Sunteți pe pagina 1din 1

Popa Tanda Povestire pe momentele subiectului In expozitiunea nuvelei Popa Tanda, de Ioan Slavici, este prezentat personajul principal,

parintele Trandafir, unul din cei doi fii ai dascalului Pintilie si locul actiunii, Butucani, un sat cu oameni vrednici si instariti. Om harnic, invatat, energic, priceput si strangator: strange, drege si culege, dar lipsit de diplomatie, cam greu la vorba si aspru la judecata, preotul intra in conflict cu satenii, nemultumiti ca acesta nu merge bucuros la pomeni si ospete. Credinciosii se plang protopopului care il transfera in Saraceni, pe Valea Seaca, sat dezolant prin saracia oamenilor. Desi dezamagit de aspectul asezarii si de indiferenta oamenilor: case darapanate, fara garduri, biserica paraginita prin care bateau ploile, preotul decide sa ramana in sat spre a-i determina pe sateni sa munceasca, convins ca popa face treaba satului, iar satul sa ingrijasca de traista popii deoarece ct vreme vor rmne srcenii lenei, ei vor rmne sraci, iar eu flmnd. Acest moment constituie intriga nuvelei. Desfasurarea actiunii prezinta ncercrile nereusite ale printelui Trandafir de a schimba mentalitatea satenilor prin predici despre binefacerile muncii, prin sfaturi sau prin batjocura si ocara. La inceput plictisiti, satenii renunta sa mai participe la slujbe, incep sa se fereasca de preot, numindu-l Popa Tanda, iar in final, enervati cer episcopului mutarea preotului, insa nu li se da dreptate. Parintele Trandafir ramane in continuare in Saraceni si disperat ca zestrea preotesei se terminase, ca familia trebuia hranita si ingrijita cere ajutorul divinitatii Puternice Doamne! Ajut-m!. In biserica, momentul psihologic cheie Copiii lui! Sotia lui! Ce va fi de dansii?, Afurisitul de acoperi! Nu mai era chip s-l lase precum era! subliniaza hotararea sa de a trece la fapte, fiindca el insusi are nevoie de o schimbare,. Prin tenacitate si vointa, ofera satenilor exemplul sau personal: isi reface propria gospodarie, cultiva pamantul, impleteste lese si le vinde cu castig bun, starnind astfel mirarea satenilor, care il califica omul dracului. Punctul culminant al operei are loc cand satenii inteleg rostul schimbarii si se apuca de treaba urmanad cu fidelitate exemplul preotului. Deznodamantul il aduce n prim plan pe acelasi preot Trandafir neschimbat sufleteste verde, vesel si harnic, n postur de bunic acum, precum i imaginea prospera a satului Srceni, de nerecunoscut gratie harniciei oamenilor: case aratoase si curate, biserica frumoasa, gradini infloritoare, scoala, primarie. Chiar daca parul si barba ii tradeaza varsta, preotul se bucura de realizarile vietii sale impreuna cu familia, satisfacut ca si-a atins scopul, ca a redat oamenilor demnitatea in timp ce gospodarii il binecuvanteaza admirativ: Tine-l Doamne, la multi ani, ca este omul lui Dumnezeu.