Sunteți pe pagina 1din 7

Sharing in psihodrama Autor : Dolog Carmen Iulie 2003 In acord cu ceea ce Zerka Moreno (1987) afirma, functia directorului

de psihodrama este complexa si implica o combinare intre arta si stiinta. Din punctul meu de vedere, dintre toate abordarile psihoterapeutice, psihodrama este ideala pentru grup si prezinta un inalt grad de complexitate; este o explorare a sinelui dar la nivelul la care si ceilalti sunt implicati. Increderea este importanta si devine cu atat mai necesara cu cat incercam sa invatam mai mult despre similaritatile sidiferentele dintre noi. In acest context, metodele psihodramatice includ intuitia, emotiile, cognitia si actiunea fizica, intrapsihicul si socialul, imaginarul si realul. Ca student al Scolii de Psihodrama Clasica am experimentat si am fost implicata personal in procesul psihodramei nu doar pentru a invata ci si pentru un parcurs al propriei dezvoltari personale. Intelegerea a venit in mod deosebit, din experimentarea diverselor situatii de exercitiu al rolului: role-playing, inversiune de rol, eu-auxiliar, protagonist sau pur si simplu din joc. Oricine a participat la o sedinta de psihodrama a fost in egala masura fascinat si incantat de impactul jocului spontan. De asemenea am avut privilegiul sa invat alaturi de sotul meu , fapt ce ne-a imbogatit pe fiecare in parte si ne-a ajutat sa ne insusim instrumente de lucru pretioase in viata de zi cu zi si in aria profesionala. In lucrarea de fata am incercat abordarea ultimei etape a sedintei de psihodrama si anume, participarea auditoriului sharing -. Aceasta etapa este considerata a fi concluziva procesului de integrare si vine sa reafirme pozitia si rolul grupului in psihodrama. Aproape intotdeauna unii membrii ai grupului simt o rezonanta particulara fata de actiune, se identifica cu protagonistul si/sau cu un membru al grupului intr-un rol. Este momentul in care grupul isi deschide si inima, nu doar mintea. Psihodrama este un proces natural si automatic. Fiecare are, cateodata, o drama interioara in mintea sa. In spatiul confidential si privilegiat al psihodramei, fiecare poate fi eroul central si poate juca orice rol. Ceilalti, care sunt intalniti in psihodrama, pot fi parintii, sotul, un iubit care te respinge sau iti cere mai mult decat poti oferi, un Dumnezeu pecare il iubesti sau care simti ca te-a parasit. Acesti ceilalti, care in psihodrama sunt numiti Euri auxiliare, pot fi nu doar adversari actuali, ei pot fi si un ideal, o dorinta sau un ceva intangibil, un vis neimplinit sau poate o obsesie. Exista oameni care sunt capabili sa isi exteriorizeze psihodramele interne in realitate. Pentru ei, psihodrama poate fi un ajutor pentru experientele lor de viata. Dar, pentru majoritatea oamenilor, psihodrama poate promova o oportunitate unica pentru externalizarea lumii lor interioare pe scena teatrului vietii, si, cu ajutorul grupului prezent, problemele si conflictele pot fi deseori rezolvate. In psihodrama, persoana isi poate intalni conflictele si durerea intr-un loc , intr-un setting, care ii este mai aproape de viata reala decat in cele mai multe abordari terapeutice. Daca in alte abordari anxietatea este cautata pentru a provoca miscari in individ si grup, in

psihodrama, settingul este caracterizat ca recipient, continator de siguranta. In acest setting, individul isi poate experimenta durerea, de exemplu, direct in relatie cu ea. Exista de asemenea, grupul care il ajuta prin Eu-rile auxiliare, sa construiasca durerea, pana cand actiunea se apropie pe cat posibil de ceea ce este potrivit, specific pentru miezul situatiei din viata sa. Rezolvarea durerii sau conflictului nu necesita neaparat o analiza extensiva sau discutii pentru ca, emotiile sunt experimentate in situ in actiune. Deseori, cand cineva a avut o experienta profunda psihodramatica, nu are nevoie de lungi analize. Protagonistul invata despre secretul problemelor lui in actiune; el se simte bine imediat si nu trebuie sa treaca dincolo de acest punct. Logica psihodramei este ca persoana si grupul sa invete sau sa reinvete mai bine in actiune - care este cea mai apropiata vietii - si aceasta este psihodrama. Prezenta grupului este cruciala pentru ca toti membrii grupului suntparticipanti. Grupul nu este o audienta ca la productiile teatrale. Multi membrii vor participa activ in unele puncte ale sedintei ca Euri-auxiliare, iar cei care formeaza auditoriul vor fi empatici si se asteapta sa se identifice cu protagonistul si cu problemele prezentate. Astfel,membrii grupului devin mai constienti de sine, identifica ganduri si emotii evocate de experienta celorlati, creindu-se o baza de sprijin pentru sharing (impartasire). In desfasurarea unei sesiuni de psihodrama exista trei momente: incalzirea, partea centrala cu reprezentatia protagonistului si participarea finala a auditoriului. Acest moment final este partea sedintei in care membrii grupului isi impartasesc empatia si propria experienta cu protagonistul. Aceasta da impresia protagonistului ca nu este singur in dilema sa si ca experienta sa nu este unica. Moreno atribuie acestui moment o valoare eliberatoare ca o contributie ulterioara la procesul deintegrare - si o asamblare de continuturi incarcate de rezonante afective. E necesar sa existe material intrapsihic de elaborat ; tot ceea ce seexprima pe scena sa nu fie pur rationalizat ca o experienta si/sau interventie pedagogica. O asemenea situatie e defavorabila procesului deintegrare si are loc atunci cand intre protagonist si grup sunt legaturi telice negative, legaturi care cimenteaza grupul - slabe sau prevalent negative. Astfel grupul nu participa la procesul de integrare a protagonistului, iar protagonistul traieste o stare de abandonare si solitudine. De aceea, directorul de psihodrama se va asigura, in toata desfasurarea sesiunii, de caldura activa a grupului fata de protagonist. Tele din greaca inseamna departe, influenta la distanta, este un sentiment pe care indivizii il incearca unul catre celalalt, este liantul care tine impreuna grupul. E ca si un telefon cu doua extremitati ce permite comunicare in dublu sens. Tele este o strctura primara, in timp ce transferul este o strctura secundara. Dupa ce transferul s-a sfarsit, anumite conditii de tele continua sa fie operante.Tele-ul stimuleaza relatiile stabile si permanente; se presupune ca aceasta, in dezvoltarea genetica a copilului, iese la iveala inainte de transfer. Relatia de tele intre protagonist, terapeut, Eu-rile auxiliare si personajele semnificative a lumii pe care acestea o reprezinta sunt de importanta cruciala pentru reusita si progresul terapeutic. Sharing-ul este un proces personal profund si nu o reflectare cognitive, iar Moreno (Moreno, Blomkvist, & Rutzel, 2000) a stabilit un excelent indrumator pentru a realiza din sharing o experienta terapeutica : membrii grupului sa nu ofere sfaturi sau analize ci sa vorbesca despre ei insisi si despre cum i-a afectat actiunea desfasurata.

Protagonistul a fost angajat intr-un sharing deschis si merita mai mult decat o critica sau analiza rece. Sharing-ul are efecte de tamaduire. Autodezvaluirea experientei altora da oamenilor sentimentul ca nu sunt singuri si conduce la contacte interumane. Interpretarea si evaluarea vine mai tarziu, atunci cand protagonistul nu mai este atat de vulnerabil. De regula, grupul formeaza un cerc in jurul si aproape de protagonist, iar prin identificarea personala si emotionala, grupul valideaza psihodrama protagonistului si ii ofera un suport afectiv. Eu-rile auxiliare il ajuta pe protagonist sa dea viata dramei sale personale si sa o corecteze. Responsabilitatea Eu-rilor auxiliare este sa dea maxima eficienta terapeutica protagonistului si grupului. In momentul participarii auditoriului, Eu-rile auxiliare au posibilitatea de a impartasi sentimente, trairi, evocari care le-au experimentat in rolurile jucate si care sunt similare cu experienta protagonistului. Ex.: psihodrama I V (alter ego) : In rolul tau m-am simtit o persoana de baza, in stare sa fie prezenta acolo unde este nevoie, o persoana vigilenta, utila, importanta (vezi postura, atingere, apropiere, gratificare). Daca membrii grupului au tendinta de a oferi solutii, directorul va interveni de exemplu, prin punerea unor intrebari : - Cum te-a afectat psihodrama pe care ai vazut-o ? - Cine sau ce te-a impresionat in ceea ce tocmai ai vazut ? - Ce sentimente s-au trezit in tine cand ai participat la aceasta psihodrama ? - Ce experiente din viata ta au fost evocate ? - Ai acum niste trairi pe care ai vrea sa le impartasesti ? Sharing-ul este, de asemenea, revenirea la aici si acum a realitatii oferind oportunitatea eu-rilor auxiliare de a iesi din roluri. Totodata, ca membru al grupului de psihodrama, Eu-l auxiliar poate fi oglinda dificultatilor pe care le poate avea fiecare intr-un rol, in angajarea propriei persoane prin corp, voce, actiune. Poate lua forma marturiei din rol: Ex.: Psihodrama II : M (eu- auxiliar) : In rolul meu nu pot sa zic ca m-am simtit foarte confortabil si asta din mai multe puncte de vedere. In primul rand pentru ca eu personal suport foarte greu sa mi se faca observatii sau cereri din partea familiei. Mi se spune () Revenind la rol, m-am simtit inconfortabil pentru ca m-am simtit in pielea unui om care e usor disperat. Sau poate lua forma rezonantei personale si a unui insight personal astfel incat beneficiile terapeutice sunt nu doar ale protagonistului ci si cele ale membrilor auditoriului care sunt implicati intr-o munca intrapsihica, constructiva, bazata pe procese de identificare. M (eu-auxiliar) : Mi se spune ca nu dau prea multa afectivitate si ca nu sunt atent la nevoile celorlalti dar asta cred ca dintr-un orgoliu foarte mare. Am impresia ca e un

model cultural de a discuta despre sentimente si mai cred ca barbatii, fundamental, nu sunt niste insensibili. Din experienta mea personala, ar fi multe situatii in care mie mi s-a adus aceeasi acuzatie: ca nu sunt suficient de cald, suficient de atent si, atunci cand intradevar am incercat sa fiu sincer cu mine insumi, a trebuit sa dau dreptate celor care ma acuzau. In acest fel, pe de-o parte, protagonistul nu se simte singur, iar pe de alta parte creste coeziunea gruplui si perceptia interpersonala se largeste. Coeziunea grupului este sporita si prin faptul ca protagonistul nu este singur in descoperirea partilor intime ale lumii lui psihice iar prin impartasire se stabilesc puncte de referinta intre membrii grupului pentru viitoare relatii pozitive de reciprocitate. In acord cu Yalom (1985) exista numeroase mecanisme de schimbare in grup care permit cresterea si dezvoltarea personala: catharsisul, invatarea interpersonala si experienta personala sunt esenta experientei de grup si, intr-adevar, sunt strans legate de competenta relationala. Coeziunea si sentimentul de apartenenta ajuta si invata pe membrii grupului sa aibe incredere in ei si in ceilalti. Ex.: Psihodrama II C (alter ego) : In acest rol m-am simtit destul de familiar si asta pentru ca mi-am adus aminte de perioada cand am fost si eu imobilizatAveam o suferinta pe care nimeni nu reusea sa o identifice Ex.: Psihodrama III : G.: Vreau sa spun si eu ceva, ca persoana care a facut din independenta o valoare suprema cred ca dependenta este ca un joc, este ca un cadou Parte a procesului terapeutic, sharing-ul nu este o activitate interpretativa si nu se emit judecati de valoare. Totodata, sharing-ul permite membrilor grupului sa exprime trairi, emotii pe care nu le-au putut exprima in actiune (in Eu-ri auxiliare). Aceste exprimari sunt importante deoarece Eu-rile auxiliare uneori sunt proiectate in roluri bune, calde si de sprijin, iar alteori sunt raii scenei. Ex.: Psihodrama II L (eu auxiliar) : m-am simtit ceva de genul: asta mi-e rolul, sunt ceva care face bine dar nu conteaza cum Ex.: Psihodrama III : M (eu auxiliar) : In rolul tau m-am simtit familiar, la un moment dat ma intrebam daca chiar e un rol sau..? Protagonistul primeste de la altii ceva egal cu ceea ce el tocmai a dat: mesaje neconventionale care descopera aspecte semnificative ale propriei existente. Valoarea integrativa a acestei participari consta in faptul ca protagonistul realizeaza ca problemele lui nu sunt unice, ca anumite emotii nu sunt doar personale ci, dimpotriva membrii grupului au experimentat emotii si probleme asemanatoare. Acum se reflecta capacitatea de a trage concluzii fata de continuturile afective explorate si experimentate. Ex.: Psihodrama III

N ( eu auxiliar) : In rolul prietenei tale m-am simtit ca la mine acasa. Am fost, deseori in viata mea, in roluri de prietena, confidentaCeea ce mi-a adus aminte psihodrama ta e faptul ca eu am nevoie de dependenta, am dependenta si ma bucur de asta. Ma simt in siguranta. Eu nu vreau sa fiu independenta. Eu vreau sa fiu o femeie dependenta de barbatul ei si de la adolescenta am tot visat asta. Gandindu-ma acum, din nou, ma bucur ca ma bucur de dependenta asta. Ma simt implinita. A auzi experienta altora in consonanta cu experinta proprie constituie un factor de integrare cu acesti altii, in afara de sine insusi, iar aceasta reprezinta extinderea integrarii la sfera relationala si sociala. In general vorbind , odata cu cresterea grupului, membrii sai devin suportivi unul pentru celalalt. Avandu-i pe ceilalti cu care sa se impartaseasca aceleasi experiente, se produce o baza de validare a propriilor experiente. In grup se pot recrea situatii care pot fi asemanatoare sau diferite cu a celorlalti si de asemenea, se creaza oportunitatea de a vedea cum altii gestioneaza situatiile . Membrii grupului au ocazia de a invata mai multe despre propria persoana , de a se intelege si a se accepta asa cum sunt. Grupul este un continator de sentimente de acceptanta si intelegere, autoexpresivitate si autodescoperire. Relatiile dintre membrii grupului tind astfel sa fie de deschidere, calde si de acceptare. Integrarea este traita ca o senzatie de bine si este un proces creator in conditiile spontaneitatii, raporturilor tele pozitive intragrupale, experimentarea de noi roluri, insight-uri, afecte. Cu o puternica capacitate de deschidere, membrii grupului impartasesc sentimente si informatii private, intime, punandu-le la dispozitia celorlalti. Acest comportament reliefeaza nevoia grupului de a raspunde emotional prin sharing . Psihodrama este o oglinda a vietii nu doar pentru protagonist, ci si pentru grup. Fenomenul de oglindire (reflectare, reprezentare) universal recunoscut ca prim factor terapeutic in cadrul grupului, este elemental incontestabil cu functie de alimentare a dialogului intern. Oglindirea insista pe rechemarea unei existente percepute. In mod analog, dialogul intern dintre Sine si Sine, pentru a fi constructiv, are nevoie de imaginea produsa- de eu-l actor sau eu-l observator- sau retrimisa de alte entitati. Dialogul este in asa fel alimentat incat rezulta o relatie circulara, aspect ce se regaseste in munca psihoterapeutica de grup, astfel fiind un adevarat laborator de schimbare. In psihodrama , oglindirea reciproca intre membrii grupului nu este asigurata numai de interactiunile verbale. Ea este stimulata prin tehnici de interrelationare ce angajeaza membrii grupului in experiente senzoriale, emotionale si relationale, de autoreprezentare simbolica si de autoexprimare in diverse limbaje. Oglindirea activata in laboratorul muncii psihodramatice ofera material abundent de schimb reciproc, nu numai intre membrii grupului , ci si in dialogul dintre Sine si Sine al fiecaruia in parte. In acest sens, oglindirea este, in principal, un semnificant al empatiei si al legaturii.

CONCLUZII Individul este si a fost intotdeauna membrul unui grup, chiar daca felul sau de a apartine acestuia consta in a se comporta ca si cum si-ar imagina ca nu apartine nici unui grup (Bion, W. R.). Psihodrama este in primul rand o terapie de grup iar beneficiile nu sunt doar ale individului - ale protagonistului - ci intregul grup este participant pe toata desfasurarea sesiunii. In acest sens, moment special pentru grup este participarea auditoriului. In timpului sharing-ului coeziunea grupului este sporita iar membrii lui sunt capabili sa vada/sa simta similaritati de situatii si trairi. In general , participarea semnifica calea de a stabili legaturi. Astfel, dupa o experienta efectiva de sharing, protagonistul nu simte ca este singur in universul lui. Blatner (1996) afirma ca timpul sharing-ului le da tuturor membrilor grupului posibilitatea de a-si exprima sentimentele: Membrii grupului au aceasta nevoie in aceeasi masura in care protagonistul a avut-o. Catharsisul psihodramei poate fi extins, reexperimentat si poate scadea pe masura ce grupul realizeaza legatura comuna a trairilor umane. Psihodrama ofera posibilitatea de exprimare deplina atat a protagonistului cat si a grupului si, odata ce individul a avut libertatea de a exprima emotii intense ce au ajuns in final la un nivel de intelegere cognitiva, acesta poate incepe procesul de castigare a controlului asupra modurilor trecute de suprimare sau exprimare a acestor emotii.

BIBLIOGRAFIE 1. Anzieu, Didier. (1958). Limplication de la personnalite dans le jeu de role. Travail Humain, France 2. Bell,R.L. (1970) Practical aspects of psychodrama : Systematic role-playing teaches social skills. Hospital&Community Psychiatry 3. Blatner,A.(1995) Psychodrama. Current psychotherapies. 4. Boria, Giovanni (1997). Psihodrama Clasica (trad. Dana Dragoteanu) Ed.Franco Angeli, Milano 5. Boria, Giovanni. Spontaneitate si intalnire (trad. Fermeta Jude) Timisoara 6. Leveton, E. (2001). A clinicians guide to psychodrama. New York 7. Moreno, J.L. Introducere in psihodrama clasica 8. Moreno, Z.T. (1987). Psychodrama, role theory and the concept of the social atom. New York 9. Moreno, Z.T.;Blomkvist,L.D.& Rutzel (2000). Psychodrama, surplus reality and the art of healing. Philadelphia 10. Yablonsky,L. (1992). Psychodrama. New York

S-ar putea să vă placă și