La fiecare 10 secunde, undeva in lume, cineva este implicat intr-un accident rutier, conform ultimelor statistici ale National

Highway Traffic Safety Administration. Din fericire, nu toate accidentele sunt fatale, insa oricat de minor ar fi, afecteaza atat structura bio-fizica a individului, cat si psihicul, Eul sau interior. Afectarea psihica se refera in cazul accidentelor rutiere la anxietate pe termen lung, pana la frica sau fobie in a conduce sau a merge in autoturism. Este normal sa fii socat, speriat, atunci cand viata ta sau a altor persoane este in pericol sau cand se intampla mai mult de atat! Acest tip de eveniment, susceptibil de a declansa tulburari somatice si psihice, se numeste TRAUMA. Freud numeste TRAUMA orice eveniment care perturba echilibrul afectiv al unei persoane si duce la aparitia mecanismelor de aparare. Cand perturbarea acestui echilibru dureaza mai mult de o luna se poate spune ca individul sufera de sindrom de stres posttraumatic. Manifestari ale traumei Simptomele sindromului de stres posttraumatic sunt: cosmaruri sau flash-back-uri ale traumei - individul are sentimentul ca accidentul se intampla din nou; ocolirea locurilor sau lucrurilor care pot produce aducere aminte; existenta unei asazise stari de "a fi paralizat" si lipsa interesului pentru anumite lucruri; tremuraturi; stare permanenta de nemultumire; insomnie, lipsa de concentrare. Unii oameni se pot manifesta insa diferit prin stari depresive, sentimente de vinovatie sau de furie, iar la copii manifestarea dupa trauma rezida in comportament de tip repetitiv. Aceste simptome pot aparea la interval scurt dupa trauma (o luna) sau pot aparea si apoi sa dispara. Semenele se pot manifesta luni la rand, iar consecintele pot fi atat de grave, incat sa afecteze atat viata personala, cat si cea profesionala. La inceput apare negarea in care nu poti constientiza pierderea, fie de persoane, de echilibru psiho-social, de integritate corporala etc. Aceasta apare ca raspuns la socul initial in care viata este afectata in profunzimea ei. De cele mai multe ori, supravietuitorii raman focalizati pe propria persoana o perioada lunga de timp. Apoi, pentru a stapani sentimentele de confuzie generate de intrebari precum "Cine sunt eu?, De ce mi s-a intamplat tocmai mie? Ce se intampla cu viata mea? Voi putea face fata acestei noi vieti?", individul isi ascunde trairile. Si astfel, ascunzandu-si durerea de cei din jur, se cufunda in depresie, in munca sau in alcool, droguri etc. Acceptarea realitatii depinde foarte mult de personalitatea fiecaruia si, foarte important, de sustinerea celor din jur (familie, prieteni, societate). Aceasta depinde, totodata, si de intensitatea traumei si de cat de puternica a fost reactia individului in momentul evenimentului. Consecinte Bolile cu debut acut, asa cum pot fi definite accidentele auto (care necesita spitalizare, in special), cresc teama de moarte in interiorul individului, distrugand crezul acestuia de persoana indestructibila si evident, stapana pe propriul destin. Daca boala are evolutie favorabila, stresul si anxietatea se mai diminueaza la iesirea din spital, insa in cazul in care boala are o evolutie mai putin buna, stresul posttraumatic cu toate implicatiile sale persista.

Poate fi dureros sa vorbiti despre un eveniment traumatic, dar este important sa recunoasteti ca aveti nevoie de ajutor, un ajutor pe care vi-l poate da cu atat mai mult un specialist. Consilierea psihologica Specialistul, psiholog, in speta se ocupa cu consilierea sau terapia prin vorbire. Aceasta este un prim pas in tratarea simptomelor posttraumatice. Prin crearea unei atmosfere de siguranta si deplina incredere, individul isi poate dezvalui trauma si, de multe ori, simpla punere in cuvinte are un efect benefic. Prin vorbire, pacientul este ajutat sa inteleaga si sa recapete control asupra propriei vieti; se reduce in acest mod anxietatea, tristetea, insomnia etc. Tratamentul psihoterapeutic poate dura intre 3 si 6 luni, in unele cazuri putand fi mai indelungat. Este insa important sa inceapa cat mai devreme, pentru a avea sanse de succes reale. Terapia traumei nu poate sterge cu buretele amintirile traite, insa ajuta pacientul la o mai buna gestionare a acestora, prin cresterea controlului si increderea in sine si scaderea simptomelor psihice, asa incat individul sa se poata bucura iar de viata. O experienta de viata... B.I, un tanar avocat de succes,"STALPUL FAMILIEI" - cum ii placea sa-si spuna, in varsta de 29 de ani, ajunge la spital in urma unui grav accident de circulatie, in care el este victima. In momentul in care mi s-a solicitat ajutorul de catre medic si familie, pacientul era internat in sectia de terapie intensiva pentru un traumatism deschis cu amputatia membrului inferior drept, in 1/3 superiora (amputatia piciorului la jumatatea coapsei). Problema lui psihica in acel moment erau cosmarurile si agitatia. Prima sedinta se incheie repede, pacientul fiind la 2 zile de la accident si sub influenta tranchilizantelor. Un rol important in acest caz l-a avut sotia, careia i-am recomandat sa fie acolo cand pacientul se trezeste, pentru ca sa-l faca sa se simta in siguranta, sa vada o figura care sa-i inspire incredere. Sedintele care au urmat s-au concentrat asupra identificarii simptomelor datorate traumei (anxietate, frica, teama de moarte) si pe reducerea intensitatiilor. Am continuat cu incurajarea comunicarii, constientizarea nevoilor, a limitelor, a valorilor, pe deblocarea resurselor personale si pe ancorarea in aceste resurse care sa-l faca sa-si vada viitorul. Pacientul a ramas internat 2 luni, in care am lucrat intens pe toata problematica traumei sale, pe cresterea maturitatii si adaptabilitatii la situatia data si, in ultimele doua sedinte, am experimentat revenirea lui progresiva in familie, in societate. 1.Baborik P., Accidente de automobil i tipurile de reacie a conductorilor, J. Appl. Psychol, 1968; 2.Bergeret J., La personnalite normale et pathologique, Dunod, Paris, 1974; 3.Berger G., Omul modern i educaia sa, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1973; 4.Bricout J., Les sociopathes. Essai de caracterisation de la personnalite sociopathique., Editions A. Lacassagne, Lyon, 1990; 5.Chelcea S., Chelcea A., Din universul autocunoaterii, Ed. Militar, Bucureti, 1990; 6.Frunz V., Psihologia circulaiei rutiere, Ed. tiinific, Bucureti, 1975; 7.Ghergut L., Atitudine i personalitate, Revista de Psihologie, nr.4, Tom 19, 1973; 8.Golu M., Recepia senzorial, Probleme fundamentale ale psihologiei, Vol. I, Ed. Academiei, 1980;

9.Michaut G., Conducere auto. Rapiditate. Precizie, Travail humain, 31 nr. 1 -2, 1968; 10.Neveanu P.P., Interaciunea atitudini-aptitudini, Probleme fundamentale ale psihologiei, Ed. Academiei, 1980; 11.Novak A., Metode statistice n psihologie, Ed. Didactic i Pedagogic, 1977; 12.Novak A., Statistica social aplicat, Ed. Hyperion, 1995; 13.Radu I., .a., Metodologie psihologic i analiza datelor, Ed. Sincron, 1993

Oboseala la volan este printre cauzele frecvente ale accidentelor rutiere si de obicei acestea se lasa cu urmari dintre cele mai grave. Oboseala la volan i viteza excesiv sunt cele mai frecvente cauze ale accidentelor. In ciuda avertismentelor i campaniilor de atenionare exemplele nefaste se in lan. De ce conducem cnd suntem obosii ? De ce nu ne oprim? Pentru c nu ne oprim niciodat, nu tim s ne oprim, suntem victime ale propriei noastre psihologii evolutive, de fortare a limitelor, s facem mai mult. Deosebirea este c dac pn acum 200 de ani cnd a nceput marea revoluie industrial ritmul lent al dezvoltrii lsa loc i gndirii, ceasul industrializrii rezona oarecum cu ceasul biologic. Ceea ce nu se mai ntmpl n ziua de azi, suntem n mijlocul unei tornade informaionale care se rotete din ce n ce mai repede. Situaiile limit reclam REACIE, reacie controlat, nu mai este timp de gndire. Aa cum am mai subliniat anterior, traim ntro epoc a vitezei i dac a face mai mult, pn ieri reprezenta sensul nsui al evoluiei, al dezvoltrii, a face mai mult (cu 100 de km) azi , poate fi sensul suprimrii.

Oboseala afecteaz capacitatea de a conduce dar i condusul in sine provoaca oboseal. Acumularea oboselii duce la scderea vitezei i acurateei reaciilor, la diminuarea capacitii de coordonare a micrilor, scderea capacitii de concentrare a ateniei putnd merge pn la modificri ale cmpului perceptiv (iluzii si halucinatii). Se produc o serie de modificari: hipoprosexie (scaderea atentiei si implicit a vigilentei), hipostezie (cresterea pragurilor senzoriale), incetinirea proceselor cognitive (inclusiv actul de luare a deciziilor), scaderea tolerantei la frustare, cresterea agresivitatii, accentuarea trasaturilor negative de caracter etc. O singura secunda de neatentie este suficienta pentru a avea loc o tragedie, cu atat mai mult cu cat oboseala te face sa fii mult mai neatent (neatenta)

Senzaia de oboseal i de disconfort psihic este accentuat, pe timp de noapte, dac oferul este orbit de luminile mainilor care circul din sens invers, de oselele mrginite cu pomi i stlpi ce se succed la intervale regulate de timp provocndu-i acestuia, pe lng un sentiment de monotonie, o stare de semihipnoz, tocmai cnd majoritatea sistemelor sale de percepie, dar mai ales vzul i auzul, ncep s funcioneze cu randament sczut. Noaptea, senzaia de oboseal se poate transforma uor n stare de somnolen, care este cea mai periculoas pentru ofer. La accentuarea acestei stri pot contribui i micrile de legnare produse de suspensia mainii atunci cnd aceasta ruleaz pe o suprafa fr denivelri (iat c i gropile noastre din asfalt sunt bune la ceva, innd treaz oferul chiar dac este obosit!). Rulajul pe timp de noapte, pe osele puin circulate, fr semne de circulaie, are si el o influen negativ asupra actului conducerii, deoarece apare un sentiment de singurtate pe care oferul ncearc s-l atenueze accelernd pentru ajungerea ct mai rapid n prima localitate, printre semeni. Drept urmare va apsa mai mult pedala de acceleraie. Se va ajunge astfel la urmtoarea situaiei: un ofer obosit, cu stri de percepie i de reacie atenuate va circula cu vitez mrit i nu va putea observa i nici evita la timp eventualele obstacole aprute. Situaia este complex i poate genera multe accidente de circulaie.

Conducerea

in

stare

de ebrietate

(sau

alte

substante

neurostimulante

sau

neuroinhibitorii) este sanctionata legal atat de drastic tocmai datorita efectelor acestor substante asupra individului. O persoana care a consumat bauturi alcoolice spre exemplu sufara la nivel psihic o serie de modificari : hipoprosexie (scaderea atentiei si implicit a vigilentei), hipostezie (cresterea pragurilor senzoriale), incetinirea proceselor cognitive (inclusiv actul de luare a deciziilor), scaderea tolerantei la frustare, cresterea agresivitatii, accentuarea trasaturilor negative de caracter etc. Efecte similare pot avea si oboseala, stresul, modificari ale echilibrului emotional, diverse stari somatice patologice, diverse stari post- traumatice. Oboseala afecteaza capacitatea de a conduce dar si condusul in sine provoaca oboseala. Astfel scade capacitatea de munca, pe perioada limitata, si in acelasi timp scade si eficienta. Un sofer de cursa lunga este instruit sa isi imparta timpul in segmente egale de odihna si activitate, pentru a preveni producerea accidentelor. Acumularea oboselii duce la scaderea vitezei si acuratetei reactiilor, la diminuarea capacitatii de coordonare a miscarilor, scaderea capacitatii de concentrare a atentiei putand merge pana la modificari ale campului perceptiv (iluzii si halucinatii). Caracteristici psihologice necesare reusitei in activitatea de conducere auto: Prima calitate esentiala a conducatorului auto este un sistem nervos puternic, mobil si echilibrat, un om ager si vioi cu posibilitati de a reactiona rapid, deci de a alterna procesele de excitatie si inhibitie intr-un timp scurt. Ca insusiri afective sunt mentionate: echilibrui emotional, rezistenta la influenta factorilor stresanti si afectogeni. Din punct de vedere volitional enumeram: autocontrolul si stapanirea de sine in situatii grele, puterea vointei necesare inlaturarii greutatilor ce apar in trafic, perseverenta si spirit de initiativa pentru a lua decizii prompte si adecvate. Trasaturile de personalitate dezirabile la un conducator auto sunt:

constiinciozitate, simt de raspundere dezvoltat, seriozitate comportamentala, discplinat, calm, stapanire de sine, autoestimare realista, rezistenta la tentatii, exigenta fata de abaterile de la codul rutier, motivatie pozitiva. Atentia, ca modalitate esentiala in buna desfasurare a activitatii de participare la traficul rutier se caracterizeaza prin: capacitatea de a se orienta si a mentine voluntar atentia autocontrol voluntar al atentiei, stabilitatea atentiei, concentrarea atentiei la nivel adecvat al vigilentei focalizate, selectivitatea atentiei, capacitatea de distribuire a atentiei ce permite conducatorului auto sa se ocupe concomitent de perceperea mai multor obiecte si de efectuarea in acelasi timp a unor miscari necesare conducerii, rezistenta la stimulii perturbatori si la oboseala, perceperea intr-un timp scurt a mai multor elemente si selectarea celor ce tin de securitatea circulatiei. Din punct de vedereintelectual, soferul trebuie sa posede o buna memorie vizuala spatiala si topografica, o buna memorie motorie a schemelor miscarilor ce intra in alcatuirea deprinderilor de conducere auto, trainicia, promptitudinea si fidelitatea pastrarii si reactualizarii informatiilor, inteligenta si gandire concreta, posibilitatea efectuarii principalelor operatii ale gandirii, promptitudine si suplete in gandire, precizie in adoptarea deciziilor in situatii critice concrete in timp limitat, flexibilitatea schemelor operatorii ale gandirii concret-operationale, capacitatea de anticipare a evenimentelor rutiere mediata de o gandire concreta, imagistico-topografica. Componenta executiva, ceamotrica se caracterizeaza prin viteza de reactie, promptitudinea miscarilor, abilitatea miscarilor usurinta si finetea miscarilor, precizia executarilor, abilitatea miscarilor, coordonarea miscarilor manuala (mana-picior), automatizarea schemelor motorii implicate in conducerea autovehiculului deprinderi motorii de stapanire si comanda, plasticitatea schemelor si structurilor motorii, adecvarea rapida si usoara a operatiilor si actiunilor motorii la cerintele variabile ale traficului Este foarte adevarata afirmatia ca omul conduce asa cum traieste, comportamentul in conducere fiind o prelungire a comportamentului cotidian. Utilizarea drumul public este o problema de integritate a sentimentelor moral-sociale, a responsabilitatii si prudentei. O alt condiie obligatorie cuprins n cadrul pregtirilor pentru drum, se refer la necesitarea ca cel care urmeaz s plece la drum s fie bine odihnit, s nu fie sub influena buturilor

alcoolice ori a unor stri negative. Nu trebuie s se uite nici o clip faptul c oboseala determin, n mod obiectiv, micorarea vitezei de reacie, scindarea concentrrii asupra traficului, drumului i semnalizrii rutiere.

Oboseala la volan i viteza excesiv sunt cele mai frecvente cauze ale accidentelor. In ciuda avertismentelor i campaniilor de atenionare exemplele nefaste se in lan. De ce conducem cnd suntem obosii ? De ce nu ne oprim? Pentru c nu ne oprim niciodat, nu tim s ne oprim, suntem victime ale propriei noastre psihologii evolutive, de fortare a limitelor, s facem mai mult. Deosebirea este c dac pn acum 200 de ani cnd a nceput marea revoluie industrial ritmul lent al dezvoltrii lsa loc i gndirii, ceasul industrializrii rezona oarecum cu ceasul biologic. Ceea ce nu se mai ntmpl n ziua de azi, suntem n mijlocul unei tornade informaionale care se rotete din ce n ce mai repede. Situaiile limit reclam REACIE, reacie controlat, nu mai este timp de gndire. Aa cum am mai subliniat anterior, traim ntro epoc a vitezei i dac a face mai mult, pn ieri reprezenta sensul nsui al evoluiei, al dezvoltrii, a face mai mult (cu 100 de km) azi , poate fi sensul suprimrii. Asta nu scuz comportamentul nostru riscant ci doar invit la meditaie, trebuie s stabilim ca prioritate VIAA. Din aceast perspectiv, nu putem aadar s nu fim de acord cu dr. Blaj conform cruia n structura stilului de conducere intr dou elemente psiho-comportamentale opuse : spiritul de prudent i curajul. Primul reclam meninerea n stare de veghe i funcionare a mecanismelor de autocontrol inhibitor n vederea prentmpinrii situaiilor critice, iar cel din urm presupune activarea mecanismelor autocontrolului excitator (declanator) pentru depirea eventualelor situaii critice. O singura secunda de neatentie este suficienta pentru a avea loc o tragedie, cu atat mai mult cu cat oboseala te face sa fii mult mai neatent (neatenta)

Oboseala la volan este printre cauzele frecvente ale accidentelor rutiere si de obicei acestea se lasa cu urmari dintre cele mai grave. S-a constatat c exist mai multe etape ale oboselii la volan - de la o oboseal uoar la aipire i apoi adormire.

Pe timpul nopii Senzaia de oboseal i de disconfort psihic este accentuat, pe timp de noapte, dac oferul este orbit de luminile mainilor care circul din sens invers, de oselele mrginite cu pomi i stlpi ce se succed la intervale regulate de timp provocndu-i acestuia, pe lng un sentiment de monotonie, o stare de semihipnoz, tocmai cnd majoritatea sistemelor sale de percepie, dar mai ales vzul i auzul, ncep s funcioneze cu randament sczut. Noaptea, senzaia de oboseal se poate transforma uor n stare de somnolen, care este cea mai periculoas pentru ofer. La accentuarea acestei stri pot contribui i micrile de legnare produse de suspensia mainii atunci cnd aceasta ruleaz pe o suprafa fr denivelri (iat c i gropile noastre din asfalt sunt bune la ceva, innd treaz oferul chiar dac este obosit!). Rulajul pe timp de noapte, pe osele puin circulate, fr semne de circulaie, are si el o influen negativ asupra actului conducerii, deoarece apare un sentiment de singurtate pe care oferul ncearc s-l atenueze accelernd pentru ajungerea ct mai rapid n prima localitate, printre semeni. Drept urmare va apsa mai mult pedala de acceleraie. Se va ajunge astfel la urmtoarea situaiei: un ofer obosit, cu stri de percepie i de reacie atenuate va circula cu vitez mrit i nu va putea observa i nici evita la timp eventualele obstacole aprute. Situaia este complex i poate genera multe accidente de circulaie.

actorul const n concentrarea nentrerupt a ateniei la tot ceea ce se petrece n jur, n timpul conducerii autovehiculului. oferul trebuie s dovedeasc, o atenie distributiv dar i selectiv, s observe permanent ce se petrece n jurul su, adic n fa, n spate i lateral, s ia n seam prezena partenerilor de drum (conductorii de vehicule i pietoni) i s-i coreleze conduita n funcie de comportamentul acestora, s disting prompt indicatoarele, marcajele, semnalele semafoarelor electrice i ale agenilor de circulaie, s urmreasc periodic aparatura de bord.