PROBLEME DE GEOGRAFIA ROMÂNIEI, A EUROPEI ŞI A GLOBULUI CAP. I ORIZONTUL APROPIAT ŞI LOCAL 1.1.

Orizontul apropiat Orizont: parte a cerului şi a pământului până unde ajunge vederea noastră. Orizont apropiat: orizontul situat în apropierea noastră (casă, şcoală, localitate). 1.2. Cartierul. Localitatea Cartier: parte a unui oraş, deosebită de celelalte prin însuşiri proprii (aşezare geografică, componenţa populaţiei, anumite instituţii). Oraşele sunt aşezări omeneşti mai mari, împărţite în cartiere. Comuna este o formă de organizare administrativă cuprinzând unul sau mai multe sate. Instituţiile principale din localităţi: primărie, şcoala, grădiniţa, dispensar (policlinica), spital, poliţia, biserica etc. 1.3. Puncte cardinale Linia orizontului: linia de jur-împrejurul nostru, unde ni se pare că cerul atinge pământul se numeşte linia orizontului. Punctele cardinale: N (nord, miazănoa), S (sud, miazăzi), V (vest, apus), E (est, răsărit). 1.3. Planul clasei, planul şcolii şi al locuinţei Se fac aceste planuri ţinând seama de dimensiuni, de formă, de puncte cardinale. La fel se fac planuri ale cartierului şi al localităţii. Se trece apoi la hartă, realizând reducerea (micşorare la scară). CAP. 2. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI 2.1. Relieful - Carpaţii (Orientali, Meridionali, Occidentali); - Subcarpaţii (Moldovei, Curburii, Getici); - Podişurile (DCT, Mehedinţi, Moldovei, Getic, Dobrogei); - Dealurile (de Vest sau Banato-Crişane); - Câmpiile (de Vest sau Banato-Crişano-Someşene, Română); - Delta Dunării, - Platforma continentală a Mării Negre. 2.2. Clima - Vremea; - Clima (temperatura, precipitaţiile, vânturile). 2.3. Apele - Dunărea; - Apele interioare (Tisa, Someşul, Crişurile, Mureş, Bega, Timiş, Jiu, Olt, Argeş, Ialomiţa, Siret, Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Buzău, Bârlad, Prut); - Lacurile (de munte, de podişuri şi de dealuri, de câmpie, din Delta Dunării, de pe ţărmul Mării Negre, de acumulare); - Marea Neagră. 2.4. Vegetaţia, animalele, solurile - vegetaţia şi animalele de la munte: păduri de fag şi de răşinoase (brad, molid); jnepeni şi ierburi (păşuni alpine); veveriţa, ursul, cerbul carpatin, lupul, jderul, râsul, mistreţul, vulturi, capre negre. - vegetaţia şi animalele din zonele deluroase: stejarul, fagul; lupul, vulpea, viezurele, căprioara, păsări cântătoare; soluri brune. vegetaţia naturală a fost înlocuită cu pomi fructiferi, viţa de vie, cereale.

2

- vegetaţia şi animalele de câmpie: ierburi scunde, mici, păioase; şopârle, arici, bufniţe, şoareci; sol negru, fertil. - vegetaţia şi animalele din lunci şi Delta Dunării: sălcii, plopi, stuful, papura; păsări (egretă, lopătari, pelicani, cormoran), peşti. 2.5. Locuitorii şi aşezările omeneşti locuitorii: populaţia-21,7 mil. loc.; români, maghiari, rromi, germani, sârbi, ucraineni etc.; locuiesc în diferite părţi ale ţării, la sate şi la oraşe satul românesc: sat de munte (risipit), sat de deal şi de podiş (răsfirat), sat de câmpie (adunat); - în satele de câmpie, locuitorii se ocupă cu cultivarea cerealelor, a legumelor, creşterea animalelor; la deal cu pomicultura, viticultura, creşterea animalelor; la munte, creşterea animalelor (în primul rând ovine). oraşul: oraşe-cetăţi pe malul Mării Negre (Constanţa, Mangalia); daco-romane (Napoca: Cluj-Napoca; Apullum: Alba Iulia; Drobeta: Drobeta-Turnu Severin); - cele mai dezvoltate oraşe: Bucureşti, Galaţi, Brăila, Constanţa, Iaşi, Braşov, Sibiu, Cluj, Arad, Timişoara, Oradea etc.; - principalele oraşe: Bucureşti, Constanţa, Iaşi, Cluj-Napoca 2.6. Principalele activităţi economice Activităţi agricole: - cultivarea plantelor: cereale (grâul, porumbul); plante industriale (plante uleioase: floarea-soarelui, soia; plante textile: inul, cânepa); legume, cartoful; pomi fructiferi, viţa-de-vie (podgorii: Cotnari, Panciu, Odobeşti, Valea Călugărească, Drăgăşani, pe Dealurile Târnavelor, Murfatlar, Niculiţel, etc. - creşterea animalelor: bovine, ovinele (oile), porcine, păsări, viermi de mătase, apicultura (albine). Activităţi industriale: Ramurile industriale (industria energetică, metalurgică, chimică, prelucrarea lemnului, materialelor de construcţie, industria uşoară - textilă, confecţii, pielărie şi încălţăminte -, alimentară) Industria energetică: petrolul (Subcarpaţi, Pod. Getic, Câmpia Română, Câmpia de Vest, Dealurile de Vest, platforma Mării Negre), cu prelucrarea la: Ploieşti, Borzeşti, Piteşti, Năvodari; gazele naturale (gazul metan: Pod. Transilvaniei); Industria metalurgică: minereu de fier (Munţii Poiana Ruscă: Ghelari, Teliuc) cu centre siderurgice la Galaţi, Hunedoara, Reşiţa. Industria construcţiilor de maşini: locomotive, autocamioane, autobuze, autoturisme, tractoare şi maşini agricole, avioane etc., cu centrele: Bucureşti, Braşov, Constanţa, Craiova, Arad, Piteşti, Iaşi ş.a. Serviciile: Învăţământul, Cultura, Ocrotirea sănătăţii; Transporturile: feroviare, rutiere, navale (fluviale: Tulcea, Galaţi, Brăila şi Giurgiu; şi maritime: Constanţa), aeriene Comerţul (interior şi exterior) şi turismul (ţărmul Mării Negre, Valea Prahovei, Valea Oltului, mănăstirile din nordul Moldovei, Delta Dunării şi capitala).

MARILE UNITĂŢI GEOGRAFICE ALE ŢĂRII a) Munţii Carpaţi 1. Aşezare. Grupare

3

Munţii Carpaţi alcătuiesc un lanţ muntos şi constituie partea cea mai înaltă a reliefului ţării noastre. Pornind de la hotarul de nord, observăm înşiruirea munţilor spre sud, apoi spre vest, până la Dunăre. Această cunună se închide cu munţii din partea de vest. Ea înconjoară Depresiunea Colinară a Transilvaniei. După felul cum sunt aşezaţi faţă de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, Munţii Carpaţi se împart în trei ramuri: - Carpaţii Orientali (Răsăriteni) se întind de la hotarul de nord, către sud, până la Valea Prahovei. - Carpaţii Meridionali (de Miazăzi) se întind de la Valea Prahovei, către vest, până la văile râurilor Timiş, Cerna şi Bistra. - Carpaţii Occidentali (de Apus) se întind de la Dunăre, către nord, până la văile râurilor Barcău şi Someş. 1. Formarea munţilor În cea mai mare parte, munţii din ţara noastră s-au format prin încreţirea şi înălţarea scoarţei Pământului. Aceasta s-a întâmplat cu milioane de ani în urmă şi a durat o perioadă lungă de timp. O parte din Carpaţi s-au format prin erupţii vulcanice. Carpaţii Orientali 1. Aşezare. Înălţime Carpaţii Orientali se întind în estul Depresiunii Colinare a Transilvaniei, de la hotarul de nord al ţării până la Valea Prahovei. Ei constituie cea mai întinsă zonă muntoasă a ţării. Înălţimea lor este mijlocie (1 300-1 900 m), vârfurile depăşind rar 2 000 m. Carpaţii Orientali s-au format prin încreţirea scoarţei Pământului. În partea de vest, ei cuprind un şir de culmi vulcanice. 2. Grupe de munţi Carpaţii Orientali se împart în trei grupe. a. Grupa nordică ţine de la hotarul de nord, cu Ucraina, până la depresiunile Dornelor şi Câmpulung (Moldovenesc). Din această grupă, amintim munţii: Gutâiului, Maramureşului şi Rodnei. Cei mai înalţi sunt Munţii Rodnei, cu vârful Pietrosu (2 303 m). În partea de est sunt munţi mai puţin înalţi, Obcinele Bucovinei, unde se află vestitele mănăstiri Voroneţ şi Putna. b. Grupa centrală se desfăşoară în continuare, spre sud, până la Valea Oituzului. Aici se află munţii: Călimani (2 100 m), Bistriţei, Gurghiului, Harghitei. Din Munţii Hăşmaşu Mare izvorăsc râurile Olt şi Mureş. În sudul Munţilor Bistriţei se întinde falnic Ceahlăul, „piatra nestemată a Moldovei”, cum îl denumeşte Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei”. c. Grupa sudică (Carpaţii de Curburii) se întinde de la Valea Oituzului până la Valea Prahovei. Aici, Carpaţii îşi schimbă direcţia spre vest, se curbează. Dintre munţii acestei grupe, enumerăm Munţii Vrancei, Munţii Buzăului şi Munţii Ciucaş. În partea nordică a grupei se află Depresiunea Braşovului. 1. Trecători În Carpaţii Orient se află numeroase pasuri de trecere a munţi: Prislop, Bicaz, Oituz, Predeal 2. Bogăţii Carpaţii Orientali sunt acoperiţi cu păduri dese care adăpostesc: ursul, cerbul, râsul şi alte animale. Ei au păşuni spre vârfuri, iar în adâncuri adăpostesc cărbuni, diferite metale, piatră de construcţii, ape minerale şi alte bogăţii. Multe locuri sunt renumite zone turistice: Munţii Rodnei, Munţii Ceahlău, Cheile Bicazului, Obcinele Bucovinei ş.a. Carpaţii Meridionali 1. Aşezare. Înălţime

4

Carpaţii Meridionali sunt aşezaţi la sud de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, între Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Occidentali. Ei sunt cuprinşi între Valea Prahovei la est şi văile râurilor Timiş, Cerna şi Bistra la vest. Carpaţii Meridionali sunt formaţi din roci tari pe care apele şi vânturile le distrug mai greu. Sunt cei mai înalţi munţi din ţara noastră, unele vârfuri depăşind 2 500 m. 2. Grupe de munţi Carpaţii Meridionali sunt alcătuiţi din patru grupe, despărţite de văile unor râuri. a. Grupa Munţilor Bucegi cuprinsă între Valea Prahovei şi Valea Dâmboviţei. b. Grupa Munţilor Făgăraşului cuprinsă între Valea Dâmboviţei şi Valea Oltului. c. Grupa Munţilor Parângului cuprinsă între Valea Oltului şi Valea Jiului. d. Grupa Munţilor Retezat-Godeanu cuprinsă între Valea Jiului şi văile Timiş, Cerna, Bistra. 1. Caracteristici ale grupelor de munţi din Carpaţii Meridionali a. Grupa Munţilor Bucegi este formată din munţi cu pantele abrupte, stâncoase, la poale îmbrăcaţi în păduri, iar spre vârfuri sunt acoperiţi de ierburi mărunte şi pâlcuri de arbuşti pitici. Cel mai înalt vârf este Omu, având 2 505 m. Aici se găseşte o staţie meteorologică. Aspectul impunător, frumuseţile naturale, hotelurile şi cabanele din aceşti munţi atrag foarte mulţi turişti, făcând să fie printre cei mai vizitaţi munţi din ţară. b. Grupa Munţilor Făgăraşului este formată din munţi pe care apele n-au izbutit să-i străpungă în curmeziş. Cele mai înalte vârfuri sunt Moldoveanu (2 544 m) şi Negoiu, de 2 535 m. Acestea sunt şi cele mai înalte vârfuri din ţara noastră. Aici îşi au sălaşul caprele negre. Pe Argeş, la Vidraru, s-a construit o mare hidrocentrală. c. Grupa Munţilor Parângului este formată din mai mulţi munţi, dintre care cei mai înalţi sunt Munţii Parângului, care depăşesc 2 500 m. În Munţii Şureanu se află ruinele cetăţii dacice Sarmizegetusa. Pe râul Lotru este o altă hidrocentrală mare. d. Grupa Munţilor Retezat-Godeanu este înconjurată de regiuni joase. În Munţii Retezatului se află Parcul Naţional Retezat, în care sunt ocrotite plante şi animale rare. Înălţimile lor sunt presărate cu numeroase lacuri. Între Munţii Parângului şi ai Retezatului se află Depresiunea Petroşani, străbătută de râul Jiu. 1. Trecătorile din Carpaţii Meridionali sunt: Turnu Roşu (Valea Oltului), Lainici Valea Jiului), Bran. 2. Bogăţii În subsolul Depresiunii Petroşani se găsesc zăcăminte de cărbune. Pădurile şi păşunile sunt o altă bogăţie. În depresiuni întâlnim livezi şi păşuni. Aceşti munţi au şi o mare importanţă turistică. Carpaţii Occidentali 1. Aşezare. Înălţime Carpaţii Occidentali se află la vestul Depresiunii Colinare a Transilvaniei şi sunt cuprinşi între Dunăre, la sud, şi râurile Barcău şi Someş, la nord. Ei sunt mai puţin înalţi decât celelalte două ramuri ale Carpaţilor, având înălţimi ce trec cu puţin 1 800 m. 2. Grupele din care sunt alcătuiţi Carpaţii Occidentali Carpaţii Occidentali se împart în trei grupe: a. Grupa Munţilor Banatului, cuprinsă între Dunăre şi văile Timişului şi Cernei. b. Grupa Munţilor Poiana Ruscă, mărginită de Valea Mureşului, la nord, şi de cea a Bistrei, la sud. c. Grupa Munţilor Apuseni, cuprinsă între Valea Mureşului, la sud, şi văile Barcăului şi Someşului, la nord. 1. Caracteristici Mţii Banatului şi Poiana Ruscă au înălţimi mici şi sunt acoperiţi cu păduri de foioase. Dunărea a săpat în sudul Munţilor Banatului o vale adâncă şi îngustă, numită Defileul Dunării. Aici s-au construit hidrocentrala Porţile de Fier I şi un mare lac de acumulare. Munţii Poiana Ruscă ascund în adânc cele mai importante zăcăminte de fier şi marmură din ţara noastră.

5

Grupa Munţilor Apuseni are, în partea centrală, Munţii Bihorului, care ating înălţimi de peste 1 800 m. Culmile acestor munţi sunt uneori aproape netede, fiind acoperite păşuni. Unele roci au fost roase de apele curgătoare care au săpat văi înguste şi adânci, cum ar fi Cheile Turzii. Tot în aceşti munţi se află Peştera Scărişoara, care adăposteşte un gheţar subpământean, şi „Cetăţile Ponorului”- un frumos şirag de peşteri. 2. Bogăţii Carpaţii Occidentali au păduri întinse, iar în subsol ascund: cărbuni, aur şi multe alte bogăţii. b. Dealurile şi podişurile Dealurile sunt forme de relief cu înălţimi între 300 m şi 800-1 000 m, având pantele şi culmile mai domoale decât munţii. Zonele deluroase se întind ca un brâu în jurul Munţilor Carpaţi. Ele sunt reprezentate de Subcarpaţi (Dealurile şi depresiunile subcarpatice) şi de Dealurile de Vest. 1. Subcarpaţii sunt zone deluroase, întinse la poalele Carpaţilor Orientali şi Meridionali. După zona geografică în care se află, Subcarpaţii se împart în trei grupe: Subcarpaţii Moldovei, Subcarpaţii de Curbură şi Subcarpaţii Getici. Dealurile subcarpatice s-au format prin încreţirea scoarţei, aşa cum s-au format şi munţii. Ele ating înălţimi între 400 şi 800 m, uneori depăşind aceste înălţimi. Aceste dealuri sunt separate de depresiuni. Depresiunile subcarpatice sunt locuri întinse, mai joase, înconjurate de dealuri. 2. Dealurile din partea de vest a Carpaţilor Occidentali se numesc Dealurile Vestice. Ele s-au format prin depunerea pietrişului şi a nisipurilor aduse de apele curgătoare, din munţi. Aceste dealuri au culmi domoale, rareori trecând de 300 m. Aici se întâlnesc podgorii, livezi cu pomi fructiferi şi chiar păduri, pe culmile mai înalte. 3. Bogăţiile Subcarpaţilor sunt reprezentate de păşunile situate pe culmile dealurilor, de păduri, în special de fag, de livezi şi vii. Podgoriile de pe Măgura Odobeştilor şi Valea Călugărească sunt renumite. În subsolul dealurilor subcarpatice se găsesc zăcăminte de cărbuni, petrol, gaze naturale, ape minerale şi sare. La Slănic-Prahova, Olăneşti, Călimăneşti sunt ape minerale, folosite în vindecarea unor boli. Podişurile 4. Înfăţişare. Grupe Podişurile sunt forme de relief întinse, ca nişte platouri aproape netede sau larg ondulate, mai înalte decât câmpiile şi separate de văi. Ele s-au format prin depunerea argilei, a nisipului şi a pietrişului. Principalele podişuri sunt: Podişul (Depresiunea) Transilvaniei în centrul ţării, Podişul Moldovei (în est), Podişul Getic (în sud), Podişul Dobrogei (în sud-est). 5. Podişul Transilvaniei, înconjurat de lanţul Munţilor Carpaţi, formează o mare depresiune în centrul ţării – Depresiunea Colinară a Transilvaniei. Are un aspect vălurit, cu înfăţişare de dealuri. În cuprinsul Podişul Transilvaniei, începând din partea de nord spre sud, se deosebesc: Podişul Someşan, Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. 6. Podişul Moldovei, situat între râurile Siret şi Prut, este mai înalt în partea de nordvest şi mai jos spre sud. Este alcătuit din straturi de argilă, nisip, pietriş, calcar. Apele au săpat, pe suprafaţa lui, văi largi şi adânci, dându-i un aspect deluros. Pământul este bun pentru agricultură. Aici se află oraşele Iaşi, Suceava ş.a. 7. Podişul Getic este situat între Valea Dâmboviţei şi Dunăre. La sud se mărgineşte cu Câmpia Română, iar la nord cu Subcarpaţii Getici. Este mai înalt la nord (600 m) decât la sud (200-300 m). Podişul Getic este străbătut de râurile: Jiu, Olt, Argeş şi afluenţii lor. Locuitorii cultivă cereale, pomi fructiferi, viţa-de-vie; este renumită podgoria de la Drăgăşani. În subsol se găsesc zăcăminte de petrol, gaze naturale şi cărbuni. 8. Podişul Dobrogei aduce un peisaj aparte în diversitatea podişurilor ţării. Este cuprins între Dunăre şi Marea Neagră, iar către sud se continuă până la graniţa cu Bulgaria. El este format din două părţi: Masivul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud.

Olt. în drumul lor spre Dunăre. oamenii le cultivă cu viţă-de-vie. a. Înfăţişare. Grupe Câmpiile sunt suprafeţe de teren. ne face să înţelegem că Munţii Măcinului sunt rămăşiţele unor munţi cu o vechime mult mai mare decât cea a Carpaţilor. cu înălţimi între câţiva metri şi 200300 m. Câmpiile 1.a. sărată sau amară. vînturi. b. Aceste forme joase de relief sunt foarte potrivite pentru agricultură. De aici se scoate granitul. Câmpiile României sunt: Câmpia Română şi Câmpia de Vest. Câmpia Română este numită şi „grânarul ţării”. locuitorii îşi asigură recolte bogate în aceste zone în care sunt puţine ploi. iarna este mai blândă în sud şi mai aspră în nord. Ploieşti. În subsolul Câmpiei Române găsim petrol şi gaze naturale. Câmpia Română este situată în partea de sud a ţării. Timiş ş. pe coaste se cultivă viţa-de-vie iar în văi. numinduse de aceea şi Câmpia Dunării. Bărăganul este partea de câmpie cea mai netedă şi mai întinsă din întreaga ţară. Terenurile agricole sunt deosebit de roditoare. de lângă Oradea. Păşunile pentru vite sunt bogate. Cmpia de Vest este situată în vestul României. Pentru a preveni degradarea acestor soluri. În zona de câmpie. Crişul Alb. Cele mai înalte culmi se întâlnesc în Munţii Măcinului (467 m). de o parte şi de alta a acestora. Ei au fost măcinaţi de ape. Podişul Dobrogei de Sud este mult mai neted. Aici se întâlnesc lacuri cu apă dulce. Câmpia Română. iarna este geroasă. În luncă se află bălţi şi lacuri cu peşte. ea desfăşurându-se de la Drobeta-Turnu Severin până la Delta Dunării. Crişul Negru. aproape ca o câmpie. Brăila. Craiova. Studiu de caz: Luncile şi Delta Dunării Luncile sunt fâşii de pământ netede şi joase. Buzău. Aici se obţin recolte bogate de zarzavaturi şi de cereale. Râurile Jiu. Ialomiţa. Câmpia Română este unitatea majoră de relief cu cele mai numeroase oraşe mari: Bucureşti. cu vânturi puternice. Siret brăzdează. Crişul Repede. Partea estică a Câmpiei Române se numeşte Câmpia Bărăganului. Mureş. folosite în tratarea unor boli. Datorită solurilor fertile şi recoltelor bogate. constituind una dintre cele mai importante zone agricole ale ţării. Precipitaţiile sunt mai bogate decât în Câmpia Română. Câmpia este străbătută de râurile Someş. întinse de-a lungul râurilor. Galaţi.a. Folosind irigaţiile. fiind străbătut de o vale largă. aici sunt culivate mari suprafeţe de cereale. Pădurile din lunci se numesc zăvoaie şi sunt alcătuite din sălcii şi plopi. . Zonele din partea vestică a Câmpiei Române au soluri nisipoase. Argeş. Unele culmi sunt acoperite cu păduri de stejar şi de tei. de-a lungul Dunării. 3. Lemnul acestor păduri se foloseşte în producerea celulozei sau pentru foc. îngheţ şi dezgheţ. netede şi întinse. luncile sunt mai largi decât în zona de deal sau de munte. În Câmpia Română.6 Masivul Dobrogei de Nord are aspectul unor dealuri cu văi largi prin care curg domol râuri firave. Faptul că aceste culmi sunt formate din roci tari şi vechi. 2. În partea sa estică se întinde litoralul Mării Negre. fiind verzi şi în timpul verilor cu arşiţă. necesar pentru pavarea străzilor. precum şi izvoare termale (cu apă caldă). unde se află portul Constanţa şi o salbă de staţiuni de odihnă şi agrement. Datorită rodniciei pământului. Lunca Dunării este cea mai întinsă dintre lunci. cerealele. Apele lor sunt folosite pentru irigarea suprafeţelor cultivate. este recunoscută pentru efectul benefic al apelor sale. Piteşti ş. de-a lungul căreia trece canalul Dunăre-Marea Neagră. iar vara este foarte călduroasă. În subsol se găsesc zăcăminte de petrol şi gaze naturale. Staţiunea Băile Felix. a. În Câmpia de Vest.

3. oraşul ajunge capitala Ţării Româneşti. Azi. în Câmpia Română şi este străbătut de răurile Dâmboviţa şi Colentina. Bucureşti – capitala României 1. De mai multe ori. În anul 1862. după Unirea Principatelor. în special a păsărilor. al Parlamentului şi al Guvernului. a războiului şi a molimelor. grădini. 2. Ele sunt formate din mai multe comune şi oraşe. 1. scoici. Academia Română. În Bucureşti există două aeroporturi: Otopeni (Henri Coandă) şi Băneasa. Judeţele sunt cele mai mari unităţi administrative. Fiecare judeţ se gospodăreşte singur. prăvălii. oraşul Bucureşti devine capitala României. Ele se numesc grinduri. animalelor. Sunt conduse de primari. Comunele sunt unităţi administrativ-teritoriale. Cele mai multe diguri se găsesc în Balta Ialomiţei şi în Insula Mare a Brăilei. Mai târziu s-au dezvoltat meşteşugurile şi comerţul şi aşezarea s-a mărit continuu. Sulina şi Sf. lebăda şi pelicanul. Delta Dunării este pământul cel mai nou al ţării. şerpi de apă. ateliere. broaşte. Alte animale: vidra. Delta s-a format acolo unde Dunărea este aproape de vărsarea în mare şi se desparte în trei braţe: Chilia. Această imensă luncă. Aşezare Oraşul Bucureşti este aşezat în partea de sud a ţării. aflată între cele trei braţe. Din loc în loc. cea mai înaltă instituţie ştiinţifică a ţării. deasupra apelor se văd ridicături de pământ înguste şi lungi. Gheorghe. rutier şi aerian. Municipiile sunt oraşele cele mai dezvoltate şi au număr mare de locuitori. plopi şi stejari. universităţi. Dintre plante se remarcă stuful şi papura. melci. raţa şi gâsca sălbatică. pământul se clădeşte continuu datorită aluviunilor (nisip şi mâl) aduse de fluviu. vulpea. Aşezarea României în Europa . municipiul Bucureşti este un oraş modern. oraşul a suferit distrugeri din cauza revărsărilor de apă. Îndeletnicirile primilor locuitori au fost păstoritul şi agricultura. parcuri şi păduri în împrejurimi. 4. vulpi şi lupi. monumente. În Delta Dunării se găsesc păsări: lopătarul. Municipiul Bucureşti – capitala patriei Fiind capitala ţării. hanuri. o adevărată împărăţie a apelor. mistreţul. care este împărţit în 6 sectoare. dar de fiecare dată s-a refăcut şi şi-a continuat viaţa. Aici se aflau reşedinţa domnească. a plantelor. a incendiilor. cocorul. În ape trăiesc peşti (60 specii). ROMÂNIA ÎN EUROPA ŞI PE GLOB 1. Organizarea administrativă Localitatea natală.7 Pentru împiedicarea revărsării apelor se construiesc diguri. posturi de radio şi televiziune. Oraşul Bucureşti este cel mai mare centru industrial al ţării şi cel mai însemnat nod de transport: feroviar. În Delta Dunării. Cel mai mare este Bucureşti. Istoricul aşezării Pământul pe care se află astăzi marele oraş a fost locuit din timpuri străvechi. alcătuite din unul sau mai multe sate care se gospodăresc împreună. 3. muzee. nurca. Pe grindurile mai întinse cresc pâlcuri de păduri de sălcii. Oraşele sunt aşezări omeneşti mai dezvoltate din punct de vedere economic şi cu un număr mai mare de locuitori decât satele. în Bucureşti se află cele mai importante instituţii ale statului: sediul Preşedinţiei României. formate din depunerea aluviunilor. Tot în Bucureşti se găsesc cele mai multe instituţii de învăţământ. Ţara noastră este alcătuită din 41 judeţe şi municipiul Bucureşti – capitala României (cu rol de judeţ). păianjeni de apă. apropiate ca aşezare. În secolul al XVII-lea. Aici se adăpostesc mistreţi. dintre care unul este reşedinţă de comună. 2. iar pentru desecarea terenurilor s-au săpat canale de scurgere a apei. Cel mai important oraş din judeţ este declarat reşedinţă de judeţ. Delta Dunării a fost declarată rezervaţie naturală. judeţul şi reşedinţa de judeţ. este un spaţiu mirific. teatre. Capitala are mai multe lacuri.

Capitala este oraşul Sofia. Capitala ţării este oraşul Budapesta.. Moldova este o ţară agrară. fier. dunăreană şi pontică (are deschidere la Marea Neagră). soia. când U.. floarea-soarelui.. Este dezvoltată industria alimentară care prelucrează produsele agricole. România este o ţară carpatică. o regiune muntoasă în centru şi sud. Republica Moldova. floarea-soarelui. la care se adaugă ruşi. Religia este ortodoxă. Principalele culturi sunt grâul. viile şi livezile. păsări. Alături de maghari (unguri). sfecla de zahăr. Munţii cuprind bogăţii de cărbune. numit şi Basarabia. 2. Republica Moldova este teritoriul cuprins între Prut şi Nistru.R. Scurtă prezentare geografică a ţărilor vecine Ungaria. zinc. Bulgaria este cunoscută în toată lumea pentru cultura trandafirilor. Bulgarii sunt un popor slav. Republica Moldova este pământ românesc. Religia majorităţii locuitorilor este catolică. textile. Limba vorbită este bulgara. porumbul. Împreună cu Bucovina de Nord. a devenit Republica Moldova. Fluviul Dunărea traversează Ungaria. fiind cultivată cu cereale. fier. produse chimice. Religia este ortodoxă. Limba vorbită este ucraineană. Populaţia numără 4 400 000 loc. Ucraina se află în partea de nord şi de est (pe o porţiune). Capitala ţării este Chişinău. Din 1991. Ucraina este una dintre cele mai mari producătoare de grâu din lume. România face parte din continentul Europa. Bulgaria este străbătută de la est la vest de Munţii Balcani care împart ţara în două. în funcţie de evenimentele istorice internaţionale. Moldova a aparţinut când Rusiei. porci.8 Continentul Europa este o mare întindere de uscat. legume şi viţă-de-vie. la nord. Oraşul Budapesta este o aşezare veche şi deosebit de frumoasă. Populaţia ţării este de circa 9 milioane de loc. Europa – un continent al planetei . dintre care 64% sunt români. Bulgaria se află în partea de sud a României. În Ucraina lanţul carpatic poartă numele de Carpaţii Păduroşi. Moldova exportă produse alimentare. Populaţia este de peste 52 mil. Limba vorbită este sârba. Ţara noastră este situată aproape de mijlocul acestui continent. Agricultura Bulgariei este foarte dezvoltată. adevărate opere de artă. După aşezare. când României.S. petrol. sfeclă de zahăr. Populaţia este de aproape 10 milioane loc. Din anul 1812 până în 1991. Câmpia şi podişul ocupă cea mai mare parte a Ucrainei. Hidrocentralele Porţile de Fier I şi II sunt construite pe Dunăre. Limba vorbită este româna (moldovenească). Ţara asigură cea mai mare parte din producţia mondială de ulei de trandafiri. cu regiunea din nordul braţului Chilia (aflate acum în Ucraina) şi cu Moldova din România au format din de-a lungul istoriei Principatul Moldovei. Religia este ortodoxă. industria chimică şi a materialelor de construcţie. prin colaborare dintre România şi Serbia. Bogăţiile subsolului (cărbune. legumele. legătura fiind asigurată de nouă poduri. gaze naturale) au contribuit la dezvoltarea industriei. care sunt prelucrate în industrie. Se cresc oi. Formele de relief se împart în două categorii: de câmpie. încălţăminte. germani şi rromi. Este o ţară central-europeană. Câmpia este principala regiune agricolă a ţării. cupru. români şi evrei. Ţările vecine.S. Religia este ortodoxă. Capitala este oraşul Kiev. Aproape jumătate din teritoriul ţării este câmpie. majoritatea fiind ucraineni. care cuprinde multe ţări printre care se află şi ţara noastră. Litoralul Peninsulei Crimeea este o zonă turistică foarte apreciată. Limba vorbită este maghiara. situată la vest (nord-vest) de România. în Ungaria mai trăiesc români. Se află în partea de est (nord-est) a României. Drapelul naţional este tricolorul care are ca stemă capul de bour. Se întinde pe ambele maluri ale Dunării. Serbia se află în partea de sud-vest a ţării noastre. Capitala este oraşul Belgrad. cartof. vite. folosit în industria cosmetică. loc.

. Antarctida.Europa este un continent cu o întindere mică în comparaţie cu celelalte continente. observăm că bătrânul continent este mărginit de Marea Mediterană. Europa este unul dintre cele şapte continente ale planetei.Europa este un continent cu o mare putere economică. Ţările europene vor să trăiască în pace. se fac împăduriri. . deşi sunt de rase diferite. prin modificarea graniţelor. Australia. (Fondul Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură).Europa ocupă locul al doilea. slaba asistenţă medicală. aflându-se în centrul schimburilor comerciale cu toate continentele lumii. .E. America de Sud. Populaţia numără aproape 800 mil. s-au construit canale de irigaţii. kmp). Din Europa s-au avântat pe întinsul oceanelor. Studiu de caz 2. cum ar fi F.9 Pe globul pământesc se găsesc continentele: Europa. Asia. începând din secolul al XV-lea. Suprafaţa apelor este de trei ori mai mare decât cea a uscatului. Europa împreună cu continentul Asia formează o mare întindere de uscat numită şi Eurasia.A. sunt ocrotite plantele şi animalele pe cale de dispariţie. Planeta Terra Suprafaţa totală a uscatului este de 148 328 100 kmp (rotunjit 149 mil. În Europa se vorbesc 128 de limbi şi dialecte (graiuri locale). Oceanul Atlantic. Terra – planeta oamenilor 1. Dacă împărţim globul pământesc în două jumătăţi pe orizontală.O. . America de Nord.În continentul Europa este cuprinsă o mare parte din Rusia şi o mică parte din Turcia. aceasta cuprinde 27 de state şi constituie cea mai importantă organizaţie europeană. loc. vom constata că Europa este aşezată în centrul jumătăţii nordice. în funcţie de evenimentele istorice. de ajutare a populaţiei din zonele cu astfel de probleme. În anul 1993 Comunitatea Economică Europeană a devenit Uniunea Europeană. încălzirea globală etc. lipsa educaţiei. Europa – caracteristici geografice Europa are o suprafaţă de 10. Pe Terra locuiesc oameni care. dar este bine populat. poluarea. 1.5 mild. în ceea ce priveşte numărul de locuitori. Populaţia planetei este de peste 6. Privind harta Europei. America şi Australia. după Asia. sărăcia. kmp). Suprafaţa apei este de 361 741 000 kmp (rotunjit 362 mil. Oceanul Arctic (Îngheţat) şi continentul Asia. să colaboreze pentru un viitor comun. În prezent. Oamenii iau măsuri de protejare a mediului înconjurător. Africa. european. Monumente mai importante în descoperirea planetei Harta lumii s-a completat mult timp prin noi descoperiri geografice şi s-a modificat prin apariţia sau dispariţia unor state. să respecte libertatea şi identitatea tuturor popoarelor. Uniunea Europeană În anul 1957. 1.4 milioane kmp. La începutul mileniului III. Planeta Terra cuprinde mari suprafeţe de uscat care sunt continentele şi mari suprafeţe de apă care sunt mările şi oceanele. loc. mari navigatori temerari care au deschis epoca descoperirilor geografice şi a migrării europenilor pentru popularea noilor continente. la data de 1 ianuarie 2007. România şi Bulgaria au aderat la U. planeta noastră se confruntă cu multe probleme: lipsa apei în unele regiuni ale Asiei şi Africii. au dreptul să se bucure de tot ce le oferă planeta noastră. se acordă asistenţă medicală şi ajutoare alimentare pentru populaţia săracă de către organizaţii internaţionale. Cuprinde 45 ţări (state). Imnul Uniunii Europene este Odă bucuriei din Simfonia a IX-a a compozitorului Ludvig van Bethoven. . un grup de şase ţări europene dezvoltate au înfiinţat Comunitatea Economică Europeană.

Uranus. sarcinile metodicii acestui obiect de studiu s-au dublat. . în cadrul obiectului geografie la această formă de învăţământ. Miliarde de galaxii alcătuiesc Universul. la însuşirea unui sistem de priceperi şi deprinderi active. în anul 1487. Pământul are un singur satelit: Luna. începând cu clasa a III-a. sprijiniţi de regii Spaniei şi ai Portugaliei. Saturn. scop principal al predării învăţării disciplinelor naturii şi Geografia României în ciclul primar În actuala legislaţie şcolară. să contribuie la formarea unei gândiri cauzale a acestora. Noul obiect ştiinţele naturii oferă elevilor multiple posibilităţi de a cunoaşte lumea vie. Rolul şcolii în educaţia ştiinţifică şi ecologică. El are o forţă de atracţie foarte puternică care face să se rotească în jurul său celelalte planete ale Sistemului Solar: Mercur. În centrul Sistemului Solar se află Soarele. Amundsen a atins Polul Sud. voluţională a fiecăru elev.10 Datorită bunei poziţii geografice. Elevii ciclului primar au posibilitatea ca prin însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice din noile manuale. Portughezul Maggelan. de a şti că natura este un organism viu ale cărei componente sunt într-o strânsă unitate şi intercondiţionare. procese). fenomenele naturale.1. descoperind Lumea Nouă. Neptun şi Pluto. rolul şcolii este acela de a acţiona în direcţia însuşirii de către elevi a unor cunoştinţe ştiinţifice şi ecologice despre natură (componente. noul plan de învăţământ de la ciclul primar a suferit unele modificări în sensul că. Cercetătorul român Emil Racoviţă. Cristofor Columb. au organizat marile expediţii care au dus la descoperirea Lumii Noi. aflat în serviciul regelui Spaniei. Marte. dovedindu-se astfel că Pământul este rotund. dorind să ajungă în India a ajuns în America. Astfel. Soarele este o stea de mărime mijlocie. schimbându-i-se denumirea în obiectul ştiinţele naturii. nu s-au descoperit forme de viaţă pe nici o altă planetă a Sistemului Solar în afară de Terra. cauzele care le produc. Soarele este de 1 300 000 de ori mai mare decât Pământul. portughezul Bartolemeo Diaz a atins Capul Bunei Speranţe (din sudul Africii). Terra (Pământ). numită Calea Lactee. Spania şi Portugalia au devenit puteri maritime recunoscute. Până în prezent. Miliarde de stele formează o galaxie. Soarele este însoţit de alte corpuri cereşti mai mici (planete) care se învârtesc în jurul său şi cărora le transmite lumină şi căldură. Cea mai mică planetă a Sistemului Solar este Mercur şi cea mai mare este Jupiter. interdependenţa dintre componentele naturii. Stelele sunt corpuri cereşti care au propria lumină şi căldură. la dezvoltarea spiritului de observaţie. Jupiter. Deci. fenomene. navigatorii curajoşi. nouă planete şi sateliţii acestora alcătuiesc Sistemul Solar. Venus. a făcut timp de trei ani înconjurul lumii. Stăpâniţi de dorinţa de a descoperi şi a cunoaşte planeta. Aşadar. METODICA PREDĂRII GEOGRAFIEI ROMÂNIEI 1. Soarele. Sistemul Solar este o părticică din Calea Lactee (Calea Laptelui). îmbarcat pe vasul Belgica şi-a adus o mare contribuţie la descoperirea vieţii plantelor şi animalelor din Antarctica. Terra – o planetă a Sistemului Solar Privind cerul în nopţile senine observăm o mulţime de stele. genovezul a cărui expediţie a fost finanţată de regii Spaniei. se predau şi cunoştinţele legate de cunoaşterea mediului înconjurător. precum şi la dezvoltarea afectivă. O importanţă deosebită în descoperirea zonelor cu gheţari veşnici au avut-o exploratorii Nansen şi Amundsen. Soarele face parte din miliardele de stele care alcătuiesc galaxia noastră. legitatea proceselor care acţionează în natură şi interferenţa dintre cadrul geografic al ţării noastre. care suferă în evoluţia sa în timp schimbări determinate de cauze naturale şi sociale. În jurul planetelor se rotesc sateliţii acestora. Nansen a condus prima expediţie a navei Fram în Arctica.

planuri reduse la scară etc. este necesară cunoaşterea de către cadrele didactice a unei "anumite tehnologii didactice" cu care se ocupă metodica predării geografiei. principiile sale. Geografia trebuie să-i facă pe elevi să observe.2. cu harta. Din practica pedagogică datele furnizate de psihologia pedagogică ajută clar metodica predării. generalizarea. Metodica predării geografiei se foloseşte acum de aceste date numai după ce le-a adaptat cerinţelor locale legate de specificul geografiei ca ştiinţă şi ca obiect de învăţământ.11 Prin studiul celor două obiecte contopite se ajunge la educarea şi formarea unei conduite ecologice. dar să şi opereze cu ele. În raportul dintre metodică şi logică. geografiei. Scopul predării geografiei în şcoală este de a-i înarma pe elevi cu un sistem de cunoştinţe despre dinamica înfăţişării reliefului patriei. pentru transmiterea cunoştinţelor şi pentru formarea la elevi a priceperilor şi deprinderilor practice. Educatorul trebuie să aibă o bună pregătire cultural-ştiinţifică şi să contribuie la însuşirea de către elevi a unor informaţii de bază din domeniul: ştiinţele naturii. Motivaţia elaborării metodicii predării geografiei şi ştiinţelor naturii în ciclul primar Metoda cuprinde totalitatea metodelor şi procedeelor folosite în procesul de învăţământ. cu busola şi alte aparate ce dovedesc elevilor din ciclul primar temeinicia fenomenelor geografice. metodele şi procedeele de predare. să explice unele probleme ce-şi află corelaţii în procesul de predare a geografiei. de a le forma priceperi şi deprinderi practice privind aprecierea fenomenelor meteorologice.. ocrotirea şi protecţia naturii. sau de protejare şi ameliorare a mediului geografic în care trăiesc. sinteza. axate pe conţinutul ştiinţific deja descoperit.). să dezvăluie sensul geografic al obiectelor şi fenomenelor şi să tragă concluzii pentru activitatea practică. O strânsă legătură se stabileşte între metodica şi logica de predare a materiei. ca de exemplu: formarea de reprezentări geografice a priceperilor şi deprinderilor de lucru cu manualul. hidrologice. Pregătirea ştiinţifică a educatorului trebuie să fie la curent cu toate noutăţile ştiinţifice apărute pe plan mondial şi să fie corelate cu pregătirea psihopedagogică a elevilor din ciclul primar. Metodica predării geografiei nu se poate însă constitui ca ştiinţă numai pe baza acestor legături. busolă. a manualelor etc. a cunoaşterii mediului înconjurător constituite global ca ştiinţe geografice. care presupune acţiuni pentru conservarea. Pedagogia generală (partea referitoare la didactică) pune la dispoziţia metodicii predării celor două obiecte de învăţământ. . abstractizarea. Metodica predării geografiei cuprinde un sistem complex de metode şi procedee folosite de educator. ci trebuie să-şi subordoneze existenţa coordonatelor de început a primelor elemente de orientare în natură. O strânsă legătură are metodica predării geografiei cu psihologia pedagogică care-i oferă informaţii asupra legilor psihologice în conformitate cu asigurarea însuşirii cunoştinţelor de către elevi pe diferite trepte de vârstă. indicaţii metodologice privind transmiterea cunoştinţelor către elevi. gospodărirea. potrivit noului curriculum şcolar în geografie. Trebuie să facem distincţie între metodologia ştiinţei geografice şi între metodica specifică predării geografiei patriei în ciclul primar. glob. Sarcinile metodicii predării geografiei şi obiectivele educării şi instruirii prin geografie Reforma în învăţământul preuniversitar presupune racordarea direcţiilor de acţiune din conţinutul metodicii predării geografiei. geologiei. Metodica predării geografiei este de fapt o ramură principală a didacticii aplicate care prezintă metodologia de predare a acestui obiect de învăţământ. să le aplice în practică. aceasta din urmă însuşându-şi anumite norme ale gândirii: analiza. 1. istoriei etc. ajungând ca elevii nu numai să le cunoască. metodica are ca sarcină aflarea corelaţiilor dintre procesele logice ale studiului şi exerciţiile şi aplicaţiile practice privite ca instrumente de lucru (hărţi. Dar pentru realizarea acestor obiective. întocmirea programelor. formele de organizare ale procesului de învăţământ.

atlasul geografic. Cultivarea de atitudini şi valori care se referă la: . civilizaţie. cultură. prin metodica predării geografiei se pot urmări principalele sarcini sau obiective care contribuie la realizarea procesului instructiv-educativ al disciplinelor respective: 1. 2. 1992. toleranţă. Cele trei grupe mari de obiective. lecturi geografice. .respectul pentru diversitate. metodelor.12 "Curriculum". de orientare şi localizare a componentelor geografice. 3.atitudinea pozitivă faţă de educaţie. prin care se încearcă o "raţionalizare a procesului de predare-învăţare insituţionalizată prin optimizarea componentelor sale: programe.selectarea informaţiei pertinente şi utile din volumul de cunoştinţe geografice (potrivit nivelului de înţelegere. În spiritul noii reforme sau curriculumului şcolar au apărut manualele alternative şi în domeniul geografiei pentru ciclul primar. .integrarea mijloacelor de învăţământ necesare în accesibilizarea informaţiei din geografie. modul de utilizare precum şi a modului de colecţionare. metodele şi procedeele care asigură însuşirea conştientă a cunoştinţelor şi a formării priceperilor şi deprinderilor practice ţinând seama de particularităţile de vârstă şi de puterea de înţelegere a elevilor.. În acest sens. a volumului de cunoştinţe şi deprinderi geografice pe care să le posede elevii. În concordanţă cu manualul au fost realizate şi alte materiale-suport de sprijin în desfăşurarea procesului didactic cum sunt: caietul elevului. Aceasta presupune precizarea conţinutului programelor şcolare. a structurilor. instrumente de evaluare etc. ghidul învăţătorului. să eşaloneze cunoştinţele în cadrul programelor şi capitolelor. Obiectivul fundamental al oricărei metodici şi prin urmare şi al metodicii predării geografiei poate fi formulat astfel: "să pornească de la problemele vieţii şi activităţii productive şi să se înscrie tot mai mult pe direcţia de dezvoltare actuală şi de perspectivă ale cercetării ştiinţifice ce vin în sprijinul diferitelor probleme practice şi educative privind pregătirea elevilor bine instruiţi". document de referinţă.aplicarea strategiilor în dezvoltarea gândirii şi limbajului geografic ştiinţific (fondul de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice geografice) şi a comunicării în general prin explicarea conceptelor. societate. cunoaştere. Stabilirea scopului instructiv-educativ al învăţământului geografic preuniversitar în raport de noile cerinţe ale societăţii româneşti pe plan naţional şi internaţional putându-se realiza prin: . . cuprinse şi în noile programe şcolare. Aceasta presupune . izvorăsc din conţinutul "Cartei Internaţionale a educaţiei prin geografie" adoptată la Congresul Internaţional de Geografie de la Washington. Realizarea deprinderilor de raportare corectă în spaţiu şi timp. accesibilizarea şi transferul dintr-un sistem în altul pentru consolidarea elementelor de bază în învăţare.aplicarea principiilor. .respectul şi aprecierea elevilor faţă de cadrul natural şi uman al României. b) să stabilească şi să fundamenteze principiile. prin utilizarea corectă a limbii române. de interpretare şi prelucrare a datelor (plecând de la orizontul local şi apoi prin extindere la nivelul ţării). şi procedeelor pedagogice generale şi specifice geografiei pentru dezvoltarea de capacităţi intelectuale şi competenţe (generale şi specifice) în vederea asimilării cunoştinţelor fundamentale dezvoltate prin geografie. . a particularităţilor psihice ale elevilor). confecţionare. procurare etc. manuale.ocrotirea mediului înconjurător. reprezintă un concept nou şi central al teoriei şi practicii educaţiei. a sistemelor spaţiale. succesiunilor interacţiunilor şi cauzalităţii stabilitate între componentele mediului geografic. în funcţie de logica ştiinţei pedagogice. precum şi al fiecărei discipline geografice pe clase. obiective. Obiectivele particulare pe care trebuie să la urmărească şi să le realizeze metodica predării geografiei sunt: a) să fixeze scopul instructiv-educativ al învăţării geografiei în şcoală. . .dirijarea demersului metodic pentru înţelegerea elementelor şi fenomenelor geografice.

clima. fiind folosită atât ca metodă independentă. În acest scop. c) organizarea ştiinţifică a cercetării impune căutarea şi stabilirea unor metode care să permită desprinderea unor concluzii capabile să răspundă cerinţelor formulate mai sus.13 căutarea şi indicarea regulilor după care se poate învăţa geografia. studiul documentelor şi experimentul pedagogic. particularităţile demografice şi economice. Deosebit de important este ca în procesul dobândirii cunoştinţelor să se urmărească formarea gândirii geografice la elevi. Prin studierea geografiei elevii acumulează o mare cantitate de cunoştinţe în legătură cu diversele fenomene care se petrec în natură şi societate. pe terenul geografic sau în natură (observarea şi analiza fenomenelor. respectiv interpretarea hărţilor. în cabinetul de geografie. 1. .).cercetarea şi găsirea noului prin experimentarea unor metodologii particulare care apar în procesul predării geografiei. Predarea întregului sistem de ştiinţe geografice în şcoală. cercetarea orizonului local etc. Cele mai frecvente metode folosite în studiul geografiei sunt: observaţia. Studiul geografiei trebuie să fie legat de practică. a) Observaţia. citirea. . în experimentele întreprinse se foloseşte cu succes observaţia. are ca sarcină principală studierea problemelor instructiv-educative ale predării geografiei în şcoală.. . solul. ancheta. ceea ce înseamnă că formarea deprinderilor de a lucra cu harta. care trebuie respectat cu consecvenţă. Pentru aceasta se impune organizarea de activităţi cu conţinut practic în clasă. De aceea este necesar să se creeze condiţii ca elevii să observe cât mai mult în mod direct şi să cunoască atât natura cât şi viaţa oamenilor mai întâi în orizontul local şi apoi pe cuprinsul patriei. să arate deosebirile dintre un loc şi un altul (realizându-se deci descrierea cauzală şi comparativă) privind relieful. convorbirea.studierea trecutului nostru în domeniul predării geografiei. De ex. Orice cercetător care utilizează această metodă trebuie să se desfăşoare după un plan în prealabil stabilit. Este cea mai răspândită metodă de cercetare. când se formează primele noţiuni geografice şi până la terminarea liceului. precum şi a experienţei înaintate din alte ţări. Această metodă ajută la depistarea experienţei pozitive obţinută de cadrele didactice. Se impune deci o permanentă documentare ştiinţifică care să conducă la cunoaşterea a tot ce a fost valoros în trecut şi a ceea ce este nou în domeniul predării geografiei şi al disciplinei de specialitate. În acest scop foloseşte aceleaşi metode de cercetare pe care le utilizează şi alte ştiinţe. Metodica predării geografiei ca disciplină ce-şi află locul la contactul pedagogiei cu geografia. b) aplicarea în practica şcolară a noilor metode şi procedee de a transmite mai uşor cunoştinţele elevilor cu privire la geografia fizică şi economică a ţării noastre. Acţiunea educativă a materialului geografic creşte dacă elevii percep nemijlocit ceea ce li se comunică. desenarea. efectuarea unor măsurători simple. programe restructurate şi manuale noi). adaptând însă aceste metode specificului geografiei ca obiect de învăţământ. Gândirea geografică şi expunerea cunoştinţelor acestui obiect de studiu este legată nemijlocit de hartă. În acest scop este necesar să se acţioneze pentru formarea la elevi a unor priceperi şi deprinderi utile în viaţă. Metodele de cercetare folosite de metodica predării geografiei a) reorganizarea conţinutului geografiei la clasele I-IV (prin plan de învăţământ.4. cât şi ca auxiliar al altor metode. vegetaţia. metodica predării geografiei trebuie să-şi orienteze cercetările spre trei izvoare principale: . trebuie astfel organizate încât elevii să primească treptat cunoştinţe clare despre geografia fizică şi economică a ţării noastre. trebuie să se înscrie între obiectivele care permanentizează rolul educatorului atât în predarea cunoştinţelor şi la verificarea acestora cât şi în organizarea şi desfăşurarea altor activităţi în clasă sau în afara clasei.studierea şi generalizarea experienţei înaintate a predării geografiei în ţara noastră. începând cu elevii ciclului primar. Acest lucru se poate realiza dacă permanent în timpul predării se prezintă material didactic care localizează ceea ce se învaţă în spaţiu şi timp.

De pildă. cum a fost însuşit capitolul Orientarea prin deplasarea pe teren? Câţi dintre elevi n-au înţeles şi de ce? Care ar fi cauzele neînţelegerii? Ce lecturi trebuie citite pentru a-i convinge pe elevi care sunt mijloacele de orientare şi cum trebuie să ne orientăm în natură? Se poate organiza o cercetare axată pe geografia judeţului în care se observă modul de îmbinare. . la care se pot stabili ipoteze de lucru. d) Metoda experimentală este cea mai importantă metodă de cercetare fiind considerată ca bază a ştiinţei moderne. poate fi urmărit: rolul comparaţiei în înţelegerea şi însuşirea conştientă a cunoştinţelor geografice. Pare a fi o anchetă. practicanţi din cadrul colegiilor pedagogice). Precizarea scopului şi a ipotezei de lucru fixează cadrul general şi perspectiva cercetării. fiind de altfel.. registre de inspecţie şcolară etc. de asemenea. asimilare de cunoştinţe. sau toate. b) Ancheta. Alteori. de interes imediat al învăţământului geografic şi să ajungă în acelaşi timp la soluţionarea unor probleme teoretice. la ansamblul lecţiei sau a activităţii care este studiată. părinţi. Toate problemele puse sub observare trebuie analizate şi prelucrate pe linia scopului care trebuie să realizeze şi să răspundă la întrebările planului. date care pot duce la organizarea unor cercetări. După această analiză sumară a problemei trebuie să se precizeze scopul şi ipoteza cercetării care vor fi formulate în raport cu poziţia metodologică. ci de alţi factori (cadre didactice. realizată nu de cercetător. Observarea selectivă poate duce însă la concluzii practice eficiente numai în cazul în care problema cercetată este raportată la întreg. metodele şi procedeele de cercetare. elevi. de asemenea. dar este un interviu. Importanţa acestei metode constă în aceea că permite să se adune fapte. Se urmăreşte în procesul de învăţământ un singur aspect. c) Cercetarea documentelor şcolare. o observaţie indirectă. metodica interpretării materialului adunat prin care se stabilesc modul în care vor fi analizate din punct de vedere cantitativ rezultatele obţinute prin cercetare în aşa fel încât să se stabilească în ce măsură rezultatele confirmă sau infirmă ipoteza stabilită iniţial. Integral se face când se porneşte de la un studiu complet cu privire la predarea geografiei în ciclul primar. Metoda anchetei se bazează pe metoda observaţiei. Observarea selectivă descompune procesul predării pe părţi componente: predare. de corelare dintre noţiunile de geografie fizică şi geografie economică. jurnalul de însemnări ale educatorului.14 Planul se face pe o ramură de studiu integral sau selectiv. Experimentul introduce noul în practica şcolară. Pentru verificarea ipotezei generale se stabilesc obiectivele cercetării care trebuie să fie înscrise în plan. pentru aplicarea căreia se cer organizate acţiuni şi pregătirea materialelor care să ajute la desfăşurarea experimentului. de pildă. schimbă condiţiile de desfăşurare a procesului de predare. dar separat. sau date care pot confirma concluziile la care ajunge o cercetare efectuată prin utilizarea altor metode de cercetare. Această metodă poate fi îmbinată cu metoda convorbirii. Se pot cerceta: catalogul clasei. în raport cu importanţa lor. formare de priceperi şi deprinderi practice etc. În planul de cercetare se vor include şi probleme de control care vor fi date pentru verificarea rezultatelor obţinute în urma aplicării unor anumite procedee. Planul de cercetare se prelucrează în cadrul comisiei metodice a învăţătorilor la care va fi prezent şi profesorul de geografie şi se vor aduce îmbunătăţiri acestuia. iar selectiv se face asupra unui capitol. modifică fenomenele. În plan se precizează. cum reuşim la clasa a IV-a să formăm la elevi reprezentări şi noţiuni geografice din cadrul geografiei fizice?). Experimentul se organizează după o anumită ipoteză de lucru. O cercetare experimentală în domeniul metodicii geografiei poate să propună rezolvarea unor sarcini practice. util mai ales în faza iniţială a cercetării când pe baza datelor obţinute. să se rezolve în lumina unor probleme concrete ale învăţământului (de ex. Planul cuprinde. elaborată în prealabil. Înseamnă toată documentarea în legătură cu o anumită problemă propusă spre cercetare. Astfel. se pot stabili obiectivele care urmează să fie cercetate. desfăşurarea cercetării poate avea o cale inversă: plecând de la elucidarea unor probleme teoretice.

Educatorul trebuie să aibă în vedere realizarea acestor obiective care urmăresc: . obiective operaţionale. în crearea înţelegerii factorilor perturbatori şi stabilizatori ai mediului înconjurător şi a adaptării comportamentului de ocrotire a mediului înconjurător. gândirea independentă a autorului de manuale. animale) şi cea nevie (sol.să încurajeze elevii în a se autoevalua. ape etc. pentru anul şcolar 1998-1999. obiective specifice.15 CONŢINUTUL PROGRAMEI ANALITICE A GEOGRAFIEI ROMÂNIEI PENTRU CICLUL PRIMAR (ANTERIOR NOII PROGRAME.să identifice şi să folosească resurse din afara sălii de clasă. Programa este astfel concepută încât să nu îngrădească.). .să determine elevii să-şi asume responsabilităţi şi să fie cooperanţi. relief. .să dirijeze discuţiile dintre elevi în scopul descoperirii semnificaţiei unor fenomene ştiinţifice.să dezvolte curiozitatea elevilor prin angajarea lor în acţiuni concrete de explorare. ci drept o cale de cunoaştere activă. deprinderile şi experienţele colegilor. familiar acestora. desemnează tipuri de performanţă.dirijarea proceselor de observaţie spre ceea ce este esenţial. În noua programă a MEN (MEC) apărută relativ recent. convingerilor. a) Obiectivele generale pot fi: cognitive. Dominantele curriculumului şcolar actual faţă de cel anterior sunt: .să manifeste respect pentru ideile. prin observaţii şi acţiuni sau alte manifestări observabile şi măsurabile. prin acţiune directă. . afective şi psihomotorii. se precizează în introducere: "Curriculum-ul de Ştiinţe pentru clasa a III-a şi a IV-a" a fost realizat pornind de la scopurile şi obiectivele generale ale predării şi învăţării ştiinţelor naturii la acest nivel de şcolaritate: trezirea curiozităţii ştiinţifice a copiilor şi înţelegerea unor fapte şi fenomene din universul imediat. a învăţătorului sau a profesorului. educatorul trebuie să formuleze corect obiectivele pentru fiecare temă şi subiect din programă: alegerea strategiei de predare a metodelor şi formelor de organizare în clasă şi în afara clasei. precum şi libertatea acestora de a alege şi de a organiza activităţile de învăţare cele mai adecvate atingerii obiectivelor propuse. de fenomene şi de reguli care trebuie memorate. . din 2001) Se ştie că pedagogia recomandă obiectivele unui obiect de învăţământ în: obiective generale. formarea şi asimilarea unor noţiuni ştiinţifice precise. Astfel. . . c) Obiectivele operaţionale urmăresc realizarea cunoştinţelor. . Operaţionalizarea obiectivelor se realizează prin desfăşurarea fiecărei lecţii.formarea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a surprinde realităţile. interrelaţiile şi transformările din natură. a lumii înconjurătoare. cu accent pe formarea unei atitudini ecologice. Reforma învăţământului în ceea ce priveşte predarea ştiinţelor necesită o schimbare de esenţă: ştiinţele nu se mai predau ca un ansamblu de fapte. cei care predau ştiinţele ar urma: .elaborarea unor obiective centrale pe formarea de capacităţi. aceasta înseamnă specificarea în mod concret a ceea ce trebuie să cunoască şi să facă prin muncă independentă elevilor la încheierea procesului de predare-învăţare. observarea schimbărilor ce au loc în natură într-un timp îndelungat. Cu alte cuvinte.perceperea fenomenelor şi a proceselor din realitatea înconjurătoare prin contactul elevilor cu lumea vie (plante. . prin concepţie sau mod de redactare. La fiecare lecţie. folosirea mijloacelor de învăţământ pentru fiecare lecţie. a rezultatelor aşteptate în urma unei instruiri asupra elevilor. b) Obiectivele specifice se adresează diferitelor discipline de învăţământ şi sunt caracteristice scopurilor fundamentale de realizare a conţinutului ştiinţific al obiectivului respectiv. atitudinilor la elevi etc. Scopurile şi finalităţile învăţământului primar indică domeniile şi tipurile de schimbări educative care sunt concordante cu precizările noii programe şcolare şi urmăresc dezvoltarea intelectuală şi educativă a elevilor.înţelegerea. deprinderilor. . derivate la rândul lor din obiectivele generale determinate de idealul educaţional. ..să asigure elevilor materialul didactic necesar investiţiilor. subsol.

2. respingere. 1.2. bile. tracţiune.1. Exemple de activităţi de învăţare Pe pacursul clasei a IV-a se recomandă următoarele activităţi: .1.utilizarea şi integrarea informaţiei noi în ceea ce elevul ştie deja din experienţa personală. 1.vizite.predominanţa conţinuturilor de tip formativ. . Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii.4.. etc. după criterii simple.utilizarea unor obiecte de uz curent. 2. după unul sau două criterii. Dezvoltarea capacităţilor de explorare-investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate Obiective de referinţă 2. transformărilor fizice suferite de corpuri (deformare.demonstrarea modului de mânuire a instrumentelor (pahare. Dezvoltarea capacităţii de comunicare.observarea în cadrul unor experimente a unor transformări suferite de corpuri (rupere. excursii ca caracter didactic în scopul sesizării diferitelor tipuri de material. măsurarea. Dezvoltarea interesului faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii.16 .2. rigle etc. cunoscute de copii din viaţa de toate zilele.operaţii experimentale care să conducă la descoperirea însuşirilor fizice ale apei (formă. Dezvoltarea capacităţilor de explorare-investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate. transformările fizice suferite de corpuri şi interacţiunile dintre copruri.observarea unor desene care să evidenţieze rolul O2 în întreţinerea arderii. miros.). ardere. împingere). materiale etc. evaporare. . .completarea unor tabele sau a unor diagrame cu ajutorul cărora să se clasifice amestecuri. să perceapă şi să diferenţieze existenţa unor interacţiuni. greutate.). OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 1. 1. .3. să identifice anumite transformări suferite de corpuri. . pâlnii. Obiective cadru: 1. 3. 2. Exemple de activităţi de învăţare . . deformare. utilizarea informaţiei etc.) stării de mişcare şi . CURRICULUM LA CLASA A IV-A A. să efectueze operaţii experimentale simple şi observaţii pentru a descoperi însuşirile corpurilor. transparenţă. gust. . rupere. valorificând terminologia ştiinţifică învăţată. transformările fizice suferite de corpuri şi interacţiunile dintre corpuri. să observe şi să descrie în cuvinte simple materiale naturale şi prelucrate din mediul apropiat. maşinuţe. . . ruginire etc. volum).menţionarea în curriculum a unor activităţi de învăţare destinate dezvoltării unor deprinderi cum ar fi: observarea. . să clarifice amestecuri şi materiale.abordarea ştiinţei ca învăţare prin experimentare. să folosească adecvat pentru a descoperi însuşirile corpurilor. 4. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 1.observarea unor desene şi experimente ilustrând interacţiuni în scopul diferenţierii tipurilor de forţe întâlnite (atracţie.observarea unor materiale în scopul stabilirii caracteristicilor acestora.

dicţionare etc. cel care va cronometra timpul.investigaţii pe teme diferite folosind fişe de instrucţiuni sau desene: separarea unor amestecuri. să redea în limbaj propriu în cadrul . Dezvoltarea capacităţii de comunicare. folosirea ma-terialelor naturale. să formuleze probleme simple în care sunt implicate date experimentale şi cunoştinţele anterioare. valorificând terminologia ştiinţifică a învăţării Obiective de referinţă: Exemple de activităţi de învăţare: 3. transformările fizice ale apei. însuşirilor fizice ale aerului (formă. . viteza de mişcare. necesare investigaţiei. poluarea solului. ziare.2. .. să realizeze experimente pe teme date .îngrijirea unor animale. pe teme de ştiinţe. însuşirile aerului.lucrul pe grupe. învăţaţi. . 2. Dezvoltarea interesului faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii Obiective de referinţă: Exemple de activităţi de învăţare: 4. B. apartament.organizarea datelor de tabele şi formularea de concluzii simple pe baza acestora. . interacţiunilor dintre corpuri.măsurarea distanţei parcurse într-un timp dat de corpuri diferite.5.alcătuirea unor tabele în care să înregistreze de fiecare dată observaţiile şi măsurătorile efectuate. radio-tv. să-şi exprime atenţia faţă de mediu.vizite la grădina zoologică.1. .jocuri de rol. volum. . interacţiuni. .selectarea materialelor şi a ustensilelor selectând materialele şi ustensilele adecvate. însuşirile apei.plantarea şi îngrijirea plantelor din spaţiul verde al şcolii. dramatizări vizând ginaţia şi curiozitatea ştiinţifică.3. 3. să-şi manifeste şi să-şi dezvolte ima.. mişcarea corpurilor. .2. să prezinte rezultatele unui demers de . 4. circuitul apei în natură.folosirea unor surse bibliografice. parc. cel care înregistrează activitatea desfăşurată de grup.formularea de întrebări care să genereze ipoteze verificabile experimental.3. cel care va raporta întregii clase concluziile grupului.completarea rezultatelor obţinute.17 2. în fiecare grup se stabilesc pentru a investiga o situaţie de natură următoarele roluri: cel care conduce discuţia ştiinţifică din mediul înconjurător. povestiri. să efectueze măsurători ale distanţei şi duratei de deplasare pentru corpurile aflate în mişcare şi să le verifice prin repetare. 3. rolul solului. transparenţă). să participe activ în cadrul unui grup . 3. rezervaţii naturale etc.prezentarea clară şi concisă folosind clasei anumite informaţii ştiinţifice aflate limbajul ştiinţific însuşit a unor emisiuni prin mass-media. .4. atlase. apei şi aerului. . . mişcarea corpurilor. antrenând întregul grup. 4. interacţiuni între corpuri (acţiunea greutăţii asupra corpurilor).1. dintr-un set dat. 2. transformări fizice suferite de acelaşi corp.observarea rolului oxigenului în menţinerea arderii. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII de repaus a unor corpuri. investigare folosind termenii ştiinţifici reviste.

rol: suport şi sursă de hrană. Descrirea însuşirilor şi caracteristicilor vieţuitoarelor şi fenomenelor naturale observate. Prezentarea rezultatelor unei investigaţiiexperimentat în mod simplu şi clar. volum: forme de existenţă în natură. Tipuri de forţe: împingere. Efectuarea de experimente dirijate. hârtie. putrezire. lichid. culoare.. fermentare. ori de câte ori este . miros. tracţiune. 2. Apa. prin folosirea unor instrumente. formă. Standarde S1. Dezvoltarea capacităţilor de exploatare. gaz. solidificare.însuşiri: solid. magnetizare. dizolvare. utilizări. cărbune. însuşiri. relativ simple şi accesibile vârstei şcolare mici.18 1. atracţie. Materiale naturale şi prelucrate-sare. componenţă: oxigen şi dioxid de carbon. Fenomene fizice şi chimice. ruginire etc. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii. gust. deformare. solubilitate. lichid. Sol-însuşiri: permeabilitate. greutate. apoi. 3. mase plastice. Se urmăreşte. materiale de construcţie. evaporare etc. Amestecuri. Poluarea. Aerul. Compararea unor funcţii şi stări ale corpurilor în funcţie de condiţiile de mediu. gust. S2. Fenomene chimice-ardere. circuitul apei în natură. Formularea de enunţuri ştiinţifice valorificând terminologia ştiinţifică învăţată. Pornind de la elementele de geografie a orizontului local. acrire. gaze naturale. Solul. Amestecuri-însuşiri: solid. sticlă. C. Dezvoltarea capacităţii de comunicare S5. GEOGRAFIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR Curriculum de clasa a IV-a îşi propune să-i familiarizeze pe elevi cu noţiuni elementare de geografie. Realizarea de experienţe folosind investigare a realităţii şi de experimentare instrumente familiare. minereuri. S6.S3. trezirea interesului acestuia de a cunoaşte direct. Viteza de mişcare. 3. formă. frecare. Cu alte cuvinte. separarea amestecurilor: decantare. volum. gaz. miros. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ Obiectiv cadru: 1.surse şi modalităţi de prevenire. . i se propune elevului descoperirea progresivă a aspectelor definitorii ale spaţiului geografic românesc. Materiale naturale şi prelucrate. Mişcarea corpurilor-repaus. mişcare. Interacţiuni-efectele acestora asupra corpurilor: modificarea stării de mişcare şi deformarea acestora. căi de prevenire a efectelor negative ale fenomenelor chimice. refolosire. studiul geografiei trebuie să depăşească. de a investiga şi de a înţelege. S4. Mişcarea corpurilor.însuşiri: gaz. Interacţiuni. Aerul. filtrare. viteza de mişcare. pertinente pe baza informaţiilor extrase din datele experimentale. 2. apei şi aerului. Apa. faptul geografic imediat. Fenomene fizice-deformare. transparenţă. Mutaţia esenţială propusă de prezentul curriculum şcolar este trecerea de la geografia de tip descriptiv spre un demers de învăţare care încurajează înţelegerea relevanţei geografiei pentru viaţa cotidiană a copilului.Poluarea solului. petrol. respingere. la un nivel elementar. precum şi importanţa prezentării unui mediu ambiant favorabil unei vieţi sănătoase şi echilibrate. fertilitate. norme de protecţie. transparenţă.

centrarea pe conţinuturi teoretice şi pe . 2.4. În acest context. Acest spaţiu. până la nivelul planetei). (cu accent mai ales pe formarea deprinderilor de investigare. celălalt semestru fiind integral dedicat studierii istoriei.centrarea pe formarea capacităţilor de informaţia factuală. ele pot fi grupate într-un anumit semestru. Astfel. Observarea. în funcţie de posibilităţile locale şi de interesele elevilor. atât în orizontul local şi apropiat. Perceperea şi reprezentarea spaţiului geografic. cât şi la nivelul ţării.activităţi de învăţare realizate exclusiv în . cadrul didactic poate decide cu privire la succesiunea cea mai adecvată a temelor. CURRICULUM-UL ANTERIOR . mijlocul naturii. Curriculum şcolar de faţă este astfel conceput încât să nu îngrădească prin concepţie sau mod de redactare stilul cadrului didactic. al continentului natal şi al lumii contemporane. reprezintă orizontul-sursă al informaţiilor referitoare la viaţa cotidiană. 3. Altfel spus. Din această perspectivă. de la localitate la planetă. capitol. cele aproximativ 17 ore alocate disciplinei pot fi desfăşurate de-a lungul întregului an. Obiectivele cadru sunt: 1. Totodată.activităţi de învăţare generate de obiectivele conţinuturi. .activităţi de învăţare generate dinspre . .19 nevoie.însuşirea de tip academic. după cum consideră necesar. la comunitate şi la societatea zilelor noastre. 3. CURRICULUM-UL CLASEI A IV-A (NOUA PROGRAMĂ. . respectând condiţia parcurgerii integrale a conţinuturilor obligatorii ale curriculum-ului. Programa concretizează viziunea asupra existenţei individuale şi sociale în lumea contemporană. Dominantele noului curriculum faţă de cel anterior sunt următoarele: 3.număr de ore fix pentru fiecare temă. de orientare etc. spaţiul îngust al sălii de clasă. cu accent pe viaţa de toate zilele. acordând o atenţie specială păstrării logicii interne a disciplinei. prin contactul direct cu faptul studiat şi prin metoda "a învăţa prin experimentare". insuficient adaptată înţelegere a faptelor şi a fenomenelor cavârstei şi posibilităţilor de înţelegere ale racteristice mediului geografic înconjurător copiilor. un rol foarte important îi revine şcolii în a-l ghida pe elev în formarea unei imagini obiective asupra raporturilor spaţiale şi temporale care caracterizează realitatea observabilă în mod direct sau imediat. neproductiv materia.3. Cunoaşterea şi utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei. din 2005) Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a îşi propune să contribuie la construirea orizontului de existenţă cotidiană a elevului (începând de la localitatea natală. fiecare şcoală are libertatea de a repartiza orele alocate prin planul-cadru de învăţământ. 4. în alternanţă cu lecţiile de istorie sau.activităţi de învăţare realizate inclusiv în spaţiul clasei.libertatea cadrului didactic de a alege numărul de ore. Dezvoltarea comportamentelor favorabile ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător. prin contactul direct cu detalii care supraîncărcau în mod fenomenul geografic. . natura înconjurătoare fiind mediul cel mai potrivit de familiarizare a elevului cu faptul geografic. dimpotrivă. prezentul curriculum oferă . CURRICULUM-UL ACTUAL . bazată pe perceperea corectă a unor evenimente care au loc simultan.). 3. urmărite.înţelegerea relevanţei geografiei pentru a cunoştinţelor de geografie. să ofere acestuia libertate de alegere şi de organizare a unor activităţi de învăţare. considerate a fi cele mai adecvate atingeri ale obiectivelor propuse. descrierea şi relaţionarea elementelor de mediu geografic pe baza diverselor surse geografice.2. excesiv ştiinţific .

servind strict la realizarea acestora. a grupării conţinuturilor în concordanţă cu reperele majore ale contextului educaţional.utilizarea unor forme variate de evaluare care să permită identificarea corectă a performanţelor şcolare (texte scrise. lumea contemporană). . .dimensionarea conţinuturilor şi a informaţiei la elementele esenţiale. cu elemente esenţiale care reprezintă realităţi ale spaţiului geografic. utilizarea unor conţinuturi „în sine”. portofolii. ordonate de la localitatea natală la planetă. care este complementară observării directe. a unor termeni şi denumiri presupuse din perspectiva unei tradiţii. prezenta formulă de construcţie a conţinuturilor. evaluare orală).raportarea elementelor observate la suporturi cartografice simple. Limba şi literatura română.. Europa. şi experienţa proprie a elevilor (directă şi mediată de sursele de informare). Curriculumul permite o organizare flexibilă a instruirii.interpretarea unei informaţii cartografice minime şi intuitive. . regiune. Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a prezintă selectiv. din sursele mass-media. esenţializat. dar şi cu alte discipline ca. prin treceri succesive de scară. . În vederea optimizării procesului didactic propriu-zis. judeţ. structurat pe niveluri şi în sisteme succesive. . Un element important îl constituie posibilitatea realizării unei legături mai strânse între activităţile de învăţare şi conţinuturile ofertate. fenomene şi procese specifice orizontului local. fenomene şi informaţii relevante pentru viaţa cotidiană a elevului. asigurând trecerea gradată de la abordarea unor elemente. ale continentului şi ale planetei ca întreg.realizarea unei cortelaţii mai strânse cu obiectivele şi conţinuturile disciplinelor care fac parte din aceeaşi arie curriculară (Istorie. . Educaţie civică). . facilitează elevului un demers introductiv în geografie: de la localitatea natală la planetă.utilizarea informaţiei (directe şi indirecte).raportarea realităţilor teritoriale mai restrânse la cele cu o întindere mai mare. de la parte (orizontul apropiat şi local) la întregul în care se înscrie. sintetic.utilizarea informaţiilor elementare din surse diferite de informare. strict necesare atingerii obiectivelor asumate. pot fi valorificate în mod prioritar.identificarea şi selectarea unor informaţii specifice. Matematică. a mediului geografic. elementele de geografie a orizontului local. situarea României în continentul european şi în lume. Astfel. învăţarea va fi axată pe o serie de activităţi ca: .realizarea unor exerciţii de raportare permanentă. sub raport educaţional. . Ştiinţe ale naturii. pot fi valorificate următoarele sugestii de aplicare: . nu poate duce la creşterea performanţelor şcolare. ceea ce este cunoscut sub numele de „treceri succesive de scară”. în relaţie cu obiectivele învăţării. Pentru dirijarea acestui demers de cunoaştere. . caracteristicile geografice generale ale României şi diferenţierile sale regionale (unde se pune din nou accent pe orizontul regional apropiat). prin hărţi succesive simple. pe de altă parte. Programa oferă premisele pentru construirea unei reprezentări asupra realităţii înconjurătoare de la nivelul localităţii natale. Aceasta presupune şi valorificarea informaţiei specifice din mass-media (referitoare la orizontul apropiat.observarea (liberă sau dirijată) a realităţii înconjurătoare. Conţinuturile prevăzute în cadrul programei nu au semnificaţie în sine. ţară. de ex. pe de o parte.20 aparatul conceptual şi metodologic pentru descoperirea şi explorarea. ci numai în relaţie cu obiectivele învăţării.exersarea trecerii de la o scară la alta. până la dimensiunile planetei. în mod direct sau mediat. la cele ale ţării. . Noul curriculum de geografie dezvoltă sensibil dimensiunea socială a acestei discipline şi apelează la elemente. pentru atingerea obiectivelor de referinţă asumate prin planificarea anuală şi prin proiectarea unităţilor de învăţare. . de către elev.

Manifestarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 1. pe harta judeţului. . . . într-un geografic local. în diferite surse de informare (ex. pe teren şi pe hartă. Relaţionarea elementelor geografice. caiete de activitate independentă. alte repere observabile) în spaţiul apropiat.21 utilizarea unor exerciţii şi activităţi de învăţare care să stimuleze perceperea realităţii înconjurătoare (de la localitatea natală la planetă). al Europei. apropiat şi local imediat. .realizarea unor reprezentări simple cartografice ale orizontului local şi apropiat 1. la Glob (be baza utilizării semnelor local) convenţionale şi a scării de proporţie).exerciţii de localizare a elementelor din orizontul imediat.. pe harta judeţului.5. diapozitive) etc a unor obiecte aparţinând spaţiului imediat 1.a elementelor din orizontul local şi apropiat. fişe. atlase.2. orizontului local şi al ţării local şi apropiat.exerciţii dc recunoaştere a unor elemente geografic (de la localitate la planetă). este necesară utilizarea unor suporturi educaţionale variate: hărţi. Reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate la planetă) 2.exerciţii de localizare empirică.3. să localizeze corect elemente ale spaţiului . pe harta judeţului.1. pe baza unor surse diferite 3. jurnale de călătorie. a ţării. Utilizarea adecvată a limbajului specific geografiei 4. materiale didactice etc. în situaţii diferite de ex. Europa. .întocmirea. pe baza unor surse diferite Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare . Pentru accesibilizarea învăţării.exerciţii de realizare a unor reprezentări al planetei. Exemple de activităţi de învăţare Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă activităţile: . apropiat. ca un întreg.exerciţii de localizare. forme de - construcţii) şi al punctelor cardinale. să utilizeze. să aprecieze în mod empiric distanţe accesibile direct 1. fotografii. să utilizeze mijloace elementare de orientare (puncte cardinale. Relaţionarea elementelor geografice. la nivelul ţării. din cel local şi ţară. . ghiduri. a ţării. .recunoaşterea şi localizarea. 1. să se situeze corect în spaţiul imediat.exerciţii (pe teren) de apreciere empirică şi de măsurare a unor distanţe accesibile. ţării. filme documentare. Obiective cadru 1. Europei. fotografii.4. Europei a unor itinerare / trasee imaginare care reunesc aceleaşi elemente spaţiale 2. mijloace elementare de la cartografice simple referitoare la ţară. context dat a Europei.Reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate la planetă) Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 1. cu ajutorul unor repere (râuri. al relief. reprezentare a spaţiului (imediat.

3. sub diferite forme (fişe. .4. hărţi. referitoare la fenomene observate direct referitoare la fenomene observate.completarea unor fişe de observare. cu ajutorul despre fenomene şi fapte observate în realitatea termenilor specifici. direct sau percepute mediat (redate în diferite moduri) 2.2. să observe progresiv elemente din dirijată realitatea înconjurătoare 2.exerciţii de descriere succintă a caracteristicilor unor fenomene şi fapte observate în realitatea înconjurătoare.explorarea mediului din orizontul local şi . să descopere relaţii simple între diverse elemente din mediul înconjurător. pe baza unor caracteristici date. . folosind surse de informare diferite. să elaboreze enunţuri explicative . Manifestarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 4.1.5. .exerciţii de notare (înregistrare).2.prezentarea unor caracteristici ale realităţii înconjurătoare.formularea unor răspunsuri la întrebări. Utilizarea adecvată a unor termeni limbajului specific geografiei Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 3. .6. .3. 3.identificarea de corespondenţe între elemente observate direct şi mediat.exerciţii de descriere succintă. a unor elemente referitoare la realitatea înconjurătoare. observate sau deja prelucrate simple) 2.exerciţii de completare a unor enunţuri reprezentate pe suporturi catografice lacunare pornind de la un suport carto.descrierea dirijată după o hartă simplă. să descrie în enunţuri simple elemente .compararea succesivă a unor hărţi realizate la scări diferite. să situeze anumite elemente grafice într-o ierarhie spaţială (de la localitate la planetă) 3.exerciţii de grupare / de discriminare a unor elemente reprezentate la niveluri şi scări diferite. grafice a datelor observate. în texte. . . tabele. să înregistreze date specifice geografiei. să construiască enunţuri simple şi dezvoltate . imagini etc) caracteristici ale realităţii înconjurătoare Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă activităţile: . .22 La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 2.3.enumerarea.1. de la orizontul la apropiat la planetă) 2.exerciţii de explicare a unor relaţii vizibile între elemente 4. să compare elemente şi relaţii reprezentate la niveluri şi la scări diferite. să identifice în diferite surse de informare (texte. în fotografii şi pe hărţi. 2.1. pe baza unui vocabular de sprijin. a unui element observat înconjurătoare direct sau mediat. să îşi exprime interesul pentru cunoaşterea .exerciţii de observare nedirijată şi . .

planul locuinţei.2. animalele şi solurile – aspecte generale Locuitorii şi aşezările omeneşti Principalele activităţi economice .2.5. luna.2. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI .2. al şcolii. Orientarea în orizontul apropiat Planul clasei. populaţia şi aşezările omeneşti ale ozizontului local Aplicaţii practice în orizontul local .jocuri de rol. vegetaţia.3. localitatea.1. în spiritul iniţiativei faţă de protecţia mediului de viaţă apropiat. Marile unităţi geografice ale ţării (prezentare generală): a) Carpaţii b) Dealurile şi podişurile c) Câmpiile d) Studiu de caz: caracterizarea generală a unei unităţi geografice . . Orizontul apropiat Sala de calsă. inclusiv a consecinţelor intervenţiei omului (pozitive saun negative). săptămâna. Unităţi majore de relief Clima. De la orizontul local la ţară Treceri succesive de scară ilustrate pe hărţi 1.1. Repere de timp (ora.4.realizarea unor proiecte de grup. Scurtă prezentare geografică a ţărilor vecine . apele. „Hărţi diferite ale orizontului local” . cartierul. al cartierului şi al localităţii . ROMÂNIA ÎN EUROPA ŞI PE GLOB . Orizontul local Linia orizontului. Caracteristici geografice ale orizontului local Elemente generale despre relieful. hidrografia.23 cunoaşterea mediului înconjurător. CONŢINUTURI (introducere în geografie: de la localitatea natală la planetă) 1. Uniunea Europeană . vegetaţia.realizarea unui plan individual de observare a unor fenomene de degradare a mediului din zona de reşedinţă.3. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ORIZONTULUI APROPIAT ŞI LOCAL .1. Caracteristici geografice generale Limitele şi vecinii Relieful (caracteristici generale şi trepte de relief). a reşedinţei de judeţ şi a judeţului Harta administrativă Bucureşti – capitala României 1. Terra – planeta oamenilor Momente importante în descoperirea planetei Terra – o planetă a sistemului solar . Europa – un continent la nivelul planetei Caracteristici geografice generale. România în Europa Ţările vecine. anul) în explicarea unor Modificări ale realităţii observate 1. anotimpul. . Punctele cardinale Harta simplă a orizontului local şi orientarea pe aceasta. identificând diferite modalităţi de conservare şi de ocrotire a mediului înconjurător 4. să colaboreze cu cei din jur. . Organizarea administrativă Prezentarea localităţii natale.1. ziua.

În elaborarea obiectivelor.comunicarea orală şi în scris. 4. Pentru fiecare obiect de învăţământ noua programă prevede etapele progresive în derivarea obiectivelor operaţionale ce cuprind următoarele sarcini realizabile: 1. In cazul acesta elevul trebuie să definească. Reprezentarea spaţiului geografic (de la S. . 5. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ Obiectiv cadru Standard 1. de la simplu la complex. învăţătorul trebuie să ţină seama de principiul accesibilităţii. Clasificarea elementelor observabile din realitatea înconjurătoare 2. afective.4. Astfel. Ele devin obligatorii atunci când se optează pentru curriculum extins. să rezolve. Descrierea unei realităţi pe baza unor imagini S. Identificarea elementelor observabile ale localitate la planetă) spaţiului geografic apropiat S.1.24 NOTĂ: temele marcate cu litere italice reprezintă curriculum la decizia şcolii. psihomotorii). autorii trebuie să aibă în vedere atingerea tuturor obiectivelor prevăzute de actuala programă de învăţământ. . se stabileşte acţiunea sau operaţia pe baza conţinutului de predat. Relaţionarea elementelor geografice pe S.cunoaşterea şi înţelegerea mediului înconjurător şi a fenomenelor de către elevi. Scopurile urmărite de noua programă de învăţământ este ca toate obiectivele să se realizeze în diferite niveluri şi tipuri de şcolarizare.3.să poată să descrie condiţiile situaţiei didactice. formulându-se întrebări de evaluare pentru elevi în mod gradat. Criteriile stabilesc un număr minim.6. să demonstreze. Acestea urmăresc patru direcţii care vizează: . În elaborarea manualelor de Ştiinţe ale naturii şi a geografiei în ciclul primar. Uilizarea termenilor de bază în contexte geografiei date Noua programă şcolară prevede în procesul operaţionalizării obiectivelor să parcurgă în linii generale mai multe etape. . de la uşor la greu.să precizeze criteriul de evaluare standardizat. Identificarea unor relaţii elementare pe baza unor observaţii sau pe baza unor surse diferite 3. Idealul educaţional. mediu şi maxim de răspunsuri pentru a se obţine un anumit număr de puncte în vederea evaluării corecte a fiecărui elev acordându-i-se calificativul meritat. să rezolve în raport cu conţinutul instruirii. Realizarea obiectivelor specifice diferitelor obiecte de învăţământ. . să identifice. Realizarea obiectivelor generale (cognitive. cerut de obiectul acţiunii şi de condiţiile stabilite. Utilizarea adecvată a limbajului specific S.5. Realizarea obiectivelor operaţionale.să precizeze obiectul acţiunii: ce anume să ştie elevul la sfârşitul lecţiei: să definească. 6. să interpreteze.2. 2. 3. Identificarea raporturilor dintre elemente baza unor surse diferite observabile şi reprezentarea lor pe suporturi cartografice simple S. Finalităţi (orientări strategice ale funcţionării sistemului de învăţământ). să identifice. .

. . animale. stabilind relaţii de tip cauză-efect. Principiile didactice.să perceapă procese ale lumii vii. masă. îngijirea şi protejarea mediului. obiecte. schimbări în mediul înconjurător. vieţuitoare din mediul înconjurător pe baza observaţiilor nemijlocite. inclusiv calculatorul). simboluri. . .să descopere proprietăţi ale diverselor materiale în scopul stabilirii utilităţilor lor.să exprime descoperirile şi ideile proprii utilizând un vocabular adecvat.să poată descrie oral materiale. încălzire.să clasifice elemente ale mediului înconjurător după criterii simple.să distingă stadiile de dezvoltare a organismelor vii.să fie capabil să-şi însuşească termenii şi proprietăţile unor materiale (înfăţişări. fenomene. cum.să ştie să răspundă întrebărilor adresate de învăţător şi colegi. evenimente. . .investigare-explorarea noutăţilor ştiinţifice de către elevi.să distingă şi să descrie materiale. ce s-ar întâmpla dacă) în legătură cu cele observate. flexibilitate.să folosească surse de informare variate (reviste.să observe elementele componente ale mediului înconjurător. . . APLICAREA PRINCIPIILOR DIDACTICE ŞI GEOGRAFICE IN PREDARE-INVĂŢARE 4. .să efectueze experienţe simple şi măsurători care să conducă la formarea unor observaţii şi aprecieri de verificare a ideilor. să reuşească în rândul elevilor următoarele: . textură). prin obiectivele de investigareexplorare. mişcarea a două jucării.să-şi dezvolte capacitatea de conştientizare a rolului ştiinţei în viaţa cotidiană.să recunoască materialele. acţionând pentru gestionarea. Educatorul trebuie să urmărească prin obiectivele care vizează comunicarea. Prin obiectivele care urmăresc legătura dintre ştiinţa elevilor va trebui: . Deci.să sesizeze procese fizice simple (mişcarea unor obiecte). elevii vor fi capabili să observe şi să înţeleagă următoarele: .1. fenomene (două surse de lumină.să descrie în termeni familiari obiecte. plante.să interpreteze date şi simboluri pentru extragerea informaţiei.să fie încurajaţi să pună întrebări (de ce. colecţii de casete audio şi video. Printre principiile didactice recomandate de Pedogogia şcolară se enumeră: . . răcire). folosind modalităţi potrivite şi multiple.să perceapă realitatea înconjurătoare ca pe un mediu de viaţă. să dezvolte capacitatea creatoare şi imaginaţia acestora.să comunice informaţii folosind scheme. .să sesizeze impactul activităţii omului asupra mediului înconjurător. . . obiecte.să stabilească relaţii între elementele mediului înconjurător. plante. surprinzând varietatea formelor de viaţă.legătura dintre ştiinţă şi viaţă. . . albume. constituind adevărate premise necesare în realizarea obiectivelor şi sarcinilor propuse de învăţător în activitatea sa cu elevii. . Prin studiul lecţiilor cuprinse în manualele care se vor elabora în următorii ani. între acestea şi factorii de mediu. . animale după anumite caracteristici fizice. . cărţi.25 . animale.să exploreze obiecte. . procese la prima vedere. Învăţătorul trebuie să urmărească prin predarea lecţiilor de ştiinţe ale naturii şi geografie. Principiile didactice sunt norme care orientează organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ. tabele. elevii vor ajunge: . . plante. .să compare perechi de obiecte.să-şi dezvolte aptitudini de investigare a mediului înconjurător. .

de a-l forma pe elev să "citească" şi să interpreteze şi alte elemente de pe hartă. care se referă la întocmirea calendarului naturii pe o lună. Astfel. conceptelor care îi vor servi ca bază pentru treapta următoare.. îşi formează scheme intelectuale de conturare a noţiunilor. cunoştinţele empirice ale elevilor se clarifică şi urmează o treaptă de înţelegere corectă a cunoştinţelor conducând la generalizări. se vor prezenta sub formă simbolică. durabilă a obiectelor şi fenomenelor din natură (ex. iar elevul este subiectul propriului proces de formare şi însuşire de noi cunoştinţe cu o singură condiţie: să fie participant activ la desfăşurarea lecţiei. se aplică cunoştinţele învăţate la lecţiile despre temperatura aerului (cu observaţii după termometru). Elevul participă la descoperirea datelor de informare. dintre deal şi munte etc. sub îndrumarea învăţătorului. Esenţa acestui principiu pleacă de la ideea că în învăţare trebuie să existe un proces activ de înţelegere şi asimilare a informaţiei.. treptele mari de relief străbătute. desfăşurate mai întâi în orizontul local din preajma şcolii unde se fac observaţiile asupra mersului aparent al Soarelui. desfăşurată pe baza hărţii geografice.cunoscând semnele convenţionale ale formelor de relief. iar pe plan mintal. reţea hidrografică etc. Principiul intuiţiei. afluenţii principali (de dreapta şi de stânga). fenomene care se redau prin semne convenţionale consemnate zilnic. prilej cu care vor fi antrenaţi mai mulţi elevi iar ulterior. precipitaţiile atmosferice (modul de formare şi felul lor). schematică. apoi cu busola în vederea stabilirii punctelor cardinale.. chiar la primele lecţii de geografie la clasa a IV-a. Prin realizarea alternanţei între concret şi abstract cu participarea directă a elevului se asigură procesul de asimilare logică a cunoştinţelor. învăţătorul trebuie să prezinte elevilor punctele cardinale. abstractă. Principiul legării teoriei cu practica. Se pot desprinde două direcţii principale prin care cunoştinţele teoretice se îmbină cu cele practice în procesul de învăţământ: a) Aplicarea cunoştinţelor asimilate în rezolvarea altor sarcini teoretice ca de ex. 4. o reuşită simbioză între procesele de analiză şi sinteză ce contribuie la dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor. formarea vântului şi direcţia lui. Principiul participării conştiente şi active a elevilor. Un alt exemplu. De ex. în cazul nostru. în clasă. la ştiinţele naturii şi la geografie. oraşele mari prin care trec şi locul de vărsare. se poate realiza terenul geografic cu forme de relief. b) Realizarea unei activităţi practice cu materiale didactice care se bazează pe cunoştinţele teoretice sau operaţii intelectuale. vor opera corect între ele. pe baza cunoaşterii factorilor de mediu care influenţează încolţirea seminţelor şi dezvoltarea plantelor se poate realiza "Colţul viu al naturii" la nivelul clasei sau laboratorului de biologie. pe un anotimp sau pe un an. 4.2. locul de izvor. ale oraşelor şi satelor. Acest principiu didactic exprimă cerinţa de a îmbina însuşirile cunoştinţelor teoretice cu posibilitatea aplicării lor în practică în rezolvarea sarcinilor ulterioare şi a integrării în societate a elevilor. elevii îşi vor consolida noţiunile de puncte cardinale.: la Geografia României. . elevii trebuie să aibă un suport perceptibil şi observabil după care să-şi formeze o reprezentare corectă. În lecţia următoare: "Hotarele şi vecinii României". vor da în final imaginea de ansamblu a mersului vremii în localitatea respectivă care poate caracteriza şi specificul climatic al regiunii. cele constatate de elevi sub dirijarea învăţătorului.). la tema "Apele României" se pot realiza următoarele operaţii didactice cu caracter aplicativ şi activ prin care elevii pot dobândi noi informaţii prin propria lor experienţă şi analiză după cerinţele formulate de învăţător astfel: . puteţi descoperi pe harta patriei râurile din vestul ţării cu afluenţii lor principali ? Precizaţi: denumirea râului. Aceste exerciţii de lucru cu harta au menirea de a înţelege cu uşurinţă mesajul lecţiei.26 4. gradul de acoperire cu nori a cerului (nebulozitatea) etc. Constituie un alt principiu de bază în învăţământul primar care tratează ideea că în învăţare. ale râurilor.4. comparaţia dintre foioase şi conifere.. De ex.3.

învăţate într-un mod temeinic deoarece ele constituie "primele cărămizi" ale alfabetului unei ştiinţe cu care se clădeşte în timp edificiul ei. pe baza însuşirii noţiunilor de bază (puncte cardinale. relief. acumulate. conceptelor cu care operează un obiect de învăţământ în jurul cărora se aplică altele noi în mod gradat potrivit nivelului de gândire al elevilor. iar pe de altă parte. drumeţiilor şi excursiilor.: la predarea lecţiei "Industria de prelucrare a lemnului" se fac asocieri logice. priceperilor şi deprinderilor. şi de aici insuccesul şcolar.5. o importanţă deosebită în învăţarea geografiei o are formarea deprinderilor de citire şi interpretare a hărţii cu ajutorul semnelor convenţionale şi a fondului de cunoştinţe respectiv. Însuşirea deprinderilor încă din ciclul primar presupune exersarea lor continuă. În acelaşi timp trebuie urmărite şi însuşite principiile şi legile geografiei ca ştiinţă potrivit cărora se asigură o învăţare logică şi eficientă. de exerciţiu care să stârnească interes elevilor în timpul lecţiilor. relief. în afara unor deprinderi generale cum ar fi.6. Sistematizarea cunoştinţelor înseamnă ordonarea lor plecându-se de la concret la abstract. structurării şi continuităţii. De ex. de interpretare. 4. dar nu agasantă. ocupaţiile locuitorilor. de a clădi o nouă grupare de elemente (ex. De aici reiese continuitatea ca o cerinţă firească în sensul că asigură o ierarhizare şi structurare logică a cunoştinţelor. eficiente şi ferme a primului fond de reprezentări şi noţiuni prevăzute în programa de Ştiinţe ale naturii şi Geografia României. Cerinţa acestui principiu impune cadrului didactic o bună cunoaştere a conţinutului programei şcolare. sistematice între amplasarea cen-trelor de prelucrare în preajma pădurilor. faună) se poate face o sistematizare a acestora în caracterizarea geografică a orizontului local: satul. Cerinţele învăţării amplifică treptat efortul din partea elevului. oraşul şi chiar judeţul ţinând seama de: aşezarea geografică.. a manualului după care se parcurge materia clasei respective şi nu în ultimul rând a structurii personalităţii elevului pe plan intelectual la fiecare vârstă şi nivel de învăţământ.27 Exemple de legare a teoriei de practică pot continua şi la alte tipuri de lecţii desfăşurate sub forma vizitelor.7. Principiul sistematizării. climă. de observare. Respectarea acestui principiu impune consecinţă şi rigurozitate la toate disciplinele de învăţământ. Aici educatorul poate face legături intra. ape.. măsurare. de la elementele simple de bază. duce la apariţia golurilor în cunoştinţele elevilor care.. ci alegerea selectivă a elementelor de observare. deoarece nerealizarea sarcinilor învăţării despre unele informaţii. aplicarea formării a numeroase izvoare de râuri în zona de munte în strânsă legătură cu precipitaţiile bogate. precum şi încadrarea noilor cunoştinţe pe structuri anterioare. Astfel. a celor de conifere. cu panta muntelui sau. iar educatorul trebuie să asigure dozarea acestuia venind în sprijinul accesibilizării cunoştinţelor cu metode variate. respectiv conţinutul acesteia. Principiul accesibilităţii sau al orientării după particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor. ape. Aşadar. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor. Acest mod de algoritm va servi ca suport pentru caracterizarea geografică a altor regiuni. permite o mare stabilitate în timp. se face potrivit principiului cauzalităţii. Structurarea înseamnă selectarea fondului de bază al noţiunilor. cu . vegetaţie. desenare etc. este de preferat să se insiste asupra ideilor de bază formative şi nu numai pe încărcătura de denumiri şi date care au şi ele rostul cuvenit. Repartiţia geografică a acestora este legată de mediul montan. determină rămâneri în urmă. Acest principiu pleacă de la ideea însuşirii operaţionale. Cerinţa de bază a acestui principiu constă în respectarea unor operaţii absolut necesare în învăţarea logică. 4. climă. vegetaţia şi fauna. în clasele mai mari. despre care s-a învăţat într-un alt capitol anterior al cadrului natural. mai ales. până la structuri complexe sintetice.şi interdisciplinare care au rolul pe de o parte de a consolida informaţia anterioară. state. pentru ca însuşirea cunoştinţelor să poată fi adecvată şi să dea rezultatele aşteptate. De ex. 4. orientare pe teren. repartiţia pădurilor de stejar în zona dealurilor joase până în câmpie favorizate de un climat mai blând cu temperaturi mai ridicate şi precipitaţii mai scăzute.

Acest principiu constă în căutarea constantă a legăturilor de cauzalitate dintre obiectele...8. deal. vaci de lapte. Principiul actualizării cunoştinţelor constituie principiul predominant în predarea geografiei pe care trebuie să-l respecte fiecare cadru didactic.1. ca de exemplu: de ce pădurea de foioase îşi pierde frunzele toamna? De ce pleacă păsările călătoare din ţara noastră toamna şi sosesc primăvara? De ce au râurile aspectul razelor unui cerc? etc.. De ex. ouă) sub impulsul necesităţii capitalei.3. 4. 4.. elementele şi fenomenele geografice pentru explicarea cauzală a producerii sau desfăşurării lor. 4. Se pot da şi alte numeroase exemple.8. Sau. Întrebările permanente în baza acestui principiu sunt: "de ce?" sau "cum se explică faptul că". munte) regăsite de cele mai multe ori în orizontul local. la rândul său. Ilfov). repartiţia pădurilor de conifere în zona montană mai înaltă (la peste 1 000-1 200 m) este legată de condiţiile specifice impuse de altitudinea reliefului. el are anumite legături şi în context regional.. Munţii Dobrogei s-au format cu milioane de ani în urmă (orogeneza hercinică de la sfârşitul erei paleozoice). Principiul integrării geografice constă în faptul că fiecare component geografic poate şi trebuie privit în contextul unui ansamblu de componente legate între ele în sisteme de ordine diferite de complexitate pentru a se asigura caracterul sintetic al geografiei.. satele din fostul sector agricol Ilfov (azi jud.28 mijloace de învăţământ intuitive. sau de la abstract la concret. hidrocentrala Porţile de Fier I se integrează în sistemul energetic naţional etc. sunt profilate pe cultura preorăşenească (legume. învăţarea treptată a fondului de noţiuni despre formele de relief (câmpie. 4. Acest principiu cere ca orice element sau fenomen geografic actual să fie analizat şi explicat prin baza tratării evolutive. deoarece manualele şcolare şi . Principiul repartiţiei în timp. constituie un suport informativ ştiinţific pe care se amplifică noile cerinţe de învăţare în caracterizarea acestora pe tot cuprinsul patriei. De ex. de la apropiat la depărtat în scopul accesibilizării cunoştinţelor în învăţământul primar. Munţii Parângului fac parte din Carpaţii Meridionali şi se înscriu în trăsăturile generale ale acestora. Didactica tradiţională recomandă o serie de reguli cum ar fi: trecerea de la uşor la greu. în timp ce alte sate din partea centrală a Bărăganului cultivă dominant cerealele deoarece nu se resimte în aceeaşi măsură influenţa directă a marelui centru urban.8. Principiile geografice 4.4. şi strategii euristice. Integrarea trebuie făcută în primul rând. urmărindu-se formarea lui în timp sau integrarea în timp a faptelor geografice.5. Legăturile cauzale demonstrează şi succesiunea în timp a elementelor şi fenomenelor ca decurgând din succesiunea cauză-efect. un factor esenţial în dispunerea şi caracteristicile peisajelor geografice. Dar cea mai nouă formă de relief este Delta Dunării care continuă să se formeze şi astăzi. sau Carpaţii sunt mai înalţi şi mai tineri decât Munţii Dobrogei pentru că s-au format într-o etapă mai recentă (orogeneza alpină). iar în prezent au înălţimea unor dealuri datorită eroziunii lor de către factorii externi. în cadrul sistemului din care face parte elementul respectiv. Principiul repartiţiei spaţiale precizează că orice element sau fenomen geografic are o anumită poziţie geografică în spaţiul care. precizându-se locul şi funcţia lui în sistem. 4.8. etc. Principiul cauzalităţii.8. Chiar dacă un element geografic face parte dintr-un sistem mai vast. De ex.. De ex. Tratarea individuală a elevilor porneşte de la premisa că trebuie luat în considerare specificul individualităţii fiecărui elev. are influenţă puternică asupra legăturilor cauzale ale faptului geografic respectiv. de la concret la abstract. Cercetările contemporane arată că regulile de mai sus pot uneori să alterneze în procesul de învăţământ în sensul că se poate pleca şi de la general spre particular.8.2. pentru o însuşire activă şi profundă a cunoştinţelor.

. de animale. fiecare învăţător poate să facă din clasa de elevi. cu care lucrează un adevărat . ca un mod general de a concepe şi realiza organizarea de ansamblu a activităţii de instrucţie şi de educaţie din şcoală. regimul hidrologic al râurilor şi inundaţiile. 4. învăţătorul şi elevii acţionează prin intermediul unor metode de predare şi respectiv de învăţare. Exemplele pot fi numeroase.29 programele au o anumită stabilitate în timp. se încadrează într-o formă de organizare didactică. În sensul larg al cuvântului "metodele de învăţământ". metodologia didactică îl învaţă pe educator să-şi aleagă căile cele mai bune. actualizarea datelor de informare despre evoluţia numărului populaţiei într-o localitate sau judeţ etc. adică a unor rezultate (performanţe şcolare) ce urmează să fie supuse evaluării (în funcţie de obiectivele de la care s-a pornit). raţionament. recurge la anumite metode şi mijloace de realizare a acţiunii.funcţia cognitivă prin care metodele devin obiecte de cunoaştere şi achiziţii pentru elevi. Funcţiile metodelor de învăţământ sunt: . acest circuit praxiologic.funcţia instrumentală se referă la uilizarea metodelor ca instrumente de instruire. ci. afective şi volitive. în raport cu dinamica unor elemente şi fenomene geografice. Cerghit. poate fi prezentat în felul următor: Obiective → participanţi → conţinut → metode şi mijloace de învăţământ → forme de desfăşurare a acţiunii → mod de desfăşurare → rezultatele obţinute → evaluare. este călăuzită de ideea obţinerii eficacităţii şi eficienţei maxime. De ex. modificarea vegetaţiei prin activitatea omului. . "Sarcina perfecţionării metodelor nu poate fi lăsată doar pe seama cercetătorilor ştiinţifici propriu-zişi. Ca teorie şi practică a metodelor aplicate în procesul de învăţământ. sunt înţelese. pune în valoare pedagogică sau vehiculează un anumit conţinut. ca o sinteză care este realitatea cu care vine în contact direct şi imediat copilul şi care are valoare practică în viaţă". chiar prin obiectul său de studiu-relaţiile de interacţiune dintre geosfere-privite în plan planetar sau regional are caracter interdisciplinar.. De ex.6. Geograful G. În procesul de învăţământ. Astfel. Cerghit. de ordin pedagogic (instructiv) de către I. Vâlsan spunea că: "lumea nu se prezintă sub formă de felii de plante. de roci. angajează anumiţi participanţi. Alte exemple: studiul echilibrelor naturale referitoare la fenomenul de eroziune a terenurilor provocat de agenţii externi. ca agenţi ai acţiunii (învăţător şi elevi). climă. 1976). Predarea interdisciplinară dezvoltă capacităţile intelectuale de memorare logică. In procesul de învăţământ metoda se realizează cu ajutorul procedeelor metodice. Metode de învăţământ "Metoda este drumul. poluarea râurilor etc. fiecare lecţie găseşte ca punct de plecare o motivaţie: de ce o desfăşurăm? Definită prin obiectivele şi sarcinile ce le are de îndeplinit. în echipe ori individual urmează un curs al desfăşurării prin o suită de secvenţe şi operaţii. adeseori. ape) influenţează repartiţia plantelor şi animalelor.. toate elementele fizicogeografice determină repartiţia populaţiei şi aşezărilor etc. Redat schematic. calea care conduce la găsirea adevărului" (I. a muncii colective. Principiul corelării cunoştinţelor şi al predării interdisciplinare subliniază necesitatea analizei relaţiilor dintre conţinutul geografiei şi a celorlalte obiecte de învăţământ în scopul reliefării unui element sau fenomen geografic şi de a sublinia sinteza componentelor mediului geografic. . ţine seama de anumite norme (principii şi reguli)..1. METODE ŞI MIJLOACE DE INVĂŢĂMÂNT UTILIZATE IN ACTIVITATEA INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ LA OBIECTUL GEOGRAFIE 5. conducând la creşterea eficienţei procesului de învăţământ.8. elementele fizico-geografice (relief. mai eficiente ce conduc spre un progres real în plan instructiv-educativ.funcţia formativă prin care metodele au implicaţii directe în exersarea capacităţilor intelectuale. Aşadar.

calculatorului. Metode de explorare a realităţii geografice prin intermediul substitutelor acesteia: a) folosirea. legile pedagogiei ale fenomenului învăţării etc. b) metoda algoritmizării.2. Metode de explorare şi descoperire: a) metode de explorare nemijlocită cum sunt: observarea sistematică şi independentă a obiectelor şi fenomenelor geografice. Metode bazate pe utilizarea textului scris: a) folosirea manualului şi dicţionarului. ci în funcţie de o serie de factori obiectivi cum sunt: logica internă a ştiinţei geografice. expresie a celor mai recente inovaţii pedagogice. realizarea unor machete. c) folosirea tablei. de raportare a metodelor la cerinţele de ieri şi de astăzi ale învăţământului departajându-le în două mari grupe: a) metode vechi (tradiţionale. Numai îmbinând în predare cuvântul viu (de ex. Prin urmare. Aceasta înseamnă că locul central în predarea noului material trebuie să-l ocupe metodele euristice. cu folosirea tablei. albume tematice şi metodica utilizării lor (tehnica de colecţionare. b) metoda descoperirii pe hartă şi în natură. În predarea geografiei la clasele primare se folosesc metode şi procedee îmbinate armonios una cu alta. Se mai folosesc metode specifice ca: metoda lucrului cu harta şi cu globul. cât şi de factorii subiectivi: personalitatea învăţătorului. fotografii. utilizarea mulajelor. c) comparaţia.). a graficelor. demonstraţia). b) discuţia colectivă. televiziunea. în curs de transformare şi ele. diapozitivelor.30 laborator de încercare şi descoperire a eficienţei diferitelor sale metode şi procedee de predare" (I. Educatorul trebuie să fie preocupat de rezolvarea următoarelor probleme prin studiul geografiei patriei: a) ce predau elevilor şi cum expun în faţa acestora? b) ce obiective urmăresc să realizez prin predarea subiectului respectiv? c) ce metode şi procedee voi folosi în vederea însuşirii cu uşurinţă a noului material? d) ce material didactic ajutător pot să prezint în vederea însuşirii cunoştinţelor de geografie şi a formării priceperilor şi deprinderilor la elevi? Alegerea metodelor de predare nu se face la întâmplare. cu conversaţia sau dialogul. d) problematizarea. 6. psihologia elevului sau psihologia clasei privită ca grup de lucru. televiziunii şi filmului didactic. Clasificarea metodelor de învăţământ O primă clasificare are în vedere un criteriu istoric. mijloacele moderne de învăţământ (audio-vizuale. explicaţia. grafice. 5.) atunci educatorul poate realiza un învăţământ modern care să răspundă cerinţelor tot mai mari pe care societatea noastră cu o economie de piaţă le ridică în faţa şcolii româneşti. depozitare). În viziunea modernă metodele de predare trebuie concepute în aşa fel încât să-l introducă pe elev cât mai mult în climatul activităţii de învăţare pe bază de descoperire ştiinţifică. podişuri şi câmpii cu ajutorul diafilmului. Metode bazate pe acţiune: a) exerciţiul. drumeţii).: expunerea orală a materialului nou este însoţită de demonstraţia şi observaţia independentă a elevilor. materialul didactic etc. Literatura de specialitate cunoaşte o diversitate a metodelor de învăţământ între care. şi: b) metode noi sau moderne. cu accent pe dezvoltarea personalităţii elevului. 5.) şi introducând imaginea vizuală sub diferitele ei forme (zone geografice-munţi. dezvoltându-i imaginaţia până la gândirea noastră. 4. lucrările experimentale cu caracter practic. b) utilizarea lecturilor geografice. aplicaţii practice pe teren (excursii. Metode expozitive: a) povestirea. ci să-i dezvoltăm propria gândire. b) utilizarea proiecţiilor luminoase. sau clasice-dogmatice ori didacticiste) care fac apel la comunicarea directă. demonstrarea şi realizarea materialului intuitiv: tablouri. clasare. a casetelor video. redăm mai jos câteva dintre ele: 1. b) descrierea geografică. a schiţelor etc. Cerghit). c) jocul didactic. calculatorului etc. 2. planuri. 3. c) explicaţia. ca de ex. dealuri..: povestirea. d) metoda de lucru cu harta şi globul geografic. a instrui şi educa pe copil în şcoală nu presupune să-i dăm adevărul nostru. munca . filmul etc. televiziunii. c) metoda modelării. hărţi. cu cel scris (lectura geografică. Metode conversative sau dialogate: a) conversaţia.

. Modele: . Metode de transmitere şi însuşire a noilor cunoştinţe a) Meode expozitive euristice Metodele expozitive euristice oferă informaţii. ape.fragmente de trunchiuri de copaci (stejar.filme didactice.atlase geografice.să fie actuale şi suficient de mari.radio-televiziune. Această metodă se desfăşoară sub diferite modalităţi: expunerea orală cursivă sau însoţită de explicaţii verbale.funcţia informativă.3. Mijloace şi echipamente tehnice audio. . planşe în relief pentru studiul geografiei fizice (relief. Mijloace de comunicare în masă (mass. ţării. . mulaje. expresive. convorbiri sau dialog învăţător-elev.folii pentru retroproiector. 1984): Grupa mijloacelor de învăţământ 1. computer. . . pădurii de foioase. mape tematice ilustrative. utilizate la lecţiile de geografie sunt: . Instrumente şi aparate Tipuri şi mijloace de învăţământ . Material grafic: . Ecaterina Olănescu. vizuale: .1. colecţie de fructe specifice arborilor de mai sus. reviste periodice. microscop. Europei şi harta Lumii). pluviometru.globuri geografice. Principalele funcţii ale mijloacelor de învăţământ. vegetaţie). de conifere şi alpine).ierbar cu specii de plante caracteristice (stepei. cu redarea colorată pentru a fi bine observate şi de elevii care stau în spatele clasei. bine conturate.să aibă un conţinut ştiinţific corect.31 cu manualul (formarea deprinderilor de a citi şi extrage ideile principale din lecţia de geografie).funcţia motivaţională.să fie clar şi concis executate reprezentând elementele principale ale obiectului sau fenomenului geografic (amănuntele inutile împiedică intuirea mai ales pentru şcolarul mic). televizor. Clasificarea tipologică a mijloacelor de învăţământ este următoarea (după Onoriu Dăneţ. videocasetofon. Maria Enache. 6. hărţi (ale judeţului. . APLICAREA METODELOR ŞI MIJLOACELOR DE PREDAREA-ÎNVĂŢAREA GEOGRAFIEI ÎN CICLUL PRIMAR INVĂŢĂMÂNT ÎN 5. elev-învăţător. prelegere şcolară şi povestirea descriptivă. Mijloacele de învăţământ şi funcţiile lor A apărut necesitatea practică de folosire a mijloacer de învăţământ demonstrative şi intuitive. 2.. salcie) şi rămurele cu frunze puse în ierbar. machete.4. 5. lupă. radio-casetofon.colecţie de minerale şi roci. staţie meteorologică cu accesorii (termometru.funcţia culturală.. giruetă).busolă. determină urmărirea conţinutului logic şi sugerează căile pentru a ajunge la adevăr. media) Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească mijloacele de învăţământ utilizate sunt: . . 3. 5. planşe. fag. Naturalizări: . molid. diapozitive şi diafilme. 4. postere tematice (grafice şi ilustrative aplicate pe panouri cu caracter permanent în clasă). presa.

expunerea să nu depăşească 20 de minute şi. diferite aparate. a podişurilor. a exerciţiilor de muncă independentă de a desena harta.. selectarea peisajelor geografice. 2. expunerea sistematică şi explicaţia trebuie să respecte câteva cerinţe: . b) Expunerea sistematică constituie o metodă de bază în predarea geografiei pentru că ea asigură ordonarea logică a conţinutului ştiinţific al lecţiei. dar să se respecte limbajul şi sensul ştiinţific. harta. lecturi geografice. trezind în felul acesta interesul elevilor pentru studierea geografiei. Expunerea orală a învăţătorului este îmbinată cu alte metode: lucrul cu harta. apelează la substitute ale realităţii: planşe. la lecţia "Dealurile subcarpatice şi Dealurile de Vest" se face o comparaţie între ele după schema: aşezare şi limite. prin tragere la sorţi. folosirea tablei. Expunerea şi explicaţia apelează la diferite procedee cum ar fi cel inductiv. În cadrul expunerii orale învăţătorul expune în mod cursiv şi sistematic materia. Expunerea explicativă se poate prezenta sub două aspecte: 1. descrierea. În acest fel. Când învăţătorul începe expunerea prin comunicarea datelor geografice şi pe urmă dă explicaţiile necesare şi trage concluzii (de ex. tablou. de desenare şi localizarea munţilor pe conturul efectuat de elevi. principalele grupe de dealuri şi depresiuni. Expunerea sistematică îmbracă diferite forme: explicarea conţinutului prin lămurirea şi clasificarea unor noţiuni. după parcurgerea fiecărui obiectiv este necesar să se realizeze schema celor expuse pe tablă. diapozitive. lucrări de laborator etc. locul de unde izvorăşte. a legăturilor cauzale dintre obiecte şi fenomene prin sublinierea genezei şi devenirii lor. Pentru a deveni instrument eficient în procesul învăţării. iar apoi dă explicaţiile corespunzătoare. exerciţiile geografice. De ex. planşe. ea trebuie îmbinată cu utilizarea mijloacelor de învăţământ adecvate: ilustraţie. fie prin deducţie. vecini. Ex. sublinierea notelor esenţiale. Deci. deltei etc. geografia care operează cu elemente şi fenomene geografice şi de la mari distanţe care nu pot fi percepute direct. de a citi harta. paralel cu desfăşurarea lecţiei. hărţi etc. când învăţătorul prezintă la început noţiunile generale. lucrul cu manualul. mai întâi se pleacă de la munţi şi apoi se explică originea podişurilor. a câmpiilor. prin introducerea în cuprinsul lecţiei.32 Dacă metodele orale nu pot şi nu este necesar să fie înlăturate. ilustrate. procedeul analizei cauzale. ca şi dobândirii de priceperi şi deprinderi de studiere independentă a materiei. deductiv al comparaţiei şi analogiei. cum s-au format. principii. ele pot şi trebuie să fie optimizate. de a analiza textele geografice. Un exemplu de lucru pe grupe: fiecare din cele trei grupe va analiza. ţinând seama de: denumirea râului principal şi a afluenţilor săi principali. c) Explicaţia este metoda prin care se urmăreşte lămurirea şi clarificarea unor noţiuni. Alt mod de expunere orală este acela. fie prin inducţie. cum s-au format şi între ce alte forme de relief se află). . procedeul genetic. rolul cuvântului viu al învăţătorului se diminuează cantitativ în folosul dirijării elevilor spre descoperire. locul de vărsare. cu vârsta şi nivelul de înţelegere al elevilor. iar prin explicaţii arată cum trebuie folosit manualul. înălţimea. . precizia acestora şi corelaţia logică trebuie să se bazeze pe exemple corespunzătoare nivelului de înţelegere al elevilor. .: când predăm la clasa a IV-a podişurile. povestirea şi lectura cu conţinut geografic. adică să fie puse de acord cu unele cerinţe moderne de învăţământ: prin transformarea monologului în dialog.succesiunea şi claritatea ideilor. elevii devin participanţi activi la însuşirea propriilor lor cunoştinţe. La fel se explică formarea dealurilor.selectarea volumului de informaţii şi sistematizarea lui în raport în primul rând. De aceea.: la tema "Munţii Carpaţi" s-a explicat modul de formare a munţilor prin încreţirea şi prin izbucnirea vulcanilor etc. hartă inclusiv mijloace audiovizuale. legi prin relevarea notelor esenţiale. bogăţii. prin permanent apel. o grupă de râuri ale ţării. demonstraţia cu ajutorul materialului intuitiv etc. formele de relief pe care le străbate. Oricare ar fi metoda expozitivă.

învăţătorul constată volumul şi calitatea cunoştinţelor pe baza cărora poate trece la dobândirea altora din noua lecţie. peisaje geografice. fenomene economice. 5. care au rolul să trezească imagini vii.să fie clare. curgătoare. a cauzelor şi legăturilor dintre ele şi să fie motivate. fiind utilizată încă din antichitate (metoda socratică). se stimulează activitatea de cunoaştere făcând parte din categoria metodelor fundamentale ale învăţământului. Conversaţia reprezintă o convorbire sau un dialog între învăţător şi elev.să fie astfel formulate încât să stimuleze gândirea. să provoace starea de căutare. curiozitatea. tensiunea necesară aflării răspunsului. cu o anumită intonaţie. Prin această formă. fenomene ale naturii. Se recomandă o vorbire clară. să vizeze un singur răspuns şi să-l ajute pe elev să înţeleagă problema în ansamblul ei. discuţia colectivă.să fie adresate clasei întregi. .să fie corecte ca fond şi să cuprindă răspunsul integral. In timpul povestirii se pot folosi lecturile geografice în diferite secvenţe ale lecţiei. fixarea acestora.să fie date independent. . imagini ilustrative. concludente şi să întregească povestirea la lecţie. Pentru ca metoda conversaţiei să contribuie operaţional la realizarea obiectivelor urmărite. lăsând timp să gândească la răspunsurile cerute. fără digresiuni şi paranteze inutile.33 . . Metode conversative sau dialogate (conversaţia. problematizarea) a) Conversaţia este una dintre metodele active cea mai folosită în învăţământul primar.să fie cât mai variate şi eşalonate gradat. A doua formă a conversaţiei este cea catehetică denumită şi conversaţie examinatoare (întrebare şi răspuns). la timp şi complet. prin care se dirijează învăţarea. Metoda conversaţiei are o mare valoare formativă. deoarece prin sistemul de interacţiuni angajat între învăţător şi elevi. . intuitive şi să stânească interesul pentru lecţie.2. După specificul întrebărilor care solicită răspunsul se disting următoarele tipuri de conversaţie: . Când metoda conversaţiei este utilizată în orientarea gândirii elevilor prin întrebări bine formulate. prin reproducerea cunoştinţelor învăţate în lecţiile anterioare. în scopul dobândirii de noi cunoştinţe poartă denumirea de conversaţie euristică (sau "conversaţie socratică"). inclusiv în predarea geografiei la toate tipurile de lecţie. cunoaşterea faptelor. Captarea atenţiei elevilor pentru noua lecţie se poate face cu o povestire sau lectură..expresivitatea limbajului este o condiţie foarte necesară în timpul expunerii explicative. d) Povestirea este o altă formă a expunerii cu caracter de naraţiune sau descriere prin care sunt prezentate fapte. de a recepta mesajul. precise şi corecte din punct de vedere gramatical şi stilistic. captivantă şi flexibilă.să fie într-o succesiune logică. prin comunicări verbale în scopul găsirii de noi adevăruri. cu pauze psihologice în vorbire prin care să se înlăture monotonia şi să se trezească interesul elevilor.4.să fie formulate ţinând seama de gradul de pregătire şi de particularităţile de vârstă ale elevilor. . folosită la verificarea cunoştinţelor. . didactica formulează o serie de cerinţe cu privire la întrebările formulate astfel: . . să fie cât mai sugestive. O cerinţă pe care trebuie s-o respecte învăţătorul în introducerea unor asemenea fragmente este aceea de a limita în timp durata citirii la 3-5 minute. Povestirea este însoţită de material intuitiv: hărţi. dorinţa de a învăţa.să nu sugereze sau să favorizeze răspunsuri monosilabice (da.să dovedească înţelegerea fenomenelor. pe care elevii nu le pot cunoaşte altfel. dezvoltă atât memoria şi imaginaţia cât mai ales gândirea. nu). evenimente şi întâmplări îndepărtate în spaţiu şi timp. . Aceste fragmente trebuie alese din timp. diapozitive etc. comparaţia. călătorii geografice etc. .

2. planşa cu conturul României pe care sunt trasate râurile principale de-a lungul cărora se desfăşoară magistratele feroviare.Ce importanţă economică au câmpiile? . a mobilizării atenţiei. Conversaţia în cadrul predării noului material. cum? Exemplu: care sunt formele de relief învăţate? Cum vă explicaţi formarea precipitaţiilor? etc. Se foloseşte la comunicarea noilor cunoştinţe. d) Conversaţia în timpul predării noilor cunoştinţe. treptele mari de relief ale patriei (munţii. Sau la lecţia "Carpaţii Orientali" se pot utiliza întrebări conversative de fixare ca: . metoda conversaţiei ajută la continua repetare a materiei concomitent cu predarea unor probleme noi. Privită sub aspecul locului pe care-l ocupă în cadrul lecţiei. a stimulării interesului pentru lecţia nouă. Conversaţia constituie şi un bun mijloc de control la îndemâna învăţătorului. să se poată clarifica prin discuţie cu elevii şi nu prin expunere. Această conversaţie de început face ca multe probleme în cadrul lecţiei. delta. Ea are menirea de a sublinia aspectele cele mai importante ale lecţiei. în predarea lecţiei "Câmpiile" la clasa a IV-a se pot utiliza următoarele întrebări: .Definiţi câmpia! . Are rolul de a dirija observarea şi atenţia elevilor pentru a descoperi singuri o serie de elemente şi fenomene geografice. de unde pleacă şi sosesc cele mai importante trenuri şi căi ferate? Se pun apoi şi întrebări asupra reţelei de căi ferate şi punctele cardinale spre care se îndreaptă etc. de a le realiza în vederea unei întipăriri mai trainice în memorie. pentru a reaminti principalele probleme ale lecţiei precedente sau lecţiilor precedente. tot legat de căile ferate ale României.Observaţi harta fizică a României şi precizaţi în ce parte a ţării se află câmpiile ţării? Conversaţia oferă posibilitatea învăţătorului de a antrena la lucru întreaga clasă şi de a cunoaşte mai bine pe fiecare elev.. litoralul Mării Negre) şi. care au o legătură strânsă cu lecţia nouă.care este cel mai mare oraş al ţării. frontală care se face cu întreaga clasă. fie după o secvenţă a lecţiei. De exemplu. Ce sunt animalele sălbatice? 2. aici elevii au posibilitatea să aleagă răspunsurile din mai multe variante şi să-şi formuleze răspunsurile corecte. câmpiile. Conversaţia introductivă. comparaţii şi explicaţii asupra noilor cerinţe ale lecţiei.unde sunt aşezaţi Carpaţii Orientali? . Apelând mereu la cunoştinţele elevilor.câte căi ferate principale străbat teritoriul României? . Aceeaşi întrebare poate declanşa mai multe răspunsuri corecte din partea elevilor. b) Conversaţia ce se bazează pe un lanţ de întrebări deschise. iar pe fundalul colorat. se pot pune următoarele întrebări: . Fiind toate materialele pregătite se pun întrebările: . Întrebările se bazează pe o parte din cunoştinţele lor şi pe folosirea mijloacelor de învăţământ cu ajutorul cărora se fac analize. dealurile şi podişurile. e) Conversaţia de fixare şi consolidare se foloseşte în mod curent la sfârşitul lecţiei.ce factori geografici influenţează repartiţia căilor ferate în ţara noastră? .de ce capitala este cel mai mare "nod" feroviar al ţării? etc. cauzele şi relaţiile din cadrul lor. la lecţia "Căile ferate din România" se foloseşte harta fizică a României. de a fixa prin repetare anumite cunoştinţe. ce?.34 a) Conversaţie ce se bazează pe întrebări închise şi care se caracterizează prin aceea că presupun un singur răspuns după întrebările: care?. fie după mai multe lecţii care tratează aceeaşi temă. deoarece ajută la cunoaşterea de către acesta a gradului de însuşire de către elevi a materialului predat. Pentru o bună reuşită este necesar ca în procesul predării să se utilizeze pe cât posibil problematizarea şi descoperirea. Astfel. conversaţia poate fi de mai multe feluri: 1.enumeraţi şi localizaţi masivele muntoase importante! . la tema "Animalele sălbatice de câmpie": 1. Precizaţi animalele sălbatice care trăiesc la câmpie? 3. De pildă.Cu ce culoare convenţională este reprezentată pe hartă câmpia? . prin semnele convenţionale corespunzătoare sunt desenate căile ferate principale şi localităţile principale prin care trece reţeaua de căi ferate. Ce pagube produc ele? c) Conversaţia introductivă prin care se urmăreşte reîmprospătarea cunoştinţelor învăţate în scopul predării noilor cunoştinţe. De ex.

care sunt vecinii României? . Astfel. se fac generalizări. vegetaţia. rocile alcătuitoare.ce importanţă au apele curgătoare? .35 . geneză. să evidenţieze legăturile dintre temele şi ideile între lecţii. etajele climatice (de câmpie.după scurta caracterizare făcută. formativ şi informativ. după criteriile: aşezarea geografică.ce suprafaţă are ţara noastră? . În această comparaţie complexă se realizează o sinteză amplă a cunoştinţelor despre cele trei regiuni geografice.argumentaţi legăturile dintre varietatea formelor de relief şi resursele solului şi subsolului! .unde este aşezată România? .recunoaşteţi după ilustratele prezentate tipurile de lacuri din România? . cu ajutorul cărora se fac relaţii cauzale.cum s-au format Munţii Carpaţi? .cum s-au format dealurile. iar prin comparaţie cu dealul se formează noţiunea de munte.cum este clima ţării noastre? .. Metoda comparaţiei Comparaţia în predarea geografiei are o deosebită însemnătate deoarece cu ajutorul ei se stabilesc asemănări şi deosebiri care există între obiectele şi fenomenele geografice evidenţiindu-se trăsăturile specifice ale acestora. pot fi: . Ea însoţeşte toate celelalte metode fiind considerată de cele mai multe ori un procedeu anexă al acestora prin care se rezolvă o serie de probleme instructiv-educative care se analizează în procesul învăţării geografiei. de determinare şi intercondiţionare pentru a evidenţia elementele esenţiale despre cadrul natural al patriei noastre şi importanţa sa social-economică şi strategică. altitudine.. Prin ea se sistematizează cunoştinţe. geneza. a graficului. prin comparaţie cu câmpia putem forma noţiunea de deal. puteţi enumera principalele elemente geografice prin care România este o ţară privilegiată faţă de alte ţări ale lumii? Conversaţia de recapitulare urmăreşte puterea de analiză şi sinteză a gândirii elevilor.care sunt bogăţiile solice şi subsolice? etc. f) Conversaţia în timpul recapitulării se face la sfârşitul unui capitol cu scopul de a repeta şi aprofunda cunoştinţele. Se pot efectua şi alte comparaţii. dar câmpiile? . Criteriile utilizate pentru comparaţia formelor de relief sunt: înălţimea.priviţi harta patriei şi identificaţi principalele forme de relief! . Succesiunea de întrebări trebuie să cuprindă problemele esenţiale.ce formează Dunărea la vărsare? . se fac conexiuni intra.cum influenţează treptele de relief clima ţării noastre? . de deal şi podiş. Conversaţia de tip recapitulare dă posibilitatea unui dialog activ. . comparaţia între caracteristicile generale ale celor trei grupe ale Carpaţilor Româneşti.care este cea mai mare apă curgătoare din România? . Se face comparaţie şi între Europa şi România. cu ajutorul ilustraţiilor. resurse solice şi subsolice. ea contribuie la formarea reprezentărilor şi noţiunilor geografice constituind o operaţie de gândire.care este importanţa Mării Negre pentru ţara noastră? . De ex. eşantioanelor de roci.precizaţi câteva trăsături ale României! . elevii îşi formează reprezentări clare cu privire la acestea intuindu-le corect.. De ex. a hărţii etc. grad de populare. contribuind la sistematizarea. se clarifică anumite aspecte care interesează pe elevi şi să asigure consolidarea cunoştinţelor. Punând în discuţie obiecte şi fenomene geografice necunoscute în comparaţie cu cele cunoscute.ce legătură există între treptele de relief. importanţa economică. de munte) şi vegetaţia din ţara noastră? . numărul depresiunilor şi trecătorilor..şi interdisciplinare. întrebările trebuie să fie ordonate logic şi gradat. roci. se scot în evidenţă elementele esenţiale. întrebările recapitulative la capitolul cadrul natural al ţării noastre. capacitatea de integrare a mijloacelor de învăţământ (în special a hărţii). esenţializarea şi consolidarea informaţiilor unei regiuni geografice de referinţă a teritoriului ţării. ca de ex.

mlaştini). Cu alte cuvinte. inclusiv a le verifica şi explica" (T. În urma vizitelor şi excursiilor de scurtă durată realizate în judeţul fiecărui învăţător cu elevii săi. întrebarea care provoacă dificultatea de rezolvare pentru găsirea diferitelor soluţii. canale.36 . forme de relief. deductive sau inductive. a) Probleme de identificare. căpriorul. o gândire intuitivă care se bazează pe fondul de cunoştinţe geografice la care se poate apela în formularea de concluzii analitice. sate şi oraşe. c) Probleme de construire. în special în ciclul primar. unde animalele sălbatice precum şi activitatea omului cu aşezările sale. veveriţa. Foarte frecvent sunt utilizate. se identifică în teren mai multe elemente componente ale mediului înconjurător. vegetaţie de pădure şi pajişti. două elemente principale: primul. Unii autori grupează situaţiile-problemă în mai multe categorii: . Elevii trebuie să dispună de informaţiile necesare înţelegerii situaţiei-problemă şi rezolvării ei. b) Probleme de explicare şi demonstrare La lecţia: "Delta Dunării". Toate activează gândirea elevilor de la observaţie. o scurtă informaţie de date constituind partea participativă a problemei prin care se pun elevii în temă. raţe şi gâşte sălbatice. unele păsări) specific acestui etaj de vegetaţie. bălţi. şi al doilea. Întrebări-problemă pot fi numeroase. solicită o identificare şi o clasificare a elementelor şi fenomenelor geografice din care se finalizează concluzii sub formă de generalizări (de pădurea de stejar se leagă domeniul de viaţă a unor anumite animale sălbatice). râuri şi lacuri. Cerinţele problemei: . Gradul de dificultate al problemei trebuie să corespundă cunoştinţelor şi nivelului de dezvoltare a gândirii.probleme de construire. harta patriei şi planşa cu harta deltei. iar Buzăul către nord-est. Prin acest sistem de comparaţie şi identificare contribuim la formarea unor reprezentări şi noţiuni durabile. . o ilustrată cu pădure de stejar în care se află animale sălbatice (mistreţul. problematizarea constă în aplicarea unor procedee prin care se urmăreşte crearea situaţiilor-problemă care antrenează şi dirijează gândirea elevilor în activitatea de rezolvare a acestora. gârle. . lebede. Se prezintă un tablou. în general. 1973). ori altor lacuri din ţară? . precum şi preponderenţa lor în aceea zonă geografică. cormorani şi colonii de pelicani etc. sălcii şi răchite adăpostesc multe păsări de apă. pe baza unor lecturi geografice însoţite de imagini. să explice elevii de ce râurile Argeş şi Ialomiţa când ajung în câmpie îşi schimbă direcţia către est. . lacuri. în comparaţie cu Lunca Dunării? . lucrul cu harta până la găsirea soluţiei-problemă.probleme de explicare şi demonstrare. se descrie acest ţinut în care unităţile de apă domină porţiunile de uscat. a găsi soluţiile unor probleme. Problematizarea Problematizarea este "metoda didactică" de activizare prin care se solicită elevilor un susţinut şi complet efort intelectual pentru a descoperi singuri noi adevăruri.cum se explică mulţimea de unităţi acvatice în Deltă (braţe ale fluviului. Sau. analiză. În orice situaţie problematică se disting. Căliman. primele două categorii.priviţi cu atenţie şi observaţi elementele care alcătuiesc acest tablou! Ce anume reprezintă ele? Cum le grupăm? Întrebările noastre.de ce pelicanii pref delta şi nu alte sectoare ale Dunării sau râurilor.probleme de identificare. Rezolvarea euristică a problemelor de geografie presupune în primul rând. a abilităţilor practice a elevilor.argumentaţi de ce Delta Dunării este "rezervaţie-biosferă mondială"? Educatorul trebuie să solicite din partea elevilor comparaţie pentru identificarea reală şi exactă a elementelor puse în discuţie şi explicarea formării lor. vegetaţia specifică este formată din "păduri" de stuf şi papură. comparare. .

hartă. Această metodă de înv se poate realiza prin mai multe forme în raport de cerinţele didactice: a) Descoperirea de tip inductiv implică analiza în detaliu a unor date particulare care conduc la generalizări în descoperirea unor noţiuni. urmează redactarea compunerii potrivit impresiilor şi trăirilor emoţionale ale elevilor în acele acţiuni.lucrările frontale la care toţi elevii efectuează concomitent aceeaşi experienţă. Învăţătorul va face asocieri cu valorile temperaturilor la care se declanşează fiecare fenomen în parte.lucrări demonstrative care se desfăşoară de învăţător în faţa clasei cu scopul de a demonstra şi confirma adevărurile transmise în lecţie. mânuirea instrumentului de utilizare. După specificul şi finalitatea specifică se pot desfăşura în mai multe variante: . compararea datelor şi ordonarea lor potrivit cerinţelor din planul indicat. . prin care elevii sunt puşi în situaţia de a provoca şi experimenta fenomenele.37 Alegeţi un traseu parcurs de activităţile extraşcolare şi după un plan dat. aparat. cu cele teoretice (observaţia.lucrări individuale. elevii observă ceea ce se produce şi notează rezultatele sub supravegherea învăţătorului. învăţătorul face instructajul elevilor prin indicarea principalelor etape ce urmează a fi parcurse. Ele sunt posibile când fiecare elev posedă câte o trusă de experimente.lucrări pe grupe. apelează la mijloacele de învăţământ specifice geografiei. cum este harta.. realizaţi o compunere cu conţinut geografic. pentru a cunoaşte în mod concret diferite manifestări ale lor. Activitatea se desfăşoară cu ajutorul aparetelor. în efectuarea de către elevi sub supravegherea învăţătorului. cu ajutorul busolei se identifică pe teren punctele cardinale. 1996): . manual etc. le suscită interesul pentru descoperirea adevărului. Problematizarea solicită gândirea elevilor care dispun de eforturi proprii în găsirea soluţiei. în vederea găsirii răspunsurilor. prin conversaţie se sintetizează sub formă de concluzii rezultatele experimentului. prin care se găsesc o serie de rezolvări ale problemelor din mediul înconjurător.. de asociere. grupele având sarcini diferite. ritmul de lucru este comun pentru toţi. are loc o reactualizare a cunoştinţelor însuşite anterior. Problematizarea pune accent pe declanşarea şi crearea unor situaţii-problemă de învăţare. De ex. răspunzând la întrebările puse. inclusiv formarea deprinderii de lucru cu harta. Această metodă constă. . Situaţia dată provoacă frământări în rememorarea traseului.5. În prealabil. Lucrarea experimentală este o metodă de explorare directă a realităţii. a unor experienţe cu scopul acumulării de informaţii ştiinţifice şi al observării adevărurilor transmise. Nicola. Metoda experimentului stimulează spiritul de observaţie al elevilor. De ex. în sala de clasă sau pe terenul geografic. Lucrările experimentale pot fi împărţite în trei categorii după modul de organizare (I.lucrări experimentale aplicative care se efectuează de elevi în vederea urmăririi în practică a cunoştinţelor teoretice. iar învăţătorul poate interveni cu recomandări şi precizări la fiecare în parte. unde dezvoltarea gândirii se află în stadiile de început bazate pe operaţii concrete.). în care fiecare elev foloseşte instrumente adecvate şi îndeplineşte o sarcină diferită de a celorlalţi. 5. Paralel cu efectuarea operaţiilor indicate. se foloseşte cu precădere descoperirea de tip inductiv .. instrumentelor şi a altor materiale dinainte pregătite de către învăţător în cadrul laboraturului. iar descoperirea impune o atitudine activă de căutare şi de găsire a diverselor alternative pentru găsirea soluţiei. analiza. a elementelor observate şi explicate cu acel prilej. deci. observare etc. totodată îmbină elementele practice (mânuirea unui instrument.4. sinteza) realizându-se unitatea între cele două laturi ale instruirii. stările de agregare ale apei şi transformarea acestor stări. . Metoda descoperirii Această metodă se află în strânsă corelaţie cu metoda problematizării. În final. d) Lucrările experimentale. de prelucrare a acestora. care le orientează atenţia. La vârsta şcolară mică.

însoţind celelalte metode de învăţământ. cele trei mari subdiviziuni ale Carpaţilor şi să le noteze pe hartă. munte precizându-le trăsăturile specifice observate. În clasă. să compare aceste forme de relief." Metode de explorare şi descoperire a) Observarea geografică constituie metoda esenţială în procesul de formare a reprezentărilor şi noţiunilor geografice. se cer: . pe baza ilustraţiilor. informaţii suplimentare. deal. Noţiunea se consolidează şi prin alte operaţii executate de elevi: realizarea din plastilină colorată a diferitelor forme de relief sau modelarea acestora la lada cu nisip ori în terenul geografic amenajat. ulterior. harta Carpaţilor. principii. de munte.să descopere cele cinci vârfuri cu altitudinile marcate în subdiviziunile Carpaţilor şi să le noteze corespunzător. cât şi utilizarea pe scară .). De ex. În final.. iar învăţătorul supraveghează şi controlează acest proces. elevii trebuie să cunoască toate datele necesare. deoarece rezultatul descoperirii este întotdeauna o nouă achiziţie. de observaţie şi de clarificare a noţiunii respective (ex. unităţile mari de relief străbătute. învăţarea devine activă. la tema "Vegetaţia şi animalele din România". De exemplu. intuind cu uşurinţă elementele analizate pas cu pas. oraşele mari prin care trece râul şi gura sa de vărsare. La tema "Formele de relief" se pun la dispoziţia elevilor mijloace concrete de învăţământ: planşă-poster cu ilustraţii despre câmpie. f) Descoperirea dirijată este cea în care învăţătorul conduce descoperirea elevilor prin sugestii. În lecţia bazată pe descoperire deductivă. influenţează temperatura şi precipitaţiile. toate urmărind canalizarea preocupărilor spre cerinţa finală. panta. la rândul lor. dealuri şi munte. Această formă de descoperire ajută la întipărirea în minte pentru totdeauna a fenomenului sau elementului geografic respectiv. la adevăruri noi. mulajului. reprezentând apele curgătoare.elevii să descopere după poziţia geografică în teritoriu. care. harta fizică reprezentând prin culori formele de relief menţionate. . d) Descoperirea deductivă se realizează în procesul de învăţare. râu. fondul de informaţie cu care să descopere apoi mai departe anumite noţiuni generale. treptat. un mulaj cu formele principale de relief. iar elevii în caiete. ci. Oricare ar fi formele de descoperire. la judecăţi particulare. pe rând. se dă ca fişă de lucru. e) Descoperirea independentă predomină activitatea elevilor în mod independent. pornind de la precizarea generală că acestea sunt răspândite sub formă de zone sau etaje după formele de relief argumentând. Deoarece elevii ciclului primar au o gândire dominant intuitivă se impune cu acuitate atât observarea directă în natură a elementelor şi fenomenelor geografice. Se va cere elevilor să deseneze. are un suport real. sub formă de hartă mută pe care sunt trecute apele care îi delimitează în grupele principale şi înălţimile de peste 2 500 m în cinci vârfuri. se poate ajunge la generalizări şi definiţia noţiunii de forme de relief. La tema "Apele curgătoare din România" se descoperă: locul de unde izvorăşte râul. să analizeze. vegetaţia naturală sau cultivată şi să le descopere pe fiecare în parte: câmpie. ce se bazează pe structuri logice. urmărindu-se o serie de caracteristici: înălţimea. are caracter operaţional. concret. caracteristicile fiecărui etaj în parte: de câmpie. forme de relief diverse etc. se desenează pe tablă cu cretă colorată.. legi etc. însuşite anterior pentru a ajunge. întrebări ajutătoare etc. afluenţii principali.38 b) Descoperirea în natură a unor elemente şi fenomene geografice sub dirijarea învăţătorului pentru a se urmări conţinutul unor noţiuni concrete de către elevi.).: izvor. În etapa finală ei descoperă pe hartă prin exemplificarea unui râu. de deal şi podiş. planşei şi hărţii se reconstituie noţiunile descoperite în teren cu ajutorul simbolurilor sau semnelor convenţionale. "Ceea ce se obţine prin efort propriu nu se reduce la o simplă întipărire în memorie. reguli. când elevul pleacă de la cazuri generale (definiţii. dezvoltă interese şi aptitudini explorative şi experimentale etc. c) Descoperirea pe hartă.

Se pot face comparaţii cu alte regiuni privind clima.) va fi completat de către elevi. Stâna de Vale. vulcani.: la "Relieful României"). Holod etc. învăţătorul este acela care formează la elevi priceperea şi deprinderea de a observa. Se poate vizita o staţie meteorologică din apropiere (în cazul zonei Beiuşului. Copiii privesc lumea înconjurătoare.). după ce elevii au studiat un model grafic (harta căilor ferate. De ex.modele fizice: globul geografic. dacă cerul este acoperit cu nori..şi termocentrale.39 largă a materialelor intuitive pe baza cărora se pot forma reprezentări corecte şi solide şi implicit noţiuni geografice. . cursul râului. . de aceea modelul este un valoros material intuitiv şi izvor de cunoştinţe.modelul logic. la lecţia "Energia electrică". schema sau planul de studiu. planul clasei. Observarea poate fi organizată în grup sau individual. sau poate fi indirectă. ape curgătoare şi stătătoare. dobândirea de cunoştinţe pe baza unor modele. când elevii au ocazia să vadă mai multe elemente şi complexe geografice. ceea ce antrenează gândirea creatoare a elevului. de ridicare la un nivel superior de abstractizare. Modelarea şi modelul în predarea geografiei Modelul şi modelarea este o direcţie metodologică de mare eficienţă în procesul de învăţământ pentru formarea la elevi a deprinderilor de autoinstruire. direcţia vântului etc.). precipitaţii. După observaţiile directe în natură se prezintă termometrul cu ajutorul căruia se observă sistematic temperatura aerului şi se notează în "Calendarul naturii". văd obiectele şi fenomenele dar. roci. Cele mai folosite modele în cadrul orelor de geografie sunt: . cu ajutorul observaţiei elevii participă activ la procesul cunoaşterii. la capitolul "Noţiuni de meteorologie". se compară raportul hidro. nebulozitatea. Calendarul naturii (care cuprinde temperatura aerului. la Ştei. forme de relief etc. ei pot exprima cunoştinţele dobândite printr-o suită de propoziţii logice: direcţia principalelor căi ferate şi răspândirea lor în interiorul şi exteriorul lanţului carpatic. pentru că numai astfel exersăm procesele de adâncire a cunoaşterii. al satului. nu ştiu să observe. o confluenţă. cercetarea. în funcţie de obiectul observării. Perioada de timp a observării poate fi mai lungă sau mai scurtă.modele grafice: semnele convenţionale. pe bază de substitute (ex. mulajele şi machetele care reprezintă forme de relief. Pe baza percepţiei directe. În geografie cercetarea pe bază de model este necesară pentru că elevul nu are întotdeauna posibilităţi să cerceteze obiecte şi fenomene direct în natură. legătura dintre căile ferate din interiorul şi exteriorul lanţului carpatic) etc. Modelul prezintă intuitiv şi simplificat un obiect sau un fenomen complex. sinteze etc. Observarea de comparare şi analiză este frecvent aplicată la foarte multe lecţii (ex.). tablouri. diapozitive etc.: fotografii. Este necesar să se treacă de la modelele fizice şi grafice la cele logice. al şcolii. să sesizeze ceea ce au în comun şi ceea ce le deosebeşte. De ex. când se percep elementele direct în natură (ex. Aceleaşi observaţii se fac şi asupra celorlalte elemente ale atmosferei şi se fac corelaţii.: un izvor. învăţarea prin descoperire.. Deci. amplasarea termocentralelor aproape de bazinele carbonifere etc. pe baza unui plan de studiu (tot model grafic). elevii observă starea fenomenelor atmosferice: strălucirea Soarelui. dacă sunt precipitaţii şi sub ce formă. ilustrative şi demonstrative. Modelarea este strâns legată de alte metode folosite la lecţiile de geografie: problematizarea. de investigare şi cercetare pentru a înarma elevii cu instrumente de cunoaştere. desenul schematic.) cu prilejul drumeţiilor sau excursiilor. La o lecţie cunoştinţele se pot dobândi după un singur tip de model sau după mai multe tipuri de modele (ex. dacă bate vântul sau nu etc.. sub dirijarea învăţătorului. tipuri de ţărm. De aceea. . elevii trec de la modelul grafic la cel logic şi astfel se educă flexibilitatea gândirii. filme. harta. Observaţii geografice complexe şi distincte se pot face şi în timpul excursiilor. Observarea poate fi directă. Modelarea este un procedeu care presupune studierea. Modelele au funcţii cognitive. adică exprimarea corectă a unui şir de propoziţii în ordine logică.

harta. . adică la serviciul diferitelor materiale ilustrative şi mijloace demonstrative care sunt în măsură se redea cu mai multă sau mai puţină fidelitate ansamblul de obiecte şi de fenomene despre care elevii urmează să ia cunoştinţă. La baza demonstraţiei se află întotdeauna o sursă. ca metodă de învăţământ constă în utilizarea unor obiecte.40 De ex. Colecţia de vederi şi ilustraţii tematice pot fi grupate în colaje tematice şi planşe-poster din carton cu ilustrarea conţinutului lecţiei sau în albume tematice. ilustrează obiectele originale. în vederea acumulării de informaţii despre ele şi familiarizării cu executarea corectă a soluţiilor respective" (I. Metoda demonstraţiei a) Demonstraţia cu ajutorul obiectelor. fenomenelor şi proceselor în starea lor naturală. a peşterii. fenomene. cu atât îşi va forma elevul reprezentări şi noţiuni mai clare şi mai precise cu semnificaţie ştiinţifică putând să opereze cu ele cu mai multă uşurinţă şi siguranţă. Se va alege secvenţa de lecţie în care va fi proiectat filmul care nu trebuie să depăşească 15 minute. un model intuitiv fie în stare naturală din mediul geografic înconjurător. a unei termocentrale. consultarea listei cu filme. "Demonstraţia. . serveşte pentru ridicarea diferitelor forme de relief. Aceste mijloace pot fi utilizate în foarte multe lecţii de geografie fizică. ilustraţiilor tematice. experienţe etc. o are percepţia directă a obiectelor şi fenomenelor din mediul natural unde învăţătorul argumentează un adevăr sau altul dirijând observarea acestora. pentru a se analiza calitatea. permiţând studierea amănunţită a detaliilor deoarece sunt vizibile prin proiecţie pe ecran de toţi elevii din clasă. accesibilitatea pentru elevi. va recurge la substituentele realităţii. 1996). Învăţătorul nu poate totdeauna să efectueze lecţia pe baza unor realităţi naturale cu care elevii să ia cunoştinţă în mod nemijlocit. b) Demonstraţia conţinutului lecţiilor cu ajutorul materialului intuitiv. Metoda utilizării filmului didactic Metoda utilizării filmului didactic impune vizionarea sa dinainte. mai vii. Demonstrarea cu ajutorul filmului didactic oferă elevilor posibilitatea observării fenomenelor şi elementelor îndepărtate. casete video. Cu cât elevul vine în contact direct cu lumea reală a obiectelor şi fenomenelor. procesele şi evenimentele în ordinea impusă de lecţie. mai mult sau mai puţin schematice ale acestora. simbolic. mai bogate în conţinut. cursul apelor de munte. Ilustraţiile trebuie să fie reprezentative pentru fenomenenul studiat sau ilustrat de preferinţă în culori pentru a fi atractive şi să reflecte cât mai real elementele puse în discuţie. precum şi executarea sau producerea în faţa elevilor a unor acţiuni. în special pentru elevii din învăţământul primar. ca şi mulajele unor forme de relief. Nicola. grafic. fie material ilustrativ. În aceste condiţii a apărut necesitatea practică de folosire a mijloacelor de învăţământ demonstrativ şi intuitiv care să asigure baza perceptivă şi sugestivă pentru realizarea unor lecţii mai atractive. . În acest caz. mijloace audiovizuale etc.: planul.. procese sau reproduceri. în mişcarea lor naturală: valurile mării. inaccesibile lor. diagramele servesc investigării. Desenul geografic reprezintă imaginea grafică a cunoştinţelor geografice şi este utilizat pentru înţelegerea fenomenelor şi proceselor din conţinutul lecţiei şi poate fi executat în orice moment al lecţiei. cercetării şi cunoaşterii realităţii.macheta tunelului. filmele cu trucaj au funcţii demonstrative. fotografiilor. avalanşe etc. El nu trebuie să înlocuiască desenul din manual sau alte materiale mai eficiente. d) Demonstraţia cu ajutorul tablourilor. Cea mai mare eficienţă în învăţare.lada cu nisip. Filmul-lecţie prezintă fenomenele. c) Demonstraţia prin desenul pe tablă. e) Demonstraţia cu ajutorul diapozitivelor şi a diafilmelor constituie fidel o realitate din teren. erupţia unui vulcan. inundaţii.

Exerciţiile geografice sunt prezentate elevilor sub formă de întrebări. chestionar. trebuie să fie de aşa natură concepute. în mod gradat. prin exerciţii repetate de observare a unor imagini. ţinând seama de vârstă şi de capacitatea de înţelegere a elevilor. 1980). Nicola. Valorificarea eficientă a acestei metode depinde de: a) alcătuirea cu responsabilitate a exerciţiilor din manuale. ea trebuie folosită la toate clasele. principii. precum şi înţelegerea utilităţii geografiei în ansamblul lor. sunt de două categorii: motrice şi operaţionale (I. . a altor cărţi şi a hărţilor şi până la probleme de rezolvat cuprinse în manuale sau formulate de învăţător. privind folosirea de către elevi a manualului. 1996). instrumentelor. probleme etc. stabilesc relaţii de cauzalitate între fenomenele vizionate. ci. începând cu clasa a III-a. se vor scrie pe tablă ideile sistematizate paralel cu localizarea pe hartă a elementelor şi fenomenelor observate. este posibilă numai prin efectuarea repetată în mod conştient a unor acţiuni motrice sau intelectuale. Nicola.41 După proiecţia filmului se vor face analize şi suprinderea ideilor esenţiale. începând de la cele mai simple. conduce spre o finalitate prestabilită. c) calitatea exerciţiilor din manual. Exerciţiul şi algoritmizarea Exerciţiul constituie o metodă didactică fundamentală care se bazează pe acţiuni motrice sau intelectuale ce se repetă relativ identic cu scopul automatizării unor modalităţi sau tehnici de lucru de natură motrică (manuală) sau mintală (I. în vederea găsirii răspunsului corespunzător la o serie de probleme ce se întâlnesc în practică. Exerciţiul este o metodă care face parte din grupajul metodelor algoritmice deoarece presupune respectarea riguroasă a unor prescripţii (reguli. Exerciţiile motrice sunt cele care conduc spre formarea de priceperi şi deprinderi în care predominantă este componenta motrică cum sunt: mărimea aparatelor. uneltelor etc. Metoda exerciţiilor are o sferă largă de aplicabilitate. există numeroase feluri de exerciţii. încât să solicite în mod complex gândirea elevilor.. Astfel. operaţii). Formarea deprinderilor motrice sau intelectuale. cu orizontul local. a efectua un exerciţiu înseamnă "a executa o acţiune în mod repetat şi conştient. Metode bazate pe acţiune. în funcţie de conţinutul lor. test geografic. . Aşadar. Metoda exerciţiilor Această metodă vizează accentuarea caracterului practic aplicativ al procesului de învăţământ. Desfăşurarea exerciţiilor de geografie în ciclul primar au un rol însemnat şi constă în următoarele: a) contribuie la însuşirea de către elevi a cunoştinţelor în contact cu unele date şi probleme din realitate. . a unei deprinderi" (I. desenarea semnului convenţional şi apoi identificarea pe hartă. indicarea lor spre rezolvarea şi urmărirea exigentă de către învăţător la fiecare lecţie. Exerciţiile. b) asigură fixarea şi consolidarea cunoştinţelor predate elevilor. cât şi în excursii (aplicaţiile practice). observarea în natură. Exerciţiile operaţionale sunt acele exerciţii care contribuie la formarea operaţiilor intelectuale. Poate fi folosită la lecţiile din clasă în cabinetul sau sala specializată. ca şi a celor elaborate de fiecare învăţător. noţiunea de râu). 1996). Cerghit. elevii reiau imaginile vizionate. pe terenul geografic. Nu se poate forma o reprezentare sau o noţiune doar printr-o simplă explicare verbală (de ex. din practică. a face un lucru de mai multe ori în vederea dobândirii unei îndemânări. c) favorizează dezvoltarea gândirii independente a elevilor de mobilizare a eforturilor proprii. b) înţelegerea de către toţi învăţătorii a locului şi rolului exerciţiilor în ansamblul muncii didactice. Apoi. Pe plan mintal. eliminarea situaţiilor de abordare fugitivă sau formală a discutării exerciţiilor.

Observaţi componenţa busolei. se predau informaţiile noi. semidirijate (semi-algoritmizate) şi exerciţii libere sau autodirijate. Întindeţi o mână lateral. Elevii trebuie să-şi fixeze în plan mintal componentele şi succesiunea operaţiilor.de evaluare şi verificare. se actualizează cunoştinţele necesare rezolvării. . Dacă. De exemplu. . 5. Sau se pot exemplifica exerciţii de orientare cu ajutorul busolei. Urmăriţi modul de funcţionare a busolei. 2. se explică şi se demonstrează concret modul de rezolvare a unui model în mod corect. 4. confuză. concomitent cu formarea capacităţilor operaţionale corespunzătoare. astfel: a) după forma de organizare a rezolvării există exerciţii individuale. 4. deci. b) după gradul de intervenţie al învăţătorului există exerciţii dirijate (de tip algoritmizat. .de iniţiere (introductive sau de acordare). Prin exerciţii se asigură însuşirea cunoştinţelor. 1996).recapitulative. Nicola.operatorii (de mânuire). dar şi dobândirea unor procedee cu caracter în forme noi. se comunică elevilor obiectivele operaţionale cerute în efectuarea exerciţiilor. . constituite dintr-o succesiune de secvenţe sau operaţii. . făcând-o mai uşoară. Metodologia învăţării prin exerciţii semidirijate. iar reînvăţarea sau dezvăţarea este mai dificilă decât o învăţare corectă. .de exprimare abstractă (lectură. . Elevii trebuie să rezolve exerciţiile pas cu pas. de orientare). . în dreapta răsăritul. Enumeraţi obiectele care au apărut şi obiectele care au dispărut de la orizont pe parcursul deplasării noastre. Ne deplasăm în alt loc unde linia orizontului are o altă perspectivă mai îndepărtată. se stimulează atenţia. după Maria Eliza Dulamă (1996).corective.de exprimare concretă (desen. Identificaţi forma liniei orizontului. 1. Rotiţi busola spre stânga sau spre dreapta până când nordul de pe cadran ajunge în dreapta acului negru. Se disting în cadrul acestei metode două niveluri complementare. Metoda algoritmizării constă în elaborarea şi aplicarea unor scheme. 2. elaborarea algoritmilor şi aplicarea lor pentru rezolvarea cerinţelor obiectivelor propuse în lecţie (I. pentru a se evita o învăţare mecanică. în stânga apusul). 5. c) după funcţiile îndeplinite există exerciţii: . Identificaţi şi enumeraţi obiectele situate pe linia orizontului. modelul iniţial de rezolvare a unui exerciţiu este greşit.de creaţie (descrieri şi compuneri geografice). de echipă şi frontale. Observaţi în zare locul unde cerul ni se pare că se uneşte cu suprafaţa pământului (cu obiectele de pe pământ). Aşezaţi-vă cu faţa în direcţia nordului. 3. să exerseze operaţiile conştient pentru a putea să utilizeze mai departe cunoştinţele şi deprinderile însuşite în situaţii noi.aplicative.. .de bază (de fixare şi consolidare). în vederea rezolvării unor probleme tipice şi a asimilării pe această bază a cunoştinţelor. cu precizie şi claritate. 3.de asociaţie.. apare o învăţare defectuoasă. precizează că în timpul lecţiei.42 Adăugând şi alte criterii de ordonare a exerciţiilor. în spate sudul. 6.de observare şi analiză. . prin repetare şi transfer a tehnicilor de execuţie.. respectiv cu determinarea riguroasă a operaţiilor de efectuat şi a succesiunilor specifice). . acestea se mai pot grupa. exerciţii de observare a orizontului şi a liniei orizontului: 1. . 6. Indicaţi punctele cardinale în raport de indicaţia busolei şi de poziţia corpului (în faţă este nordul. Enumeraţi obiectele situate pe linia orizontului în direcţia. notiţe).

părinţi. . Jocul didactic folosit în predarea şi învăţarea geografiei Ca metodă activă de însuşire şi consolidare a cunoştinţelor. completează pregătirea elevilor şi le sporesc interesul pentru geografie. Seratele geografice Seratele. Metode bazate pe utilizarea textului scris Folosirea manualului. jocurile geografice constituie una din activităţile instructiv-educative în afară de clasă şi chiar în timpul predării unor noţiuni geografice. colecţionarea unor legende. "Pe cărările patriei noastre" etc. la cercetarea geografică. a temei şi bibliografiei corespunzătoare. din Delta Dunării. "Loto geografic" etc. istorici. De exemplu. însoţit de cadrul festiv adecvat. Jocurile se pot organiza individual sau pe grupe de elevi. etc. întâlniri cu invitaţi: arheologi. ape curgătoare. forme de relief. Fiecare exponat trebuie să fie însoţit şi de explicaţia necesară. granit (granodiorit) din Pietroasa etc. Jocurile geografice pe hartă sunt reprezentate prin excursiile imaginare pe harta judeţului şi a ţării. bauxită din Munţii Pădurea Craiului. localităţi etc. să caracterizeze aceste obiective geografice citind şi interpretând harta. care se pot organiza şi cu elevii clasei a III-a. Se pot afişa şi alte materiale: scheme. asigură o atmosferă plăcută etc. "Scrierea denumirilor geografice". Sunt invitaţi şi alţi factori: solişti vocali. Elevii trebuie să descrie.43 . din depresiuni. "Concursuri de ghicitori". precum şi a regulamentului jocului. "Loto geografic". jocul "Lanţul geografic" este simplu şi uşor de realizat. Elevii grupei câştigătoare vor prima nota (calificativ) maximă. studiul costumelor naţionale din zona respectivă. tehnica jocului: se alege tema (munţi. Prin latura lor instructivă. de la munte. totodată. de către elevi.). geografi etc. sub formă de concurs. Se pot folosi: harta mută a judeţului sau a patriei. recitatori. scriitori. Pentru pregătirea acestor activităţi. prin al căror conţinut. pot cuprinde concursuri (gen: "Cine ştie câştigă". pe învăţător în cunoaşterea capacităţii elevilor. formaţii de dansuri populare. "Rebus geografic". a dicţionarului geografic şi a altor cărţi . Jocul didactic asigură lărgirea orizontului geografic.. a gândirii şi imaginaţiei. Materialele colectate se pun în vitrină însoţite de notiţă explicativă (de ex. Pe peretele din faţa vitrinei se pot afişa: fotomontaje cu vederi color din peisajul românesc. de la câmpie. ajutând. "Oraşul nostru". elevi ai altor clase etc. Expoziţia se organizează pe diferite teme: "Comuna noastră". "Filatelia".). desigur. Serata geografică se planifică de către învăţător încă de la începutul semestrului cu fixarea datei. Dintre jocurile ce se pot organiza cu elevii. harta în bucăţele etc. Manifestarea trebuie să aibă un caracter cultural-artistic.). În funcţie de cunoştinţele elevilor se vor acorda punctaje. Se dau sarcini elevilor pentru consultarea bibliografiei (învăţarea unor poezii.: calcar din Padiş. munţi. Elevii sunt obligaţi să denumească râuri. cunoaşterea din timp. Expoziţiile geografice Cu elevii clasei a IV-a se pot organiza expoziţii geografice. locul de defăşurare şi programul de prezentare. de pe litoralul Mării Negre etc. ape. menţionăm: "Harta de contur". "Călătorii imaginare pe hartă". "Din ce direcţie bate vântul?". dezvoltă dragostea pentru frumuseţile patriei. dotat cu premii. Se va indica un itinerariu pe care se vor nominaliza câteva oraşe. . "Lanţul geografic". localităţi după tema aleasă. jocurile contribuie la dezvoltarea spiritului inventiv şi creativ. selecţionarea soliştilor de muzică populară sau uşoară etc). învăţătorul trebuie să colaboreze cu profesorii de la alte discipline: istorie şi de limba română. Astfel de jocuri se folosesc mai cu seamă în cadrul activităţilor cercului de geografie şi în excursii. Reuşita jocurilor geografice presupune. a interesului pentru lărgirea culturii geografice. tabele. secţiuni transversale prin relief etc.

scris în partea stângă).. .succesiunea logică a ideilor izvorâte din lecţia care alcătuiesc planul de idei. Rolul acestei metode constă în acţiunea cadrului didactic de a-i introduce pe elevi în tehnica folosirii textului scris. inclusiv de predarea ei ca obiect de învăţământ în şcoală. semne convenţionale care uşurează munca învăţătorului şi elevului. noţiunile mai abstracte. Elevului i se cer sarcini de lucru pe materialul gata pregătit după care construieşte răspunsuri. conducând la însuşirea celor predate în clasă într-un procent ridicat. cu harta. schiţele sau desenele care explică şi completează lecţia redactată pe tablă reprezintă un model de organizare a caietului de notiţe al elevului. reportaje etc. Conţinutul de idei. ilustraţii etc. curiozităţi geografice. în special pentru elevii ciclului primar: . sau de pe planşă. elevii îşi notează în caiete conţinutul scris pe tablă. pot face unele legături mai rapide între secvenţele lecţiei pentru realizarea obiectivelor operaţionale.spaţiul tablei să fie proporţionat în aşa fel încât paralel cu conţinutul scris (de ex. având o suită de desene.44 Lucrul cu manualul. a desenelor. alte cărţi. să exprime realitatea obiectului din natură. se realizează fixarea cunoştinţelor. a ilustraţiilor.scrierea expresivă. Paralel cu învăţătorul. sugestiv. îl completează. toate acestea. grafice. Utilizarea tablei impune mai multe cerinţe. îngrijită.este recomandat (la clasa a III-a şi a IV-a) ca tabla să nu se şteargă în timpul predării lecţiei.se mai scriu pe tablă. legende. a simbolurilor.scrierea clară. elevii percep lecţia în întregime. . În prezent au apărut o serie de caiete didactice care însoţesc manualul. dicţionarul şi alte cărţi cu conţinut geografic. în funcţie de particularităţile de vârstă şi de sursele de informare utilizate. . constituie un sistem de acţiuni prin care se urmăreşte formarea priceperilor şi deprinderilor necesare în vederea utilizării corecte şi eficiente a manualelor şi a altor cărţi ca surse de informare. Prin schema conţinutului de idei de pe tablă. întregul conţinut să rămână până la sfârşitul lecţiei. corectă şi fără prescurtări (care ar putea crea confuzii). . elevii continuă această metodă după modelul făcut în clasă. explicarea acestuia şi redactarea schiţei pe tablă cu ideile principale. hărţi mute. Activitatea dirijată presupune citirea textului pe secvenţe. Aceste caiete se verifică periodic. Deprinderea de scriere sistematică şi schematizată se formează la elevii mici odată cu activitatea învăţătorului care utilizează tabla oferindu-le în fiecare oră modalităţi diverse de întocmire a conţinuturilor schematice de lecţii cu utilizarea cretei colorate. nuanţată a titlului lecţiei. definiţiile. graficilor şi a hărţilor cu semnele convenţionale corespunzătoare al căror conţinut completează textul scris. denumirile proprii după ce au fost explicate în prealabil. pentru completarea planului de studiu. . sau înrudite cu geografia (descrieri. . după planul scris pe tablă asociat cu desenul explicativ de pe tablă. să-i corespundă desenul explicativ (în partea dreaptă). . Munca cu manualul este de două feluri: dirijată şi independentă. Folosirea tablei la lecţiile de geografie Tabla constituie unul din mijloacele indispensabile procesului de învăţământ la toate nivelele. La fel se dau indicaţii cum să se folosească dicţionarul. simplu. în cea independentă. note de călătorie. Se crează mare economie de timp pentru învăţător şi pentru elevi. cursivă. Metoda de lucru cu harta Harta reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de învăţământ legat de specificul geografiei. diagrame.). când se face fixarea cunoştinţelor învăţate. .desenul explicativ trebuie să fie clar. clară. lecturile geografice etc. . Este metoda care se foloseşte pe toate treptele învăţământului în forme diferite.

în loc de: mai sus. plop. sau mai concret. Legăturile de ordin topografic sunt cele mai simple şi se referă la reprezentarea pe hartă a elementelor geografice care sunt redate şi intuitiv. . sate) se vor indica după semnul convenţional şi nu unde este scrisă denumirea care ocupă o suprafaţă mai mare. adică de la izvor către vărsare. Obiectele şi fenomenele din natură sunt reprezentate pe hartă prin semne convenţionale în plan. datorită pantei mari şi rocilor dure. amplasat la "poarta" Deltei Dunării etc. cercetare. să localizeze pe hartă elementele din conţinutul lecţiei.. După identificarea pe hartă a elementelor solicitate. această etajare este dată şi de etajele climatice care sunt influenţate tot de dispunerea treptelor de relief (climat de câmpie. Harta murală trebuie totdeauna raportată la hărţile din manual şi atlas. A interpreta harta înseamnă a înţelege relaţiile dintre obiectele şi fenomenele reprezentate pe hartă prin semnele convenţionale şi a le explica potrivit cerinţelor obiectivelor operaţionale din lecţia dată. cunoaştere. orientare în teren.. răchită se află de-a lungul apelor curgătoare. micşorată la scară convenţională şi generalizată a suprafeţei terestre pe un plan pe care este redată repartiţia spaţială a diferitelor elemente naturale şi social-economice de pe un anumit teritoriu sau de pe întreaga planetă. mai la dreapta etc. Harta redă elementele din natură în mod convenţional şi intuitiv cu ajutorul semnelor convenţionale care pot fi de mai multe tipuri: culori. să descifreze legenda.45 Harta geografică este o reprezentare grafică. Elevii trebuie învăţaţi să identifice tipul hărţii. A citi harta înseamnă a cunoaşte mai întâi semnele convenţionale. Trebuie să dirijăm atenţia elevilor spre observarea şi stabilirea legăturilor între diferite obiecte şi fenomene geografice care sunt de două feluri: de ordin topografic şi. cerute de o anumită lecţie. mai jos. Citirea şi interpretarea hărţii sunt laturi ale aceluiaşi proces şi numai luate împreună. Tulcea este port la Dunăre. tot harta. ori în teren. o imagine simultană şi sugestivă a conţinutului geografic. legături simple între două obiecte: oraşul Arad este situat pe malul Mureşului în vestul ţării. simboluri geometrice. la est etc. se aşează în stânga hărţii iar localizările vor fi făcute cu ajutorul unui indicator. expunere şi instruire geografică. de deal şi podiş. izolinii etc. suprafaţă. grad de fragmentare. a evoluţiei în timp a elementelor şi fenomenelor geografice. .aşezările (oraşe. cifre. de ordin logic. conduc la o cunoaştere a conţinutului hărţii. De ex. oferă posibilitatea de a le descrie după caracteristicile lor: altitudine. să citească şi să interpreteze harta. a întinderii şi repartiţiei spaţiale. Utilizarea hărţii în activitatea didactică. . ca de pildă: zăvoaiele formate din salcie. lungime.indicarea corectă a râurilor. Harta constituie principalul mijloc de informare. respectând o poziţie favorabilă observării de elevi. respectiv. Legăturile de ordin logic indică relaţiile de interdependenţă. în sensul direcţiei de curgere a râului. ca privite de la înălţime. descrierea şi explicarea elementelor şi fenomenelor geografice se face în mod succesiv conform evoluţiei lor. litere. sau o activitate didactică desfăşurată în clasă. Trebuie formată deprinderea la elevi de a localiza pe hartă. Harta constituie cel mai important material didactic utilizat în predarea-învăţarea geografiei. relaţia dintre formele de relief şi etajele de vegetaţie. de munte). cursurile repezi şi cu cascade ale râurilor şi defileele acestora se formează în zona de munte. mai la sud. Alte cerinţe de lucru cu harta sunt: . Într-un text geografic. haşuri. în orizontul local. termocentralele de la Rovinari şi Turceni sunt amplasate în apropierea bazinului carbonifer Motru-Rovinari etc. să se identifice elementele şi fenomenele geografice reprezentate pe hartă. pe când harta oferă dintr-o singură privire. de reciprocitate care există între diverse fenomene fizico-geografice sau economico-geografice. densitate. sau în excursii şcolare. iar cu ajutorul lor.localizarea elementelor se face după punctele cardinale: mai la nord.

Terenul geografic Fiecare şcoală trebuie să aibă un teren geografic din care nu trebuie să lipsească platforma meteorologică. barometrul aneroid. Punctul astronomic cuprinde: o serie de dotări şi aparatură. pe căi ferate. inclusiv cele ce sunt mai greu accesibile în realitatea înconjurătoare. Platforma geomorfologică cuprinde. ceas solar. higrometrul cu fir de păr. astfel încât fenomenele însuşite la ora de clasă să-şi găsească o corespondenţă cât mai bună în realitatea din orizontul local sau în fenomenele studiate pe terenul geografic. în principal. Retroproiectorul şi diascolul pot fi folosite la toate tipurile de lecţii şi în oricare din momentele lecţiei. roza vânturilor. cât şi în cadrul activităţilor extraşcolare. harta în bucăţele. Cabinetul sau sala specializată trebuie să conţină hărţi. aspectomat). seratele se pot organiza aici etc. terenul geografic trebuie să îndeplinească următoarele sarcini metodico-didactice: . gradate de la +55o la o -35 C. tablouri în culori sau alb-negru. Cabinetul de geografie sau sala specializată Principala funcţie a cabinetului o constituie funcţia didactică. Terenul se poate realiza în mai multe sectoare. hărţi executate de elevi etc. eventual. etc. aparate de proiecţie (epidiascol. La clasă se pot utiliza hărţile din manual şi din atlasul şcolar. călătorii imaginare (pe drumuri. ca loc de organizare a procesului de învăţământ.să se axeze într-o măsură însemnată pe elementele şi fenomenele geografice din orizontul local şi apropiat. psihrometrul şi higrometrul.). termometrul de minimă cu alcool (gradat de la -45 la +45oC). sectorul de geomorfologie. sectorul orizontului local. gnomon. sectorul de hidrologie marină. sectorul pentru măsurarea mărimilor. etc. . scheme. planşe. retroproiector. pluviometrul. scheme şi chiar întrebări. unde elevii sunt mobilizaţi să răspundă la ele. cu un bazin hidrografic (care foloseşte şi studiilor de hidrologie) şi. . o ladă cu nisip. Sectorul de hidrologie marină cuprinde macheta bazinului Mării Negre şi macheta unui bazin oceanic.46 Procedeele de lucru cu harta sunt numeroase şi diferite: utilizarea ilustraţiilor. Folosirea terenului geografic în predarea geografiei are multiple aspecte metodicodidactice şi ştiinţifice pozitive în însuşirea activă şi temeinică de către elevi a cun geografice. cât şi pe acelea ale fotografiilor. pe Dunăre sau râuri etc. . activităţi independente. Diapozitivele şi foliile geografice Retroproiectorul este un aparat care ne prezintă pe ecran: fotografii. un teren pentru modelare naturală. eclimetrul. analiza şi experimentarea unei arii cât mai largi de fenomene şi procese din natură. În cabinet se pot organiza numeroase activităţi atât în cadrul orelor propriu-zise. alte materiale ajutătoare. girueta şi anemometrul.să permită observarea. Platforma meteorologică trebuie să cuprindă: termometre obişnuite. . fiindcă pot fi arătate în număr mare. heliograf. Pentru a-şi îndeplini utilitatea ştiinţifică. apoi harta mută. termometru de maximă (gradat de la -30 la +50 oC). deoarece pot fi văzute de întreaga clasă. chiar calculator. . termometre pentru măsurarea temperaturii solului. reduse la scară. educativă şi formativă. cum ar fi: platforma meteorologică. diferite fenomene.să se coreleze şi să se acopere un număr cât mai mare de lecţii pe parcursul claselor IIIVIII. Diapozitivele întrunesc atât avantajul tablourilor.să contribuie la formarea unui sistem de priceperi şi deprinderi de cercetare ştiinţifică şi investigaţie independentă la elevi. diagrame şi grafice comparativ şi chiar schema lecţiei. dintre care menţionăm: indicatorul stelei polare. Pe folie învăţătorul poate desena din timp obiecte geografice. indicatorul meridianului şi paralelei locului etc. o mică bibliotecă de specialitate. mai ales la lecţiile de fixare şi consolidare. unde se pot studia. O condiţie esenţială pentru eficienţă este localizarea celor observate pe diapozitive.

turism. observaţiile în natură. vizionarea de spectacole etc. meditaţiile şi consultaţiile. .) (M. excursia. strategiile de lucru de care dispune învăţătorul. Ionescu. de cercuri. combinarea mai multor etape. Prin intermediul lecţiei se asigură predarea-învăţarea sistematică a conţinutului unei discipline şi realizarea obiectivelor acesteia. varianta clasică. mijloacele de învăţământ. organizare). în cabinet. activităţi independente. Dar operaţia de clasificare a lecţiilor impune luarea în considerare atât a factorului constant (obiectivul fundamental-cel care determină tipul lecţiei). munca în laborator. dobândirea inductivă. . prin excursii. pe lot.activităţi frontale (lecţia. hidrografia. Factorii variabili: obiectul de învăţământ. lecţia este definită ca unitate didactică fundamentală. . efectuarea unor desene şi scheme. Există mai multe definiţii ale lecţiei în funcţie de anumite criterii (conţinut.lecţia combinată cu variantele: lecţie introductivă în capitol. formele de lucru pot fi grupate astfel: . la colţul viu. 1995).lecţia de dobândire cu variantele: clasică.).forme de organizare a ativităţii instructiv-educative în şcoală (în clasă şi în afara ei). vizite.47 Sectorul de apreciere a mărimilor poate cuprinde următoarele: stâlpi pentru aprecierea diferitelor dimensiuni verticale. activitatea în cabinete sau sala specializată. vizionări de spectacole etc. studiul individual. prin muncă independentă. evaluare. I. V. sistematice. pe calea unei activităţi intenţionate. lecţia. complexitatea conţinutului. utilizarea mijloacelor de învăţământ. o formă a procesului de învăţământ prin intermediul căreia o cantitate de informaţii este percepută activ de elevi. constituind principala formă de activitate a relaţiei învăţător-elev. După locul de desfăşurare. cercurile pe materii. Sectorul orizontului local este format din planurile machetă ale şcolii. În acest ansamblu al formelor de lucru. lecţia are un rol important.activităţi individuale (munca independentă. nivelul de pregătire al elevilor. Ionescu. elaborarea compunerilor şi a altor lucrări scrise şi practice. fiecare lecţie purtând numele acestui obiectiv (M. lucrări practice la colţul naturii şi la punctul geografic. Robu. 6. utilizarea manualului. 1992). localităţii. învăţarea independentă. concursuri etc. lectura suplimentară. învăţarea prin expunere. excursii. Formele de lucru pot fi: .forme de organizare a activităţii instructiv-educative extraclasă (activităţi de club. vizite. detaliile reliefului. drumeţii. . . timp. varianta alternarea predării cu fixarea. teme pentru acasă. mod de organizare). activitatea în cabinete şi laboratoare. modelul Gagné.).lecţia de formare de priceperi şi deprinderi cu variantele: clasică. provocând în sfera bio-psihică a acestora o modifică în sensul formării dorite (M. dezvoltarea temei acasă. în atelier. cu autoreglare. studiul manualului. 1992). modelul Gagné. rezolvarea de probleme şi exerciţii. într-un timp determinat.2. munca în grup. vizita. obiective industriale etc. studiul individual. Privită ca o sinteză a elementelor sistemului de instruire şi educare (obiective. lecţie introductivă. Ionescu. învăţarea prin recenzare. utilizarea mijloacelor de învăţământ. studiul în bibliotecă etc. locul lecţiei în sistem etc. strategie. Didactica generală precizează următoarele tipuri şi variante de lecţii . căi de comunicaţie. conţinut.). efectuarea temelor. Chiş. FORME DE ORGA ŞI DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢII DIDACTICE -LECŢIA Pentru realizarea integrală şi eficientă a procesului instructiv-educativ este necesar un sistem cât mai cuprinzător al formelor sale de desfăşurare. Activitatea va fi dirijată în vederea formării priceperilor şi deprinderilor de lucru cu reprezentările la scară şi de aplicare a cunoştinţelor pe tot parcursul şcolarităţii. TIPURI FUNDAMENTALE DE LECŢII Drept criteriu în stabilirea tipurilor de lecţii este considerat obiectivul fundamental urmărit. dar şi factorii variabili care determină variantele fiecărui tip de lecţie.

educativ (stimularea dorinţei de a cunoaşte şi de a aprecia frumuseţile naturale ale ţării noastre).lecţia de recapitulare şi sistematizare cu variantele: clasică. temelor. rezolvând corect toate sarcinile de învăţare. alteori corespunde celor trei dimensiuni ale procesului de învăţare. de comparare. prin fişe sau exerciţii. TIPURI ŞI FORME DE ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE În funcţie de sarcina didactică dominantă. să localizeze. structură. educativ. se observă clasele de obiective cognitive (cunoaştere. lecţia sinteză sau schemă. Realizarea proiectării didactice conţine mai multe grupe de procese şi operaţii.3. lucrări scrise sau combinate. Carpaţii Meridionali-aşezare. exerciţiile. curiozitate pentru aflarea noutăţilor. e) Modalităţi de evaluare a rezultatelor obţinute prin care se stabilesc conţinuturile probelor de evaluare. de citire şi interpetare a hărţii. d) Stabilirea activităţilor de predare-învăţare prin care se urmăreşte în mod deosebit activitatea de învăţare a elevilor. verificare orală sau prin calculator. b) Cunoaşterea resurselor şi a condiţiilor de desfăşurare a procesului didactic presupune cunoaşterea condiţiilor didactico-materiale. să argumenteze. să elaboreze o compunere etc. înţelegere. teste docimologice. Scopul lecţiilor poate fi: informativ (dobândirea unui sistem de cunoştinţe despre ce trebuie învăţat: ex. a modalităţilor de evaluare a rezultatelor obţinute. de analiză. culori) pentru realizarea de hărţi. aplicare. se selectează şi se ordonează ideile. în raport cu obiectivele operaţionale. Obiectivele afective. Aceste tipuri de lecţii sunt considerate ca modele orientative care pot fi modificate şi nu ca tipare rigide în desfăşurarea lecţiei. evaluare). precum şi a relaţiilor dintre acestea. înălţime. prin lucrări practice. Proiectarea activităţii didactice include un ansamblu de operaţii de elaborare anticipată a obiectivelor. utilizarea mijloacelor de învăţământ. îmbrăcând forma idealului educaţional. de generalizare.lecţii de achiziţionare de noi informaţii. timpul de parcurgere (pentru proiectarea anuală). analiză. obiective specifice diferitelor obiecte de învăţământ.lecţii de repetare şi sistematizare a cunoştinţelor.. excursii. c) Organizarea şi pregătirea conţinutului instructiv-educativ presupune delimitarea şi ordonarea capitolelor. algoritm. strategiilor de predare-învăţare. formativ. scopurile şi obiectivele educaţionale. . Obiectivele operaţionale sunt: să descrie. . teme practice. vizite. să explice. Obiectivele generale cuprind domenii şi tipuri de schimbări în concordanţă cu finalităţile învăţământului în general şi ale unui ciclu în special). atitudinale: să manifeste interes. nivelul de pregătire al elevilor. timpul de instruire. grupe). se organizează conţinutul pe sisteme de lecţii.lecţia de verificare şi evaluare cu variantele: clasică. pentru activitatea independentă. sinteză. etape. metodele şi formele de evaluare adecvate. subcapitolelor. în această etapă se precizează tipurile de învăţare. "fundamental". un fel de "algoritm". Aceste etape sintetizate sunt: a) Precizarea obiectivelor educaţionale Literatura de specialitate oferă mai multe orientări cu privire la finalităţile educaţiei.48 . prezentate în programele şcolare. strategiile didactice specifice. să participe pe tot parcursul lecţiei. să exemplifice. În studii şi articole de multe ori scopul este adesea asimilat cu obiectivul "central". de scopul didactic fundamental. . potenţialul lor de dezvoltare. se stabilesc elementele esenţiale. obiective operaţionale au un caracter concret şi sunt realizabile în situaţii specifice de învăţare. temele şi lucrările pratice. la ierarhizarea şi structurarea lor. formativ (dezvoltarea capacităţilor de observare. noţiunile fundamentale (pentru proiectarea fiecărei lecţii). limite. PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE Proiectarea-conţinut. 6. de concretizare. cele de interacţiune didactică. se definesc patru tipuri de lecţii: . el fiind informativ. Obiective psiho-motorii: să folosească corect instrumentele de lucru (şablon.

lecţii de aplicare în practică a cunoştinţelor pentru formarea priceperilor şi deprinderilor. priceperilor şi deprinderilor.lecţii de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare. excursia geografică etc. drumeţia. cu prezentarea momentelor mai importante. Marele geograf G. să fie controlată de învăţător. Geograful V. . cu privire la orizontul şi linia orizontului. corectitudinea însuşirii acestora.citirea unor lecturi geografice în vederea povestirii lor. . Cu cele văzute în apropiere măsurăm tot ce aflăm despre ale ţării".".să răspundă în scris. Aceste activităţi sunt menite să furnizeze informaţii necesare "reglării" şi "ameliorării" activităţii didactice. c) Munca independentă pentru consolidarea cunoştinţelor.descrierea unor excursii făcute cu elevii în sat. date la elevi. constituind locul cel mai eficient pentru exemplificare şi experimentare.întocmirea planului clasei şi al şcolii. a căror funcţie principală este îmbogăţirea experienţei elevilor cu noi informaţii şi cu noi cunoştinţe. Mihăilescu a afirmat: "Orizontul local este unitatea de măsură a tuturor fenomenelor geografice.49 . d) Activităţi independente. . Desfăşurarea activităţilor cu elevii în orizontul local accesibilizează trecerea de la gândirea concretă la cea abstractă şi invers. ORIZONTUL LOCAL-LABORATOR NATURAL DE APLICAŢII PRACTICE Orizontul local cuprinde o suprafaţă sau unitatea teritorială din preajma unei localităţi rurale sau urbane unde elementele cadrului geografic natural se îmbină cu componentele social-economice. Dintre multitudinea de teme (subiecte) ce pot fi date ca muncă independentă.. la intuiesc la "faţa locului" însuşindu-şi fondul corect de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice despre lumea înconjurătoare. al casei părinteşti. menită pregătirii elevilor pentru achiziţionarea de noi cunoştinţe. ACTIVITĂŢI DIDACTICE EXTRAŞCOLARE Aceste activităţi cuprind: orizontul local. Important este ca efectuarea acestor lucrări independente. În sensul celor precizate distingem patru activităţi independente: a) Activitate independentă. . al satului sau oraşului. din Europa etc. menţionăm: . ci şi de formele şi metodele folosite în cadrul acestei activităţi. precum şi depistarea eventualelor "lipsuri" în cunoaştere sau învăţare a celor predate la clasă. Orizontul local constituie "laboratorul geografic" cel mai fidel unde elevii intră în contact cu lumea reală a obiectelor şi fenomenelor. la întrebările de pe tablă sau de pe fişele de lucru. în vederea cunoaşterii efectelor activităţilor desfăşurate pentru perfecţionarea procesului instructiveducativ. b) Munca independentă pentru dobândirea de noi cunoştinţe şi formarea priceperilor şi deprinderilor noi. .. desenarea pe caiet a planului unor obiecte. Conţinutul activităţii independente poate fi variat şi depinde nu numai de scopul lecţiei. în vederea antrenării elevilor la repetarea şi sistematizarea cunoştinţelor. de aplicare în practică a cunoştinţelor pentru formarea priceperilor şi deprinderilor. pentru consolidarea acestora. Se realizează stări afective. centralizarea informaţiilor dobândite până în momentul respectiv şi de ridicare la niveluri mai înalte de abstractizare şi generalizare. vizita geografică.1. . . 8. Vâlsan afirma despre orizontul local: "orizontul local este cea dintâi patrie a copilului. cu reducerea corespunzătoare a dimensiunilor.întocmirea de albume cu vederi din ţară şi din oraşul natal. trăiri emoţionale şi sentiment de ataşament ale copiilor faţă de locurile natale. pentru a se convinge de exactitatea cunoştinţelor pe care le posedă elevii. de obiectivele urmărite. pentru verificarea şi evaluarea rezultatelor şcolare. pentru înţelegerea cauzalităţii fenomenelor şi evoluţia lor în timp. oraş sau împrejurimi. Achiziţionarea de noi cunoştinţe se realizează prin: a) Munca independentă pregătitoare pentru predarea de noi cunoştinţe. întregului proces de învăţare. c) Activităţi independente. respectiv omul şi activitatea sa.fixarea punctelor cardinale pe caiet sau pe maculator. b) Activitatea independentă.

. conţinutul corect. aşezările omeneşti.. 8. de a aplica în practică cele învăţate în lecţii.desfăşurarea activităţii. pe jos care se desfăşoară în orizontul local. observaţiile vor urmări linia orizontului atât într-un loc jos cu vizibilitate limitată.50 Odată cu primele reprezentări şi noţiuni geografice cuprinse în capitolul "Noţiuni de orientare" (orizontul.documentarea asupra locului vizitei. fie la unul din obiectivele înscrise pe traseul unei excursii.documentarea prealabilă.desfăşurarea vizitei propuse.stabilirea scopului şi a obiectivelor urmărite. plante şi animale.vizitarea în prealabil de către învăţător în unitatea care va fi vizitată pentru a se comunica data şi ora sosirii grupului. linia orizontului. vizita. . . . monument istoric. . numărul de elevi şi vârsta acestora şi a scopului urmărit. . munte. . Drumeţia este categorisită astfel: drumeţie introductivă (sau preliminară). cu scopul de a consolida şi fixa cunoştinţele. câmp deschis) pentru ca prin exerciţiu comparativ să definească noţiunea de orizont în mod corect şi convingător. Se vor face observaţii în mod comparativ pentru a se scoate în evidenţă trăsăturile comune. concret şi durabil al noţiunilor respective. De ex. drumeţia finală ce se organizează după încheierea predării unei teme sau capitol. Aplicaţiile practice se pot realiza la fiecare temă: formele de relief. cât şi într-un loc mai înalt cu deschidere largă (deal.încheierea prin evaluarea şi valorificarea cunoştinţelor acumulate. pentru formarea noţiunii de orizont. învăţătorul trebuie să parcurgă aceleaşi etape: . pentru a observa cu atenţie exponatele unui muzeu. precum şi alegerea perioadei de desfăşurare. drumeţia organizată în vederea comunicării sau dobândirii de noi cunoştinţe ce asigură condiţiile necesare efectuării unor lecţii cu acest scop. ce se organizează înainte sau la începutul unor teme sau capitole şi urmăreşte pregătirea iniţială a elevilor.3. dar şi cele diferite care definesc elementele geografice. . Vizita se organizează. o rezervaţie naturală etc. studiu ecologic al mediului înconjurător etc. Realizarea acestor activităţi didactice trebuie să respecte etapele următoare: . DRUMEŢIA Drumeţia reprezintă forma de deplasare de scurtă durată pe distanţe mici. o instituţie.precizarea obiectivelor. punctele cardinale. Anterior deplasării cu elevii la locul vizitei. excursia. . ape. mijloace de orientare în spaţiu) impune deplasarea cu elevii în orizontul local din preajma şcolii pentru a se realiza imaginea. făcându-i să urmărească cu interes poziţia. fie în localitatea natală.proiectarea şi selectarea itinerariului de parcurs. Importanţa ei constă în aceea că învăţătorul dirijează observaţiile copiilor asupra comportamentelor mediului înconjurător. legăturile cauzale dintre ele.evaluarea rezultatelor vizitei. precizându-se foarte clar şi concret scopul propus. VIZITA GEOGRAFICĂ Constituie o acţiune cu caracter instructiv-educativ de deplasare pentru a cunoaşte la faţa locului o localitate. trezirea interesului lor faţă de conţinutul sau fondul de probleme ce urmează a fi studiate. evoluţia şi diversitatea sau specificul acestora. . elemente ale vremii şi climei. Aceste reprezentări geografice se pot realiza şi în cadrul activităţilor didactice extraşcolare cum sunt: drumeţia.colaborarea cu administraţia unităţii de vizitat pentru desemnarea unor persoane competente care să îndeplinească rolul de ghid. de a ilustra şi exemplifica în mod concret achiziţiile teoretice. Drumeţiile ca şi vizitele şi excursiile se organizează cu răspundere după planificare tematică. priceperile şi deprinderile. .

realizarea de machete etc. evaluarea are efecte pozitive. evaluarea prin probe scrise. de stimulare ("întăriri pozitive"..). probe scrise sau practice). se face prin examinări orale. . dictări şi compuneri geografice. de prevedere a desfăşurării activităţii în secvenţele urmărite. evaluarea prin probe practice.1. EVALUAREA A evalua rezultatele şcolare înseamnă a determina în ce măsură au fost realizate obiectivele procesului instructiv-educativ şi eficienţa strategiilor didactice folosite. autoevaluare etc.funcţia de constatare şi apreciere a rezultatelor şcolare. modelarea din plastilină. ce contribuie la dezvoltarea simţului de observaţie a elevilor. se face legătura dintre teorie şi practică.funcţia de diagnosticare a activităţii desfăşurate prin cunoaşterea factorilor şi a situaţiilor care au condus la rezultatele constatate. toate clasele intră în simultaneitate. Ca metode de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare enumerăm: observaţia curentă.clarifică şi consolidează cunoştinţele acumulate care sunt sistematizate. Prin lecţiile-excursie se asigură stimularea dorinţei de curiozitate de a descoperi noi fenomene şi elemente. FUNCŢIILE VERIFICĂRII ŞI ALE EVALUĂRII Sinteza funcţiilor fundamentale ale verificării şi evaluării (I. în funcţie de conţinutul obiectivelor propuse excursiile pot fi: a) excursii pentru cunoaşterea componentelor naturale ale peisajului geografic. completarea tabelelor etc. probele scrise. 8.51 Vizitele geografice folosite ca lecţii au o mare importanţă în instruirea şi educarea elevilor. 1993). excursiile pot fi: preliminare şi finale.4. cu resursele utilizate sau cu rezultatele anterioare (I. . După indicaţia pedagogică. ciclu de învăţământ. recomandarea este să fie grupate clasele a I-a cu a III-a şi a IIa cu a IV-a.T. c) excursii cu obiective mixte pe itinerarii mai mari (ca distanţă şi timp). unde nu există altă situaţie. 9.oferă un feed back operativ Evaluarea cuprinde următoarele forme: evaluarea iniţială (la începutul unui program de instruire. Funcţiile specifice. 1994): . . teste de cunoştinţe. a interesului pentru studiul geografiei ţării şi a capacităţii de înţelegere a realităţii înconjurătoare. Din punct de vedere didactic. chestionarea orală. an. pedagogice: . ca de exemplu exerciţii de completare a textelor lacunare. elevilor este mic. . evaluarea sumativă sau cumulativă (de la sfârşitul unui capitol sau de perioadă şcolară-semestru. de motivare.pentru elevi. probe practice etc. b) excursii pentru cunoaşterea anumitor obiective social-economice şi culturale din peisajul geografic. EXCURSIA GEOGRAFICĂ Este cunoscută importanţa şi valoarea instructiv-educativă a excursiilor geografice. Jinga. evaluarea continuă sau formativă (care cuprinde următoarele modalităţi: observarea. Organizarea excursiei geografice necesită trei etape: Prima etapă constă în pregătirea teoretică a excursiei. la şcoală. probe practice ca realizarea unor mulaje. etapa a doua este desfăşurarea excursiei şcolare iar etapa a treia constă în evaluarea excursiei în clasă. Evaluarea este definită ca un proces complex de comparare a rezultatelor activităţii instructiv-educative cu obiectivele planificate. a hărţilor mute. chestionarea orală. În condiţiile grupării claselor I-a şi a III-a este ideală din următoarele motive: . Radu.). în şcolile unde nr.funcţia de predicţie (prognosticare). PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SIMULTAN Activitatea instructiv-educativă se organizează simultan cu două şi/sau mai multe clase. forma des folosită este testul docimologic. apreciat ca o probă complexă dar se utilizează şi probe scrise. dar şi în orientarea profesională a acestora pentru viitor.

iar la cealaltă se consolidează sau se recapitulează cunoştinţele învăţate anterior.52 gruparea unei clase mici cu o clasă mare dă posibilitatea învăţătorului să afecteze mai mult timp muncii directe cu clasa mică.un alt avantaj este continuitatea la aceleaşi clase a învăţătorului. elevii au nevoie de mai mult sprijin. în primul semestru. - . . din partea învăţătorului pentru a se adapta în regimul şcolar.lecţii de formare de priceperi şi deprinderi (consolidare) sau de recapitulare la ambele clase. Tipurile de lecţii în condiţiile activităţii simultane: . .lecţii în care la o clasă se învaţă cunoştinţe noi. . În special la clasa I-a.lecţii în care la o clasă are loc dobândire de cunoştinţe. care nu are formate deprinderile de muncă independentă. iar la cealaltă alt tip de lecţie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful