PROBLEME DE GEOGRAFIA ROMÂNIEI, A EUROPEI ŞI A GLOBULUI CAP. I ORIZONTUL APROPIAT ŞI LOCAL 1.1.

Orizontul apropiat Orizont: parte a cerului şi a pământului până unde ajunge vederea noastră. Orizont apropiat: orizontul situat în apropierea noastră (casă, şcoală, localitate). 1.2. Cartierul. Localitatea Cartier: parte a unui oraş, deosebită de celelalte prin însuşiri proprii (aşezare geografică, componenţa populaţiei, anumite instituţii). Oraşele sunt aşezări omeneşti mai mari, împărţite în cartiere. Comuna este o formă de organizare administrativă cuprinzând unul sau mai multe sate. Instituţiile principale din localităţi: primărie, şcoala, grădiniţa, dispensar (policlinica), spital, poliţia, biserica etc. 1.3. Puncte cardinale Linia orizontului: linia de jur-împrejurul nostru, unde ni se pare că cerul atinge pământul se numeşte linia orizontului. Punctele cardinale: N (nord, miazănoa), S (sud, miazăzi), V (vest, apus), E (est, răsărit). 1.3. Planul clasei, planul şcolii şi al locuinţei Se fac aceste planuri ţinând seama de dimensiuni, de formă, de puncte cardinale. La fel se fac planuri ale cartierului şi al localităţii. Se trece apoi la hartă, realizând reducerea (micşorare la scară). CAP. 2. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI 2.1. Relieful - Carpaţii (Orientali, Meridionali, Occidentali); - Subcarpaţii (Moldovei, Curburii, Getici); - Podişurile (DCT, Mehedinţi, Moldovei, Getic, Dobrogei); - Dealurile (de Vest sau Banato-Crişane); - Câmpiile (de Vest sau Banato-Crişano-Someşene, Română); - Delta Dunării, - Platforma continentală a Mării Negre. 2.2. Clima - Vremea; - Clima (temperatura, precipitaţiile, vânturile). 2.3. Apele - Dunărea; - Apele interioare (Tisa, Someşul, Crişurile, Mureş, Bega, Timiş, Jiu, Olt, Argeş, Ialomiţa, Siret, Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Buzău, Bârlad, Prut); - Lacurile (de munte, de podişuri şi de dealuri, de câmpie, din Delta Dunării, de pe ţărmul Mării Negre, de acumulare); - Marea Neagră. 2.4. Vegetaţia, animalele, solurile - vegetaţia şi animalele de la munte: păduri de fag şi de răşinoase (brad, molid); jnepeni şi ierburi (păşuni alpine); veveriţa, ursul, cerbul carpatin, lupul, jderul, râsul, mistreţul, vulturi, capre negre. - vegetaţia şi animalele din zonele deluroase: stejarul, fagul; lupul, vulpea, viezurele, căprioara, păsări cântătoare; soluri brune. vegetaţia naturală a fost înlocuită cu pomi fructiferi, viţa de vie, cereale.

2

- vegetaţia şi animalele de câmpie: ierburi scunde, mici, păioase; şopârle, arici, bufniţe, şoareci; sol negru, fertil. - vegetaţia şi animalele din lunci şi Delta Dunării: sălcii, plopi, stuful, papura; păsări (egretă, lopătari, pelicani, cormoran), peşti. 2.5. Locuitorii şi aşezările omeneşti locuitorii: populaţia-21,7 mil. loc.; români, maghiari, rromi, germani, sârbi, ucraineni etc.; locuiesc în diferite părţi ale ţării, la sate şi la oraşe satul românesc: sat de munte (risipit), sat de deal şi de podiş (răsfirat), sat de câmpie (adunat); - în satele de câmpie, locuitorii se ocupă cu cultivarea cerealelor, a legumelor, creşterea animalelor; la deal cu pomicultura, viticultura, creşterea animalelor; la munte, creşterea animalelor (în primul rând ovine). oraşul: oraşe-cetăţi pe malul Mării Negre (Constanţa, Mangalia); daco-romane (Napoca: Cluj-Napoca; Apullum: Alba Iulia; Drobeta: Drobeta-Turnu Severin); - cele mai dezvoltate oraşe: Bucureşti, Galaţi, Brăila, Constanţa, Iaşi, Braşov, Sibiu, Cluj, Arad, Timişoara, Oradea etc.; - principalele oraşe: Bucureşti, Constanţa, Iaşi, Cluj-Napoca 2.6. Principalele activităţi economice Activităţi agricole: - cultivarea plantelor: cereale (grâul, porumbul); plante industriale (plante uleioase: floarea-soarelui, soia; plante textile: inul, cânepa); legume, cartoful; pomi fructiferi, viţa-de-vie (podgorii: Cotnari, Panciu, Odobeşti, Valea Călugărească, Drăgăşani, pe Dealurile Târnavelor, Murfatlar, Niculiţel, etc. - creşterea animalelor: bovine, ovinele (oile), porcine, păsări, viermi de mătase, apicultura (albine). Activităţi industriale: Ramurile industriale (industria energetică, metalurgică, chimică, prelucrarea lemnului, materialelor de construcţie, industria uşoară - textilă, confecţii, pielărie şi încălţăminte -, alimentară) Industria energetică: petrolul (Subcarpaţi, Pod. Getic, Câmpia Română, Câmpia de Vest, Dealurile de Vest, platforma Mării Negre), cu prelucrarea la: Ploieşti, Borzeşti, Piteşti, Năvodari; gazele naturale (gazul metan: Pod. Transilvaniei); Industria metalurgică: minereu de fier (Munţii Poiana Ruscă: Ghelari, Teliuc) cu centre siderurgice la Galaţi, Hunedoara, Reşiţa. Industria construcţiilor de maşini: locomotive, autocamioane, autobuze, autoturisme, tractoare şi maşini agricole, avioane etc., cu centrele: Bucureşti, Braşov, Constanţa, Craiova, Arad, Piteşti, Iaşi ş.a. Serviciile: Învăţământul, Cultura, Ocrotirea sănătăţii; Transporturile: feroviare, rutiere, navale (fluviale: Tulcea, Galaţi, Brăila şi Giurgiu; şi maritime: Constanţa), aeriene Comerţul (interior şi exterior) şi turismul (ţărmul Mării Negre, Valea Prahovei, Valea Oltului, mănăstirile din nordul Moldovei, Delta Dunării şi capitala).

MARILE UNITĂŢI GEOGRAFICE ALE ŢĂRII a) Munţii Carpaţi 1. Aşezare. Grupare

3

Munţii Carpaţi alcătuiesc un lanţ muntos şi constituie partea cea mai înaltă a reliefului ţării noastre. Pornind de la hotarul de nord, observăm înşiruirea munţilor spre sud, apoi spre vest, până la Dunăre. Această cunună se închide cu munţii din partea de vest. Ea înconjoară Depresiunea Colinară a Transilvaniei. După felul cum sunt aşezaţi faţă de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, Munţii Carpaţi se împart în trei ramuri: - Carpaţii Orientali (Răsăriteni) se întind de la hotarul de nord, către sud, până la Valea Prahovei. - Carpaţii Meridionali (de Miazăzi) se întind de la Valea Prahovei, către vest, până la văile râurilor Timiş, Cerna şi Bistra. - Carpaţii Occidentali (de Apus) se întind de la Dunăre, către nord, până la văile râurilor Barcău şi Someş. 1. Formarea munţilor În cea mai mare parte, munţii din ţara noastră s-au format prin încreţirea şi înălţarea scoarţei Pământului. Aceasta s-a întâmplat cu milioane de ani în urmă şi a durat o perioadă lungă de timp. O parte din Carpaţi s-au format prin erupţii vulcanice. Carpaţii Orientali 1. Aşezare. Înălţime Carpaţii Orientali se întind în estul Depresiunii Colinare a Transilvaniei, de la hotarul de nord al ţării până la Valea Prahovei. Ei constituie cea mai întinsă zonă muntoasă a ţării. Înălţimea lor este mijlocie (1 300-1 900 m), vârfurile depăşind rar 2 000 m. Carpaţii Orientali s-au format prin încreţirea scoarţei Pământului. În partea de vest, ei cuprind un şir de culmi vulcanice. 2. Grupe de munţi Carpaţii Orientali se împart în trei grupe. a. Grupa nordică ţine de la hotarul de nord, cu Ucraina, până la depresiunile Dornelor şi Câmpulung (Moldovenesc). Din această grupă, amintim munţii: Gutâiului, Maramureşului şi Rodnei. Cei mai înalţi sunt Munţii Rodnei, cu vârful Pietrosu (2 303 m). În partea de est sunt munţi mai puţin înalţi, Obcinele Bucovinei, unde se află vestitele mănăstiri Voroneţ şi Putna. b. Grupa centrală se desfăşoară în continuare, spre sud, până la Valea Oituzului. Aici se află munţii: Călimani (2 100 m), Bistriţei, Gurghiului, Harghitei. Din Munţii Hăşmaşu Mare izvorăsc râurile Olt şi Mureş. În sudul Munţilor Bistriţei se întinde falnic Ceahlăul, „piatra nestemată a Moldovei”, cum îl denumeşte Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei”. c. Grupa sudică (Carpaţii de Curburii) se întinde de la Valea Oituzului până la Valea Prahovei. Aici, Carpaţii îşi schimbă direcţia spre vest, se curbează. Dintre munţii acestei grupe, enumerăm Munţii Vrancei, Munţii Buzăului şi Munţii Ciucaş. În partea nordică a grupei se află Depresiunea Braşovului. 1. Trecători În Carpaţii Orient se află numeroase pasuri de trecere a munţi: Prislop, Bicaz, Oituz, Predeal 2. Bogăţii Carpaţii Orientali sunt acoperiţi cu păduri dese care adăpostesc: ursul, cerbul, râsul şi alte animale. Ei au păşuni spre vârfuri, iar în adâncuri adăpostesc cărbuni, diferite metale, piatră de construcţii, ape minerale şi alte bogăţii. Multe locuri sunt renumite zone turistice: Munţii Rodnei, Munţii Ceahlău, Cheile Bicazului, Obcinele Bucovinei ş.a. Carpaţii Meridionali 1. Aşezare. Înălţime

4

Carpaţii Meridionali sunt aşezaţi la sud de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, între Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Occidentali. Ei sunt cuprinşi între Valea Prahovei la est şi văile râurilor Timiş, Cerna şi Bistra la vest. Carpaţii Meridionali sunt formaţi din roci tari pe care apele şi vânturile le distrug mai greu. Sunt cei mai înalţi munţi din ţara noastră, unele vârfuri depăşind 2 500 m. 2. Grupe de munţi Carpaţii Meridionali sunt alcătuiţi din patru grupe, despărţite de văile unor râuri. a. Grupa Munţilor Bucegi cuprinsă între Valea Prahovei şi Valea Dâmboviţei. b. Grupa Munţilor Făgăraşului cuprinsă între Valea Dâmboviţei şi Valea Oltului. c. Grupa Munţilor Parângului cuprinsă între Valea Oltului şi Valea Jiului. d. Grupa Munţilor Retezat-Godeanu cuprinsă între Valea Jiului şi văile Timiş, Cerna, Bistra. 1. Caracteristici ale grupelor de munţi din Carpaţii Meridionali a. Grupa Munţilor Bucegi este formată din munţi cu pantele abrupte, stâncoase, la poale îmbrăcaţi în păduri, iar spre vârfuri sunt acoperiţi de ierburi mărunte şi pâlcuri de arbuşti pitici. Cel mai înalt vârf este Omu, având 2 505 m. Aici se găseşte o staţie meteorologică. Aspectul impunător, frumuseţile naturale, hotelurile şi cabanele din aceşti munţi atrag foarte mulţi turişti, făcând să fie printre cei mai vizitaţi munţi din ţară. b. Grupa Munţilor Făgăraşului este formată din munţi pe care apele n-au izbutit să-i străpungă în curmeziş. Cele mai înalte vârfuri sunt Moldoveanu (2 544 m) şi Negoiu, de 2 535 m. Acestea sunt şi cele mai înalte vârfuri din ţara noastră. Aici îşi au sălaşul caprele negre. Pe Argeş, la Vidraru, s-a construit o mare hidrocentrală. c. Grupa Munţilor Parângului este formată din mai mulţi munţi, dintre care cei mai înalţi sunt Munţii Parângului, care depăşesc 2 500 m. În Munţii Şureanu se află ruinele cetăţii dacice Sarmizegetusa. Pe râul Lotru este o altă hidrocentrală mare. d. Grupa Munţilor Retezat-Godeanu este înconjurată de regiuni joase. În Munţii Retezatului se află Parcul Naţional Retezat, în care sunt ocrotite plante şi animale rare. Înălţimile lor sunt presărate cu numeroase lacuri. Între Munţii Parângului şi ai Retezatului se află Depresiunea Petroşani, străbătută de râul Jiu. 1. Trecătorile din Carpaţii Meridionali sunt: Turnu Roşu (Valea Oltului), Lainici Valea Jiului), Bran. 2. Bogăţii În subsolul Depresiunii Petroşani se găsesc zăcăminte de cărbune. Pădurile şi păşunile sunt o altă bogăţie. În depresiuni întâlnim livezi şi păşuni. Aceşti munţi au şi o mare importanţă turistică. Carpaţii Occidentali 1. Aşezare. Înălţime Carpaţii Occidentali se află la vestul Depresiunii Colinare a Transilvaniei şi sunt cuprinşi între Dunăre, la sud, şi râurile Barcău şi Someş, la nord. Ei sunt mai puţin înalţi decât celelalte două ramuri ale Carpaţilor, având înălţimi ce trec cu puţin 1 800 m. 2. Grupele din care sunt alcătuiţi Carpaţii Occidentali Carpaţii Occidentali se împart în trei grupe: a. Grupa Munţilor Banatului, cuprinsă între Dunăre şi văile Timişului şi Cernei. b. Grupa Munţilor Poiana Ruscă, mărginită de Valea Mureşului, la nord, şi de cea a Bistrei, la sud. c. Grupa Munţilor Apuseni, cuprinsă între Valea Mureşului, la sud, şi văile Barcăului şi Someşului, la nord. 1. Caracteristici Mţii Banatului şi Poiana Ruscă au înălţimi mici şi sunt acoperiţi cu păduri de foioase. Dunărea a săpat în sudul Munţilor Banatului o vale adâncă şi îngustă, numită Defileul Dunării. Aici s-au construit hidrocentrala Porţile de Fier I şi un mare lac de acumulare. Munţii Poiana Ruscă ascund în adânc cele mai importante zăcăminte de fier şi marmură din ţara noastră.

5

Grupa Munţilor Apuseni are, în partea centrală, Munţii Bihorului, care ating înălţimi de peste 1 800 m. Culmile acestor munţi sunt uneori aproape netede, fiind acoperite păşuni. Unele roci au fost roase de apele curgătoare care au săpat văi înguste şi adânci, cum ar fi Cheile Turzii. Tot în aceşti munţi se află Peştera Scărişoara, care adăposteşte un gheţar subpământean, şi „Cetăţile Ponorului”- un frumos şirag de peşteri. 2. Bogăţii Carpaţii Occidentali au păduri întinse, iar în subsol ascund: cărbuni, aur şi multe alte bogăţii. b. Dealurile şi podişurile Dealurile sunt forme de relief cu înălţimi între 300 m şi 800-1 000 m, având pantele şi culmile mai domoale decât munţii. Zonele deluroase se întind ca un brâu în jurul Munţilor Carpaţi. Ele sunt reprezentate de Subcarpaţi (Dealurile şi depresiunile subcarpatice) şi de Dealurile de Vest. 1. Subcarpaţii sunt zone deluroase, întinse la poalele Carpaţilor Orientali şi Meridionali. După zona geografică în care se află, Subcarpaţii se împart în trei grupe: Subcarpaţii Moldovei, Subcarpaţii de Curbură şi Subcarpaţii Getici. Dealurile subcarpatice s-au format prin încreţirea scoarţei, aşa cum s-au format şi munţii. Ele ating înălţimi între 400 şi 800 m, uneori depăşind aceste înălţimi. Aceste dealuri sunt separate de depresiuni. Depresiunile subcarpatice sunt locuri întinse, mai joase, înconjurate de dealuri. 2. Dealurile din partea de vest a Carpaţilor Occidentali se numesc Dealurile Vestice. Ele s-au format prin depunerea pietrişului şi a nisipurilor aduse de apele curgătoare, din munţi. Aceste dealuri au culmi domoale, rareori trecând de 300 m. Aici se întâlnesc podgorii, livezi cu pomi fructiferi şi chiar păduri, pe culmile mai înalte. 3. Bogăţiile Subcarpaţilor sunt reprezentate de păşunile situate pe culmile dealurilor, de păduri, în special de fag, de livezi şi vii. Podgoriile de pe Măgura Odobeştilor şi Valea Călugărească sunt renumite. În subsolul dealurilor subcarpatice se găsesc zăcăminte de cărbuni, petrol, gaze naturale, ape minerale şi sare. La Slănic-Prahova, Olăneşti, Călimăneşti sunt ape minerale, folosite în vindecarea unor boli. Podişurile 4. Înfăţişare. Grupe Podişurile sunt forme de relief întinse, ca nişte platouri aproape netede sau larg ondulate, mai înalte decât câmpiile şi separate de văi. Ele s-au format prin depunerea argilei, a nisipului şi a pietrişului. Principalele podişuri sunt: Podişul (Depresiunea) Transilvaniei în centrul ţării, Podişul Moldovei (în est), Podişul Getic (în sud), Podişul Dobrogei (în sud-est). 5. Podişul Transilvaniei, înconjurat de lanţul Munţilor Carpaţi, formează o mare depresiune în centrul ţării – Depresiunea Colinară a Transilvaniei. Are un aspect vălurit, cu înfăţişare de dealuri. În cuprinsul Podişul Transilvaniei, începând din partea de nord spre sud, se deosebesc: Podişul Someşan, Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. 6. Podişul Moldovei, situat între râurile Siret şi Prut, este mai înalt în partea de nordvest şi mai jos spre sud. Este alcătuit din straturi de argilă, nisip, pietriş, calcar. Apele au săpat, pe suprafaţa lui, văi largi şi adânci, dându-i un aspect deluros. Pământul este bun pentru agricultură. Aici se află oraşele Iaşi, Suceava ş.a. 7. Podişul Getic este situat între Valea Dâmboviţei şi Dunăre. La sud se mărgineşte cu Câmpia Română, iar la nord cu Subcarpaţii Getici. Este mai înalt la nord (600 m) decât la sud (200-300 m). Podişul Getic este străbătut de râurile: Jiu, Olt, Argeş şi afluenţii lor. Locuitorii cultivă cereale, pomi fructiferi, viţa-de-vie; este renumită podgoria de la Drăgăşani. În subsol se găsesc zăcăminte de petrol, gaze naturale şi cărbuni. 8. Podişul Dobrogei aduce un peisaj aparte în diversitatea podişurilor ţării. Este cuprins între Dunăre şi Marea Neagră, iar către sud se continuă până la graniţa cu Bulgaria. El este format din două părţi: Masivul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud.

Pădurile din lunci se numesc zăvoaie şi sunt alcătuite din sălcii şi plopi. ne face să înţelegem că Munţii Măcinului sunt rămăşiţele unor munţi cu o vechime mult mai mare decât cea a Carpaţilor. Cele mai înalte culmi se întâlnesc în Munţii Măcinului (467 m). locuitorii îşi asigură recolte bogate în aceste zone în care sunt puţine ploi. precum şi izvoare termale (cu apă caldă). Râurile Jiu. Lunca Dunării este cea mai întinsă dintre lunci. pe coaste se cultivă viţa-de-vie iar în văi.a. Faptul că aceste culmi sunt formate din roci tari şi vechi. În luncă se află bălţi şi lacuri cu peşte. Unele culmi sunt acoperite cu păduri de stejar şi de tei. În zona de câmpie. De aici se scoate granitul. Datorită rodniciei pământului. iarna este mai blândă în sud şi mai aspră în nord. În Câmpia de Vest. Aici se întâlnesc lacuri cu apă dulce. 2. Buzău. aproape ca o câmpie. oamenii le cultivă cu viţă-de-vie. Datorită solurilor fertile şi recoltelor bogate. . folosite în tratarea unor boli. este recunoscută pentru efectul benefic al apelor sale. cerealele. Aici se obţin recolte bogate de zarzavaturi şi de cereale. iarna este geroasă. Mureş. Ploieşti. Câmpia Română este numită şi „grânarul ţării”. Timiş ş. constituind una dintre cele mai importante zone agricole ale ţării.6 Masivul Dobrogei de Nord are aspectul unor dealuri cu văi largi prin care curg domol râuri firave. de o parte şi de alta a acestora. ea desfăşurându-se de la Drobeta-Turnu Severin până la Delta Dunării. În subsol se găsesc zăcăminte de petrol şi gaze naturale. În subsolul Câmpiei Române găsim petrol şi gaze naturale. întinse de-a lungul râurilor. Podişul Dobrogei de Sud este mult mai neted. Folosind irigaţiile. Olt. de-a lungul Dunării. 3. de-a lungul căreia trece canalul Dunăre-Marea Neagră. Staţiunea Băile Felix. Brăila. b. Câmpiile 1. luncile sunt mai largi decât în zona de deal sau de munte. netede şi întinse. cu înălţimi între câţiva metri şi 200300 m. Siret brăzdează. fiind verzi şi în timpul verilor cu arşiţă. îngheţ şi dezgheţ. Păşunile pentru vite sunt bogate. iar vara este foarte călduroasă. În partea sa estică se întinde litoralul Mării Negre. Crişul Repede. Crişul Negru. Apele lor sunt folosite pentru irigarea suprafeţelor cultivate. Zonele din partea vestică a Câmpiei Române au soluri nisipoase. Piteşti ş. de lângă Oradea. Câmpia Română.a. Aceste forme joase de relief sunt foarte potrivite pentru agricultură. fiind străbătut de o vale largă. Câmpia Română este situată în partea de sud a ţării. Pentru a preveni degradarea acestor soluri. a. Ei au fost măcinaţi de ape. În Câmpia Română. unde se află portul Constanţa şi o salbă de staţiuni de odihnă şi agrement. Cmpia de Vest este situată în vestul României. a. necesar pentru pavarea străzilor. Terenurile agricole sunt deosebit de roditoare. Studiu de caz: Luncile şi Delta Dunării Luncile sunt fâşii de pământ netede şi joase. Bărăganul este partea de câmpie cea mai netedă şi mai întinsă din întreaga ţară. cu vânturi puternice. Crişul Alb. vînturi. Grupe Câmpiile sunt suprafeţe de teren. Galaţi. sărată sau amară. în drumul lor spre Dunăre. Partea estică a Câmpiei Române se numeşte Câmpia Bărăganului. Înfăţişare. Câmpiile României sunt: Câmpia Română şi Câmpia de Vest. numinduse de aceea şi Câmpia Dunării. Precipitaţiile sunt mai bogate decât în Câmpia Română. aici sunt culivate mari suprafeţe de cereale. Lemnul acestor păduri se foloseşte în producerea celulozei sau pentru foc. Ialomiţa. Craiova. Argeş. Câmpia este străbătută de râurile Someş. Câmpia Română este unitatea majoră de relief cu cele mai numeroase oraşe mari: Bucureşti.

Cel mai important oraş din judeţ este declarat reşedinţă de judeţ. formate din depunerea aluviunilor. Aici se aflau reşedinţa domnească. aflată între cele trei braţe. rutier şi aerian. În anul 1862. cea mai înaltă instituţie ştiinţifică a ţării. 2. Aşezarea României în Europa . Cel mai mare este Bucureşti. 3. mistreţul. Aşezare Oraşul Bucureşti este aşezat în partea de sud a ţării. în Câmpia Română şi este străbătut de răurile Dâmboviţa şi Colentina. Aici se adăpostesc mistreţi. Municipiul Bucureşti – capitala patriei Fiind capitala ţării. Ele se numesc grinduri. Delta Dunării este pământul cel mai nou al ţării. lebăda şi pelicanul. animalelor. iar pentru desecarea terenurilor s-au săpat canale de scurgere a apei. Judeţele sunt cele mai mari unităţi administrative. Istoricul aşezării Pământul pe care se află astăzi marele oraş a fost locuit din timpuri străvechi. parcuri şi păduri în împrejurimi. cocorul. păianjeni de apă. Alte animale: vidra. o adevărată împărăţie a apelor. Pe grindurile mai întinse cresc pâlcuri de păduri de sălcii. 1. este un spaţiu mirific. Tot în Bucureşti se găsesc cele mai multe instituţii de învăţământ. grădini. ROMÂNIA ÎN EUROPA ŞI PE GLOB 1. Ele sunt formate din mai multe comune şi oraşe. alcătuite din unul sau mai multe sate care se gospodăresc împreună. Bucureşti – capitala României 1. Oraşele sunt aşezări omeneşti mai dezvoltate din punct de vedere economic şi cu un număr mai mare de locuitori decât satele. teatre. Gheorghe. Mai târziu s-au dezvoltat meşteşugurile şi comerţul şi aşezarea s-a mărit continuu. după Unirea Principatelor. muzee. dintre care unul este reşedinţă de comună. melci. În Delta Dunării se găsesc păsări: lopătarul. În Delta Dunării. Din loc în loc. municipiul Bucureşti este un oraş modern. 4. judeţul şi reşedinţa de judeţ. care este împărţit în 6 sectoare. În Bucureşti există două aeroporturi: Otopeni (Henri Coandă) şi Băneasa. hanuri. a incendiilor. broaşte. a războiului şi a molimelor. în Bucureşti se află cele mai importante instituţii ale statului: sediul Preşedinţiei României. oraşul Bucureşti devine capitala României. a plantelor. Sulina şi Sf. Organizarea administrativă Localitatea natală. raţa şi gâsca sălbatică. Ţara noastră este alcătuită din 41 judeţe şi municipiul Bucureşti – capitala României (cu rol de judeţ). prăvălii. În secolul al XVII-lea. al Parlamentului şi al Guvernului. Comunele sunt unităţi administrativ-teritoriale. pământul se clădeşte continuu datorită aluviunilor (nisip şi mâl) aduse de fluviu. Capitala are mai multe lacuri. universităţi. Delta s-a format acolo unde Dunărea este aproape de vărsarea în mare şi se desparte în trei braţe: Chilia. În ape trăiesc peşti (60 specii). scoici. Dintre plante se remarcă stuful şi papura. nurca. dar de fiecare dată s-a refăcut şi şi-a continuat viaţa. Municipiile sunt oraşele cele mai dezvoltate şi au număr mare de locuitori. Academia Română. 2. Delta Dunării a fost declarată rezervaţie naturală. Această imensă luncă. vulpea. vulpi şi lupi. apropiate ca aşezare. în special a păsărilor. Fiecare judeţ se gospodăreşte singur. Sunt conduse de primari.7 Pentru împiedicarea revărsării apelor se construiesc diguri. oraşul a suferit distrugeri din cauza revărsărilor de apă. Îndeletnicirile primilor locuitori au fost păstoritul şi agricultura. Oraşul Bucureşti este cel mai mare centru industrial al ţării şi cel mai însemnat nod de transport: feroviar. şerpi de apă. posturi de radio şi televiziune. Azi. monumente. deasupra apelor se văd ridicături de pământ înguste şi lungi. oraşul ajunge capitala Ţării Româneşti. plopi şi stejari. 3. De mai multe ori. ateliere. Cele mai multe diguri se găsesc în Balta Ialomiţei şi în Insula Mare a Brăilei.

care sunt prelucrate în industrie. porci.R. care cuprinde multe ţări printre care se află şi ţara noastră. Se întinde pe ambele maluri ale Dunării. Alături de maghari (unguri). la nord. Se cresc oi. români şi evrei. fier. când României. Republica Moldova este teritoriul cuprins între Prut şi Nistru. Aproape jumătate din teritoriul ţării este câmpie. textile. Serbia se află în partea de sud-vest a ţării noastre. Republica Moldova. Munţii cuprind bogăţii de cărbune. Populaţia este de aproape 10 milioane loc. prin colaborare dintre România şi Serbia. când U. Agricultura Bulgariei este foarte dezvoltată. Capitala ţării este Chişinău. porumbul. Bogăţiile subsolului (cărbune. Bulgaria se află în partea de sud a României. Religia majorităţii locuitorilor este catolică. cartof. Capitala ţării este oraşul Budapesta. în funcţie de evenimentele istorice internaţionale. Scurtă prezentare geografică a ţărilor vecine Ungaria. Religia este ortodoxă. Oraşul Budapesta este o aşezare veche şi deosebit de frumoasă. Ucraina este una dintre cele mai mari producătoare de grâu din lume. o regiune muntoasă în centru şi sud. adevărate opere de artă. cu regiunea din nordul braţului Chilia (aflate acum în Ucraina) şi cu Moldova din România au format din de-a lungul istoriei Principatul Moldovei. Împreună cu Bucovina de Nord. germani şi rromi. sfecla de zahăr. Hidrocentralele Porţile de Fier I şi II sunt construite pe Dunăre. Capitala este oraşul Sofia. Ţara noastră este situată aproape de mijlocul acestui continent. Capitala este oraşul Kiev. gaze naturale) au contribuit la dezvoltarea industriei. Capitala este oraşul Belgrad. Din anul 1812 până în 1991. Moldova exportă produse alimentare. cupru. Religia este ortodoxă. zinc. folosit în industria cosmetică. Limba vorbită este româna (moldovenească).. Este o ţară central-europeană. Bulgarii sunt un popor slav. Populaţia ţării este de circa 9 milioane de loc. Fluviul Dunărea traversează Ungaria.. fier. produse chimice. Câmpia şi podişul ocupă cea mai mare parte a Ucrainei. floarea-soarelui. Ucraina se află în partea de nord şi de est (pe o porţiune). Moldova este o ţară agrară. Populaţia este de peste 52 mil. în Ungaria mai trăiesc români. dintre care 64% sunt români. loc. industria chimică şi a materialelor de construcţie. Formele de relief se împart în două categorii: de câmpie. legătura fiind asigurată de nouă poduri. Principalele culturi sunt grâul. legume şi viţă-de-vie. Litoralul Peninsulei Crimeea este o zonă turistică foarte apreciată. la care se adaugă ruşi. Populaţia numără 4 400 000 loc.. păsări. Bulgaria este străbătută de la est la vest de Munţii Balcani care împart ţara în două. majoritatea fiind ucraineni. sfeclă de zahăr. încălţăminte. Se află în partea de est (nord-est) a României. a devenit Republica Moldova. Din 1991. Limba vorbită este ucraineană. fiind cultivată cu cereale. vite. Ţările vecine. 2. petrol. În Ucraina lanţul carpatic poartă numele de Carpaţii Păduroşi. Limba vorbită este maghiara. Moldova a aparţinut când Rusiei. soia. floarea-soarelui. Limba vorbită este bulgara. viile şi livezile. legumele. Câmpia este principala regiune agricolă a ţării. dunăreană şi pontică (are deschidere la Marea Neagră). Este dezvoltată industria alimentară care prelucrează produsele agricole.S. Bulgaria este cunoscută în toată lumea pentru cultura trandafirilor. După aşezare. Ţara asigură cea mai mare parte din producţia mondială de ulei de trandafiri.8 Continentul Europa este o mare întindere de uscat. Limba vorbită este sârba. Republica Moldova este pământ românesc. Religia este ortodoxă. numit şi Basarabia. situată la vest (nord-vest) de România. Drapelul naţional este tricolorul care are ca stemă capul de bour. Religia este ortodoxă. România face parte din continentul Europa. România este o ţară carpatică.S. Europa – un continent al planetei .

Privind harta Europei. Terra – planeta oamenilor 1. aceasta cuprinde 27 de state şi constituie cea mai importantă organizaţie europeană.4 milioane kmp. 1. Australia. slaba asistenţă medicală. după Asia. Europa – caracteristici geografice Europa are o suprafaţă de 10. s-au construit canale de irigaţii.9 Pe globul pământesc se găsesc continentele: Europa.În continentul Europa este cuprinsă o mare parte din Rusia şi o mică parte din Turcia. în funcţie de evenimentele istorice. 1. poluarea.O. au dreptul să se bucure de tot ce le oferă planeta noastră. Oamenii iau măsuri de protejare a mediului înconjurător. Populaţia numără aproape 800 mil.E. . În prezent. observăm că bătrânul continent este mărginit de Marea Mediterană. Uniunea Europeană În anul 1957. să colaboreze pentru un viitor comun. Europa împreună cu continentul Asia formează o mare întindere de uscat numită şi Eurasia. sunt ocrotite plantele şi animalele pe cale de dispariţie. Antarctida. Din Europa s-au avântat pe întinsul oceanelor. loc. Studiu de caz 2. Populaţia planetei este de peste 6. Monumente mai importante în descoperirea planetei Harta lumii s-a completat mult timp prin noi descoperiri geografice şi s-a modificat prin apariţia sau dispariţia unor state. kmp). . se acordă asistenţă medicală şi ajutoare alimentare pentru populaţia săracă de către organizaţii internaţionale. America de Sud.Europa este un continent cu o mare putere economică. Asia. . Oceanul Atlantic. Pe Terra locuiesc oameni care. loc. vom constata că Europa este aşezată în centrul jumătăţii nordice. Dacă împărţim globul pământesc în două jumătăţi pe orizontală. începând din secolul al XV-lea. cum ar fi F. dar este bine populat. Suprafaţa apelor este de trei ori mai mare decât cea a uscatului. deşi sunt de rase diferite. Planeta Terra cuprinde mari suprafeţe de uscat care sunt continentele şi mari suprafeţe de apă care sunt mările şi oceanele.A. lipsa educaţiei. aflându-se în centrul schimburilor comerciale cu toate continentele lumii. sărăcia. în ceea ce priveşte numărul de locuitori. . Suprafaţa apei este de 361 741 000 kmp (rotunjit 362 mil. Oceanul Arctic (Îngheţat) şi continentul Asia.Europa este un continent cu o întindere mică în comparaţie cu celelalte continente. Africa. În Europa se vorbesc 128 de limbi şi dialecte (graiuri locale). prin modificarea graniţelor. Cuprinde 45 ţări (state). România şi Bulgaria au aderat la U.Europa ocupă locul al doilea. America de Nord. un grup de şase ţări europene dezvoltate au înfiinţat Comunitatea Economică Europeană. european. În anul 1993 Comunitatea Economică Europeană a devenit Uniunea Europeană. . La începutul mileniului III. planeta noastră se confruntă cu multe probleme: lipsa apei în unele regiuni ale Asiei şi Africii.5 mild. Europa este unul dintre cele şapte continente ale planetei. mari navigatori temerari care au deschis epoca descoperirilor geografice şi a migrării europenilor pentru popularea noilor continente. încălzirea globală etc. Imnul Uniunii Europene este Odă bucuriei din Simfonia a IX-a a compozitorului Ludvig van Bethoven. (Fondul Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură). se fac împăduriri. kmp). Ţările europene vor să trăiască în pace. America şi Australia. să respecte libertatea şi identitatea tuturor popoarelor. la data de 1 ianuarie 2007. Planeta Terra Suprafaţa totală a uscatului este de 148 328 100 kmp (rotunjit 149 mil. de ajutare a populaţiei din zonele cu astfel de probleme.

În centrul Sistemului Solar se află Soarele. noul plan de învăţământ de la ciclul primar a suferit unele modificări în sensul că. Rolul şcolii în educaţia ştiinţifică şi ecologică. . au organizat marile expediţii care au dus la descoperirea Lumii Noi. scop principal al predării învăţării disciplinelor naturii şi Geografia României în ciclul primar În actuala legislaţie şcolară. rolul şcolii este acela de a acţiona în direcţia însuşirii de către elevi a unor cunoştinţe ştiinţifice şi ecologice despre natură (componente. Uranus. Cristofor Columb. în anul 1487. dorind să ajungă în India a ajuns în America. sprijiniţi de regii Spaniei şi ai Portugaliei. Terra (Pământ). Terra – o planetă a Sistemului Solar Privind cerul în nopţile senine observăm o mulţime de stele. Cea mai mică planetă a Sistemului Solar este Mercur şi cea mai mare este Jupiter. Stelele sunt corpuri cereşti care au propria lumină şi căldură. fenomenele naturale. Sistemul Solar este o părticică din Calea Lactee (Calea Laptelui). interdependenţa dintre componentele naturii. îmbarcat pe vasul Belgica şi-a adus o mare contribuţie la descoperirea vieţii plantelor şi animalelor din Antarctica. Amundsen a atins Polul Sud.10 Datorită bunei poziţii geografice. În jurul planetelor se rotesc sateliţii acestora. să contribuie la formarea unei gândiri cauzale a acestora. Până în prezent. de a şti că natura este un organism viu ale cărei componente sunt într-o strânsă unitate şi intercondiţionare. aflat în serviciul regelui Spaniei. genovezul a cărui expediţie a fost finanţată de regii Spaniei. numită Calea Lactee. El are o forţă de atracţie foarte puternică care face să se rotească în jurul său celelalte planete ale Sistemului Solar: Mercur. a făcut timp de trei ani înconjurul lumii. portughezul Bartolemeo Diaz a atins Capul Bunei Speranţe (din sudul Africii). sarcinile metodicii acestui obiect de studiu s-au dublat. Cercetătorul român Emil Racoviţă. legitatea proceselor care acţionează în natură şi interferenţa dintre cadrul geografic al ţării noastre. Portughezul Maggelan. precum şi la dezvoltarea afectivă. dovedindu-se astfel că Pământul este rotund. Soarele. Elevii ciclului primar au posibilitatea ca prin însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice din noile manuale. Deci. cauzele care le produc. se predau şi cunoştinţele legate de cunoaşterea mediului înconjurător. procese). Venus. nouă planete şi sateliţii acestora alcătuiesc Sistemul Solar. care suferă în evoluţia sa în timp schimbări determinate de cauze naturale şi sociale. Spania şi Portugalia au devenit puteri maritime recunoscute. nu s-au descoperit forme de viaţă pe nici o altă planetă a Sistemului Solar în afară de Terra. Soarele este de 1 300 000 de ori mai mare decât Pământul. Jupiter. Miliarde de stele formează o galaxie. METODICA PREDĂRII GEOGRAFIEI ROMÂNIEI 1. O importanţă deosebită în descoperirea zonelor cu gheţari veşnici au avut-o exploratorii Nansen şi Amundsen. Soarele este însoţit de alte corpuri cereşti mai mici (planete) care se învârtesc în jurul său şi cărora le transmite lumină şi căldură. Stăpâniţi de dorinţa de a descoperi şi a cunoaşte planeta. fenomene. Aşadar. la dezvoltarea spiritului de observaţie. în cadrul obiectului geografie la această formă de învăţământ. Nansen a condus prima expediţie a navei Fram în Arctica. Marte. Astfel. Noul obiect ştiinţele naturii oferă elevilor multiple posibilităţi de a cunoaşte lumea vie. Soarele este o stea de mărime mijlocie. la însuşirea unui sistem de priceperi şi deprinderi active. schimbându-i-se denumirea în obiectul ştiinţele naturii. Neptun şi Pluto. descoperind Lumea Nouă. începând cu clasa a III-a. Pământul are un singur satelit: Luna. Soarele face parte din miliardele de stele care alcătuiesc galaxia noastră. Miliarde de galaxii alcătuiesc Universul.1. navigatorii curajoşi. voluţională a fiecăru elev. Saturn.

formele de organizare ale procesului de învăţământ. 1. întocmirea programelor. axate pe conţinutul ştiinţific deja descoperit. indicaţii metodologice privind transmiterea cunoştinţelor către elevi. sinteza. busolă. abstractizarea. ca de exemplu: formarea de reprezentări geografice a priceperilor şi deprinderilor de lucru cu manualul. planuri reduse la scară etc. să explice unele probleme ce-şi află corelaţii în procesul de predare a geografiei. Motivaţia elaborării metodicii predării geografiei şi ştiinţelor naturii în ciclul primar Metoda cuprinde totalitatea metodelor şi procedeelor folosite în procesul de învăţământ. cu harta. Scopul predării geografiei în şcoală este de a-i înarma pe elevi cu un sistem de cunoştinţe despre dinamica înfăţişării reliefului patriei. Metodica predării geografiei cuprinde un sistem complex de metode şi procedee folosite de educator. principiile sale. sau de protejare şi ameliorare a mediului geografic în care trăiesc. glob. Metodica predării geografiei este de fapt o ramură principală a didacticii aplicate care prezintă metodologia de predare a acestui obiect de învăţământ.2. Metodica predării geografiei nu se poate însă constitui ca ştiinţă numai pe baza acestor legături. să dezvăluie sensul geografic al obiectelor şi fenomenelor şi să tragă concluzii pentru activitatea practică. pentru transmiterea cunoştinţelor şi pentru formarea la elevi a priceperilor şi deprinderilor practice. Pregătirea ştiinţifică a educatorului trebuie să fie la curent cu toate noutăţile ştiinţifice apărute pe plan mondial şi să fie corelate cu pregătirea psihopedagogică a elevilor din ciclul primar. cu busola şi alte aparate ce dovedesc elevilor din ciclul primar temeinicia fenomenelor geografice. metodele şi procedeele de predare. . gospodărirea. aceasta din urmă însuşându-şi anumite norme ale gândirii: analiza. ocrotirea şi protecţia naturii. metodica are ca sarcină aflarea corelaţiilor dintre procesele logice ale studiului şi exerciţiile şi aplicaţiile practice privite ca instrumente de lucru (hărţi. Trebuie să facem distincţie între metodologia ştiinţei geografice şi între metodica specifică predării geografiei patriei în ciclul primar.11 Prin studiul celor două obiecte contopite se ajunge la educarea şi formarea unei conduite ecologice. Dar pentru realizarea acestor obiective. O strânsă legătură se stabileşte între metodica şi logica de predare a materiei. este necesară cunoaşterea de către cadrele didactice a unei "anumite tehnologii didactice" cu care se ocupă metodica predării geografiei.. dar să şi opereze cu ele. ajungând ca elevii nu numai să le cunoască. hidrologice. O strânsă legătură are metodica predării geografiei cu psihologia pedagogică care-i oferă informaţii asupra legilor psihologice în conformitate cu asigurarea însuşirii cunoştinţelor de către elevi pe diferite trepte de vârstă. Pedagogia generală (partea referitoare la didactică) pune la dispoziţia metodicii predării celor două obiecte de învăţământ. Metodica predării geografiei se foloseşte acum de aceste date numai după ce le-a adaptat cerinţelor locale legate de specificul geografiei ca ştiinţă şi ca obiect de învăţământ. potrivit noului curriculum şcolar în geografie. Geografia trebuie să-i facă pe elevi să observe. Educatorul trebuie să aibă o bună pregătire cultural-ştiinţifică şi să contribuie la însuşirea de către elevi a unor informaţii de bază din domeniul: ştiinţele naturii.). care presupune acţiuni pentru conservarea. Sarcinile metodicii predării geografiei şi obiectivele educării şi instruirii prin geografie Reforma în învăţământul preuniversitar presupune racordarea direcţiilor de acţiune din conţinutul metodicii predării geografiei. să le aplice în practică. a manualelor etc. ci trebuie să-şi subordoneze existenţa coordonatelor de început a primelor elemente de orientare în natură. Din practica pedagogică datele furnizate de psihologia pedagogică ajută clar metodica predării. generalizarea. a cunoaşterii mediului înconjurător constituite global ca ştiinţe geografice. În raportul dintre metodică şi logică. geologiei. istoriei etc. geografiei. de a le forma priceperi şi deprinderi practice privind aprecierea fenomenelor meteorologice.

dirijarea demersului metodic pentru înţelegerea elementelor şi fenomenelor geografice.selectarea informaţiei pertinente şi utile din volumul de cunoştinţe geografice (potrivit nivelului de înţelegere.aplicarea strategiilor în dezvoltarea gândirii şi limbajului geografic ştiinţific (fondul de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice geografice) şi a comunicării în general prin explicarea conceptelor. Aceasta presupune precizarea conţinutului programelor şcolare. instrumente de evaluare etc. metodele şi procedeele care asigură însuşirea conştientă a cunoştinţelor şi a formării priceperilor şi deprinderilor practice ţinând seama de particularităţile de vârstă şi de puterea de înţelegere a elevilor. Obiectivele particulare pe care trebuie să la urmărească şi să le realizeze metodica predării geografiei sunt: a) să fixeze scopul instructiv-educativ al învăţării geografiei în şcoală. societate. În acest sens. a volumului de cunoştinţe şi deprinderi geografice pe care să le posede elevii.aplicarea principiilor. precum şi al fiecărei discipline geografice pe clase. În spiritul noii reforme sau curriculumului şcolar au apărut manualele alternative şi în domeniul geografiei pentru ciclul primar. accesibilizarea şi transferul dintr-un sistem în altul pentru consolidarea elementelor de bază în învăţare. toleranţă. cuprinse şi în noile programe şcolare. obiective. modul de utilizare precum şi a modului de colecţionare. procurare etc. atlasul geografic. reprezintă un concept nou şi central al teoriei şi practicii educaţiei. . a structurilor. cultură. lecturi geografice. Cele trei grupe mari de obiective. confecţionare. Stabilirea scopului instructiv-educativ al învăţământului geografic preuniversitar în raport de noile cerinţe ale societăţii româneşti pe plan naţional şi internaţional putându-se realiza prin: . b) să stabilească şi să fundamenteze principiile. izvorăsc din conţinutul "Cartei Internaţionale a educaţiei prin geografie" adoptată la Congresul Internaţional de Geografie de la Washington. 1992.respectul şi aprecierea elevilor faţă de cadrul natural şi uman al României. . .respectul pentru diversitate. . ghidul învăţătorului.atitudinea pozitivă faţă de educaţie. de interpretare şi prelucrare a datelor (plecând de la orizontul local şi apoi prin extindere la nivelul ţării). a sistemelor spaţiale. succesiunilor interacţiunilor şi cauzalităţii stabilitate între componentele mediului geografic. . document de referinţă.ocrotirea mediului înconjurător. cunoaştere. în funcţie de logica ştiinţei pedagogice.12 "Curriculum". prin utilizarea corectă a limbii române.integrarea mijloacelor de învăţământ necesare în accesibilizarea informaţiei din geografie. a particularităţilor psihice ale elevilor). manuale. 2. 3. În concordanţă cu manualul au fost realizate şi alte materiale-suport de sprijin în desfăşurarea procesului didactic cum sunt: caietul elevului. prin care se încearcă o "raţionalizare a procesului de predare-învăţare insituţionalizată prin optimizarea componentelor sale: programe. .. să eşaloneze cunoştinţele în cadrul programelor şi capitolelor. Cultivarea de atitudini şi valori care se referă la: . prin metodica predării geografiei se pot urmări principalele sarcini sau obiective care contribuie la realizarea procesului instructiv-educativ al disciplinelor respective: 1. şi procedeelor pedagogice generale şi specifice geografiei pentru dezvoltarea de capacităţi intelectuale şi competenţe (generale şi specifice) în vederea asimilării cunoştinţelor fundamentale dezvoltate prin geografie. Realizarea deprinderilor de raportare corectă în spaţiu şi timp. Obiectivul fundamental al oricărei metodici şi prin urmare şi al metodicii predării geografiei poate fi formulat astfel: "să pornească de la problemele vieţii şi activităţii productive şi să se înscrie tot mai mult pe direcţia de dezvoltare actuală şi de perspectivă ale cercetării ştiinţifice ce vin în sprijinul diferitelor probleme practice şi educative privind pregătirea elevilor bine instruiţi". metodelor. de orientare şi localizare a componentelor geografice. . Aceasta presupune . civilizaţie.

în experimentele întreprinse se foloseşte cu succes observaţia. b) aplicarea în practica şcolară a noilor metode şi procedee de a transmite mai uşor cunoştinţele elevilor cu privire la geografia fizică şi economică a ţării noastre. programe restructurate şi manuale noi). desenarea. c) organizarea ştiinţifică a cercetării impune căutarea şi stabilirea unor metode care să permită desprinderea unor concluzii capabile să răspundă cerinţelor formulate mai sus. Această metodă ajută la depistarea experienţei pozitive obţinută de cadrele didactice. .studierea şi generalizarea experienţei înaintate a predării geografiei în ţara noastră. Acest lucru se poate realiza dacă permanent în timpul predării se prezintă material didactic care localizează ceea ce se învaţă în spaţiu şi timp. ceea ce înseamnă că formarea deprinderilor de a lucra cu harta. trebuie astfel organizate încât elevii să primească treptat cunoştinţe clare despre geografia fizică şi economică a ţării noastre. Deosebit de important este ca în procesul dobândirii cunoştinţelor să se urmărească formarea gândirii geografice la elevi.13 căutarea şi indicarea regulilor după care se poate învăţa geografia. Pentru aceasta se impune organizarea de activităţi cu conţinut practic în clasă.cercetarea şi găsirea noului prin experimentarea unor metodologii particulare care apar în procesul predării geografiei. vegetaţia. în cabinetul de geografie. trebuie să se înscrie între obiectivele care permanentizează rolul educatorului atât în predarea cunoştinţelor şi la verificarea acestora cât şi în organizarea şi desfăşurarea altor activităţi în clasă sau în afara clasei. Prin studierea geografiei elevii acumulează o mare cantitate de cunoştinţe în legătură cu diversele fenomene care se petrec în natură şi societate. În acest scop. Studiul geografiei trebuie să fie legat de practică. În acest scop foloseşte aceleaşi metode de cercetare pe care le utilizează şi alte ştiinţe. 1. Se impune deci o permanentă documentare ştiinţifică care să conducă la cunoaşterea a tot ce a fost valoros în trecut şi a ceea ce este nou în domeniul predării geografiei şi al disciplinei de specialitate.. clima. . Acţiunea educativă a materialului geografic creşte dacă elevii percep nemijlocit ceea ce li se comunică. De aceea este necesar să se creeze condiţii ca elevii să observe cât mai mult în mod direct şi să cunoască atât natura cât şi viaţa oamenilor mai întâi în orizontul local şi apoi pe cuprinsul patriei. În acest scop este necesar să se acţioneze pentru formarea la elevi a unor priceperi şi deprinderi utile în viaţă. să arate deosebirile dintre un loc şi un altul (realizându-se deci descrierea cauzală şi comparativă) privind relieful. respectiv interpretarea hărţilor. solul. adaptând însă aceste metode specificului geografiei ca obiect de învăţământ. cercetarea orizonului local etc. fiind folosită atât ca metodă independentă. citirea. ancheta.). particularităţile demografice şi economice. precum şi a experienţei înaintate din alte ţări. Cele mai frecvente metode folosite în studiul geografiei sunt: observaţia. care trebuie respectat cu consecvenţă.4. Este cea mai răspândită metodă de cercetare. studiul documentelor şi experimentul pedagogic. cât şi ca auxiliar al altor metode. începând cu elevii ciclului primar. când se formează primele noţiuni geografice şi până la terminarea liceului. metodica predării geografiei trebuie să-şi orienteze cercetările spre trei izvoare principale: .studierea trecutului nostru în domeniul predării geografiei. a) Observaţia. are ca sarcină principală studierea problemelor instructiv-educative ale predării geografiei în şcoală. convorbirea. Gândirea geografică şi expunerea cunoştinţelor acestui obiect de studiu este legată nemijlocit de hartă. pe terenul geografic sau în natură (observarea şi analiza fenomenelor. Orice cercetător care utilizează această metodă trebuie să se desfăşoare după un plan în prealabil stabilit. Predarea întregului sistem de ştiinţe geografice în şcoală. Metodele de cercetare folosite de metodica predării geografiei a) reorganizarea conţinutului geografiei la clasele I-IV (prin plan de învăţământ. De ex. efectuarea unor măsurători simple. . Metodica predării geografiei ca disciplină ce-şi află locul la contactul pedagogiei cu geografia.

Toate problemele puse sub observare trebuie analizate şi prelucrate pe linia scopului care trebuie să realizeze şi să răspundă la întrebările planului. în raport cu importanţa lor. Se pot cerceta: catalogul clasei. Se urmăreşte în procesul de învăţământ un singur aspect. de pildă. . metodele şi procedeele de cercetare. d) Metoda experimentală este cea mai importantă metodă de cercetare fiind considerată ca bază a ştiinţei moderne. Pentru verificarea ipotezei generale se stabilesc obiectivele cercetării care trebuie să fie înscrise în plan. date care pot duce la organizarea unor cercetări. cum a fost însuşit capitolul Orientarea prin deplasarea pe teren? Câţi dintre elevi n-au înţeles şi de ce? Care ar fi cauzele neînţelegerii? Ce lecturi trebuie citite pentru a-i convinge pe elevi care sunt mijloacele de orientare şi cum trebuie să ne orientăm în natură? Se poate organiza o cercetare axată pe geografia judeţului în care se observă modul de îmbinare. dar este un interviu. dar separat. Această metodă poate fi îmbinată cu metoda convorbirii. De pildă. Alteori. Observarea selectivă descompune procesul predării pe părţi componente: predare. Integral se face când se porneşte de la un studiu complet cu privire la predarea geografiei în ciclul primar. fiind de altfel. schimbă condiţiile de desfăşurare a procesului de predare. de corelare dintre noţiunile de geografie fizică şi geografie economică. la ansamblul lecţiei sau a activităţii care este studiată. sau date care pot confirma concluziile la care ajunge o cercetare efectuată prin utilizarea altor metode de cercetare. realizată nu de cercetător. formare de priceperi şi deprinderi practice etc. de asemenea. cum reuşim la clasa a IV-a să formăm la elevi reprezentări şi noţiuni geografice din cadrul geografiei fizice?). la care se pot stabili ipoteze de lucru. elevi. Planul cuprinde. În planul de cercetare se vor include şi probleme de control care vor fi date pentru verificarea rezultatelor obţinute în urma aplicării unor anumite procedee. Planul de cercetare se prelucrează în cadrul comisiei metodice a învăţătorilor la care va fi prezent şi profesorul de geografie şi se vor aduce îmbunătăţiri acestuia. asimilare de cunoştinţe. să se rezolve în lumina unor probleme concrete ale învăţământului (de ex. se pot stabili obiectivele care urmează să fie cercetate. O cercetare experimentală în domeniul metodicii geografiei poate să propună rezolvarea unor sarcini practice. jurnalul de însemnări ale educatorului. metodica interpretării materialului adunat prin care se stabilesc modul în care vor fi analizate din punct de vedere cantitativ rezultatele obţinute prin cercetare în aşa fel încât să se stabilească în ce măsură rezultatele confirmă sau infirmă ipoteza stabilită iniţial. c) Cercetarea documentelor şcolare. elaborată în prealabil. Importanţa acestei metode constă în aceea că permite să se adune fapte. Înseamnă toată documentarea în legătură cu o anumită problemă propusă spre cercetare. practicanţi din cadrul colegiilor pedagogice). Observarea selectivă poate duce însă la concluzii practice eficiente numai în cazul în care problema cercetată este raportată la întreg. ci de alţi factori (cadre didactice. o observaţie indirectă. După această analiză sumară a problemei trebuie să se precizeze scopul şi ipoteza cercetării care vor fi formulate în raport cu poziţia metodologică. părinţi.14 Planul se face pe o ramură de studiu integral sau selectiv. În plan se precizează. Experimentul se organizează după o anumită ipoteză de lucru. Metoda anchetei se bazează pe metoda observaţiei. registre de inspecţie şcolară etc. iar selectiv se face asupra unui capitol. sau toate. b) Ancheta. Experimentul introduce noul în practica şcolară. pentru aplicarea căreia se cer organizate acţiuni şi pregătirea materialelor care să ajute la desfăşurarea experimentului. Astfel. modifică fenomenele. util mai ales în faza iniţială a cercetării când pe baza datelor obţinute. poate fi urmărit: rolul comparaţiei în înţelegerea şi însuşirea conştientă a cunoştinţelor geografice. Precizarea scopului şi a ipotezei de lucru fixează cadrul general şi perspectiva cercetării.. de asemenea. de interes imediat al învăţământului geografic şi să ajungă în acelaşi timp la soluţionarea unor probleme teoretice. desfăşurarea cercetării poate avea o cale inversă: plecând de la elucidarea unor probleme teoretice. Pare a fi o anchetă.

perceperea fenomenelor şi a proceselor din realitatea înconjurătoare prin contactul elevilor cu lumea vie (plante. din 2001) Se ştie că pedagogia recomandă obiectivele unui obiect de învăţământ în: obiective generale. pentru anul şcolar 1998-1999. Programa este astfel concepută încât să nu îngrădească. observarea schimbărilor ce au loc în natură într-un timp îndelungat. . a rezultatelor aşteptate în urma unei instruiri asupra elevilor. ci drept o cale de cunoaştere activă. Reforma învăţământului în ceea ce priveşte predarea ştiinţelor necesită o schimbare de esenţă: ştiinţele nu se mai predau ca un ansamblu de fapte. a) Obiectivele generale pot fi: cognitive. în crearea înţelegerii factorilor perturbatori şi stabilizatori ai mediului înconjurător şi a adaptării comportamentului de ocrotire a mediului înconjurător. educatorul trebuie să formuleze corect obiectivele pentru fiecare temă şi subiect din programă: alegerea strategiei de predare a metodelor şi formelor de organizare în clasă şi în afara clasei. deprinderile şi experienţele colegilor. atitudinilor la elevi etc. a lumii înconjurătoare. c) Obiectivele operaţionale urmăresc realizarea cunoştinţelor. animale) şi cea nevie (sol. obiective specifice.să asigure elevilor materialul didactic necesar investiţiilor. Operaţionalizarea obiectivelor se realizează prin desfăşurarea fiecărei lecţii. În noua programă a MEN (MEC) apărută relativ recent. a învăţătorului sau a profesorului. prin observaţii şi acţiuni sau alte manifestări observabile şi măsurabile. cu accent pe formarea unei atitudini ecologice. b) Obiectivele specifice se adresează diferitelor discipline de învăţământ şi sunt caracteristice scopurilor fundamentale de realizare a conţinutului ştiinţific al obiectivului respectiv. La fiecare lecţie. interrelaţiile şi transformările din natură. . Scopurile şi finalităţile învăţământului primar indică domeniile şi tipurile de schimbări educative care sunt concordante cu precizările noii programe şcolare şi urmăresc dezvoltarea intelectuală şi educativă a elevilor. gândirea independentă a autorului de manuale.15 CONŢINUTUL PROGRAMEI ANALITICE A GEOGRAFIEI ROMÂNIEI PENTRU CICLUL PRIMAR (ANTERIOR NOII PROGRAME. .să încurajeze elevii în a se autoevalua.elaborarea unor obiective centrale pe formarea de capacităţi. relief.). .dirijarea proceselor de observaţie spre ceea ce este esenţial.să dezvolte curiozitatea elevilor prin angajarea lor în acţiuni concrete de explorare. cei care predau ştiinţele ar urma: . Cu alte cuvinte. aceasta înseamnă specificarea în mod concret a ceea ce trebuie să cunoască şi să facă prin muncă independentă elevilor la încheierea procesului de predare-învăţare. afective şi psihomotorii. folosirea mijloacelor de învăţământ pentru fiecare lecţie. ape etc.să manifeste respect pentru ideile. convingerilor. familiar acestora. deprinderilor. Astfel. .înţelegerea.. formarea şi asimilarea unor noţiuni ştiinţifice precise. subsol. precum şi libertatea acestora de a alege şi de a organiza activităţile de învăţare cele mai adecvate atingerii obiectivelor propuse. . Educatorul trebuie să aibă în vedere realizarea acestor obiective care urmăresc: .să identifice şi să folosească resurse din afara sălii de clasă. desemnează tipuri de performanţă. derivate la rândul lor din obiectivele generale determinate de idealul educaţional. Dominantele curriculumului şcolar actual faţă de cel anterior sunt: . prin concepţie sau mod de redactare. . . de fenomene şi de reguli care trebuie memorate. se precizează în introducere: "Curriculum-ul de Ştiinţe pentru clasa a III-a şi a IV-a" a fost realizat pornind de la scopurile şi obiectivele generale ale predării şi învăţării ştiinţelor naturii la acest nivel de şcolaritate: trezirea curiozităţii ştiinţifice a copiilor şi înţelegerea unor fapte şi fenomene din universul imediat. .să dirijeze discuţiile dintre elevi în scopul descoperirii semnificaţiei unor fenomene ştiinţifice. prin acţiune directă.să determine elevii să-şi asume responsabilităţi şi să fie cooperanţi. . obiective operaţionale.formarea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a surprinde realităţile.

transformările fizice suferite de corpuri şi interacţiunile dintre copruri. rupere. greutate. Dezvoltarea capacităţilor de explorare-investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 1. .vizite. . după criterii simple. 3. 1. cunoscute de copii din viaţa de toate zilele. maşinuţe. evaporare. CURRICULUM LA CLASA A IV-A A.observarea unor desene care să evidenţieze rolul O2 în întreţinerea arderii. 1. pâlnii. Exemple de activităţi de învăţare . 2.. . respingere. 2. . deformare.2. să perceapă şi să diferenţieze existenţa unor interacţiuni. materiale etc. . împingere).observarea în cadrul unor experimente a unor transformări suferite de corpuri (rupere. Obiective cadru: 1.abordarea ştiinţei ca învăţare prin experimentare. bile. să folosească adecvat pentru a descoperi însuşirile corpurilor. să efectueze operaţii experimentale simple şi observaţii pentru a descoperi însuşirile corpurilor. să observe şi să descrie în cuvinte simple materiale naturale şi prelucrate din mediul apropiat.demonstrarea modului de mânuire a instrumentelor (pahare. volum).1. Dezvoltarea interesului faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii. 1. utilizarea informaţiei etc. miros. măsurarea. ardere.3.completarea unor tabele sau a unor diagrame cu ajutorul cărora să se clasifice amestecuri. . să identifice anumite transformări suferite de corpuri.utilizarea şi integrarea informaţiei noi în ceea ce elevul ştie deja din experienţa personală. gust. . 2. ruginire etc. etc.1. Dezvoltarea capacităţii de comunicare. Dezvoltarea capacităţilor de explorare-investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate Obiective de referinţă 2. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 1. excursii ca caracter didactic în scopul sesizării diferitelor tipuri de material. să clarifice amestecuri şi materiale. după unul sau două criterii. tracţiune. transformărilor fizice suferite de corpuri (deformare.observarea unor desene şi experimente ilustrând interacţiuni în scopul diferenţierii tipurilor de forţe întâlnite (atracţie. valorificând terminologia ştiinţifică învăţată.).observarea unor materiale în scopul stabilirii caracteristicilor acestora.operaţii experimentale care să conducă la descoperirea însuşirilor fizice ale apei (formă.) stării de mişcare şi .4. Exemple de activităţi de învăţare Pe pacursul clasei a IV-a se recomandă următoarele activităţi: .predominanţa conţinuturilor de tip formativ. .2.16 . transformările fizice suferite de corpuri şi interacţiunile dintre corpuri. transparenţă. .utilizarea unor obiecte de uz curent. .).menţionarea în curriculum a unor activităţi de învăţare destinate dezvoltării unor deprinderi cum ar fi: observarea. rigle etc. 4.

. radio-tv. poluarea solului. 4.lucrul pe grupe. să prezinte rezultatele unui demers de .alcătuirea unor tabele în care să înregistreze de fiecare dată observaţiile şi măsurătorile efectuate.2. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII de repaus a unor corpuri.. volum. necesare investigaţiei.4. apartament. cel care va cronometra timpul. învăţaţi. circuitul apei în natură.5. dramatizări vizând ginaţia şi curiozitatea ştiinţifică. 2. B. folosirea ma-terialelor naturale. interacţiuni între corpuri (acţiunea greutăţii asupra corpurilor). să-şi exprime atenţia faţă de mediu.investigaţii pe teme diferite folosind fişe de instrucţiuni sau desene: separarea unor amestecuri. interacţiuni.prezentarea clară şi concisă folosind clasei anumite informaţii ştiinţifice aflate limbajul ştiinţific însuşit a unor emisiuni prin mass-media. în fiecare grup se stabilesc pentru a investiga o situaţie de natură următoarele roluri: cel care conduce discuţia ştiinţifică din mediul înconjurător.vizite la grădina zoologică. să efectueze măsurători ale distanţei şi duratei de deplasare pentru corpurile aflate în mişcare şi să le verifice prin repetare.îngrijirea unor animale. să participe activ în cadrul unui grup . cel care va raporta întregii clase concluziile grupului. însuşirilor fizice ale aerului (formă.formularea de întrebări care să genereze ipoteze verificabile experimental. .2.organizarea datelor de tabele şi formularea de concluzii simple pe baza acestora. să-şi manifeste şi să-şi dezvolte ima. investigare folosind termenii ştiinţifici reviste. . 3. rezervaţii naturale etc. 3. transformările fizice ale apei. antrenând întregul grup.3. rolul solului. viteza de mişcare. . interacţiunilor dintre corpuri. parc. 4.. însuşirile aerului. să redea în limbaj propriu în cadrul . .completarea rezultatelor obţinute. mişcarea corpurilor. 2. povestiri. . . 3. . .3. pe teme de ştiinţe. atlase.plantarea şi îngrijirea plantelor din spaţiul verde al şcolii.1. . însuşirile apei. Dezvoltarea interesului faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii Obiective de referinţă: Exemple de activităţi de învăţare: 4.17 2. Dezvoltarea capacităţii de comunicare.jocuri de rol.măsurarea distanţei parcurse într-un timp dat de corpuri diferite.observarea rolului oxigenului în menţinerea arderii. transparenţă). valorificând terminologia ştiinţifică a învăţării Obiective de referinţă: Exemple de activităţi de învăţare: 3. ziare. apei şi aerului. dintr-un set dat.selectarea materialelor şi a ustensilelor selectând materialele şi ustensilele adecvate. să realizeze experimente pe teme date .1. transformări fizice suferite de acelaşi corp.folosirea unor surse bibliografice. să formuleze probleme simple în care sunt implicate date experimentale şi cunoştinţele anterioare. dicţionare etc. mişcarea corpurilor. . cel care înregistrează activitatea desfăşurată de grup.

refolosire. frecare. S2. Aerul.S3. ruginire etc. Efectuarea de experimente dirijate. volum: forme de existenţă în natură. acrire. Mişcarea corpurilor-repaus. Cu alte cuvinte. gust. formă.însuşiri: gaz.Poluarea solului. formă.18 1. solidificare. 3. transparenţă. Tipuri de forţe: împingere. Dezvoltarea capacităţilor de exploatare. precum şi importanţa prezentării unui mediu ambiant favorabil unei vieţi sănătoase şi echilibrate. GEOGRAFIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR Curriculum de clasa a IV-a îşi propune să-i familiarizeze pe elevi cu noţiuni elementare de geografie. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ Obiectiv cadru: 1. S4. Solul.surse şi modalităţi de prevenire. rol: suport şi sursă de hrană. respingere. Poluarea. faptul geografic imediat. Materiale naturale şi prelucrate. Interacţiuni-efectele acestora asupra corpurilor: modificarea stării de mişcare şi deformarea acestora. Sol-însuşiri: permeabilitate. Viteza de mişcare.. petrol. Se urmăreşte. cărbune. Mutaţia esenţială propusă de prezentul curriculum şcolar este trecerea de la geografia de tip descriptiv spre un demers de învăţare care încurajează înţelegerea relevanţei geografiei pentru viaţa cotidiană a copilului. gaz. i se propune elevului descoperirea progresivă a aspectelor definitorii ale spaţiului geografic românesc. Pornind de la elementele de geografie a orizontului local. Aerul. Prezentarea rezultatelor unei investigaţiiexperimentat în mod simplu şi clar. miros. Materiale naturale şi prelucrate-sare. transparenţă. Descrirea însuşirilor şi caracteristicilor vieţuitoarelor şi fenomenelor naturale observate. Dezvoltarea capacităţii de comunicare S5. dizolvare. lichid. tracţiune. magnetizare. Apa. 3. materiale de construcţie. Formularea de enunţuri ştiinţifice valorificând terminologia ştiinţifică învăţată. viteza de mişcare. Standarde S1. apoi. utilizări. 2. Amestecuri-însuşiri: solid. volum. C. putrezire. separarea amestecurilor: decantare. gust. mişcare. culoare. componenţă: oxigen şi dioxid de carbon. gaz. . Fenomene chimice-ardere. de a investiga şi de a înţelege. evaporare etc. circuitul apei în natură. hârtie. miros. norme de protecţie. Mişcarea corpurilor. căi de prevenire a efectelor negative ale fenomenelor chimice. Fenomene fizice-deformare. S6. minereuri. fertilitate. Amestecuri. fermentare. trezirea interesului acestuia de a cunoaşte direct. pertinente pe baza informaţiilor extrase din datele experimentale. atracţie. Fenomene fizice şi chimice. prin folosirea unor instrumente. ori de câte ori este . gaze naturale. sticlă. Compararea unor funcţii şi stări ale corpurilor în funcţie de condiţiile de mediu. apei şi aerului. deformare. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii. Apa. greutate. solubilitate. la un nivel elementar. lichid. relativ simple şi accesibile vârstei şcolare mici. studiul geografiei trebuie să depăşească. mase plastice. însuşiri. Realizarea de experienţe folosind investigare a realităţii şi de experimentare instrumente familiare. 2.însuşiri: solid. Interacţiuni. filtrare.

activităţi de învăţare realizate inclusiv în spaţiul clasei. Observarea.însuşirea de tip academic. 4.centrarea pe conţinuturi teoretice şi pe . descrierea şi relaţionarea elementelor de mediu geografic pe baza diverselor surse geografice.4. Totodată.19 nevoie. ele pot fi grupate într-un anumit semestru. . natura înconjurătoare fiind mediul cel mai potrivit de familiarizare a elevului cu faptul geografic. Din această perspectivă. fiecare şcoală are libertatea de a repartiza orele alocate prin planul-cadru de învăţământ.înţelegerea relevanţei geografiei pentru a cunoştinţelor de geografie. Programa concretizează viziunea asupra existenţei individuale şi sociale în lumea contemporană.activităţi de învăţare realizate exclusiv în . acordând o atenţie specială păstrării logicii interne a disciplinei. 3. Obiectivele cadru sunt: 1. cadrul didactic poate decide cu privire la succesiunea cea mai adecvată a temelor. mijlocul naturii. 3. prin contactul direct cu faptul studiat şi prin metoda "a învăţa prin experimentare". dimpotrivă.activităţi de învăţare generate dinspre . după cum consideră necesar. de orientare etc. capitol. bazată pe perceperea corectă a unor evenimente care au loc simultan. considerate a fi cele mai adecvate atingeri ale obiectivelor propuse.număr de ore fix pentru fiecare temă. 3. insuficient adaptată înţelegere a faptelor şi a fenomenelor cavârstei şi posibilităţilor de înţelegere ale racteristice mediului geografic înconjurător copiilor. neproductiv materia. 2. CURRICULUM-UL ACTUAL . cu accent pe viaţa de toate zilele. Dominantele noului curriculum faţă de cel anterior sunt următoarele: 3. Perceperea şi reprezentarea spaţiului geografic. de la localitate la planetă. Astfel. respectând condiţia parcurgerii integrale a conţinuturilor obligatorii ale curriculum-ului. . cât şi la nivelul ţării.centrarea pe formarea capacităţilor de informaţia factuală. un rol foarte important îi revine şcolii în a-l ghida pe elev în formarea unei imagini obiective asupra raporturilor spaţiale şi temporale care caracterizează realitatea observabilă în mod direct sau imediat. la comunitate şi la societatea zilelor noastre.activităţi de învăţare generate de obiectivele conţinuturi. În acest context.libertatea cadrului didactic de a alege numărul de ore. în funcţie de posibilităţile locale şi de interesele elevilor.). (cu accent mai ales pe formarea deprinderilor de investigare. atât în orizontul local şi apropiat. din 2005) Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a îşi propune să contribuie la construirea orizontului de existenţă cotidiană a elevului (începând de la localitatea natală. Altfel spus. Dezvoltarea comportamentelor favorabile ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător. CURRICULUM-UL ANTERIOR . Curriculum şcolar de faţă este astfel conceput încât să nu îngrădească prin concepţie sau mod de redactare stilul cadrului didactic.3. urmărite. excesiv ştiinţific . . în alternanţă cu lecţiile de istorie sau. reprezintă orizontul-sursă al informaţiilor referitoare la viaţa cotidiană. Acest spaţiu. CURRICULUM-UL CLASEI A IV-A (NOUA PROGRAMĂ. prin contactul direct cu detalii care supraîncărcau în mod fenomenul geografic.2. cele aproximativ 17 ore alocate disciplinei pot fi desfăşurate de-a lungul întregului an. . al continentului natal şi al lumii contemporane. spaţiul îngust al sălii de clasă. Cunoaşterea şi utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei. să ofere acestuia libertate de alegere şi de organizare a unor activităţi de învăţare. prezentul curriculum oferă . celălalt semestru fiind integral dedicat studierii istoriei. până la nivelul planetei).

raportarea elementelor observate la suporturi cartografice simple. ceea ce este cunoscut sub numele de „treceri succesive de scară”.exersarea trecerii de la o scară la alta. portofolii. În vederea optimizării procesului didactic propriu-zis. în mod direct sau mediat. Aceasta presupune şi valorificarea informaţiei specifice din mass-media (referitoare la orizontul apropiat. Ştiinţe ale naturii. la cele ale ţării. a mediului geografic. situarea României în continentul european şi în lume. facilitează elevului un demers introductiv în geografie: de la localitatea natală la planetă.utilizarea informaţiilor elementare din surse diferite de informare. . fenomene şi procese specifice orizontului local.utilizarea informaţiei (directe şi indirecte). Conţinuturile prevăzute în cadrul programei nu au semnificaţie în sine. asigurând trecerea gradată de la abordarea unor elemente. în relaţie cu obiectivele învăţării. sub raport educaţional. Limba şi literatura română. cu elemente esenţiale care reprezintă realităţi ale spaţiului geografic. Educaţie civică). evaluare orală). Europa. ţară. prin treceri succesive de scară.realizarea unei cortelaţii mai strânse cu obiectivele şi conţinuturile disciplinelor care fac parte din aceeaşi arie curriculară (Istorie. esenţializat.raportarea realităţilor teritoriale mai restrânse la cele cu o întindere mai mare. învăţarea va fi axată pe o serie de activităţi ca: .identificarea şi selectarea unor informaţii specifice.20 aparatul conceptual şi metodologic pentru descoperirea şi explorarea.. ale continentului şi ale planetei ca întreg. caracteristicile geografice generale ale României şi diferenţierile sale regionale (unde se pune din nou accent pe orizontul regional apropiat). elementele de geografie a orizontului local. . pot fi valorificate în mod prioritar. . . . până la dimensiunile planetei. a grupării conţinuturilor în concordanţă cu reperele majore ale contextului educaţional. de către elev. din sursele mass-media.utilizarea unor forme variate de evaluare care să permită identificarea corectă a performanţelor şcolare (texte scrise. pe de o parte. Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a prezintă selectiv. .realizarea unor exerciţii de raportare permanentă. . prezenta formulă de construcţie a conţinuturilor. Noul curriculum de geografie dezvoltă sensibil dimensiunea socială a acestei discipline şi apelează la elemente. Programa oferă premisele pentru construirea unei reprezentări asupra realităţii înconjurătoare de la nivelul localităţii natale. pentru atingerea obiectivelor de referinţă asumate prin planificarea anuală şi prin proiectarea unităţilor de învăţare. ci numai în relaţie cu obiectivele învăţării. structurat pe niveluri şi în sisteme succesive. pot fi valorificate următoarele sugestii de aplicare: . . sintetic. Pentru dirijarea acestui demers de cunoaştere. prin hărţi succesive simple. judeţ. . strict necesare atingerii obiectivelor asumate.dimensionarea conţinuturilor şi a informaţiei la elementele esenţiale. de la parte (orizontul apropiat şi local) la întregul în care se înscrie.observarea (liberă sau dirijată) a realităţii înconjurătoare. Astfel.interpretarea unei informaţii cartografice minime şi intuitive. utilizarea unor conţinuturi „în sine”. şi experienţa proprie a elevilor (directă şi mediată de sursele de informare). pe de altă parte. . servind strict la realizarea acestora. fenomene şi informaţii relevante pentru viaţa cotidiană a elevului. nu poate duce la creşterea performanţelor şcolare. care este complementară observării directe. Curriculumul permite o organizare flexibilă a instruirii. . de ex. Matematică. lumea contemporană). ordonate de la localitatea natală la planetă. Un element important îl constituie posibilitatea realizării unei legături mai strânse între activităţile de învăţare şi conţinuturile ofertate. dar şi cu alte discipline ca. regiune. a unor termeni şi denumiri presupuse din perspectiva unei tradiţii.

orizontului local şi al ţării local şi apropiat.realizarea unor reprezentări simple cartografice ale orizontului local şi apropiat 1. fişe. Reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate la planetă) 2.1..exerciţii de localizare empirică. apropiat şi local imediat.exerciţii de realizare a unor reprezentări al planetei.2. să localizeze corect elemente ale spaţiului . al Europei. ţării. cu ajutorul unor repere (râuri. forme de - construcţii) şi al punctelor cardinale. apropiat. Relaţionarea elementelor geografice. Europa. ghiduri. Pentru accesibilizarea învăţării. pe harta judeţului. jurnale de călătorie. mijloace elementare de la cartografice simple referitoare la ţară. pe teren şi pe hartă. .exerciţii dc recunoaştere a unor elemente geografic (de la localitate la planetă).exerciţii (pe teren) de apreciere empirică şi de măsurare a unor distanţe accesibile. la nivelul ţării. Relaţionarea elementelor geografice.a elementelor din orizontul local şi apropiat. materiale didactice etc. al relief. 1. Europei. să se situeze corect în spaţiul imediat. Europei a unor itinerare / trasee imaginare care reunesc aceleaşi elemente spaţiale 2. pe baza unor surse diferite 3. este necesară utilizarea unor suporturi educaţionale variate: hărţi.4. a ţării. la Glob (be baza utilizării semnelor local) convenţionale şi a scării de proporţie). fotografii. să utilizeze mijloace elementare de orientare (puncte cardinale. context dat a Europei. reprezentare a spaţiului (imediat. alte repere observabile) în spaţiul apropiat. a ţării. pe harta judeţului. Exemple de activităţi de învăţare Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă activităţile: . să aprecieze în mod empiric distanţe accesibile direct 1. din cel local şi ţară. fotografii. într-un geografic local. să utilizeze. pe baza unor surse diferite Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare . . Manifestarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 1. . în diferite surse de informare (ex.Reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate la planetă) Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 1. Utilizarea adecvată a limbajului specific geografiei 4. .întocmirea. Obiective cadru 1.exerciţii de localizare. . . caiete de activitate independentă. în situaţii diferite de ex.3. filme documentare. pe harta judeţului.recunoaşterea şi localizarea.21 utilizarea unor exerciţii şi activităţi de învăţare care să stimuleze perceperea realităţii înconjurătoare (de la localitatea natală la planetă). atlase. ca un întreg. .exerciţii de localizare a elementelor din orizontul imediat.5. diapozitive) etc a unor obiecte aparţinând spaţiului imediat 1.

exerciţii de descriere succintă.1.4.identificarea de corespondenţe între elemente observate direct şi mediat.compararea succesivă a unor hărţi realizate la scări diferite. să situeze anumite elemente grafice într-o ierarhie spaţială (de la localitate la planetă) 3. a unui element observat înconjurătoare direct sau mediat.2. . hărţi.5.1.formularea unor răspunsuri la întrebări. grafice a datelor observate.exerciţii de descriere succintă a caracteristicilor unor fenomene şi fapte observate în realitatea înconjurătoare.3. . sub diferite forme (fişe. . folosind surse de informare diferite. referitoare la fenomene observate direct referitoare la fenomene observate. 3. în fotografii şi pe hărţi. să elaboreze enunţuri explicative .3. să observe progresiv elemente din dirijată realitatea înconjurătoare 2.2.exerciţii de notare (înregistrare).exerciţii de observare nedirijată şi . să descrie în enunţuri simple elemente . să îşi exprime interesul pentru cunoaşterea . tabele. pe baza unui vocabular de sprijin. 2.explorarea mediului din orizontul local şi . de la orizontul la apropiat la planetă) 2. 3.exerciţii de grupare / de discriminare a unor elemente reprezentate la niveluri şi scări diferite.completarea unor fişe de observare. Utilizarea adecvată a unor termeni limbajului specific geografiei Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 3.prezentarea unor caracteristici ale realităţii înconjurătoare.enumerarea.descrierea dirijată după o hartă simplă. să compare elemente şi relaţii reprezentate la niveluri şi la scări diferite.exerciţii de explicare a unor relaţii vizibile între elemente 4. observate sau deja prelucrate simple) 2. Manifestarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 4. a unor elemente referitoare la realitatea înconjurătoare.1.6. direct sau percepute mediat (redate în diferite moduri) 2.exerciţii de completare a unor enunţuri reprezentate pe suporturi catografice lacunare pornind de la un suport carto. . . să înregistreze date specifice geografiei. pe baza unor caracteristici date. să construiască enunţuri simple şi dezvoltate . să identifice în diferite surse de informare (texte. . . în texte.22 La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 2. să descopere relaţii simple între diverse elemente din mediul înconjurător. . . imagini etc) caracteristici ale realităţii înconjurătoare Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă activităţile: . cu ajutorul despre fenomene şi fapte observate în realitatea termenilor specifici.

Punctele cardinale Harta simplă a orizontului local şi orientarea pe aceasta. Orientarea în orizontul apropiat Planul clasei.1. vegetaţia. . inclusiv a consecinţelor intervenţiei omului (pozitive saun negative). populaţia şi aşezările omeneşti ale ozizontului local Aplicaţii practice în orizontul local .realizarea unui plan individual de observare a unor fenomene de degradare a mediului din zona de reşedinţă. să colaboreze cu cei din jur. săptămâna. ROMÂNIA ÎN EUROPA ŞI PE GLOB . „Hărţi diferite ale orizontului local” .5. . . Uniunea Europeană . Europa – un continent la nivelul planetei Caracteristici geografice generale. România în Europa Ţările vecine.3. De la orizontul local la ţară Treceri succesive de scară ilustrate pe hărţi 1. Orizontul local Linia orizontului. Unităţi majore de relief Clima.1.3.23 cunoaşterea mediului înconjurător. Caracteristici geografice generale Limitele şi vecinii Relieful (caracteristici generale şi trepte de relief). vegetaţia.2. cartierul. al şcolii. Organizarea administrativă Prezentarea localităţii natale. al cartierului şi al localităţii . identificând diferite modalităţi de conservare şi de ocrotire a mediului înconjurător 4. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI .4.2. planul locuinţei. Orizontul apropiat Sala de calsă. animalele şi solurile – aspecte generale Locuitorii şi aşezările omeneşti Principalele activităţi economice . anul) în explicarea unor Modificări ale realităţii observate 1.2. în spiritul iniţiativei faţă de protecţia mediului de viaţă apropiat. apele.jocuri de rol. anotimpul. Scurtă prezentare geografică a ţărilor vecine . hidrografia.1. Marile unităţi geografice ale ţării (prezentare generală): a) Carpaţii b) Dealurile şi podişurile c) Câmpiile d) Studiu de caz: caracterizarea generală a unei unităţi geografice .realizarea unor proiecte de grup. luna. CONŢINUTURI (introducere în geografie: de la localitatea natală la planetă) 1. localitatea.1. Repere de timp (ora. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ORIZONTULUI APROPIAT ŞI LOCAL . ziua. a reşedinţei de judeţ şi a judeţului Harta administrativă Bucureşti – capitala României 1. Caracteristici geografice ale orizontului local Elemente generale despre relieful.2. Terra – planeta oamenilor Momente importante în descoperirea planetei Terra – o planetă a sistemului solar .

Astfel. Identificarea unor relaţii elementare pe baza unor observaţii sau pe baza unor surse diferite 3. psihomotorii). Idealul educaţional. In cazul acesta elevul trebuie să definească. Ele devin obligatorii atunci când se optează pentru curriculum extins.să precizeze obiectul acţiunii: ce anume să ştie elevul la sfârşitul lecţiei: să definească.să poată să descrie condiţiile situaţiei didactice. mediu şi maxim de răspunsuri pentru a se obţine un anumit număr de puncte în vederea evaluării corecte a fiecărui elev acordându-i-se calificativul meritat. . Clasificarea elementelor observabile din realitatea înconjurătoare 2. . se stabileşte acţiunea sau operaţia pe baza conţinutului de predat. să interpreteze. 3. să demonstreze. Scopurile urmărite de noua programă de învăţământ este ca toate obiectivele să se realizeze în diferite niveluri şi tipuri de şcolarizare. Realizarea obiectivelor specifice diferitelor obiecte de învăţământ. cerut de obiectul acţiunii şi de condiţiile stabilite. Finalităţi (orientări strategice ale funcţionării sistemului de învăţământ).comunicarea orală şi în scris.1. să identifice. Identificarea raporturilor dintre elemente baza unor surse diferite observabile şi reprezentarea lor pe suporturi cartografice simple S. Identificarea elementelor observabile ale localitate la planetă) spaţiului geografic apropiat S.5. . . învăţătorul trebuie să ţină seama de principiul accesibilităţii. Acestea urmăresc patru direcţii care vizează: . Relaţionarea elementelor geografice pe S. Uilizarea termenilor de bază în contexte geografiei date Noua programă şcolară prevede în procesul operaţionalizării obiectivelor să parcurgă în linii generale mai multe etape. de la uşor la greu.3. 5.4.24 NOTĂ: temele marcate cu litere italice reprezintă curriculum la decizia şcolii. să rezolve. Criteriile stabilesc un număr minim. Reprezentarea spaţiului geografic (de la S. În elaborarea obiectivelor. autorii trebuie să aibă în vedere atingerea tuturor obiectivelor prevăzute de actuala programă de învăţământ. formulându-se întrebări de evaluare pentru elevi în mod gradat. Pentru fiecare obiect de învăţământ noua programă prevede etapele progresive în derivarea obiectivelor operaţionale ce cuprind următoarele sarcini realizabile: 1. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ Obiectiv cadru Standard 1. Utilizarea adecvată a limbajului specific S. Realizarea obiectivelor generale (cognitive. afective. .6. Realizarea obiectivelor operaţionale. să rezolve în raport cu conţinutul instruirii. 2.să precizeze criteriul de evaluare standardizat. Descrierea unei realităţi pe baza unor imagini S.2. să identifice. 4.cunoaşterea şi înţelegerea mediului înconjurător şi a fenomenelor de către elevi. În elaborarea manualelor de Ştiinţe ale naturii şi a geografiei în ciclul primar. 6. de la simplu la complex.

să observe elementele componente ale mediului înconjurător. . Prin obiectivele care urmăresc legătura dintre ştiinţa elevilor va trebui: . procese la prima vedere. mişcarea a două jucării. .să sesizeze procese fizice simple (mişcarea unor obiecte). textură). .să perceapă procese ale lumii vii. animale. tabele. inclusiv calculatorul).să descopere proprietăţi ale diverselor materiale în scopul stabilirii utilităţilor lor. . colecţii de casete audio şi video. acţionând pentru gestionarea. cărţi. flexibilitate. fenomene (două surse de lumină.să distingă şi să descrie materiale. obiecte.să-şi dezvolte capacitatea de conştientizare a rolului ştiinţei în viaţa cotidiană. vieţuitoare din mediul înconjurător pe baza observaţiilor nemijlocite. .să sesizeze impactul activităţii omului asupra mediului înconjurător.să fie încurajaţi să pună întrebări (de ce. . ce s-ar întâmpla dacă) în legătură cu cele observate. . să reuşească în rândul elevilor următoarele: . .investigare-explorarea noutăţilor ştiinţifice de către elevi. Printre principiile didactice recomandate de Pedogogia şcolară se enumeră: . folosind modalităţi potrivite şi multiple.să compare perechi de obiecte.25 . . între acestea şi factorii de mediu. Principiile didactice.să-şi dezvolte aptitudini de investigare a mediului înconjurător.să perceapă realitatea înconjurătoare ca pe un mediu de viaţă.să distingă stadiile de dezvoltare a organismelor vii.să comunice informaţii folosind scheme. albume. constituind adevărate premise necesare în realizarea obiectivelor şi sarcinilor propuse de învăţător în activitatea sa cu elevii. încălzire. Prin studiul lecţiilor cuprinse în manualele care se vor elabora în următorii ani. elevii vor fi capabili să observe şi să înţeleagă următoarele: . . îngijirea şi protejarea mediului.să exprime descoperirile şi ideile proprii utilizând un vocabular adecvat. animale. cum. simboluri.să stabilească relaţii între elementele mediului înconjurător. plante.să exploreze obiecte.să fie capabil să-şi însuşească termenii şi proprietăţile unor materiale (înfăţişări. .să poată descrie oral materiale. Principiile didactice sunt norme care orientează organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ. . Deci. surprinzând varietatea formelor de viaţă. stabilind relaţii de tip cauză-efect. schimbări în mediul înconjurător. APLICAREA PRINCIPIILOR DIDACTICE ŞI GEOGRAFICE IN PREDARE-INVĂŢARE 4. . evenimente. . elevii vor ajunge: . masă. prin obiectivele de investigareexplorare.să descrie în termeni familiari obiecte. .1. plante. animale după anumite caracteristici fizice.să folosească surse de informare variate (reviste. Învăţătorul trebuie să urmărească prin predarea lecţiilor de ştiinţe ale naturii şi geografie. să dezvolte capacitatea creatoare şi imaginaţia acestora.să clasifice elemente ale mediului înconjurător după criterii simple. fenomene. . . obiecte. răcire).să recunoască materialele. . plante. . . .să interpreteze date şi simboluri pentru extragerea informaţiei.să efectueze experienţe simple şi măsurători care să conducă la formarea unor observaţii şi aprecieri de verificare a ideilor.legătura dintre ştiinţă şi viaţă.să ştie să răspundă întrebărilor adresate de învăţător şi colegi. Educatorul trebuie să urmărească prin obiectivele care vizează comunicarea. .

în clasă. pe un anotimp sau pe un an. Astfel.3.cunoscând semnele convenţionale ale formelor de relief. pe baza cunoaşterii factorilor de mediu care influenţează încolţirea seminţelor şi dezvoltarea plantelor se poate realiza "Colţul viu al naturii" la nivelul clasei sau laboratorului de biologie.). fenomene care se redau prin semne convenţionale consemnate zilnic. reţea hidrografică etc. locul de izvor. la ştiinţele naturii şi la geografie. cunoştinţele empirice ale elevilor se clarifică şi urmează o treaptă de înţelegere corectă a cunoştinţelor conducând la generalizări. apoi cu busola în vederea stabilirii punctelor cardinale. 4. vor da în final imaginea de ansamblu a mersului vremii în localitatea respectivă care poate caracteriza şi specificul climatic al regiunii. durabilă a obiectelor şi fenomenelor din natură (ex. conceptelor care îi vor servi ca bază pentru treapta următoare. treptele mari de relief străbătute. abstractă. formarea vântului şi direcţia lui. ale oraşelor şi satelor. iar elevul este subiectul propriului proces de formare şi însuşire de noi cunoştinţe cu o singură condiţie: să fie participant activ la desfăşurarea lecţiei. desfăşurate mai întâi în orizontul local din preajma şcolii unde se fac observaţiile asupra mersului aparent al Soarelui. afluenţii principali (de dreapta şi de stânga). iar pe plan mintal. sub îndrumarea învăţătorului. o reuşită simbioză între procesele de analiză şi sinteză ce contribuie la dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor. se poate realiza terenul geografic cu forme de relief. gradul de acoperire cu nori a cerului (nebulozitatea) etc. b) Realizarea unei activităţi practice cu materiale didactice care se bazează pe cunoştinţele teoretice sau operaţii intelectuale. Constituie un alt principiu de bază în învăţământul primar care tratează ideea că în învăţare. De ex. schematică. Elevul participă la descoperirea datelor de informare.. Prin realizarea alternanţei între concret şi abstract cu participarea directă a elevului se asigură procesul de asimilare logică a cunoştinţelor. Acest principiu didactic exprimă cerinţa de a îmbina însuşirile cunoştinţelor teoretice cu posibilitatea aplicării lor în practică în rezolvarea sarcinilor ulterioare şi a integrării în societate a elevilor. comparaţia dintre foioase şi conifere. dintre deal şi munte etc. de a-l forma pe elev să "citească" şi să interpreteze şi alte elemente de pe hartă.. Principiul intuiţiei. precipitaţiile atmosferice (modul de formare şi felul lor). 4.2. îşi formează scheme intelectuale de conturare a noţiunilor. Un alt exemplu. Esenţa acestui principiu pleacă de la ideea că în învăţare trebuie să existe un proces activ de înţelegere şi asimilare a informaţiei. În lecţia următoare: "Hotarele şi vecinii României". Principiul legării teoriei cu practica. Se pot desprinde două direcţii principale prin care cunoştinţele teoretice se îmbină cu cele practice în procesul de învăţământ: a) Aplicarea cunoştinţelor asimilate în rezolvarea altor sarcini teoretice ca de ex. prilej cu care vor fi antrenaţi mai mulţi elevi iar ulterior. în cazul nostru. se aplică cunoştinţele învăţate la lecţiile despre temperatura aerului (cu observaţii după termometru). puteţi descoperi pe harta patriei râurile din vestul ţării cu afluenţii lor principali ? Precizaţi: denumirea râului. vor opera corect între ele. De ex. învăţătorul trebuie să prezinte elevilor punctele cardinale..4. oraşele mari prin care trec şi locul de vărsare.. elevii trebuie să aibă un suport perceptibil şi observabil după care să-şi formeze o reprezentare corectă. . cele constatate de elevi sub dirijarea învăţătorului. ale râurilor. chiar la primele lecţii de geografie la clasa a IV-a. care se referă la întocmirea calendarului naturii pe o lună. Aceste exerciţii de lucru cu harta au menirea de a înţelege cu uşurinţă mesajul lecţiei.26 4. elevii îşi vor consolida noţiunile de puncte cardinale. Principiul participării conştiente şi active a elevilor.: la Geografia României. la tema "Apele României" se pot realiza următoarele operaţii didactice cu caracter aplicativ şi activ prin care elevii pot dobândi noi informaţii prin propria lor experienţă şi analiză după cerinţele formulate de învăţător astfel: . se vor prezenta sub formă simbolică. desfăşurată pe baza hărţii geografice.

învăţate într-un mod temeinic deoarece ele constituie "primele cărămizi" ale alfabetului unei ştiinţe cu care se clădeşte în timp edificiul ei. relief. state.. Aici educatorul poate face legături intra. şi de aici insuccesul şcolar. cu . de exerciţiu care să stârnească interes elevilor în timpul lecţiilor. a celor de conifere.27 Exemple de legare a teoriei de practică pot continua şi la alte tipuri de lecţii desfăşurate sub forma vizitelor. orientare pe teren. Astfel. deoarece nerealizarea sarcinilor învăţării despre unele informaţii. aplicarea formării a numeroase izvoare de râuri în zona de munte în strânsă legătură cu precipitaţiile bogate. de a clădi o nouă grupare de elemente (ex. de la elementele simple de bază. pentru ca însuşirea cunoştinţelor să poată fi adecvată şi să dea rezultatele aşteptate. ape. măsurare. Cerinţele învăţării amplifică treptat efortul din partea elevului. vegetaţia şi fauna. climă. climă. vegetaţie. 4.: la predarea lecţiei "Industria de prelucrare a lemnului" se fac asocieri logice. iar pe de altă parte. Aşadar. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor.5. de observare.6. sistematice între amplasarea cen-trelor de prelucrare în preajma pădurilor. dar nu agasantă. drumeţiilor şi excursiilor. de interpretare. permite o mare stabilitate în timp. repartiţia pădurilor de stejar în zona dealurilor joase până în câmpie favorizate de un climat mai blând cu temperaturi mai ridicate şi precipitaţii mai scăzute. ci alegerea selectivă a elementelor de observare. 4. eficiente şi ferme a primului fond de reprezentări şi noţiuni prevăzute în programa de Ştiinţe ale naturii şi Geografia României. ape. duce la apariţia golurilor în cunoştinţele elevilor care. precum şi încadrarea noilor cunoştinţe pe structuri anterioare. despre care s-a învăţat într-un alt capitol anterior al cadrului natural. în clasele mai mari.şi interdisciplinare care au rolul pe de o parte de a consolida informaţia anterioară. Respectarea acestui principiu impune consecinţă şi rigurozitate la toate disciplinele de învăţământ. ocupaţiile locuitorilor. Principiul accesibilităţii sau al orientării după particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor. Cerinţa acestui principiu impune cadrului didactic o bună cunoaştere a conţinutului programei şcolare. desenare etc. În acelaşi timp trebuie urmărite şi însuşite principiile şi legile geografiei ca ştiinţă potrivit cărora se asigură o învăţare logică şi eficientă.. în afara unor deprinderi generale cum ar fi. Structurarea înseamnă selectarea fondului de bază al noţiunilor. Acest mod de algoritm va servi ca suport pentru caracterizarea geografică a altor regiuni. respectiv conţinutul acesteia. până la structuri complexe sintetice. o importanţă deosebită în învăţarea geografiei o are formarea deprinderilor de citire şi interpretare a hărţii cu ajutorul semnelor convenţionale şi a fondului de cunoştinţe respectiv. 4.. Sistematizarea cunoştinţelor înseamnă ordonarea lor plecându-se de la concret la abstract. Acest principiu pleacă de la ideea însuşirii operaţionale. a manualului după care se parcurge materia clasei respective şi nu în ultimul rând a structurii personalităţii elevului pe plan intelectual la fiecare vârstă şi nivel de învăţământ. structurării şi continuităţii. De ex. pe baza însuşirii noţiunilor de bază (puncte cardinale. priceperilor şi deprinderilor. este de preferat să se insiste asupra ideilor de bază formative şi nu numai pe încărcătura de denumiri şi date care au şi ele rostul cuvenit. determină rămâneri în urmă. Repartiţia geografică a acestora este legată de mediul montan. conceptelor cu care operează un obiect de învăţământ în jurul cărora se aplică altele noi în mod gradat potrivit nivelului de gândire al elevilor. faună) se poate face o sistematizare a acestora în caracterizarea geografică a orizontului local: satul. relief. acumulate. Cerinţa de bază a acestui principiu constă în respectarea unor operaţii absolut necesare în învăţarea logică. oraşul şi chiar judeţul ţinând seama de: aşezarea geografică. se face potrivit principiului cauzalităţii. Însuşirea deprinderilor încă din ciclul primar presupune exersarea lor continuă. iar educatorul trebuie să asigure dozarea acestuia venind în sprijinul accesibilizării cunoştinţelor cu metode variate.7. Principiul sistematizării. mai ales. De ex. De aici reiese continuitatea ca o cerinţă firească în sensul că asigură o ierarhizare şi structurare logică a cunoştinţelor. cu panta muntelui sau.

8. Munţii Parângului fac parte din Carpaţii Meridionali şi se înscriu în trăsăturile generale ale acestora. sau de la abstract la concret. Principiile geografice 4. Acest principiu cere ca orice element sau fenomen geografic actual să fie analizat şi explicat prin baza tratării evolutive. repartiţia pădurilor de conifere în zona montană mai înaltă (la peste 1 000-1 200 m) este legată de condiţiile specifice impuse de altitudinea reliefului. în timp ce alte sate din partea centrală a Bărăganului cultivă dominant cerealele deoarece nu se resimte în aceeaşi măsură influenţa directă a marelui centru urban. iar în prezent au înălţimea unor dealuri datorită eroziunii lor de către factorii externi. Cercetările contemporane arată că regulile de mai sus pot uneori să alterneze în procesul de învăţământ în sensul că se poate pleca şi de la general spre particular.. urmărindu-se formarea lui în timp sau integrarea în timp a faptelor geografice. satele din fostul sector agricol Ilfov (azi jud... De ex. Principiul repartiţiei spaţiale precizează că orice element sau fenomen geografic are o anumită poziţie geografică în spaţiul care. De ex. Ilfov). 4. vaci de lapte. De ex. ca de exemplu: de ce pădurea de foioase îşi pierde frunzele toamna? De ce pleacă păsările călătoare din ţara noastră toamna şi sosesc primăvara? De ce au râurile aspectul razelor unui cerc? etc.2. elementele şi fenomenele geografice pentru explicarea cauzală a producerii sau desfăşurării lor. Se pot da şi alte numeroase exemple.1. 4.8. în cadrul sistemului din care face parte elementul respectiv.5. Principiul actualizării cunoştinţelor constituie principiul predominant în predarea geografiei pe care trebuie să-l respecte fiecare cadru didactic.3. Integrarea trebuie făcută în primul rând. Principiul cauzalităţii. Dar cea mai nouă formă de relief este Delta Dunării care continuă să se formeze şi astăzi.. 4. Legăturile cauzale demonstrează şi succesiunea în timp a elementelor şi fenomenelor ca decurgând din succesiunea cauză-efect. de la concret la abstract. 4.. Tratarea individuală a elevilor porneşte de la premisa că trebuie luat în considerare specificul individualităţii fiecărui elev.28 mijloace de învăţământ intuitive. hidrocentrala Porţile de Fier I se integrează în sistemul energetic naţional etc.8. Munţii Dobrogei s-au format cu milioane de ani în urmă (orogeneza hercinică de la sfârşitul erei paleozoice). Întrebările permanente în baza acestui principiu sunt: "de ce?" sau "cum se explică faptul că". şi strategii euristice.8. constituie un suport informativ ştiinţific pe care se amplifică noile cerinţe de învăţare în caracterizarea acestora pe tot cuprinsul patriei. învăţarea treptată a fondului de noţiuni despre formele de relief (câmpie. un factor esenţial în dispunerea şi caracteristicile peisajelor geografice. la rândul său. etc.8.8. deoarece manualele şcolare şi . Chiar dacă un element geografic face parte dintr-un sistem mai vast. De ex. sunt profilate pe cultura preorăşenească (legume.. Principiul repartiţiei în timp. deal. precizându-se locul şi funcţia lui în sistem. el are anumite legături şi în context regional. munte) regăsite de cele mai multe ori în orizontul local.. de la apropiat la depărtat în scopul accesibilizării cunoştinţelor în învăţământul primar. Principiul integrării geografice constă în faptul că fiecare component geografic poate şi trebuie privit în contextul unui ansamblu de componente legate între ele în sisteme de ordine diferite de complexitate pentru a se asigura caracterul sintetic al geografiei. ouă) sub impulsul necesităţii capitalei. pentru o însuşire activă şi profundă a cunoştinţelor. Acest principiu constă în căutarea constantă a legăturilor de cauzalitate dintre obiectele. Sau. sau Carpaţii sunt mai înalţi şi mai tineri decât Munţii Dobrogei pentru că s-au format într-o etapă mai recentă (orogeneza alpină).4. Didactica tradiţională recomandă o serie de reguli cum ar fi: trecerea de la uşor la greu. 4. are influenţă puternică asupra legăturilor cauzale ale faptului geografic respectiv.

Cerghit. Metode de învăţământ "Metoda este drumul. Vâlsan spunea că: "lumea nu se prezintă sub formă de felii de plante. conducând la creşterea eficienţei procesului de învăţământ. In procesul de învăţământ metoda se realizează cu ajutorul procedeelor metodice. poluarea râurilor etc. metodologia didactică îl învaţă pe educator să-şi aleagă căile cele mai bune. în echipe ori individual urmează un curs al desfăşurării prin o suită de secvenţe şi operaţii. În sensul larg al cuvântului "metodele de învăţământ". Geograful G. Exemplele pot fi numeroase. actualizarea datelor de informare despre evoluţia numărului populaţiei într-o localitate sau judeţ etc. afective şi volitive. Principiul corelării cunoştinţelor şi al predării interdisciplinare subliniază necesitatea analizei relaţiilor dintre conţinutul geografiei şi a celorlalte obiecte de învăţământ în scopul reliefării unui element sau fenomen geografic şi de a sublinia sinteza componentelor mediului geografic. raţionament. 4.funcţia formativă prin care metodele au implicaţii directe în exersarea capacităţilor intelectuale. Ca teorie şi practică a metodelor aplicate în procesul de învăţământ.funcţia cognitivă prin care metodele devin obiecte de cunoaştere şi achiziţii pentru elevi. angajează anumiţi participanţi. . modificarea vegetaţiei prin activitatea omului.8. Aşadar. calea care conduce la găsirea adevărului" (I.29 programele au o anumită stabilitate în timp. . Astfel. ca o sinteză care este realitatea cu care vine în contact direct şi imediat copilul şi care are valoare practică în viaţă". De ex. adeseori. elementele fizico-geografice (relief. adică a unor rezultate (performanţe şcolare) ce urmează să fie supuse evaluării (în funcţie de obiectivele de la care s-a pornit). METODE ŞI MIJLOACE DE INVĂŢĂMÂNT UTILIZATE IN ACTIVITATEA INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ LA OBIECTUL GEOGRAFIE 5. sunt înţelese. este călăuzită de ideea obţinerii eficacităţii şi eficienţei maxime. Funcţiile metodelor de învăţământ sunt: . fiecare lecţie găseşte ca punct de plecare o motivaţie: de ce o desfăşurăm? Definită prin obiectivele şi sarcinile ce le are de îndeplinit.. ca un mod general de a concepe şi realiza organizarea de ansamblu a activităţii de instrucţie şi de educaţie din şcoală. Cerghit. de animale. în raport cu dinamica unor elemente şi fenomene geografice... a muncii colective.. În procesul de învăţământ. de roci. mai eficiente ce conduc spre un progres real în plan instructiv-educativ. toate elementele fizicogeografice determină repartiţia populaţiei şi aşezărilor etc. chiar prin obiectul său de studiu-relaţiile de interacţiune dintre geosfere-privite în plan planetar sau regional are caracter interdisciplinar. recurge la anumite metode şi mijloace de realizare a acţiunii. Alte exemple: studiul echilibrelor naturale referitoare la fenomenul de eroziune a terenurilor provocat de agenţii externi. cu care lucrează un adevărat . regimul hidrologic al râurilor şi inundaţiile. ţine seama de anumite norme (principii şi reguli). climă.1. ape) influenţează repartiţia plantelor şi animalelor. se încadrează într-o formă de organizare didactică. fiecare învăţător poate să facă din clasa de elevi. Predarea interdisciplinară dezvoltă capacităţile intelectuale de memorare logică. "Sarcina perfecţionării metodelor nu poate fi lăsată doar pe seama cercetătorilor ştiinţifici propriu-zişi.6. Redat schematic. învăţătorul şi elevii acţionează prin intermediul unor metode de predare şi respectiv de învăţare. poate fi prezentat în felul următor: Obiective → participanţi → conţinut → metode şi mijloace de învăţământ → forme de desfăşurare a acţiunii → mod de desfăşurare → rezultatele obţinute → evaluare. acest circuit praxiologic. 1976). pune în valoare pedagogică sau vehiculează un anumit conţinut. ca agenţi ai acţiunii (învăţător şi elevi).funcţia instrumentală se referă la uilizarea metodelor ca instrumente de instruire. de ordin pedagogic (instructiv) de către I. ci. De ex.

realizarea unor machete. expresie a celor mai recente inovaţii pedagogice. 6. demonstraţia). dealuri. utilizarea mulajelor. lucrările experimentale cu caracter practic. b) utilizarea proiecţiilor luminoase. Metode bazate pe utilizarea textului scris: a) folosirea manualului şi dicţionarului. În viziunea modernă metodele de predare trebuie concepute în aşa fel încât să-l introducă pe elev cât mai mult în climatul activităţii de învăţare pe bază de descoperire ştiinţifică. de raportare a metodelor la cerinţele de ieri şi de astăzi ale învăţământului departajându-le în două mari grupe: a) metode vechi (tradiţionale.2. Metode bazate pe acţiune: a) exerciţiul. filmul etc. în curs de transformare şi ele. b) descrierea geografică. podişuri şi câmpii cu ajutorul diafilmului. Metode expozitive: a) povestirea. televiziunii şi filmului didactic. cu cel scris (lectura geografică. ci să-i dezvoltăm propria gândire. Cerghit). Literatura de specialitate cunoaşte o diversitate a metodelor de învăţământ între care. explicaţia. Se mai folosesc metode specifice ca: metoda lucrului cu harta şi cu globul. calculatorului etc. b) discuţia colectivă. 5. hărţi. c) folosirea tablei. b) metoda descoperirii pe hartă şi în natură. planuri. munca . c) comparaţia.). ci în funcţie de o serie de factori obiectivi cum sunt: logica internă a ştiinţei geografice. a graficelor. a instrui şi educa pe copil în şcoală nu presupune să-i dăm adevărul nostru.30 laborator de încercare şi descoperire a eficienţei diferitelor sale metode şi procedee de predare" (I. 5. albume tematice şi metodica utilizării lor (tehnica de colecţionare. cu conversaţia sau dialogul. Prin urmare. Metode de explorare a realităţii geografice prin intermediul substitutelor acesteia: a) folosirea. a casetelor video. depozitare). televiziunii. materialul didactic etc. 2. b) utilizarea lecturilor geografice. şi: b) metode noi sau moderne. a schiţelor etc. grafice. d) metoda de lucru cu harta şi globul geografic. drumeţii). b) metoda algoritmizării. 3. c) jocul didactic. c) explicaţia. Numai îmbinând în predare cuvântul viu (de ex. Metode conversative sau dialogate: a) conversaţia..) şi introducând imaginea vizuală sub diferitele ei forme (zone geografice-munţi. cu folosirea tablei. mijloacele moderne de învăţământ (audio-vizuale. demonstrarea şi realizarea materialului intuitiv: tablouri. dezvoltându-i imaginaţia până la gândirea noastră. fotografii. redăm mai jos câteva dintre ele: 1.) atunci educatorul poate realiza un învăţământ modern care să răspundă cerinţelor tot mai mari pe care societatea noastră cu o economie de piaţă le ridică în faţa şcolii româneşti. Clasificarea metodelor de învăţământ O primă clasificare are în vedere un criteriu istoric. sau clasice-dogmatice ori didacticiste) care fac apel la comunicarea directă. calculatorului. cât şi de factorii subiectivi: personalitatea învăţătorului.: povestirea. ca de ex. legile pedagogiei ale fenomenului învăţării etc. Educatorul trebuie să fie preocupat de rezolvarea următoarelor probleme prin studiul geografiei patriei: a) ce predau elevilor şi cum expun în faţa acestora? b) ce obiective urmăresc să realizez prin predarea subiectului respectiv? c) ce metode şi procedee voi folosi în vederea însuşirii cu uşurinţă a noului material? d) ce material didactic ajutător pot să prezint în vederea însuşirii cunoştinţelor de geografie şi a formării priceperilor şi deprinderilor la elevi? Alegerea metodelor de predare nu se face la întâmplare.: expunerea orală a materialului nou este însoţită de demonstraţia şi observaţia independentă a elevilor. clasare. În predarea geografiei la clasele primare se folosesc metode şi procedee îmbinate armonios una cu alta. 4. d) problematizarea. cu accent pe dezvoltarea personalităţii elevului. Metode de explorare şi descoperire: a) metode de explorare nemijlocită cum sunt: observarea sistematică şi independentă a obiectelor şi fenomenelor geografice. diapozitivelor. Aceasta înseamnă că locul central în predarea noului material trebuie să-l ocupe metodele euristice. televiziunea. aplicaţii practice pe teren (excursii. psihologia elevului sau psihologia clasei privită ca grup de lucru. c) metoda modelării.

. cu redarea colorată pentru a fi bine observate şi de elevii care stau în spatele clasei.funcţia motivaţională. mulaje. . vizuale: .atlase geografice. APLICAREA METODELOR ŞI MIJLOACELOR DE PREDAREA-ÎNVĂŢAREA GEOGRAFIEI ÎN CICLUL PRIMAR INVĂŢĂMÂNT ÎN 5. Europei şi harta Lumii). prelegere şcolară şi povestirea descriptivă.3. diapozitive şi diafilme. Instrumente şi aparate Tipuri şi mijloace de învăţământ . giruetă). de conifere şi alpine).colecţie de minerale şi roci.fragmente de trunchiuri de copaci (stejar. Această metodă se desfăşoară sub diferite modalităţi: expunerea orală cursivă sau însoţită de explicaţii verbale. elev-învăţător.31 cu manualul (formarea deprinderilor de a citi şi extrage ideile principale din lecţia de geografie).4. mape tematice ilustrative. reviste periodice. radio-casetofon. postere tematice (grafice şi ilustrative aplicate pe panouri cu caracter permanent în clasă). Modele: . machete. staţie meteorologică cu accesorii (termometru.să aibă un conţinut ştiinţific corect. pădurii de foioase. . computer. 5.radio-televiziune. fag.busolă. convorbiri sau dialog învăţător-elev. determină urmărirea conţinutului logic şi sugerează căile pentru a ajunge la adevăr.globuri geografice.ierbar cu specii de plante caracteristice (stepei. utilizate la lecţiile de geografie sunt: . Principalele funcţii ale mijloacelor de învăţământ. Material grafic: . . bine conturate.folii pentru retroproiector. molid. lupă.funcţia culturală.. Metode de transmitere şi însuşire a noilor cunoştinţe a) Meode expozitive euristice Metodele expozitive euristice oferă informaţii. vegetaţie). 6. . Mijloacele de învăţământ şi funcţiile lor A apărut necesitatea practică de folosire a mijloacer de învăţământ demonstrative şi intuitive. Clasificarea tipologică a mijloacelor de învăţământ este următoarea (după Onoriu Dăneţ. 4. 3. 1984): Grupa mijloacelor de învăţământ 1.funcţia informativă. expresive. hărţi (ale judeţului. ţării. Ecaterina Olănescu. Mijloace şi echipamente tehnice audio. salcie) şi rămurele cu frunze puse în ierbar.să fie actuale şi suficient de mari. 5.să fie clar şi concis executate reprezentând elementele principale ale obiectului sau fenomenului geografic (amănuntele inutile împiedică intuirea mai ales pentru şcolarul mic). Maria Enache. pluviometru. ape. .. planşe. Naturalizări: . microscop. media) Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească mijloacele de învăţământ utilizate sunt: . planşe în relief pentru studiul geografiei fizice (relief. Mijloace de comunicare în masă (mass. televizor. . colecţie de fructe specifice arborilor de mai sus. 2. videocasetofon.filme didactice.1. presa.

o grupă de râuri ale ţării. sublinierea notelor esenţiale.: la tema "Munţii Carpaţi" s-a explicat modul de formare a munţilor prin încreţirea şi prin izbucnirea vulcanilor etc. cum s-au format. hărţi etc. ea trebuie îmbinată cu utilizarea mijloacelor de învăţământ adecvate: ilustraţie. cu vârsta şi nivelul de înţelegere al elevilor. folosirea tablei. planşe. lucrul cu manualul. prin introducerea în cuprinsul lecţiei. selectarea peisajelor geografice. . ţinând seama de: denumirea râului principal şi a afluenţilor săi principali. când învăţătorul prezintă la început noţiunile generale. hartă inclusiv mijloace audiovizuale. înălţimea. locul de unde izvorăşte. diapozitive. iar prin explicaţii arată cum trebuie folosit manualul. De ex. ilustrate. la lecţia "Dealurile subcarpatice şi Dealurile de Vest" se face o comparaţie între ele după schema: aşezare şi limite. expunerea sistematică şi explicaţia trebuie să respecte câteva cerinţe: . legi prin relevarea notelor esenţiale. prin permanent apel. fie prin inducţie. a exerciţiilor de muncă independentă de a desena harta. vecini. exerciţiile geografice.. Un exemplu de lucru pe grupe: fiecare din cele trei grupe va analiza. 2. Când învăţătorul începe expunerea prin comunicarea datelor geografice şi pe urmă dă explicaţiile necesare şi trage concluzii (de ex. În acest fel. Expunerea explicativă se poate prezenta sub două aspecte: 1.: când predăm la clasa a IV-a podişurile. mai întâi se pleacă de la munţi şi apoi se explică originea podişurilor. de a citi harta. dar să se respecte limbajul şi sensul ştiinţific. a câmpiilor. c) Explicaţia este metoda prin care se urmăreşte lămurirea şi clarificarea unor noţiuni. povestirea şi lectura cu conţinut geografic. principalele grupe de dealuri şi depresiuni. geografia care operează cu elemente şi fenomene geografice şi de la mari distanţe care nu pot fi percepute direct. ele pot şi trebuie să fie optimizate. procedeul genetic. lucrări de laborator etc. elevii devin participanţi activi la însuşirea propriilor lor cunoştinţe. Expunerea şi explicaţia apelează la diferite procedee cum ar fi cel inductiv. locul de vărsare. demonstraţia cu ajutorul materialului intuitiv etc. La fel se explică formarea dealurilor. cum s-au format şi între ce alte forme de relief se află). după parcurgerea fiecărui obiectiv este necesar să se realizeze schema celor expuse pe tablă. Deci. deductiv al comparaţiei şi analogiei. iar apoi dă explicaţiile corespunzătoare. procedeul analizei cauzale. formele de relief pe care le străbate. prin tragere la sorţi. apelează la substitute ale realităţii: planşe. descrierea. De aceea. bogăţii. diferite aparate. Alt mod de expunere orală este acela. Ex. harta.succesiunea şi claritatea ideilor. adică să fie puse de acord cu unele cerinţe moderne de învăţământ: prin transformarea monologului în dialog. Expunerea sistematică îmbracă diferite forme: explicarea conţinutului prin lămurirea şi clasificarea unor noţiuni.32 Dacă metodele orale nu pot şi nu este necesar să fie înlăturate. lecturi geografice. de desenare şi localizarea munţilor pe conturul efectuat de elevi. fie prin deducţie. b) Expunerea sistematică constituie o metodă de bază în predarea geografiei pentru că ea asigură ordonarea logică a conţinutului ştiinţific al lecţiei. de a analiza textele geografice. precizia acestora şi corelaţia logică trebuie să se bazeze pe exemple corespunzătoare nivelului de înţelegere al elevilor. principii. Oricare ar fi metoda expozitivă. ca şi dobândirii de priceperi şi deprinderi de studiere independentă a materiei. a podişurilor. Expunerea orală a învăţătorului este îmbinată cu alte metode: lucrul cu harta. a legăturilor cauzale dintre obiecte şi fenomene prin sublinierea genezei şi devenirii lor.selectarea volumului de informaţii şi sistematizarea lui în raport în primul rând. . deltei etc. trezind în felul acesta interesul elevilor pentru studierea geografiei. În cadrul expunerii orale învăţătorul expune în mod cursiv şi sistematic materia. rolul cuvântului viu al învăţătorului se diminuează cantitativ în folosul dirijării elevilor spre descoperire. . tablou. paralel cu desfăşurarea lecţiei.expunerea să nu depăşească 20 de minute şi. Pentru a deveni instrument eficient în procesul învăţării.

să fie clare. Conversaţia reprezintă o convorbire sau un dialog între învăţător şi elev. A doua formă a conversaţiei este cea catehetică denumită şi conversaţie examinatoare (întrebare şi răspuns). captivantă şi flexibilă.să dovedească înţelegerea fenomenelor. evenimente şi întâmplări îndepărtate în spaţiu şi timp. prin care se dirijează învăţarea. cu o anumită intonaţie. să vizeze un singur răspuns şi să-l ajute pe elev să înţeleagă problema în ansamblul ei. să fie cât mai sugestive. .expresivitatea limbajului este o condiţie foarte necesară în timpul expunerii explicative. O cerinţă pe care trebuie s-o respecte învăţătorul în introducerea unor asemenea fragmente este aceea de a limita în timp durata citirii la 3-5 minute. Metoda conversaţiei are o mare valoare formativă. . problematizarea) a) Conversaţia este una dintre metodele active cea mai folosită în învăţământul primar. să provoace starea de căutare. prin comunicări verbale în scopul găsirii de noi adevăruri. de a recepta mesajul. tensiunea necesară aflării răspunsului. dorinţa de a învăţa. imagini ilustrative. dezvoltă atât memoria şi imaginaţia cât mai ales gândirea. curgătoare. . Metode conversative sau dialogate (conversaţia. învăţătorul constată volumul şi calitatea cunoştinţelor pe baza cărora poate trece la dobândirea altora din noua lecţie. In timpul povestirii se pot folosi lecturile geografice în diferite secvenţe ale lecţiei. cu pauze psihologice în vorbire prin care să se înlăture monotonia şi să se trezească interesul elevilor.să nu sugereze sau să favorizeze răspunsuri monosilabice (da.să fie date independent.. fiind utilizată încă din antichitate (metoda socratică). Prin această formă. didactica formulează o serie de cerinţe cu privire la întrebările formulate astfel: . concludente şi să întregească povestirea la lecţie.să fie formulate ţinând seama de gradul de pregătire şi de particularităţile de vârstă ale elevilor.să fie cât mai variate şi eşalonate gradat. . . călătorii geografice etc. fenomene economice.33 .să fie corecte ca fond şi să cuprindă răspunsul integral. . intuitive şi să stânească interesul pentru lecţie. care au rolul să trezească imagini vii. curiozitatea. deoarece prin sistemul de interacţiuni angajat între învăţător şi elevi. Pentru ca metoda conversaţiei să contribuie operaţional la realizarea obiectivelor urmărite.să fie într-o succesiune logică.să fie astfel formulate încât să stimuleze gândirea. . cunoaşterea faptelor. Aceste fragmente trebuie alese din timp. în scopul dobândirii de noi cunoştinţe poartă denumirea de conversaţie euristică (sau "conversaţie socratică"). discuţia colectivă. precise şi corecte din punct de vedere gramatical şi stilistic. folosită la verificarea cunoştinţelor. prin reproducerea cunoştinţelor învăţate în lecţiile anterioare.să fie adresate clasei întregi. Se recomandă o vorbire clară. inclusiv în predarea geografiei la toate tipurile de lecţie. După specificul întrebărilor care solicită răspunsul se disting următoarele tipuri de conversaţie: .2. 5. . Captarea atenţiei elevilor pentru noua lecţie se poate face cu o povestire sau lectură. a cauzelor şi legăturilor dintre ele şi să fie motivate. diapozitive etc.4. la timp şi complet. peisaje geografice. . fenomene ale naturii. Povestirea este însoţită de material intuitiv: hărţi. se stimulează activitatea de cunoaştere făcând parte din categoria metodelor fundamentale ale învăţământului. nu). d) Povestirea este o altă formă a expunerii cu caracter de naraţiune sau descriere prin care sunt prezentate fapte. Când metoda conversaţiei este utilizată în orientarea gândirii elevilor prin întrebări bine formulate. pe care elevii nu le pot cunoaşte altfel. fără digresiuni şi paranteze inutile. comparaţia. fixarea acestora. lăsând timp să gândească la răspunsurile cerute.

Întrebările se bazează pe o parte din cunoştinţele lor şi pe folosirea mijloacelor de învăţământ cu ajutorul cărora se fac analize.ce factori geografici influenţează repartiţia căilor ferate în ţara noastră? . treptele mari de relief ale patriei (munţii.34 a) Conversaţie ce se bazează pe întrebări închise şi care se caracterizează prin aceea că presupun un singur răspuns după întrebările: care?.Ce importanţă economică au câmpiile? . cauzele şi relaţiile din cadrul lor. Aceeaşi întrebare poate declanşa mai multe răspunsuri corecte din partea elevilor. de unde pleacă şi sosesc cele mai importante trenuri şi căi ferate? Se pun apoi şi întrebări asupra reţelei de căi ferate şi punctele cardinale spre care se îndreaptă etc.câte căi ferate principale străbat teritoriul României? . d) Conversaţia în timpul predării noilor cunoştinţe. fie după o secvenţă a lecţiei. a stimulării interesului pentru lecţia nouă. Ce sunt animalele sălbatice? 2. Are rolul de a dirija observarea şi atenţia elevilor pentru a descoperi singuri o serie de elemente şi fenomene geografice. Această conversaţie de început face ca multe probleme în cadrul lecţiei. de a le realiza în vederea unei întipăriri mai trainice în memorie. litoralul Mării Negre) şi. deoarece ajută la cunoaşterea de către acesta a gradului de însuşire de către elevi a materialului predat. ce?. pentru a reaminti principalele probleme ale lecţiei precedente sau lecţiilor precedente.enumeraţi şi localizaţi masivele muntoase importante! . să se poată clarifica prin discuţie cu elevii şi nu prin expunere. 2. Sau la lecţia "Carpaţii Orientali" se pot utiliza întrebări conversative de fixare ca: . b) Conversaţia ce se bazează pe un lanţ de întrebări deschise. Ce pagube produc ele? c) Conversaţia introductivă prin care se urmăreşte reîmprospătarea cunoştinţelor învăţate în scopul predării noilor cunoştinţe. Apelând mereu la cunoştinţele elevilor. în predarea lecţiei "Câmpiile" la clasa a IV-a se pot utiliza următoarele întrebări: . la tema "Animalele sălbatice de câmpie": 1. Astfel. iar pe fundalul colorat. metoda conversaţiei ajută la continua repetare a materiei concomitent cu predarea unor probleme noi.care este cel mai mare oraş al ţării.. Conversaţia în cadrul predării noului material. Ea are menirea de a sublinia aspectele cele mai importante ale lecţiei. planşa cu conturul României pe care sunt trasate râurile principale de-a lungul cărora se desfăşoară magistratele feroviare. Conversaţia introductivă. se pot pune următoarele întrebări: . tot legat de căile ferate ale României. a mobilizării atenţiei. fie după mai multe lecţii care tratează aceeaşi temă.Cu ce culoare convenţională este reprezentată pe hartă câmpia? . De exemplu. prin semnele convenţionale corespunzătoare sunt desenate căile ferate principale şi localităţile principale prin care trece reţeaua de căi ferate. Precizaţi animalele sălbatice care trăiesc la câmpie? 3.Observaţi harta fizică a României şi precizaţi în ce parte a ţării se află câmpiile ţării? Conversaţia oferă posibilitatea învăţătorului de a antrena la lucru întreaga clasă şi de a cunoaşte mai bine pe fiecare elev. cum? Exemplu: care sunt formele de relief învăţate? Cum vă explicaţi formarea precipitaţiilor? etc. comparaţii şi explicaţii asupra noilor cerinţe ale lecţiei. Fiind toate materialele pregătite se pun întrebările: . de a fixa prin repetare anumite cunoştinţe. aici elevii au posibilitatea să aleagă răspunsurile din mai multe variante şi să-şi formuleze răspunsurile corecte. conversaţia poate fi de mai multe feluri: 1.de ce capitala este cel mai mare "nod" feroviar al ţării? etc. Privită sub aspecul locului pe care-l ocupă în cadrul lecţiei. De pildă. Pentru o bună reuşită este necesar ca în procesul predării să se utilizeze pe cât posibil problematizarea şi descoperirea. Conversaţia constituie şi un bun mijloc de control la îndemâna învăţătorului. e) Conversaţia de fixare şi consolidare se foloseşte în mod curent la sfârşitul lecţiei. delta. dealurile şi podişurile.Definiţi câmpia! . care au o legătură strânsă cu lecţia nouă. frontală care se face cu întreaga clasă. la lecţia "Căile ferate din România" se foloseşte harta fizică a României. câmpiile.unde sunt aşezaţi Carpaţii Orientali? . Se foloseşte la comunicarea noilor cunoştinţe. De ex.

recunoaşteţi după ilustratele prezentate tipurile de lacuri din România? .ce formează Dunărea la vărsare? . f) Conversaţia în timpul recapitulării se face la sfârşitul unui capitol cu scopul de a repeta şi aprofunda cunoştinţele. formativ şi informativ. Se face comparaţie şi între Europa şi România.priviţi harta patriei şi identificaţi principalele forme de relief! . importanţa economică.după scurta caracterizare făcută. a hărţii etc. Se pot efectua şi alte comparaţii.. Prin ea se sistematizează cunoştinţe.cum s-au format Munţii Carpaţi? . De ex.cum este clima ţării noastre? . cu ajutorul cărora se fac relaţii cauzale. puteţi enumera principalele elemente geografice prin care România este o ţară privilegiată faţă de alte ţări ale lumii? Conversaţia de recapitulare urmăreşte puterea de analiză şi sinteză a gândirii elevilor. roci.care sunt bogăţiile solice şi subsolice? etc.şi interdisciplinare. În această comparaţie complexă se realizează o sinteză amplă a cunoştinţelor despre cele trei regiuni geografice. comparaţia între caracteristicile generale ale celor trei grupe ale Carpaţilor Româneşti. dar câmpiile? . capacitatea de integrare a mijloacelor de învăţământ (în special a hărţii). vegetaţia. geneză. contribuind la sistematizarea.. a graficului.. de determinare şi intercondiţionare pentru a evidenţia elementele esenţiale despre cadrul natural al patriei noastre şi importanţa sa social-economică şi strategică.. etajele climatice (de câmpie. Conversaţia de tip recapitulare dă posibilitatea unui dialog activ.cum s-au format dealurile. numărul depresiunilor şi trecătorilor. se clarifică anumite aspecte care interesează pe elevi şi să asigure consolidarea cunoştinţelor. să evidenţieze legăturile dintre temele şi ideile între lecţii. elevii îşi formează reprezentări clare cu privire la acestea intuindu-le corect. Astfel. altitudine. ca de ex. se fac generalizări. iar prin comparaţie cu dealul se formează noţiunea de munte. pot fi: . se scot în evidenţă elementele esenţiale. cu ajutorul ilustraţiilor. esenţializarea şi consolidarea informaţiilor unei regiuni geografice de referinţă a teritoriului ţării. se fac conexiuni intra.ce legătură există între treptele de relief. rocile alcătuitoare.argumentaţi legăturile dintre varietatea formelor de relief şi resursele solului şi subsolului! .ce suprafaţă are ţara noastră? . întrebările recapitulative la capitolul cadrul natural al ţării noastre. geneza. de deal şi podiş.care este importanţa Mării Negre pentru ţara noastră? . Succesiunea de întrebări trebuie să cuprindă problemele esenţiale.care este cea mai mare apă curgătoare din România? . grad de populare. Metoda comparaţiei Comparaţia în predarea geografiei are o deosebită însemnătate deoarece cu ajutorul ei se stabilesc asemănări şi deosebiri care există între obiectele şi fenomenele geografice evidenţiindu-se trăsăturile specifice ale acestora.cum influenţează treptele de relief clima ţării noastre? . după criteriile: aşezarea geografică.ce importanţă au apele curgătoare? . prin comparaţie cu câmpia putem forma noţiunea de deal. întrebările trebuie să fie ordonate logic şi gradat.precizaţi câteva trăsături ale României! .unde este aşezată România? . ea contribuie la formarea reprezentărilor şi noţiunilor geografice constituind o operaţie de gândire. resurse solice şi subsolice. eşantioanelor de roci.care sunt vecinii României? . De ex.35 . Punând în discuţie obiecte şi fenomene geografice necunoscute în comparaţie cu cele cunoscute. Ea însoţeşte toate celelalte metode fiind considerată de cele mai multe ori un procedeu anexă al acestora prin care se rezolvă o serie de probleme instructiv-educative care se analizează în procesul învăţării geografiei. . de munte) şi vegetaţia din ţara noastră? . Criteriile utilizate pentru comparaţia formelor de relief sunt: înălţimea.

.argumentaţi de ce Delta Dunării este "rezervaţie-biosferă mondială"? Educatorul trebuie să solicite din partea elevilor comparaţie pentru identificarea reală şi exactă a elementelor puse în discuţie şi explicarea formării lor.36 . râuri şi lacuri. să explice elevii de ce râurile Argeş şi Ialomiţa când ajung în câmpie îşi schimbă direcţia către est. sălcii şi răchite adăpostesc multe păsări de apă. Toate activează gândirea elevilor de la observaţie. Elevii trebuie să dispună de informaţiile necesare înţelegerii situaţiei-problemă şi rezolvării ei. Cerinţele problemei: .probleme de explicare şi demonstrare. în general. canale. vegetaţia specifică este formată din "păduri" de stuf şi papură.probleme de identificare. În orice situaţie problematică se disting. . raţe şi gâşte sălbatice. şi al doilea. Gradul de dificultate al problemei trebuie să corespundă cunoştinţelor şi nivelului de dezvoltare a gândirii. lacuri. Problematizarea Problematizarea este "metoda didactică" de activizare prin care se solicită elevilor un susţinut şi complet efort intelectual pentru a descoperi singuri noi adevăruri. a găsi soluţiile unor probleme. gârle. Sau.cum se explică mulţimea de unităţi acvatice în Deltă (braţe ale fluviului. bălţi. precum şi preponderenţa lor în aceea zonă geografică. căpriorul. se descrie acest ţinut în care unităţile de apă domină porţiunile de uscat. două elemente principale: primul.de ce pelicanii pref delta şi nu alte sectoare ale Dunării sau râurilor.priviţi cu atenţie şi observaţi elementele care alcătuiesc acest tablou! Ce anume reprezintă ele? Cum le grupăm? Întrebările noastre. problematizarea constă în aplicarea unor procedee prin care se urmăreşte crearea situaţiilor-problemă care antrenează şi dirijează gândirea elevilor în activitatea de rezolvare a acestora. întrebarea care provoacă dificultatea de rezolvare pentru găsirea diferitelor soluţii. solicită o identificare şi o clasificare a elementelor şi fenomenelor geografice din care se finalizează concluzii sub formă de generalizări (de pădurea de stejar se leagă domeniul de viaţă a unor anumite animale sălbatice). o gândire intuitivă care se bazează pe fondul de cunoştinţe geografice la care se poate apela în formularea de concluzii analitice. Foarte frecvent sunt utilizate. sate şi oraşe. În urma vizitelor şi excursiilor de scurtă durată realizate în judeţul fiecărui învăţător cu elevii săi.probleme de construire. veveriţa. Cu alte cuvinte. Prin acest sistem de comparaţie şi identificare contribuim la formarea unor reprezentări şi noţiuni durabile. primele două categorii. . unde animalele sălbatice precum şi activitatea omului cu aşezările sale. cormorani şi colonii de pelicani etc. mlaştini). Întrebări-problemă pot fi numeroase. lucrul cu harta până la găsirea soluţiei-problemă. pe baza unor lecturi geografice însoţite de imagini. Unii autori grupează situaţiile-problemă în mai multe categorii: . iar Buzăul către nord-est. . a) Probleme de identificare. c) Probleme de construire. 1973). în special în ciclul primar. deductive sau inductive. în comparaţie cu Lunca Dunării? . lebede. Se prezintă un tablou. comparare. se identifică în teren mai multe elemente componente ale mediului înconjurător. b) Probleme de explicare şi demonstrare La lecţia: "Delta Dunării". ori altor lacuri din ţară? . forme de relief. unele păsări) specific acestui etaj de vegetaţie. Rezolvarea euristică a problemelor de geografie presupune în primul rând. a abilităţilor practice a elevilor. analiză. vegetaţie de pădure şi pajişti. inclusiv a le verifica şi explica" (T. o scurtă informaţie de date constituind partea participativă a problemei prin care se pun elevii în temă. harta patriei şi planşa cu harta deltei. o ilustrată cu pădure de stejar în care se află animale sălbatice (mistreţul. Căliman.

. stările de agregare ale apei şi transformarea acestor stări. Lucrarea experimentală este o metodă de explorare directă a realităţii. le suscită interesul pentru descoperirea adevărului. inclusiv formarea deprinderii de lucru cu harta. . de asociere. pentru a cunoaşte în mod concret diferite manifestări ale lor. De ex. grupele având sarcini diferite. mânuirea instrumentului de utilizare. în sala de clasă sau pe terenul geografic.). totodată îmbină elementele practice (mânuirea unui instrument. răspunzând la întrebările puse. . După specificul şi finalitatea specifică se pot desfăşura în mai multe variante: .lucrări individuale. prin conversaţie se sintetizează sub formă de concluzii rezultatele experimentului. care le orientează atenţia. deci. Învăţătorul va face asocieri cu valorile temperaturilor la care se declanşează fiecare fenomen în parte. sinteza) realizându-se unitatea între cele două laturi ale instruirii. Problematizarea solicită gândirea elevilor care dispun de eforturi proprii în găsirea soluţiei.. Situaţia dată provoacă frământări în rememorarea traseului. Nicola. realizaţi o compunere cu conţinut geografic. cu ajutorul busolei se identifică pe teren punctele cardinale. Această metodă constă. cum este harta. De ex. Activitatea se desfăşoară cu ajutorul aparetelor. a unor experienţe cu scopul acumulării de informaţii ştiinţifice şi al observării adevărurilor transmise.lucrări demonstrative care se desfăşoară de învăţător în faţa clasei cu scopul de a demonstra şi confirma adevărurile transmise în lecţie. Lucrările experimentale pot fi împărţite în trei categorii după modul de organizare (I.lucrări experimentale aplicative care se efectuează de elevi în vederea urmăririi în practică a cunoştinţelor teoretice. se foloseşte cu precădere descoperirea de tip inductiv . . unde dezvoltarea gândirii se află în stadiile de început bazate pe operaţii concrete. cu cele teoretice (observaţia.37 Alegeţi un traseu parcurs de activităţile extraşcolare şi după un plan dat. prin care elevii sunt puşi în situaţia de a provoca şi experimenta fenomenele. iar descoperirea impune o atitudine activă de căutare şi de găsire a diverselor alternative pentru găsirea soluţiei. Această metodă de înv se poate realiza prin mai multe forme în raport de cerinţele didactice: a) Descoperirea de tip inductiv implică analiza în detaliu a unor date particulare care conduc la generalizări în descoperirea unor noţiuni. observare etc. Metoda descoperirii Această metodă se află în strânsă corelaţie cu metoda problematizării. d) Lucrările experimentale. urmează redactarea compunerii potrivit impresiilor şi trăirilor emoţionale ale elevilor în acele acţiuni. Ele sunt posibile când fiecare elev posedă câte o trusă de experimente.lucrări pe grupe. de prelucrare a acestora. 5. hartă.lucrările frontale la care toţi elevii efectuează concomitent aceeaşi experienţă.4. aparat. în efectuarea de către elevi sub supravegherea învăţătorului. 1996): . a elementelor observate şi explicate cu acel prilej. prin care se găsesc o serie de rezolvări ale problemelor din mediul înconjurător. Paralel cu efectuarea operaţiilor indicate. compararea datelor şi ordonarea lor potrivit cerinţelor din planul indicat. ritmul de lucru este comun pentru toţi. analiza. iar învăţătorul poate interveni cu recomandări şi precizări la fiecare în parte. În prealabil. învăţătorul face instructajul elevilor prin indicarea principalelor etape ce urmează a fi parcurse. instrumentelor şi a altor materiale dinainte pregătite de către învăţător în cadrul laboraturului. manual etc.. În final.5. în care fiecare elev foloseşte instrumente adecvate şi îndeplineşte o sarcină diferită de a celorlalţi. în vederea găsirii răspunsurilor. are loc o reactualizare a cunoştinţelor însuşite anterior. Problematizarea pune accent pe declanşarea şi crearea unor situaţii-problemă de învăţare. apelează la mijloacele de învăţământ specifice geografiei. elevii observă ceea ce se produce şi notează rezultatele sub supravegherea învăţătorului. Metoda experimentului stimulează spiritul de observaţie al elevilor. La vârsta şcolară mică.

la adevăruri noi. se cer: . de munte. ulterior. pe rând. învăţarea devine activă. de observaţie şi de clarificare a noţiunii respective (ex. intuind cu uşurinţă elementele analizate pas cu pas. la rândul lor. afluenţii principali. vegetaţia naturală sau cultivată şi să le descopere pe fiecare în parte: câmpie. însuşite anterior pentru a ajunge. În clasă. de deal şi podiş. De exemplu. unităţile mari de relief străbătute. harta Carpaţilor. f) Descoperirea dirijată este cea în care învăţătorul conduce descoperirea elevilor prin sugestii. fondul de informaţie cu care să descopere apoi mai departe anumite noţiuni generale.. oraşele mari prin care trece râul şi gura sa de vărsare. reprezentând apele curgătoare. cât şi utilizarea pe scară . deoarece rezultatul descoperirii este întotdeauna o nouă achiziţie. legi etc. reguli. e) Descoperirea independentă predomină activitatea elevilor în mod independent. cele trei mari subdiviziuni ale Carpaţilor şi să le noteze pe hartă. La tema "Apele curgătoare din România" se descoperă: locul de unde izvorăşte râul. urmărindu-se o serie de caracteristici: înălţimea. se dă ca fişă de lucru.. un mulaj cu formele principale de relief. ce se bazează pe structuri logice. ci. râu. Deoarece elevii ciclului primar au o gândire dominant intuitivă se impune cu acuitate atât observarea directă în natură a elementelor şi fenomenelor geografice. Oricare ar fi formele de descoperire. De ex.). influenţează temperatura şi precipitaţiile. munte precizându-le trăsăturile specifice observate. se poate ajunge la generalizări şi definiţia noţiunii de forme de relief. iar învăţătorul supraveghează şi controlează acest proces. pe baza ilustraţiilor. la tema "Vegetaţia şi animalele din România". dealuri şi munte.). mulajului.elevii să descopere după poziţia geografică în teritoriu. are un suport real. . elevii trebuie să cunoască toate datele necesare. care.: izvor. d) Descoperirea deductivă se realizează în procesul de învăţare. se desenează pe tablă cu cretă colorată. În etapa finală ei descoperă pe hartă prin exemplificarea unui râu. informaţii suplimentare. c) Descoperirea pe hartă. Noţiunea se consolidează şi prin alte operaţii executate de elevi: realizarea din plastilină colorată a diferitelor forme de relief sau modelarea acestora la lada cu nisip ori în terenul geografic amenajat. forme de relief diverse etc. toate urmărind canalizarea preocupărilor spre cerinţa finală. însoţind celelalte metode de învăţământ.să descopere cele cinci vârfuri cu altitudinile marcate în subdiviziunile Carpaţilor şi să le noteze corespunzător. "Ceea ce se obţine prin efort propriu nu se reduce la o simplă întipărire în memorie. În lecţia bazată pe descoperire deductivă.38 b) Descoperirea în natură a unor elemente şi fenomene geografice sub dirijarea învăţătorului pentru a se urmări conţinutul unor noţiuni concrete de către elevi. să compare aceste forme de relief. planşei şi hărţii se reconstituie noţiunile descoperite în teren cu ajutorul simbolurilor sau semnelor convenţionale. la judecăţi particulare. când elevul pleacă de la cazuri generale (definiţii. să analizeze. are caracter operaţional. Această formă de descoperire ajută la întipărirea în minte pentru totdeauna a fenomenului sau elementului geografic respectiv." Metode de explorare şi descoperire a) Observarea geografică constituie metoda esenţială în procesul de formare a reprezentărilor şi noţiunilor geografice. La tema "Formele de relief" se pun la dispoziţia elevilor mijloace concrete de învăţământ: planşă-poster cu ilustraţii despre câmpie. întrebări ajutătoare etc. sub formă de hartă mută pe care sunt trecute apele care îi delimitează în grupele principale şi înălţimile de peste 2 500 m în cinci vârfuri. principii. treptat. iar elevii în caiete. deal. panta. concret. caracteristicile fiecărui etaj în parte: de câmpie. În final. pornind de la precizarea generală că acestea sunt răspândite sub formă de zone sau etaje după formele de relief argumentând. harta fizică reprezentând prin culori formele de relief menţionate. dezvoltă interese şi aptitudini explorative şi experimentale etc. Se va cere elevilor să deseneze.

văd obiectele şi fenomenele dar. în funcţie de obiectul observării.).. Observaţii geografice complexe şi distincte se pot face şi în timpul excursiilor. vulcani. sinteze etc. . Modelarea este un procedeu care presupune studierea. ceea ce antrenează gândirea creatoare a elevului. Perioada de timp a observării poate fi mai lungă sau mai scurtă. învăţarea prin descoperire. Modelarea este strâns legată de alte metode folosite la lecţiile de geografie: problematizarea. Modelarea şi modelul în predarea geografiei Modelul şi modelarea este o direcţie metodologică de mare eficienţă în procesul de învăţământ pentru formarea la elevi a deprinderilor de autoinstruire. cu ajutorul observaţiei elevii participă activ la procesul cunoaşterii. Cele mai folosite modele în cadrul orelor de geografie sunt: . pe bază de substitute (ex. pe baza unui plan de studiu (tot model grafic). harta. Pe baza percepţiei directe. o confluenţă. . se compară raportul hidro. al şcolii.modelul logic. Deci. . ilustrative şi demonstrative. Se pot face comparaţii cu alte regiuni privind clima. sau poate fi indirectă.şi termocentrale. sub dirijarea învăţătorului.modele fizice: globul geografic. De ex.39 largă a materialelor intuitive pe baza cărora se pot forma reprezentări corecte şi solide şi implicit noţiuni geografice.: fotografii. la Ştei. De aceea. elevii observă starea fenomenelor atmosferice: strălucirea Soarelui. amplasarea termocentralelor aproape de bazinele carbonifere etc.. tablouri. mulajele şi machetele care reprezintă forme de relief. tipuri de ţărm. Copiii privesc lumea înconjurătoare. cursul râului. dobândirea de cunoştinţe pe baza unor modele. învăţătorul este acela care formează la elevi priceperea şi deprinderea de a observa. elevii trec de la modelul grafic la cel logic şi astfel se educă flexibilitatea gândirii. adică exprimarea corectă a unui şir de propoziţii în ordine logică. nu ştiu să observe.) va fi completat de către elevi. după ce elevii au studiat un model grafic (harta căilor ferate. ape curgătoare şi stătătoare. al satului.: un izvor. când se percep elementele direct în natură (ex. Observarea poate fi directă.) cu prilejul drumeţiilor sau excursiilor. De ex. Stâna de Vale. filme. Modelul prezintă intuitiv şi simplificat un obiect sau un fenomen complex. de investigare şi cercetare pentru a înarma elevii cu instrumente de cunoaştere. dacă bate vântul sau nu etc.. Calendarul naturii (care cuprinde temperatura aerului. schema sau planul de studiu. ei pot exprima cunoştinţele dobândite printr-o suită de propoziţii logice: direcţia principalelor căi ferate şi răspândirea lor în interiorul şi exteriorul lanţului carpatic. la lecţia "Energia electrică".). Modelele au funcţii cognitive. Este necesar să se treacă de la modelele fizice şi grafice la cele logice. Se poate vizita o staţie meteorologică din apropiere (în cazul zonei Beiuşului. să sesizeze ceea ce au în comun şi ceea ce le deosebeşte. când elevii au ocazia să vadă mai multe elemente şi complexe geografice. Aceleaşi observaţii se fac şi asupra celorlalte elemente ale atmosferei şi se fac corelaţii. direcţia vântului etc. dacă cerul este acoperit cu nori. nebulozitatea. precipitaţii. legătura dintre căile ferate din interiorul şi exteriorul lanţului carpatic) etc.). la capitolul "Noţiuni de meteorologie".: la "Relieful României").modele grafice: semnele convenţionale. La o lecţie cunoştinţele se pot dobândi după un singur tip de model sau după mai multe tipuri de modele (ex. diapozitive etc. planul clasei. de aceea modelul este un valoros material intuitiv şi izvor de cunoştinţe. desenul schematic. forme de relief etc. dacă sunt precipitaţii şi sub ce formă. După observaţiile directe în natură se prezintă termometrul cu ajutorul căruia se observă sistematic temperatura aerului şi se notează în "Calendarul naturii". Holod etc. de ridicare la un nivel superior de abstractizare. roci. Observarea de comparare şi analiză este frecvent aplicată la foarte multe lecţii (ex. pentru că numai astfel exersăm procesele de adâncire a cunoaşterii. În geografie cercetarea pe bază de model este necesară pentru că elevul nu are întotdeauna posibilităţi să cerceteze obiecte şi fenomene direct în natură. cercetarea. Observarea poate fi organizată în grup sau individual.

simbolic.macheta tunelului. inundaţii. mai bogate în conţinut. cu atât îşi va forma elevul reprezentări şi noţiuni mai clare şi mai precise cu semnificaţie ştiinţifică putând să opereze cu ele cu mai multă uşurinţă şi siguranţă. avalanşe etc. "Demonstraţia. casete video. Metoda utilizării filmului didactic Metoda utilizării filmului didactic impune vizionarea sa dinainte. La baza demonstraţiei se află întotdeauna o sursă. serveşte pentru ridicarea diferitelor forme de relief. a peşterii. procesele şi evenimentele în ordinea impusă de lecţie. fotografiilor. în mişcarea lor naturală: valurile mării. În aceste condiţii a apărut necesitatea practică de folosire a mijloacelor de învăţământ demonstrativ şi intuitiv care să asigure baza perceptivă şi sugestivă pentru realizarea unor lecţii mai atractive. un model intuitiv fie în stare naturală din mediul geografic înconjurător.. Învăţătorul nu poate totdeauna să efectueze lecţia pe baza unor realităţi naturale cu care elevii să ia cunoştinţă în mod nemijlocit. cercetării şi cunoaşterii realităţii. ilustrează obiectele originale. Ilustraţiile trebuie să fie reprezentative pentru fenomenenul studiat sau ilustrat de preferinţă în culori pentru a fi atractive şi să reflecte cât mai real elementele puse în discuţie. fenomenelor şi proceselor în starea lor naturală. d) Demonstraţia cu ajutorul tablourilor. o are percepţia directă a obiectelor şi fenomenelor din mediul natural unde învăţătorul argumentează un adevăr sau altul dirijând observarea acestora. erupţia unui vulcan. în special pentru elevii din învăţământul primar. Aceste mijloace pot fi utilizate în foarte multe lecţii de geografie fizică. grafic. ilustraţiilor tematice. Se va alege secvenţa de lecţie în care va fi proiectat filmul care nu trebuie să depăşească 15 minute. mai vii.: planul. El nu trebuie să înlocuiască desenul din manual sau alte materiale mai eficiente.40 De ex. fie material ilustrativ. Nicola. permiţând studierea amănunţită a detaliilor deoarece sunt vizibile prin proiecţie pe ecran de toţi elevii din clasă.lada cu nisip. diagramele servesc investigării. Demonstrarea cu ajutorul filmului didactic oferă elevilor posibilitatea observării fenomenelor şi elementelor îndepărtate. Colecţia de vederi şi ilustraţii tematice pot fi grupate în colaje tematice şi planşe-poster din carton cu ilustrarea conţinutului lecţiei sau în albume tematice. Filmul-lecţie prezintă fenomenele. b) Demonstraţia conţinutului lecţiilor cu ajutorul materialului intuitiv. harta. va recurge la substituentele realităţii. experienţe etc. fenomene. accesibilitatea pentru elevi. Desenul geografic reprezintă imaginea grafică a cunoştinţelor geografice şi este utilizat pentru înţelegerea fenomenelor şi proceselor din conţinutul lecţiei şi poate fi executat în orice moment al lecţiei. Cu cât elevul vine în contact direct cu lumea reală a obiectelor şi fenomenelor. . consultarea listei cu filme. c) Demonstraţia prin desenul pe tablă. e) Demonstraţia cu ajutorul diapozitivelor şi a diafilmelor constituie fidel o realitate din teren. 1996). . mijloace audiovizuale etc. mai mult sau mai puţin schematice ale acestora. adică la serviciul diferitelor materiale ilustrative şi mijloace demonstrative care sunt în măsură se redea cu mai multă sau mai puţină fidelitate ansamblul de obiecte şi de fenomene despre care elevii urmează să ia cunoştinţă. procese sau reproduceri. inaccesibile lor. ca metodă de învăţământ constă în utilizarea unor obiecte. pentru a se analiza calitatea. a unei termocentrale. În acest caz. ca şi mulajele unor forme de relief. Metoda demonstraţiei a) Demonstraţia cu ajutorul obiectelor. în vederea acumulării de informaţii despre ele şi familiarizării cu executarea corectă a soluţiilor respective" (I. filmele cu trucaj au funcţii demonstrative. . precum şi executarea sau producerea în faţa elevilor a unor acţiuni. Cea mai mare eficienţă în învăţare. cursul apelor de munte.

Exerciţiile geografice sunt prezentate elevilor sub formă de întrebări. Valorificarea eficientă a acestei metode depinde de: a) alcătuirea cu responsabilitate a exerciţiilor din manuale.. . conduce spre o finalitate prestabilită.41 După proiecţia filmului se vor face analize şi suprinderea ideilor esenţiale. Formarea deprinderilor motrice sau intelectuale. în mod gradat. pe terenul geografic. Metoda exerciţiilor are o sferă largă de aplicabilitate. Exerciţiile. Nicola. observarea în natură. Exerciţiul este o metodă care face parte din grupajul metodelor algoritmice deoarece presupune respectarea riguroasă a unor prescripţii (reguli. ea trebuie folosită la toate clasele. cu orizontul local. încât să solicite în mod complex gândirea elevilor. începând de la cele mai simple. cât şi în excursii (aplicaţiile practice). 1996). chestionar. ţinând seama de vârstă şi de capacitatea de înţelegere a elevilor. Apoi. Pe plan mintal. prin exerciţii repetate de observare a unor imagini. în funcţie de conţinutul lor. a efectua un exerciţiu înseamnă "a executa o acţiune în mod repetat şi conştient. începând cu clasa a III-a. probleme etc. 1996). desenarea semnului convenţional şi apoi identificarea pe hartă. a face un lucru de mai multe ori în vederea dobândirii unei îndemânări. Metoda exerciţiilor Această metodă vizează accentuarea caracterului practic aplicativ al procesului de învăţământ. Exerciţiile motrice sunt cele care conduc spre formarea de priceperi şi deprinderi în care predominantă este componenta motrică cum sunt: mărimea aparatelor. Nu se poate forma o reprezentare sau o noţiune doar printr-o simplă explicare verbală (de ex. Exerciţiile operaţionale sunt acele exerciţii care contribuie la formarea operaţiilor intelectuale. elevii reiau imaginile vizionate. Exerciţiul şi algoritmizarea Exerciţiul constituie o metodă didactică fundamentală care se bazează pe acţiuni motrice sau intelectuale ce se repetă relativ identic cu scopul automatizării unor modalităţi sau tehnici de lucru de natură motrică (manuală) sau mintală (I. trebuie să fie de aşa natură concepute. eliminarea situaţiilor de abordare fugitivă sau formală a discutării exerciţiilor. Metode bazate pe acţiune. . Poate fi folosită la lecţiile din clasă în cabinetul sau sala specializată. Desfăşurarea exerciţiilor de geografie în ciclul primar au un rol însemnat şi constă în următoarele: a) contribuie la însuşirea de către elevi a cunoştinţelor în contact cu unele date şi probleme din realitate. principii. privind folosirea de către elevi a manualului. c) calitatea exerciţiilor din manual. . din practică. Nicola. 1980). ci. instrumentelor. a altor cărţi şi a hărţilor şi până la probleme de rezolvat cuprinse în manuale sau formulate de învăţător. b) înţelegerea de către toţi învăţătorii a locului şi rolului exerciţiilor în ansamblul muncii didactice. sunt de două categorii: motrice şi operaţionale (I. este posibilă numai prin efectuarea repetată în mod conştient a unor acţiuni motrice sau intelectuale. Astfel. în vederea găsirii răspunsului corespunzător la o serie de probleme ce se întâlnesc în practică. precum şi înţelegerea utilităţii geografiei în ansamblul lor. indicarea lor spre rezolvarea şi urmărirea exigentă de către învăţător la fiecare lecţie. b) asigură fixarea şi consolidarea cunoştinţelor predate elevilor. stabilesc relaţii de cauzalitate între fenomenele vizionate. noţiunea de râu). ca şi a celor elaborate de fiecare învăţător. a unei deprinderi" (I. există numeroase feluri de exerciţii. c) favorizează dezvoltarea gândirii independente a elevilor de mobilizare a eforturilor proprii. se vor scrie pe tablă ideile sistematizate paralel cu localizarea pe hartă a elementelor şi fenomenelor observate. Aşadar. operaţii). uneltelor etc. test geografic. Cerghit.

recapitulative. Ne deplasăm în alt loc unde linia orizontului are o altă perspectivă mai îndepărtată. dar şi dobândirea unor procedee cu caracter în forme noi. se comunică elevilor obiectivele operaţionale cerute în efectuarea exerciţiilor. iar reînvăţarea sau dezvăţarea este mai dificilă decât o învăţare corectă. . Identificaţi forma liniei orizontului. deci. concomitent cu formarea capacităţilor operaţionale corespunzătoare.de evaluare şi verificare. Metodologia învăţării prin exerciţii semidirijate. Aşezaţi-vă cu faţa în direcţia nordului. Observaţi în zare locul unde cerul ni se pare că se uneşte cu suprafaţa pământului (cu obiectele de pe pământ).aplicative. în dreapta răsăritul. Elevii trebuie să-şi fixeze în plan mintal componentele şi succesiunea operaţiilor. Rotiţi busola spre stânga sau spre dreapta până când nordul de pe cadran ajunge în dreapta acului negru. să exerseze operaţiile conştient pentru a putea să utilizeze mai departe cunoştinţele şi deprinderile însuşite în situaţii noi. făcând-o mai uşoară. Sau se pot exemplifica exerciţii de orientare cu ajutorul busolei. de orientare). 3.de observare şi analiză. . se predau informaţiile noi. Indicaţi punctele cardinale în raport de indicaţia busolei şi de poziţia corpului (în faţă este nordul. Prin exerciţii se asigură însuşirea cunoştinţelor. . . 6. 6. se stimulează atenţia. Elevii trebuie să rezolve exerciţiile pas cu pas. 2. notiţe). cu precizie şi claritate. se explică şi se demonstrează concret modul de rezolvare a unui model în mod corect. b) după gradul de intervenţie al învăţătorului există exerciţii dirijate (de tip algoritmizat. semidirijate (semi-algoritmizate) şi exerciţii libere sau autodirijate. 5. elaborarea algoritmilor şi aplicarea lor pentru rezolvarea cerinţelor obiectivelor propuse în lecţie (I. Urmăriţi modul de funcţionare a busolei.de exprimare concretă (desen. . în vederea rezolvării unor probleme tipice şi a asimilării pe această bază a cunoştinţelor. . se actualizează cunoştinţele necesare rezolvării. în stânga apusul). exerciţii de observare a orizontului şi a liniei orizontului: 1. . Identificaţi şi enumeraţi obiectele situate pe linia orizontului. modelul iniţial de rezolvare a unui exerciţiu este greşit.. Întindeţi o mână lateral.42 Adăugând şi alte criterii de ordonare a exerciţiilor. c) după funcţiile îndeplinite există exerciţii: . precizează că în timpul lecţiei. Se disting în cadrul acestei metode două niveluri complementare. 3. prin repetare şi transfer a tehnicilor de execuţie. 4. De exemplu. .de creaţie (descrieri şi compuneri geografice). Dacă.. 4. confuză.de exprimare abstractă (lectură.operatorii (de mânuire). Enumeraţi obiectele situate pe linia orizontului în direcţia. respectiv cu determinarea riguroasă a operaţiilor de efectuat şi a succesiunilor specifice). Nicola. constituite dintr-o succesiune de secvenţe sau operaţii.de iniţiere (introductive sau de acordare). după Maria Eliza Dulamă (1996). .. .de bază (de fixare şi consolidare).de asociaţie.corective. 5. . acestea se mai pot grupa. . astfel: a) după forma de organizare a rezolvării există exerciţii individuale. în spate sudul. apare o învăţare defectuoasă. Observaţi componenţa busolei. 1996). pentru a se evita o învăţare mecanică. 2. 1. Metoda algoritmizării constă în elaborarea şi aplicarea unor scheme. Enumeraţi obiectele care au apărut şi obiectele care au dispărut de la orizont pe parcursul deplasării noastre. de echipă şi frontale.

de către elevi. Manifestarea trebuie să aibă un caracter cultural-artistic. Se pot folosi: harta mută a judeţului sau a patriei. a dicţionarului geografic şi a altor cărţi .). la cercetarea geografică. tabele. Jocul didactic folosit în predarea şi învăţarea geografiei Ca metodă activă de însuşire şi consolidare a cunoştinţelor. părinţi. Prin latura lor instructivă. Serata geografică se planifică de către învăţător încă de la începutul semestrului cu fixarea datei. pe învăţător în cunoaşterea capacităţii elevilor. din depresiuni. "Concursuri de ghicitori". Jocurile geografice pe hartă sunt reprezentate prin excursiile imaginare pe harta judeţului şi a ţării. învăţătorul trebuie să colaboreze cu profesorii de la alte discipline: istorie şi de limba română. Dintre jocurile ce se pot organiza cu elevii. Expoziţia se organizează pe diferite teme: "Comuna noastră". Se dau sarcini elevilor pentru consultarea bibliografiei (învăţarea unor poezii. jocul "Lanţul geografic" este simplu şi uşor de realizat. ape curgătoare. totodată. de pe litoralul Mării Negre etc. din Delta Dunării. de la munte. munţi. istorici. "Oraşul nostru". a interesului pentru lărgirea culturii geografice. "Pe cărările patriei noastre" etc. ape. formaţii de dansuri populare. asigură o atmosferă plăcută etc. desigur. jocurile contribuie la dezvoltarea spiritului inventiv şi creativ. colecţionarea unor legende. care se pot organiza şi cu elevii clasei a III-a. Astfel de jocuri se folosesc mai cu seamă în cadrul activităţilor cercului de geografie şi în excursii. Seratele geografice Seratele. . forme de relief. recitatori. "Călătorii imaginare pe hartă". a temei şi bibliografiei corespunzătoare. Jocurile se pot organiza individual sau pe grupe de elevi. Elevii grupei câştigătoare vor prima nota (calificativ) maximă. să caracterizeze aceste obiective geografice citind şi interpretând harta. Pentru pregătirea acestor activităţi. etc. Reuşita jocurilor geografice presupune. de la câmpie.43 . elevi ai altor clase etc. prin al căror conţinut. a gândirii şi imaginaţiei. Fiecare exponat trebuie să fie însoţit şi de explicaţia necesară. însoţit de cadrul festiv adecvat. jocurile geografice constituie una din activităţile instructiv-educative în afară de clasă şi chiar în timpul predării unor noţiuni geografice. locul de defăşurare şi programul de prezentare. dezvoltă dragostea pentru frumuseţile patriei. scriitori. întâlniri cu invitaţi: arheologi. Elevii trebuie să descrie. "Filatelia". În funcţie de cunoştinţele elevilor se vor acorda punctaje. "Loto geografic" etc. localităţi etc. menţionăm: "Harta de contur". Metode bazate pe utilizarea textului scris Folosirea manualului. "Din ce direcţie bate vântul?". Expoziţiile geografice Cu elevii clasei a IV-a se pot organiza expoziţii geografice. secţiuni transversale prin relief etc. studiul costumelor naţionale din zona respectivă. dotat cu premii. "Scrierea denumirilor geografice". "Lanţul geografic".). completează pregătirea elevilor şi le sporesc interesul pentru geografie.. geografi etc. De exemplu. sub formă de concurs. "Loto geografic". selecţionarea soliştilor de muzică populară sau uşoară etc). Jocul didactic asigură lărgirea orizontului geografic. Elevii sunt obligaţi să denumească râuri. pot cuprinde concursuri (gen: "Cine ştie câştigă". bauxită din Munţii Pădurea Craiului. . Sunt invitaţi şi alţi factori: solişti vocali. cunoaşterea din timp. precum şi a regulamentului jocului. Pe peretele din faţa vitrinei se pot afişa: fotomontaje cu vederi color din peisajul românesc.: calcar din Padiş. Se va indica un itinerariu pe care se vor nominaliza câteva oraşe. ajutând. "Rebus geografic".). granit (granodiorit) din Pietroasa etc. localităţi după tema aleasă. harta în bucăţele etc. Materialele colectate se pun în vitrină însoţite de notiţă explicativă (de ex. Se pot afişa şi alte materiale: scheme. tehnica jocului: se alege tema (munţi.

inclusiv de predarea ei ca obiect de învăţământ în şcoală. a desenelor. denumirile proprii după ce au fost explicate în prealabil. Deprinderea de scriere sistematică şi schematizată se formează la elevii mici odată cu activitatea învăţătorului care utilizează tabla oferindu-le în fiecare oră modalităţi diverse de întocmire a conţinuturilor schematice de lecţii cu utilizarea cretei colorate. Elevului i se cer sarcini de lucru pe materialul gata pregătit după care construieşte răspunsuri. dicţionarul şi alte cărţi cu conţinut geografic.. sau de pe planşă. Munca cu manualul este de două feluri: dirijată şi independentă. legende. ilustraţii etc. îl completează. sau înrudite cu geografia (descrieri.desenul explicativ trebuie să fie clar. reportaje etc. îngrijită. după planul scris pe tablă asociat cu desenul explicativ de pe tablă. pentru completarea planului de studiu. grafice. . alte cărţi. Este metoda care se foloseşte pe toate treptele învăţământului în forme diferite. a simbolurilor. elevii percep lecţia în întregime. semne convenţionale care uşurează munca învăţătorului şi elevului. în funcţie de particularităţile de vârstă şi de sursele de informare utilizate. având o suită de desene. . . Metoda de lucru cu harta Harta reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de învăţământ legat de specificul geografiei. conducând la însuşirea celor predate în clasă într-un procent ridicat.). graficilor şi a hărţilor cu semnele convenţionale corespunzătoare al căror conţinut completează textul scris. hărţi mute. cu harta. se realizează fixarea cunoştinţelor. Rolul acestei metode constă în acţiunea cadrului didactic de a-i introduce pe elevi în tehnica folosirii textului scris.spaţiul tablei să fie proporţionat în aşa fel încât paralel cu conţinutul scris (de ex. Se crează mare economie de timp pentru învăţător şi pentru elevi. scris în partea stângă). Utilizarea tablei impune mai multe cerinţe. toate acestea. . . întregul conţinut să rămână până la sfârşitul lecţiei. . să exprime realitatea obiectului din natură. . La fel se dau indicaţii cum să se folosească dicţionarul. elevii continuă această metodă după modelul făcut în clasă.scrierea clară. clară. noţiunile mai abstracte. cursivă. pot face unele legături mai rapide între secvenţele lecţiei pentru realizarea obiectivelor operaţionale. schiţele sau desenele care explică şi completează lecţia redactată pe tablă reprezintă un model de organizare a caietului de notiţe al elevului. în special pentru elevii ciclului primar: . elevii îşi notează în caiete conţinutul scris pe tablă. definiţiile. constituie un sistem de acţiuni prin care se urmăreşte formarea priceperilor şi deprinderilor necesare în vederea utilizării corecte şi eficiente a manualelor şi a altor cărţi ca surse de informare. explicarea acestuia şi redactarea schiţei pe tablă cu ideile principale. curiozităţi geografice. Prin schema conţinutului de idei de pe tablă. Folosirea tablei la lecţiile de geografie Tabla constituie unul din mijloacele indispensabile procesului de învăţământ la toate nivelele. să-i corespundă desenul explicativ (în partea dreaptă). Activitatea dirijată presupune citirea textului pe secvenţe. diagrame. .scrierea expresivă. În prezent au apărut o serie de caiete didactice care însoţesc manualul.succesiunea logică a ideilor izvorâte din lecţia care alcătuiesc planul de idei. când se face fixarea cunoştinţelor învăţate. Paralel cu învăţătorul. simplu. corectă şi fără prescurtări (care ar putea crea confuzii). în cea independentă. Aceste caiete se verifică periodic. .44 Lucrul cu manualul. a ilustraţiilor. sugestiv. Conţinutul de idei. note de călătorie.este recomandat (la clasa a III-a şi a IV-a) ca tabla să nu se şteargă în timpul predării lecţiei.se mai scriu pe tablă. nuanţată a titlului lecţiei. lecturile geografice etc.

ca de pildă: zăvoaiele formate din salcie. grad de fragmentare.aşezările (oraşe. Legăturile de ordin topografic sunt cele mai simple şi se referă la reprezentarea pe hartă a elementelor geografice care sunt redate şi intuitiv.localizarea elementelor se face după punctele cardinale: mai la nord. de ordin logic. sau o activitate didactică desfăşurată în clasă. Harta redă elementele din natură în mod convenţional şi intuitiv cu ajutorul semnelor convenţionale care pot fi de mai multe tipuri: culori. amplasat la "poarta" Deltei Dunării etc. Într-un text geografic. litere. sau în excursii şcolare. răchită se află de-a lungul apelor curgătoare. cursurile repezi şi cu cascade ale râurilor şi defileele acestora se formează în zona de munte. să descifreze legenda. cercetare. o imagine simultană şi sugestivă a conţinutului geografic. orientare în teren. ori în teren. sau mai concret. de reciprocitate care există între diverse fenomene fizico-geografice sau economico-geografice. respectiv. cunoaştere. simboluri geometrice. să localizeze pe hartă elementele din conţinutul lecţiei. Alte cerinţe de lucru cu harta sunt: . Tulcea este port la Dunăre. oferă posibilitatea de a le descrie după caracteristicile lor: altitudine. suprafaţă. sate) se vor indica după semnul convenţional şi nu unde este scrisă denumirea care ocupă o suprafaţă mai mare. De ex. Utilizarea hărţii în activitatea didactică. Citirea şi interpretarea hărţii sunt laturi ale aceluiaşi proces şi numai luate împreună. mai jos. la est etc. termocentralele de la Rovinari şi Turceni sunt amplasate în apropierea bazinului carbonifer Motru-Rovinari etc. legături simple între două obiecte: oraşul Arad este situat pe malul Mureşului în vestul ţării. haşuri. Harta constituie cel mai important material didactic utilizat în predarea-învăţarea geografiei. conduc la o cunoaştere a conţinutului hărţii. mai la dreapta etc. . Harta constituie principalul mijloc de informare.. adică de la izvor către vărsare. datorită pantei mari şi rocilor dure. densitate. de munte).indicarea corectă a râurilor. . cerute de o anumită lecţie. cifre. se aşează în stânga hărţii iar localizările vor fi făcute cu ajutorul unui indicator. lungime. După identificarea pe hartă a elementelor solicitate. . ca privite de la înălţime. Harta murală trebuie totdeauna raportată la hărţile din manual şi atlas. în loc de: mai sus. Trebuie să dirijăm atenţia elevilor spre observarea şi stabilirea legăturilor între diferite obiecte şi fenomene geografice care sunt de două feluri: de ordin topografic şi. A citi harta înseamnă a cunoaşte mai întâi semnele convenţionale. tot harta. Legăturile de ordin logic indică relaţiile de interdependenţă. mai la sud. micşorată la scară convenţională şi generalizată a suprafeţei terestre pe un plan pe care este redată repartiţia spaţială a diferitelor elemente naturale şi social-economice de pe un anumit teritoriu sau de pe întreaga planetă.. expunere şi instruire geografică. relaţia dintre formele de relief şi etajele de vegetaţie. A interpreta harta înseamnă a înţelege relaţiile dintre obiectele şi fenomenele reprezentate pe hartă prin semnele convenţionale şi a le explica potrivit cerinţelor obiectivelor operaţionale din lecţia dată. izolinii etc. pe când harta oferă dintr-o singură privire. în orizontul local. descrierea şi explicarea elementelor şi fenomenelor geografice se face în mod succesiv conform evoluţiei lor. respectând o poziţie favorabilă observării de elevi. să se identifice elementele şi fenomenele geografice reprezentate pe hartă. Trebuie formată deprinderea la elevi de a localiza pe hartă. această etajare este dată şi de etajele climatice care sunt influenţate tot de dispunerea treptelor de relief (climat de câmpie. de deal şi podiş. să citească şi să interpreteze harta. iar cu ajutorul lor. a evoluţiei în timp a elementelor şi fenomenelor geografice.45 Harta geografică este o reprezentare grafică. Obiectele şi fenomenele din natură sunt reprezentate pe hartă prin semne convenţionale în plan. plop. în sensul direcţiei de curgere a râului. a întinderii şi repartiţiei spaţiale. Elevii trebuie învăţaţi să identifice tipul hărţii.

alte materiale ajutătoare. analiza şi experimentarea unei arii cât mai largi de fenomene şi procese din natură.să permită observarea. pe căi ferate. Retroproiectorul şi diascolul pot fi folosite la toate tipurile de lecţii şi în oricare din momentele lecţiei. o mică bibliotecă de specialitate. Cabinetul sau sala specializată trebuie să conţină hărţi. unde se pot studia. eventual. roza vânturilor. Platforma geomorfologică cuprinde. psihrometrul şi higrometrul. etc. . în principal. indicatorul meridianului şi paralelei locului etc. inclusiv cele ce sunt mai greu accesibile în realitatea înconjurătoare. un teren pentru modelare naturală. gnomon. Folosirea terenului geografic în predarea geografiei are multiple aspecte metodicodidactice şi ştiinţifice pozitive în însuşirea activă şi temeinică de către elevi a cun geografice. . O condiţie esenţială pentru eficienţă este localizarea celor observate pe diapozitive. eclimetrul. deoarece pot fi văzute de întreaga clasă. Cabinetul de geografie sau sala specializată Principala funcţie a cabinetului o constituie funcţia didactică. călătorii imaginare (pe drumuri. .să se coreleze şi să se acopere un număr cât mai mare de lecţii pe parcursul claselor IIIVIII. ca loc de organizare a procesului de învăţământ. sectorul pentru măsurarea mărimilor. tablouri în culori sau alb-negru. sectorul de hidrologie marină. sectorul de geomorfologie. barometrul aneroid. planşe.). hărţi executate de elevi etc. termometrul de minimă cu alcool (gradat de la -45 la +45oC). Terenul se poate realiza în mai multe sectoare. dintre care menţionăm: indicatorul stelei polare. . fiindcă pot fi arătate în număr mare. harta în bucăţele. activităţi independente. Diapozitivele întrunesc atât avantajul tablourilor. cât şi pe acelea ale fotografiilor. mai ales la lecţiile de fixare şi consolidare. scheme şi chiar întrebări. pe Dunăre sau râuri etc.46 Procedeele de lucru cu harta sunt numeroase şi diferite: utilizarea ilustraţiilor. Diapozitivele şi foliile geografice Retroproiectorul este un aparat care ne prezintă pe ecran: fotografii. Pe folie învăţătorul poate desena din timp obiecte geografice. termometru de maximă (gradat de la -30 la +50 oC). reduse la scară. etc. terenul geografic trebuie să îndeplinească următoarele sarcini metodico-didactice: . . astfel încât fenomenele însuşite la ora de clasă să-şi găsească o corespondenţă cât mai bună în realitatea din orizontul local sau în fenomenele studiate pe terenul geografic. retroproiector. La clasă se pot utiliza hărţile din manual şi din atlasul şcolar. diagrame şi grafice comparativ şi chiar schema lecţiei. o ladă cu nisip. aparate de proiecţie (epidiascol. sectorul orizontului local.să contribuie la formarea unui sistem de priceperi şi deprinderi de cercetare ştiinţifică şi investigaţie independentă la elevi. termometre pentru măsurarea temperaturii solului. educativă şi formativă. gradate de la +55o la o -35 C. cât şi în cadrul activităţilor extraşcolare. Platforma meteorologică trebuie să cuprindă: termometre obişnuite. chiar calculator. Pentru a-şi îndeplini utilitatea ştiinţifică. pluviometrul. cu un bazin hidrografic (care foloseşte şi studiilor de hidrologie) şi. ceas solar. higrometrul cu fir de păr. Sectorul de hidrologie marină cuprinde macheta bazinului Mării Negre şi macheta unui bazin oceanic. aspectomat). În cabinet se pot organiza numeroase activităţi atât în cadrul orelor propriu-zise. unde elevii sunt mobilizaţi să răspundă la ele. Punctul astronomic cuprinde: o serie de dotări şi aparatură. heliograf.să se axeze într-o măsură însemnată pe elementele şi fenomenele geografice din orizontul local şi apropiat. seratele se pot organiza aici etc. girueta şi anemometrul. scheme. cum ar fi: platforma meteorologică. diferite fenomene. Terenul geografic Fiecare şcoală trebuie să aibă un teren geografic din care nu trebuie să lipsească platforma meteorologică. apoi harta mută.

utilizarea mijloacelor de învăţământ. Didactica generală precizează următoarele tipuri şi variante de lecţii . V. studiul individual.47 Sectorul de apreciere a mărimilor poate cuprinde următoarele: stâlpi pentru aprecierea diferitelor dimensiuni verticale. o formă a procesului de învăţământ prin intermediul căreia o cantitate de informaţii este percepută activ de elevi. Factorii variabili: obiectul de învăţământ. obiective industriale etc. locul lecţiei în sistem etc. nivelul de pregătire al elevilor. într-un timp determinat. evaluare.) (M. vizionarea de spectacole etc. Robu. strategiile de lucru de care dispune învăţătorul. Ionescu.lecţia combinată cu variantele: lecţie introductivă în capitol. . lecţia. efectuarea unor desene şi scheme.forme de organizare a activităţii instructiv-educative extraclasă (activităţi de club. excursia. studiul manualului.). combinarea mai multor etape. lecţia are un rol important. modelul Gagné. varianta clasică. Sectorul orizontului local este format din planurile machetă ale şcolii. Activitatea va fi dirijată în vederea formării priceperilor şi deprinderilor de lucru cu reprezentările la scară şi de aplicare a cunoştinţelor pe tot parcursul şcolarităţii.forme de organizare a ativităţii instructiv-educative în şcoală (în clasă şi în afara ei). . utilizarea manualului. căi de comunicaţie. hidrografia. complexitatea conţinutului. timp. prin muncă independentă. efectuarea temelor. pe lot. provocând în sfera bio-psihică a acestora o modifică în sensul formării dorite (M.lecţia de dobândire cu variantele: clasică. lectura suplimentară. strategie.lecţia de formare de priceperi şi deprinderi cu variantele: clasică. elaborarea compunerilor şi a altor lucrări scrise şi practice.activităţi individuale (munca independentă. cercurile pe materii. munca în grup. activităţi independente. învăţarea prin expunere. 1992). vizita. FORME DE ORGA ŞI DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢII DIDACTICE -LECŢIA Pentru realizarea integrală şi eficientă a procesului instructiv-educativ este necesar un sistem cât mai cuprinzător al formelor sale de desfăşurare. localităţii. . detaliile reliefului. I. După locul de desfăşurare. sistematice. învăţarea independentă. . Ionescu. lucrări practice la colţul naturii şi la punctul geografic. Prin intermediul lecţiei se asigură predarea-învăţarea sistematică a conţinutului unei discipline şi realizarea obiectivelor acesteia. de cercuri. fiecare lecţie purtând numele acestui obiectiv (M. dar şi factorii variabili care determină variantele fiecărui tip de lecţie. mod de organizare). rezolvarea de probleme şi exerciţii. 1995). observaţiile în natură. activitatea în cabinete şi laboratoare. turism. utilizarea mijloacelor de învăţământ. constituind principala formă de activitate a relaţiei învăţător-elev.). formele de lucru pot fi grupate astfel: . varianta alternarea predării cu fixarea. în cabinet. cu autoreglare. munca în laborator. meditaţiile şi consultaţiile. TIPURI FUNDAMENTALE DE LECŢII Drept criteriu în stabilirea tipurilor de lecţii este considerat obiectivul fundamental urmărit. Formele de lucru pot fi: . mijloacele de învăţământ. Ionescu. .activităţi frontale (lecţia. dobândirea inductivă. învăţarea prin recenzare. În acest ansamblu al formelor de lucru. prin excursii. dezvoltarea temei acasă. lecţia este definită ca unitate didactică fundamentală. Dar operaţia de clasificare a lecţiilor impune luarea în considerare atât a factorului constant (obiectivul fundamental-cel care determină tipul lecţiei). vizite. pe calea unei activităţi intenţionate.). drumeţii. activitatea în cabinete sau sala specializată. în atelier. Chiş. organizare). conţinut. modelul Gagné. 1992). Există mai multe definiţii ale lecţiei în funcţie de anumite criterii (conţinut. Privită ca o sinteză a elementelor sistemului de instruire şi educare (obiective. concursuri etc. studiul în bibliotecă etc.2. 6. vizionări de spectacole etc. excursii. la colţul viu. vizite. studiul individual. lecţie introductivă. teme pentru acasă.

.lecţia de recapitulare şi sistematizare cu variantele: clasică. prin fişe sau exerciţii. Obiectivele generale cuprind domenii şi tipuri de schimbări în concordanţă cu finalităţile învăţământului în general şi ale unui ciclu în special). d) Stabilirea activităţilor de predare-învăţare prin care se urmăreşte în mod deosebit activitatea de învăţare a elevilor. aplicare. să explice. să elaboreze o compunere etc. de generalizare. Obiectivele operaţionale sunt: să descrie. alteori corespunde celor trei dimensiuni ale procesului de învăţare. exerciţiile. în raport cu obiectivele operaţionale. înălţime. excursii. se definesc patru tipuri de lecţii: . să localizeze. să participe pe tot parcursul lecţiei. precum şi a relaţiilor dintre acestea. 6.lecţia de verificare şi evaluare cu variantele: clasică. să argumenteze. lecţia sinteză sau schemă. b) Cunoaşterea resurselor şi a condiţiilor de desfăşurare a procesului didactic presupune cunoaşterea condiţiilor didactico-materiale. îmbrăcând forma idealului educaţional. . se selectează şi se ordonează ideile. curiozitate pentru aflarea noutăţilor. analiză. rezolvând corect toate sarcinile de învăţare. structură. vizite. sinteză. atitudinale: să manifeste interes. c) Organizarea şi pregătirea conţinutului instructiv-educativ presupune delimitarea şi ordonarea capitolelor. e) Modalităţi de evaluare a rezultatelor obţinute prin care se stabilesc conţinuturile probelor de evaluare.3. se stabilesc elementele esenţiale. pentru activitatea independentă. obiective operaţionale au un caracter concret şi sunt realizabile în situaţii specifice de învăţare. formativ (dezvoltarea capacităţilor de observare. de analiză. de scopul didactic fundamental. nivelul de pregătire al elevilor. timpul de parcurgere (pentru proiectarea anuală). potenţialul lor de dezvoltare. scopurile şi obiectivele educaţionale. lucrări scrise sau combinate. limite. strategiilor de predare-învăţare. teme practice. utilizarea mijloacelor de învăţământ. timpul de instruire.48 . temele şi lucrările pratice. educativ. Aceste etape sintetizate sunt: a) Precizarea obiectivelor educaţionale Literatura de specialitate oferă mai multe orientări cu privire la finalităţile educaţiei. obiective specifice diferitelor obiecte de învăţământ. . metodele şi formele de evaluare adecvate.lecţii de repetare şi sistematizare a cunoştinţelor. temelor. strategiile didactice specifice. în această etapă se precizează tipurile de învăţare. În studii şi articole de multe ori scopul este adesea asimilat cu obiectivul "central". teste docimologice. se observă clasele de obiective cognitive (cunoaştere. cele de interacţiune didactică. verificare orală sau prin calculator. formativ. prezentate în programele şcolare. el fiind informativ. a modalităţilor de evaluare a rezultatelor obţinute. educativ (stimularea dorinţei de a cunoaşte şi de a aprecia frumuseţile naturale ale ţării noastre). evaluare). TIPURI ŞI FORME DE ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE În funcţie de sarcina didactică dominantă. etape. de comparare. de concretizare. la ierarhizarea şi structurarea lor. "fundamental". noţiunile fundamentale (pentru proiectarea fiecărei lecţii). se organizează conţinutul pe sisteme de lecţii. de citire şi interpetare a hărţii. subcapitolelor. Obiective psiho-motorii: să folosească corect instrumentele de lucru (şablon. un fel de "algoritm". Realizarea proiectării didactice conţine mai multe grupe de procese şi operaţii. PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE Proiectarea-conţinut. algoritm. Obiectivele afective. . Carpaţii Meridionali-aşezare. Scopul lecţiilor poate fi: informativ (dobândirea unui sistem de cunoştinţe despre ce trebuie învăţat: ex.lecţii de achiziţionare de noi informaţii. grupe). Proiectarea activităţii didactice include un ansamblu de operaţii de elaborare anticipată a obiectivelor. înţelegere. prin lucrări practice. să exemplifice. culori) pentru realizarea de hărţi. Aceste tipuri de lecţii sunt considerate ca modele orientative care pot fi modificate şi nu ca tipare rigide în desfăşurarea lecţiei.

c) Munca independentă pentru consolidarea cunoştinţelor. Conţinutul activităţii independente poate fi variat şi depinde nu numai de scopul lecţiei. drumeţia. priceperilor şi deprinderilor. b) Activitatea independentă. pentru a se convinge de exactitatea cunoştinţelor pe care le posedă elevii. Achiziţionarea de noi cunoştinţe se realizează prin: a) Munca independentă pregătitoare pentru predarea de noi cunoştinţe. Geograful V. cu prezentarea momentelor mai importante.întocmirea planului clasei şi al şcolii. trăiri emoţionale şi sentiment de ataşament ale copiilor faţă de locurile natale. să fie controlată de învăţător. Se realizează stări afective. 8. în vederea cunoaşterii efectelor activităţilor desfăşurate pentru perfecţionarea procesului instructiveducativ. ci şi de formele şi metodele folosite în cadrul acestei activităţi. de aplicare în practică a cunoştinţelor pentru formarea priceperilor şi deprinderilor. Important este ca efectuarea acestor lucrări independente. d) Activităţi independente. de obiectivele urmărite.descrierea unor excursii făcute cu elevii în sat. Mihăilescu a afirmat: "Orizontul local este unitatea de măsură a tuturor fenomenelor geografice. cu reducerea corespunzătoare a dimensiunilor.". menită pregătirii elevilor pentru achiziţionarea de noi cunoştinţe. date la elevi. Vâlsan afirma despre orizontul local: "orizontul local este cea dintâi patrie a copilului. . cu privire la orizontul şi linia orizontului. Aceste activităţi sunt menite să furnizeze informaţii necesare "reglării" şi "ameliorării" activităţii didactice. . excursia geografică etc. Desfăşurarea activităţilor cu elevii în orizontul local accesibilizează trecerea de la gândirea concretă la cea abstractă şi invers. Orizontul local constituie "laboratorul geografic" cel mai fidel unde elevii intră în contact cu lumea reală a obiectelor şi fenomenelor. respectiv omul şi activitatea sa. oraş sau împrejurimi. pentru înţelegerea cauzalităţii fenomenelor şi evoluţia lor în timp. la intuiesc la "faţa locului" însuşindu-şi fondul corect de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice despre lumea înconjurătoare. vizita geografică. Marele geograf G. la întrebările de pe tablă sau de pe fişele de lucru.fixarea punctelor cardinale pe caiet sau pe maculator.. centralizarea informaţiilor dobândite până în momentul respectiv şi de ridicare la niveluri mai înalte de abstractizare şi generalizare. în vederea antrenării elevilor la repetarea şi sistematizarea cunoştinţelor.citirea unor lecturi geografice în vederea povestirii lor.49 . precum şi depistarea eventualelor "lipsuri" în cunoaştere sau învăţare a celor predate la clasă. ORIZONTUL LOCAL-LABORATOR NATURAL DE APLICAŢII PRACTICE Orizontul local cuprinde o suprafaţă sau unitatea teritorială din preajma unei localităţi rurale sau urbane unde elementele cadrului geografic natural se îmbină cu componentele social-economice.să răspundă în scris. pentru consolidarea acestora. . din Europa etc. . a căror funcţie principală este îmbogăţirea experienţei elevilor cu noi informaţii şi cu noi cunoştinţe. pentru verificarea şi evaluarea rezultatelor şcolare. În sensul celor precizate distingem patru activităţi independente: a) Activitate independentă.. desenarea pe caiet a planului unor obiecte. al casei părinteşti.lecţii de aplicare în practică a cunoştinţelor pentru formarea priceperilor şi deprinderilor. corectitudinea însuşirii acestora. .lecţii de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare. Dintre multitudinea de teme (subiecte) ce pot fi date ca muncă independentă. ACTIVITĂŢI DIDACTICE EXTRAŞCOLARE Aceste activităţi cuprind: orizontul local. menţionăm: .1. b) Munca independentă pentru dobândirea de noi cunoştinţe şi formarea priceperilor şi deprinderilor noi. întregului proces de învăţare. c) Activităţi independente. constituind locul cel mai eficient pentru exemplificare şi experimentare. .întocmirea de albume cu vederi din ţară şi din oraşul natal. . al satului sau oraşului. Cu cele văzute în apropiere măsurăm tot ce aflăm despre ale ţării".

stabilirea scopului şi a obiectivelor urmărite. de a ilustra şi exemplifica în mod concret achiziţiile teoretice.desfăşurarea vizitei propuse. precizându-se foarte clar şi concret scopul propus. Se vor face observaţii în mod comparativ pentru a se scoate în evidenţă trăsăturile comune. cu scopul de a consolida şi fixa cunoştinţele. aşezările omeneşti. pentru formarea noţiunii de orizont. excursia. munte. numărul de elevi şi vârsta acestora şi a scopului urmărit. 8. evoluţia şi diversitatea sau specificul acestora. legăturile cauzale dintre ele. vizita. învăţătorul trebuie să parcurgă aceleaşi etape: . monument istoric. DRUMEŢIA Drumeţia reprezintă forma de deplasare de scurtă durată pe distanţe mici. Drumeţia este categorisită astfel: drumeţie introductivă (sau preliminară).documentarea asupra locului vizitei. . . precum şi alegerea perioadei de desfăşurare.precizarea obiectivelor. Aceste reprezentări geografice se pot realiza şi în cadrul activităţilor didactice extraşcolare cum sunt: drumeţia.3. linia orizontului. Importanţa ei constă în aceea că învăţătorul dirijează observaţiile copiilor asupra comportamentelor mediului înconjurător. studiu ecologic al mediului înconjurător etc. . drumeţia organizată în vederea comunicării sau dobândirii de noi cunoştinţe ce asigură condiţiile necesare efectuării unor lecţii cu acest scop. cât şi într-un loc mai înalt cu deschidere largă (deal. ce se organizează înainte sau la începutul unor teme sau capitole şi urmăreşte pregătirea iniţială a elevilor.proiectarea şi selectarea itinerariului de parcurs.încheierea prin evaluarea şi valorificarea cunoştinţelor acumulate.50 Odată cu primele reprezentări şi noţiuni geografice cuprinse în capitolul "Noţiuni de orientare" (orizontul. punctele cardinale. făcându-i să urmărească cu interes poziţia. De ex. concret şi durabil al noţiunilor respective. câmp deschis) pentru ca prin exerciţiu comparativ să definească noţiunea de orizont în mod corect şi convingător. pe jos care se desfăşoară în orizontul local. Drumeţiile ca şi vizitele şi excursiile se organizează cu răspundere după planificare tematică. mijloace de orientare în spaţiu) impune deplasarea cu elevii în orizontul local din preajma şcolii pentru a se realiza imaginea. Realizarea acestor activităţi didactice trebuie să respecte etapele următoare: . . o rezervaţie naturală etc. .desfăşurarea activităţii. Aplicaţiile practice se pot realiza la fiecare temă: formele de relief.. Anterior deplasării cu elevii la locul vizitei. pentru a observa cu atenţie exponatele unui muzeu. fie la unul din obiectivele înscrise pe traseul unei excursii. elemente ale vremii şi climei.vizitarea în prealabil de către învăţător în unitatea care va fi vizitată pentru a se comunica data şi ora sosirii grupului. o instituţie. . priceperile şi deprinderile. dar şi cele diferite care definesc elementele geografice. . conţinutul corect. .documentarea prealabilă. observaţiile vor urmări linia orizontului atât într-un loc jos cu vizibilitate limitată. de a aplica în practică cele învăţate în lecţii. fie în localitatea natală. . VIZITA GEOGRAFICĂ Constituie o acţiune cu caracter instructiv-educativ de deplasare pentru a cunoaşte la faţa locului o localitate. trezirea interesului lor faţă de conţinutul sau fondul de probleme ce urmează a fi studiate. .colaborarea cu administraţia unităţii de vizitat pentru desemnarea unor persoane competente care să îndeplinească rolul de ghid. . plante şi animale. ape. Vizita se organizează.evaluarea rezultatelor vizitei. drumeţia finală ce se organizează după încheierea predării unei teme sau capitol.

la şcoală. forma des folosită este testul docimologic. autoevaluare etc. modelarea din plastilină. 9. 8. . Organizarea excursiei geografice necesită trei etape: Prima etapă constă în pregătirea teoretică a excursiei. recomandarea este să fie grupate clasele a I-a cu a III-a şi a IIa cu a IV-a. Radu. apreciat ca o probă complexă dar se utilizează şi probe scrise. elevilor este mic. Jinga. realizarea de machete etc. evaluarea prin probe practice. EVALUAREA A evalua rezultatele şcolare înseamnă a determina în ce măsură au fost realizate obiectivele procesului instructiv-educativ şi eficienţa strategiilor didactice folosite. evaluarea sumativă sau cumulativă (de la sfârşitul unui capitol sau de perioadă şcolară-semestru. an. . evaluarea prin probe scrise. probe practice ca realizarea unor mulaje. În condiţiile grupării claselor I-a şi a III-a este ideală din următoarele motive: .). toate clasele intră în simultaneitate. cu resursele utilizate sau cu rezultatele anterioare (I. Ca metode de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare enumerăm: observaţia curentă. teste de cunoştinţe. Evaluarea este definită ca un proces complex de comparare a rezultatelor activităţii instructiv-educative cu obiectivele planificate. în funcţie de conţinutul obiectivelor propuse excursiile pot fi: a) excursii pentru cunoaşterea componentelor naturale ale peisajului geografic.). După indicaţia pedagogică. unde nu există altă situaţie. etapa a doua este desfăşurarea excursiei şcolare iar etapa a treia constă în evaluarea excursiei în clasă. pedagogice: . c) excursii cu obiective mixte pe itinerarii mai mari (ca distanţă şi timp). Prin lecţiile-excursie se asigură stimularea dorinţei de curiozitate de a descoperi noi fenomene şi elemente. completarea tabelelor etc.51 Vizitele geografice folosite ca lecţii au o mare importanţă în instruirea şi educarea elevilor. dar şi în orientarea profesională a acestora pentru viitor. Din punct de vedere didactic. a hărţilor mute. Funcţiile specifice. probe scrise sau practice).clarifică şi consolidează cunoştinţele acumulate care sunt sistematizate.pentru elevi. . dictări şi compuneri geografice.T. excursiile pot fi: preliminare şi finale. de motivare. probe practice etc. ciclu de învăţământ. 1993). a interesului pentru studiul geografiei ţării şi a capacităţii de înţelegere a realităţii înconjurătoare. se face prin examinări orale. 1994): .1. ca de exemplu exerciţii de completare a textelor lacunare. EXCURSIA GEOGRAFICĂ Este cunoscută importanţa şi valoarea instructiv-educativă a excursiilor geografice.oferă un feed back operativ Evaluarea cuprinde următoarele forme: evaluarea iniţială (la începutul unui program de instruire. evaluarea continuă sau formativă (care cuprinde următoarele modalităţi: observarea.funcţia de predicţie (prognosticare). chestionarea orală.funcţia de constatare şi apreciere a rezultatelor şcolare.4. probele scrise. chestionarea orală. evaluarea are efecte pozitive. . b) excursii pentru cunoaşterea anumitor obiective social-economice şi culturale din peisajul geografic. PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SIMULTAN Activitatea instructiv-educativă se organizează simultan cu două şi/sau mai multe clase. în şcolile unde nr.funcţia de diagnosticare a activităţii desfăşurate prin cunoaşterea factorilor şi a situaţiilor care au condus la rezultatele constatate. de prevedere a desfăşurării activităţii în secvenţele urmărite. ce contribuie la dezvoltarea simţului de observaţie a elevilor.. FUNCŢIILE VERIFICĂRII ŞI ALE EVALUĂRII Sinteza funcţiilor fundamentale ale verificării şi evaluării (I. se face legătura dintre teorie şi practică. de stimulare ("întăriri pozitive".

În special la clasa I-a. iar la cealaltă alt tip de lecţie.52 gruparea unei clase mici cu o clasă mare dă posibilitatea învăţătorului să afecteze mai mult timp muncii directe cu clasa mică. în primul semestru. - . .un alt avantaj este continuitatea la aceleaşi clase a învăţătorului. . din partea învăţătorului pentru a se adapta în regimul şcolar. elevii au nevoie de mai mult sprijin. iar la cealaltă se consolidează sau se recapitulează cunoştinţele învăţate anterior. care nu are formate deprinderile de muncă independentă.lecţii de formare de priceperi şi deprinderi (consolidare) sau de recapitulare la ambele clase. .lecţii în care la o clasă are loc dobândire de cunoştinţe. Tipurile de lecţii în condiţiile activităţii simultane: .lecţii în care la o clasă se învaţă cunoştinţe noi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful