PROBLEME DE GEOGRAFIA ROMÂNIEI, A EUROPEI ŞI A GLOBULUI CAP. I ORIZONTUL APROPIAT ŞI LOCAL 1.1.

Orizontul apropiat Orizont: parte a cerului şi a pământului până unde ajunge vederea noastră. Orizont apropiat: orizontul situat în apropierea noastră (casă, şcoală, localitate). 1.2. Cartierul. Localitatea Cartier: parte a unui oraş, deosebită de celelalte prin însuşiri proprii (aşezare geografică, componenţa populaţiei, anumite instituţii). Oraşele sunt aşezări omeneşti mai mari, împărţite în cartiere. Comuna este o formă de organizare administrativă cuprinzând unul sau mai multe sate. Instituţiile principale din localităţi: primărie, şcoala, grădiniţa, dispensar (policlinica), spital, poliţia, biserica etc. 1.3. Puncte cardinale Linia orizontului: linia de jur-împrejurul nostru, unde ni se pare că cerul atinge pământul se numeşte linia orizontului. Punctele cardinale: N (nord, miazănoa), S (sud, miazăzi), V (vest, apus), E (est, răsărit). 1.3. Planul clasei, planul şcolii şi al locuinţei Se fac aceste planuri ţinând seama de dimensiuni, de formă, de puncte cardinale. La fel se fac planuri ale cartierului şi al localităţii. Se trece apoi la hartă, realizând reducerea (micşorare la scară). CAP. 2. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI 2.1. Relieful - Carpaţii (Orientali, Meridionali, Occidentali); - Subcarpaţii (Moldovei, Curburii, Getici); - Podişurile (DCT, Mehedinţi, Moldovei, Getic, Dobrogei); - Dealurile (de Vest sau Banato-Crişane); - Câmpiile (de Vest sau Banato-Crişano-Someşene, Română); - Delta Dunării, - Platforma continentală a Mării Negre. 2.2. Clima - Vremea; - Clima (temperatura, precipitaţiile, vânturile). 2.3. Apele - Dunărea; - Apele interioare (Tisa, Someşul, Crişurile, Mureş, Bega, Timiş, Jiu, Olt, Argeş, Ialomiţa, Siret, Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Buzău, Bârlad, Prut); - Lacurile (de munte, de podişuri şi de dealuri, de câmpie, din Delta Dunării, de pe ţărmul Mării Negre, de acumulare); - Marea Neagră. 2.4. Vegetaţia, animalele, solurile - vegetaţia şi animalele de la munte: păduri de fag şi de răşinoase (brad, molid); jnepeni şi ierburi (păşuni alpine); veveriţa, ursul, cerbul carpatin, lupul, jderul, râsul, mistreţul, vulturi, capre negre. - vegetaţia şi animalele din zonele deluroase: stejarul, fagul; lupul, vulpea, viezurele, căprioara, păsări cântătoare; soluri brune. vegetaţia naturală a fost înlocuită cu pomi fructiferi, viţa de vie, cereale.

2

- vegetaţia şi animalele de câmpie: ierburi scunde, mici, păioase; şopârle, arici, bufniţe, şoareci; sol negru, fertil. - vegetaţia şi animalele din lunci şi Delta Dunării: sălcii, plopi, stuful, papura; păsări (egretă, lopătari, pelicani, cormoran), peşti. 2.5. Locuitorii şi aşezările omeneşti locuitorii: populaţia-21,7 mil. loc.; români, maghiari, rromi, germani, sârbi, ucraineni etc.; locuiesc în diferite părţi ale ţării, la sate şi la oraşe satul românesc: sat de munte (risipit), sat de deal şi de podiş (răsfirat), sat de câmpie (adunat); - în satele de câmpie, locuitorii se ocupă cu cultivarea cerealelor, a legumelor, creşterea animalelor; la deal cu pomicultura, viticultura, creşterea animalelor; la munte, creşterea animalelor (în primul rând ovine). oraşul: oraşe-cetăţi pe malul Mării Negre (Constanţa, Mangalia); daco-romane (Napoca: Cluj-Napoca; Apullum: Alba Iulia; Drobeta: Drobeta-Turnu Severin); - cele mai dezvoltate oraşe: Bucureşti, Galaţi, Brăila, Constanţa, Iaşi, Braşov, Sibiu, Cluj, Arad, Timişoara, Oradea etc.; - principalele oraşe: Bucureşti, Constanţa, Iaşi, Cluj-Napoca 2.6. Principalele activităţi economice Activităţi agricole: - cultivarea plantelor: cereale (grâul, porumbul); plante industriale (plante uleioase: floarea-soarelui, soia; plante textile: inul, cânepa); legume, cartoful; pomi fructiferi, viţa-de-vie (podgorii: Cotnari, Panciu, Odobeşti, Valea Călugărească, Drăgăşani, pe Dealurile Târnavelor, Murfatlar, Niculiţel, etc. - creşterea animalelor: bovine, ovinele (oile), porcine, păsări, viermi de mătase, apicultura (albine). Activităţi industriale: Ramurile industriale (industria energetică, metalurgică, chimică, prelucrarea lemnului, materialelor de construcţie, industria uşoară - textilă, confecţii, pielărie şi încălţăminte -, alimentară) Industria energetică: petrolul (Subcarpaţi, Pod. Getic, Câmpia Română, Câmpia de Vest, Dealurile de Vest, platforma Mării Negre), cu prelucrarea la: Ploieşti, Borzeşti, Piteşti, Năvodari; gazele naturale (gazul metan: Pod. Transilvaniei); Industria metalurgică: minereu de fier (Munţii Poiana Ruscă: Ghelari, Teliuc) cu centre siderurgice la Galaţi, Hunedoara, Reşiţa. Industria construcţiilor de maşini: locomotive, autocamioane, autobuze, autoturisme, tractoare şi maşini agricole, avioane etc., cu centrele: Bucureşti, Braşov, Constanţa, Craiova, Arad, Piteşti, Iaşi ş.a. Serviciile: Învăţământul, Cultura, Ocrotirea sănătăţii; Transporturile: feroviare, rutiere, navale (fluviale: Tulcea, Galaţi, Brăila şi Giurgiu; şi maritime: Constanţa), aeriene Comerţul (interior şi exterior) şi turismul (ţărmul Mării Negre, Valea Prahovei, Valea Oltului, mănăstirile din nordul Moldovei, Delta Dunării şi capitala).

MARILE UNITĂŢI GEOGRAFICE ALE ŢĂRII a) Munţii Carpaţi 1. Aşezare. Grupare

3

Munţii Carpaţi alcătuiesc un lanţ muntos şi constituie partea cea mai înaltă a reliefului ţării noastre. Pornind de la hotarul de nord, observăm înşiruirea munţilor spre sud, apoi spre vest, până la Dunăre. Această cunună se închide cu munţii din partea de vest. Ea înconjoară Depresiunea Colinară a Transilvaniei. După felul cum sunt aşezaţi faţă de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, Munţii Carpaţi se împart în trei ramuri: - Carpaţii Orientali (Răsăriteni) se întind de la hotarul de nord, către sud, până la Valea Prahovei. - Carpaţii Meridionali (de Miazăzi) se întind de la Valea Prahovei, către vest, până la văile râurilor Timiş, Cerna şi Bistra. - Carpaţii Occidentali (de Apus) se întind de la Dunăre, către nord, până la văile râurilor Barcău şi Someş. 1. Formarea munţilor În cea mai mare parte, munţii din ţara noastră s-au format prin încreţirea şi înălţarea scoarţei Pământului. Aceasta s-a întâmplat cu milioane de ani în urmă şi a durat o perioadă lungă de timp. O parte din Carpaţi s-au format prin erupţii vulcanice. Carpaţii Orientali 1. Aşezare. Înălţime Carpaţii Orientali se întind în estul Depresiunii Colinare a Transilvaniei, de la hotarul de nord al ţării până la Valea Prahovei. Ei constituie cea mai întinsă zonă muntoasă a ţării. Înălţimea lor este mijlocie (1 300-1 900 m), vârfurile depăşind rar 2 000 m. Carpaţii Orientali s-au format prin încreţirea scoarţei Pământului. În partea de vest, ei cuprind un şir de culmi vulcanice. 2. Grupe de munţi Carpaţii Orientali se împart în trei grupe. a. Grupa nordică ţine de la hotarul de nord, cu Ucraina, până la depresiunile Dornelor şi Câmpulung (Moldovenesc). Din această grupă, amintim munţii: Gutâiului, Maramureşului şi Rodnei. Cei mai înalţi sunt Munţii Rodnei, cu vârful Pietrosu (2 303 m). În partea de est sunt munţi mai puţin înalţi, Obcinele Bucovinei, unde se află vestitele mănăstiri Voroneţ şi Putna. b. Grupa centrală se desfăşoară în continuare, spre sud, până la Valea Oituzului. Aici se află munţii: Călimani (2 100 m), Bistriţei, Gurghiului, Harghitei. Din Munţii Hăşmaşu Mare izvorăsc râurile Olt şi Mureş. În sudul Munţilor Bistriţei se întinde falnic Ceahlăul, „piatra nestemată a Moldovei”, cum îl denumeşte Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei”. c. Grupa sudică (Carpaţii de Curburii) se întinde de la Valea Oituzului până la Valea Prahovei. Aici, Carpaţii îşi schimbă direcţia spre vest, se curbează. Dintre munţii acestei grupe, enumerăm Munţii Vrancei, Munţii Buzăului şi Munţii Ciucaş. În partea nordică a grupei se află Depresiunea Braşovului. 1. Trecători În Carpaţii Orient se află numeroase pasuri de trecere a munţi: Prislop, Bicaz, Oituz, Predeal 2. Bogăţii Carpaţii Orientali sunt acoperiţi cu păduri dese care adăpostesc: ursul, cerbul, râsul şi alte animale. Ei au păşuni spre vârfuri, iar în adâncuri adăpostesc cărbuni, diferite metale, piatră de construcţii, ape minerale şi alte bogăţii. Multe locuri sunt renumite zone turistice: Munţii Rodnei, Munţii Ceahlău, Cheile Bicazului, Obcinele Bucovinei ş.a. Carpaţii Meridionali 1. Aşezare. Înălţime

4

Carpaţii Meridionali sunt aşezaţi la sud de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, între Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Occidentali. Ei sunt cuprinşi între Valea Prahovei la est şi văile râurilor Timiş, Cerna şi Bistra la vest. Carpaţii Meridionali sunt formaţi din roci tari pe care apele şi vânturile le distrug mai greu. Sunt cei mai înalţi munţi din ţara noastră, unele vârfuri depăşind 2 500 m. 2. Grupe de munţi Carpaţii Meridionali sunt alcătuiţi din patru grupe, despărţite de văile unor râuri. a. Grupa Munţilor Bucegi cuprinsă între Valea Prahovei şi Valea Dâmboviţei. b. Grupa Munţilor Făgăraşului cuprinsă între Valea Dâmboviţei şi Valea Oltului. c. Grupa Munţilor Parângului cuprinsă între Valea Oltului şi Valea Jiului. d. Grupa Munţilor Retezat-Godeanu cuprinsă între Valea Jiului şi văile Timiş, Cerna, Bistra. 1. Caracteristici ale grupelor de munţi din Carpaţii Meridionali a. Grupa Munţilor Bucegi este formată din munţi cu pantele abrupte, stâncoase, la poale îmbrăcaţi în păduri, iar spre vârfuri sunt acoperiţi de ierburi mărunte şi pâlcuri de arbuşti pitici. Cel mai înalt vârf este Omu, având 2 505 m. Aici se găseşte o staţie meteorologică. Aspectul impunător, frumuseţile naturale, hotelurile şi cabanele din aceşti munţi atrag foarte mulţi turişti, făcând să fie printre cei mai vizitaţi munţi din ţară. b. Grupa Munţilor Făgăraşului este formată din munţi pe care apele n-au izbutit să-i străpungă în curmeziş. Cele mai înalte vârfuri sunt Moldoveanu (2 544 m) şi Negoiu, de 2 535 m. Acestea sunt şi cele mai înalte vârfuri din ţara noastră. Aici îşi au sălaşul caprele negre. Pe Argeş, la Vidraru, s-a construit o mare hidrocentrală. c. Grupa Munţilor Parângului este formată din mai mulţi munţi, dintre care cei mai înalţi sunt Munţii Parângului, care depăşesc 2 500 m. În Munţii Şureanu se află ruinele cetăţii dacice Sarmizegetusa. Pe râul Lotru este o altă hidrocentrală mare. d. Grupa Munţilor Retezat-Godeanu este înconjurată de regiuni joase. În Munţii Retezatului se află Parcul Naţional Retezat, în care sunt ocrotite plante şi animale rare. Înălţimile lor sunt presărate cu numeroase lacuri. Între Munţii Parângului şi ai Retezatului se află Depresiunea Petroşani, străbătută de râul Jiu. 1. Trecătorile din Carpaţii Meridionali sunt: Turnu Roşu (Valea Oltului), Lainici Valea Jiului), Bran. 2. Bogăţii În subsolul Depresiunii Petroşani se găsesc zăcăminte de cărbune. Pădurile şi păşunile sunt o altă bogăţie. În depresiuni întâlnim livezi şi păşuni. Aceşti munţi au şi o mare importanţă turistică. Carpaţii Occidentali 1. Aşezare. Înălţime Carpaţii Occidentali se află la vestul Depresiunii Colinare a Transilvaniei şi sunt cuprinşi între Dunăre, la sud, şi râurile Barcău şi Someş, la nord. Ei sunt mai puţin înalţi decât celelalte două ramuri ale Carpaţilor, având înălţimi ce trec cu puţin 1 800 m. 2. Grupele din care sunt alcătuiţi Carpaţii Occidentali Carpaţii Occidentali se împart în trei grupe: a. Grupa Munţilor Banatului, cuprinsă între Dunăre şi văile Timişului şi Cernei. b. Grupa Munţilor Poiana Ruscă, mărginită de Valea Mureşului, la nord, şi de cea a Bistrei, la sud. c. Grupa Munţilor Apuseni, cuprinsă între Valea Mureşului, la sud, şi văile Barcăului şi Someşului, la nord. 1. Caracteristici Mţii Banatului şi Poiana Ruscă au înălţimi mici şi sunt acoperiţi cu păduri de foioase. Dunărea a săpat în sudul Munţilor Banatului o vale adâncă şi îngustă, numită Defileul Dunării. Aici s-au construit hidrocentrala Porţile de Fier I şi un mare lac de acumulare. Munţii Poiana Ruscă ascund în adânc cele mai importante zăcăminte de fier şi marmură din ţara noastră.

5

Grupa Munţilor Apuseni are, în partea centrală, Munţii Bihorului, care ating înălţimi de peste 1 800 m. Culmile acestor munţi sunt uneori aproape netede, fiind acoperite păşuni. Unele roci au fost roase de apele curgătoare care au săpat văi înguste şi adânci, cum ar fi Cheile Turzii. Tot în aceşti munţi se află Peştera Scărişoara, care adăposteşte un gheţar subpământean, şi „Cetăţile Ponorului”- un frumos şirag de peşteri. 2. Bogăţii Carpaţii Occidentali au păduri întinse, iar în subsol ascund: cărbuni, aur şi multe alte bogăţii. b. Dealurile şi podişurile Dealurile sunt forme de relief cu înălţimi între 300 m şi 800-1 000 m, având pantele şi culmile mai domoale decât munţii. Zonele deluroase se întind ca un brâu în jurul Munţilor Carpaţi. Ele sunt reprezentate de Subcarpaţi (Dealurile şi depresiunile subcarpatice) şi de Dealurile de Vest. 1. Subcarpaţii sunt zone deluroase, întinse la poalele Carpaţilor Orientali şi Meridionali. După zona geografică în care se află, Subcarpaţii se împart în trei grupe: Subcarpaţii Moldovei, Subcarpaţii de Curbură şi Subcarpaţii Getici. Dealurile subcarpatice s-au format prin încreţirea scoarţei, aşa cum s-au format şi munţii. Ele ating înălţimi între 400 şi 800 m, uneori depăşind aceste înălţimi. Aceste dealuri sunt separate de depresiuni. Depresiunile subcarpatice sunt locuri întinse, mai joase, înconjurate de dealuri. 2. Dealurile din partea de vest a Carpaţilor Occidentali se numesc Dealurile Vestice. Ele s-au format prin depunerea pietrişului şi a nisipurilor aduse de apele curgătoare, din munţi. Aceste dealuri au culmi domoale, rareori trecând de 300 m. Aici se întâlnesc podgorii, livezi cu pomi fructiferi şi chiar păduri, pe culmile mai înalte. 3. Bogăţiile Subcarpaţilor sunt reprezentate de păşunile situate pe culmile dealurilor, de păduri, în special de fag, de livezi şi vii. Podgoriile de pe Măgura Odobeştilor şi Valea Călugărească sunt renumite. În subsolul dealurilor subcarpatice se găsesc zăcăminte de cărbuni, petrol, gaze naturale, ape minerale şi sare. La Slănic-Prahova, Olăneşti, Călimăneşti sunt ape minerale, folosite în vindecarea unor boli. Podişurile 4. Înfăţişare. Grupe Podişurile sunt forme de relief întinse, ca nişte platouri aproape netede sau larg ondulate, mai înalte decât câmpiile şi separate de văi. Ele s-au format prin depunerea argilei, a nisipului şi a pietrişului. Principalele podişuri sunt: Podişul (Depresiunea) Transilvaniei în centrul ţării, Podişul Moldovei (în est), Podişul Getic (în sud), Podişul Dobrogei (în sud-est). 5. Podişul Transilvaniei, înconjurat de lanţul Munţilor Carpaţi, formează o mare depresiune în centrul ţării – Depresiunea Colinară a Transilvaniei. Are un aspect vălurit, cu înfăţişare de dealuri. În cuprinsul Podişul Transilvaniei, începând din partea de nord spre sud, se deosebesc: Podişul Someşan, Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. 6. Podişul Moldovei, situat între râurile Siret şi Prut, este mai înalt în partea de nordvest şi mai jos spre sud. Este alcătuit din straturi de argilă, nisip, pietriş, calcar. Apele au săpat, pe suprafaţa lui, văi largi şi adânci, dându-i un aspect deluros. Pământul este bun pentru agricultură. Aici se află oraşele Iaşi, Suceava ş.a. 7. Podişul Getic este situat între Valea Dâmboviţei şi Dunăre. La sud se mărgineşte cu Câmpia Română, iar la nord cu Subcarpaţii Getici. Este mai înalt la nord (600 m) decât la sud (200-300 m). Podişul Getic este străbătut de râurile: Jiu, Olt, Argeş şi afluenţii lor. Locuitorii cultivă cereale, pomi fructiferi, viţa-de-vie; este renumită podgoria de la Drăgăşani. În subsol se găsesc zăcăminte de petrol, gaze naturale şi cărbuni. 8. Podişul Dobrogei aduce un peisaj aparte în diversitatea podişurilor ţării. Este cuprins între Dunăre şi Marea Neagră, iar către sud se continuă până la graniţa cu Bulgaria. El este format din două părţi: Masivul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud.

Păşunile pentru vite sunt bogate. Lemnul acestor păduri se foloseşte în producerea celulozei sau pentru foc. Datorită solurilor fertile şi recoltelor bogate. Staţiunea Băile Felix. În Câmpia Română. Crişul Negru. Apele lor sunt folosite pentru irigarea suprafeţelor cultivate. Înfăţişare. Zonele din partea vestică a Câmpiei Române au soluri nisipoase. ne face să înţelegem că Munţii Măcinului sunt rămăşiţele unor munţi cu o vechime mult mai mare decât cea a Carpaţilor. Aceste forme joase de relief sunt foarte potrivite pentru agricultură. a. Lunca Dunării este cea mai întinsă dintre lunci. Faptul că aceste culmi sunt formate din roci tari şi vechi. De aici se scoate granitul. Partea estică a Câmpiei Române se numeşte Câmpia Bărăganului.6 Masivul Dobrogei de Nord are aspectul unor dealuri cu văi largi prin care curg domol râuri firave. vînturi. numinduse de aceea şi Câmpia Dunării. Mureş. Siret brăzdează. Cmpia de Vest este situată în vestul României. Ploieşti. În subsol se găsesc zăcăminte de petrol şi gaze naturale. iar vara este foarte călduroasă. în drumul lor spre Dunăre. Datorită rodniciei pământului. fiind străbătut de o vale largă. În subsolul Câmpiei Române găsim petrol şi gaze naturale. 2. Pentru a preveni degradarea acestor soluri. a. Aici se obţin recolte bogate de zarzavaturi şi de cereale. În luncă se află bălţi şi lacuri cu peşte. b. Timiş ş. Crişul Repede. precum şi izvoare termale (cu apă caldă). pe coaste se cultivă viţa-de-vie iar în văi. de-a lungul căreia trece canalul Dunăre-Marea Neagră.a. cu înălţimi între câţiva metri şi 200300 m. iarna este geroasă. luncile sunt mai largi decât în zona de deal sau de munte. 3. de lângă Oradea. Aici se întâlnesc lacuri cu apă dulce. Piteşti ş. Ialomiţa. constituind una dintre cele mai importante zone agricole ale ţării. Galaţi. În zona de câmpie. de o parte şi de alta a acestora. În partea sa estică se întinde litoralul Mării Negre. În Câmpia de Vest. aproape ca o câmpie. . oamenii le cultivă cu viţă-de-vie. Câmpia Română este situată în partea de sud a ţării. Ei au fost măcinaţi de ape. îngheţ şi dezgheţ. Brăila. Pădurile din lunci se numesc zăvoaie şi sunt alcătuite din sălcii şi plopi. fiind verzi şi în timpul verilor cu arşiţă. netede şi întinse. iarna este mai blândă în sud şi mai aspră în nord. Bărăganul este partea de câmpie cea mai netedă şi mai întinsă din întreaga ţară. întinse de-a lungul râurilor. Câmpia Română este unitatea majoră de relief cu cele mai numeroase oraşe mari: Bucureşti.a. necesar pentru pavarea străzilor. cerealele. sărată sau amară. Precipitaţiile sunt mai bogate decât în Câmpia Română. Crişul Alb. Câmpia este străbătută de râurile Someş. Argeş. de-a lungul Dunării. Studiu de caz: Luncile şi Delta Dunării Luncile sunt fâşii de pământ netede şi joase. folosite în tratarea unor boli. aici sunt culivate mari suprafeţe de cereale. ea desfăşurându-se de la Drobeta-Turnu Severin până la Delta Dunării. este recunoscută pentru efectul benefic al apelor sale. Câmpiile 1. Folosind irigaţiile. Podişul Dobrogei de Sud este mult mai neted. Râurile Jiu. locuitorii îşi asigură recolte bogate în aceste zone în care sunt puţine ploi. Unele culmi sunt acoperite cu păduri de stejar şi de tei. Câmpia Română este numită şi „grânarul ţării”. Terenurile agricole sunt deosebit de roditoare. Olt. Câmpiile României sunt: Câmpia Română şi Câmpia de Vest. Buzău. Grupe Câmpiile sunt suprafeţe de teren. Craiova. Câmpia Română. Cele mai înalte culmi se întâlnesc în Munţii Măcinului (467 m). unde se află portul Constanţa şi o salbă de staţiuni de odihnă şi agrement. cu vânturi puternice.

universităţi. Organizarea administrativă Localitatea natală. Aici se adăpostesc mistreţi. 3. în special a păsărilor. a incendiilor. Municipiul Bucureşti – capitala patriei Fiind capitala ţării. în Câmpia Română şi este străbătut de răurile Dâmboviţa şi Colentina. Mai târziu s-au dezvoltat meşteşugurile şi comerţul şi aşezarea s-a mărit continuu. cocorul. a războiului şi a molimelor. Aici se aflau reşedinţa domnească. deasupra apelor se văd ridicături de pământ înguste şi lungi. nurca. De mai multe ori. În Delta Dunării se găsesc păsări: lopătarul. al Parlamentului şi al Guvernului. Tot în Bucureşti se găsesc cele mai multe instituţii de învăţământ. a plantelor. 3. oraşul a suferit distrugeri din cauza revărsărilor de apă. Comunele sunt unităţi administrativ-teritoriale. Cel mai important oraş din judeţ este declarat reşedinţă de judeţ. păianjeni de apă. Aşezarea României în Europa . apropiate ca aşezare. Delta Dunării este pământul cel mai nou al ţării. Academia Română. este un spaţiu mirific. grădini. monumente. dintre care unul este reşedinţă de comună. Fiecare judeţ se gospodăreşte singur. 1. Oraşele sunt aşezări omeneşti mai dezvoltate din punct de vedere economic şi cu un număr mai mare de locuitori decât satele. Cel mai mare este Bucureşti. municipiul Bucureşti este un oraş modern. care este împărţit în 6 sectoare.7 Pentru împiedicarea revărsării apelor se construiesc diguri. aflată între cele trei braţe. oraşul ajunge capitala Ţării Româneşti. broaşte. alcătuite din unul sau mai multe sate care se gospodăresc împreună. 2. iar pentru desecarea terenurilor s-au săpat canale de scurgere a apei. lebăda şi pelicanul. ROMÂNIA ÎN EUROPA ŞI PE GLOB 1. rutier şi aerian. animalelor. Gheorghe. muzee. Aşezare Oraşul Bucureşti este aşezat în partea de sud a ţării. Judeţele sunt cele mai mari unităţi administrative. scoici. Oraşul Bucureşti este cel mai mare centru industrial al ţării şi cel mai însemnat nod de transport: feroviar. în Bucureşti se află cele mai importante instituţii ale statului: sediul Preşedinţiei României. formate din depunerea aluviunilor. Această imensă luncă. Bucureşti – capitala României 1. În anul 1862. Sunt conduse de primari. posturi de radio şi televiziune. plopi şi stejari. Municipiile sunt oraşele cele mai dezvoltate şi au număr mare de locuitori. Dintre plante se remarcă stuful şi papura. parcuri şi păduri în împrejurimi. raţa şi gâsca sălbatică. ateliere. Ţara noastră este alcătuită din 41 judeţe şi municipiul Bucureşti – capitala României (cu rol de judeţ). Sulina şi Sf. Din loc în loc. vulpi şi lupi. Istoricul aşezării Pământul pe care se află astăzi marele oraş a fost locuit din timpuri străvechi. o adevărată împărăţie a apelor. pământul se clădeşte continuu datorită aluviunilor (nisip şi mâl) aduse de fluviu. Ele se numesc grinduri. Azi. 2. mistreţul. şerpi de apă. În Delta Dunării. prăvălii. În Bucureşti există două aeroporturi: Otopeni (Henri Coandă) şi Băneasa. În ape trăiesc peşti (60 specii). Alte animale: vidra. oraşul Bucureşti devine capitala României. teatre. Ele sunt formate din mai multe comune şi oraşe. vulpea. 4. dar de fiecare dată s-a refăcut şi şi-a continuat viaţa. Capitala are mai multe lacuri. Cele mai multe diguri se găsesc în Balta Ialomiţei şi în Insula Mare a Brăilei. În secolul al XVII-lea. după Unirea Principatelor. Delta Dunării a fost declarată rezervaţie naturală. Delta s-a format acolo unde Dunărea este aproape de vărsarea în mare şi se desparte în trei braţe: Chilia. hanuri. cea mai înaltă instituţie ştiinţifică a ţării. melci. judeţul şi reşedinţa de judeţ. Pe grindurile mai întinse cresc pâlcuri de păduri de sălcii. Îndeletnicirile primilor locuitori au fost păstoritul şi agricultura.

când U.8 Continentul Europa este o mare întindere de uscat. Limba vorbită este sârba. când României. Moldova este o ţară agrară. Populaţia ţării este de circa 9 milioane de loc. dintre care 64% sunt români. Alături de maghari (unguri). Limba vorbită este româna (moldovenească). care cuprinde multe ţări printre care se află şi ţara noastră. Populaţia este de peste 52 mil. floarea-soarelui. industria chimică şi a materialelor de construcţie. Agricultura Bulgariei este foarte dezvoltată. porci. produse chimice.. Ucraina se află în partea de nord şi de est (pe o porţiune).R. Hidrocentralele Porţile de Fier I şi II sunt construite pe Dunăre. Bulgarii sunt un popor slav. Fluviul Dunărea traversează Ungaria. vite. Ucraina este una dintre cele mai mari producătoare de grâu din lume. Capitala este oraşul Belgrad. Din 1991. România este o ţară carpatică. Republica Moldova este teritoriul cuprins între Prut şi Nistru. Limba vorbită este maghiara. Populaţia numără 4 400 000 loc. o regiune muntoasă în centru şi sud. numit şi Basarabia. la nord. Scurtă prezentare geografică a ţărilor vecine Ungaria. care sunt prelucrate în industrie. Moldova exportă produse alimentare. gaze naturale) au contribuit la dezvoltarea industriei. Capitala ţării este Chişinău. Se află în partea de est (nord-est) a României. fier. Populaţia este de aproape 10 milioane loc. fiind cultivată cu cereale. cupru. fier. legume şi viţă-de-vie. folosit în industria cosmetică. Bogăţiile subsolului (cărbune. a devenit Republica Moldova. Capitala este oraşul Kiev. Religia este ortodoxă. Ţara asigură cea mai mare parte din producţia mondială de ulei de trandafiri. legumele. Câmpia este principala regiune agricolă a ţării. Bulgaria este cunoscută în toată lumea pentru cultura trandafirilor. Religia majorităţii locuitorilor este catolică. Serbia se află în partea de sud-vest a ţării noastre. români şi evrei. cu regiunea din nordul braţului Chilia (aflate acum în Ucraina) şi cu Moldova din România au format din de-a lungul istoriei Principatul Moldovei. Capitala ţării este oraşul Budapesta. Bulgaria este străbătută de la est la vest de Munţii Balcani care împart ţara în două. germani şi rromi. Religia este ortodoxă.S. Religia este ortodoxă. loc. Câmpia şi podişul ocupă cea mai mare parte a Ucrainei. Aproape jumătate din teritoriul ţării este câmpie. încălţăminte.. zinc. sfeclă de zahăr. Oraşul Budapesta este o aşezare veche şi deosebit de frumoasă. cartof. porumbul. Este o ţară central-europeană. prin colaborare dintre România şi Serbia. soia. Bulgaria se află în partea de sud a României. situată la vest (nord-vest) de România. România face parte din continentul Europa. păsări. Împreună cu Bucovina de Nord. în funcţie de evenimentele istorice internaţionale. Religia este ortodoxă. Capitala este oraşul Sofia. Republica Moldova. sfecla de zahăr. viile şi livezile. Din anul 1812 până în 1991. petrol. Munţii cuprind bogăţii de cărbune. Drapelul naţional este tricolorul care are ca stemă capul de bour. Republica Moldova este pământ românesc. Principalele culturi sunt grâul. Limba vorbită este bulgara.S. în Ungaria mai trăiesc români. Ţara noastră este situată aproape de mijlocul acestui continent. majoritatea fiind ucraineni. floarea-soarelui. dunăreană şi pontică (are deschidere la Marea Neagră). Este dezvoltată industria alimentară care prelucrează produsele agricole. 2. adevărate opere de artă. Ţările vecine. După aşezare. Se întinde pe ambele maluri ale Dunării. Formele de relief se împart în două categorii: de câmpie. legătura fiind asigurată de nouă poduri. În Ucraina lanţul carpatic poartă numele de Carpaţii Păduroşi. la care se adaugă ruşi. Limba vorbită este ucraineană. Europa – un continent al planetei . Se cresc oi.. Moldova a aparţinut când Rusiei. textile. Litoralul Peninsulei Crimeea este o zonă turistică foarte apreciată.

O. Imnul Uniunii Europene este Odă bucuriei din Simfonia a IX-a a compozitorului Ludvig van Bethoven. Populaţia planetei este de peste 6.În continentul Europa este cuprinsă o mare parte din Rusia şi o mică parte din Turcia. în ceea ce priveşte numărul de locuitori. încălzirea globală etc. la data de 1 ianuarie 2007. Dacă împărţim globul pământesc în două jumătăţi pe orizontală. Uniunea Europeană În anul 1957. Terra – planeta oamenilor 1. kmp). Suprafaţa apei este de 361 741 000 kmp (rotunjit 362 mil. în funcţie de evenimentele istorice. Oceanul Arctic (Îngheţat) şi continentul Asia. loc. Studiu de caz 2. Africa. . kmp). La începutul mileniului III. sărăcia. observăm că bătrânul continent este mărginit de Marea Mediterană. aceasta cuprinde 27 de state şi constituie cea mai importantă organizaţie europeană. 1. după Asia. . să respecte libertatea şi identitatea tuturor popoarelor.Europa este un continent cu o întindere mică în comparaţie cu celelalte continente. Antarctida.Europa este un continent cu o mare putere economică. aflându-se în centrul schimburilor comerciale cu toate continentele lumii. America de Sud. America şi Australia. dar este bine populat. Asia.9 Pe globul pământesc se găsesc continentele: Europa. Suprafaţa apelor este de trei ori mai mare decât cea a uscatului. Monumente mai importante în descoperirea planetei Harta lumii s-a completat mult timp prin noi descoperiri geografice şi s-a modificat prin apariţia sau dispariţia unor state. Oceanul Atlantic. În prezent. Privind harta Europei. (Fondul Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură). de ajutare a populaţiei din zonele cu astfel de probleme. Europa împreună cu continentul Asia formează o mare întindere de uscat numită şi Eurasia. .4 milioane kmp. . prin modificarea graniţelor. au dreptul să se bucure de tot ce le oferă planeta noastră. Cuprinde 45 ţări (state).A. În Europa se vorbesc 128 de limbi şi dialecte (graiuri locale). să colaboreze pentru un viitor comun. Australia. Planeta Terra cuprinde mari suprafeţe de uscat care sunt continentele şi mari suprafeţe de apă care sunt mările şi oceanele. cum ar fi F. Pe Terra locuiesc oameni care. se fac împăduriri. Planeta Terra Suprafaţa totală a uscatului este de 148 328 100 kmp (rotunjit 149 mil. planeta noastră se confruntă cu multe probleme: lipsa apei în unele regiuni ale Asiei şi Africii. loc. Europa este unul dintre cele şapte continente ale planetei. slaba asistenţă medicală. România şi Bulgaria au aderat la U. se acordă asistenţă medicală şi ajutoare alimentare pentru populaţia săracă de către organizaţii internaţionale. 1. un grup de şase ţări europene dezvoltate au înfiinţat Comunitatea Economică Europeană. poluarea. deşi sunt de rase diferite. lipsa educaţiei. Europa – caracteristici geografice Europa are o suprafaţă de 10. Oamenii iau măsuri de protejare a mediului înconjurător. sunt ocrotite plantele şi animalele pe cale de dispariţie. mari navigatori temerari care au deschis epoca descoperirilor geografice şi a migrării europenilor pentru popularea noilor continente.E. Populaţia numără aproape 800 mil. vom constata că Europa este aşezată în centrul jumătăţii nordice. european.5 mild.Europa ocupă locul al doilea. Ţările europene vor să trăiască în pace. . Din Europa s-au avântat pe întinsul oceanelor. În anul 1993 Comunitatea Economică Europeană a devenit Uniunea Europeană. s-au construit canale de irigaţii. America de Nord. începând din secolul al XV-lea.

interdependenţa dintre componentele naturii. Miliarde de galaxii alcătuiesc Universul.1. nouă planete şi sateliţii acestora alcătuiesc Sistemul Solar. numită Calea Lactee. Cea mai mică planetă a Sistemului Solar este Mercur şi cea mai mare este Jupiter.10 Datorită bunei poziţii geografice. El are o forţă de atracţie foarte puternică care face să se rotească în jurul său celelalte planete ale Sistemului Solar: Mercur. voluţională a fiecăru elev. Până în prezent. portughezul Bartolemeo Diaz a atins Capul Bunei Speranţe (din sudul Africii). Aşadar. Soarele este o stea de mărime mijlocie. Rolul şcolii în educaţia ştiinţifică şi ecologică. Uranus. începând cu clasa a III-a. sprijiniţi de regii Spaniei şi ai Portugaliei. cauzele care le produc. Soarele face parte din miliardele de stele care alcătuiesc galaxia noastră. Miliarde de stele formează o galaxie. se predau şi cunoştinţele legate de cunoaşterea mediului înconjurător. precum şi la dezvoltarea afectivă. METODICA PREDĂRII GEOGRAFIEI ROMÂNIEI 1. Elevii ciclului primar au posibilitatea ca prin însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice din noile manuale. Cristofor Columb. Sistemul Solar este o părticică din Calea Lactee (Calea Laptelui). Jupiter. fenomenele naturale. navigatorii curajoşi. în anul 1487. fenomene. dovedindu-se astfel că Pământul este rotund. care suferă în evoluţia sa în timp schimbări determinate de cauze naturale şi sociale. sarcinile metodicii acestui obiect de studiu s-au dublat. Astfel. procese). la însuşirea unui sistem de priceperi şi deprinderi active. Deci. Terra (Pământ). noul plan de învăţământ de la ciclul primar a suferit unele modificări în sensul că. Noul obiect ştiinţele naturii oferă elevilor multiple posibilităţi de a cunoaşte lumea vie. în cadrul obiectului geografie la această formă de învăţământ. la dezvoltarea spiritului de observaţie. Soarele. rolul şcolii este acela de a acţiona în direcţia însuşirii de către elevi a unor cunoştinţe ştiinţifice şi ecologice despre natură (componente. Neptun şi Pluto. schimbându-i-se denumirea în obiectul ştiinţele naturii. Soarele este de 1 300 000 de ori mai mare decât Pământul. legitatea proceselor care acţionează în natură şi interferenţa dintre cadrul geografic al ţării noastre. Saturn. de a şti că natura este un organism viu ale cărei componente sunt într-o strânsă unitate şi intercondiţionare. Spania şi Portugalia au devenit puteri maritime recunoscute. dorind să ajungă în India a ajuns în America. Pământul are un singur satelit: Luna. au organizat marile expediţii care au dus la descoperirea Lumii Noi. Marte. Terra – o planetă a Sistemului Solar Privind cerul în nopţile senine observăm o mulţime de stele. Venus. Nansen a condus prima expediţie a navei Fram în Arctica. Amundsen a atins Polul Sud. Portughezul Maggelan. Cercetătorul român Emil Racoviţă. . să contribuie la formarea unei gândiri cauzale a acestora. În centrul Sistemului Solar se află Soarele. descoperind Lumea Nouă. aflat în serviciul regelui Spaniei. Stelele sunt corpuri cereşti care au propria lumină şi căldură. genovezul a cărui expediţie a fost finanţată de regii Spaniei. În jurul planetelor se rotesc sateliţii acestora. Soarele este însoţit de alte corpuri cereşti mai mici (planete) care se învârtesc în jurul său şi cărora le transmite lumină şi căldură. a făcut timp de trei ani înconjurul lumii. îmbarcat pe vasul Belgica şi-a adus o mare contribuţie la descoperirea vieţii plantelor şi animalelor din Antarctica. nu s-au descoperit forme de viaţă pe nici o altă planetă a Sistemului Solar în afară de Terra. Stăpâniţi de dorinţa de a descoperi şi a cunoaşte planeta. scop principal al predării învăţării disciplinelor naturii şi Geografia României în ciclul primar În actuala legislaţie şcolară. O importanţă deosebită în descoperirea zonelor cu gheţari veşnici au avut-o exploratorii Nansen şi Amundsen.

glob. Dar pentru realizarea acestor obiective. formele de organizare ale procesului de învăţământ. aceasta din urmă însuşându-şi anumite norme ale gândirii: analiza.2. busolă. indicaţii metodologice privind transmiterea cunoştinţelor către elevi. să explice unele probleme ce-şi află corelaţii în procesul de predare a geografiei. Metodica predării geografiei cuprinde un sistem complex de metode şi procedee folosite de educator. Pregătirea ştiinţifică a educatorului trebuie să fie la curent cu toate noutăţile ştiinţifice apărute pe plan mondial şi să fie corelate cu pregătirea psihopedagogică a elevilor din ciclul primar. sinteza. a manualelor etc. Motivaţia elaborării metodicii predării geografiei şi ştiinţelor naturii în ciclul primar Metoda cuprinde totalitatea metodelor şi procedeelor folosite în procesul de învăţământ. geografiei. gospodărirea. hidrologice. Scopul predării geografiei în şcoală este de a-i înarma pe elevi cu un sistem de cunoştinţe despre dinamica înfăţişării reliefului patriei. abstractizarea. ca de exemplu: formarea de reprezentări geografice a priceperilor şi deprinderilor de lucru cu manualul. cu busola şi alte aparate ce dovedesc elevilor din ciclul primar temeinicia fenomenelor geografice. ci trebuie să-şi subordoneze existenţa coordonatelor de început a primelor elemente de orientare în natură. principiile sale.). Pedagogia generală (partea referitoare la didactică) pune la dispoziţia metodicii predării celor două obiecte de învăţământ. metodica are ca sarcină aflarea corelaţiilor dintre procesele logice ale studiului şi exerciţiile şi aplicaţiile practice privite ca instrumente de lucru (hărţi. O strânsă legătură se stabileşte între metodica şi logica de predare a materiei. Sarcinile metodicii predării geografiei şi obiectivele educării şi instruirii prin geografie Reforma în învăţământul preuniversitar presupune racordarea direcţiilor de acţiune din conţinutul metodicii predării geografiei. O strânsă legătură are metodica predării geografiei cu psihologia pedagogică care-i oferă informaţii asupra legilor psihologice în conformitate cu asigurarea însuşirii cunoştinţelor de către elevi pe diferite trepte de vârstă. Metodica predării geografiei nu se poate însă constitui ca ştiinţă numai pe baza acestor legături. metodele şi procedeele de predare. potrivit noului curriculum şcolar în geografie. axate pe conţinutul ştiinţific deja descoperit. să le aplice în practică. dar să şi opereze cu ele. 1. istoriei etc. de a le forma priceperi şi deprinderi practice privind aprecierea fenomenelor meteorologice. generalizarea. Metodica predării geografiei este de fapt o ramură principală a didacticii aplicate care prezintă metodologia de predare a acestui obiect de învăţământ. ocrotirea şi protecţia naturii. care presupune acţiuni pentru conservarea. a cunoaşterii mediului înconjurător constituite global ca ştiinţe geografice. Metodica predării geografiei se foloseşte acum de aceste date numai după ce le-a adaptat cerinţelor locale legate de specificul geografiei ca ştiinţă şi ca obiect de învăţământ. În raportul dintre metodică şi logică. Din practica pedagogică datele furnizate de psihologia pedagogică ajută clar metodica predării. să dezvăluie sensul geografic al obiectelor şi fenomenelor şi să tragă concluzii pentru activitatea practică. Geografia trebuie să-i facă pe elevi să observe.11 Prin studiul celor două obiecte contopite se ajunge la educarea şi formarea unei conduite ecologice. . Educatorul trebuie să aibă o bună pregătire cultural-ştiinţifică şi să contribuie la însuşirea de către elevi a unor informaţii de bază din domeniul: ştiinţele naturii. ajungând ca elevii nu numai să le cunoască. Trebuie să facem distincţie între metodologia ştiinţei geografice şi între metodica specifică predării geografiei patriei în ciclul primar. geologiei. cu harta.. întocmirea programelor. este necesară cunoaşterea de către cadrele didactice a unei "anumite tehnologii didactice" cu care se ocupă metodica predării geografiei. planuri reduse la scară etc. sau de protejare şi ameliorare a mediului geografic în care trăiesc. pentru transmiterea cunoştinţelor şi pentru formarea la elevi a priceperilor şi deprinderilor practice.

în funcţie de logica ştiinţei pedagogice. a particularităţilor psihice ale elevilor). modul de utilizare precum şi a modului de colecţionare.12 "Curriculum". civilizaţie.respectul pentru diversitate. În concordanţă cu manualul au fost realizate şi alte materiale-suport de sprijin în desfăşurarea procesului didactic cum sunt: caietul elevului.integrarea mijloacelor de învăţământ necesare în accesibilizarea informaţiei din geografie. a structurilor. accesibilizarea şi transferul dintr-un sistem în altul pentru consolidarea elementelor de bază în învăţare. prin metodica predării geografiei se pot urmări principalele sarcini sau obiective care contribuie la realizarea procesului instructiv-educativ al disciplinelor respective: 1. cunoaştere. reprezintă un concept nou şi central al teoriei şi practicii educaţiei. confecţionare. de orientare şi localizare a componentelor geografice. Obiectivele particulare pe care trebuie să la urmărească şi să le realizeze metodica predării geografiei sunt: a) să fixeze scopul instructiv-educativ al învăţării geografiei în şcoală. . Aceasta presupune . .dirijarea demersului metodic pentru înţelegerea elementelor şi fenomenelor geografice. Cultivarea de atitudini şi valori care se referă la: . procurare etc. lecturi geografice. şi procedeelor pedagogice generale şi specifice geografiei pentru dezvoltarea de capacităţi intelectuale şi competenţe (generale şi specifice) în vederea asimilării cunoştinţelor fundamentale dezvoltate prin geografie. 1992.. metodele şi procedeele care asigură însuşirea conştientă a cunoştinţelor şi a formării priceperilor şi deprinderilor practice ţinând seama de particularităţile de vârstă şi de puterea de înţelegere a elevilor. prin care se încearcă o "raţionalizare a procesului de predare-învăţare insituţionalizată prin optimizarea componentelor sale: programe.selectarea informaţiei pertinente şi utile din volumul de cunoştinţe geografice (potrivit nivelului de înţelegere. .aplicarea strategiilor în dezvoltarea gândirii şi limbajului geografic ştiinţific (fondul de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice geografice) şi a comunicării în general prin explicarea conceptelor. .ocrotirea mediului înconjurător. a sistemelor spaţiale.atitudinea pozitivă faţă de educaţie. precum şi al fiecărei discipline geografice pe clase. .respectul şi aprecierea elevilor faţă de cadrul natural şi uman al României. succesiunilor interacţiunilor şi cauzalităţii stabilitate între componentele mediului geografic. atlasul geografic. Cele trei grupe mari de obiective. În spiritul noii reforme sau curriculumului şcolar au apărut manualele alternative şi în domeniul geografiei pentru ciclul primar. obiective. a volumului de cunoştinţe şi deprinderi geografice pe care să le posede elevii. În acest sens. b) să stabilească şi să fundamenteze principiile. cuprinse şi în noile programe şcolare. Stabilirea scopului instructiv-educativ al învăţământului geografic preuniversitar în raport de noile cerinţe ale societăţii româneşti pe plan naţional şi internaţional putându-se realiza prin: . cultură. izvorăsc din conţinutul "Cartei Internaţionale a educaţiei prin geografie" adoptată la Congresul Internaţional de Geografie de la Washington. Aceasta presupune precizarea conţinutului programelor şcolare. document de referinţă. manuale. să eşaloneze cunoştinţele în cadrul programelor şi capitolelor. societate. 3. . . metodelor. toleranţă. Obiectivul fundamental al oricărei metodici şi prin urmare şi al metodicii predării geografiei poate fi formulat astfel: "să pornească de la problemele vieţii şi activităţii productive şi să se înscrie tot mai mult pe direcţia de dezvoltare actuală şi de perspectivă ale cercetării ştiinţifice ce vin în sprijinul diferitelor probleme practice şi educative privind pregătirea elevilor bine instruiţi". de interpretare şi prelucrare a datelor (plecând de la orizontul local şi apoi prin extindere la nivelul ţării). ghidul învăţătorului. Realizarea deprinderilor de raportare corectă în spaţiu şi timp. 2. prin utilizarea corectă a limbii române. instrumente de evaluare etc.aplicarea principiilor.

are ca sarcină principală studierea problemelor instructiv-educative ale predării geografiei în şcoală. citirea. fiind folosită atât ca metodă independentă. metodica predării geografiei trebuie să-şi orienteze cercetările spre trei izvoare principale: . cât şi ca auxiliar al altor metode. b) aplicarea în practica şcolară a noilor metode şi procedee de a transmite mai uşor cunoştinţele elevilor cu privire la geografia fizică şi economică a ţării noastre. convorbirea.studierea şi generalizarea experienţei înaintate a predării geografiei în ţara noastră. Metodele de cercetare folosite de metodica predării geografiei a) reorganizarea conţinutului geografiei la clasele I-IV (prin plan de învăţământ. solul. trebuie să se înscrie între obiectivele care permanentizează rolul educatorului atât în predarea cunoştinţelor şi la verificarea acestora cât şi în organizarea şi desfăşurarea altor activităţi în clasă sau în afara clasei. clima. c) organizarea ştiinţifică a cercetării impune căutarea şi stabilirea unor metode care să permită desprinderea unor concluzii capabile să răspundă cerinţelor formulate mai sus.studierea trecutului nostru în domeniul predării geografiei. ancheta. În acest scop foloseşte aceleaşi metode de cercetare pe care le utilizează şi alte ştiinţe. să arate deosebirile dintre un loc şi un altul (realizându-se deci descrierea cauzală şi comparativă) privind relieful. Prin studierea geografiei elevii acumulează o mare cantitate de cunoştinţe în legătură cu diversele fenomene care se petrec în natură şi societate. în cabinetul de geografie. În acest scop. când se formează primele noţiuni geografice şi până la terminarea liceului. . adaptând însă aceste metode specificului geografiei ca obiect de învăţământ. Pentru aceasta se impune organizarea de activităţi cu conţinut practic în clasă. respectiv interpretarea hărţilor. începând cu elevii ciclului primar. Orice cercetător care utilizează această metodă trebuie să se desfăşoare după un plan în prealabil stabilit. Acţiunea educativă a materialului geografic creşte dacă elevii percep nemijlocit ceea ce li se comunică. Gândirea geografică şi expunerea cunoştinţelor acestui obiect de studiu este legată nemijlocit de hartă. Cele mai frecvente metode folosite în studiul geografiei sunt: observaţia.13 căutarea şi indicarea regulilor după care se poate învăţa geografia. în experimentele întreprinse se foloseşte cu succes observaţia. În acest scop este necesar să se acţioneze pentru formarea la elevi a unor priceperi şi deprinderi utile în viaţă. . ceea ce înseamnă că formarea deprinderilor de a lucra cu harta. trebuie astfel organizate încât elevii să primească treptat cunoştinţe clare despre geografia fizică şi economică a ţării noastre.). Studiul geografiei trebuie să fie legat de practică.cercetarea şi găsirea noului prin experimentarea unor metodologii particulare care apar în procesul predării geografiei. De ex. programe restructurate şi manuale noi). cercetarea orizonului local etc. Metodica predării geografiei ca disciplină ce-şi află locul la contactul pedagogiei cu geografia. care trebuie respectat cu consecvenţă. Este cea mai răspândită metodă de cercetare.4. desenarea. efectuarea unor măsurători simple. Această metodă ajută la depistarea experienţei pozitive obţinută de cadrele didactice. studiul documentelor şi experimentul pedagogic. vegetaţia. Se impune deci o permanentă documentare ştiinţifică care să conducă la cunoaşterea a tot ce a fost valoros în trecut şi a ceea ce este nou în domeniul predării geografiei şi al disciplinei de specialitate. pe terenul geografic sau în natură (observarea şi analiza fenomenelor. . particularităţile demografice şi economice. Acest lucru se poate realiza dacă permanent în timpul predării se prezintă material didactic care localizează ceea ce se învaţă în spaţiu şi timp. 1. Deosebit de important este ca în procesul dobândirii cunoştinţelor să se urmărească formarea gândirii geografice la elevi. De aceea este necesar să se creeze condiţii ca elevii să observe cât mai mult în mod direct şi să cunoască atât natura cât şi viaţa oamenilor mai întâi în orizontul local şi apoi pe cuprinsul patriei. Predarea întregului sistem de ştiinţe geografice în şcoală. precum şi a experienţei înaintate din alte ţări.. a) Observaţia.

iar selectiv se face asupra unui capitol. Planul de cercetare se prelucrează în cadrul comisiei metodice a învăţătorilor la care va fi prezent şi profesorul de geografie şi se vor aduce îmbunătăţiri acestuia. Pentru verificarea ipotezei generale se stabilesc obiectivele cercetării care trebuie să fie înscrise în plan. Experimentul introduce noul în practica şcolară. de interes imediat al învăţământului geografic şi să ajungă în acelaşi timp la soluţionarea unor probleme teoretice. Metoda anchetei se bazează pe metoda observaţiei. d) Metoda experimentală este cea mai importantă metodă de cercetare fiind considerată ca bază a ştiinţei moderne. Se pot cerceta: catalogul clasei. de pildă. date care pot duce la organizarea unor cercetări. să se rezolve în lumina unor probleme concrete ale învăţământului (de ex. fiind de altfel. . Astfel. În plan se precizează. registre de inspecţie şcolară etc. realizată nu de cercetător. se pot stabili obiectivele care urmează să fie cercetate. o observaţie indirectă. metodica interpretării materialului adunat prin care se stabilesc modul în care vor fi analizate din punct de vedere cantitativ rezultatele obţinute prin cercetare în aşa fel încât să se stabilească în ce măsură rezultatele confirmă sau infirmă ipoteza stabilită iniţial.. dar este un interviu. Integral se face când se porneşte de la un studiu complet cu privire la predarea geografiei în ciclul primar. În planul de cercetare se vor include şi probleme de control care vor fi date pentru verificarea rezultatelor obţinute în urma aplicării unor anumite procedee. sau date care pot confirma concluziile la care ajunge o cercetare efectuată prin utilizarea altor metode de cercetare. O cercetare experimentală în domeniul metodicii geografiei poate să propună rezolvarea unor sarcini practice. Alteori. la ansamblul lecţiei sau a activităţii care este studiată. cum a fost însuşit capitolul Orientarea prin deplasarea pe teren? Câţi dintre elevi n-au înţeles şi de ce? Care ar fi cauzele neînţelegerii? Ce lecturi trebuie citite pentru a-i convinge pe elevi care sunt mijloacele de orientare şi cum trebuie să ne orientăm în natură? Se poate organiza o cercetare axată pe geografia judeţului în care se observă modul de îmbinare. ci de alţi factori (cadre didactice. pentru aplicarea căreia se cer organizate acţiuni şi pregătirea materialelor care să ajute la desfăşurarea experimentului. de asemenea. dar separat. metodele şi procedeele de cercetare. util mai ales în faza iniţială a cercetării când pe baza datelor obţinute. Observarea selectivă poate duce însă la concluzii practice eficiente numai în cazul în care problema cercetată este raportată la întreg. Observarea selectivă descompune procesul predării pe părţi componente: predare. de corelare dintre noţiunile de geografie fizică şi geografie economică. poate fi urmărit: rolul comparaţiei în înţelegerea şi însuşirea conştientă a cunoştinţelor geografice. modifică fenomenele. de asemenea. Planul cuprinde. jurnalul de însemnări ale educatorului. b) Ancheta. cum reuşim la clasa a IV-a să formăm la elevi reprezentări şi noţiuni geografice din cadrul geografiei fizice?). asimilare de cunoştinţe.14 Planul se face pe o ramură de studiu integral sau selectiv. Toate problemele puse sub observare trebuie analizate şi prelucrate pe linia scopului care trebuie să realizeze şi să răspundă la întrebările planului. schimbă condiţiile de desfăşurare a procesului de predare. De pildă. Această metodă poate fi îmbinată cu metoda convorbirii. la care se pot stabili ipoteze de lucru. desfăşurarea cercetării poate avea o cale inversă: plecând de la elucidarea unor probleme teoretice. Importanţa acestei metode constă în aceea că permite să se adune fapte. c) Cercetarea documentelor şcolare. Pare a fi o anchetă. sau toate. formare de priceperi şi deprinderi practice etc. Precizarea scopului şi a ipotezei de lucru fixează cadrul general şi perspectiva cercetării. Înseamnă toată documentarea în legătură cu o anumită problemă propusă spre cercetare. Experimentul se organizează după o anumită ipoteză de lucru. elevi. Se urmăreşte în procesul de învăţământ un singur aspect. în raport cu importanţa lor. practicanţi din cadrul colegiilor pedagogice). părinţi. elaborată în prealabil. După această analiză sumară a problemei trebuie să se precizeze scopul şi ipoteza cercetării care vor fi formulate în raport cu poziţia metodologică.

Reforma învăţământului în ceea ce priveşte predarea ştiinţelor necesită o schimbare de esenţă: ştiinţele nu se mai predau ca un ansamblu de fapte. ci drept o cale de cunoaştere activă. din 2001) Se ştie că pedagogia recomandă obiectivele unui obiect de învăţământ în: obiective generale. cei care predau ştiinţele ar urma: . Scopurile şi finalităţile învăţământului primar indică domeniile şi tipurile de schimbări educative care sunt concordante cu precizările noii programe şcolare şi urmăresc dezvoltarea intelectuală şi educativă a elevilor.elaborarea unor obiective centrale pe formarea de capacităţi. obiective operaţionale.să asigure elevilor materialul didactic necesar investiţiilor. . convingerilor. observarea schimbărilor ce au loc în natură într-un timp îndelungat.formarea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a surprinde realităţile. familiar acestora. relief.perceperea fenomenelor şi a proceselor din realitatea înconjurătoare prin contactul elevilor cu lumea vie (plante.dirijarea proceselor de observaţie spre ceea ce este esenţial. ape etc. obiective specifice. educatorul trebuie să formuleze corect obiectivele pentru fiecare temă şi subiect din programă: alegerea strategiei de predare a metodelor şi formelor de organizare în clasă şi în afara clasei. precum şi libertatea acestora de a alege şi de a organiza activităţile de învăţare cele mai adecvate atingerii obiectivelor propuse. Programa este astfel concepută încât să nu îngrădească. b) Obiectivele specifice se adresează diferitelor discipline de învăţământ şi sunt caracteristice scopurilor fundamentale de realizare a conţinutului ştiinţific al obiectivului respectiv. folosirea mijloacelor de învăţământ pentru fiecare lecţie. desemnează tipuri de performanţă. . Educatorul trebuie să aibă în vedere realizarea acestor obiective care urmăresc: .să încurajeze elevii în a se autoevalua. deprinderilor. . . a rezultatelor aşteptate în urma unei instruiri asupra elevilor. deprinderile şi experienţele colegilor.).să dezvolte curiozitatea elevilor prin angajarea lor în acţiuni concrete de explorare. Dominantele curriculumului şcolar actual faţă de cel anterior sunt: . a lumii înconjurătoare. interrelaţiile şi transformările din natură. afective şi psihomotorii. se precizează în introducere: "Curriculum-ul de Ştiinţe pentru clasa a III-a şi a IV-a" a fost realizat pornind de la scopurile şi obiectivele generale ale predării şi învăţării ştiinţelor naturii la acest nivel de şcolaritate: trezirea curiozităţii ştiinţifice a copiilor şi înţelegerea unor fapte şi fenomene din universul imediat. . subsol. c) Obiectivele operaţionale urmăresc realizarea cunoştinţelor.să identifice şi să folosească resurse din afara sălii de clasă. prin acţiune directă. derivate la rândul lor din obiectivele generale determinate de idealul educaţional. . cu accent pe formarea unei atitudini ecologice.să manifeste respect pentru ideile. atitudinilor la elevi etc. aceasta înseamnă specificarea în mod concret a ceea ce trebuie să cunoască şi să facă prin muncă independentă elevilor la încheierea procesului de predare-învăţare. prin observaţii şi acţiuni sau alte manifestări observabile şi măsurabile. Cu alte cuvinte. formarea şi asimilarea unor noţiuni ştiinţifice precise.să determine elevii să-şi asume responsabilităţi şi să fie cooperanţi. . Operaţionalizarea obiectivelor se realizează prin desfăşurarea fiecărei lecţii.15 CONŢINUTUL PROGRAMEI ANALITICE A GEOGRAFIEI ROMÂNIEI PENTRU CICLUL PRIMAR (ANTERIOR NOII PROGRAME.să dirijeze discuţiile dintre elevi în scopul descoperirii semnificaţiei unor fenomene ştiinţifice. . gândirea independentă a autorului de manuale. . în crearea înţelegerii factorilor perturbatori şi stabilizatori ai mediului înconjurător şi a adaptării comportamentului de ocrotire a mediului înconjurător. . prin concepţie sau mod de redactare. Astfel. a) Obiectivele generale pot fi: cognitive.înţelegerea. La fiecare lecţie.. În noua programă a MEN (MEC) apărută relativ recent. de fenomene şi de reguli care trebuie memorate. animale) şi cea nevie (sol. a învăţătorului sau a profesorului. pentru anul şcolar 1998-1999.

transformărilor fizice suferite de corpuri (deformare.1. volum). după criterii simple. evaporare. 4.observarea în cadrul unor experimente a unor transformări suferite de corpuri (rupere. deformare. Dezvoltarea interesului faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii.utilizarea şi integrarea informaţiei noi în ceea ce elevul ştie deja din experienţa personală. rupere.). Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii.demonstrarea modului de mânuire a instrumentelor (pahare. utilizarea informaţiei etc. să perceapă şi să diferenţieze existenţa unor interacţiuni. să identifice anumite transformări suferite de corpuri. rigle etc.observarea unor desene care să evidenţieze rolul O2 în întreţinerea arderii.abordarea ştiinţei ca învăţare prin experimentare. 3. respingere. . tracţiune. cunoscute de copii din viaţa de toate zilele. materiale etc. .completarea unor tabele sau a unor diagrame cu ajutorul cărora să se clasifice amestecuri.2. maşinuţe. . să clarifice amestecuri şi materiale. .predominanţa conţinuturilor de tip formativ. bile. împingere). Dezvoltarea capacităţilor de explorare-investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate Obiective de referinţă 2. Dezvoltarea capacităţii de comunicare.16 . . ardere. măsurarea. gust.vizite. .utilizarea unor obiecte de uz curent. 2.observarea unor materiale în scopul stabilirii caracteristicilor acestora.menţionarea în curriculum a unor activităţi de învăţare destinate dezvoltării unor deprinderi cum ar fi: observarea.). să observe şi să descrie în cuvinte simple materiale naturale şi prelucrate din mediul apropiat. . . 1.3.1.4.. 1. să folosească adecvat pentru a descoperi însuşirile corpurilor. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 1. Exemple de activităţi de învăţare . . transformările fizice suferite de corpuri şi interacţiunile dintre copruri. Obiective cadru: 1. miros.observarea unor desene şi experimente ilustrând interacţiuni în scopul diferenţierii tipurilor de forţe întâlnite (atracţie.operaţii experimentale care să conducă la descoperirea însuşirilor fizice ale apei (formă. transformările fizice suferite de corpuri şi interacţiunile dintre corpuri. ruginire etc. etc. 1. Dezvoltarea capacităţilor de explorare-investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate. CURRICULUM LA CLASA A IV-A A.2. să efectueze operaţii experimentale simple şi observaţii pentru a descoperi însuşirile corpurilor. .) stării de mişcare şi . după unul sau două criterii. excursii ca caracter didactic în scopul sesizării diferitelor tipuri de material. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 1. greutate. Exemple de activităţi de învăţare Pe pacursul clasei a IV-a se recomandă următoarele activităţi: . 2. pâlnii. transparenţă. 2. valorificând terminologia ştiinţifică învăţată.

. transparenţă). să efectueze măsurători ale distanţei şi duratei de deplasare pentru corpurile aflate în mişcare şi să le verifice prin repetare.jocuri de rol. să formuleze probleme simple în care sunt implicate date experimentale şi cunoştinţele anterioare. viteza de mişcare.formularea de întrebări care să genereze ipoteze verificabile experimental.3. însuşirilor fizice ale aerului (formă.măsurarea distanţei parcurse într-un timp dat de corpuri diferite. interacţiunilor dintre corpuri. .3.prezentarea clară şi concisă folosind clasei anumite informaţii ştiinţifice aflate limbajul ştiinţific însuşit a unor emisiuni prin mass-media.observarea rolului oxigenului în menţinerea arderii. necesare investigaţiei.folosirea unor surse bibliografice. însuşirile aerului. radio-tv. povestiri. valorificând terminologia ştiinţifică a învăţării Obiective de referinţă: Exemple de activităţi de învăţare: 3. circuitul apei în natură.completarea rezultatelor obţinute.5.plantarea şi îngrijirea plantelor din spaţiul verde al şcolii.îngrijirea unor animale. să redea în limbaj propriu în cadrul .1.organizarea datelor de tabele şi formularea de concluzii simple pe baza acestora. .selectarea materialelor şi a ustensilelor selectând materialele şi ustensilele adecvate. apartament.4. 3. cel care va cronometra timpul.investigaţii pe teme diferite folosind fişe de instrucţiuni sau desene: separarea unor amestecuri. cel care înregistrează activitatea desfăşurată de grup. investigare folosind termenii ştiinţifici reviste. în fiecare grup se stabilesc pentru a investiga o situaţie de natură următoarele roluri: cel care conduce discuţia ştiinţifică din mediul înconjurător. . învăţaţi. Dezvoltarea capacităţii de comunicare. transformările fizice ale apei. . atlase. să realizeze experimente pe teme date . 4. . volum. rezervaţii naturale etc. dramatizări vizând ginaţia şi curiozitatea ştiinţifică. 4.17 2. 2. mişcarea corpurilor. . însuşirile apei. 3.1. transformări fizice suferite de acelaşi corp. interacţiuni între corpuri (acţiunea greutăţii asupra corpurilor).2. să participe activ în cadrul unui grup . . apei şi aerului.2.lucrul pe grupe. dicţionare etc. să-şi manifeste şi să-şi dezvolte ima. poluarea solului. rolul solului. antrenând întregul grup. cel care va raporta întregii clase concluziile grupului. mişcarea corpurilor. pe teme de ştiinţe. 3. Dezvoltarea interesului faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii Obiective de referinţă: Exemple de activităţi de învăţare: 4. .. 2. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII de repaus a unor corpuri. B. . să-şi exprime atenţia faţă de mediu..alcătuirea unor tabele în care să înregistreze de fiecare dată observaţiile şi măsurătorile efectuate. . ziare. interacţiuni. dintr-un set dat. să prezinte rezultatele unui demers de .vizite la grădina zoologică. folosirea ma-terialelor naturale. parc.

magnetizare. precum şi importanţa prezentării unui mediu ambiant favorabil unei vieţi sănătoase şi echilibrate. ori de câte ori este . gust. tracţiune. refolosire. Efectuarea de experimente dirijate. circuitul apei în natură. S4. minereuri. trezirea interesului acestuia de a cunoaşte direct. Mişcarea corpurilor. 3. Interacţiuni. solubilitate. Formularea de enunţuri ştiinţifice valorificând terminologia ştiinţifică învăţată. putrezire. Mutaţia esenţială propusă de prezentul curriculum şcolar este trecerea de la geografia de tip descriptiv spre un demers de învăţare care încurajează înţelegerea relevanţei geografiei pentru viaţa cotidiană a copilului. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii. Realizarea de experienţe folosind investigare a realităţii şi de experimentare instrumente familiare. însuşiri. Apa. GEOGRAFIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR Curriculum de clasa a IV-a îşi propune să-i familiarizeze pe elevi cu noţiuni elementare de geografie. formă. frecare. S2. Dezvoltarea capacităţilor de exploatare. utilizări. Descrirea însuşirilor şi caracteristicilor vieţuitoarelor şi fenomenelor naturale observate.Poluarea solului. deformare. la un nivel elementar. formă. Mişcarea corpurilor-repaus. miros. sticlă. Dezvoltarea capacităţii de comunicare S5..surse şi modalităţi de prevenire. de a investiga şi de a înţelege. Se urmăreşte. mase plastice. gust. fertilitate. Interacţiuni-efectele acestora asupra corpurilor: modificarea stării de mişcare şi deformarea acestora. Fenomene fizice şi chimice. C. Viteza de mişcare. miros. lichid. norme de protecţie. 2.18 1. viteza de mişcare. prin folosirea unor instrumente. lichid. rol: suport şi sursă de hrană. studiul geografiei trebuie să depăşească. dizolvare. Amestecuri. Compararea unor funcţii şi stări ale corpurilor în funcţie de condiţiile de mediu. faptul geografic imediat. Tipuri de forţe: împingere. atracţie. 2. Aerul. solidificare. transparenţă. gaz. . Cu alte cuvinte. gaz. Pornind de la elementele de geografie a orizontului local. i se propune elevului descoperirea progresivă a aspectelor definitorii ale spaţiului geografic românesc. Poluarea. hârtie. Standarde S1. Materiale naturale şi prelucrate. evaporare etc. căi de prevenire a efectelor negative ale fenomenelor chimice. greutate. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ Obiectiv cadru: 1. transparenţă. S6. Sol-însuşiri: permeabilitate. acrire. componenţă: oxigen şi dioxid de carbon. fermentare. relativ simple şi accesibile vârstei şcolare mici. respingere. 3. mişcare. Aerul. volum. culoare. separarea amestecurilor: decantare.însuşiri: gaz. petrol.S3. gaze naturale. Prezentarea rezultatelor unei investigaţiiexperimentat în mod simplu şi clar. cărbune. Amestecuri-însuşiri: solid. Solul. apoi. ruginire etc. Materiale naturale şi prelucrate-sare.însuşiri: solid. apei şi aerului. Fenomene chimice-ardere. Fenomene fizice-deformare. materiale de construcţie. filtrare. volum: forme de existenţă în natură. Apa. pertinente pe baza informaţiilor extrase din datele experimentale.

Astfel. Perceperea şi reprezentarea spaţiului geografic.2.3. de la localitate la planetă. al continentului natal şi al lumii contemporane. cadrul didactic poate decide cu privire la succesiunea cea mai adecvată a temelor. CURRICULUM-UL ANTERIOR . mijlocul naturii.înţelegerea relevanţei geografiei pentru a cunoştinţelor de geografie. . din 2005) Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a îşi propune să contribuie la construirea orizontului de existenţă cotidiană a elevului (începând de la localitatea natală. atât în orizontul local şi apropiat. fiecare şcoală are libertatea de a repartiza orele alocate prin planul-cadru de învăţământ. cât şi la nivelul ţării. în funcţie de posibilităţile locale şi de interesele elevilor. Programa concretizează viziunea asupra existenţei individuale şi sociale în lumea contemporană. . excesiv ştiinţific . un rol foarte important îi revine şcolii în a-l ghida pe elev în formarea unei imagini obiective asupra raporturilor spaţiale şi temporale care caracterizează realitatea observabilă în mod direct sau imediat.activităţi de învăţare realizate inclusiv în spaţiul clasei. 3.număr de ore fix pentru fiecare temă.19 nevoie. 3. Observarea. acordând o atenţie specială păstrării logicii interne a disciplinei. până la nivelul planetei). considerate a fi cele mai adecvate atingeri ale obiectivelor propuse.centrarea pe formarea capacităţilor de informaţia factuală. reprezintă orizontul-sursă al informaţiilor referitoare la viaţa cotidiană. 4.activităţi de învăţare generate dinspre .).însuşirea de tip academic. prin contactul direct cu detalii care supraîncărcau în mod fenomenul geografic. capitol. de orientare etc. insuficient adaptată înţelegere a faptelor şi a fenomenelor cavârstei şi posibilităţilor de înţelegere ale racteristice mediului geografic înconjurător copiilor. CURRICULUM-UL CLASEI A IV-A (NOUA PROGRAMĂ.activităţi de învăţare realizate exclusiv în . Dominantele noului curriculum faţă de cel anterior sunt următoarele: 3. Curriculum şcolar de faţă este astfel conceput încât să nu îngrădească prin concepţie sau mod de redactare stilul cadrului didactic. cu accent pe viaţa de toate zilele.centrarea pe conţinuturi teoretice şi pe . la comunitate şi la societatea zilelor noastre. în alternanţă cu lecţiile de istorie sau. (cu accent mai ales pe formarea deprinderilor de investigare. să ofere acestuia libertate de alegere şi de organizare a unor activităţi de învăţare.activităţi de învăţare generate de obiectivele conţinuturi.4. Totodată. respectând condiţia parcurgerii integrale a conţinuturilor obligatorii ale curriculum-ului. În acest context. celălalt semestru fiind integral dedicat studierii istoriei. bazată pe perceperea corectă a unor evenimente care au loc simultan. cele aproximativ 17 ore alocate disciplinei pot fi desfăşurate de-a lungul întregului an. 2. . Obiectivele cadru sunt: 1. ele pot fi grupate într-un anumit semestru. prin contactul direct cu faptul studiat şi prin metoda "a învăţa prin experimentare". după cum consideră necesar. Acest spaţiu. Altfel spus. . neproductiv materia. spaţiul îngust al sălii de clasă. Dezvoltarea comportamentelor favorabile ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător. 3.libertatea cadrului didactic de a alege numărul de ore. CURRICULUM-UL ACTUAL . urmărite. descrierea şi relaţionarea elementelor de mediu geografic pe baza diverselor surse geografice. dimpotrivă. Din această perspectivă. prezentul curriculum oferă . Cunoaşterea şi utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei. natura înconjurătoare fiind mediul cel mai potrivit de familiarizare a elevului cu faptul geografic.

până la dimensiunile planetei. fenomene şi informaţii relevante pentru viaţa cotidiană a elevului. Pentru dirijarea acestui demers de cunoaştere. ale continentului şi ale planetei ca întreg. dar şi cu alte discipline ca.. cu elemente esenţiale care reprezintă realităţi ale spaţiului geografic. prezenta formulă de construcţie a conţinuturilor. Un element important îl constituie posibilitatea realizării unei legături mai strânse între activităţile de învăţare şi conţinuturile ofertate. pentru atingerea obiectivelor de referinţă asumate prin planificarea anuală şi prin proiectarea unităţilor de învăţare. . de ex. situarea României în continentul european şi în lume.utilizarea unor forme variate de evaluare care să permită identificarea corectă a performanţelor şcolare (texte scrise. Educaţie civică). pot fi valorificate următoarele sugestii de aplicare: . . structurat pe niveluri şi în sisteme succesive. în mod direct sau mediat. a unor termeni şi denumiri presupuse din perspectiva unei tradiţii. ţară.realizarea unei cortelaţii mai strânse cu obiectivele şi conţinuturile disciplinelor care fac parte din aceeaşi arie curriculară (Istorie.interpretarea unei informaţii cartografice minime şi intuitive. Aceasta presupune şi valorificarea informaţiei specifice din mass-media (referitoare la orizontul apropiat. a mediului geografic. . În vederea optimizării procesului didactic propriu-zis. ci numai în relaţie cu obiectivele învăţării. de către elev.dimensionarea conţinuturilor şi a informaţiei la elementele esenţiale.identificarea şi selectarea unor informaţii specifice. de la parte (orizontul apropiat şi local) la întregul în care se înscrie.observarea (liberă sau dirijată) a realităţii înconjurătoare. strict necesare atingerii obiectivelor asumate. prin hărţi succesive simple. la cele ale ţării. .raportarea realităţilor teritoriale mai restrânse la cele cu o întindere mai mare. . .utilizarea informaţiilor elementare din surse diferite de informare. Europa. în relaţie cu obiectivele învăţării. servind strict la realizarea acestora. . din sursele mass-media. Ştiinţe ale naturii. sub raport educaţional. sintetic. nu poate duce la creşterea performanţelor şcolare. judeţ. Curriculumul permite o organizare flexibilă a instruirii. asigurând trecerea gradată de la abordarea unor elemente. ordonate de la localitatea natală la planetă.raportarea elementelor observate la suporturi cartografice simple. . fenomene şi procese specifice orizontului local. şi experienţa proprie a elevilor (directă şi mediată de sursele de informare). Noul curriculum de geografie dezvoltă sensibil dimensiunea socială a acestei discipline şi apelează la elemente. a grupării conţinuturilor în concordanţă cu reperele majore ale contextului educaţional. .exersarea trecerii de la o scară la alta.20 aparatul conceptual şi metodologic pentru descoperirea şi explorarea. utilizarea unor conţinuturi „în sine”. . Matematică. învăţarea va fi axată pe o serie de activităţi ca: . caracteristicile geografice generale ale României şi diferenţierile sale regionale (unde se pune din nou accent pe orizontul regional apropiat). regiune. esenţializat. portofolii. lumea contemporană).realizarea unor exerciţii de raportare permanentă. Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a prezintă selectiv. Conţinuturile prevăzute în cadrul programei nu au semnificaţie în sine.utilizarea informaţiei (directe şi indirecte). elementele de geografie a orizontului local. pe de o parte. ceea ce este cunoscut sub numele de „treceri succesive de scară”. care este complementară observării directe. pe de altă parte. Limba şi literatura română. facilitează elevului un demers introductiv în geografie: de la localitatea natală la planetă. Programa oferă premisele pentru construirea unei reprezentări asupra realităţii înconjurătoare de la nivelul localităţii natale. evaluare orală). . Astfel. prin treceri succesive de scară. pot fi valorificate în mod prioritar.

Relaţionarea elementelor geografice. . jurnale de călătorie. cu ajutorul unor repere (râuri. materiale didactice etc. .5. a ţării. pe harta judeţului. reprezentare a spaţiului (imediat. Pentru accesibilizarea învăţării.exerciţii de localizare empirică. alte repere observabile) în spaţiul apropiat. să se situeze corect în spaţiul imediat.21 utilizarea unor exerciţii şi activităţi de învăţare care să stimuleze perceperea realităţii înconjurătoare (de la localitatea natală la planetă). Europei. atlase. pe baza unor surse diferite Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare . 1.exerciţii (pe teren) de apreciere empirică şi de măsurare a unor distanţe accesibile. să aprecieze în mod empiric distanţe accesibile direct 1. la Glob (be baza utilizării semnelor local) convenţionale şi a scării de proporţie). caiete de activitate independentă. Reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate la planetă) 2. pe teren şi pe hartă. Utilizarea adecvată a limbajului specific geografiei 4. este necesară utilizarea unor suporturi educaţionale variate: hărţi. filme documentare. Europei a unor itinerare / trasee imaginare care reunesc aceleaşi elemente spaţiale 2.1. .exerciţii de localizare a elementelor din orizontul imediat. să utilizeze mijloace elementare de orientare (puncte cardinale.a elementelor din orizontul local şi apropiat. să localizeze corect elemente ale spaţiului . la nivelul ţării. fotografii. Europa.3. orizontului local şi al ţării local şi apropiat. apropiat. pe baza unor surse diferite 3.exerciţii de localizare. din cel local şi ţară. în situaţii diferite de ex. ghiduri. mijloace elementare de la cartografice simple referitoare la ţară.2. .întocmirea. diapozitive) etc a unor obiecte aparţinând spaţiului imediat 1.4. a ţării. ţării. apropiat şi local imediat. fotografii. pe harta judeţului. context dat a Europei. Manifestarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 1.exerciţii dc recunoaştere a unor elemente geografic (de la localitate la planetă).. pe harta judeţului. fişe. Relaţionarea elementelor geografice. .exerciţii de realizare a unor reprezentări al planetei. să utilizeze. într-un geografic local.Reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate la planetă) Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 1. .realizarea unor reprezentări simple cartografice ale orizontului local şi apropiat 1.recunoaşterea şi localizarea. în diferite surse de informare (ex. al relief. forme de - construcţii) şi al punctelor cardinale. al Europei. Obiective cadru 1. . ca un întreg. Exemple de activităţi de învăţare Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă activităţile: .

1.3. Manifestarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 4. referitoare la fenomene observate direct referitoare la fenomene observate. de la orizontul la apropiat la planetă) 2.exerciţii de completare a unor enunţuri reprezentate pe suporturi catografice lacunare pornind de la un suport carto. să elaboreze enunţuri explicative . .1. tabele. hărţi.6. 3. grafice a datelor observate. să construiască enunţuri simple şi dezvoltate . să îşi exprime interesul pentru cunoaşterea . .exerciţii de explicare a unor relaţii vizibile între elemente 4. cu ajutorul despre fenomene şi fapte observate în realitatea termenilor specifici. să situeze anumite elemente grafice într-o ierarhie spaţială (de la localitate la planetă) 3. a unor elemente referitoare la realitatea înconjurătoare. a unui element observat înconjurătoare direct sau mediat.3. . pe baza unor caracteristici date.5.completarea unor fişe de observare.compararea succesivă a unor hărţi realizate la scări diferite.22 La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 2. .formularea unor răspunsuri la întrebări. să descopere relaţii simple între diverse elemente din mediul înconjurător. să identifice în diferite surse de informare (texte. să compare elemente şi relaţii reprezentate la niveluri şi la scări diferite. în fotografii şi pe hărţi. 3. Utilizarea adecvată a unor termeni limbajului specific geografiei Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 3. să descrie în enunţuri simple elemente .exerciţii de descriere succintă a caracteristicilor unor fenomene şi fapte observate în realitatea înconjurătoare. în texte.4.exerciţii de descriere succintă.identificarea de corespondenţe între elemente observate direct şi mediat. folosind surse de informare diferite. . observate sau deja prelucrate simple) 2.prezentarea unor caracteristici ale realităţii înconjurătoare. să înregistreze date specifice geografiei. .enumerarea.1. sub diferite forme (fişe. să observe progresiv elemente din dirijată realitatea înconjurătoare 2.2. imagini etc) caracteristici ale realităţii înconjurătoare Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă activităţile: . .exerciţii de grupare / de discriminare a unor elemente reprezentate la niveluri şi scări diferite. direct sau percepute mediat (redate în diferite moduri) 2.2. . 2.exerciţii de observare nedirijată şi .exerciţii de notare (înregistrare). .descrierea dirijată după o hartă simplă. pe baza unui vocabular de sprijin.explorarea mediului din orizontul local şi .

localitatea. Scurtă prezentare geografică a ţărilor vecine . vegetaţia. . identificând diferite modalităţi de conservare şi de ocrotire a mediului înconjurător 4. . Repere de timp (ora.realizarea unui plan individual de observare a unor fenomene de degradare a mediului din zona de reşedinţă. anotimpul.3. planul locuinţei. Marile unităţi geografice ale ţării (prezentare generală): a) Carpaţii b) Dealurile şi podişurile c) Câmpiile d) Studiu de caz: caracterizarea generală a unei unităţi geografice . Unităţi majore de relief Clima. al şcolii. Punctele cardinale Harta simplă a orizontului local şi orientarea pe aceasta. „Hărţi diferite ale orizontului local” .1. a reşedinţei de judeţ şi a judeţului Harta administrativă Bucureşti – capitala României 1. populaţia şi aşezările omeneşti ale ozizontului local Aplicaţii practice în orizontul local .3. vegetaţia.4. CONŢINUTURI (introducere în geografie: de la localitatea natală la planetă) 1. . al cartierului şi al localităţii . săptămâna. hidrografia.jocuri de rol.23 cunoaşterea mediului înconjurător. să colaboreze cu cei din jur. România în Europa Ţările vecine.2. Terra – planeta oamenilor Momente importante în descoperirea planetei Terra – o planetă a sistemului solar . ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI . ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ORIZONTULUI APROPIAT ŞI LOCAL . animalele şi solurile – aspecte generale Locuitorii şi aşezările omeneşti Principalele activităţi economice . Uniunea Europeană . ziua. anul) în explicarea unor Modificări ale realităţii observate 1. Caracteristici geografice ale orizontului local Elemente generale despre relieful.1. inclusiv a consecinţelor intervenţiei omului (pozitive saun negative). luna. Orientarea în orizontul apropiat Planul clasei.1. apele. Caracteristici geografice generale Limitele şi vecinii Relieful (caracteristici generale şi trepte de relief).2. cartierul.5. Orizontul apropiat Sala de calsă. De la orizontul local la ţară Treceri succesive de scară ilustrate pe hărţi 1.2.realizarea unor proiecte de grup. Europa – un continent la nivelul planetei Caracteristici geografice generale. Orizontul local Linia orizontului.1.2. ROMÂNIA ÎN EUROPA ŞI PE GLOB . Organizarea administrativă Prezentarea localităţii natale. în spiritul iniţiativei faţă de protecţia mediului de viaţă apropiat.

să precizeze criteriul de evaluare standardizat. Realizarea obiectivelor specifice diferitelor obiecte de învăţământ. să demonstreze. să identifice. 5. 4. de la uşor la greu.să precizeze obiectul acţiunii: ce anume să ştie elevul la sfârşitul lecţiei: să definească. mediu şi maxim de răspunsuri pentru a se obţine un anumit număr de puncte în vederea evaluării corecte a fiecărui elev acordându-i-se calificativul meritat. Idealul educaţional.3. Realizarea obiectivelor generale (cognitive. 3. Reprezentarea spaţiului geografic (de la S. . Ele devin obligatorii atunci când se optează pentru curriculum extins. cerut de obiectul acţiunii şi de condiţiile stabilite. învăţătorul trebuie să ţină seama de principiul accesibilităţii. Scopurile urmărite de noua programă de învăţământ este ca toate obiectivele să se realizeze în diferite niveluri şi tipuri de şcolarizare.4. . Uilizarea termenilor de bază în contexte geografiei date Noua programă şcolară prevede în procesul operaţionalizării obiectivelor să parcurgă în linii generale mai multe etape. Acestea urmăresc patru direcţii care vizează: . Relaţionarea elementelor geografice pe S. se stabileşte acţiunea sau operaţia pe baza conţinutului de predat.1. .2. de la simplu la complex. . Criteriile stabilesc un număr minim. În elaborarea obiectivelor. Descrierea unei realităţi pe baza unor imagini S.cunoaşterea şi înţelegerea mediului înconjurător şi a fenomenelor de către elevi. Identificarea unor relaţii elementare pe baza unor observaţii sau pe baza unor surse diferite 3. să identifice. Identificarea raporturilor dintre elemente baza unor surse diferite observabile şi reprezentarea lor pe suporturi cartografice simple S.5. Finalităţi (orientări strategice ale funcţionării sistemului de învăţământ). autorii trebuie să aibă în vedere atingerea tuturor obiectivelor prevăzute de actuala programă de învăţământ. afective. Clasificarea elementelor observabile din realitatea înconjurătoare 2.să poată să descrie condiţiile situaţiei didactice. formulându-se întrebări de evaluare pentru elevi în mod gradat. să interpreteze. 6. Realizarea obiectivelor operaţionale. Identificarea elementelor observabile ale localitate la planetă) spaţiului geografic apropiat S.24 NOTĂ: temele marcate cu litere italice reprezintă curriculum la decizia şcolii. In cazul acesta elevul trebuie să definească. să rezolve. . Pentru fiecare obiect de învăţământ noua programă prevede etapele progresive în derivarea obiectivelor operaţionale ce cuprind următoarele sarcini realizabile: 1.comunicarea orală şi în scris.6. Astfel. psihomotorii). 2. Utilizarea adecvată a limbajului specific S. să rezolve în raport cu conţinutul instruirii. În elaborarea manualelor de Ştiinţe ale naturii şi a geografiei în ciclul primar. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ Obiectiv cadru Standard 1.

să recunoască materialele.să perceapă realitatea înconjurătoare ca pe un mediu de viaţă. . elevii vor fi capabili să observe şi să înţeleagă următoarele: . masă. plante.să stabilească relaţii între elementele mediului înconjurător. . încălzire. Printre principiile didactice recomandate de Pedogogia şcolară se enumeră: .investigare-explorarea noutăţilor ştiinţifice de către elevi. tabele. textură). . . vieţuitoare din mediul înconjurător pe baza observaţiilor nemijlocite. animale. să dezvolte capacitatea creatoare şi imaginaţia acestora.să fie capabil să-şi însuşească termenii şi proprietăţile unor materiale (înfăţişări. procese la prima vedere. colecţii de casete audio şi video. cum.să clasifice elemente ale mediului înconjurător după criterii simple. Deci. . . .să fie încurajaţi să pună întrebări (de ce. . .să folosească surse de informare variate (reviste. stabilind relaţii de tip cauză-efect.să observe elementele componente ale mediului înconjurător. între acestea şi factorii de mediu. . elevii vor ajunge: .să descopere proprietăţi ale diverselor materiale în scopul stabilirii utilităţilor lor. . răcire).să compare perechi de obiecte. folosind modalităţi potrivite şi multiple.să sesizeze impactul activităţii omului asupra mediului înconjurător. acţionând pentru gestionarea. Prin obiectivele care urmăresc legătura dintre ştiinţa elevilor va trebui: .să sesizeze procese fizice simple (mişcarea unor obiecte). Principiile didactice. . fenomene. Prin studiul lecţiilor cuprinse în manualele care se vor elabora în următorii ani.să exploreze obiecte. plante. Principiile didactice sunt norme care orientează organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ. constituind adevărate premise necesare în realizarea obiectivelor şi sarcinilor propuse de învăţător în activitatea sa cu elevii. cărţi.să-şi dezvolte capacitatea de conştientizare a rolului ştiinţei în viaţa cotidiană. plante. albume. obiecte. .să ştie să răspundă întrebărilor adresate de învăţător şi colegi. inclusiv calculatorul). Educatorul trebuie să urmărească prin obiectivele care vizează comunicarea. Învăţătorul trebuie să urmărească prin predarea lecţiilor de ştiinţe ale naturii şi geografie.să exprime descoperirile şi ideile proprii utilizând un vocabular adecvat. surprinzând varietatea formelor de viaţă. . ce s-ar întâmpla dacă) în legătură cu cele observate. obiecte.să comunice informaţii folosind scheme. . . să reuşească în rândul elevilor următoarele: .25 . îngijirea şi protejarea mediului. simboluri. . evenimente. prin obiectivele de investigareexplorare. . .să perceapă procese ale lumii vii. animale după anumite caracteristici fizice. animale. .să descrie în termeni familiari obiecte.să distingă şi să descrie materiale.să distingă stadiile de dezvoltare a organismelor vii. schimbări în mediul înconjurător. flexibilitate. . . APLICAREA PRINCIPIILOR DIDACTICE ŞI GEOGRAFICE IN PREDARE-INVĂŢARE 4. fenomene (două surse de lumină.legătura dintre ştiinţă şi viaţă.să efectueze experienţe simple şi măsurători care să conducă la formarea unor observaţii şi aprecieri de verificare a ideilor.să-şi dezvolte aptitudini de investigare a mediului înconjurător.să interpreteze date şi simboluri pentru extragerea informaţiei.1.să poată descrie oral materiale. mişcarea a două jucării.

în clasă. cele constatate de elevi sub dirijarea învăţătorului. iar elevul este subiectul propriului proces de formare şi însuşire de noi cunoştinţe cu o singură condiţie: să fie participant activ la desfăşurarea lecţiei. chiar la primele lecţii de geografie la clasa a IV-a. De ex.cunoscând semnele convenţionale ale formelor de relief. de a-l forma pe elev să "citească" şi să interpreteze şi alte elemente de pe hartă. Prin realizarea alternanţei între concret şi abstract cu participarea directă a elevului se asigură procesul de asimilare logică a cunoştinţelor. schematică. Aceste exerciţii de lucru cu harta au menirea de a înţelege cu uşurinţă mesajul lecţiei. dintre deal şi munte etc. În lecţia următoare: "Hotarele şi vecinii României". Elevul participă la descoperirea datelor de informare. abstractă. sub îndrumarea învăţătorului. Principiul intuiţiei. 4. cunoştinţele empirice ale elevilor se clarifică şi urmează o treaptă de înţelegere corectă a cunoştinţelor conducând la generalizări. care se referă la întocmirea calendarului naturii pe o lună. Esenţa acestui principiu pleacă de la ideea că în învăţare trebuie să existe un proces activ de înţelegere şi asimilare a informaţiei. durabilă a obiectelor şi fenomenelor din natură (ex. vor opera corect între ele. comparaţia dintre foioase şi conifere. se vor prezenta sub formă simbolică. Constituie un alt principiu de bază în învăţământul primar care tratează ideea că în învăţare. Principiul legării teoriei cu practica. pe un anotimp sau pe un an..4. oraşele mari prin care trec şi locul de vărsare. reţea hidrografică etc. se poate realiza terenul geografic cu forme de relief. formarea vântului şi direcţia lui. la ştiinţele naturii şi la geografie. Principiul participării conştiente şi active a elevilor. vor da în final imaginea de ansamblu a mersului vremii în localitatea respectivă care poate caracteriza şi specificul climatic al regiunii. afluenţii principali (de dreapta şi de stânga). Acest principiu didactic exprimă cerinţa de a îmbina însuşirile cunoştinţelor teoretice cu posibilitatea aplicării lor în practică în rezolvarea sarcinilor ulterioare şi a integrării în societate a elevilor. ale râurilor. locul de izvor. îşi formează scheme intelectuale de conturare a noţiunilor. De ex. elevii trebuie să aibă un suport perceptibil şi observabil după care să-şi formeze o reprezentare corectă. ale oraşelor şi satelor. iar pe plan mintal.26 4. conceptelor care îi vor servi ca bază pentru treapta următoare. Un alt exemplu.. în cazul nostru. fenomene care se redau prin semne convenţionale consemnate zilnic. apoi cu busola în vederea stabilirii punctelor cardinale.. b) Realizarea unei activităţi practice cu materiale didactice care se bazează pe cunoştinţele teoretice sau operaţii intelectuale.3. gradul de acoperire cu nori a cerului (nebulozitatea) etc. Se pot desprinde două direcţii principale prin care cunoştinţele teoretice se îmbină cu cele practice în procesul de învăţământ: a) Aplicarea cunoştinţelor asimilate în rezolvarea altor sarcini teoretice ca de ex. la tema "Apele României" se pot realiza următoarele operaţii didactice cu caracter aplicativ şi activ prin care elevii pot dobândi noi informaţii prin propria lor experienţă şi analiză după cerinţele formulate de învăţător astfel: . învăţătorul trebuie să prezinte elevilor punctele cardinale. Astfel. treptele mari de relief străbătute..2. 4. elevii îşi vor consolida noţiunile de puncte cardinale. desfăşurată pe baza hărţii geografice.: la Geografia României. desfăşurate mai întâi în orizontul local din preajma şcolii unde se fac observaţiile asupra mersului aparent al Soarelui. . pe baza cunoaşterii factorilor de mediu care influenţează încolţirea seminţelor şi dezvoltarea plantelor se poate realiza "Colţul viu al naturii" la nivelul clasei sau laboratorului de biologie. precipitaţiile atmosferice (modul de formare şi felul lor). prilej cu care vor fi antrenaţi mai mulţi elevi iar ulterior.). puteţi descoperi pe harta patriei râurile din vestul ţării cu afluenţii lor principali ? Precizaţi: denumirea râului. se aplică cunoştinţele învăţate la lecţiile despre temperatura aerului (cu observaţii după termometru). o reuşită simbioză între procesele de analiză şi sinteză ce contribuie la dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor.

despre care s-a învăţat într-un alt capitol anterior al cadrului natural. 4. ape. în afara unor deprinderi generale cum ar fi. Însuşirea deprinderilor încă din ciclul primar presupune exersarea lor continuă. pe baza însuşirii noţiunilor de bază (puncte cardinale. ocupaţiile locuitorilor. a manualului după care se parcurge materia clasei respective şi nu în ultimul rând a structurii personalităţii elevului pe plan intelectual la fiecare vârstă şi nivel de învăţământ.şi interdisciplinare care au rolul pe de o parte de a consolida informaţia anterioară. climă.5. Repartiţia geografică a acestora este legată de mediul montan. determină rămâneri în urmă. mai ales. ape. Sistematizarea cunoştinţelor înseamnă ordonarea lor plecându-se de la concret la abstract. Cerinţa de bază a acestui principiu constă în respectarea unor operaţii absolut necesare în învăţarea logică. pentru ca însuşirea cunoştinţelor să poată fi adecvată şi să dea rezultatele aşteptate. eficiente şi ferme a primului fond de reprezentări şi noţiuni prevăzute în programa de Ştiinţe ale naturii şi Geografia României. acumulate. De aici reiese continuitatea ca o cerinţă firească în sensul că asigură o ierarhizare şi structurare logică a cunoştinţelor.6. Principiul sistematizării. Cerinţele învăţării amplifică treptat efortul din partea elevului. respectiv conţinutul acesteia. iar educatorul trebuie să asigure dozarea acestuia venind în sprijinul accesibilizării cunoştinţelor cu metode variate.7. deoarece nerealizarea sarcinilor învăţării despre unele informaţii. de observare.. climă. faună) se poate face o sistematizare a acestora în caracterizarea geografică a orizontului local: satul. o importanţă deosebită în învăţarea geografiei o are formarea deprinderilor de citire şi interpretare a hărţii cu ajutorul semnelor convenţionale şi a fondului de cunoştinţe respectiv. Cerinţa acestui principiu impune cadrului didactic o bună cunoaştere a conţinutului programei şcolare. Structurarea înseamnă selectarea fondului de bază al noţiunilor. 4. aplicarea formării a numeroase izvoare de râuri în zona de munte în strânsă legătură cu precipitaţiile bogate. Acest mod de algoritm va servi ca suport pentru caracterizarea geografică a altor regiuni. ci alegerea selectivă a elementelor de observare. vegetaţia şi fauna.. 4. conceptelor cu care operează un obiect de învăţământ în jurul cărora se aplică altele noi în mod gradat potrivit nivelului de gândire al elevilor. sistematice între amplasarea cen-trelor de prelucrare în preajma pădurilor. De ex. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor. cu panta muntelui sau. Astfel. de la elementele simple de bază. structurării şi continuităţii. relief. este de preferat să se insiste asupra ideilor de bază formative şi nu numai pe încărcătura de denumiri şi date care au şi ele rostul cuvenit. desenare etc. Aşadar. Acest principiu pleacă de la ideea însuşirii operaţionale. de interpretare. iar pe de altă parte..: la predarea lecţiei "Industria de prelucrare a lemnului" se fac asocieri logice. state. vegetaţie. În acelaşi timp trebuie urmărite şi însuşite principiile şi legile geografiei ca ştiinţă potrivit cărora se asigură o învăţare logică şi eficientă. oraşul şi chiar judeţul ţinând seama de: aşezarea geografică. repartiţia pădurilor de stejar în zona dealurilor joase până în câmpie favorizate de un climat mai blând cu temperaturi mai ridicate şi precipitaţii mai scăzute. a celor de conifere. cu . de a clădi o nouă grupare de elemente (ex. şi de aici insuccesul şcolar. duce la apariţia golurilor în cunoştinţele elevilor care. priceperilor şi deprinderilor. măsurare. Principiul accesibilităţii sau al orientării după particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor. relief. De ex. învăţate într-un mod temeinic deoarece ele constituie "primele cărămizi" ale alfabetului unei ştiinţe cu care se clădeşte în timp edificiul ei. se face potrivit principiului cauzalităţii. Respectarea acestui principiu impune consecinţă şi rigurozitate la toate disciplinele de învăţământ. Aici educatorul poate face legături intra. drumeţiilor şi excursiilor. permite o mare stabilitate în timp. orientare pe teren. de exerciţiu care să stârnească interes elevilor în timpul lecţiilor. dar nu agasantă. în clasele mai mari. până la structuri complexe sintetice.27 Exemple de legare a teoriei de practică pot continua şi la alte tipuri de lecţii desfăşurate sub forma vizitelor. precum şi încadrarea noilor cunoştinţe pe structuri anterioare.

de la concret la abstract. ca de exemplu: de ce pădurea de foioase îşi pierde frunzele toamna? De ce pleacă păsările călătoare din ţara noastră toamna şi sosesc primăvara? De ce au râurile aspectul razelor unui cerc? etc. Acest principiu cere ca orice element sau fenomen geografic actual să fie analizat şi explicat prin baza tratării evolutive. ouă) sub impulsul necesităţii capitalei. 4. în cadrul sistemului din care face parte elementul respectiv.8. sau de la abstract la concret. constituie un suport informativ ştiinţific pe care se amplifică noile cerinţe de învăţare în caracterizarea acestora pe tot cuprinsul patriei. De ex.. 4. şi strategii euristice.. Didactica tradiţională recomandă o serie de reguli cum ar fi: trecerea de la uşor la greu. Principiile geografice 4. deal. la rândul său. în timp ce alte sate din partea centrală a Bărăganului cultivă dominant cerealele deoarece nu se resimte în aceeaşi măsură influenţa directă a marelui centru urban. sunt profilate pe cultura preorăşenească (legume. Tratarea individuală a elevilor porneşte de la premisa că trebuie luat în considerare specificul individualităţii fiecărui elev. Legăturile cauzale demonstrează şi succesiunea în timp a elementelor şi fenomenelor ca decurgând din succesiunea cauză-efect. De ex. iar în prezent au înălţimea unor dealuri datorită eroziunii lor de către factorii externi. Cercetările contemporane arată că regulile de mai sus pot uneori să alterneze în procesul de învăţământ în sensul că se poate pleca şi de la general spre particular. Principiul repartiţiei spaţiale precizează că orice element sau fenomen geografic are o anumită poziţie geografică în spaţiul care.28 mijloace de învăţământ intuitive.8.2. Integrarea trebuie făcută în primul rând.. sau Carpaţii sunt mai înalţi şi mai tineri decât Munţii Dobrogei pentru că s-au format într-o etapă mai recentă (orogeneza alpină).8. el are anumite legături şi în context regional. Principiul repartiţiei în timp. Sau. etc.. 4. Chiar dacă un element geografic face parte dintr-un sistem mai vast. Ilfov). vaci de lapte. Munţii Dobrogei s-au format cu milioane de ani în urmă (orogeneza hercinică de la sfârşitul erei paleozoice).8. repartiţia pădurilor de conifere în zona montană mai înaltă (la peste 1 000-1 200 m) este legată de condiţiile specifice impuse de altitudinea reliefului. un factor esenţial în dispunerea şi caracteristicile peisajelor geografice. precizându-se locul şi funcţia lui în sistem.8. de la apropiat la depărtat în scopul accesibilizării cunoştinţelor în învăţământul primar. Principiul actualizării cunoştinţelor constituie principiul predominant în predarea geografiei pe care trebuie să-l respecte fiecare cadru didactic. hidrocentrala Porţile de Fier I se integrează în sistemul energetic naţional etc. Se pot da şi alte numeroase exemple. are influenţă puternică asupra legăturilor cauzale ale faptului geografic respectiv. satele din fostul sector agricol Ilfov (azi jud..3.1. Întrebările permanente în baza acestui principiu sunt: "de ce?" sau "cum se explică faptul că". Acest principiu constă în căutarea constantă a legăturilor de cauzalitate dintre obiectele. urmărindu-se formarea lui în timp sau integrarea în timp a faptelor geografice. 4. Munţii Parângului fac parte din Carpaţii Meridionali şi se înscriu în trăsăturile generale ale acestora.5. elementele şi fenomenele geografice pentru explicarea cauzală a producerii sau desfăşurării lor. De ex..8.4. De ex. 4. Principiul cauzalităţii. munte) regăsite de cele mai multe ori în orizontul local. Principiul integrării geografice constă în faptul că fiecare component geografic poate şi trebuie privit în contextul unui ansamblu de componente legate între ele în sisteme de ordine diferite de complexitate pentru a se asigura caracterul sintetic al geografiei. învăţarea treptată a fondului de noţiuni despre formele de relief (câmpie. deoarece manualele şcolare şi . pentru o însuşire activă şi profundă a cunoştinţelor.. Dar cea mai nouă formă de relief este Delta Dunării care continuă să se formeze şi astăzi.

funcţia instrumentală se referă la uilizarea metodelor ca instrumente de instruire. climă.8. Cerghit. sunt înţelese. raţionament.29 programele au o anumită stabilitate în timp. . Ca teorie şi practică a metodelor aplicate în procesul de învăţământ. Cerghit. METODE ŞI MIJLOACE DE INVĂŢĂMÂNT UTILIZATE IN ACTIVITATEA INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ LA OBIECTUL GEOGRAFIE 5. Redat schematic. calea care conduce la găsirea adevărului" (I. toate elementele fizicogeografice determină repartiţia populaţiei şi aşezărilor etc. ca un mod general de a concepe şi realiza organizarea de ansamblu a activităţii de instrucţie şi de educaţie din şcoală. Predarea interdisciplinară dezvoltă capacităţile intelectuale de memorare logică. modificarea vegetaţiei prin activitatea omului.. Geograful G. poluarea râurilor etc. acest circuit praxiologic. De ex.. în raport cu dinamica unor elemente şi fenomene geografice. ca o sinteză care este realitatea cu care vine în contact direct şi imediat copilul şi care are valoare practică în viaţă". de animale. ci. recurge la anumite metode şi mijloace de realizare a acţiunii. Vâlsan spunea că: "lumea nu se prezintă sub formă de felii de plante.. este călăuzită de ideea obţinerii eficacităţii şi eficienţei maxime. regimul hidrologic al râurilor şi inundaţiile. a muncii colective. conducând la creşterea eficienţei procesului de învăţământ. De ex. de ordin pedagogic (instructiv) de către I. pune în valoare pedagogică sau vehiculează un anumit conţinut.funcţia cognitivă prin care metodele devin obiecte de cunoaştere şi achiziţii pentru elevi.1. În sensul larg al cuvântului "metodele de învăţământ". poate fi prezentat în felul următor: Obiective → participanţi → conţinut → metode şi mijloace de învăţământ → forme de desfăşurare a acţiunii → mod de desfăşurare → rezultatele obţinute → evaluare. adică a unor rezultate (performanţe şcolare) ce urmează să fie supuse evaluării (în funcţie de obiectivele de la care s-a pornit). învăţătorul şi elevii acţionează prin intermediul unor metode de predare şi respectiv de învăţare. Aşadar. Astfel. In procesul de învăţământ metoda se realizează cu ajutorul procedeelor metodice. Exemplele pot fi numeroase. 4. ape) influenţează repartiţia plantelor şi animalelor. adeseori.funcţia formativă prin care metodele au implicaţii directe în exersarea capacităţilor intelectuale. ţine seama de anumite norme (principii şi reguli). ca agenţi ai acţiunii (învăţător şi elevi). chiar prin obiectul său de studiu-relaţiile de interacţiune dintre geosfere-privite în plan planetar sau regional are caracter interdisciplinar. 1976). Metode de învăţământ "Metoda este drumul.. . metodologia didactică îl învaţă pe educator să-şi aleagă căile cele mai bune. angajează anumiţi participanţi.6. În procesul de învăţământ. actualizarea datelor de informare despre evoluţia numărului populaţiei într-o localitate sau judeţ etc. elementele fizico-geografice (relief. cu care lucrează un adevărat . afective şi volitive. "Sarcina perfecţionării metodelor nu poate fi lăsată doar pe seama cercetătorilor ştiinţifici propriu-zişi. în echipe ori individual urmează un curs al desfăşurării prin o suită de secvenţe şi operaţii. mai eficiente ce conduc spre un progres real în plan instructiv-educativ. Alte exemple: studiul echilibrelor naturale referitoare la fenomenul de eroziune a terenurilor provocat de agenţii externi. de roci. fiecare învăţător poate să facă din clasa de elevi. Principiul corelării cunoştinţelor şi al predării interdisciplinare subliniază necesitatea analizei relaţiilor dintre conţinutul geografiei şi a celorlalte obiecte de învăţământ în scopul reliefării unui element sau fenomen geografic şi de a sublinia sinteza componentelor mediului geografic. se încadrează într-o formă de organizare didactică. fiecare lecţie găseşte ca punct de plecare o motivaţie: de ce o desfăşurăm? Definită prin obiectivele şi sarcinile ce le are de îndeplinit. Funcţiile metodelor de învăţământ sunt: .

Metode conversative sau dialogate: a) conversaţia. b) metoda algoritmizării. a instrui şi educa pe copil în şcoală nu presupune să-i dăm adevărul nostru. televiziunii. psihologia elevului sau psihologia clasei privită ca grup de lucru. utilizarea mulajelor. Metode bazate pe utilizarea textului scris: a) folosirea manualului şi dicţionarului. Metode de explorare a realităţii geografice prin intermediul substitutelor acesteia: a) folosirea. Metode expozitive: a) povestirea. c) jocul didactic. filmul etc.30 laborator de încercare şi descoperire a eficienţei diferitelor sale metode şi procedee de predare" (I. Metode de explorare şi descoperire: a) metode de explorare nemijlocită cum sunt: observarea sistematică şi independentă a obiectelor şi fenomenelor geografice. cât şi de factorii subiectivi: personalitatea învăţătorului. realizarea unor machete.. Aceasta înseamnă că locul central în predarea noului material trebuie să-l ocupe metodele euristice. mijloacele moderne de învăţământ (audio-vizuale. explicaţia. În predarea geografiei la clasele primare se folosesc metode şi procedee îmbinate armonios una cu alta. dezvoltându-i imaginaţia până la gândirea noastră. calculatorului etc. a graficelor. În viziunea modernă metodele de predare trebuie concepute în aşa fel încât să-l introducă pe elev cât mai mult în climatul activităţii de învăţare pe bază de descoperire ştiinţifică. a casetelor video. b) discuţia colectivă. şi: b) metode noi sau moderne.: expunerea orală a materialului nou este însoţită de demonstraţia şi observaţia independentă a elevilor. televiziunii şi filmului didactic.2. legile pedagogiei ale fenomenului învăţării etc. munca . în curs de transformare şi ele. redăm mai jos câteva dintre ele: 1. Numai îmbinând în predare cuvântul viu (de ex. Prin urmare. b) metoda descoperirii pe hartă şi în natură. aplicaţii practice pe teren (excursii. Educatorul trebuie să fie preocupat de rezolvarea următoarelor probleme prin studiul geografiei patriei: a) ce predau elevilor şi cum expun în faţa acestora? b) ce obiective urmăresc să realizez prin predarea subiectului respectiv? c) ce metode şi procedee voi folosi în vederea însuşirii cu uşurinţă a noului material? d) ce material didactic ajutător pot să prezint în vederea însuşirii cunoştinţelor de geografie şi a formării priceperilor şi deprinderilor la elevi? Alegerea metodelor de predare nu se face la întâmplare. 2. 3. ci să-i dezvoltăm propria gândire. grafice. 6. materialul didactic etc. d) metoda de lucru cu harta şi globul geografic. fotografii. b) descrierea geografică.). a schiţelor etc. albume tematice şi metodica utilizării lor (tehnica de colecţionare. depozitare).) şi introducând imaginea vizuală sub diferitele ei forme (zone geografice-munţi. cu conversaţia sau dialogul. drumeţii).) atunci educatorul poate realiza un învăţământ modern care să răspundă cerinţelor tot mai mari pe care societatea noastră cu o economie de piaţă le ridică în faţa şcolii româneşti. Literatura de specialitate cunoaşte o diversitate a metodelor de învăţământ între care. de raportare a metodelor la cerinţele de ieri şi de astăzi ale învăţământului departajându-le în două mari grupe: a) metode vechi (tradiţionale. cu cel scris (lectura geografică. b) utilizarea lecturilor geografice. d) problematizarea. cu folosirea tablei. podişuri şi câmpii cu ajutorul diafilmului. c) folosirea tablei. c) explicaţia. Metode bazate pe acţiune: a) exerciţiul. televiziunea. ca de ex. 5. cu accent pe dezvoltarea personalităţii elevului.: povestirea. Clasificarea metodelor de învăţământ O primă clasificare are în vedere un criteriu istoric. lucrările experimentale cu caracter practic. b) utilizarea proiecţiilor luminoase. demonstraţia). hărţi. ci în funcţie de o serie de factori obiectivi cum sunt: logica internă a ştiinţei geografice. clasare. planuri. diapozitivelor. expresie a celor mai recente inovaţii pedagogice. Cerghit). dealuri. c) metoda modelării. 5. 4. sau clasice-dogmatice ori didacticiste) care fac apel la comunicarea directă. c) comparaţia. Se mai folosesc metode specifice ca: metoda lucrului cu harta şi cu globul. calculatorului. demonstrarea şi realizarea materialului intuitiv: tablouri.

. staţie meteorologică cu accesorii (termometru. videocasetofon. . 3. APLICAREA METODELOR ŞI MIJLOACELOR DE PREDAREA-ÎNVĂŢAREA GEOGRAFIEI ÎN CICLUL PRIMAR INVĂŢĂMÂNT ÎN 5. lupă. media) Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească mijloacele de învăţământ utilizate sunt: . molid. 5. hărţi (ale judeţului. bine conturate. salcie) şi rămurele cu frunze puse în ierbar. fag.. 4. Mijloace şi echipamente tehnice audio. . Naturalizări: . .31 cu manualul (formarea deprinderilor de a citi şi extrage ideile principale din lecţia de geografie). determină urmărirea conţinutului logic şi sugerează căile pentru a ajunge la adevăr.atlase geografice. Instrumente şi aparate Tipuri şi mijloace de învăţământ .1. Maria Enache.ierbar cu specii de plante caracteristice (stepei.funcţia informativă. radio-casetofon.4. prelegere şcolară şi povestirea descriptivă. vizuale: . 5. . Europei şi harta Lumii).să aibă un conţinut ştiinţific corect. presa. Această metodă se desfăşoară sub diferite modalităţi: expunerea orală cursivă sau însoţită de explicaţii verbale.globuri geografice.folii pentru retroproiector.să fie actuale şi suficient de mari. Principalele funcţii ale mijloacelor de învăţământ. utilizate la lecţiile de geografie sunt: . de conifere şi alpine). giruetă).filme didactice. colecţie de fructe specifice arborilor de mai sus. mape tematice ilustrative. Ecaterina Olănescu. cu redarea colorată pentru a fi bine observate şi de elevii care stau în spatele clasei. Mijloace de comunicare în masă (mass. postere tematice (grafice şi ilustrative aplicate pe panouri cu caracter permanent în clasă). Clasificarea tipologică a mijloacelor de învăţământ este următoarea (după Onoriu Dăneţ. convorbiri sau dialog învăţător-elev. vegetaţie).radio-televiziune. Metode de transmitere şi însuşire a noilor cunoştinţe a) Meode expozitive euristice Metodele expozitive euristice oferă informaţii.să fie clar şi concis executate reprezentând elementele principale ale obiectului sau fenomenului geografic (amănuntele inutile împiedică intuirea mai ales pentru şcolarul mic). ape. Material grafic: . machete.busolă.3. elev-învăţător. . ţării.colecţie de minerale şi roci.funcţia motivaţională. expresive. pădurii de foioase. 1984): Grupa mijloacelor de învăţământ 1. planşe în relief pentru studiul geografiei fizice (relief. pluviometru. reviste periodice. . mulaje.funcţia culturală.. 6. diapozitive şi diafilme. planşe. Modele: . televizor. microscop. 2.fragmente de trunchiuri de copaci (stejar. Mijloacele de învăţământ şi funcţiile lor A apărut necesitatea practică de folosire a mijloacer de învăţământ demonstrative şi intuitive. computer.

Ex. ilustrate. adică să fie puse de acord cu unele cerinţe moderne de învăţământ: prin transformarea monologului în dialog. expunerea sistematică şi explicaţia trebuie să respecte câteva cerinţe: . lucrări de laborator etc. a câmpiilor. principalele grupe de dealuri şi depresiuni. Deci. iar apoi dă explicaţiile corespunzătoare. În cadrul expunerii orale învăţătorul expune în mod cursiv şi sistematic materia. . la lecţia "Dealurile subcarpatice şi Dealurile de Vest" se face o comparaţie între ele după schema: aşezare şi limite. hărţi etc. diferite aparate.32 Dacă metodele orale nu pot şi nu este necesar să fie înlăturate. deltei etc. ca şi dobândirii de priceperi şi deprinderi de studiere independentă a materiei. înălţimea. iar prin explicaţii arată cum trebuie folosit manualul. Oricare ar fi metoda expozitivă. Un exemplu de lucru pe grupe: fiecare din cele trei grupe va analiza. demonstraţia cu ajutorul materialului intuitiv etc.succesiunea şi claritatea ideilor. a podişurilor. b) Expunerea sistematică constituie o metodă de bază în predarea geografiei pentru că ea asigură ordonarea logică a conţinutului ştiinţific al lecţiei. prin permanent apel. fie prin deducţie. vecini. elevii devin participanţi activi la însuşirea propriilor lor cunoştinţe. lecturi geografice. procedeul genetic. selectarea peisajelor geografice.. mai întâi se pleacă de la munţi şi apoi se explică originea podişurilor.selectarea volumului de informaţii şi sistematizarea lui în raport în primul rând. hartă inclusiv mijloace audiovizuale. dar să se respecte limbajul şi sensul ştiinţific. a exerciţiilor de muncă independentă de a desena harta. fie prin inducţie. principii. sublinierea notelor esenţiale. Când învăţătorul începe expunerea prin comunicarea datelor geografice şi pe urmă dă explicaţiile necesare şi trage concluzii (de ex. apelează la substitute ale realităţii: planşe. deductiv al comparaţiei şi analogiei. Expunerea orală a învăţătorului este îmbinată cu alte metode: lucrul cu harta. locul de unde izvorăşte. În acest fel. de desenare şi localizarea munţilor pe conturul efectuat de elevi. o grupă de râuri ale ţării. ea trebuie îmbinată cu utilizarea mijloacelor de învăţământ adecvate: ilustraţie. c) Explicaţia este metoda prin care se urmăreşte lămurirea şi clarificarea unor noţiuni. Expunerea explicativă se poate prezenta sub două aspecte: 1. De aceea. cum s-au format. exerciţiile geografice. geografia care operează cu elemente şi fenomene geografice şi de la mari distanţe care nu pot fi percepute direct. Alt mod de expunere orală este acela. trezind în felul acesta interesul elevilor pentru studierea geografiei.: la tema "Munţii Carpaţi" s-a explicat modul de formare a munţilor prin încreţirea şi prin izbucnirea vulcanilor etc. planşe. paralel cu desfăşurarea lecţiei. prin tragere la sorţi. povestirea şi lectura cu conţinut geografic. rolul cuvântului viu al învăţătorului se diminuează cantitativ în folosul dirijării elevilor spre descoperire. .expunerea să nu depăşească 20 de minute şi. . folosirea tablei. legi prin relevarea notelor esenţiale. când învăţătorul prezintă la început noţiunile generale.: când predăm la clasa a IV-a podişurile. prin introducerea în cuprinsul lecţiei. 2. de a analiza textele geografice. precizia acestora şi corelaţia logică trebuie să se bazeze pe exemple corespunzătoare nivelului de înţelegere al elevilor. Pentru a deveni instrument eficient în procesul învăţării. după parcurgerea fiecărui obiectiv este necesar să se realizeze schema celor expuse pe tablă. tablou. diapozitive. harta. cu vârsta şi nivelul de înţelegere al elevilor. de a citi harta. lucrul cu manualul. locul de vărsare. a legăturilor cauzale dintre obiecte şi fenomene prin sublinierea genezei şi devenirii lor. De ex. ele pot şi trebuie să fie optimizate. bogăţii. procedeul analizei cauzale. descrierea. ţinând seama de: denumirea râului principal şi a afluenţilor săi principali. formele de relief pe care le străbate. Expunerea sistematică îmbracă diferite forme: explicarea conţinutului prin lămurirea şi clasificarea unor noţiuni. La fel se explică formarea dealurilor. Expunerea şi explicaţia apelează la diferite procedee cum ar fi cel inductiv. cum s-au format şi între ce alte forme de relief se află).

In timpul povestirii se pot folosi lecturile geografice în diferite secvenţe ale lecţiei. fixarea acestora. Metoda conversaţiei are o mare valoare formativă.să dovedească înţelegerea fenomenelor.4. Conversaţia reprezintă o convorbire sau un dialog între învăţător şi elev. curiozitatea.expresivitatea limbajului este o condiţie foarte necesară în timpul expunerii explicative. fiind utilizată încă din antichitate (metoda socratică). A doua formă a conversaţiei este cea catehetică denumită şi conversaţie examinatoare (întrebare şi răspuns). După specificul întrebărilor care solicită răspunsul se disting următoarele tipuri de conversaţie: . O cerinţă pe care trebuie s-o respecte învăţătorul în introducerea unor asemenea fragmente este aceea de a limita în timp durata citirii la 3-5 minute. deoarece prin sistemul de interacţiuni angajat între învăţător şi elevi. la timp şi complet. diapozitive etc. imagini ilustrative. pe care elevii nu le pot cunoaşte altfel. învăţătorul constată volumul şi calitatea cunoştinţelor pe baza cărora poate trece la dobândirea altora din noua lecţie. .33 . Metode conversative sau dialogate (conversaţia. în scopul dobândirii de noi cunoştinţe poartă denumirea de conversaţie euristică (sau "conversaţie socratică"). prin comunicări verbale în scopul găsirii de noi adevăruri. prin reproducerea cunoştinţelor învăţate în lecţiile anterioare. intuitive şi să stânească interesul pentru lecţie.să nu sugereze sau să favorizeze răspunsuri monosilabice (da. . . se stimulează activitatea de cunoaştere făcând parte din categoria metodelor fundamentale ale învăţământului. fenomene economice. precise şi corecte din punct de vedere gramatical şi stilistic. .2. Prin această formă. comparaţia. 5. cunoaşterea faptelor. . evenimente şi întâmplări îndepărtate în spaţiu şi timp. nu). fenomene ale naturii.să fie corecte ca fond şi să cuprindă răspunsul integral. să provoace starea de căutare. dorinţa de a învăţa. lăsând timp să gândească la răspunsurile cerute. . Povestirea este însoţită de material intuitiv: hărţi. discuţia colectivă. .să fie formulate ţinând seama de gradul de pregătire şi de particularităţile de vârstă ale elevilor.să fie clare. captivantă şi flexibilă. cu o anumită intonaţie. didactica formulează o serie de cerinţe cu privire la întrebările formulate astfel: . Aceste fragmente trebuie alese din timp.să fie într-o succesiune logică. peisaje geografice. problematizarea) a) Conversaţia este una dintre metodele active cea mai folosită în învăţământul primar. a cauzelor şi legăturilor dintre ele şi să fie motivate. cu pauze psihologice în vorbire prin care să se înlăture monotonia şi să se trezească interesul elevilor. Când metoda conversaţiei este utilizată în orientarea gândirii elevilor prin întrebări bine formulate. prin care se dirijează învăţarea. călătorii geografice etc. Se recomandă o vorbire clară. Captarea atenţiei elevilor pentru noua lecţie se poate face cu o povestire sau lectură. care au rolul să trezească imagini vii. concludente şi să întregească povestirea la lecţie. fără digresiuni şi paranteze inutile. să fie cât mai sugestive.să fie astfel formulate încât să stimuleze gândirea.să fie adresate clasei întregi. dezvoltă atât memoria şi imaginaţia cât mai ales gândirea. d) Povestirea este o altă formă a expunerii cu caracter de naraţiune sau descriere prin care sunt prezentate fapte. de a recepta mesajul. inclusiv în predarea geografiei la toate tipurile de lecţie.să fie cât mai variate şi eşalonate gradat.să fie date independent. folosită la verificarea cunoştinţelor. curgătoare. . Pentru ca metoda conversaţiei să contribuie operaţional la realizarea obiectivelor urmărite. să vizeze un singur răspuns şi să-l ajute pe elev să înţeleagă problema în ansamblul ei. tensiunea necesară aflării răspunsului.. .

d) Conversaţia în timpul predării noilor cunoştinţe. Conversaţia constituie şi un bun mijloc de control la îndemâna învăţătorului. prin semnele convenţionale corespunzătoare sunt desenate căile ferate principale şi localităţile principale prin care trece reţeaua de căi ferate. Ce sunt animalele sălbatice? 2. cum? Exemplu: care sunt formele de relief învăţate? Cum vă explicaţi formarea precipitaţiilor? etc. conversaţia poate fi de mai multe feluri: 1. de a fixa prin repetare anumite cunoştinţe.de ce capitala este cel mai mare "nod" feroviar al ţării? etc. dealurile şi podişurile. se pot pune următoarele întrebări: . 2.unde sunt aşezaţi Carpaţii Orientali? . în predarea lecţiei "Câmpiile" la clasa a IV-a se pot utiliza următoarele întrebări: . Ea are menirea de a sublinia aspectele cele mai importante ale lecţiei. De pildă.34 a) Conversaţie ce se bazează pe întrebări închise şi care se caracterizează prin aceea că presupun un singur răspuns după întrebările: care?. b) Conversaţia ce se bazează pe un lanţ de întrebări deschise. a stimulării interesului pentru lecţia nouă. fie după mai multe lecţii care tratează aceeaşi temă.Ce importanţă economică au câmpiile? .care este cel mai mare oraş al ţării.câte căi ferate principale străbat teritoriul României? . de unde pleacă şi sosesc cele mai importante trenuri şi căi ferate? Se pun apoi şi întrebări asupra reţelei de căi ferate şi punctele cardinale spre care se îndreaptă etc. Conversaţia în cadrul predării noului material. Ce pagube produc ele? c) Conversaţia introductivă prin care se urmăreşte reîmprospătarea cunoştinţelor învăţate în scopul predării noilor cunoştinţe. Această conversaţie de început face ca multe probleme în cadrul lecţiei. Aceeaşi întrebare poate declanşa mai multe răspunsuri corecte din partea elevilor. pentru a reaminti principalele probleme ale lecţiei precedente sau lecţiilor precedente. de a le realiza în vederea unei întipăriri mai trainice în memorie.Observaţi harta fizică a României şi precizaţi în ce parte a ţării se află câmpiile ţării? Conversaţia oferă posibilitatea învăţătorului de a antrena la lucru întreaga clasă şi de a cunoaşte mai bine pe fiecare elev. deoarece ajută la cunoaşterea de către acesta a gradului de însuşire de către elevi a materialului predat. comparaţii şi explicaţii asupra noilor cerinţe ale lecţiei. e) Conversaţia de fixare şi consolidare se foloseşte în mod curent la sfârşitul lecţiei. litoralul Mării Negre) şi. Fiind toate materialele pregătite se pun întrebările: . Sau la lecţia "Carpaţii Orientali" se pot utiliza întrebări conversative de fixare ca: . a mobilizării atenţiei.Definiţi câmpia! . Conversaţia introductivă. treptele mari de relief ale patriei (munţii. ce?. planşa cu conturul României pe care sunt trasate râurile principale de-a lungul cărora se desfăşoară magistratele feroviare.ce factori geografici influenţează repartiţia căilor ferate în ţara noastră? . tot legat de căile ferate ale României. Întrebările se bazează pe o parte din cunoştinţele lor şi pe folosirea mijloacelor de învăţământ cu ajutorul cărora se fac analize. metoda conversaţiei ajută la continua repetare a materiei concomitent cu predarea unor probleme noi. frontală care se face cu întreaga clasă. care au o legătură strânsă cu lecţia nouă. câmpiile. Pentru o bună reuşită este necesar ca în procesul predării să se utilizeze pe cât posibil problematizarea şi descoperirea. la lecţia "Căile ferate din România" se foloseşte harta fizică a României. Apelând mereu la cunoştinţele elevilor. Precizaţi animalele sălbatice care trăiesc la câmpie? 3. Astfel. cauzele şi relaţiile din cadrul lor. Se foloseşte la comunicarea noilor cunoştinţe.Cu ce culoare convenţională este reprezentată pe hartă câmpia? .. De ex. delta. Privită sub aspecul locului pe care-l ocupă în cadrul lecţiei. fie după o secvenţă a lecţiei.enumeraţi şi localizaţi masivele muntoase importante! . aici elevii au posibilitatea să aleagă răspunsurile din mai multe variante şi să-şi formuleze răspunsurile corecte. Are rolul de a dirija observarea şi atenţia elevilor pentru a descoperi singuri o serie de elemente şi fenomene geografice. iar pe fundalul colorat. la tema "Animalele sălbatice de câmpie": 1. De exemplu. să se poată clarifica prin discuţie cu elevii şi nu prin expunere.

esenţializarea şi consolidarea informaţiilor unei regiuni geografice de referinţă a teritoriului ţării. elevii îşi formează reprezentări clare cu privire la acestea intuindu-le corect. formativ şi informativ.priviţi harta patriei şi identificaţi principalele forme de relief! .. se scot în evidenţă elementele esenţiale. pot fi: . Se face comparaţie şi între Europa şi România. f) Conversaţia în timpul recapitulării se face la sfârşitul unui capitol cu scopul de a repeta şi aprofunda cunoştinţele. altitudine.care sunt bogăţiile solice şi subsolice? etc.. Punând în discuţie obiecte şi fenomene geografice necunoscute în comparaţie cu cele cunoscute. cu ajutorul cărora se fac relaţii cauzale.. roci. prin comparaţie cu câmpia putem forma noţiunea de deal. după criteriile: aşezarea geografică. numărul depresiunilor şi trecătorilor. a hărţii etc.argumentaţi legăturile dintre varietatea formelor de relief şi resursele solului şi subsolului! . grad de populare. Succesiunea de întrebări trebuie să cuprindă problemele esenţiale. eşantioanelor de roci.cum s-au format dealurile. să evidenţieze legăturile dintre temele şi ideile între lecţii. se fac generalizări. În această comparaţie complexă se realizează o sinteză amplă a cunoştinţelor despre cele trei regiuni geografice.cum influenţează treptele de relief clima ţării noastre? .35 .cum s-au format Munţii Carpaţi? .care este cea mai mare apă curgătoare din România? .ce importanţă au apele curgătoare? . geneza. Prin ea se sistematizează cunoştinţe.precizaţi câteva trăsături ale României! .care este importanţa Mării Negre pentru ţara noastră? . de determinare şi intercondiţionare pentru a evidenţia elementele esenţiale despre cadrul natural al patriei noastre şi importanţa sa social-economică şi strategică. contribuind la sistematizarea. importanţa economică. a graficului. Criteriile utilizate pentru comparaţia formelor de relief sunt: înălţimea. puteţi enumera principalele elemente geografice prin care România este o ţară privilegiată faţă de alte ţări ale lumii? Conversaţia de recapitulare urmăreşte puterea de analiză şi sinteză a gândirii elevilor. comparaţia între caracteristicile generale ale celor trei grupe ale Carpaţilor Româneşti. cu ajutorul ilustraţiilor. capacitatea de integrare a mijloacelor de învăţământ (în special a hărţii). Ea însoţeşte toate celelalte metode fiind considerată de cele mai multe ori un procedeu anexă al acestora prin care se rezolvă o serie de probleme instructiv-educative care se analizează în procesul învăţării geografiei. Metoda comparaţiei Comparaţia în predarea geografiei are o deosebită însemnătate deoarece cu ajutorul ei se stabilesc asemănări şi deosebiri care există între obiectele şi fenomenele geografice evidenţiindu-se trăsăturile specifice ale acestora. De ex. Conversaţia de tip recapitulare dă posibilitatea unui dialog activ. de munte) şi vegetaţia din ţara noastră? . de deal şi podiş. ea contribuie la formarea reprezentărilor şi noţiunilor geografice constituind o operaţie de gândire.. Astfel. dar câmpiile? . resurse solice şi subsolice. Se pot efectua şi alte comparaţii. geneză. vegetaţia.ce suprafaţă are ţara noastră? . rocile alcătuitoare.care sunt vecinii României? . ca de ex.ce legătură există între treptele de relief.după scurta caracterizare făcută.ce formează Dunărea la vărsare? . iar prin comparaţie cu dealul se formează noţiunea de munte.recunoaşteţi după ilustratele prezentate tipurile de lacuri din România? . se clarifică anumite aspecte care interesează pe elevi şi să asigure consolidarea cunoştinţelor. . se fac conexiuni intra. etajele climatice (de câmpie. întrebările trebuie să fie ordonate logic şi gradat. întrebările recapitulative la capitolul cadrul natural al ţării noastre.unde este aşezată România? . De ex.cum este clima ţării noastre? .şi interdisciplinare.

şi al doilea.probleme de construire. să explice elevii de ce râurile Argeş şi Ialomiţa când ajung în câmpie îşi schimbă direcţia către est.cum se explică mulţimea de unităţi acvatice în Deltă (braţe ale fluviului. Unii autori grupează situaţiile-problemă în mai multe categorii: . forme de relief. cormorani şi colonii de pelicani etc. . canale.de ce pelicanii pref delta şi nu alte sectoare ale Dunării sau râurilor. lebede. Problematizarea Problematizarea este "metoda didactică" de activizare prin care se solicită elevilor un susţinut şi complet efort intelectual pentru a descoperi singuri noi adevăruri. Se prezintă un tablou. problematizarea constă în aplicarea unor procedee prin care se urmăreşte crearea situaţiilor-problemă care antrenează şi dirijează gândirea elevilor în activitatea de rezolvare a acestora. vegetaţie de pădure şi pajişti. sate şi oraşe. o gândire intuitivă care se bazează pe fondul de cunoştinţe geografice la care se poate apela în formularea de concluzii analitice. se descrie acest ţinut în care unităţile de apă domină porţiunile de uscat. . analiză. în comparaţie cu Lunca Dunării? . Rezolvarea euristică a problemelor de geografie presupune în primul rând. întrebarea care provoacă dificultatea de rezolvare pentru găsirea diferitelor soluţii. Prin acest sistem de comparaţie şi identificare contribuim la formarea unor reprezentări şi noţiuni durabile. Toate activează gândirea elevilor de la observaţie. bălţi. mlaştini). Căliman. sălcii şi răchite adăpostesc multe păsări de apă. lacuri. În urma vizitelor şi excursiilor de scurtă durată realizate în judeţul fiecărui învăţător cu elevii săi. iar Buzăul către nord-est. 1973).probleme de explicare şi demonstrare. vegetaţia specifică este formată din "păduri" de stuf şi papură. două elemente principale: primul. a abilităţilor practice a elevilor.priviţi cu atenţie şi observaţi elementele care alcătuiesc acest tablou! Ce anume reprezintă ele? Cum le grupăm? Întrebările noastre. Întrebări-problemă pot fi numeroase. Gradul de dificultate al problemei trebuie să corespundă cunoştinţelor şi nivelului de dezvoltare a gândirii. râuri şi lacuri.probleme de identificare. deductive sau inductive. o scurtă informaţie de date constituind partea participativă a problemei prin care se pun elevii în temă. se identifică în teren mai multe elemente componente ale mediului înconjurător. a) Probleme de identificare. veveriţa. unde animalele sălbatice precum şi activitatea omului cu aşezările sale. pe baza unor lecturi geografice însoţite de imagini. Foarte frecvent sunt utilizate. b) Probleme de explicare şi demonstrare La lecţia: "Delta Dunării". Cu alte cuvinte. gârle. În orice situaţie problematică se disting. inclusiv a le verifica şi explica" (T. . primele două categorii. precum şi preponderenţa lor în aceea zonă geografică. o ilustrată cu pădure de stejar în care se află animale sălbatice (mistreţul. Cerinţele problemei: . în special în ciclul primar. harta patriei şi planşa cu harta deltei. c) Probleme de construire.argumentaţi de ce Delta Dunării este "rezervaţie-biosferă mondială"? Educatorul trebuie să solicite din partea elevilor comparaţie pentru identificarea reală şi exactă a elementelor puse în discuţie şi explicarea formării lor. căpriorul. lucrul cu harta până la găsirea soluţiei-problemă.36 . solicită o identificare şi o clasificare a elementelor şi fenomenelor geografice din care se finalizează concluzii sub formă de generalizări (de pădurea de stejar se leagă domeniul de viaţă a unor anumite animale sălbatice). a găsi soluţiile unor probleme. Sau. comparare. în general. . raţe şi gâşte sălbatice. Elevii trebuie să dispună de informaţiile necesare înţelegerii situaţiei-problemă şi rezolvării ei. unele păsări) specific acestui etaj de vegetaţie. ori altor lacuri din ţară? .

De ex. a unor experienţe cu scopul acumulării de informaţii ştiinţifice şi al observării adevărurilor transmise. După specificul şi finalitatea specifică se pot desfăşura în mai multe variante: . Activitatea se desfăşoară cu ajutorul aparetelor. realizaţi o compunere cu conţinut geografic. cu cele teoretice (observaţia. Situaţia dată provoacă frământări în rememorarea traseului. învăţătorul face instructajul elevilor prin indicarea principalelor etape ce urmează a fi parcurse. prin care elevii sunt puşi în situaţia de a provoca şi experimenta fenomenele. Această metodă constă. d) Lucrările experimentale. stările de agregare ale apei şi transformarea acestor stări. aparat. Paralel cu efectuarea operaţiilor indicate. ritmul de lucru este comun pentru toţi.lucrări pe grupe. De ex.. 5. elevii observă ceea ce se produce şi notează rezultatele sub supravegherea învăţătorului. compararea datelor şi ordonarea lor potrivit cerinţelor din planul indicat. iar descoperirea impune o atitudine activă de căutare şi de găsire a diverselor alternative pentru găsirea soluţiei. Învăţătorul va face asocieri cu valorile temperaturilor la care se declanşează fiecare fenomen în parte. Problematizarea solicită gândirea elevilor care dispun de eforturi proprii în găsirea soluţiei. cum este harta. .37 Alegeţi un traseu parcurs de activităţile extraşcolare şi după un plan dat. Lucrările experimentale pot fi împărţite în trei categorii după modul de organizare (I. sinteza) realizându-se unitatea între cele două laturi ale instruirii. hartă. răspunzând la întrebările puse. observare etc. În final. deci. . apelează la mijloacele de învăţământ specifice geografiei. Metoda descoperirii Această metodă se află în strânsă corelaţie cu metoda problematizării. în vederea găsirii răspunsurilor. unde dezvoltarea gândirii se află în stadiile de început bazate pe operaţii concrete. le suscită interesul pentru descoperirea adevărului. Lucrarea experimentală este o metodă de explorare directă a realităţii. Metoda experimentului stimulează spiritul de observaţie al elevilor.5.lucrările frontale la care toţi elevii efectuează concomitent aceeaşi experienţă. . în efectuarea de către elevi sub supravegherea învăţătorului. analiza. cu ajutorul busolei se identifică pe teren punctele cardinale. care le orientează atenţia. prin conversaţie se sintetizează sub formă de concluzii rezultatele experimentului. de asociere. inclusiv formarea deprinderii de lucru cu harta. a elementelor observate şi explicate cu acel prilej. se foloseşte cu precădere descoperirea de tip inductiv .lucrări demonstrative care se desfăşoară de învăţător în faţa clasei cu scopul de a demonstra şi confirma adevărurile transmise în lecţie. iar învăţătorul poate interveni cu recomandări şi precizări la fiecare în parte. în sala de clasă sau pe terenul geografic. de prelucrare a acestora.4.). are loc o reactualizare a cunoştinţelor însuşite anterior. grupele având sarcini diferite. Nicola. totodată îmbină elementele practice (mânuirea unui instrument.lucrări individuale. urmează redactarea compunerii potrivit impresiilor şi trăirilor emoţionale ale elevilor în acele acţiuni. Ele sunt posibile când fiecare elev posedă câte o trusă de experimente. în care fiecare elev foloseşte instrumente adecvate şi îndeplineşte o sarcină diferită de a celorlalţi.. manual etc.lucrări experimentale aplicative care se efectuează de elevi în vederea urmăririi în practică a cunoştinţelor teoretice. mânuirea instrumentului de utilizare. instrumentelor şi a altor materiale dinainte pregătite de către învăţător în cadrul laboraturului. La vârsta şcolară mică.. prin care se găsesc o serie de rezolvări ale problemelor din mediul înconjurător. În prealabil. Această metodă de înv se poate realiza prin mai multe forme în raport de cerinţele didactice: a) Descoperirea de tip inductiv implică analiza în detaliu a unor date particulare care conduc la generalizări în descoperirea unor noţiuni. 1996): . Problematizarea pune accent pe declanşarea şi crearea unor situaţii-problemă de învăţare. pentru a cunoaşte în mod concret diferite manifestări ale lor.

planşei şi hărţii se reconstituie noţiunile descoperite în teren cu ajutorul simbolurilor sau semnelor convenţionale. mulajului. dealuri şi munte. se desenează pe tablă cu cretă colorată. forme de relief diverse etc. La tema "Formele de relief" se pun la dispoziţia elevilor mijloace concrete de învăţământ: planşă-poster cu ilustraţii despre câmpie. influenţează temperatura şi precipitaţiile. concret. însoţind celelalte metode de învăţământ. la judecăţi particulare. un mulaj cu formele principale de relief. deal. la rândul lor. să analizeze. însuşite anterior pentru a ajunge. În clasă. În etapa finală ei descoperă pe hartă prin exemplificarea unui râu. cât şi utilizarea pe scară . vegetaţia naturală sau cultivată şi să le descopere pe fiecare în parte: câmpie.: izvor. reguli. harta fizică reprezentând prin culori formele de relief menţionate. informaţii suplimentare. munte precizându-le trăsăturile specifice observate. iar elevii în caiete. deoarece rezultatul descoperirii este întotdeauna o nouă achiziţie. se dă ca fişă de lucru. De ex. întrebări ajutătoare etc. Se va cere elevilor să deseneze. se poate ajunge la generalizări şi definiţia noţiunii de forme de relief." Metode de explorare şi descoperire a) Observarea geografică constituie metoda esenţială în procesul de formare a reprezentărilor şi noţiunilor geografice. toate urmărind canalizarea preocupărilor spre cerinţa finală. pornind de la precizarea generală că acestea sunt răspândite sub formă de zone sau etaje după formele de relief argumentând. În final. Oricare ar fi formele de descoperire. d) Descoperirea deductivă se realizează în procesul de învăţare. c) Descoperirea pe hartă. legi etc. e) Descoperirea independentă predomină activitatea elevilor în mod independent. urmărindu-se o serie de caracteristici: înălţimea. la adevăruri noi. ci. care.38 b) Descoperirea în natură a unor elemente şi fenomene geografice sub dirijarea învăţătorului pentru a se urmări conţinutul unor noţiuni concrete de către elevi. Această formă de descoperire ajută la întipărirea în minte pentru totdeauna a fenomenului sau elementului geografic respectiv.). are caracter operaţional. râu. panta. reprezentând apele curgătoare. Noţiunea se consolidează şi prin alte operaţii executate de elevi: realizarea din plastilină colorată a diferitelor forme de relief sau modelarea acestora la lada cu nisip ori în terenul geografic amenajat. elevii trebuie să cunoască toate datele necesare. harta Carpaţilor. învăţarea devine activă. De exemplu. se cer: . Deoarece elevii ciclului primar au o gândire dominant intuitivă se impune cu acuitate atât observarea directă în natură a elementelor şi fenomenelor geografice. treptat. oraşele mari prin care trece râul şi gura sa de vărsare. are un suport real.). f) Descoperirea dirijată este cea în care învăţătorul conduce descoperirea elevilor prin sugestii. ce se bazează pe structuri logice. caracteristicile fiecărui etaj în parte: de câmpie. când elevul pleacă de la cazuri generale (definiţii. dezvoltă interese şi aptitudini explorative şi experimentale etc. principii. de deal şi podiş. de observaţie şi de clarificare a noţiunii respective (ex. unităţile mari de relief străbătute.. să compare aceste forme de relief. În lecţia bazată pe descoperire deductivă. fondul de informaţie cu care să descopere apoi mai departe anumite noţiuni generale. pe rând..elevii să descopere după poziţia geografică în teritoriu. iar învăţătorul supraveghează şi controlează acest proces. pe baza ilustraţiilor. cele trei mari subdiviziuni ale Carpaţilor şi să le noteze pe hartă. ulterior. La tema "Apele curgătoare din România" se descoperă: locul de unde izvorăşte râul. de munte. afluenţii principali.să descopere cele cinci vârfuri cu altitudinile marcate în subdiviziunile Carpaţilor şi să le noteze corespunzător. la tema "Vegetaţia şi animalele din România". "Ceea ce se obţine prin efort propriu nu se reduce la o simplă întipărire în memorie. intuind cu uşurinţă elementele analizate pas cu pas. sub formă de hartă mută pe care sunt trecute apele care îi delimitează în grupele principale şi înălţimile de peste 2 500 m în cinci vârfuri. .

planul clasei.: un izvor. învăţarea prin descoperire.şi termocentrale. să sesizeze ceea ce au în comun şi ceea ce le deosebeşte. Holod etc.). desenul schematic.. schema sau planul de studiu. tipuri de ţărm. . Observarea de comparare şi analiză este frecvent aplicată la foarte multe lecţii (ex. ei pot exprima cunoştinţele dobândite printr-o suită de propoziţii logice: direcţia principalelor căi ferate şi răspândirea lor în interiorul şi exteriorul lanţului carpatic. forme de relief etc. pe bază de substitute (ex.) cu prilejul drumeţiilor sau excursiilor. văd obiectele şi fenomenele dar. nebulozitatea. roci. de investigare şi cercetare pentru a înarma elevii cu instrumente de cunoaştere. Observarea poate fi organizată în grup sau individual. după ce elevii au studiat un model grafic (harta căilor ferate. tablouri. sau poate fi indirectă. La o lecţie cunoştinţele se pot dobândi după un singur tip de model sau după mai multe tipuri de modele (ex. harta. sinteze etc. direcţia vântului etc. mulajele şi machetele care reprezintă forme de relief. elevii trec de la modelul grafic la cel logic şi astfel se educă flexibilitatea gândirii. precipitaţii. Stâna de Vale. se compară raportul hidro. Este necesar să se treacă de la modelele fizice şi grafice la cele logice. De ex.: fotografii. de ridicare la un nivel superior de abstractizare. De ex. Observarea poate fi directă.). legătura dintre căile ferate din interiorul şi exteriorul lanţului carpatic) etc. elevii observă starea fenomenelor atmosferice: strălucirea Soarelui. Perioada de timp a observării poate fi mai lungă sau mai scurtă. . amplasarea termocentralelor aproape de bazinele carbonifere etc. Modelul prezintă intuitiv şi simplificat un obiect sau un fenomen complex. când elevii au ocazia să vadă mai multe elemente şi complexe geografice. ceea ce antrenează gândirea creatoare a elevului. la Ştei. Aceleaşi observaţii se fac şi asupra celorlalte elemente ale atmosferei şi se fac corelaţii. diapozitive etc. al şcolii. pentru că numai astfel exersăm procesele de adâncire a cunoaşterii. pe baza unui plan de studiu (tot model grafic). În geografie cercetarea pe bază de model este necesară pentru că elevul nu are întotdeauna posibilităţi să cerceteze obiecte şi fenomene direct în natură. de aceea modelul este un valoros material intuitiv şi izvor de cunoştinţe. la capitolul "Noţiuni de meteorologie".) va fi completat de către elevi. . cercetarea. cu ajutorul observaţiei elevii participă activ la procesul cunoaşterii. la lecţia "Energia electrică". în funcţie de obiectul observării. Calendarul naturii (care cuprinde temperatura aerului. nu ştiu să observe. filme. Modelarea şi modelul în predarea geografiei Modelul şi modelarea este o direcţie metodologică de mare eficienţă în procesul de învăţământ pentru formarea la elevi a deprinderilor de autoinstruire. ape curgătoare şi stătătoare. adică exprimarea corectă a unui şir de propoziţii în ordine logică. vulcani. Deci. Se pot face comparaţii cu alte regiuni privind clima. învăţătorul este acela care formează la elevi priceperea şi deprinderea de a observa.modele grafice: semnele convenţionale. Modelarea este strâns legată de alte metode folosite la lecţiile de geografie: problematizarea. Modelarea este un procedeu care presupune studierea.: la "Relieful României"). sub dirijarea învăţătorului. După observaţiile directe în natură se prezintă termometrul cu ajutorul căruia se observă sistematic temperatura aerului şi se notează în "Calendarul naturii". o confluenţă. Se poate vizita o staţie meteorologică din apropiere (în cazul zonei Beiuşului.39 largă a materialelor intuitive pe baza cărora se pot forma reprezentări corecte şi solide şi implicit noţiuni geografice.. dacă bate vântul sau nu etc. De aceea.modele fizice: globul geografic. dacă sunt precipitaţii şi sub ce formă. dobândirea de cunoştinţe pe baza unor modele. Copiii privesc lumea înconjurătoare. cursul râului. Cele mai folosite modele în cadrul orelor de geografie sunt: . când se percep elementele direct în natură (ex. al satului. ilustrative şi demonstrative.).modelul logic. Observaţii geografice complexe şi distincte se pot face şi în timpul excursiilor. Modelele au funcţii cognitive. Pe baza percepţiei directe.. dacă cerul este acoperit cu nori.

. Demonstrarea cu ajutorul filmului didactic oferă elevilor posibilitatea observării fenomenelor şi elementelor îndepărtate. ca metodă de învăţământ constă în utilizarea unor obiecte. adică la serviciul diferitelor materiale ilustrative şi mijloace demonstrative care sunt în măsură se redea cu mai multă sau mai puţină fidelitate ansamblul de obiecte şi de fenomene despre care elevii urmează să ia cunoştinţă. consultarea listei cu filme. Desenul geografic reprezintă imaginea grafică a cunoştinţelor geografice şi este utilizat pentru înţelegerea fenomenelor şi proceselor din conţinutul lecţiei şi poate fi executat în orice moment al lecţiei. grafic. fie material ilustrativ. accesibilitatea pentru elevi. mai mult sau mai puţin schematice ale acestora. va recurge la substituentele realităţii. fenomene. ilustraţiilor tematice. d) Demonstraţia cu ajutorul tablourilor. c) Demonstraţia prin desenul pe tablă. harta. La baza demonstraţiei se află întotdeauna o sursă. . casete video. permiţând studierea amănunţită a detaliilor deoarece sunt vizibile prin proiecţie pe ecran de toţi elevii din clasă. Metoda demonstraţiei a) Demonstraţia cu ajutorul obiectelor. fotografiilor. în mişcarea lor naturală: valurile mării.40 De ex. Nicola. Se va alege secvenţa de lecţie în care va fi proiectat filmul care nu trebuie să depăşească 15 minute. ca şi mulajele unor forme de relief. a unei termocentrale. pentru a se analiza calitatea. Filmul-lecţie prezintă fenomenele. cu atât îşi va forma elevul reprezentări şi noţiuni mai clare şi mai precise cu semnificaţie ştiinţifică putând să opereze cu ele cu mai multă uşurinţă şi siguranţă. inundaţii. "Demonstraţia. Metoda utilizării filmului didactic Metoda utilizării filmului didactic impune vizionarea sa dinainte. un model intuitiv fie în stare naturală din mediul geografic înconjurător. mijloace audiovizuale etc. mai vii.macheta tunelului. cursul apelor de munte. erupţia unui vulcan.: planul. filmele cu trucaj au funcţii demonstrative. b) Demonstraţia conţinutului lecţiilor cu ajutorul materialului intuitiv. 1996). Cea mai mare eficienţă în învăţare. ilustrează obiectele originale. în vederea acumulării de informaţii despre ele şi familiarizării cu executarea corectă a soluţiilor respective" (I. . mai bogate în conţinut. În aceste condiţii a apărut necesitatea practică de folosire a mijloacelor de învăţământ demonstrativ şi intuitiv care să asigure baza perceptivă şi sugestivă pentru realizarea unor lecţii mai atractive. simbolic. Colecţia de vederi şi ilustraţii tematice pot fi grupate în colaje tematice şi planşe-poster din carton cu ilustrarea conţinutului lecţiei sau în albume tematice. Cu cât elevul vine în contact direct cu lumea reală a obiectelor şi fenomenelor. procese sau reproduceri. Ilustraţiile trebuie să fie reprezentative pentru fenomenenul studiat sau ilustrat de preferinţă în culori pentru a fi atractive şi să reflecte cât mai real elementele puse în discuţie. procesele şi evenimentele în ordinea impusă de lecţie. serveşte pentru ridicarea diferitelor forme de relief. o are percepţia directă a obiectelor şi fenomenelor din mediul natural unde învăţătorul argumentează un adevăr sau altul dirijând observarea acestora. precum şi executarea sau producerea în faţa elevilor a unor acţiuni.lada cu nisip. avalanşe etc. e) Demonstraţia cu ajutorul diapozitivelor şi a diafilmelor constituie fidel o realitate din teren. fenomenelor şi proceselor în starea lor naturală. experienţe etc. Învăţătorul nu poate totdeauna să efectueze lecţia pe baza unor realităţi naturale cu care elevii să ia cunoştinţă în mod nemijlocit. În acest caz. a peşterii. . Aceste mijloace pot fi utilizate în foarte multe lecţii de geografie fizică. cercetării şi cunoaşterii realităţii. diagramele servesc investigării. El nu trebuie să înlocuiască desenul din manual sau alte materiale mai eficiente. inaccesibile lor. în special pentru elevii din învăţământul primar.

este posibilă numai prin efectuarea repetată în mod conştient a unor acţiuni motrice sau intelectuale. sunt de două categorii: motrice şi operaţionale (I. eliminarea situaţiilor de abordare fugitivă sau formală a discutării exerciţiilor. 1980). Pe plan mintal. prin exerciţii repetate de observare a unor imagini. probleme etc. Exerciţiul este o metodă care face parte din grupajul metodelor algoritmice deoarece presupune respectarea riguroasă a unor prescripţii (reguli.. c) calitatea exerciţiilor din manual. începând cu clasa a III-a. Nicola. noţiunea de râu). se vor scrie pe tablă ideile sistematizate paralel cu localizarea pe hartă a elementelor şi fenomenelor observate. a face un lucru de mai multe ori în vederea dobândirii unei îndemânări. ea trebuie folosită la toate clasele. ca şi a celor elaborate de fiecare învăţător. Formarea deprinderilor motrice sau intelectuale. a unei deprinderi" (I. privind folosirea de către elevi a manualului. începând de la cele mai simple. Metoda exerciţiilor Această metodă vizează accentuarea caracterului practic aplicativ al procesului de învăţământ.41 După proiecţia filmului se vor face analize şi suprinderea ideilor esenţiale. desenarea semnului convenţional şi apoi identificarea pe hartă. principii. chestionar. Exerciţiul şi algoritmizarea Exerciţiul constituie o metodă didactică fundamentală care se bazează pe acţiuni motrice sau intelectuale ce se repetă relativ identic cu scopul automatizării unor modalităţi sau tehnici de lucru de natură motrică (manuală) sau mintală (I. în funcţie de conţinutul lor. test geografic. Cerghit. ci. observarea în natură. în mod gradat. . . precum şi înţelegerea utilităţii geografiei în ansamblul lor. uneltelor etc. Exerciţiile operaţionale sunt acele exerciţii care contribuie la formarea operaţiilor intelectuale. Exerciţiile geografice sunt prezentate elevilor sub formă de întrebări. . indicarea lor spre rezolvarea şi urmărirea exigentă de către învăţător la fiecare lecţie. Metoda exerciţiilor are o sferă largă de aplicabilitate. Aşadar. b) înţelegerea de către toţi învăţătorii a locului şi rolului exerciţiilor în ansamblul muncii didactice. c) favorizează dezvoltarea gândirii independente a elevilor de mobilizare a eforturilor proprii. Exerciţiile. a altor cărţi şi a hărţilor şi până la probleme de rezolvat cuprinse în manuale sau formulate de învăţător. ţinând seama de vârstă şi de capacitatea de înţelegere a elevilor. Apoi. trebuie să fie de aşa natură concepute. încât să solicite în mod complex gândirea elevilor. 1996). 1996). Desfăşurarea exerciţiilor de geografie în ciclul primar au un rol însemnat şi constă în următoarele: a) contribuie la însuşirea de către elevi a cunoştinţelor în contact cu unele date şi probleme din realitate. conduce spre o finalitate prestabilită. Astfel. b) asigură fixarea şi consolidarea cunoştinţelor predate elevilor. pe terenul geografic. elevii reiau imaginile vizionate. Nu se poate forma o reprezentare sau o noţiune doar printr-o simplă explicare verbală (de ex. Metode bazate pe acţiune. instrumentelor. cât şi în excursii (aplicaţiile practice). există numeroase feluri de exerciţii. stabilesc relaţii de cauzalitate între fenomenele vizionate. Poate fi folosită la lecţiile din clasă în cabinetul sau sala specializată. Exerciţiile motrice sunt cele care conduc spre formarea de priceperi şi deprinderi în care predominantă este componenta motrică cum sunt: mărimea aparatelor. Nicola. Valorificarea eficientă a acestei metode depinde de: a) alcătuirea cu responsabilitate a exerciţiilor din manuale. cu orizontul local. din practică. a efectua un exerciţiu înseamnă "a executa o acţiune în mod repetat şi conştient. operaţii). în vederea găsirii răspunsului corespunzător la o serie de probleme ce se întâlnesc în practică.

elaborarea algoritmilor şi aplicarea lor pentru rezolvarea cerinţelor obiectivelor propuse în lecţie (I. 6. Indicaţi punctele cardinale în raport de indicaţia busolei şi de poziţia corpului (în faţă este nordul.de observare şi analiză.42 Adăugând şi alte criterii de ordonare a exerciţiilor. 6. 1. se explică şi se demonstrează concret modul de rezolvare a unui model în mod corect. exerciţii de observare a orizontului şi a liniei orizontului: 1. 3. . Aşezaţi-vă cu faţa în direcţia nordului. . în stânga apusul). . modelul iniţial de rezolvare a unui exerciţiu este greşit. Ne deplasăm în alt loc unde linia orizontului are o altă perspectivă mai îndepărtată. Sau se pot exemplifica exerciţii de orientare cu ajutorul busolei. făcând-o mai uşoară. de orientare). acestea se mai pot grupa. . concomitent cu formarea capacităţilor operaţionale corespunzătoare.de asociaţie. . se comunică elevilor obiectivele operaţionale cerute în efectuarea exerciţiilor. în dreapta răsăritul. Elevii trebuie să-şi fixeze în plan mintal componentele şi succesiunea operaţiilor. .de evaluare şi verificare. dar şi dobândirea unor procedee cu caracter în forme noi.de exprimare concretă (desen. . cu precizie şi claritate. se predau informaţiile noi. . în vederea rezolvării unor probleme tipice şi a asimilării pe această bază a cunoştinţelor. Enumeraţi obiectele situate pe linia orizontului în direcţia. Metoda algoritmizării constă în elaborarea şi aplicarea unor scheme. respectiv cu determinarea riguroasă a operaţiilor de efectuat şi a succesiunilor specifice). 4. Se disting în cadrul acestei metode două niveluri complementare. . deci.de exprimare abstractă (lectură. Urmăriţi modul de funcţionare a busolei. 3.corective. iar reînvăţarea sau dezvăţarea este mai dificilă decât o învăţare corectă. prin repetare şi transfer a tehnicilor de execuţie.operatorii (de mânuire). . c) după funcţiile îndeplinite există exerciţii: . în spate sudul. Întindeţi o mână lateral. Identificaţi şi enumeraţi obiectele situate pe linia orizontului.de bază (de fixare şi consolidare). Nicola. Prin exerciţii se asigură însuşirea cunoştinţelor. după Maria Eliza Dulamă (1996). astfel: a) după forma de organizare a rezolvării există exerciţii individuale. de echipă şi frontale. Dacă. Elevii trebuie să rezolve exerciţiile pas cu pas. 1996). confuză... 2. să exerseze operaţiile conştient pentru a putea să utilizeze mai departe cunoştinţele şi deprinderile însuşite în situaţii noi. De exemplu. . Metodologia învăţării prin exerciţii semidirijate. Observaţi în zare locul unde cerul ni se pare că se uneşte cu suprafaţa pământului (cu obiectele de pe pământ).de creaţie (descrieri şi compuneri geografice). semidirijate (semi-algoritmizate) şi exerciţii libere sau autodirijate. notiţe). 5. 4. precizează că în timpul lecţiei. b) după gradul de intervenţie al învăţătorului există exerciţii dirijate (de tip algoritmizat. 2.. Rotiţi busola spre stânga sau spre dreapta până când nordul de pe cadran ajunge în dreapta acului negru. . constituite dintr-o succesiune de secvenţe sau operaţii. Identificaţi forma liniei orizontului. 5. pentru a se evita o învăţare mecanică. Enumeraţi obiectele care au apărut şi obiectele care au dispărut de la orizont pe parcursul deplasării noastre.de iniţiere (introductive sau de acordare). se stimulează atenţia.aplicative. apare o învăţare defectuoasă.recapitulative. se actualizează cunoştinţele necesare rezolvării. Observaţi componenţa busolei.

locul de defăşurare şi programul de prezentare. geografi etc. colecţionarea unor legende. a dicţionarului geografic şi a altor cărţi . Materialele colectate se pun în vitrină însoţite de notiţă explicativă (de ex. care se pot organiza şi cu elevii clasei a III-a. selecţionarea soliştilor de muzică populară sau uşoară etc). Jocurile geografice pe hartă sunt reprezentate prin excursiile imaginare pe harta judeţului şi a ţării. munţi. din Delta Dunării.: calcar din Padiş. însoţit de cadrul festiv adecvat. jocurile contribuie la dezvoltarea spiritului inventiv şi creativ. forme de relief. menţionăm: "Harta de contur". localităţi etc. pe învăţător în cunoaşterea capacităţii elevilor. Elevii grupei câştigătoare vor prima nota (calificativ) maximă. ajutând. totodată. dotat cu premii. ape curgătoare. Dintre jocurile ce se pot organiza cu elevii. Jocul didactic folosit în predarea şi învăţarea geografiei Ca metodă activă de însuşire şi consolidare a cunoştinţelor. Se dau sarcini elevilor pentru consultarea bibliografiei (învăţarea unor poezii. jocurile geografice constituie una din activităţile instructiv-educative în afară de clasă şi chiar în timpul predării unor noţiuni geografice. sub formă de concurs. de la câmpie. Seratele geografice Seratele. "Concursuri de ghicitori". a temei şi bibliografiei corespunzătoare. Elevii trebuie să descrie. Sunt invitaţi şi alţi factori: solişti vocali. "Rebus geografic". elevi ai altor clase etc. Jocul didactic asigură lărgirea orizontului geografic. pot cuprinde concursuri (gen: "Cine ştie câştigă". "Loto geografic". a interesului pentru lărgirea culturii geografice. tehnica jocului: se alege tema (munţi. cunoaşterea din timp. întâlniri cu invitaţi: arheologi. studiul costumelor naţionale din zona respectivă. secţiuni transversale prin relief etc. harta în bucăţele etc. ape. Jocurile se pot organiza individual sau pe grupe de elevi.43 .). părinţi. precum şi a regulamentului jocului. "Scrierea denumirilor geografice". istorici. Metode bazate pe utilizarea textului scris Folosirea manualului. Astfel de jocuri se folosesc mai cu seamă în cadrul activităţilor cercului de geografie şi în excursii. din depresiuni. "Pe cărările patriei noastre" etc. Se pot folosi: harta mută a judeţului sau a patriei. "Filatelia". să caracterizeze aceste obiective geografice citind şi interpretând harta.). tabele. prin al căror conţinut. completează pregătirea elevilor şi le sporesc interesul pentru geografie. Pentru pregătirea acestor activităţi. Fiecare exponat trebuie să fie însoţit şi de explicaţia necesară. "Loto geografic" etc. Serata geografică se planifică de către învăţător încă de la începutul semestrului cu fixarea datei.). formaţii de dansuri populare. . Prin latura lor instructivă. de pe litoralul Mării Negre etc. învăţătorul trebuie să colaboreze cu profesorii de la alte discipline: istorie şi de limba română. . "Din ce direcţie bate vântul?". În funcţie de cunoştinţele elevilor se vor acorda punctaje. la cercetarea geografică. recitatori. scriitori. etc. Pe peretele din faţa vitrinei se pot afişa: fotomontaje cu vederi color din peisajul românesc.. asigură o atmosferă plăcută etc. granit (granodiorit) din Pietroasa etc. Se va indica un itinerariu pe care se vor nominaliza câteva oraşe. jocul "Lanţul geografic" este simplu şi uşor de realizat. Expoziţiile geografice Cu elevii clasei a IV-a se pot organiza expoziţii geografice. "Oraşul nostru". Se pot afişa şi alte materiale: scheme. dezvoltă dragostea pentru frumuseţile patriei. desigur. De exemplu. bauxită din Munţii Pădurea Craiului. de la munte. Reuşita jocurilor geografice presupune. Expoziţia se organizează pe diferite teme: "Comuna noastră". de către elevi. Manifestarea trebuie să aibă un caracter cultural-artistic. a gândirii şi imaginaţiei. localităţi după tema aleasă. Elevii sunt obligaţi să denumească râuri. "Lanţul geografic". "Călătorii imaginare pe hartă".

pot face unele legături mai rapide între secvenţele lecţiei pentru realizarea obiectivelor operaţionale.scrierea expresivă.se mai scriu pe tablă. pentru completarea planului de studiu. curiozităţi geografice. se realizează fixarea cunoştinţelor. Aceste caiete se verifică periodic. Folosirea tablei la lecţiile de geografie Tabla constituie unul din mijloacele indispensabile procesului de învăţământ la toate nivelele. cursivă.succesiunea logică a ideilor izvorâte din lecţia care alcătuiesc planul de idei. . a desenelor. note de călătorie. Conţinutul de idei. a ilustraţiilor. sau de pe planşă. Se crează mare economie de timp pentru învăţător şi pentru elevi. Este metoda care se foloseşte pe toate treptele învăţământului în forme diferite. cu harta. să-i corespundă desenul explicativ (în partea dreaptă). Rolul acestei metode constă în acţiunea cadrului didactic de a-i introduce pe elevi în tehnica folosirii textului scris. corectă şi fără prescurtări (care ar putea crea confuzii). explicarea acestuia şi redactarea schiţei pe tablă cu ideile principale. . Activitatea dirijată presupune citirea textului pe secvenţe. după planul scris pe tablă asociat cu desenul explicativ de pe tablă. îl completează. Munca cu manualul este de două feluri: dirijată şi independentă. . În prezent au apărut o serie de caiete didactice care însoţesc manualul. în special pentru elevii ciclului primar: . scris în partea stângă).desenul explicativ trebuie să fie clar. . elevii percep lecţia în întregime. Paralel cu învăţătorul. diagrame. semne convenţionale care uşurează munca învăţătorului şi elevului. constituie un sistem de acţiuni prin care se urmăreşte formarea priceperilor şi deprinderilor necesare în vederea utilizării corecte şi eficiente a manualelor şi a altor cărţi ca surse de informare.44 Lucrul cu manualul. Elevului i se cer sarcini de lucru pe materialul gata pregătit după care construieşte răspunsuri. noţiunile mai abstracte. îngrijită.scrierea clară. reportaje etc. când se face fixarea cunoştinţelor învăţate. Metoda de lucru cu harta Harta reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de învăţământ legat de specificul geografiei. schiţele sau desenele care explică şi completează lecţia redactată pe tablă reprezintă un model de organizare a caietului de notiţe al elevului. a simbolurilor. în funcţie de particularităţile de vârstă şi de sursele de informare utilizate.. grafice. alte cărţi. La fel se dau indicaţii cum să se folosească dicţionarul. dicţionarul şi alte cărţi cu conţinut geografic. să exprime realitatea obiectului din natură. clară. . întregul conţinut să rămână până la sfârşitul lecţiei. legende.). . în cea independentă. lecturile geografice etc. denumirile proprii după ce au fost explicate în prealabil. Deprinderea de scriere sistematică şi schematizată se formează la elevii mici odată cu activitatea învăţătorului care utilizează tabla oferindu-le în fiecare oră modalităţi diverse de întocmire a conţinuturilor schematice de lecţii cu utilizarea cretei colorate. ilustraţii etc. conducând la însuşirea celor predate în clasă într-un procent ridicat. . inclusiv de predarea ei ca obiect de învăţământ în şcoală. simplu.este recomandat (la clasa a III-a şi a IV-a) ca tabla să nu se şteargă în timpul predării lecţiei. Prin schema conţinutului de idei de pe tablă. . sau înrudite cu geografia (descrieri. nuanţată a titlului lecţiei. sugestiv. definiţiile. hărţi mute. elevii îşi notează în caiete conţinutul scris pe tablă. graficilor şi a hărţilor cu semnele convenţionale corespunzătoare al căror conţinut completează textul scris. având o suită de desene. Utilizarea tablei impune mai multe cerinţe. .spaţiul tablei să fie proporţionat în aşa fel încât paralel cu conţinutul scris (de ex. elevii continuă această metodă după modelul făcut în clasă. toate acestea.

în orizontul local.localizarea elementelor se face după punctele cardinale: mai la nord. Harta constituie principalul mijloc de informare. să descifreze legenda. să localizeze pe hartă elementele din conţinutul lecţiei. . A interpreta harta înseamnă a înţelege relaţiile dintre obiectele şi fenomenele reprezentate pe hartă prin semnele convenţionale şi a le explica potrivit cerinţelor obiectivelor operaţionale din lecţia dată. cifre. a întinderii şi repartiţiei spaţiale. densitate. termocentralele de la Rovinari şi Turceni sunt amplasate în apropierea bazinului carbonifer Motru-Rovinari etc. După identificarea pe hartă a elementelor solicitate. Tulcea este port la Dunăre. sau o activitate didactică desfăşurată în clasă.. ca privite de la înălţime. de ordin logic. lungime. litere. de deal şi podiş. Harta redă elementele din natură în mod convenţional şi intuitiv cu ajutorul semnelor convenţionale care pot fi de mai multe tipuri: culori. plop. răchită se află de-a lungul apelor curgătoare. A citi harta înseamnă a cunoaşte mai întâi semnele convenţionale. tot harta. simboluri geometrice. Harta murală trebuie totdeauna raportată la hărţile din manual şi atlas. la est etc. mai la sud. respectiv.aşezările (oraşe. se aşează în stânga hărţii iar localizările vor fi făcute cu ajutorul unui indicator. conduc la o cunoaştere a conţinutului hărţii. . izolinii etc. ca de pildă: zăvoaiele formate din salcie. în sensul direcţiei de curgere a râului. Într-un text geografic. ori în teren. orientare în teren. de munte). respectând o poziţie favorabilă observării de elevi. Elevii trebuie învăţaţi să identifice tipul hărţii. Alte cerinţe de lucru cu harta sunt: . expunere şi instruire geografică. o imagine simultană şi sugestivă a conţinutului geografic.45 Harta geografică este o reprezentare grafică. iar cu ajutorul lor. micşorată la scară convenţională şi generalizată a suprafeţei terestre pe un plan pe care este redată repartiţia spaţială a diferitelor elemente naturale şi social-economice de pe un anumit teritoriu sau de pe întreaga planetă. legături simple între două obiecte: oraşul Arad este situat pe malul Mureşului în vestul ţării. cerute de o anumită lecţie. suprafaţă. cercetare. mai la dreapta etc. a evoluţiei în timp a elementelor şi fenomenelor geografice. sau mai concret. De ex. datorită pantei mari şi rocilor dure. . haşuri. Trebuie formată deprinderea la elevi de a localiza pe hartă.indicarea corectă a râurilor. Trebuie să dirijăm atenţia elevilor spre observarea şi stabilirea legăturilor între diferite obiecte şi fenomene geografice care sunt de două feluri: de ordin topografic şi. adică de la izvor către vărsare. sate) se vor indica după semnul convenţional şi nu unde este scrisă denumirea care ocupă o suprafaţă mai mare. Obiectele şi fenomenele din natură sunt reprezentate pe hartă prin semne convenţionale în plan. relaţia dintre formele de relief şi etajele de vegetaţie. această etajare este dată şi de etajele climatice care sunt influenţate tot de dispunerea treptelor de relief (climat de câmpie. să citească şi să interpreteze harta. amplasat la "poarta" Deltei Dunării etc.. Harta constituie cel mai important material didactic utilizat în predarea-învăţarea geografiei. pe când harta oferă dintr-o singură privire. Legăturile de ordin topografic sunt cele mai simple şi se referă la reprezentarea pe hartă a elementelor geografice care sunt redate şi intuitiv. grad de fragmentare. descrierea şi explicarea elementelor şi fenomenelor geografice se face în mod succesiv conform evoluţiei lor. cursurile repezi şi cu cascade ale râurilor şi defileele acestora se formează în zona de munte. în loc de: mai sus. Utilizarea hărţii în activitatea didactică. cunoaştere. oferă posibilitatea de a le descrie după caracteristicile lor: altitudine. să se identifice elementele şi fenomenele geografice reprezentate pe hartă. mai jos. sau în excursii şcolare. Citirea şi interpretarea hărţii sunt laturi ale aceluiaşi proces şi numai luate împreună. Legăturile de ordin logic indică relaţiile de interdependenţă. de reciprocitate care există între diverse fenomene fizico-geografice sau economico-geografice.

La clasă se pot utiliza hărţile din manual şi din atlasul şcolar. în principal. unde elevii sunt mobilizaţi să răspundă la ele. hărţi executate de elevi etc. sectorul de hidrologie marină. educativă şi formativă. dintre care menţionăm: indicatorul stelei polare. planşe. gradate de la +55o la o -35 C. Retroproiectorul şi diascolul pot fi folosite la toate tipurile de lecţii şi în oricare din momentele lecţiei. aspectomat). Pe folie învăţătorul poate desena din timp obiecte geografice. scheme. Terenul geografic Fiecare şcoală trebuie să aibă un teren geografic din care nu trebuie să lipsească platforma meteorologică. În cabinet se pot organiza numeroase activităţi atât în cadrul orelor propriu-zise.să contribuie la formarea unui sistem de priceperi şi deprinderi de cercetare ştiinţifică şi investigaţie independentă la elevi. deoarece pot fi văzute de întreaga clasă. pluviometrul. fiindcă pot fi arătate în număr mare. diagrame şi grafice comparativ şi chiar schema lecţiei. . terenul geografic trebuie să îndeplinească următoarele sarcini metodico-didactice: . gnomon. o mică bibliotecă de specialitate. cât şi în cadrul activităţilor extraşcolare. chiar calculator. activităţi independente. o ladă cu nisip.să permită observarea. ceas solar. sectorul orizontului local.46 Procedeele de lucru cu harta sunt numeroase şi diferite: utilizarea ilustraţiilor. Diapozitivele şi foliile geografice Retroproiectorul este un aparat care ne prezintă pe ecran: fotografii. indicatorul meridianului şi paralelei locului etc. . cu un bazin hidrografic (care foloseşte şi studiilor de hidrologie) şi. barometrul aneroid. heliograf. . Cabinetul sau sala specializată trebuie să conţină hărţi. pe Dunăre sau râuri etc. Terenul se poate realiza în mai multe sectoare. alte materiale ajutătoare. Diapozitivele întrunesc atât avantajul tablourilor. sectorul pentru măsurarea mărimilor. eclimetrul. scheme şi chiar întrebări. . eventual. Sectorul de hidrologie marină cuprinde macheta bazinului Mării Negre şi macheta unui bazin oceanic. aparate de proiecţie (epidiascol. apoi harta mută. higrometrul cu fir de păr. Cabinetul de geografie sau sala specializată Principala funcţie a cabinetului o constituie funcţia didactică. cum ar fi: platforma meteorologică. unde se pot studia. Pentru a-şi îndeplini utilitatea ştiinţifică. inclusiv cele ce sunt mai greu accesibile în realitatea înconjurătoare. psihrometrul şi higrometrul. sectorul de geomorfologie. termometru de maximă (gradat de la -30 la +50 oC). astfel încât fenomenele însuşite la ora de clasă să-şi găsească o corespondenţă cât mai bună în realitatea din orizontul local sau în fenomenele studiate pe terenul geografic. Punctul astronomic cuprinde: o serie de dotări şi aparatură. tablouri în culori sau alb-negru. etc. etc. . girueta şi anemometrul. seratele se pot organiza aici etc. harta în bucăţele. un teren pentru modelare naturală. cât şi pe acelea ale fotografiilor.să se axeze într-o măsură însemnată pe elementele şi fenomenele geografice din orizontul local şi apropiat. pe căi ferate. O condiţie esenţială pentru eficienţă este localizarea celor observate pe diapozitive.). reduse la scară. roza vânturilor. Platforma geomorfologică cuprinde. retroproiector. analiza şi experimentarea unei arii cât mai largi de fenomene şi procese din natură. călătorii imaginare (pe drumuri. Folosirea terenului geografic în predarea geografiei are multiple aspecte metodicodidactice şi ştiinţifice pozitive în însuşirea activă şi temeinică de către elevi a cun geografice. mai ales la lecţiile de fixare şi consolidare.să se coreleze şi să se acopere un număr cât mai mare de lecţii pe parcursul claselor IIIVIII. termometre pentru măsurarea temperaturii solului. diferite fenomene. Platforma meteorologică trebuie să cuprindă: termometre obişnuite. termometrul de minimă cu alcool (gradat de la -45 la +45oC). ca loc de organizare a procesului de învăţământ.

lecţia. . Prin intermediul lecţiei se asigură predarea-învăţarea sistematică a conţinutului unei discipline şi realizarea obiectivelor acesteia. prin muncă independentă. timp. Privită ca o sinteză a elementelor sistemului de instruire şi educare (obiective. elaborarea compunerilor şi a altor lucrări scrise şi practice. După locul de desfăşurare. formele de lucru pot fi grupate astfel: . excursia. obiective industriale etc. efectuarea temelor. localităţii. Activitatea va fi dirijată în vederea formării priceperilor şi deprinderilor de lucru cu reprezentările la scară şi de aplicare a cunoştinţelor pe tot parcursul şcolarităţii. excursii. modelul Gagné.forme de organizare a ativităţii instructiv-educative în şcoală (în clasă şi în afara ei). teme pentru acasă. Didactica generală precizează următoarele tipuri şi variante de lecţii . la colţul viu. provocând în sfera bio-psihică a acestora o modifică în sensul formării dorite (M.) (M.47 Sectorul de apreciere a mărimilor poate cuprinde următoarele: stâlpi pentru aprecierea diferitelor dimensiuni verticale. . Ionescu. lecţie introductivă. căi de comunicaţie. utilizarea mijloacelor de învăţământ.). prin excursii. Ionescu.lecţia de dobândire cu variantele: clasică. rezolvarea de probleme şi exerciţii. în atelier. TIPURI FUNDAMENTALE DE LECŢII Drept criteriu în stabilirea tipurilor de lecţii este considerat obiectivul fundamental urmărit.2. combinarea mai multor etape. vizite. organizare). studiul manualului.). meditaţiile şi consultaţiile. învăţarea prin recenzare. învăţarea independentă. strategiile de lucru de care dispune învăţătorul.lecţia combinată cu variantele: lecţie introductivă în capitol. Chiş. utilizarea mijloacelor de învăţământ. . Ionescu. studiul în bibliotecă etc. 1995).). FORME DE ORGA ŞI DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢII DIDACTICE -LECŢIA Pentru realizarea integrală şi eficientă a procesului instructiv-educativ este necesar un sistem cât mai cuprinzător al formelor sale de desfăşurare.activităţi frontale (lecţia. Factorii variabili: obiectul de învăţământ. locul lecţiei în sistem etc. lucrări practice la colţul naturii şi la punctul geografic. Există mai multe definiţii ale lecţiei în funcţie de anumite criterii (conţinut. Robu. de cercuri. activitatea în cabinete sau sala specializată. vizionări de spectacole etc. vizita. activităţi independente. dar şi factorii variabili care determină variantele fiecărui tip de lecţie.lecţia de formare de priceperi şi deprinderi cu variantele: clasică. în cabinet. strategie. varianta alternarea predării cu fixarea. evaluare. cercurile pe materii. studiul individual. turism.activităţi individuale (munca independentă. V. pe calea unei activităţi intenţionate. observaţiile în natură. . cu autoreglare. sistematice. pe lot. lectura suplimentară. fiecare lecţie purtând numele acestui obiectiv (M. lecţia are un rol important. 1992). hidrografia. 6.forme de organizare a activităţii instructiv-educative extraclasă (activităţi de club. dobândirea inductivă. detaliile reliefului. efectuarea unor desene şi scheme. activitatea în cabinete şi laboratoare. lecţia este definită ca unitate didactică fundamentală. utilizarea manualului. mod de organizare). În acest ansamblu al formelor de lucru. dezvoltarea temei acasă. o formă a procesului de învăţământ prin intermediul căreia o cantitate de informaţii este percepută activ de elevi. Sectorul orizontului local este format din planurile machetă ale şcolii. vizite. nivelul de pregătire al elevilor. mijloacele de învăţământ. 1992). într-un timp determinat. . complexitatea conţinutului. I. conţinut. varianta clasică. constituind principala formă de activitate a relaţiei învăţător-elev. vizionarea de spectacole etc. munca în laborator. drumeţii. munca în grup. învăţarea prin expunere. studiul individual. concursuri etc. modelul Gagné. Formele de lucru pot fi: . Dar operaţia de clasificare a lecţiilor impune luarea în considerare atât a factorului constant (obiectivul fundamental-cel care determină tipul lecţiei).

educativ. se definesc patru tipuri de lecţii: . înălţime. analiză. formativ (dezvoltarea capacităţilor de observare. subcapitolelor. etape.3. temelor. limite. sinteză. să explice. rezolvând corect toate sarcinile de învăţare. se stabilesc elementele esenţiale. să exemplifice. vizite. timpul de parcurgere (pentru proiectarea anuală). verificare orală sau prin calculator. strategiile didactice specifice. de concretizare. strategiilor de predare-învăţare. Obiective psiho-motorii: să folosească corect instrumentele de lucru (şablon.48 . precum şi a relaţiilor dintre acestea. de scopul didactic fundamental. el fiind informativ. atitudinale: să manifeste interes. obiective specifice diferitelor obiecte de învăţământ.lecţia de verificare şi evaluare cu variantele: clasică. să elaboreze o compunere etc. evaluare). înţelegere. lucrări scrise sau combinate. curiozitate pentru aflarea noutăţilor. noţiunile fundamentale (pentru proiectarea fiecărei lecţii).. e) Modalităţi de evaluare a rezultatelor obţinute prin care se stabilesc conţinuturile probelor de evaluare. excursii. grupe). 6. obiective operaţionale au un caracter concret şi sunt realizabile în situaţii specifice de învăţare. Proiectarea activităţii didactice include un ansamblu de operaţii de elaborare anticipată a obiectivelor. utilizarea mijloacelor de învăţământ. c) Organizarea şi pregătirea conţinutului instructiv-educativ presupune delimitarea şi ordonarea capitolelor. temele şi lucrările pratice.lecţia de recapitulare şi sistematizare cu variantele: clasică. prin fişe sau exerciţii. aplicare. teste docimologice. În studii şi articole de multe ori scopul este adesea asimilat cu obiectivul "central". TIPURI ŞI FORME DE ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE În funcţie de sarcina didactică dominantă. Obiectivele operaţionale sunt: să descrie. de analiză. de generalizare. cele de interacţiune didactică. algoritm. . să localizeze. Obiectivele afective. "fundamental". b) Cunoaşterea resurselor şi a condiţiilor de desfăşurare a procesului didactic presupune cunoaşterea condiţiilor didactico-materiale. exerciţiile. educativ (stimularea dorinţei de a cunoaşte şi de a aprecia frumuseţile naturale ale ţării noastre). să participe pe tot parcursul lecţiei. structură. teme practice. în raport cu obiectivele operaţionale. de comparare. de citire şi interpetare a hărţii. . se organizează conţinutul pe sisteme de lecţii. Aceste tipuri de lecţii sunt considerate ca modele orientative care pot fi modificate şi nu ca tipare rigide în desfăşurarea lecţiei. prin lucrări practice. Aceste etape sintetizate sunt: a) Precizarea obiectivelor educaţionale Literatura de specialitate oferă mai multe orientări cu privire la finalităţile educaţiei. pentru activitatea independentă.lecţii de achiziţionare de noi informaţii. . Realizarea proiectării didactice conţine mai multe grupe de procese şi operaţii. Carpaţii Meridionali-aşezare. alteori corespunde celor trei dimensiuni ale procesului de învăţare. la ierarhizarea şi structurarea lor. prezentate în programele şcolare. metodele şi formele de evaluare adecvate. Obiectivele generale cuprind domenii şi tipuri de schimbări în concordanţă cu finalităţile învăţământului în general şi ale unui ciclu în special). Scopul lecţiilor poate fi: informativ (dobândirea unui sistem de cunoştinţe despre ce trebuie învăţat: ex. a modalităţilor de evaluare a rezultatelor obţinute.lecţii de repetare şi sistematizare a cunoştinţelor. un fel de "algoritm". se selectează şi se ordonează ideile. PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE Proiectarea-conţinut. d) Stabilirea activităţilor de predare-învăţare prin care se urmăreşte în mod deosebit activitatea de învăţare a elevilor. culori) pentru realizarea de hărţi. în această etapă se precizează tipurile de învăţare. nivelul de pregătire al elevilor. lecţia sinteză sau schemă. potenţialul lor de dezvoltare. se observă clasele de obiective cognitive (cunoaştere. scopurile şi obiectivele educaţionale. formativ. îmbrăcând forma idealului educaţional. timpul de instruire. să argumenteze.

a căror funcţie principală este îmbogăţirea experienţei elevilor cu noi informaţii şi cu noi cunoştinţe. .descrierea unor excursii făcute cu elevii în sat. Aceste activităţi sunt menite să furnizeze informaţii necesare "reglării" şi "ameliorării" activităţii didactice. la întrebările de pe tablă sau de pe fişele de lucru.fixarea punctelor cardinale pe caiet sau pe maculator. oraş sau împrejurimi. .întocmirea planului clasei şi al şcolii. d) Activităţi independente. în vederea antrenării elevilor la repetarea şi sistematizarea cunoştinţelor. drumeţia. întregului proces de învăţare. Desfăşurarea activităţilor cu elevii în orizontul local accesibilizează trecerea de la gândirea concretă la cea abstractă şi invers. respectiv omul şi activitatea sa. ci şi de formele şi metodele folosite în cadrul acestei activităţi.lecţii de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare. Conţinutul activităţii independente poate fi variat şi depinde nu numai de scopul lecţiei. constituind locul cel mai eficient pentru exemplificare şi experimentare. . excursia geografică etc.citirea unor lecturi geografice în vederea povestirii lor. corectitudinea însuşirii acestora. ACTIVITĂŢI DIDACTICE EXTRAŞCOLARE Aceste activităţi cuprind: orizontul local. Geograful V.să răspundă în scris. al satului sau oraşului. desenarea pe caiet a planului unor obiecte. la intuiesc la "faţa locului" însuşindu-şi fondul corect de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice despre lumea înconjurătoare. b) Activitatea independentă. c) Activităţi independente. în vederea cunoaşterii efectelor activităţilor desfăşurate pentru perfecţionarea procesului instructiveducativ. . Marele geograf G. 8. cu privire la orizontul şi linia orizontului. vizita geografică.". Achiziţionarea de noi cunoştinţe se realizează prin: a) Munca independentă pregătitoare pentru predarea de noi cunoştinţe. Se realizează stări afective. Important este ca efectuarea acestor lucrări independente. c) Munca independentă pentru consolidarea cunoştinţelor. menţionăm: . să fie controlată de învăţător. centralizarea informaţiilor dobândite până în momentul respectiv şi de ridicare la niveluri mai înalte de abstractizare şi generalizare. cu prezentarea momentelor mai importante. menită pregătirii elevilor pentru achiziţionarea de noi cunoştinţe. b) Munca independentă pentru dobândirea de noi cunoştinţe şi formarea priceperilor şi deprinderilor noi. de obiectivele urmărite. Orizontul local constituie "laboratorul geografic" cel mai fidel unde elevii intră în contact cu lumea reală a obiectelor şi fenomenelor. În sensul celor precizate distingem patru activităţi independente: a) Activitate independentă. al casei părinteşti. pentru consolidarea acestora. ... de aplicare în practică a cunoştinţelor pentru formarea priceperilor şi deprinderilor. precum şi depistarea eventualelor "lipsuri" în cunoaştere sau învăţare a celor predate la clasă. pentru înţelegerea cauzalităţii fenomenelor şi evoluţia lor în timp. .49 . . ORIZONTUL LOCAL-LABORATOR NATURAL DE APLICAŢII PRACTICE Orizontul local cuprinde o suprafaţă sau unitatea teritorială din preajma unei localităţi rurale sau urbane unde elementele cadrului geografic natural se îmbină cu componentele social-economice. cu reducerea corespunzătoare a dimensiunilor. din Europa etc. Dintre multitudinea de teme (subiecte) ce pot fi date ca muncă independentă.întocmirea de albume cu vederi din ţară şi din oraşul natal.lecţii de aplicare în practică a cunoştinţelor pentru formarea priceperilor şi deprinderilor. date la elevi. Cu cele văzute în apropiere măsurăm tot ce aflăm despre ale ţării". Mihăilescu a afirmat: "Orizontul local este unitatea de măsură a tuturor fenomenelor geografice. pentru a se convinge de exactitatea cunoştinţelor pe care le posedă elevii. priceperilor şi deprinderilor.1. pentru verificarea şi evaluarea rezultatelor şcolare. trăiri emoţionale şi sentiment de ataşament ale copiilor faţă de locurile natale. Vâlsan afirma despre orizontul local: "orizontul local este cea dintâi patrie a copilului.

precum şi alegerea perioadei de desfăşurare. . cât şi într-un loc mai înalt cu deschidere largă (deal. studiu ecologic al mediului înconjurător etc. observaţiile vor urmări linia orizontului atât într-un loc jos cu vizibilitate limitată. o rezervaţie naturală etc.desfăşurarea vizitei propuse. 8. pentru a observa cu atenţie exponatele unui muzeu. câmp deschis) pentru ca prin exerciţiu comparativ să definească noţiunea de orizont în mod corect şi convingător. drumeţia organizată în vederea comunicării sau dobândirii de noi cunoştinţe ce asigură condiţiile necesare efectuării unor lecţii cu acest scop. fie la unul din obiectivele înscrise pe traseul unei excursii.3.proiectarea şi selectarea itinerariului de parcurs. evoluţia şi diversitatea sau specificul acestora. VIZITA GEOGRAFICĂ Constituie o acţiune cu caracter instructiv-educativ de deplasare pentru a cunoaşte la faţa locului o localitate. vizita. Realizarea acestor activităţi didactice trebuie să respecte etapele următoare: . Anterior deplasării cu elevii la locul vizitei. priceperile şi deprinderile. numărul de elevi şi vârsta acestora şi a scopului urmărit.desfăşurarea activităţii. DRUMEŢIA Drumeţia reprezintă forma de deplasare de scurtă durată pe distanţe mici. fie în localitatea natală. . Importanţa ei constă în aceea că învăţătorul dirijează observaţiile copiilor asupra comportamentelor mediului înconjurător. pe jos care se desfăşoară în orizontul local. Aceste reprezentări geografice se pot realiza şi în cadrul activităţilor didactice extraşcolare cum sunt: drumeţia. conţinutul corect. .încheierea prin evaluarea şi valorificarea cunoştinţelor acumulate. Drumeţiile ca şi vizitele şi excursiile se organizează cu răspundere după planificare tematică. mijloace de orientare în spaţiu) impune deplasarea cu elevii în orizontul local din preajma şcolii pentru a se realiza imaginea. concret şi durabil al noţiunilor respective. . Se vor face observaţii în mod comparativ pentru a se scoate în evidenţă trăsăturile comune. aşezările omeneşti. făcându-i să urmărească cu interes poziţia. . munte. o instituţie.50 Odată cu primele reprezentări şi noţiuni geografice cuprinse în capitolul "Noţiuni de orientare" (orizontul. ape. învăţătorul trebuie să parcurgă aceleaşi etape: . monument istoric. trezirea interesului lor faţă de conţinutul sau fondul de probleme ce urmează a fi studiate.documentarea asupra locului vizitei.colaborarea cu administraţia unităţii de vizitat pentru desemnarea unor persoane competente care să îndeplinească rolul de ghid. plante şi animale. . drumeţia finală ce se organizează după încheierea predării unei teme sau capitol. excursia. Drumeţia este categorisită astfel: drumeţie introductivă (sau preliminară). Aplicaţiile practice se pot realiza la fiecare temă: formele de relief. ce se organizează înainte sau la începutul unor teme sau capitole şi urmăreşte pregătirea iniţială a elevilor. . . pentru formarea noţiunii de orizont.evaluarea rezultatelor vizitei.stabilirea scopului şi a obiectivelor urmărite. . dar şi cele diferite care definesc elementele geografice. cu scopul de a consolida şi fixa cunoştinţele. precizându-se foarte clar şi concret scopul propus. De ex.documentarea prealabilă.vizitarea în prealabil de către învăţător în unitatea care va fi vizitată pentru a se comunica data şi ora sosirii grupului. . de a ilustra şi exemplifica în mod concret achiziţiile teoretice. punctele cardinale.. elemente ale vremii şi climei. legăturile cauzale dintre ele.precizarea obiectivelor. de a aplica în practică cele învăţate în lecţii. linia orizontului. . Vizita se organizează.

ce contribuie la dezvoltarea simţului de observaţie a elevilor. evaluarea are efecte pozitive. După indicaţia pedagogică. Organizarea excursiei geografice necesită trei etape: Prima etapă constă în pregătirea teoretică a excursiei. unde nu există altă situaţie. excursiile pot fi: preliminare şi finale. EVALUAREA A evalua rezultatele şcolare înseamnă a determina în ce măsură au fost realizate obiectivele procesului instructiv-educativ şi eficienţa strategiilor didactice folosite.funcţia de constatare şi apreciere a rezultatelor şcolare. completarea tabelelor etc. 9. dictări şi compuneri geografice. . probe practice etc. evaluarea sumativă sau cumulativă (de la sfârşitul unui capitol sau de perioadă şcolară-semestru. Jinga. chestionarea orală. de prevedere a desfăşurării activităţii în secvenţele urmărite. În condiţiile grupării claselor I-a şi a III-a este ideală din următoarele motive: . Radu. FUNCŢIILE VERIFICĂRII ŞI ALE EVALUĂRII Sinteza funcţiilor fundamentale ale verificării şi evaluării (I. forma des folosită este testul docimologic. recomandarea este să fie grupate clasele a I-a cu a III-a şi a IIa cu a IV-a. probe practice ca realizarea unor mulaje. autoevaluare etc. în funcţie de conţinutul obiectivelor propuse excursiile pot fi: a) excursii pentru cunoaşterea componentelor naturale ale peisajului geografic. EXCURSIA GEOGRAFICĂ Este cunoscută importanţa şi valoarea instructiv-educativă a excursiilor geografice. teste de cunoştinţe. cu resursele utilizate sau cu rezultatele anterioare (I.funcţia de predicţie (prognosticare). elevilor este mic.pentru elevi. apreciat ca o probă complexă dar se utilizează şi probe scrise. se face prin examinări orale. dar şi în orientarea profesională a acestora pentru viitor. . a hărţilor mute. evaluarea prin probe scrise. probe scrise sau practice). c) excursii cu obiective mixte pe itinerarii mai mari (ca distanţă şi timp). 1993). ca de exemplu exerciţii de completare a textelor lacunare. Funcţiile specifice. .).clarifică şi consolidează cunoştinţele acumulate care sunt sistematizate.51 Vizitele geografice folosite ca lecţii au o mare importanţă în instruirea şi educarea elevilor. de motivare.4. toate clasele intră în simultaneitate. PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SIMULTAN Activitatea instructiv-educativă se organizează simultan cu două şi/sau mai multe clase. de stimulare ("întăriri pozitive". Evaluarea este definită ca un proces complex de comparare a rezultatelor activităţii instructiv-educative cu obiectivele planificate.T. 8. an.1. evaluarea continuă sau formativă (care cuprinde următoarele modalităţi: observarea. 1994): . b) excursii pentru cunoaşterea anumitor obiective social-economice şi culturale din peisajul geografic.oferă un feed back operativ Evaluarea cuprinde următoarele forme: evaluarea iniţială (la începutul unui program de instruire. probele scrise. Ca metode de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare enumerăm: observaţia curentă. etapa a doua este desfăşurarea excursiei şcolare iar etapa a treia constă în evaluarea excursiei în clasă. Prin lecţiile-excursie se asigură stimularea dorinţei de curiozitate de a descoperi noi fenomene şi elemente.).funcţia de diagnosticare a activităţii desfăşurate prin cunoaşterea factorilor şi a situaţiilor care au condus la rezultatele constatate. modelarea din plastilină.. chestionarea orală. Din punct de vedere didactic. . evaluarea prin probe practice. în şcolile unde nr. se face legătura dintre teorie şi practică. ciclu de învăţământ. la şcoală. pedagogice: . realizarea de machete etc. a interesului pentru studiul geografiei ţării şi a capacităţii de înţelegere a realităţii înconjurătoare.

din partea învăţătorului pentru a se adapta în regimul şcolar.52 gruparea unei clase mici cu o clasă mare dă posibilitatea învăţătorului să afecteze mai mult timp muncii directe cu clasa mică. elevii au nevoie de mai mult sprijin.un alt avantaj este continuitatea la aceleaşi clase a învăţătorului. iar la cealaltă alt tip de lecţie. . în primul semestru. - . iar la cealaltă se consolidează sau se recapitulează cunoştinţele învăţate anterior. care nu are formate deprinderile de muncă independentă. Tipurile de lecţii în condiţiile activităţii simultane: .lecţii de formare de priceperi şi deprinderi (consolidare) sau de recapitulare la ambele clase. În special la clasa I-a. .lecţii în care la o clasă se învaţă cunoştinţe noi.lecţii în care la o clasă are loc dobândire de cunoştinţe. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful