suspensii mai mari de 10 . Acestea au stabilitate mica n aer, m n atmo sfera imo bila cu viteza u nifo rmsedimentnd care au p utere de difuziu ne accelerata si mica; - suspensii cu diametrul cuprins ntre 10 m si 0,1 Se caracterizeaza faptul cam. aer imobil n sed imenteaza cu viteza unifor ma , prin frecarea fata de moleculele aerului anulnd acceleratia. Stabilitatea acestor si puterea de d ifuziune a acestor aeroso li mar sun mai i. - suspensii cu dimensiunea mai mica de 0,1 Stabilitatea n atmosfera m. este foarte mare, n atmosfera imo bila nu se depun, ci, fiind de dimensiune colo idala, se deplaseaza cu miscar i br owniene. Capacitatea de d ifuziune a acestor aero soli este foar te mare, similar a cu cea a gazelor. Pe lnga semnificatia de or din fizico chimic pe care o prezinta aceasta clasificare, este de mentionat ca importanta sanitara au n special ultimele doua catego rii in faptu l ca particu lele mai mari de pr m se retin n cursul respiratiei, n 10 irato rii superio are si se elimina repede din plamni. Particulele mai mici de caile r esp m 10 ajunge n cursul respiratiei pna la nivelul alv eolei pulmonare constituind asa nu pot mitii soli respirabili cu potential nociv ridicat. Acestia po t exercita efecte ir aero itante, cancerigene, alerg izante, sau infectante. b) gaze si vapo ri Reprezinta p oluantii prezenti n atmosfera su b for ma gazoasa.toxici. foarte diversi d in punct de vedere al natur ii chimice, au stabilitate mare Sunt n atmosfera, precum si mare putere de difuziu ne. Efectul realizat asupr a o rganismului depinde d e natura chimica a su bstantei, concentratia si timpul de actiune. Cum pentru poluantii atmosfer ici poarta principala de patrunder e n organism este reprezentata de aparatul respirator, solubilitatea n apa ( respectiv mucusul bronsic) a po luantilor gazosi prezinta impo rtanta deo sebita. Cu ct solubilitatea este mai mare, efectul to xic este mai redus, poluantul fiind retinut n oportie mare n zonele superioare ale arborelu i bro nsic, po ate fi repede pr eliminat. ursele S de poluare a Se pot clasifica n doua gr surse natura si upe: le surse aerului. artificia le. 6

Sursele de po luare ale aeru lui nu pro vo aca dect n mo d exceptional po luari naturale importante ale atmosferei. Cea mai impo rtanta dintr e poluar ile naturale este po luarea cu pulber i provenite din erodarea stratur ilo r superio are ale solulu i, rid icate de la o anu mita altitud ine. Ca surse naturale de poluare a aerulu i mai p utem vnt aminti vulcanice, emanatiile de gaze din sol, poluarea produsa de procesele naturale eruptiile de descompunere din so l, incendiile din paduri etc. Sursele artificia de poluare a aerului au efecte mult mai pro nuntate le asupra atmosferei, nmultirea acestora constitu ind cauze pentru care protectia aerului, reprezinta vitala a lu mii co ntemporane. Aceste surse de po luare a aerului, pot o problema fi clasificate surse si surs mobile. n : e Sursele stationare cupr ind procesele st de si procesele ationare combustie industriale div erse. Procesele de se refera la arderea combustibililor pentru o combustie energiei, att n scopuri industrialebtinerea casnice. Principalii co mbustibili folositi ct si n ezent sunt combustibilii fosili (carbune, petro l, gaze naturale), energia pr atomica nca o proportie redusa din necesaru l de energie, iar utilizarea energiei furniznd solare ind o rezerva a viitoru constitu lui. Teor etic pr in arderea completa a unui co mbustibil pur ar rezulta nu mai dio xid carbon de apa, su bstante practic lip site de no civitati considerabile. n practica nsa, si nici combustibilii nu sunt pur i si nici si nici pro cesul de ar dere nu este complet. Rezulta d in aceste procese de ardere o cantitate de produsi secundari care intr a n compozitia fumului su nt emisi n atmosfera. Spre exemp lu, n cazul arderii carbunelui, fumul si care rezultat att suspensii for mate din carbune si cenusa ct si gaze. Suspensiile contine contin siliciu, aluminiu, oxizi de fier etc. Gazele contin pe lnga vapo ri de apa, oxizi d carbon ezot, dio xid de sulf, oxid de car bo n, acid fluor hidric, aldehide, alte hidro carburi. a n mo mentul arderii se pot for ma si hidro carburi po liciclice, cu efect cancerigen. Produsi rezulta si n urma arderii produselo r petro liere si a gazelor naturale, similari suspensiile mult f iind nsa mai reduse Dintre sursele industr iale, centralele termoelectrice reprezinta sursa de po aerului luaremai raspnd ita, zona de poluare limitndu-se nsa la ter itoriu l aflat cea a sub influenta centralei. ncalzirea locu intelor prin faptul ca sursele de poluare se afla r aspnd ite pe teritoriul lo cuintelor poate constitui o sursa foarte impo rtanta de poluare aerului, n unele tari din lu me fiind chiar pe primul loc. Arderea gunoaielor n aer liber, din pacate practicata pe scara larga si la noi, emite ca po luanti principali suspensii (cenu sa si fum) oxid de carbon, hidro carburi si acizi o rganici. Procesele industriale r eprezinta surse de po luare a aer ului de mar diverse importanta datorita d iversitatii mar i ede poluanti emisi, precum si datorita agresivitatii multora dintre acestia. Teritoriile afectate se limiteaza la cele r idicate a aflate n industriilor . Riscurile nsa pentru sanatate si d egradarea mediului po t fi apropierea nsa mari n absenta uno r masuri adecvate de foarte protectie. functie de profilul indu striei, de procesele tehnologice si de eficienta n epurarii, vo lumul si natura emisiilo r poluante sunt foarte diferite. Metalurgia feroa emite ca principali po lu anti: oxizi de fier, mangan, arsen, silicati, sa carbune, fluo ruri, oxid de carbon, oxizi de sulf, sulfati, hidr ogen su lfurat.

Metalurgia poate elimina n atmosfera oxizi de plu mb, zinc, neferoasa bariu, cadmiu, fluo ruri, oxizi cupru, de sulf, carbon, azot. Fabricarea aluminiulu i are drept po luanti principali acidu l fluor hidr ic si fluo rurile. Industria materialelor de const polueaza atmosfera n special ructii suspensii, pe primu l loc situndu-se fabr icile prin ciment, pulberile emise de de acestea indu-se pe d istante fo arte raspnd mari. Din industria rezulta o p aleta fo arte larga de poluanti, dependenti chimica pr ofilul acesto ra si de procesu detehnolo l gic. Sursele su nt reprezentate de catre mijloacele de transport mobile rutiere, feroviare, aeriene si maritime. Pe pr imul loc se situeaza autovehiculele, gazele fiind eliminate apro ape de sol si pe ntr eaga suprafata a localitatii, mai ales la ralanti si la demaraj, mai ales cele n do i timp i. SOLUL Solul este stratul superficial al uscatulu i terestru, care are ca nsusire esentiala fertilitatea, capacitatea de a o fer i p lantelor loc de fixare, apa si substantele necesare si dezvoltarii acestora. Reglarea acestor nsusiri se face pr in masuri cresterii agrochimice, aster ii constituentilor solului si a proceselo r fizice, chimice si bio lo gice, pe baza cuno ce desfasoara permanent n so se l. pu nct de vedere fizic, solul, este un sistem polid ispers, structurat si poro Din s, alcatuit din trei solida, lichida si Fiecare dintre faze influ enteaza n faze: gazoasa. mod specific aprovizionarea plantelo r cu substante nutritive. Faza solida a solului este alcatuita n princip al d in doua fractiu ni: a) Fractiu nea minerala Fractiu nea b) organica a. Fract iunea este fo rmata din fragmente de diversed imensiu ni, variind minerala milio nime de milimetru, pna la mai mu lt d e un milimetr u n d de la o iametru. Frag mentele acestei fractiuni se pot clasifica dupa pro venienta si dupa compozitia lor chimica . Dupa provenienta se deosebesc minerale origine si minerale de primara de origine secunda . ra Mineralele pr ovin d in ro ci eruptive sau metamo rfice prin d primare ezagregarea acesto ra sub actiunea agentilor atmosferici, compo zitia lor chimica ramnnd r elativ neschimbata dupa dezagregare. Mineralele pro vin d in roci sedimentare sau din alterarea p e loc secundare a mineralelor primare.Dupa compozitia , mineralele se mpart n silicati si chimica se ntlnesc n toate so lurile, mai ales sub forma de particule de aluminosilicati. Silicati i marimea nisipu lui sau a pr afului, constituind ntre 50 90 % din totalu l compo nentelor acestora. Dintre acestia compusul cel mai raspndit n natura este 2. SiO Aluminosilicati su nt compusi de o rigine pr imara sau secundara ce contin i si alumin iu pe lnga siliciu si oxigen. Aluminosilicatii cei mai raspnditi fac parte d in grupa feldspatilor care pot fi n principal de potasiu, sodiu de calciu, sau n cantitati mai mici, diverse varietati de mica. 8

Indiferent de provenienta lor, miner alele secundare su n fo arte importante pentru plantelor si utilizarea ngrasamintelor , ntruct de ele depind n mare nutritia masura nsusirile fizico chimice legate de fertilitatea so lu lui. b.Fra ctiunea organica a Desi reprezinta o parte relativ solului. comparativ cu restu l fazei solid e a so mica substanta o rganica n deplineste un r ol lului, extrem de impo rtant prin functiile sale fizico chimice sau biolo gice, servind ca su rsa energetica pentru flora microbiana si ca factor de care depinde n mare parte fertilitatea solulu i. Co nstituentii sai sunt resturi de plante si animale, organisme vii d in sol, div ersi compusi de microorganisme, u n mare nu mar de substante ce rezulta ca secr sintetizati etii r adicu lare sau din descompun erea sub stantei o rganice moarte. S-ar putea separa ur matoarele grupe esentiale: substante organice nehumificate; su bstante organice so lu lui specifice ( hu musu l); su bstante intermediare de descompunere a resturilor si animale (acizi organici, aminoacizi, glucide, grasimi, rasin i, vegetale aldehide, substante enzimatice etc.) Subst antele organice sunt alcatuite din glucide cu mo lecula nehumificate simpla ( monoglucid e) sau co mplexa (polig lu cide: celuloza, hemiceluloza, amidon etc.) r eprezentnd circa 60 % din totalul co mpo nentelor, din lig nine (10 30 %), proteine (1 0 %), grasimi, rasini, taninur i etc. aceste substante provin n cea mai mare parte 1 din r esturile vegetale (radacin i, frunze, tulpini) sau din guno iul de grajd, mprastiate pentru mbunatatirea fertilitatii so lu lui. Materia organica nehumificata alcatuieste 10 15 % d in totalul substantelor o rganice, rolul sau fiind exceptio nal n mentinerea activitatii si fertilitatii solulu i. Pe baza acestor substante se dezvolta n so l un nu bio logice mar de bacterii si ciuperci, care sunt foarte active n descompu nerea mater iei imens organice. Unii autori apreciaza ca n momentu l n care activ itatea microbiana este intensa, masa ra poate reprezenta jumatate din fractiunea organica a solulu i. Se acesto descompun r elativ repede glucidele si proteinele, o descompunere lenta sau foarte lenta avnd celuloza, hemiceluluoza, lig nina, lipidele etc. Celulele microorganismelor moarte sunt descompuse rapid prin autoliza. Pe masura epuizarii substantelor organice pur tatoare de ener gie, activitatea specii de micro organisme nceteaza, ncepnd dezvoltarea alto ra care anumitor conduc pna la eliberarea de ioni nutritivi pe baza de azot, fo sfor, sulf etc. Pro cesul pr ocesul de descompunere este de natura enzimatica, endo sau extracelular, asemanator digestiei de nutreturile vegetale n stomacul organismelor suferite animale. umusul . Hu mificarea este procesu l bio chimic pr in care se trece de la H o rganice sarace substantela altele cu un continut rid icat att n azot ct si n carbon. n azot, Este compus din acizi huminici, acizi si humina. Substanta o fulvici a solulu i este o sursa esentiala de elemente necesare rganica nutritiei Cea mai mare par te din azotul si sulful solului se afla n constitutia hu musu p lantelor. lui a resturilo r organice nedescompuse sau pe cale de descompunere. Tot n sau substanta se afla30 40 % d in fo sforu l so lului si cantitati mai mici de catio ni 2+ , Mg 2+ , o rganica (Ca etc.). Trecerea acesto ra n for me accesibile p lantelor se face cu K+ participarea numeroaselo r enzime secretate de microo rganisme. Solutia solului. Apa din sol dizo lva d iverse substante fo rmnd o solutie diluata foarte complexa, n care sarurile se afla n stare ionica, moleculara sau co loidala,

alcatuind ceea ce se solutia Aceasta constituie mediu l din care numeste io nii necesari nutritiei solului. plantele pr eiau lor. Capacitatea solulu i de a retine apa, n cantitati mai mar i sau mai mici si n for me mai mu lt sau mai putin accesibile plantelor, depinde de textura si continutul sau n materie organica. Solurile argilo ase, cele bogate n materie organica retin mai mu lta ap a comparativ cu cele care au textura nisipoasa sau su nt sarace n materie organica. Reactia este nsu sirea acestuia d e a disocia ioni de hidrogen sau hidrox solului il cnd vine n contact cu apa. Cunoasterea acestor nsusiri este de o mare importanta n legatura cu dezvoltarea plantelor, evaluarea potentialu lui pro ductiv al solulu i si stabilirea agrochimice de corectarea reactiei. Pentru exprimarea acid itatii sau masurilor bazicitatii se folo seste pH ul. Reactia prea acida sau prea alcalina confera solulu i nsusiri fizico himice nefavorabile cresterii plantelor cultivate. Co rectarea r eactiilor so lu lui se face c pr in aplicarea de amendamente. Materialele si masurile utilizabile n acest scop dep ind de reactiei so lu felul lui. Cele mai ntlnite tip uri de sol pentru tara noastra sunt: - cernoziomu , un so l de cu lo are neagra, bogat n substante l minerale si or ganice de fertilitate ridicata; - solul brun are un continut mediu de substante minerale roscatfertilitate si organice si medie; - podzolul este sarac n su bstante miner ale si o rganice si fertilitate ; cu scazuta n co nd itiile unei agricultur i moderne, fertilitatea solului po ate fi contro lata sporita si o m prin ngrasarea lui suplimentara operatie nu de fertiliza . mita ngrasamintele su nt substante minerale sau organice obtinute prin sinteza, re prin pr elucrarea uno r roci naturale, sau rezultnd ca reziduale din diverse activitati (zootehnie, epurarea apelor etc.), utilizabile n agricultura, n scopu l cresterii nivelu lui si calitatii , prin spor irea fertilitatii solului. n functie de modul de obtinere se recoltelor deosebesc categorii: do ua ngrasaminte mineral sau industrial si organice chimice . n fu nctie de elementele nutritive pe care le contin, ngrasamintele chimice e e ngrasaminte naturale f i simpl pot azot, cu fosfo r, cu potasiu etc. complex , : cu continnd mai multe e e elemente necesare sau nutritiei plantelo r. Avnd n vedere comp lexitatea sa, solul este considerat un adevarat organism viu , care trebu ie ngrijit si pr otejat. Degradarea solur ilor poate fi pro dusa att ca urmare a unor cauze naturale cum ar eroziunea, fi sau alunecare , ct si ca ur mare a actiunilo r umane cum ar deflatia a arat ul povrnisurilor n sensul curgerii fi: apelo r sau cu unelte mecanice g rele si la adncime mar e, cultivarea n regim intensiv a solur ilor fara a fi regenerate substantele anorganice din so l, masuri ameliorative aplicate gresit, organice si poluare.So lul este deci supus po lu arii ca si celelalte elemente ale mediului, dar el se reface mult mai greu, n comparatie cu apa si aerul, deoarece pro cesele de autoepu rare sunt mult lente. Iata de ce nvatatorul n aplicatiile cu elevii n or izontul local, trebu ie sa mai dea o deosebita si acesto r pro cese, cautnd sa urmareasca ndeaproape cauzele po atentie luarii . si posibilitatile de ndepartare imed iata a poluantilor 1. Surse de polua re si agenti poluanti ai solurilor Dupa cum s-a aratat, unu l d intre indicato rii de poluare a solulu i este scaderea pr oductiei agricole. 10

Dupa clasif icarea so lurilor po luate adoptata in R sursele de po lua re si agent ii omania, i ai poluant solurilor sunt: Excavatiile la zi pr in care se executa decopertarea zacamantu lui, acestu ia,excavarea i de steril, depozite de difer ite pro duse. Extractiile la depuner suprafata indeparteaza o biective ca: locuinte, paduri, etc. Terenu l este supus infiltratiilo r, inundatiilor si alunecarilo r, marind in felu l acesta suprafata naturala afectata. Depo zitele de ster ile, cenusi de termocentrala, zgur i metalurg ice, aco suprafete pera altfel ar fi avut alta destinatie, iar particulele fine sunt antr enate de care vant, po luand alte terenur i sau ape. Metalele grele ajung in so l din aer, apa si namoluri. De la suprafata coboara sol prin in procese de difuzie, adsorbtie, d izolvare si antrenare cu apa sau cu macroo rganismele. I n sol, microorganismele le so lubilizeaza sau le transfor ma in suspensii in apa, ajungand astfel in radacinile plantelor. Din plante, metalele grele ajung si se acumuleaza in organismele animalelor si ale oamenilor . sebit de toxice p entru plante si animale sunt: Hg, Cd, B, As. S-a Deo interzis fabricarea fungicidelor continand mercur, utilizabile pentru tratarea semintelor, deoar ece, la animale si o m, duce la decese. Cadmiul provoaca decalcifiere in ajuns organisme. ns in o rganismul uman provoaca afectiuni vasculare, ce duc si la amputari Arsenul aju de membre . Dejectiile animale aplicate excesiv ca ingrasaminte afecteaza propr solurilor. ietatile Acestea pot contine NaCl, bio stimulato ri, uree, medicamente, agenti pato geni, produc poluare chimica si biolog ica solur ilor, scad permeabilitatea si pot difuza care pana la panzele de ape freatice, transformandu- le in focare d e substante chimice, virusi etc. Namo lurile separate din apele uzate contin substante organice (cele provenite din industria alimentara, zootehnie, activitatile menajere) sau anorganice (cele provenite ia metalurgica, prepararea minereurilo r si carbunilor , etc.) Se pot aplica din industr in agricultura numai daca continuturile de metale grele si nemetale sunt sub limitele ad mise de standarde.Hidro carburile apar pe terenur ile d in jur ul sondelor, rezervoarelor cu produse petroliere, r afinarii, trasee de co nducte, in caz de defectiuni, accidente.Eroziunea si alunecarile de teren sunt alte fenomene ce cauzeaza solurilor degradarea . Acid ifierea inseamna scaderea pH-u lui solulu i sub valoarea 7. Solurile nefertile, devin continutul de Al, scad continuturile in alti io creste ni. Excesul de apa poate curge la suprafata, po ate balti sau se infiltreaza in so l. Carentele de diverse elemente nutr itive d in sol, ca si excesele provo aca dezechilibre in nutr itia p lantelor. Astfel, carenta de azot produce necroze, iar excesu l de r educe recoltele, rezistenta la boli, la daunato ri, la transpo rt si azot depozitare. Pesticidele action eaza numai intr-o mica proportie(3- 40 %) in scopul pentru care au fost utilizate, restul imprastiindu-se in aer , apa si so l. Se apreciaza o crestere, in u ltimii ani, a rezistentei dau natorilo r la pesticide, ceea ce a determinat aplicarea acestora in cantitati mai mari si crearea de no i p esticide, cu toxicitatea superio ara. Pesticidele afecteaza circuitele biogeochimice d in eco sfera, dar actiunea asupra organismelor nu este cuno scuta totusi in totalitate. Se cunosc unele actiuni asupra sistemulu i nervos sau asu pra unor hormoni.

11