Capitolul 1

INTRODUCERE 1.1 Scurt istoric al sistemelor de calcul

Istoria mijloacelor mecanice de calcul ncepe cu multe secole n urma. Se pare ca aparitia abacului este anterioara istoriei scrise. Prima realizare de calcul automat apare n anul 1642, sub forma unei masini de adunat si apartine matematicianului, fizicianului, logicianului, filozofului german Gottfried Wilhen von Leibnitz care inventeaza prima masina de calcul pentru operatia de nmultire. Primul dispozitiv care a reprezentat un calculator, n sensul modern, a fost propus de catre matematicianul si inventatorul englez Charles Babbage n anul 1830. Babbage, profesor la Cambridge University, s-a ocupat de perfectionarea metodelor de calcul ale tabelelor matematice. Charles Babbage(un matematician excentric, considerat unul dintre caracterele cele mai fascinante din istoria stiintei) lucra la niste tabele perfectionate de logaritmi, dar, avnd ndoieli n legatura cu terminarea acestei activitati s-a hotart sa construiasca o masina care sa efectueze aceste operatii. Ca rezultat al primelor sale eforturi a aparut masina diferentiala care a fost descrisa pentru prima oara n 1822. Cnd aceasta a fost aproape terminata, Babbage a costatat necesitatea utilizarii cartelelor perforate(inventate de francezul Jaquard, pentru razboaiele de tesut n 1801), n calitate de memorie si suport de intrare. El a propus ca instructiunile sa fie citite de pe un set de cartele, datele de pe alt set, urmnd ca rezultatele sa fie memorate pe un al treilea set de cartele. Masina propusa, pe care a denumit-o Masina Analitica, poseda un mecanism rudimentar de precizie: cu toate ca instructiunile se executau n ordinea citiriilor de pe cartele, o anumita instructiune putea sa specifice, pe baza rezultatelor anterioare, operatii alternative. Pentru prima data Babbage a nceput sa lucreze la Masina Analitica n jurul anului 1830, iar pna la sfrsitul vietii(1871) a cautat sa termine, fara succes, constructia ei. Ideile sale au anticipat cu o suta de ani tehnologia. Tehnologia mecanica, contemporana lui Babbage, nu a putut asigura conditiile impuse de proiectul sau. De fapt, pna n 1893 (cnd s-a reusit realizarea calculatorului descris de Babbage), a fost pusa sub semnul ndoielii realizarea Masina Analitica, chiar n conditile mijloacelor mecanice moderne, fara folosirea unor componente electronice. n anul 1937, Haward Aiken de la Harvard University, a propus Calculatorul cu Secventa de Comanda Automata bazat pe o combinare a ideilor lui Babbage si tehnologia masinilor electromecanice produse de firma I.B.M. Constructia acestui calculator electromecanic realizat din mai multe relee si comutatoare a nceput n anul 1939 si s-a ncheiat n 7 august 1944 (data considerata ca nceputul erei calculatorului) prin constructia lui calculatorului Mark I. 7

Mark I, considerat primul calculator numeric, a constat din mai multe calculatoare electromecanice, lucrnd n paralel la o problema comuna, fiind dirijate de catre o unitate de comanda. Progresele foarte rapide realizate n electronica n aceea perioada si viteza de calcul relativ redusa a lui Mark I, au condus la inceperea n 1943 si finalizarea n 1946 a primului calculator(cu adevarat) electronic, la Pennsylvenia University. El se numea ENIAC, folosea cca. 30 000 de tuburi electronice si era n esenta o versiune electronica a lui Mark I. ENIAC a fost proiectat si realizat de o echipa condusa de J.P. Eckert si J.W. Mauchly iar n calitate de consultant John von Newmann. Matematicianul John von Newmann, n raportul asupra calculatorului EDVAC(realizat n 1950, ca o perfectionare a lui ENIAC si comercializat sub denumirea de ENIACIfiind astfel primul calculator electronic produs n serie, n 1951), din 1945 a stabilit structura logica a calculatorului cu program memorat. Urmatoarele cinci critici, n esenta, definesc un calculator n termenii capabilitatilor de care trebuie sa dispuna: 1. trebuie sa posede un mediu de intrare, prin intermediul caruia sa introduca un numar nelimitat de operanzi sau instructiuni. 2. trebuie sa posede o memorie din care sa citeasca operanzi sau instructiuni si n care sa poata introduce n ordinea dorita rezultatele. 3. trebuie sa posede o sectiune de calcul, capabila sa efectueze operatii aritmetice sau logice asupra operanzilor cititi din memorie. 4. trebuie sa posede un mediu de iesire prin intermediul caruia un numar nelimitat de rezultate pot fi livrate utilizatorului. 5. trebuie sa posede o unitate de comanda capabila sa interpreteze instructiunile din memorie si capabila sa selecteze diverse moduri de desfasurare a actiunii pe baza rezultatelor calculelor. Structura de baza, rezultnd din aceste criterii este cunoscuta ca structura von Newmann si virtual, toate calculatoarele construite pna astazi au utilizat aceasta structura. INTRARE MEMORIE IESIRE

UNITATE CALCUL UNITATE DE COMANDA

Figura 1.1

n 1951, la Princetown, von Newmann si echipa sa au terminat constructia calculatorului IAS. n realizarea acestui calculator, von Newmann a introdus un alt concept esential al calculatorului numeric, acela de a modifica partea de adresare a instructiunii, astfel nct un singur set de instructiuni sa poata fi aplicat la mai multe seturi de date (program relocabil). Trebuie mentionat ca primul care a imaginat conceptul de baza al calculatorului a fost Charles Babbage, introducnd notiunea de program, subprogram, memorie, unitate aritmetica, date initiale, rezultate intermediare etc. Ada Augustina, contesa de Lovelace (1815-1852), fiica lordului Byron a elaborat descrieri ale procesului de proceduri pentru Masina Analitica fiind considerata primul programator din istorie. Este interesant de mentionat ca, avnd la baza traditia renumitei scoli romnesti de matematica, la nceputul anilor se formeaza colective puternice 50 n ntreaga tara, care realizeaza diverse tipuri de calculatoare electronice. Primul calculator romnesc intra n functiune n 1957, la Institulul de Fizica Atomica, sub numele de CIFA-1, si a fost elaborat de un colectiv condus de ing. Victor Toma. La scurt timp sunt realizate calculatoare la Institutul Politehnic din Timisoara(MECIPT) si la Institutul de Calcul al Filialei Academice R.S.R. din Cluj(DACCIC). n anul 1970 este realizat la scara industriala calculatorul din generatia a treia FELIX C-256. Mai trziu apar noi tipuri din familia Felix(C-512,C-1024,C-320,C-328,M-8,M-18) ct si alte structuri (INDEPENDENT,CORAL,CUB etc).

1.2 Hardware si software - un sistem de calcul

n continuare vom defini un sistem de calcul, ca fiind un sistem electronic de foarte mare complexitate, capabil de prelucrarea automata a datelor de intrare si furnizarea unor date de iesire intr-o forma accesibila utilizatorului. Datele de intrare sunt transformate n date de iesire pe baza unui program de calcul. Definitia poate suferi unele modificari n contextul actualei dezvoltari tehnologice si a evolutiei sistemelor de telecomunicatii digitale, n sensul integrarii mai multor resurse de calcul ntr-o retea, n scopul cresterii performantelor si asigurarii unor servicii care tin de tehnologia informatiei (Information Technology, IT). Orice calculator are n principiu doua componente (fig. 1.2), care nu pot functiona una fara cealalta: - componenta fizica, numita si hardware, se refera la partea materiala: elemente electronice sau mecanice n interactiune; - componenta logica, sau software, este reprezentata de programele executate pe calculator si adesea este comparata cu "motorul" care pune n actiune componenta hardware.

Figura 1.2 Exista mai multe categorii de software: - software de operare, reprezentat de programele de exploatare a resurselor hardware si asistare a utilizatorilor; el poarta numele generic de sistem de operare (de exemplu sistemul de operare DOS sau Unix); - software de exploatare, alcatuit din programe specifice domeniului de lucru al utilizatorilor (programe de proiectare asistata de calculator: ORCAD (Oriented Computer Aided Design) sau ACAD (Automated Computer Aided Design), programe pentru servicii de telecomunicatii, etc.); - software utilizator - este software-ul creat de fiecare utilizator n scopul rezolvarii unei probleme specifice).

1.3 Aplicatii ale sistemelor de calcul

Principalele domenii de aplicare ale sistemelor de calcul sunt: - n industrie, pentru comanda masinilor cu comanda numerica sau pentru conducerea automata a proceselor; - n domeniul financiar-bancar, ca instrumente de prelucrare automata a datelor contabile, pastrarea bazelor de date, tranzactii financiare automate inclusiv cu acces din Internet; - n cercetarea stiintifica pentru achizitia, analiza si interpretarea automata a datelor experimentale; - n sistemele de comunicatii, acolo unde se considera ca reteaua de calculatoare este asemanatoare conexiunilor neuronale din creierul uman din cauza ca permite transferul si prelucrarea automata la viteze foarte mari a informatiei de diverse tipuri: text, voce sau imagini. Aplicatii concrete sunt: Internetul, videotelefonul sau telefonia mobila; - n tehnica spatiala, pentru comanda si controlul statiilor orbitale sau pentru nregistrarea si analiza automata a informatiei video captate; - n medicina, ca aparate moderne de investigare si analiza (ecograf, tomograf cu rezonanta magnetica nucleara), pentru diagnostic computerizat sau ca infrastructura a spitalelor informatizate;

10

- n educatie, ca alternativa la sistemele clasice, pentru ntelegerea rapida si corecta a fenomenelor, pentru acces la biblioteci informatizate sau pentru nvatamnt la distanta (Distance Learning); - n tipografii, pentru editare computerizata; - n domeniul militar, pentru elaborarea strategiilor si comanda operativa a trupelor si armamentului sau pentru lupta radioelectronica; - n turism si servicii pentru rezervari hoteliere sau locuri de tren, etc.

1.4 Clasificarea sistemelor de calcul

Calculatoarele se clasifica din mai multe puncte de vedere: clasificare generala, dupa generatie, dupa modul de utilizare sau dupa lungimea cuvntului pe care l prelucreaza. I. Clasificare generala a. calculatoare mainframe: sunt calculatoare mari si foarte scumpe, cu urmatoarele avantaje n prelucrarea datelor: - prelucrare la viteze foarte mari - capacitate mare de memorare - permit utilizarea simultana de catre mai multi utilizatori (multiuser) si executia mai multor programe simultan (multitasking). b. minicalculatoarele - sunt calculatoare mai ieftine, cu capacitate de stocare nu prea mare si cu un numar redus de utilizatori. Se recomanda pentru companii mici. c. microcalculatoare - sunt calculatoare personale pe baza de microprocesor d. supercalculatoare - sunt o categorie mai aparte, caracterizata de: - viteza foarte mare de executie (mai mult de 1 miliard de operatii pe secunda) - capacitate de stocare imensa - precizie foarte mare de reprezentare a datelor - pot primi date de intrare de la peste 10000 de statii de lucru (de exemplu calculatoare Saymour Cray (Cray-2) cu un cost de aproximativ 17 milioane de dolari). n lume exista cteva sute de calculatoare de acest tip. Din cauza acestor performante ele sunt utilizate de institutii guvernamentale, n apararea nationala, n servicii financiare, studii stiintifice de mare anvergura sau n securitatea sociala. II. Clasificare dupa generatie - prima generatie de calculatoare: este specifica anilor '50 si aveau unitatea centrala cu tuburi electronice, timp de acces la memorie mare, erau scumpe, nefiabile si mari consumatoare de energie; - a doua generatie de calculatoare: apare n anii '60, unitatea centrala este cu tranzistori, sunt de dimensiuni mai mici, mai ieftine, mai fiabile si mai rapide de 100 de ori dect calculatoarele din prima generatie;

11

- a treia generatie de calculatoare: se caracterizeaza prin utilizarea circuitelor integrate (1965), scaderea dimensiunilor si cresterea fiabilitatii. Ele sunt mai rapide de 1000 de ori dect calculatoarele din generatia a doua si permit programarea la nivel nalt (Fortran, Cobol, Pascal). - a patra generatie de calculatoare este specifica anilor '70, unitatea centrala este pe baza de microprocesor, utilizeaza circuite VLSI (Very Large Scale Integration) si produse software noi, adaptate la structura hardware. Dimensiunile sunt reduse considerabil, iar fiabilitatea foarte nalta, este asigurata de tehnologia VLSI. - a cincea generatie de calculatoare: este n curs de experimentare; aceste sisteme de calcul avnd o capacitate foarte mare de memorare si de prelucrare bazata pe prelucrarea paralela. Ele includ software pentru inteligenta artificiala (recunoasterea automata a imaginilor sau a semnalelor vocale, permitnd dialogul om-masina n mod natural). III. Clasificare dupa modul de utilizare - calculatoare de buzunar - calculatoare de birou - statii de lucru - terminale pentru calculatoare puternice. IV. Clasificare dupa lungimea cuvntului pe care il prelucreaza Dupa acest criteriu calculatoarele se clasifica in calculatoare pe 8 biti, pe 16 biti, pe 32 de biti sau pe 64 de biti. Bitul (BInary DigiT) este unitatea elementara de memorare a informatiei si poate avea valorile 0 sau 1, corespunzator tensiunilor de 0V, respectiv 5V utilizate de circuitele integrate. Multimea {0, 1} formeaza alfabetul reprezentarii informatiilor n calculator. De exemplu litera A se codifica prin secventa de biti 0100 0001. O succesiune de 8 biti formeaza un octet. Un octet este memorat n memoria calculatorului ntr-o celula de memorare identificata pe baza unei adrese (Figura 1.3).

Figura 1.3.

12