Fii vesel, caci tristetea o sa dureze pururi. Mereu aceleasi stele s-or nvrti-n azururi.

Din caramizi facute din trupul tau, n-ai teama, Se vor zidi palate pentru neghiobi de seama. Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o sa-i schimbe rotundul si splendoarea. Si nimeni nu-i sa-mi spuna ascunsul tlc al spumii: Ce sens avu venirea? Si-acum, ce sens plecarea? Acest vas fu odata un biet ndragostit Gemnd de nepasarea unei femei frumoase. Iar toarta era bratul ce mngia mhnit Suavul gt cu-atingeri usoare, de matase. Noi nu vom sti vreodata ce ne asteapta mine. Tu bucura-te astazi! Atta ti ramne. Ia cupa si te-aseaza sub luna de clestar, Caci mine poate luna te va cata-n zadar. Am ntrebat Savantul si-am ntrebat si Sfntul, Spernd c-au sa ma-nvete suprema-ntelepciune. Si dupa-atta rvna att se poate spune: Ca am venit ca apa si-o sa plecam ca vntul. Aceste ornamente pe cupa delicata Un bautor le-nscrise cu mna-nfrigurata. De dragul caror gene le-a vrut asa de fine? Si-o sa le sfarme, poate, ndurerat de cine? Sa nu-ti dezvalui taina din suflet celor rai. Nebunilor nu spune durerea niciodata. n zmbet sa te ferici de toti semenii tai. Nadejdile, ascunse sa-ti stea de lumea toata. O Mna-ascunsa scrie si trece mai departe. Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte Nu vor ndupleca-o sa stearga vreun cuvnt. Nici lacrimile toate nu pot sa stearga-un rnd. Un punct pierdut e lumea n haosul imens. Toata stiinta noastra: cuvinte fara sens. Om, pasare si floare sunt umbre n abis. Zadarnic este gndul, iar existenta - vis. Grabite ca si apa si repezi ca un vnt Ce-alearga prin pustiuri, fug zilele-mi putine. Si, totusi, doua zile indiferente-mi sunt: Ziua de ieri si ziua care-o sa vina mine. Priveste! Trandafirul se leagana n vnt. Ce patimas i cnta de sus privighetoarea! Bea! Ca sa uiti ca vntul va scutura azi floarea Si va lua cu dnsul fermecatorul cnt...