PROBLEME DE GEOGRAFIA ROMÂNIEI, A EUROPEI ŞI A GLOBULUI CAP. I ORIZONTUL APROPIAT ŞI LOCAL 1.1.

Orizontul apropiat Orizont: parte a cerului şi a pământului până unde ajunge vederea noastră. Orizont apropiat: orizontul situat în apropierea noastră (casă, şcoală, localitate). 1.2. Cartierul. Localitatea Cartier: parte a unui oraş, deosebită de celelalte prin însuşiri proprii (aşezare geografică, componenţa populaţiei, anumite instituţii). Oraşele sunt aşezări omeneşti mai mari, împărţite în cartiere. Comuna este o formă de organizare administrativă cuprinzând unul sau mai multe sate. Instituţiile principale din localităţi: primărie, şcoala, grădiniţa, dispensar (policlinica), spital, poliţia, biserica etc. 1.3. Puncte cardinale Linia orizontului: linia de jur-împrejurul nostru, unde ni se pare că cerul atinge pământul se numeşte linia orizontului. Punctele cardinale: N (nord, miazănoa), S (sud, miazăzi), V (vest, apus), E (est, răsărit). 1.3. Planul clasei, planul şcolii şi al locuinţei Se fac aceste planuri ţinând seama de dimensiuni, de formă, de puncte cardinale. La fel se fac planuri ale cartierului şi al localităţii. Se trece apoi la hartă, realizând reducerea (micşorare la scară). CAP. 2. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI 2.1. Relieful - Carpaţii (Orientali, Meridionali, Occidentali); - Subcarpaţii (Moldovei, Curburii, Getici); - Podişurile (DCT, Mehedinţi, Moldovei, Getic, Dobrogei); - Dealurile (de Vest sau Banato-Crişane); - Câmpiile (de Vest sau Banato-Crişano-Someşene, Română); - Delta Dunării, - Platforma continentală a Mării Negre. 2.2. Clima - Vremea; - Clima (temperatura, precipitaţiile, vânturile). 2.3. Apele - Dunărea; - Apele interioare (Tisa, Someşul, Crişurile, Mureş, Bega, Timiş, Jiu, Olt, Argeş, Ialomiţa, Siret, Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Buzău, Bârlad, Prut); - Lacurile (de munte, de podişuri şi de dealuri, de câmpie, din Delta Dunării, de pe ţărmul Mării Negre, de acumulare); - Marea Neagră. 2.4. Vegetaţia, animalele, solurile - vegetaţia şi animalele de la munte: păduri de fag şi de răşinoase (brad, molid); jnepeni şi ierburi (păşuni alpine); veveriţa, ursul, cerbul carpatin, lupul, jderul, râsul, mistreţul, vulturi, capre negre. - vegetaţia şi animalele din zonele deluroase: stejarul, fagul; lupul, vulpea, viezurele, căprioara, păsări cântătoare; soluri brune. vegetaţia naturală a fost înlocuită cu pomi fructiferi, viţa de vie, cereale.

2

- vegetaţia şi animalele de câmpie: ierburi scunde, mici, păioase; şopârle, arici, bufniţe, şoareci; sol negru, fertil. - vegetaţia şi animalele din lunci şi Delta Dunării: sălcii, plopi, stuful, papura; păsări (egretă, lopătari, pelicani, cormoran), peşti. 2.5. Locuitorii şi aşezările omeneşti locuitorii: populaţia-21,7 mil. loc.; români, maghiari, rromi, germani, sârbi, ucraineni etc.; locuiesc în diferite părţi ale ţării, la sate şi la oraşe satul românesc: sat de munte (risipit), sat de deal şi de podiş (răsfirat), sat de câmpie (adunat); - în satele de câmpie, locuitorii se ocupă cu cultivarea cerealelor, a legumelor, creşterea animalelor; la deal cu pomicultura, viticultura, creşterea animalelor; la munte, creşterea animalelor (în primul rând ovine). oraşul: oraşe-cetăţi pe malul Mării Negre (Constanţa, Mangalia); daco-romane (Napoca: Cluj-Napoca; Apullum: Alba Iulia; Drobeta: Drobeta-Turnu Severin); - cele mai dezvoltate oraşe: Bucureşti, Galaţi, Brăila, Constanţa, Iaşi, Braşov, Sibiu, Cluj, Arad, Timişoara, Oradea etc.; - principalele oraşe: Bucureşti, Constanţa, Iaşi, Cluj-Napoca 2.6. Principalele activităţi economice Activităţi agricole: - cultivarea plantelor: cereale (grâul, porumbul); plante industriale (plante uleioase: floarea-soarelui, soia; plante textile: inul, cânepa); legume, cartoful; pomi fructiferi, viţa-de-vie (podgorii: Cotnari, Panciu, Odobeşti, Valea Călugărească, Drăgăşani, pe Dealurile Târnavelor, Murfatlar, Niculiţel, etc. - creşterea animalelor: bovine, ovinele (oile), porcine, păsări, viermi de mătase, apicultura (albine). Activităţi industriale: Ramurile industriale (industria energetică, metalurgică, chimică, prelucrarea lemnului, materialelor de construcţie, industria uşoară - textilă, confecţii, pielărie şi încălţăminte -, alimentară) Industria energetică: petrolul (Subcarpaţi, Pod. Getic, Câmpia Română, Câmpia de Vest, Dealurile de Vest, platforma Mării Negre), cu prelucrarea la: Ploieşti, Borzeşti, Piteşti, Năvodari; gazele naturale (gazul metan: Pod. Transilvaniei); Industria metalurgică: minereu de fier (Munţii Poiana Ruscă: Ghelari, Teliuc) cu centre siderurgice la Galaţi, Hunedoara, Reşiţa. Industria construcţiilor de maşini: locomotive, autocamioane, autobuze, autoturisme, tractoare şi maşini agricole, avioane etc., cu centrele: Bucureşti, Braşov, Constanţa, Craiova, Arad, Piteşti, Iaşi ş.a. Serviciile: Învăţământul, Cultura, Ocrotirea sănătăţii; Transporturile: feroviare, rutiere, navale (fluviale: Tulcea, Galaţi, Brăila şi Giurgiu; şi maritime: Constanţa), aeriene Comerţul (interior şi exterior) şi turismul (ţărmul Mării Negre, Valea Prahovei, Valea Oltului, mănăstirile din nordul Moldovei, Delta Dunării şi capitala).

MARILE UNITĂŢI GEOGRAFICE ALE ŢĂRII a) Munţii Carpaţi 1. Aşezare. Grupare

3

Munţii Carpaţi alcătuiesc un lanţ muntos şi constituie partea cea mai înaltă a reliefului ţării noastre. Pornind de la hotarul de nord, observăm înşiruirea munţilor spre sud, apoi spre vest, până la Dunăre. Această cunună se închide cu munţii din partea de vest. Ea înconjoară Depresiunea Colinară a Transilvaniei. După felul cum sunt aşezaţi faţă de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, Munţii Carpaţi se împart în trei ramuri: - Carpaţii Orientali (Răsăriteni) se întind de la hotarul de nord, către sud, până la Valea Prahovei. - Carpaţii Meridionali (de Miazăzi) se întind de la Valea Prahovei, către vest, până la văile râurilor Timiş, Cerna şi Bistra. - Carpaţii Occidentali (de Apus) se întind de la Dunăre, către nord, până la văile râurilor Barcău şi Someş. 1. Formarea munţilor În cea mai mare parte, munţii din ţara noastră s-au format prin încreţirea şi înălţarea scoarţei Pământului. Aceasta s-a întâmplat cu milioane de ani în urmă şi a durat o perioadă lungă de timp. O parte din Carpaţi s-au format prin erupţii vulcanice. Carpaţii Orientali 1. Aşezare. Înălţime Carpaţii Orientali se întind în estul Depresiunii Colinare a Transilvaniei, de la hotarul de nord al ţării până la Valea Prahovei. Ei constituie cea mai întinsă zonă muntoasă a ţării. Înălţimea lor este mijlocie (1 300-1 900 m), vârfurile depăşind rar 2 000 m. Carpaţii Orientali s-au format prin încreţirea scoarţei Pământului. În partea de vest, ei cuprind un şir de culmi vulcanice. 2. Grupe de munţi Carpaţii Orientali se împart în trei grupe. a. Grupa nordică ţine de la hotarul de nord, cu Ucraina, până la depresiunile Dornelor şi Câmpulung (Moldovenesc). Din această grupă, amintim munţii: Gutâiului, Maramureşului şi Rodnei. Cei mai înalţi sunt Munţii Rodnei, cu vârful Pietrosu (2 303 m). În partea de est sunt munţi mai puţin înalţi, Obcinele Bucovinei, unde se află vestitele mănăstiri Voroneţ şi Putna. b. Grupa centrală se desfăşoară în continuare, spre sud, până la Valea Oituzului. Aici se află munţii: Călimani (2 100 m), Bistriţei, Gurghiului, Harghitei. Din Munţii Hăşmaşu Mare izvorăsc râurile Olt şi Mureş. În sudul Munţilor Bistriţei se întinde falnic Ceahlăul, „piatra nestemată a Moldovei”, cum îl denumeşte Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei”. c. Grupa sudică (Carpaţii de Curburii) se întinde de la Valea Oituzului până la Valea Prahovei. Aici, Carpaţii îşi schimbă direcţia spre vest, se curbează. Dintre munţii acestei grupe, enumerăm Munţii Vrancei, Munţii Buzăului şi Munţii Ciucaş. În partea nordică a grupei se află Depresiunea Braşovului. 1. Trecători În Carpaţii Orient se află numeroase pasuri de trecere a munţi: Prislop, Bicaz, Oituz, Predeal 2. Bogăţii Carpaţii Orientali sunt acoperiţi cu păduri dese care adăpostesc: ursul, cerbul, râsul şi alte animale. Ei au păşuni spre vârfuri, iar în adâncuri adăpostesc cărbuni, diferite metale, piatră de construcţii, ape minerale şi alte bogăţii. Multe locuri sunt renumite zone turistice: Munţii Rodnei, Munţii Ceahlău, Cheile Bicazului, Obcinele Bucovinei ş.a. Carpaţii Meridionali 1. Aşezare. Înălţime

4

Carpaţii Meridionali sunt aşezaţi la sud de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, între Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Occidentali. Ei sunt cuprinşi între Valea Prahovei la est şi văile râurilor Timiş, Cerna şi Bistra la vest. Carpaţii Meridionali sunt formaţi din roci tari pe care apele şi vânturile le distrug mai greu. Sunt cei mai înalţi munţi din ţara noastră, unele vârfuri depăşind 2 500 m. 2. Grupe de munţi Carpaţii Meridionali sunt alcătuiţi din patru grupe, despărţite de văile unor râuri. a. Grupa Munţilor Bucegi cuprinsă între Valea Prahovei şi Valea Dâmboviţei. b. Grupa Munţilor Făgăraşului cuprinsă între Valea Dâmboviţei şi Valea Oltului. c. Grupa Munţilor Parângului cuprinsă între Valea Oltului şi Valea Jiului. d. Grupa Munţilor Retezat-Godeanu cuprinsă între Valea Jiului şi văile Timiş, Cerna, Bistra. 1. Caracteristici ale grupelor de munţi din Carpaţii Meridionali a. Grupa Munţilor Bucegi este formată din munţi cu pantele abrupte, stâncoase, la poale îmbrăcaţi în păduri, iar spre vârfuri sunt acoperiţi de ierburi mărunte şi pâlcuri de arbuşti pitici. Cel mai înalt vârf este Omu, având 2 505 m. Aici se găseşte o staţie meteorologică. Aspectul impunător, frumuseţile naturale, hotelurile şi cabanele din aceşti munţi atrag foarte mulţi turişti, făcând să fie printre cei mai vizitaţi munţi din ţară. b. Grupa Munţilor Făgăraşului este formată din munţi pe care apele n-au izbutit să-i străpungă în curmeziş. Cele mai înalte vârfuri sunt Moldoveanu (2 544 m) şi Negoiu, de 2 535 m. Acestea sunt şi cele mai înalte vârfuri din ţara noastră. Aici îşi au sălaşul caprele negre. Pe Argeş, la Vidraru, s-a construit o mare hidrocentrală. c. Grupa Munţilor Parângului este formată din mai mulţi munţi, dintre care cei mai înalţi sunt Munţii Parângului, care depăşesc 2 500 m. În Munţii Şureanu se află ruinele cetăţii dacice Sarmizegetusa. Pe râul Lotru este o altă hidrocentrală mare. d. Grupa Munţilor Retezat-Godeanu este înconjurată de regiuni joase. În Munţii Retezatului se află Parcul Naţional Retezat, în care sunt ocrotite plante şi animale rare. Înălţimile lor sunt presărate cu numeroase lacuri. Între Munţii Parângului şi ai Retezatului se află Depresiunea Petroşani, străbătută de râul Jiu. 1. Trecătorile din Carpaţii Meridionali sunt: Turnu Roşu (Valea Oltului), Lainici Valea Jiului), Bran. 2. Bogăţii În subsolul Depresiunii Petroşani se găsesc zăcăminte de cărbune. Pădurile şi păşunile sunt o altă bogăţie. În depresiuni întâlnim livezi şi păşuni. Aceşti munţi au şi o mare importanţă turistică. Carpaţii Occidentali 1. Aşezare. Înălţime Carpaţii Occidentali se află la vestul Depresiunii Colinare a Transilvaniei şi sunt cuprinşi între Dunăre, la sud, şi râurile Barcău şi Someş, la nord. Ei sunt mai puţin înalţi decât celelalte două ramuri ale Carpaţilor, având înălţimi ce trec cu puţin 1 800 m. 2. Grupele din care sunt alcătuiţi Carpaţii Occidentali Carpaţii Occidentali se împart în trei grupe: a. Grupa Munţilor Banatului, cuprinsă între Dunăre şi văile Timişului şi Cernei. b. Grupa Munţilor Poiana Ruscă, mărginită de Valea Mureşului, la nord, şi de cea a Bistrei, la sud. c. Grupa Munţilor Apuseni, cuprinsă între Valea Mureşului, la sud, şi văile Barcăului şi Someşului, la nord. 1. Caracteristici Mţii Banatului şi Poiana Ruscă au înălţimi mici şi sunt acoperiţi cu păduri de foioase. Dunărea a săpat în sudul Munţilor Banatului o vale adâncă şi îngustă, numită Defileul Dunării. Aici s-au construit hidrocentrala Porţile de Fier I şi un mare lac de acumulare. Munţii Poiana Ruscă ascund în adânc cele mai importante zăcăminte de fier şi marmură din ţara noastră.

5

Grupa Munţilor Apuseni are, în partea centrală, Munţii Bihorului, care ating înălţimi de peste 1 800 m. Culmile acestor munţi sunt uneori aproape netede, fiind acoperite păşuni. Unele roci au fost roase de apele curgătoare care au săpat văi înguste şi adânci, cum ar fi Cheile Turzii. Tot în aceşti munţi se află Peştera Scărişoara, care adăposteşte un gheţar subpământean, şi „Cetăţile Ponorului”- un frumos şirag de peşteri. 2. Bogăţii Carpaţii Occidentali au păduri întinse, iar în subsol ascund: cărbuni, aur şi multe alte bogăţii. b. Dealurile şi podişurile Dealurile sunt forme de relief cu înălţimi între 300 m şi 800-1 000 m, având pantele şi culmile mai domoale decât munţii. Zonele deluroase se întind ca un brâu în jurul Munţilor Carpaţi. Ele sunt reprezentate de Subcarpaţi (Dealurile şi depresiunile subcarpatice) şi de Dealurile de Vest. 1. Subcarpaţii sunt zone deluroase, întinse la poalele Carpaţilor Orientali şi Meridionali. După zona geografică în care se află, Subcarpaţii se împart în trei grupe: Subcarpaţii Moldovei, Subcarpaţii de Curbură şi Subcarpaţii Getici. Dealurile subcarpatice s-au format prin încreţirea scoarţei, aşa cum s-au format şi munţii. Ele ating înălţimi între 400 şi 800 m, uneori depăşind aceste înălţimi. Aceste dealuri sunt separate de depresiuni. Depresiunile subcarpatice sunt locuri întinse, mai joase, înconjurate de dealuri. 2. Dealurile din partea de vest a Carpaţilor Occidentali se numesc Dealurile Vestice. Ele s-au format prin depunerea pietrişului şi a nisipurilor aduse de apele curgătoare, din munţi. Aceste dealuri au culmi domoale, rareori trecând de 300 m. Aici se întâlnesc podgorii, livezi cu pomi fructiferi şi chiar păduri, pe culmile mai înalte. 3. Bogăţiile Subcarpaţilor sunt reprezentate de păşunile situate pe culmile dealurilor, de păduri, în special de fag, de livezi şi vii. Podgoriile de pe Măgura Odobeştilor şi Valea Călugărească sunt renumite. În subsolul dealurilor subcarpatice se găsesc zăcăminte de cărbuni, petrol, gaze naturale, ape minerale şi sare. La Slănic-Prahova, Olăneşti, Călimăneşti sunt ape minerale, folosite în vindecarea unor boli. Podişurile 4. Înfăţişare. Grupe Podişurile sunt forme de relief întinse, ca nişte platouri aproape netede sau larg ondulate, mai înalte decât câmpiile şi separate de văi. Ele s-au format prin depunerea argilei, a nisipului şi a pietrişului. Principalele podişuri sunt: Podişul (Depresiunea) Transilvaniei în centrul ţării, Podişul Moldovei (în est), Podişul Getic (în sud), Podişul Dobrogei (în sud-est). 5. Podişul Transilvaniei, înconjurat de lanţul Munţilor Carpaţi, formează o mare depresiune în centrul ţării – Depresiunea Colinară a Transilvaniei. Are un aspect vălurit, cu înfăţişare de dealuri. În cuprinsul Podişul Transilvaniei, începând din partea de nord spre sud, se deosebesc: Podişul Someşan, Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. 6. Podişul Moldovei, situat între râurile Siret şi Prut, este mai înalt în partea de nordvest şi mai jos spre sud. Este alcătuit din straturi de argilă, nisip, pietriş, calcar. Apele au săpat, pe suprafaţa lui, văi largi şi adânci, dându-i un aspect deluros. Pământul este bun pentru agricultură. Aici se află oraşele Iaşi, Suceava ş.a. 7. Podişul Getic este situat între Valea Dâmboviţei şi Dunăre. La sud se mărgineşte cu Câmpia Română, iar la nord cu Subcarpaţii Getici. Este mai înalt la nord (600 m) decât la sud (200-300 m). Podişul Getic este străbătut de râurile: Jiu, Olt, Argeş şi afluenţii lor. Locuitorii cultivă cereale, pomi fructiferi, viţa-de-vie; este renumită podgoria de la Drăgăşani. În subsol se găsesc zăcăminte de petrol, gaze naturale şi cărbuni. 8. Podişul Dobrogei aduce un peisaj aparte în diversitatea podişurilor ţării. Este cuprins între Dunăre şi Marea Neagră, iar către sud se continuă până la graniţa cu Bulgaria. El este format din două părţi: Masivul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud.

Râurile Jiu. oamenii le cultivă cu viţă-de-vie. Aceste forme joase de relief sunt foarte potrivite pentru agricultură. pe coaste se cultivă viţa-de-vie iar în văi. întinse de-a lungul râurilor. Aici se întâlnesc lacuri cu apă dulce.a. numinduse de aceea şi Câmpia Dunării. Pădurile din lunci se numesc zăvoaie şi sunt alcătuite din sălcii şi plopi. Aici se obţin recolte bogate de zarzavaturi şi de cereale. a. Crişul Negru. îngheţ şi dezgheţ. Timiş ş. Păşunile pentru vite sunt bogate. În Câmpia Română. Precipitaţiile sunt mai bogate decât în Câmpia Română. Crişul Repede. Lunca Dunării este cea mai întinsă dintre lunci. folosite în tratarea unor boli. Câmpia Română este unitatea majoră de relief cu cele mai numeroase oraşe mari: Bucureşti. locuitorii îşi asigură recolte bogate în aceste zone în care sunt puţine ploi. Câmpiile 1. Terenurile agricole sunt deosebit de roditoare. este recunoscută pentru efectul benefic al apelor sale. unde se află portul Constanţa şi o salbă de staţiuni de odihnă şi agrement. Câmpia Română. Câmpia Română este situată în partea de sud a ţării. Datorită solurilor fertile şi recoltelor bogate. cu vânturi puternice. în drumul lor spre Dunăre. Apele lor sunt folosite pentru irigarea suprafeţelor cultivate. În Câmpia de Vest. Ei au fost măcinaţi de ape. iarna este mai blândă în sud şi mai aspră în nord. Partea estică a Câmpiei Române se numeşte Câmpia Bărăganului. Pentru a preveni degradarea acestor soluri. ne face să înţelegem că Munţii Măcinului sunt rămăşiţele unor munţi cu o vechime mult mai mare decât cea a Carpaţilor. Podişul Dobrogei de Sud este mult mai neted. Unele culmi sunt acoperite cu păduri de stejar şi de tei. fiind verzi şi în timpul verilor cu arşiţă. În luncă se află bălţi şi lacuri cu peşte. Cmpia de Vest este situată în vestul României. a. Argeş. necesar pentru pavarea străzilor. Bărăganul este partea de câmpie cea mai netedă şi mai întinsă din întreaga ţară. În subsol se găsesc zăcăminte de petrol şi gaze naturale. Mureş.a. 2. Galaţi. Ploieşti. sărată sau amară. Buzău. Câmpia Română este numită şi „grânarul ţării”. de lângă Oradea. Înfăţişare. fiind străbătut de o vale largă. Câmpiile României sunt: Câmpia Română şi Câmpia de Vest. luncile sunt mai largi decât în zona de deal sau de munte. Staţiunea Băile Felix. În subsolul Câmpiei Române găsim petrol şi gaze naturale. aproape ca o câmpie. Olt. Faptul că aceste culmi sunt formate din roci tari şi vechi. Grupe Câmpiile sunt suprafeţe de teren. Lemnul acestor păduri se foloseşte în producerea celulozei sau pentru foc. aici sunt culivate mari suprafeţe de cereale. iarna este geroasă. Siret brăzdează. b. cerealele. . Câmpia este străbătută de râurile Someş. Ialomiţa. vînturi. netede şi întinse. precum şi izvoare termale (cu apă caldă). iar vara este foarte călduroasă. cu înălţimi între câţiva metri şi 200300 m. În partea sa estică se întinde litoralul Mării Negre. ea desfăşurându-se de la Drobeta-Turnu Severin până la Delta Dunării. De aici se scoate granitul. 3.6 Masivul Dobrogei de Nord are aspectul unor dealuri cu văi largi prin care curg domol râuri firave. Piteşti ş. constituind una dintre cele mai importante zone agricole ale ţării. de-a lungul Dunării. de-a lungul căreia trece canalul Dunăre-Marea Neagră. de o parte şi de alta a acestora. Craiova. Cele mai înalte culmi se întâlnesc în Munţii Măcinului (467 m). În zona de câmpie. Datorită rodniciei pământului. Brăila. Folosind irigaţiile. Studiu de caz: Luncile şi Delta Dunării Luncile sunt fâşii de pământ netede şi joase. Crişul Alb. Zonele din partea vestică a Câmpiei Române au soluri nisipoase.

1. scoici. parcuri şi păduri în împrejurimi. plopi şi stejari. mistreţul. Sunt conduse de primari. al Parlamentului şi al Guvernului. după Unirea Principatelor. Fiecare judeţ se gospodăreşte singur. ROMÂNIA ÎN EUROPA ŞI PE GLOB 1. Ele se numesc grinduri. în special a păsărilor. Sulina şi Sf. Tot în Bucureşti se găsesc cele mai multe instituţii de învăţământ. apropiate ca aşezare. formate din depunerea aluviunilor. hanuri. melci. monumente. oraşul a suferit distrugeri din cauza revărsărilor de apă. Bucureşti – capitala României 1. Îndeletnicirile primilor locuitori au fost păstoritul şi agricultura. Pe grindurile mai întinse cresc pâlcuri de păduri de sălcii. 3. Oraşul Bucureşti este cel mai mare centru industrial al ţării şi cel mai însemnat nod de transport: feroviar. prăvălii. muzee. dintre care unul este reşedinţă de comună. alcătuite din unul sau mai multe sate care se gospodăresc împreună. Alte animale: vidra. Mai târziu s-au dezvoltat meşteşugurile şi comerţul şi aşezarea s-a mărit continuu. 4. Municipiile sunt oraşele cele mai dezvoltate şi au număr mare de locuitori. Istoricul aşezării Pământul pe care se află astăzi marele oraş a fost locuit din timpuri străvechi. Ele sunt formate din mai multe comune şi oraşe. 3. În Bucureşti există două aeroporturi: Otopeni (Henri Coandă) şi Băneasa. deasupra apelor se văd ridicături de pământ înguste şi lungi. Delta s-a format acolo unde Dunărea este aproape de vărsarea în mare şi se desparte în trei braţe: Chilia. universităţi. În ape trăiesc peşti (60 specii). o adevărată împărăţie a apelor. teatre. De mai multe ori. animalelor. 2. aflată între cele trei braţe. grădini. în Câmpia Română şi este străbătut de răurile Dâmboviţa şi Colentina. oraşul Bucureşti devine capitala României. În anul 1862. Academia Română. pământul se clădeşte continuu datorită aluviunilor (nisip şi mâl) aduse de fluviu.7 Pentru împiedicarea revărsării apelor se construiesc diguri. în Bucureşti se află cele mai importante instituţii ale statului: sediul Preşedinţiei României. a războiului şi a molimelor. Municipiul Bucureşti – capitala patriei Fiind capitala ţării. cea mai înaltă instituţie ştiinţifică a ţării. În Delta Dunării se găsesc păsări: lopătarul. În secolul al XVII-lea. Comunele sunt unităţi administrativ-teritoriale. posturi de radio şi televiziune. broaşte. cocorul. oraşul ajunge capitala Ţării Româneşti. rutier şi aerian. şerpi de apă. Cel mai mare este Bucureşti. este un spaţiu mirific. Gheorghe. Dintre plante se remarcă stuful şi papura. Delta Dunării a fost declarată rezervaţie naturală. Cel mai important oraş din judeţ este declarat reşedinţă de judeţ. raţa şi gâsca sălbatică. În Delta Dunării. Azi. a plantelor. iar pentru desecarea terenurilor s-au săpat canale de scurgere a apei. 2. Ţara noastră este alcătuită din 41 judeţe şi municipiul Bucureşti – capitala României (cu rol de judeţ). Aici se aflau reşedinţa domnească. vulpea. Aici se adăpostesc mistreţi. care este împărţit în 6 sectoare. Aşezare Oraşul Bucureşti este aşezat în partea de sud a ţării. ateliere. Judeţele sunt cele mai mari unităţi administrative. nurca. lebăda şi pelicanul. Capitala are mai multe lacuri. Oraşele sunt aşezări omeneşti mai dezvoltate din punct de vedere economic şi cu un număr mai mare de locuitori decât satele. vulpi şi lupi. Organizarea administrativă Localitatea natală. Cele mai multe diguri se găsesc în Balta Ialomiţei şi în Insula Mare a Brăilei. dar de fiecare dată s-a refăcut şi şi-a continuat viaţa. judeţul şi reşedinţa de judeţ. Această imensă luncă. Delta Dunării este pământul cel mai nou al ţării. Aşezarea României în Europa . Din loc în loc. a incendiilor. municipiul Bucureşti este un oraş modern. păianjeni de apă.

Religia este ortodoxă. folosit în industria cosmetică. dintre care 64% sunt români.S. Religia este ortodoxă. Limba vorbită este româna (moldovenească). sfeclă de zahăr. După aşezare. când U. Moldova exportă produse alimentare. Republica Moldova este pământ românesc. Litoralul Peninsulei Crimeea este o zonă turistică foarte apreciată. România face parte din continentul Europa. industria chimică şi a materialelor de construcţie. Ţara noastră este situată aproape de mijlocul acestui continent. Bulgaria se află în partea de sud a României. situată la vest (nord-vest) de România. Limba vorbită este bulgara. Ţara asigură cea mai mare parte din producţia mondială de ulei de trandafiri. Religia majorităţii locuitorilor este catolică. în funcţie de evenimentele istorice internaţionale. gaze naturale) au contribuit la dezvoltarea industriei. păsări. când României. Din anul 1812 până în 1991.S. cu regiunea din nordul braţului Chilia (aflate acum în Ucraina) şi cu Moldova din România au format din de-a lungul istoriei Principatul Moldovei. Bulgaria este străbătută de la est la vest de Munţii Balcani care împart ţara în două. cartof. loc. textile. prin colaborare dintre România şi Serbia. germani şi rromi. adevărate opere de artă. zinc. Capitala este oraşul Sofia. Câmpia şi podişul ocupă cea mai mare parte a Ucrainei.R. Limba vorbită este ucraineană. cupru.. Se cresc oi. Capitala este oraşul Kiev. Republica Moldova este teritoriul cuprins între Prut şi Nistru. Populaţia numără 4 400 000 loc. viile şi livezile. la care se adaugă ruşi. Fluviul Dunărea traversează Ungaria. sfecla de zahăr. Limba vorbită este maghiara. legume şi viţă-de-vie. numit şi Basarabia. Moldova este o ţară agrară. încălţăminte. vite. Este dezvoltată industria alimentară care prelucrează produsele agricole. a devenit Republica Moldova. Aproape jumătate din teritoriul ţării este câmpie. Bulgarii sunt un popor slav. Serbia se află în partea de sud-vest a ţării noastre. Ţările vecine. Europa – un continent al planetei . Populaţia ţării este de circa 9 milioane de loc. Este o ţară central-europeană. fier. români şi evrei.. care cuprinde multe ţări printre care se află şi ţara noastră. majoritatea fiind ucraineni. floarea-soarelui.8 Continentul Europa este o mare întindere de uscat. porumbul. porci. o regiune muntoasă în centru şi sud. fier. România este o ţară carpatică. Limba vorbită este sârba. Ucraina se află în partea de nord şi de est (pe o porţiune). la nord. Din 1991. Capitala este oraşul Belgrad. care sunt prelucrate în industrie. fiind cultivată cu cereale. Republica Moldova. Populaţia este de aproape 10 milioane loc. Formele de relief se împart în două categorii: de câmpie. Moldova a aparţinut când Rusiei. soia. Câmpia este principala regiune agricolă a ţării. produse chimice. Capitala ţării este oraşul Budapesta. Munţii cuprind bogăţii de cărbune. Principalele culturi sunt grâul. petrol. Bulgaria este cunoscută în toată lumea pentru cultura trandafirilor. Ucraina este una dintre cele mai mari producătoare de grâu din lume. Drapelul naţional este tricolorul care are ca stemă capul de bour. Bogăţiile subsolului (cărbune. Populaţia este de peste 52 mil. Se află în partea de est (nord-est) a României. Agricultura Bulgariei este foarte dezvoltată. Capitala ţării este Chişinău. Hidrocentralele Porţile de Fier I şi II sunt construite pe Dunăre. Scurtă prezentare geografică a ţărilor vecine Ungaria. legătura fiind asigurată de nouă poduri. Oraşul Budapesta este o aşezare veche şi deosebit de frumoasă. Se întinde pe ambele maluri ale Dunării. floarea-soarelui. Împreună cu Bucovina de Nord. în Ungaria mai trăiesc români. Alături de maghari (unguri). Religia este ortodoxă.. Religia este ortodoxă. dunăreană şi pontică (are deschidere la Marea Neagră). legumele. 2. În Ucraina lanţul carpatic poartă numele de Carpaţii Păduroşi.

la data de 1 ianuarie 2007.Europa este un continent cu o întindere mică în comparaţie cu celelalte continente.Europa este un continent cu o mare putere economică. Privind harta Europei. În Europa se vorbesc 128 de limbi şi dialecte (graiuri locale). aflându-se în centrul schimburilor comerciale cu toate continentele lumii. Suprafaţa apelor este de trei ori mai mare decât cea a uscatului. Ţările europene vor să trăiască în pace. după Asia. kmp). . aceasta cuprinde 27 de state şi constituie cea mai importantă organizaţie europeană. Populaţia numără aproape 800 mil. Imnul Uniunii Europene este Odă bucuriei din Simfonia a IX-a a compozitorului Ludvig van Bethoven. deşi sunt de rase diferite. Monumente mai importante în descoperirea planetei Harta lumii s-a completat mult timp prin noi descoperiri geografice şi s-a modificat prin apariţia sau dispariţia unor state. Oceanul Arctic (Îngheţat) şi continentul Asia. vom constata că Europa este aşezată în centrul jumătăţii nordice. . România şi Bulgaria au aderat la U. Africa. America de Sud. Australia. Pe Terra locuiesc oameni care.4 milioane kmp. cum ar fi F.În continentul Europa este cuprinsă o mare parte din Rusia şi o mică parte din Turcia.Europa ocupă locul al doilea.E. în ceea ce priveşte numărul de locuitori. de ajutare a populaţiei din zonele cu astfel de probleme. Studiu de caz 2. prin modificarea graniţelor. începând din secolul al XV-lea. Planeta Terra cuprinde mari suprafeţe de uscat care sunt continentele şi mari suprafeţe de apă care sunt mările şi oceanele. Europa – caracteristici geografice Europa are o suprafaţă de 10. un grup de şase ţări europene dezvoltate au înfiinţat Comunitatea Economică Europeană. se acordă asistenţă medicală şi ajutoare alimentare pentru populaţia săracă de către organizaţii internaţionale. La începutul mileniului III. slaba asistenţă medicală. sărăcia. să colaboreze pentru un viitor comun. Oamenii iau măsuri de protejare a mediului înconjurător. Oceanul Atlantic. se fac împăduriri. să respecte libertatea şi identitatea tuturor popoarelor. kmp). În anul 1993 Comunitatea Economică Europeană a devenit Uniunea Europeană. Suprafaţa apei este de 361 741 000 kmp (rotunjit 362 mil. lipsa educaţiei. Europa împreună cu continentul Asia formează o mare întindere de uscat numită şi Eurasia. au dreptul să se bucure de tot ce le oferă planeta noastră. 1. . s-au construit canale de irigaţii. Populaţia planetei este de peste 6. Din Europa s-au avântat pe întinsul oceanelor. Terra – planeta oamenilor 1. Europa este unul dintre cele şapte continente ale planetei.O. observăm că bătrânul continent este mărginit de Marea Mediterană. Uniunea Europeană În anul 1957. Planeta Terra Suprafaţa totală a uscatului este de 148 328 100 kmp (rotunjit 149 mil. dar este bine populat. loc. Dacă împărţim globul pământesc în două jumătăţi pe orizontală. european.9 Pe globul pământesc se găsesc continentele: Europa. Asia. (Fondul Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură).A. 1. sunt ocrotite plantele şi animalele pe cale de dispariţie. loc. . poluarea. .5 mild. planeta noastră se confruntă cu multe probleme: lipsa apei în unele regiuni ale Asiei şi Africii. mari navigatori temerari care au deschis epoca descoperirilor geografice şi a migrării europenilor pentru popularea noilor continente. încălzirea globală etc. Antarctida. În prezent. America şi Australia. Cuprinde 45 ţări (state). în funcţie de evenimentele istorice. America de Nord.

Uranus. în cadrul obiectului geografie la această formă de învăţământ. în anul 1487. cauzele care le produc. Terra (Pământ). a făcut timp de trei ani înconjurul lumii. În jurul planetelor se rotesc sateliţii acestora. Saturn. legitatea proceselor care acţionează în natură şi interferenţa dintre cadrul geografic al ţării noastre. la însuşirea unui sistem de priceperi şi deprinderi active. sprijiniţi de regii Spaniei şi ai Portugaliei. Astfel. Cea mai mică planetă a Sistemului Solar este Mercur şi cea mai mare este Jupiter. Soarele este o stea de mărime mijlocie. dovedindu-se astfel că Pământul este rotund. Soarele este însoţit de alte corpuri cereşti mai mici (planete) care se învârtesc în jurul său şi cărora le transmite lumină şi căldură. Marte. numită Calea Lactee. . Jupiter. aflat în serviciul regelui Spaniei. Neptun şi Pluto. Până în prezent. de a şti că natura este un organism viu ale cărei componente sunt într-o strânsă unitate şi intercondiţionare. voluţională a fiecăru elev. Cristofor Columb. În centrul Sistemului Solar se află Soarele. METODICA PREDĂRII GEOGRAFIEI ROMÂNIEI 1. noul plan de învăţământ de la ciclul primar a suferit unele modificări în sensul că. Pământul are un singur satelit: Luna. au organizat marile expediţii care au dus la descoperirea Lumii Noi. genovezul a cărui expediţie a fost finanţată de regii Spaniei. la dezvoltarea spiritului de observaţie. procese). se predau şi cunoştinţele legate de cunoaşterea mediului înconjurător. Deci. Terra – o planetă a Sistemului Solar Privind cerul în nopţile senine observăm o mulţime de stele. Amundsen a atins Polul Sud. Elevii ciclului primar au posibilitatea ca prin însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice din noile manuale. Stelele sunt corpuri cereşti care au propria lumină şi căldură. precum şi la dezvoltarea afectivă. începând cu clasa a III-a. scop principal al predării învăţării disciplinelor naturii şi Geografia României în ciclul primar În actuala legislaţie şcolară.10 Datorită bunei poziţii geografice. Rolul şcolii în educaţia ştiinţifică şi ecologică. să contribuie la formarea unei gândiri cauzale a acestora. Cercetătorul român Emil Racoviţă. interdependenţa dintre componentele naturii. Miliarde de galaxii alcătuiesc Universul. nu s-au descoperit forme de viaţă pe nici o altă planetă a Sistemului Solar în afară de Terra. schimbându-i-se denumirea în obiectul ştiinţele naturii. O importanţă deosebită în descoperirea zonelor cu gheţari veşnici au avut-o exploratorii Nansen şi Amundsen. Soarele este de 1 300 000 de ori mai mare decât Pământul.1. rolul şcolii este acela de a acţiona în direcţia însuşirii de către elevi a unor cunoştinţe ştiinţifice şi ecologice despre natură (componente. sarcinile metodicii acestui obiect de studiu s-au dublat. Nansen a condus prima expediţie a navei Fram în Arctica. Soarele. Noul obiect ştiinţele naturii oferă elevilor multiple posibilităţi de a cunoaşte lumea vie. Stăpâniţi de dorinţa de a descoperi şi a cunoaşte planeta. descoperind Lumea Nouă. portughezul Bartolemeo Diaz a atins Capul Bunei Speranţe (din sudul Africii). dorind să ajungă în India a ajuns în America. navigatorii curajoşi. Venus. fenomene. care suferă în evoluţia sa în timp schimbări determinate de cauze naturale şi sociale. îmbarcat pe vasul Belgica şi-a adus o mare contribuţie la descoperirea vieţii plantelor şi animalelor din Antarctica. Miliarde de stele formează o galaxie. nouă planete şi sateliţii acestora alcătuiesc Sistemul Solar. Sistemul Solar este o părticică din Calea Lactee (Calea Laptelui). El are o forţă de atracţie foarte puternică care face să se rotească în jurul său celelalte planete ale Sistemului Solar: Mercur. Portughezul Maggelan. Soarele face parte din miliardele de stele care alcătuiesc galaxia noastră. Spania şi Portugalia au devenit puteri maritime recunoscute. Aşadar. fenomenele naturale.

Metodica predării geografiei cuprinde un sistem complex de metode şi procedee folosite de educator.. pentru transmiterea cunoştinţelor şi pentru formarea la elevi a priceperilor şi deprinderilor practice. geologiei. Din practica pedagogică datele furnizate de psihologia pedagogică ajută clar metodica predării. cu harta. ocrotirea şi protecţia naturii.11 Prin studiul celor două obiecte contopite se ajunge la educarea şi formarea unei conduite ecologice. principiile sale. . de a le forma priceperi şi deprinderi practice privind aprecierea fenomenelor meteorologice. planuri reduse la scară etc. întocmirea programelor. este necesară cunoaşterea de către cadrele didactice a unei "anumite tehnologii didactice" cu care se ocupă metodica predării geografiei. sau de protejare şi ameliorare a mediului geografic în care trăiesc. formele de organizare ale procesului de învăţământ. Pedagogia generală (partea referitoare la didactică) pune la dispoziţia metodicii predării celor două obiecte de învăţământ. Trebuie să facem distincţie între metodologia ştiinţei geografice şi între metodica specifică predării geografiei patriei în ciclul primar. metodele şi procedeele de predare. a manualelor etc. ci trebuie să-şi subordoneze existenţa coordonatelor de început a primelor elemente de orientare în natură. O strânsă legătură se stabileşte între metodica şi logica de predare a materiei. În raportul dintre metodică şi logică. indicaţii metodologice privind transmiterea cunoştinţelor către elevi. a cunoaşterii mediului înconjurător constituite global ca ştiinţe geografice. O strânsă legătură are metodica predării geografiei cu psihologia pedagogică care-i oferă informaţii asupra legilor psihologice în conformitate cu asigurarea însuşirii cunoştinţelor de către elevi pe diferite trepte de vârstă. hidrologice. ca de exemplu: formarea de reprezentări geografice a priceperilor şi deprinderilor de lucru cu manualul. Motivaţia elaborării metodicii predării geografiei şi ştiinţelor naturii în ciclul primar Metoda cuprinde totalitatea metodelor şi procedeelor folosite în procesul de învăţământ. Dar pentru realizarea acestor obiective.2. sinteza. să le aplice în practică. Metodica predării geografiei se foloseşte acum de aceste date numai după ce le-a adaptat cerinţelor locale legate de specificul geografiei ca ştiinţă şi ca obiect de învăţământ. Sarcinile metodicii predării geografiei şi obiectivele educării şi instruirii prin geografie Reforma în învăţământul preuniversitar presupune racordarea direcţiilor de acţiune din conţinutul metodicii predării geografiei. ajungând ca elevii nu numai să le cunoască. 1. să dezvăluie sensul geografic al obiectelor şi fenomenelor şi să tragă concluzii pentru activitatea practică. să explice unele probleme ce-şi află corelaţii în procesul de predare a geografiei. axate pe conţinutul ştiinţific deja descoperit. metodica are ca sarcină aflarea corelaţiilor dintre procesele logice ale studiului şi exerciţiile şi aplicaţiile practice privite ca instrumente de lucru (hărţi. busolă. geografiei. care presupune acţiuni pentru conservarea. potrivit noului curriculum şcolar în geografie. aceasta din urmă însuşându-şi anumite norme ale gândirii: analiza. Scopul predării geografiei în şcoală este de a-i înarma pe elevi cu un sistem de cunoştinţe despre dinamica înfăţişării reliefului patriei. cu busola şi alte aparate ce dovedesc elevilor din ciclul primar temeinicia fenomenelor geografice. gospodărirea. Metodica predării geografiei nu se poate însă constitui ca ştiinţă numai pe baza acestor legături. istoriei etc. dar să şi opereze cu ele. glob. Geografia trebuie să-i facă pe elevi să observe. abstractizarea. Educatorul trebuie să aibă o bună pregătire cultural-ştiinţifică şi să contribuie la însuşirea de către elevi a unor informaţii de bază din domeniul: ştiinţele naturii. generalizarea. Metodica predării geografiei este de fapt o ramură principală a didacticii aplicate care prezintă metodologia de predare a acestui obiect de învăţământ. Pregătirea ştiinţifică a educatorului trebuie să fie la curent cu toate noutăţile ştiinţifice apărute pe plan mondial şi să fie corelate cu pregătirea psihopedagogică a elevilor din ciclul primar.).

prin utilizarea corectă a limbii române. 3. reprezintă un concept nou şi central al teoriei şi practicii educaţiei. a volumului de cunoştinţe şi deprinderi geografice pe care să le posede elevii. 1992. În spiritul noii reforme sau curriculumului şcolar au apărut manualele alternative şi în domeniul geografiei pentru ciclul primar. confecţionare. 2. obiective. accesibilizarea şi transferul dintr-un sistem în altul pentru consolidarea elementelor de bază în învăţare. cuprinse şi în noile programe şcolare. . societate. metodele şi procedeele care asigură însuşirea conştientă a cunoştinţelor şi a formării priceperilor şi deprinderilor practice ţinând seama de particularităţile de vârstă şi de puterea de înţelegere a elevilor. .respectul şi aprecierea elevilor faţă de cadrul natural şi uman al României. lecturi geografice.respectul pentru diversitate. b) să stabilească şi să fundamenteze principiile. a sistemelor spaţiale. Obiectivele particulare pe care trebuie să la urmărească şi să le realizeze metodica predării geografiei sunt: a) să fixeze scopul instructiv-educativ al învăţării geografiei în şcoală. izvorăsc din conţinutul "Cartei Internaţionale a educaţiei prin geografie" adoptată la Congresul Internaţional de Geografie de la Washington. şi procedeelor pedagogice generale şi specifice geografiei pentru dezvoltarea de capacităţi intelectuale şi competenţe (generale şi specifice) în vederea asimilării cunoştinţelor fundamentale dezvoltate prin geografie.aplicarea strategiilor în dezvoltarea gândirii şi limbajului geografic ştiinţific (fondul de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice geografice) şi a comunicării în general prin explicarea conceptelor.selectarea informaţiei pertinente şi utile din volumul de cunoştinţe geografice (potrivit nivelului de înţelegere. Stabilirea scopului instructiv-educativ al învăţământului geografic preuniversitar în raport de noile cerinţe ale societăţii româneşti pe plan naţional şi internaţional putându-se realiza prin: .dirijarea demersului metodic pentru înţelegerea elementelor şi fenomenelor geografice.aplicarea principiilor. atlasul geografic.. succesiunilor interacţiunilor şi cauzalităţii stabilitate între componentele mediului geografic. cultură. metodelor. . cunoaştere. Aceasta presupune precizarea conţinutului programelor şcolare. document de referinţă. a structurilor. ghidul învăţătorului. .atitudinea pozitivă faţă de educaţie. Realizarea deprinderilor de raportare corectă în spaţiu şi timp. . . precum şi al fiecărei discipline geografice pe clase. de orientare şi localizare a componentelor geografice. În acest sens. manuale. civilizaţie. Aceasta presupune . de interpretare şi prelucrare a datelor (plecând de la orizontul local şi apoi prin extindere la nivelul ţării).ocrotirea mediului înconjurător.12 "Curriculum". toleranţă. prin care se încearcă o "raţionalizare a procesului de predare-învăţare insituţionalizată prin optimizarea componentelor sale: programe. Obiectivul fundamental al oricărei metodici şi prin urmare şi al metodicii predării geografiei poate fi formulat astfel: "să pornească de la problemele vieţii şi activităţii productive şi să se înscrie tot mai mult pe direcţia de dezvoltare actuală şi de perspectivă ale cercetării ştiinţifice ce vin în sprijinul diferitelor probleme practice şi educative privind pregătirea elevilor bine instruiţi". să eşaloneze cunoştinţele în cadrul programelor şi capitolelor. Cele trei grupe mari de obiective. . Cultivarea de atitudini şi valori care se referă la: . modul de utilizare precum şi a modului de colecţionare. a particularităţilor psihice ale elevilor). în funcţie de logica ştiinţei pedagogice. prin metodica predării geografiei se pot urmări principalele sarcini sau obiective care contribuie la realizarea procesului instructiv-educativ al disciplinelor respective: 1. În concordanţă cu manualul au fost realizate şi alte materiale-suport de sprijin în desfăşurarea procesului didactic cum sunt: caietul elevului.integrarea mijloacelor de învăţământ necesare în accesibilizarea informaţiei din geografie. procurare etc. instrumente de evaluare etc.

convorbirea. În acest scop foloseşte aceleaşi metode de cercetare pe care le utilizează şi alte ştiinţe. Metodele de cercetare folosite de metodica predării geografiei a) reorganizarea conţinutului geografiei la clasele I-IV (prin plan de învăţământ. în experimentele întreprinse se foloseşte cu succes observaţia. Această metodă ajută la depistarea experienţei pozitive obţinută de cadrele didactice. În acest scop este necesar să se acţioneze pentru formarea la elevi a unor priceperi şi deprinderi utile în viaţă. ancheta. Acţiunea educativă a materialului geografic creşte dacă elevii percep nemijlocit ceea ce li se comunică. Gândirea geografică şi expunerea cunoştinţelor acestui obiect de studiu este legată nemijlocit de hartă. cercetarea orizonului local etc. b) aplicarea în practica şcolară a noilor metode şi procedee de a transmite mai uşor cunoştinţele elevilor cu privire la geografia fizică şi economică a ţării noastre. ceea ce înseamnă că formarea deprinderilor de a lucra cu harta. Predarea întregului sistem de ştiinţe geografice în şcoală. vegetaţia. începând cu elevii ciclului primar. Studiul geografiei trebuie să fie legat de practică. în cabinetul de geografie. fiind folosită atât ca metodă independentă. Acest lucru se poate realiza dacă permanent în timpul predării se prezintă material didactic care localizează ceea ce se învaţă în spaţiu şi timp. În acest scop.). programe restructurate şi manuale noi). citirea. desenarea. efectuarea unor măsurători simple. să arate deosebirile dintre un loc şi un altul (realizându-se deci descrierea cauzală şi comparativă) privind relieful. pe terenul geografic sau în natură (observarea şi analiza fenomenelor. Deosebit de important este ca în procesul dobândirii cunoştinţelor să se urmărească formarea gândirii geografice la elevi.studierea trecutului nostru în domeniul predării geografiei.. când se formează primele noţiuni geografice şi până la terminarea liceului. . trebuie să se înscrie între obiectivele care permanentizează rolul educatorului atât în predarea cunoştinţelor şi la verificarea acestora cât şi în organizarea şi desfăşurarea altor activităţi în clasă sau în afara clasei. Se impune deci o permanentă documentare ştiinţifică care să conducă la cunoaşterea a tot ce a fost valoros în trecut şi a ceea ce este nou în domeniul predării geografiei şi al disciplinei de specialitate. cât şi ca auxiliar al altor metode. trebuie astfel organizate încât elevii să primească treptat cunoştinţe clare despre geografia fizică şi economică a ţării noastre. metodica predării geografiei trebuie să-şi orienteze cercetările spre trei izvoare principale: .4. studiul documentelor şi experimentul pedagogic. clima.13 căutarea şi indicarea regulilor după care se poate învăţa geografia. Pentru aceasta se impune organizarea de activităţi cu conţinut practic în clasă. are ca sarcină principală studierea problemelor instructiv-educative ale predării geografiei în şcoală. adaptând însă aceste metode specificului geografiei ca obiect de învăţământ. Cele mai frecvente metode folosite în studiul geografiei sunt: observaţia. Orice cercetător care utilizează această metodă trebuie să se desfăşoare după un plan în prealabil stabilit. De aceea este necesar să se creeze condiţii ca elevii să observe cât mai mult în mod direct şi să cunoască atât natura cât şi viaţa oamenilor mai întâi în orizontul local şi apoi pe cuprinsul patriei. Prin studierea geografiei elevii acumulează o mare cantitate de cunoştinţe în legătură cu diversele fenomene care se petrec în natură şi societate. Metodica predării geografiei ca disciplină ce-şi află locul la contactul pedagogiei cu geografia. a) Observaţia. . solul.studierea şi generalizarea experienţei înaintate a predării geografiei în ţara noastră. respectiv interpretarea hărţilor. particularităţile demografice şi economice. De ex. Este cea mai răspândită metodă de cercetare. 1. . care trebuie respectat cu consecvenţă.cercetarea şi găsirea noului prin experimentarea unor metodologii particulare care apar în procesul predării geografiei. c) organizarea ştiinţifică a cercetării impune căutarea şi stabilirea unor metode care să permită desprinderea unor concluzii capabile să răspundă cerinţelor formulate mai sus. precum şi a experienţei înaintate din alte ţări.

jurnalul de însemnări ale educatorului.14 Planul se face pe o ramură de studiu integral sau selectiv. sau date care pot confirma concluziile la care ajunge o cercetare efectuată prin utilizarea altor metode de cercetare. practicanţi din cadrul colegiilor pedagogice). poate fi urmărit: rolul comparaţiei în înţelegerea şi însuşirea conştientă a cunoştinţelor geografice. ci de alţi factori (cadre didactice. în raport cu importanţa lor.. desfăşurarea cercetării poate avea o cale inversă: plecând de la elucidarea unor probleme teoretice. fiind de altfel. modifică fenomenele. Planul de cercetare se prelucrează în cadrul comisiei metodice a învăţătorilor la care va fi prezent şi profesorul de geografie şi se vor aduce îmbunătăţiri acestuia. părinţi. să se rezolve în lumina unor probleme concrete ale învăţământului (de ex. b) Ancheta. se pot stabili obiectivele care urmează să fie cercetate. Astfel. de pildă. elaborată în prealabil. sau toate. Integral se face când se porneşte de la un studiu complet cu privire la predarea geografiei în ciclul primar. Precizarea scopului şi a ipotezei de lucru fixează cadrul general şi perspectiva cercetării. de corelare dintre noţiunile de geografie fizică şi geografie economică. Pentru verificarea ipotezei generale se stabilesc obiectivele cercetării care trebuie să fie înscrise în plan. Experimentul se organizează după o anumită ipoteză de lucru. . registre de inspecţie şcolară etc. date care pot duce la organizarea unor cercetări. Pare a fi o anchetă. la ansamblul lecţiei sau a activităţii care este studiată. formare de priceperi şi deprinderi practice etc. realizată nu de cercetător. În plan se precizează. Experimentul introduce noul în practica şcolară. O cercetare experimentală în domeniul metodicii geografiei poate să propună rezolvarea unor sarcini practice. dar separat. schimbă condiţiile de desfăşurare a procesului de predare. o observaţie indirectă. de interes imediat al învăţământului geografic şi să ajungă în acelaşi timp la soluţionarea unor probleme teoretice. dar este un interviu. de asemenea. Această metodă poate fi îmbinată cu metoda convorbirii. Înseamnă toată documentarea în legătură cu o anumită problemă propusă spre cercetare. Alteori. Observarea selectivă poate duce însă la concluzii practice eficiente numai în cazul în care problema cercetată este raportată la întreg. cum a fost însuşit capitolul Orientarea prin deplasarea pe teren? Câţi dintre elevi n-au înţeles şi de ce? Care ar fi cauzele neînţelegerii? Ce lecturi trebuie citite pentru a-i convinge pe elevi care sunt mijloacele de orientare şi cum trebuie să ne orientăm în natură? Se poate organiza o cercetare axată pe geografia judeţului în care se observă modul de îmbinare. la care se pot stabili ipoteze de lucru. metodica interpretării materialului adunat prin care se stabilesc modul în care vor fi analizate din punct de vedere cantitativ rezultatele obţinute prin cercetare în aşa fel încât să se stabilească în ce măsură rezultatele confirmă sau infirmă ipoteza stabilită iniţial. elevi. metodele şi procedeele de cercetare. util mai ales în faza iniţială a cercetării când pe baza datelor obţinute. pentru aplicarea căreia se cer organizate acţiuni şi pregătirea materialelor care să ajute la desfăşurarea experimentului. Planul cuprinde. Metoda anchetei se bazează pe metoda observaţiei. Se pot cerceta: catalogul clasei. iar selectiv se face asupra unui capitol. cum reuşim la clasa a IV-a să formăm la elevi reprezentări şi noţiuni geografice din cadrul geografiei fizice?). asimilare de cunoştinţe. Se urmăreşte în procesul de învăţământ un singur aspect. Toate problemele puse sub observare trebuie analizate şi prelucrate pe linia scopului care trebuie să realizeze şi să răspundă la întrebările planului. d) Metoda experimentală este cea mai importantă metodă de cercetare fiind considerată ca bază a ştiinţei moderne. Observarea selectivă descompune procesul predării pe părţi componente: predare. În planul de cercetare se vor include şi probleme de control care vor fi date pentru verificarea rezultatelor obţinute în urma aplicării unor anumite procedee. c) Cercetarea documentelor şcolare. Importanţa acestei metode constă în aceea că permite să se adune fapte. De pildă. de asemenea. După această analiză sumară a problemei trebuie să se precizeze scopul şi ipoteza cercetării care vor fi formulate în raport cu poziţia metodologică.

ci drept o cale de cunoaştere activă.să asigure elevilor materialul didactic necesar investiţiilor. a lumii înconjurătoare. Educatorul trebuie să aibă în vedere realizarea acestor obiective care urmăresc: . . relief. aceasta înseamnă specificarea în mod concret a ceea ce trebuie să cunoască şi să facă prin muncă independentă elevilor la încheierea procesului de predare-învăţare.formarea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a surprinde realităţile. desemnează tipuri de performanţă.să dirijeze discuţiile dintre elevi în scopul descoperirii semnificaţiei unor fenomene ştiinţifice. convingerilor. pentru anul şcolar 1998-1999. cei care predau ştiinţele ar urma: . de fenomene şi de reguli care trebuie memorate.). prin concepţie sau mod de redactare. animale) şi cea nevie (sol. familiar acestora.să identifice şi să folosească resurse din afara sălii de clasă. . Reforma învăţământului în ceea ce priveşte predarea ştiinţelor necesită o schimbare de esenţă: ştiinţele nu se mai predau ca un ansamblu de fapte. în crearea înţelegerii factorilor perturbatori şi stabilizatori ai mediului înconjurător şi a adaptării comportamentului de ocrotire a mediului înconjurător. ape etc. . prin observaţii şi acţiuni sau alte manifestări observabile şi măsurabile. Astfel.perceperea fenomenelor şi a proceselor din realitatea înconjurătoare prin contactul elevilor cu lumea vie (plante. a învăţătorului sau a profesorului. .15 CONŢINUTUL PROGRAMEI ANALITICE A GEOGRAFIEI ROMÂNIEI PENTRU CICLUL PRIMAR (ANTERIOR NOII PROGRAME. se precizează în introducere: "Curriculum-ul de Ştiinţe pentru clasa a III-a şi a IV-a" a fost realizat pornind de la scopurile şi obiectivele generale ale predării şi învăţării ştiinţelor naturii la acest nivel de şcolaritate: trezirea curiozităţii ştiinţifice a copiilor şi înţelegerea unor fapte şi fenomene din universul imediat.înţelegerea. Cu alte cuvinte. precum şi libertatea acestora de a alege şi de a organiza activităţile de învăţare cele mai adecvate atingerii obiectivelor propuse. deprinderile şi experienţele colegilor.elaborarea unor obiective centrale pe formarea de capacităţi. . . b) Obiectivele specifice se adresează diferitelor discipline de învăţământ şi sunt caracteristice scopurilor fundamentale de realizare a conţinutului ştiinţific al obiectivului respectiv. interrelaţiile şi transformările din natură. La fiecare lecţie. obiective specifice.dirijarea proceselor de observaţie spre ceea ce este esenţial. Dominantele curriculumului şcolar actual faţă de cel anterior sunt: .să încurajeze elevii în a se autoevalua. derivate la rândul lor din obiectivele generale determinate de idealul educaţional. . cu accent pe formarea unei atitudini ecologice. Operaţionalizarea obiectivelor se realizează prin desfăşurarea fiecărei lecţii. Scopurile şi finalităţile învăţământului primar indică domeniile şi tipurile de schimbări educative care sunt concordante cu precizările noii programe şcolare şi urmăresc dezvoltarea intelectuală şi educativă a elevilor. atitudinilor la elevi etc.să dezvolte curiozitatea elevilor prin angajarea lor în acţiuni concrete de explorare. observarea schimbărilor ce au loc în natură într-un timp îndelungat. din 2001) Se ştie că pedagogia recomandă obiectivele unui obiect de învăţământ în: obiective generale. . obiective operaţionale. gândirea independentă a autorului de manuale. formarea şi asimilarea unor noţiuni ştiinţifice precise. Programa este astfel concepută încât să nu îngrădească. afective şi psihomotorii.să manifeste respect pentru ideile. folosirea mijloacelor de învăţământ pentru fiecare lecţie. . prin acţiune directă. deprinderilor. a rezultatelor aşteptate în urma unei instruiri asupra elevilor. subsol. . c) Obiectivele operaţionale urmăresc realizarea cunoştinţelor.să determine elevii să-şi asume responsabilităţi şi să fie cooperanţi. a) Obiectivele generale pot fi: cognitive. educatorul trebuie să formuleze corect obiectivele pentru fiecare temă şi subiect din programă: alegerea strategiei de predare a metodelor şi formelor de organizare în clasă şi în afara clasei.. În noua programă a MEN (MEC) apărută relativ recent.

după unul sau două criterii. bile. Dezvoltarea capacităţilor de explorare-investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate. greutate. să perceapă şi să diferenţieze existenţa unor interacţiuni. să folosească adecvat pentru a descoperi însuşirile corpurilor.vizite.2. Exemple de activităţi de învăţare Pe pacursul clasei a IV-a se recomandă următoarele activităţi: .menţionarea în curriculum a unor activităţi de învăţare destinate dezvoltării unor deprinderi cum ar fi: observarea. deformare. 2. . utilizarea informaţiei etc.2. evaporare. Exemple de activităţi de învăţare . .. . respingere. împingere). 1. 2.observarea în cadrul unor experimente a unor transformări suferite de corpuri (rupere. rigle etc. . excursii ca caracter didactic în scopul sesizării diferitelor tipuri de material. 2.observarea unor materiale în scopul stabilirii caracteristicilor acestora. Dezvoltarea interesului faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii.) stării de mişcare şi . etc. valorificând terminologia ştiinţifică învăţată. ardere. Obiective cadru: 1. gust.4.1. cunoscute de copii din viaţa de toate zilele. volum). OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 1.1.16 . Dezvoltarea capacităţilor de explorare-investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate Obiective de referinţă 2. ruginire etc.utilizarea şi integrarea informaţiei noi în ceea ce elevul ştie deja din experienţa personală. după criterii simple. . . . Dezvoltarea capacităţii de comunicare. 3.completarea unor tabele sau a unor diagrame cu ajutorul cărora să se clasifice amestecuri. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 1. . 1.observarea unor desene care să evidenţieze rolul O2 în întreţinerea arderii. 4.demonstrarea modului de mânuire a instrumentelor (pahare. materiale etc. tracţiune.).predominanţa conţinuturilor de tip formativ. să identifice anumite transformări suferite de corpuri.abordarea ştiinţei ca învăţare prin experimentare.3.observarea unor desene şi experimente ilustrând interacţiuni în scopul diferenţierii tipurilor de forţe întâlnite (atracţie. 1. transformările fizice suferite de corpuri şi interacţiunile dintre corpuri. rupere.operaţii experimentale care să conducă la descoperirea însuşirilor fizice ale apei (formă. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii. . transparenţă. să efectueze operaţii experimentale simple şi observaţii pentru a descoperi însuşirile corpurilor. maşinuţe. transformările fizice suferite de corpuri şi interacţiunile dintre copruri. transformărilor fizice suferite de corpuri (deformare. CURRICULUM LA CLASA A IV-A A.utilizarea unor obiecte de uz curent. .). să clarifice amestecuri şi materiale. pâlnii. măsurarea. miros. să observe şi să descrie în cuvinte simple materiale naturale şi prelucrate din mediul apropiat.

valorificând terminologia ştiinţifică a învăţării Obiective de referinţă: Exemple de activităţi de învăţare: 3.4.alcătuirea unor tabele în care să înregistreze de fiecare dată observaţiile şi măsurătorile efectuate. poluarea solului. dicţionare etc.plantarea şi îngrijirea plantelor din spaţiul verde al şcolii. .organizarea datelor de tabele şi formularea de concluzii simple pe baza acestora. . circuitul apei în natură. interacţiuni. mişcarea corpurilor.completarea rezultatelor obţinute. interacţiunilor dintre corpuri. cel care va cronometra timpul.1.selectarea materialelor şi a ustensilelor selectând materialele şi ustensilele adecvate. transformările fizice ale apei. 3. însuşirile apei.formularea de întrebări care să genereze ipoteze verificabile experimental.vizite la grădina zoologică. 2.prezentarea clară şi concisă folosind clasei anumite informaţii ştiinţifice aflate limbajul ştiinţific însuşit a unor emisiuni prin mass-media. volum. B. antrenând întregul grup. . Dezvoltarea capacităţii de comunicare. folosirea ma-terialelor naturale.observarea rolului oxigenului în menţinerea arderii. să realizeze experimente pe teme date . investigare folosind termenii ştiinţifici reviste. apartament. radio-tv.1. 2. pe teme de ştiinţe. mişcarea corpurilor.. . însuşirilor fizice ale aerului (formă. să prezinte rezultatele unui demers de . . .. rolul solului.investigaţii pe teme diferite folosind fişe de instrucţiuni sau desene: separarea unor amestecuri. apei şi aerului.jocuri de rol. 3. să formuleze probleme simple în care sunt implicate date experimentale şi cunoştinţele anterioare.măsurarea distanţei parcurse într-un timp dat de corpuri diferite.17 2. . să efectueze măsurători ale distanţei şi duratei de deplasare pentru corpurile aflate în mişcare şi să le verifice prin repetare. în fiecare grup se stabilesc pentru a investiga o situaţie de natură următoarele roluri: cel care conduce discuţia ştiinţifică din mediul înconjurător. dramatizări vizând ginaţia şi curiozitatea ştiinţifică. viteza de mişcare. însuşirile aerului.îngrijirea unor animale. să-şi exprime atenţia faţă de mediu. . transformări fizice suferite de acelaşi corp.3. învăţaţi.2. necesare investigaţiei. atlase. cel care înregistrează activitatea desfăşurată de grup. cel care va raporta întregii clase concluziile grupului. parc. 3. 4. ziare. să redea în limbaj propriu în cadrul . să participe activ în cadrul unui grup . rezervaţii naturale etc.lucrul pe grupe. 4.5. să-şi manifeste şi să-şi dezvolte ima. dintr-un set dat. interacţiuni între corpuri (acţiunea greutăţii asupra corpurilor). transparenţă). .folosirea unor surse bibliografice. .2. .3. povestiri. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII de repaus a unor corpuri. Dezvoltarea interesului faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii Obiective de referinţă: Exemple de activităţi de învăţare: 4.

miros. Materiale naturale şi prelucrate. culoare. Viteza de mişcare. Amestecuri-însuşiri: solid. dizolvare. pertinente pe baza informaţiilor extrase din datele experimentale. relativ simple şi accesibile vârstei şcolare mici. .însuşiri: solid. Dezvoltarea capacităţii de comunicare S5. utilizări. Se urmăreşte. apoi. Apa. Aerul. apei şi aerului. tracţiune.Poluarea solului. 2. Materiale naturale şi prelucrate-sare. rol: suport şi sursă de hrană. S6. greutate. mişcare. Aerul. i se propune elevului descoperirea progresivă a aspectelor definitorii ale spaţiului geografic românesc. la un nivel elementar. lichid. Prezentarea rezultatelor unei investigaţiiexperimentat în mod simplu şi clar. precum şi importanţa prezentării unui mediu ambiant favorabil unei vieţi sănătoase şi echilibrate. formă. circuitul apei în natură. componenţă: oxigen şi dioxid de carbon. petrol. însuşiri. GEOGRAFIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR Curriculum de clasa a IV-a îşi propune să-i familiarizeze pe elevi cu noţiuni elementare de geografie. norme de protecţie.18 1. miros. 3.surse şi modalităţi de prevenire. ruginire etc. gust. gust. studiul geografiei trebuie să depăşească. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ Obiectiv cadru: 1. mase plastice. Formularea de enunţuri ştiinţifice valorificând terminologia ştiinţifică învăţată. sticlă. materiale de construcţie. Dezvoltarea capacităţilor de exploatare. Standarde S1.însuşiri: gaz. S2. evaporare etc. lichid. volum: forme de existenţă în natură. viteza de mişcare. Descrirea însuşirilor şi caracteristicilor vieţuitoarelor şi fenomenelor naturale observate. magnetizare. Compararea unor funcţii şi stări ale corpurilor în funcţie de condiţiile de mediu. gaz. Poluarea. respingere. Sol-însuşiri: permeabilitate. de a investiga şi de a înţelege. solidificare. Fenomene chimice-ardere. volum. transparenţă. căi de prevenire a efectelor negative ale fenomenelor chimice. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii. gaze naturale. solubilitate. trezirea interesului acestuia de a cunoaşte direct. Interacţiuni-efectele acestora asupra corpurilor: modificarea stării de mişcare şi deformarea acestora. Mutaţia esenţială propusă de prezentul curriculum şcolar este trecerea de la geografia de tip descriptiv spre un demers de învăţare care încurajează înţelegerea relevanţei geografiei pentru viaţa cotidiană a copilului. prin folosirea unor instrumente. hârtie. 3. Pornind de la elementele de geografie a orizontului local. Cu alte cuvinte. Fenomene fizice şi chimice. ori de câte ori este . formă. Realizarea de experienţe folosind investigare a realităţii şi de experimentare instrumente familiare. C.. fermentare. refolosire. Fenomene fizice-deformare. separarea amestecurilor: decantare. atracţie. Mişcarea corpurilor-repaus. Efectuarea de experimente dirijate. transparenţă. frecare. minereuri. 2. deformare. Mişcarea corpurilor. Interacţiuni. Solul. Tipuri de forţe: împingere. putrezire. acrire. faptul geografic imediat.S3. fertilitate. Amestecuri. filtrare. gaz. S4. cărbune. Apa.

3. Obiectivele cadru sunt: 1. prin contactul direct cu detalii care supraîncărcau în mod fenomenul geografic.activităţi de învăţare generate de obiectivele conţinuturi. cadrul didactic poate decide cu privire la succesiunea cea mai adecvată a temelor. natura înconjurătoare fiind mediul cel mai potrivit de familiarizare a elevului cu faptul geografic. un rol foarte important îi revine şcolii în a-l ghida pe elev în formarea unei imagini obiective asupra raporturilor spaţiale şi temporale care caracterizează realitatea observabilă în mod direct sau imediat. în alternanţă cu lecţiile de istorie sau. urmărite. CURRICULUM-UL ACTUAL . 2. Altfel spus. să ofere acestuia libertate de alegere şi de organizare a unor activităţi de învăţare. după cum consideră necesar. Programa concretizează viziunea asupra existenţei individuale şi sociale în lumea contemporană. de la localitate la planetă.număr de ore fix pentru fiecare temă. în funcţie de posibilităţile locale şi de interesele elevilor. Dezvoltarea comportamentelor favorabile ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător. din 2005) Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a îşi propune să contribuie la construirea orizontului de existenţă cotidiană a elevului (începând de la localitatea natală. Curriculum şcolar de faţă este astfel conceput încât să nu îngrădească prin concepţie sau mod de redactare stilul cadrului didactic. Astfel. prin contactul direct cu faptul studiat şi prin metoda "a învăţa prin experimentare".). . 3. acordând o atenţie specială păstrării logicii interne a disciplinei. Acest spaţiu. CURRICULUM-UL CLASEI A IV-A (NOUA PROGRAMĂ. capitol. bazată pe perceperea corectă a unor evenimente care au loc simultan.3. reprezintă orizontul-sursă al informaţiilor referitoare la viaţa cotidiană. cât şi la nivelul ţării. cu accent pe viaţa de toate zilele.19 nevoie. neproductiv materia. . Totodată. (cu accent mai ales pe formarea deprinderilor de investigare. spaţiul îngust al sălii de clasă. dimpotrivă. CURRICULUM-UL ANTERIOR . mijlocul naturii.activităţi de învăţare generate dinspre . . prezentul curriculum oferă . al continentului natal şi al lumii contemporane. la comunitate şi la societatea zilelor noastre. cele aproximativ 17 ore alocate disciplinei pot fi desfăşurate de-a lungul întregului an.centrarea pe conţinuturi teoretice şi pe . celălalt semestru fiind integral dedicat studierii istoriei. 4. Observarea. Perceperea şi reprezentarea spaţiului geografic. . Din această perspectivă. până la nivelul planetei). atât în orizontul local şi apropiat. fiecare şcoală are libertatea de a repartiza orele alocate prin planul-cadru de învăţământ.activităţi de învăţare realizate exclusiv în . Cunoaşterea şi utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei.înţelegerea relevanţei geografiei pentru a cunoştinţelor de geografie. Dominantele noului curriculum faţă de cel anterior sunt următoarele: 3.libertatea cadrului didactic de a alege numărul de ore. de orientare etc.centrarea pe formarea capacităţilor de informaţia factuală. insuficient adaptată înţelegere a faptelor şi a fenomenelor cavârstei şi posibilităţilor de înţelegere ale racteristice mediului geografic înconjurător copiilor. respectând condiţia parcurgerii integrale a conţinuturilor obligatorii ale curriculum-ului.însuşirea de tip academic. descrierea şi relaţionarea elementelor de mediu geografic pe baza diverselor surse geografice.activităţi de învăţare realizate inclusiv în spaţiul clasei. 3. ele pot fi grupate într-un anumit semestru. considerate a fi cele mai adecvate atingeri ale obiectivelor propuse. În acest context. excesiv ştiinţific .2.4.

pot fi valorificate următoarele sugestii de aplicare: . . ci numai în relaţie cu obiectivele învăţării. . de la parte (orizontul apropiat şi local) la întregul în care se înscrie.realizarea unor exerciţii de raportare permanentă. Un element important îl constituie posibilitatea realizării unei legături mai strânse între activităţile de învăţare şi conţinuturile ofertate.realizarea unei cortelaţii mai strânse cu obiectivele şi conţinuturile disciplinelor care fac parte din aceeaşi arie curriculară (Istorie. Educaţie civică). În vederea optimizării procesului didactic propriu-zis. pentru atingerea obiectivelor de referinţă asumate prin planificarea anuală şi prin proiectarea unităţilor de învăţare. .interpretarea unei informaţii cartografice minime şi intuitive. cu elemente esenţiale care reprezintă realităţi ale spaţiului geografic. Astfel. nu poate duce la creşterea performanţelor şcolare.raportarea elementelor observate la suporturi cartografice simple.utilizarea unor forme variate de evaluare care să permită identificarea corectă a performanţelor şcolare (texte scrise. ale continentului şi ale planetei ca întreg. . pot fi valorificate în mod prioritar. până la dimensiunile planetei. portofolii. facilitează elevului un demers introductiv în geografie: de la localitatea natală la planetă. . . pe de o parte.dimensionarea conţinuturilor şi a informaţiei la elementele esenţiale. . Curriculumul permite o organizare flexibilă a instruirii.exersarea trecerii de la o scară la alta. Aceasta presupune şi valorificarea informaţiei specifice din mass-media (referitoare la orizontul apropiat. structurat pe niveluri şi în sisteme succesive. Matematică. ordonate de la localitatea natală la planetă.utilizarea informaţiei (directe şi indirecte). Ştiinţe ale naturii. utilizarea unor conţinuturi „în sine”. ceea ce este cunoscut sub numele de „treceri succesive de scară”. sub raport educaţional. . a unor termeni şi denumiri presupuse din perspectiva unei tradiţii. Programa oferă premisele pentru construirea unei reprezentări asupra realităţii înconjurătoare de la nivelul localităţii natale.utilizarea informaţiilor elementare din surse diferite de informare. asigurând trecerea gradată de la abordarea unor elemente. prin hărţi succesive simple. evaluare orală). Limba şi literatura română.raportarea realităţilor teritoriale mai restrânse la cele cu o întindere mai mare. fenomene şi informaţii relevante pentru viaţa cotidiană a elevului. Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a prezintă selectiv. în relaţie cu obiectivele învăţării. prezenta formulă de construcţie a conţinuturilor. la cele ale ţării. . învăţarea va fi axată pe o serie de activităţi ca: .identificarea şi selectarea unor informaţii specifice.. regiune. de către elev. Conţinuturile prevăzute în cadrul programei nu au semnificaţie în sine.observarea (liberă sau dirijată) a realităţii înconjurătoare. a grupării conţinuturilor în concordanţă cu reperele majore ale contextului educaţional. de ex. a mediului geografic. prin treceri succesive de scară. judeţ. fenomene şi procese specifice orizontului local. strict necesare atingerii obiectivelor asumate. situarea României în continentul european şi în lume. ţară. dar şi cu alte discipline ca. Europa. şi experienţa proprie a elevilor (directă şi mediată de sursele de informare). Noul curriculum de geografie dezvoltă sensibil dimensiunea socială a acestei discipline şi apelează la elemente. sintetic. esenţializat. care este complementară observării directe. în mod direct sau mediat.20 aparatul conceptual şi metodologic pentru descoperirea şi explorarea. elementele de geografie a orizontului local. lumea contemporană). Pentru dirijarea acestui demers de cunoaştere. servind strict la realizarea acestora. caracteristicile geografice generale ale României şi diferenţierile sale regionale (unde se pune din nou accent pe orizontul regional apropiat). din sursele mass-media. . pe de altă parte. .

2. mijloace elementare de la cartografice simple referitoare la ţară. Relaţionarea elementelor geografice. caiete de activitate independentă. a ţării. reprezentare a spaţiului (imediat. . atlase.exerciţii de realizare a unor reprezentări al planetei. Relaţionarea elementelor geografice. al Europei.realizarea unor reprezentări simple cartografice ale orizontului local şi apropiat 1. alte repere observabile) în spaţiul apropiat. să utilizeze mijloace elementare de orientare (puncte cardinale. Europei.întocmirea. context dat a Europei. orizontului local şi al ţării local şi apropiat. apropiat şi local imediat. fotografii.exerciţii de localizare. Obiective cadru 1. Manifestarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 1. să aprecieze în mod empiric distanţe accesibile direct 1. Europa.exerciţii de localizare a elementelor din orizontul imediat. Europei a unor itinerare / trasee imaginare care reunesc aceleaşi elemente spaţiale 2. în situaţii diferite de ex. într-un geografic local.Reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate la planetă) Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 1.1.exerciţii (pe teren) de apreciere empirică şi de măsurare a unor distanţe accesibile. .exerciţii dc recunoaştere a unor elemente geografic (de la localitate la planetă). Pentru accesibilizarea învăţării. la Glob (be baza utilizării semnelor local) convenţionale şi a scării de proporţie). materiale didactice etc. . ţării. Exemple de activităţi de învăţare Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă activităţile: . pe harta judeţului. Reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate la planetă) 2. în diferite surse de informare (ex. forme de - construcţii) şi al punctelor cardinale. cu ajutorul unor repere (râuri. Utilizarea adecvată a limbajului specific geografiei 4.recunoaşterea şi localizarea. fişe. din cel local şi ţară. a ţării. apropiat. . pe teren şi pe hartă. jurnale de călătorie. ghiduri. este necesară utilizarea unor suporturi educaţionale variate: hărţi.5. al relief. fotografii. să se situeze corect în spaţiul imediat. . pe harta judeţului. diapozitive) etc a unor obiecte aparţinând spaţiului imediat 1.exerciţii de localizare empirică.21 utilizarea unor exerciţii şi activităţi de învăţare care să stimuleze perceperea realităţii înconjurătoare (de la localitatea natală la planetă). .. pe baza unor surse diferite 3. pe harta judeţului. filme documentare. la nivelul ţării.a elementelor din orizontul local şi apropiat. ca un întreg.4.3. 1. pe baza unor surse diferite Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare . să utilizeze. . să localizeze corect elemente ale spaţiului .

cu ajutorul despre fenomene şi fapte observate în realitatea termenilor specifici. . să observe progresiv elemente din dirijată realitatea înconjurătoare 2. folosind surse de informare diferite. să construiască enunţuri simple şi dezvoltate . a unor elemente referitoare la realitatea înconjurătoare.3.descrierea dirijată după o hartă simplă. să înregistreze date specifice geografiei.1.formularea unor răspunsuri la întrebări. pe baza unui vocabular de sprijin.4. .6.2.3.5. să situeze anumite elemente grafice într-o ierarhie spaţială (de la localitate la planetă) 3. sub diferite forme (fişe. 2. . în fotografii şi pe hărţi. pe baza unor caracteristici date. .exerciţii de observare nedirijată şi . . să descopere relaţii simple între diverse elemente din mediul înconjurător.compararea succesivă a unor hărţi realizate la scări diferite. Manifestarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 4.enumerarea. să îşi exprime interesul pentru cunoaşterea . Utilizarea adecvată a unor termeni limbajului specific geografiei Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 3.1. direct sau percepute mediat (redate în diferite moduri) 2.exerciţii de descriere succintă a caracteristicilor unor fenomene şi fapte observate în realitatea înconjurătoare.exerciţii de notare (înregistrare). să compare elemente şi relaţii reprezentate la niveluri şi la scări diferite. în texte. . 3. grafice a datelor observate. de la orizontul la apropiat la planetă) 2.2. să identifice în diferite surse de informare (texte. . tabele.22 La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 2. referitoare la fenomene observate direct referitoare la fenomene observate. observate sau deja prelucrate simple) 2.exerciţii de descriere succintă. să elaboreze enunţuri explicative .exerciţii de grupare / de discriminare a unor elemente reprezentate la niveluri şi scări diferite. să descrie în enunţuri simple elemente .1.identificarea de corespondenţe între elemente observate direct şi mediat. 3.completarea unor fişe de observare. .exerciţii de explicare a unor relaţii vizibile între elemente 4.explorarea mediului din orizontul local şi . a unui element observat înconjurătoare direct sau mediat.prezentarea unor caracteristici ale realităţii înconjurătoare. .exerciţii de completare a unor enunţuri reprezentate pe suporturi catografice lacunare pornind de la un suport carto. imagini etc) caracteristici ale realităţii înconjurătoare Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă activităţile: . hărţi.

România în Europa Ţările vecine.realizarea unor proiecte de grup. Orientarea în orizontul apropiat Planul clasei. al şcolii. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ORIZONTULUI APROPIAT ŞI LOCAL . să colaboreze cu cei din jur. Terra – planeta oamenilor Momente importante în descoperirea planetei Terra – o planetă a sistemului solar .jocuri de rol. Caracteristici geografice ale orizontului local Elemente generale despre relieful. localitatea. Unităţi majore de relief Clima.1.1.2. De la orizontul local la ţară Treceri succesive de scară ilustrate pe hărţi 1. luna.3. hidrografia. apele.23 cunoaşterea mediului înconjurător. a reşedinţei de judeţ şi a judeţului Harta administrativă Bucureşti – capitala României 1. inclusiv a consecinţelor intervenţiei omului (pozitive saun negative). al cartierului şi al localităţii . ziua. „Hărţi diferite ale orizontului local” . cartierul. identificând diferite modalităţi de conservare şi de ocrotire a mediului înconjurător 4. .2.5. anul) în explicarea unor Modificări ale realităţii observate 1. Uniunea Europeană . ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI . Orizontul local Linia orizontului. CONŢINUTURI (introducere în geografie: de la localitatea natală la planetă) 1. anotimpul. .1.4. . vegetaţia. populaţia şi aşezările omeneşti ale ozizontului local Aplicaţii practice în orizontul local .1. Europa – un continent la nivelul planetei Caracteristici geografice generale. animalele şi solurile – aspecte generale Locuitorii şi aşezările omeneşti Principalele activităţi economice . Scurtă prezentare geografică a ţărilor vecine . vegetaţia. Marile unităţi geografice ale ţării (prezentare generală): a) Carpaţii b) Dealurile şi podişurile c) Câmpiile d) Studiu de caz: caracterizarea generală a unei unităţi geografice . planul locuinţei. Repere de timp (ora. ROMÂNIA ÎN EUROPA ŞI PE GLOB . Organizarea administrativă Prezentarea localităţii natale.3.2.realizarea unui plan individual de observare a unor fenomene de degradare a mediului din zona de reşedinţă. Orizontul apropiat Sala de calsă. săptămâna. în spiritul iniţiativei faţă de protecţia mediului de viaţă apropiat. Punctele cardinale Harta simplă a orizontului local şi orientarea pe aceasta.2. Caracteristici geografice generale Limitele şi vecinii Relieful (caracteristici generale şi trepte de relief).

de la simplu la complex.24 NOTĂ: temele marcate cu litere italice reprezintă curriculum la decizia şcolii. 6. Ele devin obligatorii atunci când se optează pentru curriculum extins. să interpreteze. Idealul educaţional. Identificarea unor relaţii elementare pe baza unor observaţii sau pe baza unor surse diferite 3. formulându-se întrebări de evaluare pentru elevi în mod gradat. 2.să precizeze obiectul acţiunii: ce anume să ştie elevul la sfârşitul lecţiei: să definească. Uilizarea termenilor de bază în contexte geografiei date Noua programă şcolară prevede în procesul operaţionalizării obiectivelor să parcurgă în linii generale mai multe etape. autorii trebuie să aibă în vedere atingerea tuturor obiectivelor prevăzute de actuala programă de învăţământ.2. cerut de obiectul acţiunii şi de condiţiile stabilite. să identifice. Utilizarea adecvată a limbajului specific S. să identifice. să rezolve în raport cu conţinutul instruirii. . Realizarea obiectivelor operaţionale.să precizeze criteriul de evaluare standardizat.4. In cazul acesta elevul trebuie să definească. Identificarea raporturilor dintre elemente baza unor surse diferite observabile şi reprezentarea lor pe suporturi cartografice simple S. Astfel. Reprezentarea spaţiului geografic (de la S.comunicarea orală şi în scris.1. Descrierea unei realităţi pe baza unor imagini S. . Realizarea obiectivelor specifice diferitelor obiecte de învăţământ. Relaţionarea elementelor geografice pe S.cunoaşterea şi înţelegerea mediului înconjurător şi a fenomenelor de către elevi. de la uşor la greu. Identificarea elementelor observabile ale localitate la planetă) spaţiului geografic apropiat S. să rezolve. 3. . afective. se stabileşte acţiunea sau operaţia pe baza conţinutului de predat. Criteriile stabilesc un număr minim. Clasificarea elementelor observabile din realitatea înconjurătoare 2. În elaborarea manualelor de Ştiinţe ale naturii şi a geografiei în ciclul primar. Realizarea obiectivelor generale (cognitive. . să demonstreze. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ Obiectiv cadru Standard 1. învăţătorul trebuie să ţină seama de principiul accesibilităţii.3.6. În elaborarea obiectivelor. Finalităţi (orientări strategice ale funcţionării sistemului de învăţământ). psihomotorii). 4. Scopurile urmărite de noua programă de învăţământ este ca toate obiectivele să se realizeze în diferite niveluri şi tipuri de şcolarizare. .5. 5. Acestea urmăresc patru direcţii care vizează: .să poată să descrie condiţiile situaţiei didactice. mediu şi maxim de răspunsuri pentru a se obţine un anumit număr de puncte în vederea evaluării corecte a fiecărui elev acordându-i-se calificativul meritat. Pentru fiecare obiect de învăţământ noua programă prevede etapele progresive în derivarea obiectivelor operaţionale ce cuprind următoarele sarcini realizabile: 1.

.să poată descrie oral materiale. vieţuitoare din mediul înconjurător pe baza observaţiilor nemijlocite. textură). surprinzând varietatea formelor de viaţă. Prin studiul lecţiilor cuprinse în manualele care se vor elabora în următorii ani. fenomene (două surse de lumină. . să dezvolte capacitatea creatoare şi imaginaţia acestora. masă.să sesizeze impactul activităţii omului asupra mediului înconjurător. elevii vor fi capabili să observe şi să înţeleagă următoarele: . Învăţătorul trebuie să urmărească prin predarea lecţiilor de ştiinţe ale naturii şi geografie. . albume. .să interpreteze date şi simboluri pentru extragerea informaţiei. . . . prin obiectivele de investigareexplorare. procese la prima vedere. plante.investigare-explorarea noutăţilor ştiinţifice de către elevi. constituind adevărate premise necesare în realizarea obiectivelor şi sarcinilor propuse de învăţător în activitatea sa cu elevii. mişcarea a două jucării. ce s-ar întâmpla dacă) în legătură cu cele observate. .să perceapă realitatea înconjurătoare ca pe un mediu de viaţă.să folosească surse de informare variate (reviste. . Prin obiectivele care urmăresc legătura dintre ştiinţa elevilor va trebui: . elevii vor ajunge: . folosind modalităţi potrivite şi multiple.să sesizeze procese fizice simple (mişcarea unor obiecte). . .să distingă stadiile de dezvoltare a organismelor vii. tabele.să observe elementele componente ale mediului înconjurător.să descopere proprietăţi ale diverselor materiale în scopul stabilirii utilităţilor lor. . schimbări în mediul înconjurător. animale după anumite caracteristici fizice. Educatorul trebuie să urmărească prin obiectivele care vizează comunicarea. stabilind relaţii de tip cauză-efect. îngijirea şi protejarea mediului. . încălzire. răcire). .să stabilească relaţii între elementele mediului înconjurător. obiecte. inclusiv calculatorul). animale. Principiile didactice.să perceapă procese ale lumii vii.25 . Deci.să distingă şi să descrie materiale. cum. cărţi.să comunice informaţii folosind scheme. Principiile didactice sunt norme care orientează organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ.să compare perechi de obiecte. plante.să recunoască materialele. .să efectueze experienţe simple şi măsurători care să conducă la formarea unor observaţii şi aprecieri de verificare a ideilor. .să fie încurajaţi să pună întrebări (de ce. fenomene. .să exprime descoperirile şi ideile proprii utilizând un vocabular adecvat. . .să exploreze obiecte. să reuşească în rândul elevilor următoarele: . . plante.să descrie în termeni familiari obiecte. animale. . colecţii de casete audio şi video. evenimente.să clasifice elemente ale mediului înconjurător după criterii simple.să fie capabil să-şi însuşească termenii şi proprietăţile unor materiale (înfăţişări.să-şi dezvolte capacitatea de conştientizare a rolului ştiinţei în viaţa cotidiană. flexibilitate. între acestea şi factorii de mediu. obiecte. simboluri.legătura dintre ştiinţă şi viaţă. APLICAREA PRINCIPIILOR DIDACTICE ŞI GEOGRAFICE IN PREDARE-INVĂŢARE 4.să-şi dezvolte aptitudini de investigare a mediului înconjurător.să ştie să răspundă întrebărilor adresate de învăţător şi colegi. Printre principiile didactice recomandate de Pedogogia şcolară se enumeră: .1. . acţionând pentru gestionarea.

Astfel. precipitaţiile atmosferice (modul de formare şi felul lor). De ex. fenomene care se redau prin semne convenţionale consemnate zilnic. Principiul intuiţiei. cunoştinţele empirice ale elevilor se clarifică şi urmează o treaptă de înţelegere corectă a cunoştinţelor conducând la generalizări. în cazul nostru. elevii îşi vor consolida noţiunile de puncte cardinale. apoi cu busola în vederea stabilirii punctelor cardinale. se aplică cunoştinţele învăţate la lecţiile despre temperatura aerului (cu observaţii după termometru). puteţi descoperi pe harta patriei râurile din vestul ţării cu afluenţii lor principali ? Precizaţi: denumirea râului..4. desfăşurate mai întâi în orizontul local din preajma şcolii unde se fac observaţiile asupra mersului aparent al Soarelui. treptele mari de relief străbătute. de a-l forma pe elev să "citească" şi să interpreteze şi alte elemente de pe hartă. ale oraşelor şi satelor. reţea hidrografică etc. Esenţa acestui principiu pleacă de la ideea că în învăţare trebuie să existe un proces activ de înţelegere şi asimilare a informaţiei. schematică. . afluenţii principali (de dreapta şi de stânga). b) Realizarea unei activităţi practice cu materiale didactice care se bazează pe cunoştinţele teoretice sau operaţii intelectuale. durabilă a obiectelor şi fenomenelor din natură (ex. iar pe plan mintal. ale râurilor. chiar la primele lecţii de geografie la clasa a IV-a. De ex. la tema "Apele României" se pot realiza următoarele operaţii didactice cu caracter aplicativ şi activ prin care elevii pot dobândi noi informaţii prin propria lor experienţă şi analiză după cerinţele formulate de învăţător astfel: . prilej cu care vor fi antrenaţi mai mulţi elevi iar ulterior. Aceste exerciţii de lucru cu harta au menirea de a înţelege cu uşurinţă mesajul lecţiei. 4. elevii trebuie să aibă un suport perceptibil şi observabil după care să-şi formeze o reprezentare corectă.3. Prin realizarea alternanţei între concret şi abstract cu participarea directă a elevului se asigură procesul de asimilare logică a cunoştinţelor. care se referă la întocmirea calendarului naturii pe o lună. Constituie un alt principiu de bază în învăţământul primar care tratează ideea că în învăţare. În lecţia următoare: "Hotarele şi vecinii României". în clasă. se poate realiza terenul geografic cu forme de relief.cunoscând semnele convenţionale ale formelor de relief. gradul de acoperire cu nori a cerului (nebulozitatea) etc. pe baza cunoaşterii factorilor de mediu care influenţează încolţirea seminţelor şi dezvoltarea plantelor se poate realiza "Colţul viu al naturii" la nivelul clasei sau laboratorului de biologie.26 4.2. vor da în final imaginea de ansamblu a mersului vremii în localitatea respectivă care poate caracteriza şi specificul climatic al regiunii. Se pot desprinde două direcţii principale prin care cunoştinţele teoretice se îmbină cu cele practice în procesul de învăţământ: a) Aplicarea cunoştinţelor asimilate în rezolvarea altor sarcini teoretice ca de ex. învăţătorul trebuie să prezinte elevilor punctele cardinale. sub îndrumarea învăţătorului.. formarea vântului şi direcţia lui. îşi formează scheme intelectuale de conturare a noţiunilor. la ştiinţele naturii şi la geografie. conceptelor care îi vor servi ca bază pentru treapta următoare. se vor prezenta sub formă simbolică. vor opera corect între ele. locul de izvor. dintre deal şi munte etc. iar elevul este subiectul propriului proces de formare şi însuşire de noi cunoştinţe cu o singură condiţie: să fie participant activ la desfăşurarea lecţiei. oraşele mari prin care trec şi locul de vărsare. Principiul legării teoriei cu practica.: la Geografia României. cele constatate de elevi sub dirijarea învăţătorului. Elevul participă la descoperirea datelor de informare.). Un alt exemplu.. o reuşită simbioză între procesele de analiză şi sinteză ce contribuie la dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor. abstractă. comparaţia dintre foioase şi conifere. desfăşurată pe baza hărţii geografice.. pe un anotimp sau pe un an. Acest principiu didactic exprimă cerinţa de a îmbina însuşirile cunoştinţelor teoretice cu posibilitatea aplicării lor în practică în rezolvarea sarcinilor ulterioare şi a integrării în societate a elevilor. Principiul participării conştiente şi active a elevilor. 4.

Principiul sistematizării. Cerinţa acestui principiu impune cadrului didactic o bună cunoaştere a conţinutului programei şcolare. ape.. ape. Însuşirea deprinderilor încă din ciclul primar presupune exersarea lor continuă. cu panta muntelui sau. state. în afara unor deprinderi generale cum ar fi. determină rămâneri în urmă. repartiţia pădurilor de stejar în zona dealurilor joase până în câmpie favorizate de un climat mai blând cu temperaturi mai ridicate şi precipitaţii mai scăzute. dar nu agasantă. de exerciţiu care să stârnească interes elevilor în timpul lecţiilor. Aici educatorul poate face legături intra. Structurarea înseamnă selectarea fondului de bază al noţiunilor. Principiul accesibilităţii sau al orientării după particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor.5. 4. 4. permite o mare stabilitate în timp. desenare etc. duce la apariţia golurilor în cunoştinţele elevilor care. pentru ca însuşirea cunoştinţelor să poată fi adecvată şi să dea rezultatele aşteptate. mai ales. Acest principiu pleacă de la ideea însuşirii operaţionale. priceperilor şi deprinderilor. şi de aici insuccesul şcolar. este de preferat să se insiste asupra ideilor de bază formative şi nu numai pe încărcătura de denumiri şi date care au şi ele rostul cuvenit. Cerinţa de bază a acestui principiu constă în respectarea unor operaţii absolut necesare în învăţarea logică. precum şi încadrarea noilor cunoştinţe pe structuri anterioare. Sistematizarea cunoştinţelor înseamnă ordonarea lor plecându-se de la concret la abstract. se face potrivit principiului cauzalităţii. ci alegerea selectivă a elementelor de observare. De ex.. faună) se poate face o sistematizare a acestora în caracterizarea geografică a orizontului local: satul. pe baza însuşirii noţiunilor de bază (puncte cardinale. eficiente şi ferme a primului fond de reprezentări şi noţiuni prevăzute în programa de Ştiinţe ale naturii şi Geografia României.7. vegetaţia şi fauna.: la predarea lecţiei "Industria de prelucrare a lemnului" se fac asocieri logice. cu . a manualului după care se parcurge materia clasei respective şi nu în ultimul rând a structurii personalităţii elevului pe plan intelectual la fiecare vârstă şi nivel de învăţământ. de la elementele simple de bază. Acest mod de algoritm va servi ca suport pentru caracterizarea geografică a altor regiuni. relief. vegetaţie. În acelaşi timp trebuie urmărite şi însuşite principiile şi legile geografiei ca ştiinţă potrivit cărora se asigură o învăţare logică şi eficientă. a celor de conifere. drumeţiilor şi excursiilor.. conceptelor cu care operează un obiect de învăţământ în jurul cărora se aplică altele noi în mod gradat potrivit nivelului de gândire al elevilor. sistematice între amplasarea cen-trelor de prelucrare în preajma pădurilor.6. 4. ocupaţiile locuitorilor.şi interdisciplinare care au rolul pe de o parte de a consolida informaţia anterioară. Astfel. Aşadar. De ex. climă. oraşul şi chiar judeţul ţinând seama de: aşezarea geografică. deoarece nerealizarea sarcinilor învăţării despre unele informaţii. de interpretare. orientare pe teren. de a clădi o nouă grupare de elemente (ex. de observare. măsurare. până la structuri complexe sintetice. Respectarea acestui principiu impune consecinţă şi rigurozitate la toate disciplinele de învăţământ. învăţate într-un mod temeinic deoarece ele constituie "primele cărămizi" ale alfabetului unei ştiinţe cu care se clădeşte în timp edificiul ei. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor. acumulate.27 Exemple de legare a teoriei de practică pot continua şi la alte tipuri de lecţii desfăşurate sub forma vizitelor. respectiv conţinutul acesteia. iar educatorul trebuie să asigure dozarea acestuia venind în sprijinul accesibilizării cunoştinţelor cu metode variate. aplicarea formării a numeroase izvoare de râuri în zona de munte în strânsă legătură cu precipitaţiile bogate. despre care s-a învăţat într-un alt capitol anterior al cadrului natural. De aici reiese continuitatea ca o cerinţă firească în sensul că asigură o ierarhizare şi structurare logică a cunoştinţelor. structurării şi continuităţii. climă. în clasele mai mari. iar pe de altă parte. o importanţă deosebită în învăţarea geografiei o are formarea deprinderilor de citire şi interpretare a hărţii cu ajutorul semnelor convenţionale şi a fondului de cunoştinţe respectiv. Cerinţele învăţării amplifică treptat efortul din partea elevului. Repartiţia geografică a acestora este legată de mediul montan. relief.

4. Integrarea trebuie făcută în primul rând. el are anumite legături şi în context regional. de la apropiat la depărtat în scopul accesibilizării cunoştinţelor în învăţământul primar.8. Sau. sau Carpaţii sunt mai înalţi şi mai tineri decât Munţii Dobrogei pentru că s-au format într-o etapă mai recentă (orogeneza alpină).8. şi strategii euristice. are influenţă puternică asupra legăturilor cauzale ale faptului geografic respectiv. De ex. deoarece manualele şcolare şi .8. repartiţia pădurilor de conifere în zona montană mai înaltă (la peste 1 000-1 200 m) este legată de condiţiile specifice impuse de altitudinea reliefului. 4. Întrebările permanente în baza acestui principiu sunt: "de ce?" sau "cum se explică faptul că". învăţarea treptată a fondului de noţiuni despre formele de relief (câmpie. Se pot da şi alte numeroase exemple. Munţii Dobrogei s-au format cu milioane de ani în urmă (orogeneza hercinică de la sfârşitul erei paleozoice).. Dar cea mai nouă formă de relief este Delta Dunării care continuă să se formeze şi astăzi. precizându-se locul şi funcţia lui în sistem.. de la concret la abstract. De ex. Principiul actualizării cunoştinţelor constituie principiul predominant în predarea geografiei pe care trebuie să-l respecte fiecare cadru didactic.28 mijloace de învăţământ intuitive. Legăturile cauzale demonstrează şi succesiunea în timp a elementelor şi fenomenelor ca decurgând din succesiunea cauză-efect. Chiar dacă un element geografic face parte dintr-un sistem mai vast. munte) regăsite de cele mai multe ori în orizontul local. Principiul repartiţiei spaţiale precizează că orice element sau fenomen geografic are o anumită poziţie geografică în spaţiul care. deal. urmărindu-se formarea lui în timp sau integrarea în timp a faptelor geografice. De ex.8. Principiul integrării geografice constă în faptul că fiecare component geografic poate şi trebuie privit în contextul unui ansamblu de componente legate între ele în sisteme de ordine diferite de complexitate pentru a se asigura caracterul sintetic al geografiei. iar în prezent au înălţimea unor dealuri datorită eroziunii lor de către factorii externi. Cercetările contemporane arată că regulile de mai sus pot uneori să alterneze în procesul de învăţământ în sensul că se poate pleca şi de la general spre particular. pentru o însuşire activă şi profundă a cunoştinţelor.8. hidrocentrala Porţile de Fier I se integrează în sistemul energetic naţional etc. în timp ce alte sate din partea centrală a Bărăganului cultivă dominant cerealele deoarece nu se resimte în aceeaşi măsură influenţa directă a marelui centru urban.5.4. Didactica tradiţională recomandă o serie de reguli cum ar fi: trecerea de la uşor la greu.. sau de la abstract la concret. Principiul repartiţiei în timp. vaci de lapte. 4. Tratarea individuală a elevilor porneşte de la premisa că trebuie luat în considerare specificul individualităţii fiecărui elev. Principiile geografice 4. etc. 4. constituie un suport informativ ştiinţific pe care se amplifică noile cerinţe de învăţare în caracterizarea acestora pe tot cuprinsul patriei. ca de exemplu: de ce pădurea de foioase îşi pierde frunzele toamna? De ce pleacă păsările călătoare din ţara noastră toamna şi sosesc primăvara? De ce au râurile aspectul razelor unui cerc? etc. în cadrul sistemului din care face parte elementul respectiv. Principiul cauzalităţii.. elementele şi fenomenele geografice pentru explicarea cauzală a producerii sau desfăşurării lor.2. Ilfov). ouă) sub impulsul necesităţii capitalei. satele din fostul sector agricol Ilfov (azi jud. Acest principiu constă în căutarea constantă a legăturilor de cauzalitate dintre obiectele. sunt profilate pe cultura preorăşenească (legume.. De ex.. Acest principiu cere ca orice element sau fenomen geografic actual să fie analizat şi explicat prin baza tratării evolutive.3. Munţii Parângului fac parte din Carpaţii Meridionali şi se înscriu în trăsăturile generale ale acestora. un factor esenţial în dispunerea şi caracteristicile peisajelor geografice. la rândul său.1..8. 4.

de ordin pedagogic (instructiv) de către I. sunt înţelese. raţionament. fiecare lecţie găseşte ca punct de plecare o motivaţie: de ce o desfăşurăm? Definită prin obiectivele şi sarcinile ce le are de îndeplinit. pune în valoare pedagogică sau vehiculează un anumit conţinut. Exemplele pot fi numeroase. elementele fizico-geografice (relief. adică a unor rezultate (performanţe şcolare) ce urmează să fie supuse evaluării (în funcţie de obiectivele de la care s-a pornit). 4. Cerghit. În sensul larg al cuvântului "metodele de învăţământ". Metode de învăţământ "Metoda este drumul. De ex. de roci. poluarea râurilor etc. ape) influenţează repartiţia plantelor şi animalelor. modificarea vegetaţiei prin activitatea omului. mai eficiente ce conduc spre un progres real în plan instructiv-educativ. toate elementele fizicogeografice determină repartiţia populaţiei şi aşezărilor etc. cu care lucrează un adevărat . conducând la creşterea eficienţei procesului de învăţământ. ca un mod general de a concepe şi realiza organizarea de ansamblu a activităţii de instrucţie şi de educaţie din şcoală. în raport cu dinamica unor elemente şi fenomene geografice. Predarea interdisciplinară dezvoltă capacităţile intelectuale de memorare logică. acest circuit praxiologic. regimul hidrologic al râurilor şi inundaţiile. afective şi volitive. climă.. . . ca o sinteză care este realitatea cu care vine în contact direct şi imediat copilul şi care are valoare practică în viaţă". METODE ŞI MIJLOACE DE INVĂŢĂMÂNT UTILIZATE IN ACTIVITATEA INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ LA OBIECTUL GEOGRAFIE 5. poate fi prezentat în felul următor: Obiective → participanţi → conţinut → metode şi mijloace de învăţământ → forme de desfăşurare a acţiunii → mod de desfăşurare → rezultatele obţinute → evaluare. se încadrează într-o formă de organizare didactică.29 programele au o anumită stabilitate în timp. în echipe ori individual urmează un curs al desfăşurării prin o suită de secvenţe şi operaţii. ţine seama de anumite norme (principii şi reguli). recurge la anumite metode şi mijloace de realizare a acţiunii.funcţia formativă prin care metodele au implicaţii directe în exersarea capacităţilor intelectuale. Aşadar. În procesul de învăţământ. chiar prin obiectul său de studiu-relaţiile de interacţiune dintre geosfere-privite în plan planetar sau regional are caracter interdisciplinar. învăţătorul şi elevii acţionează prin intermediul unor metode de predare şi respectiv de învăţare. In procesul de învăţământ metoda se realizează cu ajutorul procedeelor metodice.funcţia instrumentală se referă la uilizarea metodelor ca instrumente de instruire. ca agenţi ai acţiunii (învăţător şi elevi). Vâlsan spunea că: "lumea nu se prezintă sub formă de felii de plante. 1976). De ex.8. a muncii colective. Ca teorie şi practică a metodelor aplicate în procesul de învăţământ. ci. Redat schematic. angajează anumiţi participanţi.1. "Sarcina perfecţionării metodelor nu poate fi lăsată doar pe seama cercetătorilor ştiinţifici propriu-zişi. metodologia didactică îl învaţă pe educator să-şi aleagă căile cele mai bune. Alte exemple: studiul echilibrelor naturale referitoare la fenomenul de eroziune a terenurilor provocat de agenţii externi.funcţia cognitivă prin care metodele devin obiecte de cunoaştere şi achiziţii pentru elevi.6.. este călăuzită de ideea obţinerii eficacităţii şi eficienţei maxime. Principiul corelării cunoştinţelor şi al predării interdisciplinare subliniază necesitatea analizei relaţiilor dintre conţinutul geografiei şi a celorlalte obiecte de învăţământ în scopul reliefării unui element sau fenomen geografic şi de a sublinia sinteza componentelor mediului geografic. adeseori. fiecare învăţător poate să facă din clasa de elevi. Cerghit.. Geograful G.. Astfel. actualizarea datelor de informare despre evoluţia numărului populaţiei într-o localitate sau judeţ etc. Funcţiile metodelor de învăţământ sunt: . calea care conduce la găsirea adevărului" (I. de animale.

dezvoltându-i imaginaţia până la gândirea noastră. b) discuţia colectivă. demonstraţia). materialul didactic etc. În predarea geografiei la clasele primare se folosesc metode şi procedee îmbinate armonios una cu alta. albume tematice şi metodica utilizării lor (tehnica de colecţionare. b) utilizarea lecturilor geografice. demonstrarea şi realizarea materialului intuitiv: tablouri. Numai îmbinând în predare cuvântul viu (de ex. redăm mai jos câteva dintre ele: 1. legile pedagogiei ale fenomenului învăţării etc. calculatorului. fotografii. televiziunii şi filmului didactic. d) problematizarea. d) metoda de lucru cu harta şi globul geografic. cât şi de factorii subiectivi: personalitatea învăţătorului. ca de ex. ci să-i dezvoltăm propria gândire. podişuri şi câmpii cu ajutorul diafilmului. a casetelor video. hărţi. Metode bazate pe acţiune: a) exerciţiul. 5. depozitare). c) comparaţia. realizarea unor machete. c) explicaţia. Metode expozitive: a) povestirea. clasare.: povestirea. b) utilizarea proiecţiilor luminoase. munca . televiziunea. expresie a celor mai recente inovaţii pedagogice. c) folosirea tablei. de raportare a metodelor la cerinţele de ieri şi de astăzi ale învăţământului departajându-le în două mari grupe: a) metode vechi (tradiţionale. televiziunii. c) metoda modelării. 6. Metode de explorare a realităţii geografice prin intermediul substitutelor acesteia: a) folosirea.: expunerea orală a materialului nou este însoţită de demonstraţia şi observaţia independentă a elevilor. grafice. utilizarea mulajelor. Metode de explorare şi descoperire: a) metode de explorare nemijlocită cum sunt: observarea sistematică şi independentă a obiectelor şi fenomenelor geografice.). b) metoda descoperirii pe hartă şi în natură. cu conversaţia sau dialogul.) atunci educatorul poate realiza un învăţământ modern care să răspundă cerinţelor tot mai mari pe care societatea noastră cu o economie de piaţă le ridică în faţa şcolii româneşti. Metode conversative sau dialogate: a) conversaţia. a graficelor. 2. b) descrierea geografică. cu accent pe dezvoltarea personalităţii elevului. calculatorului etc. dealuri. diapozitivelor. lucrările experimentale cu caracter practic. în curs de transformare şi ele. aplicaţii practice pe teren (excursii. 3. Metode bazate pe utilizarea textului scris: a) folosirea manualului şi dicţionarului. planuri. sau clasice-dogmatice ori didacticiste) care fac apel la comunicarea directă. şi: b) metode noi sau moderne. filmul etc.30 laborator de încercare şi descoperire a eficienţei diferitelor sale metode şi procedee de predare" (I. mijloacele moderne de învăţământ (audio-vizuale. În viziunea modernă metodele de predare trebuie concepute în aşa fel încât să-l introducă pe elev cât mai mult în climatul activităţii de învăţare pe bază de descoperire ştiinţifică. cu folosirea tablei.2. Prin urmare. psihologia elevului sau psihologia clasei privită ca grup de lucru. 4. Aceasta înseamnă că locul central în predarea noului material trebuie să-l ocupe metodele euristice. Educatorul trebuie să fie preocupat de rezolvarea următoarelor probleme prin studiul geografiei patriei: a) ce predau elevilor şi cum expun în faţa acestora? b) ce obiective urmăresc să realizez prin predarea subiectului respectiv? c) ce metode şi procedee voi folosi în vederea însuşirii cu uşurinţă a noului material? d) ce material didactic ajutător pot să prezint în vederea însuşirii cunoştinţelor de geografie şi a formării priceperilor şi deprinderilor la elevi? Alegerea metodelor de predare nu se face la întâmplare. Literatura de specialitate cunoaşte o diversitate a metodelor de învăţământ între care. explicaţia. a instrui şi educa pe copil în şcoală nu presupune să-i dăm adevărul nostru. Clasificarea metodelor de învăţământ O primă clasificare are în vedere un criteriu istoric. drumeţii). c) jocul didactic. cu cel scris (lectura geografică. ci în funcţie de o serie de factori obiectivi cum sunt: logica internă a ştiinţei geografice. 5. Cerghit). Se mai folosesc metode specifice ca: metoda lucrului cu harta şi cu globul.. b) metoda algoritmizării. a schiţelor etc.) şi introducând imaginea vizuală sub diferitele ei forme (zone geografice-munţi.

globuri geografice. 5. Mijloace şi echipamente tehnice audio. . utilizate la lecţiile de geografie sunt: . mulaje. 1984): Grupa mijloacelor de învăţământ 1. Mijloace de comunicare în masă (mass.să fie actuale şi suficient de mari. vegetaţie).filme didactice. videocasetofon. expresive. planşe în relief pentru studiul geografiei fizice (relief.funcţia motivaţională.3. salcie) şi rămurele cu frunze puse în ierbar.fragmente de trunchiuri de copaci (stejar. fag.31 cu manualul (formarea deprinderilor de a citi şi extrage ideile principale din lecţia de geografie). Naturalizări: . ape. pădurii de foioase. 6. APLICAREA METODELOR ŞI MIJLOACELOR DE PREDAREA-ÎNVĂŢAREA GEOGRAFIEI ÎN CICLUL PRIMAR INVĂŢĂMÂNT ÎN 5. cu redarea colorată pentru a fi bine observate şi de elevii care stau în spatele clasei. Metode de transmitere şi însuşire a noilor cunoştinţe a) Meode expozitive euristice Metodele expozitive euristice oferă informaţii.colecţie de minerale şi roci. microscop.funcţia informativă. Principalele funcţii ale mijloacelor de învăţământ. staţie meteorologică cu accesorii (termometru. . bine conturate. postere tematice (grafice şi ilustrative aplicate pe panouri cu caracter permanent în clasă).ierbar cu specii de plante caracteristice (stepei. . elev-învăţător. molid. determină urmărirea conţinutului logic şi sugerează căile pentru a ajunge la adevăr. Europei şi harta Lumii).. lupă. Maria Enache. 3. prelegere şcolară şi povestirea descriptivă. . Mijloacele de învăţământ şi funcţiile lor A apărut necesitatea practică de folosire a mijloacer de învăţământ demonstrative şi intuitive. presa. Această metodă se desfăşoară sub diferite modalităţi: expunerea orală cursivă sau însoţită de explicaţii verbale.busolă.1.radio-televiziune.să aibă un conţinut ştiinţific corect. de conifere şi alpine).. computer. reviste periodice. 2. convorbiri sau dialog învăţător-elev. mape tematice ilustrative. Modele: . 4.4. Material grafic: . media) Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească mijloacele de învăţământ utilizate sunt: . Ecaterina Olănescu. .să fie clar şi concis executate reprezentând elementele principale ale obiectului sau fenomenului geografic (amănuntele inutile împiedică intuirea mai ales pentru şcolarul mic). televizor. ţării. diapozitive şi diafilme.folii pentru retroproiector. colecţie de fructe specifice arborilor de mai sus. radio-casetofon. planşe. hărţi (ale judeţului. pluviometru. . . vizuale: .funcţia culturală. 5. machete. giruetă). Instrumente şi aparate Tipuri şi mijloace de învăţământ .atlase geografice. Clasificarea tipologică a mijloacelor de învăţământ este următoarea (după Onoriu Dăneţ.

tablou. Expunerea şi explicaţia apelează la diferite procedee cum ar fi cel inductiv. cum s-au format şi între ce alte forme de relief se află). formele de relief pe care le străbate. ilustrate.: la tema "Munţii Carpaţi" s-a explicat modul de formare a munţilor prin încreţirea şi prin izbucnirea vulcanilor etc. precizia acestora şi corelaţia logică trebuie să se bazeze pe exemple corespunzătoare nivelului de înţelegere al elevilor. În cadrul expunerii orale învăţătorul expune în mod cursiv şi sistematic materia. diferite aparate. de a citi harta. de desenare şi localizarea munţilor pe conturul efectuat de elevi. iar prin explicaţii arată cum trebuie folosit manualul. vecini. povestirea şi lectura cu conţinut geografic. selectarea peisajelor geografice. locul de unde izvorăşte. prin introducerea în cuprinsul lecţiei. fie prin deducţie. . Expunerea orală a învăţătorului este îmbinată cu alte metode: lucrul cu harta. cum s-au format. Oricare ar fi metoda expozitivă. La fel se explică formarea dealurilor. prin tragere la sorţi.succesiunea şi claritatea ideilor..expunerea să nu depăşească 20 de minute şi. dar să se respecte limbajul şi sensul ştiinţific. Expunerea explicativă se poate prezenta sub două aspecte: 1. Ex. rolul cuvântului viu al învăţătorului se diminuează cantitativ în folosul dirijării elevilor spre descoperire. harta. locul de vărsare. Expunerea sistematică îmbracă diferite forme: explicarea conţinutului prin lămurirea şi clasificarea unor noţiuni. folosirea tablei. o grupă de râuri ale ţării. lucrul cu manualul. În acest fel. c) Explicaţia este metoda prin care se urmăreşte lămurirea şi clarificarea unor noţiuni. descrierea. iar apoi dă explicaţiile corespunzătoare. fie prin inducţie. deltei etc. lucrări de laborator etc. demonstraţia cu ajutorul materialului intuitiv etc. geografia care operează cu elemente şi fenomene geografice şi de la mari distanţe care nu pot fi percepute direct. ca şi dobândirii de priceperi şi deprinderi de studiere independentă a materiei. ea trebuie îmbinată cu utilizarea mijloacelor de învăţământ adecvate: ilustraţie. ele pot şi trebuie să fie optimizate. lecturi geografice. de a analiza textele geografice. cu vârsta şi nivelul de înţelegere al elevilor. bogăţii. diapozitive. prin permanent apel. Un exemplu de lucru pe grupe: fiecare din cele trei grupe va analiza. expunerea sistematică şi explicaţia trebuie să respecte câteva cerinţe: . Pentru a deveni instrument eficient în procesul învăţării. De aceea. principalele grupe de dealuri şi depresiuni. paralel cu desfăşurarea lecţiei. De ex. a podişurilor.selectarea volumului de informaţii şi sistematizarea lui în raport în primul rând. a câmpiilor. deductiv al comparaţiei şi analogiei. la lecţia "Dealurile subcarpatice şi Dealurile de Vest" se face o comparaţie între ele după schema: aşezare şi limite. mai întâi se pleacă de la munţi şi apoi se explică originea podişurilor. ţinând seama de: denumirea râului principal şi a afluenţilor săi principali. când învăţătorul prezintă la început noţiunile generale. . sublinierea notelor esenţiale. procedeul analizei cauzale. Alt mod de expunere orală este acela. Deci. . Când învăţătorul începe expunerea prin comunicarea datelor geografice şi pe urmă dă explicaţiile necesare şi trage concluzii (de ex. a legăturilor cauzale dintre obiecte şi fenomene prin sublinierea genezei şi devenirii lor. legi prin relevarea notelor esenţiale.: când predăm la clasa a IV-a podişurile. apelează la substitute ale realităţii: planşe. exerciţiile geografice. după parcurgerea fiecărui obiectiv este necesar să se realizeze schema celor expuse pe tablă. trezind în felul acesta interesul elevilor pentru studierea geografiei. principii. înălţimea.32 Dacă metodele orale nu pot şi nu este necesar să fie înlăturate. hărţi etc. hartă inclusiv mijloace audiovizuale. planşe. adică să fie puse de acord cu unele cerinţe moderne de învăţământ: prin transformarea monologului în dialog. procedeul genetic. 2. a exerciţiilor de muncă independentă de a desena harta. elevii devin participanţi activi la însuşirea propriilor lor cunoştinţe. b) Expunerea sistematică constituie o metodă de bază în predarea geografiei pentru că ea asigură ordonarea logică a conţinutului ştiinţific al lecţiei.

folosită la verificarea cunoştinţelor. . 5. problematizarea) a) Conversaţia este una dintre metodele active cea mai folosită în învăţământul primar.. fixarea acestora. cu o anumită intonaţie. fenomene ale naturii.să fie formulate ţinând seama de gradul de pregătire şi de particularităţile de vârstă ale elevilor. concludente şi să întregească povestirea la lecţie. dorinţa de a învăţa. intuitive şi să stânească interesul pentru lecţie. la timp şi complet. Când metoda conversaţiei este utilizată în orientarea gândirii elevilor prin întrebări bine formulate. nu). se stimulează activitatea de cunoaştere făcând parte din categoria metodelor fundamentale ale învăţământului. evenimente şi întâmplări îndepărtate în spaţiu şi timp. curgătoare. a cauzelor şi legăturilor dintre ele şi să fie motivate.să fie date independent. imagini ilustrative. Povestirea este însoţită de material intuitiv: hărţi. Metode conversative sau dialogate (conversaţia. precise şi corecte din punct de vedere gramatical şi stilistic.33 .să fie într-o succesiune logică.să fie astfel formulate încât să stimuleze gândirea.4. Aceste fragmente trebuie alese din timp. cu pauze psihologice în vorbire prin care să se înlăture monotonia şi să se trezească interesul elevilor. prin care se dirijează învăţarea.să fie cât mai variate şi eşalonate gradat. pe care elevii nu le pot cunoaşte altfel. d) Povestirea este o altă formă a expunerii cu caracter de naraţiune sau descriere prin care sunt prezentate fapte.să nu sugereze sau să favorizeze răspunsuri monosilabice (da. cunoaşterea faptelor. comparaţia. In timpul povestirii se pot folosi lecturile geografice în diferite secvenţe ale lecţiei. să fie cât mai sugestive. să vizeze un singur răspuns şi să-l ajute pe elev să înţeleagă problema în ansamblul ei. . didactica formulează o serie de cerinţe cu privire la întrebările formulate astfel: . fiind utilizată încă din antichitate (metoda socratică). de a recepta mesajul.să fie corecte ca fond şi să cuprindă răspunsul integral. diapozitive etc.2. Metoda conversaţiei are o mare valoare formativă. . inclusiv în predarea geografiei la toate tipurile de lecţie. curiozitatea. . . prin comunicări verbale în scopul găsirii de noi adevăruri. A doua formă a conversaţiei este cea catehetică denumită şi conversaţie examinatoare (întrebare şi răspuns). discuţia colectivă. să provoace starea de căutare. Captarea atenţiei elevilor pentru noua lecţie se poate face cu o povestire sau lectură. peisaje geografice. . Conversaţia reprezintă o convorbire sau un dialog între învăţător şi elev. în scopul dobândirii de noi cunoştinţe poartă denumirea de conversaţie euristică (sau "conversaţie socratică"). fenomene economice. O cerinţă pe care trebuie s-o respecte învăţătorul în introducerea unor asemenea fragmente este aceea de a limita în timp durata citirii la 3-5 minute. dezvoltă atât memoria şi imaginaţia cât mai ales gândirea.să fie clare. tensiunea necesară aflării răspunsului. Se recomandă o vorbire clară.să fie adresate clasei întregi. . deoarece prin sistemul de interacţiuni angajat între învăţător şi elevi. . După specificul întrebărilor care solicită răspunsul se disting următoarele tipuri de conversaţie: . Prin această formă.expresivitatea limbajului este o condiţie foarte necesară în timpul expunerii explicative. fără digresiuni şi paranteze inutile. învăţătorul constată volumul şi calitatea cunoştinţelor pe baza cărora poate trece la dobândirea altora din noua lecţie. Pentru ca metoda conversaţiei să contribuie operaţional la realizarea obiectivelor urmărite. . călătorii geografice etc. lăsând timp să gândească la răspunsurile cerute.să dovedească înţelegerea fenomenelor. care au rolul să trezească imagini vii. captivantă şi flexibilă. prin reproducerea cunoştinţelor învăţate în lecţiile anterioare.

în predarea lecţiei "Câmpiile" la clasa a IV-a se pot utiliza următoarele întrebări: . ce?.Ce importanţă economică au câmpiile? . Întrebările se bazează pe o parte din cunoştinţele lor şi pe folosirea mijloacelor de învăţământ cu ajutorul cărora se fac analize. Aceeaşi întrebare poate declanşa mai multe răspunsuri corecte din partea elevilor.34 a) Conversaţie ce se bazează pe întrebări închise şi care se caracterizează prin aceea că presupun un singur răspuns după întrebările: care?. Conversaţia introductivă. metoda conversaţiei ajută la continua repetare a materiei concomitent cu predarea unor probleme noi. Pentru o bună reuşită este necesar ca în procesul predării să se utilizeze pe cât posibil problematizarea şi descoperirea. Această conversaţie de început face ca multe probleme în cadrul lecţiei.Observaţi harta fizică a României şi precizaţi în ce parte a ţării se află câmpiile ţării? Conversaţia oferă posibilitatea învăţătorului de a antrena la lucru întreaga clasă şi de a cunoaşte mai bine pe fiecare elev. tot legat de căile ferate ale României. De ex. prin semnele convenţionale corespunzătoare sunt desenate căile ferate principale şi localităţile principale prin care trece reţeaua de căi ferate..ce factori geografici influenţează repartiţia căilor ferate în ţara noastră? . Conversaţia constituie şi un bun mijloc de control la îndemâna învăţătorului. Se foloseşte la comunicarea noilor cunoştinţe. iar pe fundalul colorat. a stimulării interesului pentru lecţia nouă. aici elevii au posibilitatea să aleagă răspunsurile din mai multe variante şi să-şi formuleze răspunsurile corecte. de unde pleacă şi sosesc cele mai importante trenuri şi căi ferate? Se pun apoi şi întrebări asupra reţelei de căi ferate şi punctele cardinale spre care se îndreaptă etc. Sau la lecţia "Carpaţii Orientali" se pot utiliza întrebări conversative de fixare ca: . de a le realiza în vederea unei întipăriri mai trainice în memorie. comparaţii şi explicaţii asupra noilor cerinţe ale lecţiei.Cu ce culoare convenţională este reprezentată pe hartă câmpia? . b) Conversaţia ce se bazează pe un lanţ de întrebări deschise. planşa cu conturul României pe care sunt trasate râurile principale de-a lungul cărora se desfăşoară magistratele feroviare. a mobilizării atenţiei. Astfel. Are rolul de a dirija observarea şi atenţia elevilor pentru a descoperi singuri o serie de elemente şi fenomene geografice. să se poată clarifica prin discuţie cu elevii şi nu prin expunere. deoarece ajută la cunoaşterea de către acesta a gradului de însuşire de către elevi a materialului predat. Ce pagube produc ele? c) Conversaţia introductivă prin care se urmăreşte reîmprospătarea cunoştinţelor învăţate în scopul predării noilor cunoştinţe. dealurile şi podişurile. Ce sunt animalele sălbatice? 2. Apelând mereu la cunoştinţele elevilor. la lecţia "Căile ferate din România" se foloseşte harta fizică a României. Conversaţia în cadrul predării noului material. treptele mari de relief ale patriei (munţii. e) Conversaţia de fixare şi consolidare se foloseşte în mod curent la sfârşitul lecţiei. câmpiile. delta. litoralul Mării Negre) şi.unde sunt aşezaţi Carpaţii Orientali? . Precizaţi animalele sălbatice care trăiesc la câmpie? 3. frontală care se face cu întreaga clasă.câte căi ferate principale străbat teritoriul României? . de a fixa prin repetare anumite cunoştinţe. fie după mai multe lecţii care tratează aceeaşi temă.care este cel mai mare oraş al ţării. Fiind toate materialele pregătite se pun întrebările: . se pot pune următoarele întrebări: .enumeraţi şi localizaţi masivele muntoase importante! . cauzele şi relaţiile din cadrul lor. la tema "Animalele sălbatice de câmpie": 1. De pildă. De exemplu. Privită sub aspecul locului pe care-l ocupă în cadrul lecţiei. Ea are menirea de a sublinia aspectele cele mai importante ale lecţiei. fie după o secvenţă a lecţiei. pentru a reaminti principalele probleme ale lecţiei precedente sau lecţiilor precedente. conversaţia poate fi de mai multe feluri: 1. cum? Exemplu: care sunt formele de relief învăţate? Cum vă explicaţi formarea precipitaţiilor? etc.Definiţi câmpia! .de ce capitala este cel mai mare "nod" feroviar al ţării? etc. care au o legătură strânsă cu lecţia nouă. d) Conversaţia în timpul predării noilor cunoştinţe. 2.

argumentaţi legăturile dintre varietatea formelor de relief şi resursele solului şi subsolului! . esenţializarea şi consolidarea informaţiilor unei regiuni geografice de referinţă a teritoriului ţării. pot fi: . În această comparaţie complexă se realizează o sinteză amplă a cunoştinţelor despre cele trei regiuni geografice. ca de ex.35 .care sunt vecinii României? .ce formează Dunărea la vărsare? .după scurta caracterizare făcută. De ex..cum este clima ţării noastre? . capacitatea de integrare a mijloacelor de învăţământ (în special a hărţii). numărul depresiunilor şi trecătorilor. De ex. de determinare şi intercondiţionare pentru a evidenţia elementele esenţiale despre cadrul natural al patriei noastre şi importanţa sa social-economică şi strategică. .. ea contribuie la formarea reprezentărilor şi noţiunilor geografice constituind o operaţie de gândire. de munte) şi vegetaţia din ţara noastră? . Prin ea se sistematizează cunoştinţe. elevii îşi formează reprezentări clare cu privire la acestea intuindu-le corect. Se pot efectua şi alte comparaţii. se clarifică anumite aspecte care interesează pe elevi şi să asigure consolidarea cunoştinţelor.ce legătură există între treptele de relief..recunoaşteţi după ilustratele prezentate tipurile de lacuri din România? .cum s-au format Munţii Carpaţi? .. geneză. rocile alcătuitoare. după criteriile: aşezarea geografică.precizaţi câteva trăsături ale României! .şi interdisciplinare. resurse solice şi subsolice. întrebările recapitulative la capitolul cadrul natural al ţării noastre. etajele climatice (de câmpie. Se face comparaţie şi între Europa şi România. de deal şi podiş.cum s-au format dealurile. se scot în evidenţă elementele esenţiale. Criteriile utilizate pentru comparaţia formelor de relief sunt: înălţimea.unde este aşezată România? .care sunt bogăţiile solice şi subsolice? etc. puteţi enumera principalele elemente geografice prin care România este o ţară privilegiată faţă de alte ţări ale lumii? Conversaţia de recapitulare urmăreşte puterea de analiză şi sinteză a gândirii elevilor. vegetaţia. Metoda comparaţiei Comparaţia în predarea geografiei are o deosebită însemnătate deoarece cu ajutorul ei se stabilesc asemănări şi deosebiri care există între obiectele şi fenomenele geografice evidenţiindu-se trăsăturile specifice ale acestora. Astfel. altitudine. a graficului. eşantioanelor de roci. Succesiunea de întrebări trebuie să cuprindă problemele esenţiale. importanţa economică.ce suprafaţă are ţara noastră? . dar câmpiile? . comparaţia între caracteristicile generale ale celor trei grupe ale Carpaţilor Româneşti. grad de populare.priviţi harta patriei şi identificaţi principalele forme de relief! . iar prin comparaţie cu dealul se formează noţiunea de munte. geneza. cu ajutorul ilustraţiilor. formativ şi informativ.care este cea mai mare apă curgătoare din România? . a hărţii etc.cum influenţează treptele de relief clima ţării noastre? . contribuind la sistematizarea.ce importanţă au apele curgătoare? .care este importanţa Mării Negre pentru ţara noastră? . întrebările trebuie să fie ordonate logic şi gradat. să evidenţieze legăturile dintre temele şi ideile între lecţii. f) Conversaţia în timpul recapitulării se face la sfârşitul unui capitol cu scopul de a repeta şi aprofunda cunoştinţele. se fac generalizări. Punând în discuţie obiecte şi fenomene geografice necunoscute în comparaţie cu cele cunoscute. prin comparaţie cu câmpia putem forma noţiunea de deal. se fac conexiuni intra. Ea însoţeşte toate celelalte metode fiind considerată de cele mai multe ori un procedeu anexă al acestora prin care se rezolvă o serie de probleme instructiv-educative care se analizează în procesul învăţării geografiei. roci. Conversaţia de tip recapitulare dă posibilitatea unui dialog activ. cu ajutorul cărora se fac relaţii cauzale.

argumentaţi de ce Delta Dunării este "rezervaţie-biosferă mondială"? Educatorul trebuie să solicite din partea elevilor comparaţie pentru identificarea reală şi exactă a elementelor puse în discuţie şi explicarea formării lor. Întrebări-problemă pot fi numeroase. o scurtă informaţie de date constituind partea participativă a problemei prin care se pun elevii în temă. primele două categorii.probleme de construire. vegetaţie de pădure şi pajişti. a) Probleme de identificare. solicită o identificare şi o clasificare a elementelor şi fenomenelor geografice din care se finalizează concluzii sub formă de generalizări (de pădurea de stejar se leagă domeniul de viaţă a unor anumite animale sălbatice). mlaştini). o ilustrată cu pădure de stejar în care se află animale sălbatice (mistreţul. Rezolvarea euristică a problemelor de geografie presupune în primul rând. cormorani şi colonii de pelicani etc.priviţi cu atenţie şi observaţi elementele care alcătuiesc acest tablou! Ce anume reprezintă ele? Cum le grupăm? Întrebările noastre. inclusiv a le verifica şi explica" (T. a abilităţilor practice a elevilor. lacuri. Problematizarea Problematizarea este "metoda didactică" de activizare prin care se solicită elevilor un susţinut şi complet efort intelectual pentru a descoperi singuri noi adevăruri.probleme de explicare şi demonstrare. problematizarea constă în aplicarea unor procedee prin care se urmăreşte crearea situaţiilor-problemă care antrenează şi dirijează gândirea elevilor în activitatea de rezolvare a acestora. Cerinţele problemei: . în comparaţie cu Lunca Dunării? . sate şi oraşe. sălcii şi răchite adăpostesc multe păsări de apă. bălţi. b) Probleme de explicare şi demonstrare La lecţia: "Delta Dunării". . râuri şi lacuri. . să explice elevii de ce râurile Argeş şi Ialomiţa când ajung în câmpie îşi schimbă direcţia către est. căpriorul. Se prezintă un tablou. raţe şi gâşte sălbatice. Unii autori grupează situaţiile-problemă în mai multe categorii: . lebede. în special în ciclul primar. lucrul cu harta până la găsirea soluţiei-problemă.36 . două elemente principale: primul. Căliman. Cu alte cuvinte. Toate activează gândirea elevilor de la observaţie. analiză. Prin acest sistem de comparaţie şi identificare contribuim la formarea unor reprezentări şi noţiuni durabile. unele păsări) specific acestui etaj de vegetaţie. deductive sau inductive. c) Probleme de construire. în general. 1973). harta patriei şi planşa cu harta deltei. Gradul de dificultate al problemei trebuie să corespundă cunoştinţelor şi nivelului de dezvoltare a gândirii. se descrie acest ţinut în care unităţile de apă domină porţiunile de uscat. Foarte frecvent sunt utilizate. vegetaţia specifică este formată din "păduri" de stuf şi papură. În urma vizitelor şi excursiilor de scurtă durată realizate în judeţul fiecărui învăţător cu elevii săi.de ce pelicanii pref delta şi nu alte sectoare ale Dunării sau râurilor. se identifică în teren mai multe elemente componente ale mediului înconjurător. Sau. şi al doilea. canale. pe baza unor lecturi geografice însoţite de imagini.probleme de identificare. ori altor lacuri din ţară? . Elevii trebuie să dispună de informaţiile necesare înţelegerii situaţiei-problemă şi rezolvării ei. unde animalele sălbatice precum şi activitatea omului cu aşezările sale. a găsi soluţiile unor probleme.cum se explică mulţimea de unităţi acvatice în Deltă (braţe ale fluviului. întrebarea care provoacă dificultatea de rezolvare pentru găsirea diferitelor soluţii. . . comparare. veveriţa. forme de relief. iar Buzăul către nord-est. precum şi preponderenţa lor în aceea zonă geografică. o gândire intuitivă care se bazează pe fondul de cunoştinţe geografice la care se poate apela în formularea de concluzii analitice. În orice situaţie problematică se disting. gârle.

. Problematizarea solicită gândirea elevilor care dispun de eforturi proprii în găsirea soluţiei. totodată îmbină elementele practice (mânuirea unui instrument. Paralel cu efectuarea operaţiilor indicate. compararea datelor şi ordonarea lor potrivit cerinţelor din planul indicat. în sala de clasă sau pe terenul geografic. . grupele având sarcini diferite. . are loc o reactualizare a cunoştinţelor însuşite anterior. de prelucrare a acestora.. deci. cu ajutorul busolei se identifică pe teren punctele cardinale. mânuirea instrumentului de utilizare. analiza. în efectuarea de către elevi sub supravegherea învăţătorului. iar învăţătorul poate interveni cu recomandări şi precizări la fiecare în parte. 1996): . Situaţia dată provoacă frământări în rememorarea traseului. La vârsta şcolară mică. cu cele teoretice (observaţia. prin care elevii sunt puşi în situaţia de a provoca şi experimenta fenomenele. Metoda experimentului stimulează spiritul de observaţie al elevilor. instrumentelor şi a altor materiale dinainte pregătite de către învăţător în cadrul laboraturului. Lucrarea experimentală este o metodă de explorare directă a realităţii. sinteza) realizându-se unitatea între cele două laturi ale instruirii. hartă.4. iar descoperirea impune o atitudine activă de căutare şi de găsire a diverselor alternative pentru găsirea soluţiei. le suscită interesul pentru descoperirea adevărului. aparat. . în care fiecare elev foloseşte instrumente adecvate şi îndeplineşte o sarcină diferită de a celorlalţi.lucrări pe grupe.lucrări experimentale aplicative care se efectuează de elevi în vederea urmăririi în practică a cunoştinţelor teoretice. care le orientează atenţia. în vederea găsirii răspunsurilor. unde dezvoltarea gândirii se află în stadiile de început bazate pe operaţii concrete. Metoda descoperirii Această metodă se află în strânsă corelaţie cu metoda problematizării. Învăţătorul va face asocieri cu valorile temperaturilor la care se declanşează fiecare fenomen în parte. învăţătorul face instructajul elevilor prin indicarea principalelor etape ce urmează a fi parcurse. realizaţi o compunere cu conţinut geografic. De ex.lucrările frontale la care toţi elevii efectuează concomitent aceeaşi experienţă.). se foloseşte cu precădere descoperirea de tip inductiv . 5. observare etc. pentru a cunoaşte în mod concret diferite manifestări ale lor. Lucrările experimentale pot fi împărţite în trei categorii după modul de organizare (I. elevii observă ceea ce se produce şi notează rezultatele sub supravegherea învăţătorului. În final. Nicola.lucrări demonstrative care se desfăşoară de învăţător în faţa clasei cu scopul de a demonstra şi confirma adevărurile transmise în lecţie. prin conversaţie se sintetizează sub formă de concluzii rezultatele experimentului. Această metodă constă. Această metodă de înv se poate realiza prin mai multe forme în raport de cerinţele didactice: a) Descoperirea de tip inductiv implică analiza în detaliu a unor date particulare care conduc la generalizări în descoperirea unor noţiuni. Ele sunt posibile când fiecare elev posedă câte o trusă de experimente. prin care se găsesc o serie de rezolvări ale problemelor din mediul înconjurător. În prealabil. răspunzând la întrebările puse. de asociere.5. d) Lucrările experimentale. stările de agregare ale apei şi transformarea acestor stări. ritmul de lucru este comun pentru toţi. Activitatea se desfăşoară cu ajutorul aparetelor.37 Alegeţi un traseu parcurs de activităţile extraşcolare şi după un plan dat. De ex. a unor experienţe cu scopul acumulării de informaţii ştiinţifice şi al observării adevărurilor transmise. cum este harta. apelează la mijloacele de învăţământ specifice geografiei..lucrări individuale. Problematizarea pune accent pe declanşarea şi crearea unor situaţii-problemă de învăţare. manual etc. urmează redactarea compunerii potrivit impresiilor şi trăirilor emoţionale ale elevilor în acele acţiuni. După specificul şi finalitatea specifică se pot desfăşura în mai multe variante: . a elementelor observate şi explicate cu acel prilej. inclusiv formarea deprinderii de lucru cu harta.

un mulaj cu formele principale de relief. La tema "Formele de relief" se pun la dispoziţia elevilor mijloace concrete de învăţământ: planşă-poster cu ilustraţii despre câmpie. dealuri şi munte. la adevăruri noi. de munte. urmărindu-se o serie de caracteristici: înălţimea. harta Carpaţilor. la judecăţi particulare. de deal şi podiş. unităţile mari de relief străbătute.). intuind cu uşurinţă elementele analizate pas cu pas. ulterior. . să analizeze. ci. reguli. însuşite anterior pentru a ajunge. se cer: . vegetaţia naturală sau cultivată şi să le descopere pe fiecare în parte: câmpie. elevii trebuie să cunoască toate datele necesare. De exemplu. De ex. se poate ajunge la generalizări şi definiţia noţiunii de forme de relief. învăţarea devine activă. când elevul pleacă de la cazuri generale (definiţii. munte precizându-le trăsăturile specifice observate. La tema "Apele curgătoare din România" se descoperă: locul de unde izvorăşte râul. de observaţie şi de clarificare a noţiunii respective (ex. planşei şi hărţii se reconstituie noţiunile descoperite în teren cu ajutorul simbolurilor sau semnelor convenţionale. pe rând. harta fizică reprezentând prin culori formele de relief menţionate. treptat. Se va cere elevilor să deseneze. Această formă de descoperire ajută la întipărirea în minte pentru totdeauna a fenomenului sau elementului geografic respectiv." Metode de explorare şi descoperire a) Observarea geografică constituie metoda esenţială în procesul de formare a reprezentărilor şi noţiunilor geografice. În etapa finală ei descoperă pe hartă prin exemplificarea unui râu. ce se bazează pe structuri logice. f) Descoperirea dirijată este cea în care învăţătorul conduce descoperirea elevilor prin sugestii. dezvoltă interese şi aptitudini explorative şi experimentale etc. c) Descoperirea pe hartă. Noţiunea se consolidează şi prin alte operaţii executate de elevi: realizarea din plastilină colorată a diferitelor forme de relief sau modelarea acestora la lada cu nisip ori în terenul geografic amenajat.: izvor. legi etc. se desenează pe tablă cu cretă colorată. întrebări ajutătoare etc. să compare aceste forme de relief. "Ceea ce se obţine prin efort propriu nu se reduce la o simplă întipărire în memorie. deal. are caracter operaţional. iar învăţătorul supraveghează şi controlează acest proces. râu. cele trei mari subdiviziuni ale Carpaţilor şi să le noteze pe hartă.. Oricare ar fi formele de descoperire. oraşele mari prin care trece râul şi gura sa de vărsare. toate urmărind canalizarea preocupărilor spre cerinţa finală. pe baza ilustraţiilor.să descopere cele cinci vârfuri cu altitudinile marcate în subdiviziunile Carpaţilor şi să le noteze corespunzător. influenţează temperatura şi precipitaţiile. Deoarece elevii ciclului primar au o gândire dominant intuitivă se impune cu acuitate atât observarea directă în natură a elementelor şi fenomenelor geografice. e) Descoperirea independentă predomină activitatea elevilor în mod independent. pornind de la precizarea generală că acestea sunt răspândite sub formă de zone sau etaje după formele de relief argumentând. informaţii suplimentare. sub formă de hartă mută pe care sunt trecute apele care îi delimitează în grupele principale şi înălţimile de peste 2 500 m în cinci vârfuri. care. caracteristicile fiecărui etaj în parte: de câmpie. iar elevii în caiete.). principii. afluenţii principali. are un suport real. În lecţia bazată pe descoperire deductivă. În final. la rândul lor. la tema "Vegetaţia şi animalele din România". se dă ca fişă de lucru. cât şi utilizarea pe scară .elevii să descopere după poziţia geografică în teritoriu. reprezentând apele curgătoare. însoţind celelalte metode de învăţământ. deoarece rezultatul descoperirii este întotdeauna o nouă achiziţie. panta. forme de relief diverse etc..38 b) Descoperirea în natură a unor elemente şi fenomene geografice sub dirijarea învăţătorului pentru a se urmări conţinutul unor noţiuni concrete de către elevi. concret. În clasă. d) Descoperirea deductivă se realizează în procesul de învăţare. fondul de informaţie cu care să descopere apoi mai departe anumite noţiuni generale. mulajului.

. Stâna de Vale. în funcţie de obiectul observării. vulcani. sinteze etc. nebulozitatea. Observaţii geografice complexe şi distincte se pot face şi în timpul excursiilor. De ex. Holod etc. Modelul prezintă intuitiv şi simplificat un obiect sau un fenomen complex. pe bază de substitute (ex. Calendarul naturii (care cuprinde temperatura aerului. desenul schematic. ceea ce antrenează gândirea creatoare a elevului. se compară raportul hidro. tipuri de ţărm. legătura dintre căile ferate din interiorul şi exteriorul lanţului carpatic) etc. Modelarea şi modelul în predarea geografiei Modelul şi modelarea este o direcţie metodologică de mare eficienţă în procesul de învăţământ pentru formarea la elevi a deprinderilor de autoinstruire. ilustrative şi demonstrative. roci. Cele mai folosite modele în cadrul orelor de geografie sunt: . de investigare şi cercetare pentru a înarma elevii cu instrumente de cunoaştere..).: un izvor.). filme. schema sau planul de studiu. cercetarea. amplasarea termocentralelor aproape de bazinele carbonifere etc. mulajele şi machetele care reprezintă forme de relief. dacă cerul este acoperit cu nori. ape curgătoare şi stătătoare. harta.. Modelarea este strâns legată de alte metode folosite la lecţiile de geografie: problematizarea. la lecţia "Energia electrică". elevii trec de la modelul grafic la cel logic şi astfel se educă flexibilitatea gândirii. De ex. pe baza unui plan de studiu (tot model grafic).. . văd obiectele şi fenomenele dar. diapozitive etc. sub dirijarea învăţătorului. la Ştei. de aceea modelul este un valoros material intuitiv şi izvor de cunoştinţe. al şcolii. ei pot exprima cunoştinţele dobândite printr-o suită de propoziţii logice: direcţia principalelor căi ferate şi răspândirea lor în interiorul şi exteriorul lanţului carpatic. de ridicare la un nivel superior de abstractizare. sau poate fi indirectă. Copiii privesc lumea înconjurătoare. învăţarea prin descoperire. Observarea poate fi directă. Modelele au funcţii cognitive.modelul logic. adică exprimarea corectă a unui şir de propoziţii în ordine logică. Deci. cursul râului. Modelarea este un procedeu care presupune studierea. Observarea poate fi organizată în grup sau individual.39 largă a materialelor intuitive pe baza cărora se pot forma reprezentări corecte şi solide şi implicit noţiuni geografice. tablouri. Se pot face comparaţii cu alte regiuni privind clima.). dacă sunt precipitaţii şi sub ce formă. elevii observă starea fenomenelor atmosferice: strălucirea Soarelui. Perioada de timp a observării poate fi mai lungă sau mai scurtă. cu ajutorul observaţiei elevii participă activ la procesul cunoaşterii. După observaţiile directe în natură se prezintă termometrul cu ajutorul căruia se observă sistematic temperatura aerului şi se notează în "Calendarul naturii". să sesizeze ceea ce au în comun şi ceea ce le deosebeşte. planul clasei. după ce elevii au studiat un model grafic (harta căilor ferate. Observarea de comparare şi analiză este frecvent aplicată la foarte multe lecţii (ex. Se poate vizita o staţie meteorologică din apropiere (în cazul zonei Beiuşului. dacă bate vântul sau nu etc. . pentru că numai astfel exersăm procesele de adâncire a cunoaşterii. când se percep elementele direct în natură (ex. dobândirea de cunoştinţe pe baza unor modele.modele grafice: semnele convenţionale. precipitaţii. al satului.modele fizice: globul geografic.şi termocentrale. forme de relief etc. În geografie cercetarea pe bază de model este necesară pentru că elevul nu are întotdeauna posibilităţi să cerceteze obiecte şi fenomene direct în natură. când elevii au ocazia să vadă mai multe elemente şi complexe geografice.: fotografii. Este necesar să se treacă de la modelele fizice şi grafice la cele logice.: la "Relieful României"). direcţia vântului etc. nu ştiu să observe. De aceea. Pe baza percepţiei directe.) va fi completat de către elevi.) cu prilejul drumeţiilor sau excursiilor. la capitolul "Noţiuni de meteorologie". La o lecţie cunoştinţele se pot dobândi după un singur tip de model sau după mai multe tipuri de modele (ex. Aceleaşi observaţii se fac şi asupra celorlalte elemente ale atmosferei şi se fac corelaţii. învăţătorul este acela care formează la elevi priceperea şi deprinderea de a observa. o confluenţă.

Cu cât elevul vine în contact direct cu lumea reală a obiectelor şi fenomenelor. Aceste mijloace pot fi utilizate în foarte multe lecţii de geografie fizică. filmele cu trucaj au funcţii demonstrative. un model intuitiv fie în stare naturală din mediul geografic înconjurător. simbolic. Desenul geografic reprezintă imaginea grafică a cunoştinţelor geografice şi este utilizat pentru înţelegerea fenomenelor şi proceselor din conţinutul lecţiei şi poate fi executat în orice moment al lecţiei. diagramele servesc investigării. Metoda demonstraţiei a) Demonstraţia cu ajutorul obiectelor. adică la serviciul diferitelor materiale ilustrative şi mijloace demonstrative care sunt în măsură se redea cu mai multă sau mai puţină fidelitate ansamblul de obiecte şi de fenomene despre care elevii urmează să ia cunoştinţă. Învăţătorul nu poate totdeauna să efectueze lecţia pe baza unor realităţi naturale cu care elevii să ia cunoştinţă în mod nemijlocit.: planul. e) Demonstraţia cu ajutorul diapozitivelor şi a diafilmelor constituie fidel o realitate din teren. . cursul apelor de munte. . Nicola. ca metodă de învăţământ constă în utilizarea unor obiecte. ilustrează obiectele originale. Ilustraţiile trebuie să fie reprezentative pentru fenomenenul studiat sau ilustrat de preferinţă în culori pentru a fi atractive şi să reflecte cât mai real elementele puse în discuţie. ilustraţiilor tematice. Se va alege secvenţa de lecţie în care va fi proiectat filmul care nu trebuie să depăşească 15 minute. experienţe etc. Filmul-lecţie prezintă fenomenele. 1996). grafic. "Demonstraţia. harta. consultarea listei cu filme. În aceste condiţii a apărut necesitatea practică de folosire a mijloacelor de învăţământ demonstrativ şi intuitiv care să asigure baza perceptivă şi sugestivă pentru realizarea unor lecţii mai atractive. Colecţia de vederi şi ilustraţii tematice pot fi grupate în colaje tematice şi planşe-poster din carton cu ilustrarea conţinutului lecţiei sau în albume tematice. Metoda utilizării filmului didactic Metoda utilizării filmului didactic impune vizionarea sa dinainte. va recurge la substituentele realităţii. în vederea acumulării de informaţii despre ele şi familiarizării cu executarea corectă a soluţiilor respective" (I. a peşterii. erupţia unui vulcan. fotografiilor. serveşte pentru ridicarea diferitelor forme de relief. El nu trebuie să înlocuiască desenul din manual sau alte materiale mai eficiente. Cea mai mare eficienţă în învăţare. fie material ilustrativ. accesibilitatea pentru elevi. casete video. mijloace audiovizuale etc. Demonstrarea cu ajutorul filmului didactic oferă elevilor posibilitatea observării fenomenelor şi elementelor îndepărtate. mai mult sau mai puţin schematice ale acestora. în mişcarea lor naturală: valurile mării. în special pentru elevii din învăţământul primar.40 De ex. mai vii.. inaccesibile lor. a unei termocentrale. La baza demonstraţiei se află întotdeauna o sursă. mai bogate în conţinut.lada cu nisip. . În acest caz. cercetării şi cunoaşterii realităţii. permiţând studierea amănunţită a detaliilor deoarece sunt vizibile prin proiecţie pe ecran de toţi elevii din clasă. c) Demonstraţia prin desenul pe tablă.macheta tunelului. procese sau reproduceri. inundaţii. cu atât îşi va forma elevul reprezentări şi noţiuni mai clare şi mai precise cu semnificaţie ştiinţifică putând să opereze cu ele cu mai multă uşurinţă şi siguranţă. avalanşe etc. precum şi executarea sau producerea în faţa elevilor a unor acţiuni. b) Demonstraţia conţinutului lecţiilor cu ajutorul materialului intuitiv. fenomene. ca şi mulajele unor forme de relief. procesele şi evenimentele în ordinea impusă de lecţie. pentru a se analiza calitatea. o are percepţia directă a obiectelor şi fenomenelor din mediul natural unde învăţătorul argumentează un adevăr sau altul dirijând observarea acestora. fenomenelor şi proceselor în starea lor naturală. d) Demonstraţia cu ajutorul tablourilor.

. în vederea găsirii răspunsului corespunzător la o serie de probleme ce se întâlnesc în practică. observarea în natură. se vor scrie pe tablă ideile sistematizate paralel cu localizarea pe hartă a elementelor şi fenomenelor observate. eliminarea situaţiilor de abordare fugitivă sau formală a discutării exerciţiilor. principii. Metoda exerciţiilor are o sferă largă de aplicabilitate. ţinând seama de vârstă şi de capacitatea de înţelegere a elevilor. a face un lucru de mai multe ori în vederea dobândirii unei îndemânări. Astfel. pe terenul geografic. Poate fi folosită la lecţiile din clasă în cabinetul sau sala specializată. Aşadar. a efectua un exerciţiu înseamnă "a executa o acţiune în mod repetat şi conştient. test geografic. c) favorizează dezvoltarea gândirii independente a elevilor de mobilizare a eforturilor proprii. Exerciţiul este o metodă care face parte din grupajul metodelor algoritmice deoarece presupune respectarea riguroasă a unor prescripţii (reguli. Apoi. Exerciţiile motrice sunt cele care conduc spre formarea de priceperi şi deprinderi în care predominantă este componenta motrică cum sunt: mărimea aparatelor. Metoda exerciţiilor Această metodă vizează accentuarea caracterului practic aplicativ al procesului de învăţământ. sunt de două categorii: motrice şi operaţionale (I. operaţii). cu orizontul local. există numeroase feluri de exerciţii. încât să solicite în mod complex gândirea elevilor. probleme etc. . a altor cărţi şi a hărţilor şi până la probleme de rezolvat cuprinse în manuale sau formulate de învăţător. a unei deprinderi" (I. Metode bazate pe acţiune. desenarea semnului convenţional şi apoi identificarea pe hartă. b) înţelegerea de către toţi învăţătorii a locului şi rolului exerciţiilor în ansamblul muncii didactice. 1980). chestionar. din practică. Nicola. c) calitatea exerciţiilor din manual. conduce spre o finalitate prestabilită. stabilesc relaţii de cauzalitate între fenomenele vizionate. ca şi a celor elaborate de fiecare învăţător. 1996). noţiunea de râu). Nicola. în funcţie de conţinutul lor. privind folosirea de către elevi a manualului. elevii reiau imaginile vizionate. începând de la cele mai simple. Exerciţiile. Valorificarea eficientă a acestei metode depinde de: a) alcătuirea cu responsabilitate a exerciţiilor din manuale. trebuie să fie de aşa natură concepute. Nu se poate forma o reprezentare sau o noţiune doar printr-o simplă explicare verbală (de ex. prin exerciţii repetate de observare a unor imagini. Exerciţiile operaţionale sunt acele exerciţii care contribuie la formarea operaţiilor intelectuale. Formarea deprinderilor motrice sau intelectuale. ci. cât şi în excursii (aplicaţiile practice). .. Pe plan mintal. este posibilă numai prin efectuarea repetată în mod conştient a unor acţiuni motrice sau intelectuale. b) asigură fixarea şi consolidarea cunoştinţelor predate elevilor.41 După proiecţia filmului se vor face analize şi suprinderea ideilor esenţiale. Cerghit. indicarea lor spre rezolvarea şi urmărirea exigentă de către învăţător la fiecare lecţie. uneltelor etc. Desfăşurarea exerciţiilor de geografie în ciclul primar au un rol însemnat şi constă în următoarele: a) contribuie la însuşirea de către elevi a cunoştinţelor în contact cu unele date şi probleme din realitate. precum şi înţelegerea utilităţii geografiei în ansamblul lor. începând cu clasa a III-a. instrumentelor. Exerciţiile geografice sunt prezentate elevilor sub formă de întrebări. în mod gradat. ea trebuie folosită la toate clasele. 1996). Exerciţiul şi algoritmizarea Exerciţiul constituie o metodă didactică fundamentală care se bazează pe acţiuni motrice sau intelectuale ce se repetă relativ identic cu scopul automatizării unor modalităţi sau tehnici de lucru de natură motrică (manuală) sau mintală (I.

de observare şi analiză. se explică şi se demonstrează concret modul de rezolvare a unui model în mod corect. se actualizează cunoştinţele necesare rezolvării. făcând-o mai uşoară. 2.corective. modelul iniţial de rezolvare a unui exerciţiu este greşit. c) după funcţiile îndeplinite există exerciţii: .de iniţiere (introductive sau de acordare). elaborarea algoritmilor şi aplicarea lor pentru rezolvarea cerinţelor obiectivelor propuse în lecţie (I. Urmăriţi modul de funcţionare a busolei. în vederea rezolvării unor probleme tipice şi a asimilării pe această bază a cunoştinţelor. .. . Indicaţi punctele cardinale în raport de indicaţia busolei şi de poziţia corpului (în faţă este nordul. . Identificaţi forma liniei orizontului. constituite dintr-o succesiune de secvenţe sau operaţii. 3. Dacă. 1996). pentru a se evita o învăţare mecanică. 6.de bază (de fixare şi consolidare).de evaluare şi verificare. Elevii trebuie să-şi fixeze în plan mintal componentele şi succesiunea operaţiilor. Nicola. exerciţii de observare a orizontului şi a liniei orizontului: 1.de exprimare concretă (desen. în stânga apusul). Ne deplasăm în alt loc unde linia orizontului are o altă perspectivă mai îndepărtată. Enumeraţi obiectele situate pe linia orizontului în direcţia. de echipă şi frontale.42 Adăugând şi alte criterii de ordonare a exerciţiilor. 4. 5. Observaţi în zare locul unde cerul ni se pare că se uneşte cu suprafaţa pământului (cu obiectele de pe pământ). Metodologia învăţării prin exerciţii semidirijate. Metoda algoritmizării constă în elaborarea şi aplicarea unor scheme. 4. . Întindeţi o mână lateral. Sau se pot exemplifica exerciţii de orientare cu ajutorul busolei. . Elevii trebuie să rezolve exerciţiile pas cu pas.de exprimare abstractă (lectură. după Maria Eliza Dulamă (1996). Identificaţi şi enumeraţi obiectele situate pe linia orizontului. . de orientare). . Se disting în cadrul acestei metode două niveluri complementare.de asociaţie. apare o învăţare defectuoasă. . Enumeraţi obiectele care au apărut şi obiectele care au dispărut de la orizont pe parcursul deplasării noastre. deci.aplicative.. Observaţi componenţa busolei. 6. să exerseze operaţiile conştient pentru a putea să utilizeze mai departe cunoştinţele şi deprinderile însuşite în situaţii noi. astfel: a) după forma de organizare a rezolvării există exerciţii individuale. în spate sudul. 1. . se stimulează atenţia.de creaţie (descrieri şi compuneri geografice). b) după gradul de intervenţie al învăţătorului există exerciţii dirijate (de tip algoritmizat.recapitulative.. se comunică elevilor obiectivele operaţionale cerute în efectuarea exerciţiilor. notiţe). respectiv cu determinarea riguroasă a operaţiilor de efectuat şi a succesiunilor specifice). concomitent cu formarea capacităţilor operaţionale corespunzătoare. confuză.operatorii (de mânuire). iar reînvăţarea sau dezvăţarea este mai dificilă decât o învăţare corectă. . 3. semidirijate (semi-algoritmizate) şi exerciţii libere sau autodirijate. cu precizie şi claritate. Rotiţi busola spre stânga sau spre dreapta până când nordul de pe cadran ajunge în dreapta acului negru. dar şi dobândirea unor procedee cu caracter în forme noi. precizează că în timpul lecţiei. 2. Prin exerciţii se asigură însuşirea cunoştinţelor. în dreapta răsăritul. Aşezaţi-vă cu faţa în direcţia nordului. se predau informaţiile noi. De exemplu. 5. acestea se mai pot grupa. . prin repetare şi transfer a tehnicilor de execuţie. .

ape curgătoare. "Rebus geografic". Se va indica un itinerariu pe care se vor nominaliza câteva oraşe. întâlniri cu invitaţi: arheologi. "Loto geografic". De exemplu. "Lanţul geografic".). jocul "Lanţul geografic" este simplu şi uşor de realizat. sub formă de concurs. pot cuprinde concursuri (gen: "Cine ştie câştigă". a gândirii şi imaginaţiei. Serata geografică se planifică de către învăţător încă de la începutul semestrului cu fixarea datei. localităţi etc. de la munte. Materialele colectate se pun în vitrină însoţite de notiţă explicativă (de ex. Jocul didactic folosit în predarea şi învăţarea geografiei Ca metodă activă de însuşire şi consolidare a cunoştinţelor. care se pot organiza şi cu elevii clasei a III-a. . completează pregătirea elevilor şi le sporesc interesul pentru geografie. de pe litoralul Mării Negre etc.: calcar din Padiş. însoţit de cadrul festiv adecvat. tabele. menţionăm: "Harta de contur".). Elevii grupei câştigătoare vor prima nota (calificativ) maximă. tehnica jocului: se alege tema (munţi. "Concursuri de ghicitori". Se pot afişa şi alte materiale: scheme. Fiecare exponat trebuie să fie însoţit şi de explicaţia necesară. Elevii trebuie să descrie. bauxită din Munţii Pădurea Craiului. Expoziţiile geografice Cu elevii clasei a IV-a se pot organiza expoziţii geografice. Expoziţia se organizează pe diferite teme: "Comuna noastră". din depresiuni. geografi etc. istorici. Pe peretele din faţa vitrinei se pot afişa: fotomontaje cu vederi color din peisajul românesc. locul de defăşurare şi programul de prezentare. harta în bucăţele etc. din Delta Dunării. Jocurile geografice pe hartă sunt reprezentate prin excursiile imaginare pe harta judeţului şi a ţării. "Din ce direcţie bate vântul?". granit (granodiorit) din Pietroasa etc. pe învăţător în cunoaşterea capacităţii elevilor. părinţi. Jocurile se pot organiza individual sau pe grupe de elevi. Sunt invitaţi şi alţi factori: solişti vocali. "Călătorii imaginare pe hartă". precum şi a regulamentului jocului. asigură o atmosferă plăcută etc. "Oraşul nostru". Jocul didactic asigură lărgirea orizontului geografic. a temei şi bibliografiei corespunzătoare. ajutând. desigur. elevi ai altor clase etc. "Scrierea denumirilor geografice". scriitori. colecţionarea unor legende. Seratele geografice Seratele. a interesului pentru lărgirea culturii geografice. . formaţii de dansuri populare.43 . forme de relief. ape. jocurile geografice constituie una din activităţile instructiv-educative în afară de clasă şi chiar în timpul predării unor noţiuni geografice.. secţiuni transversale prin relief etc. Prin latura lor instructivă. "Filatelia". învăţătorul trebuie să colaboreze cu profesorii de la alte discipline: istorie şi de limba română. În funcţie de cunoştinţele elevilor se vor acorda punctaje. să caracterizeze aceste obiective geografice citind şi interpretând harta. Se dau sarcini elevilor pentru consultarea bibliografiei (învăţarea unor poezii. Metode bazate pe utilizarea textului scris Folosirea manualului. jocurile contribuie la dezvoltarea spiritului inventiv şi creativ.). prin al căror conţinut. cunoaşterea din timp. de la câmpie. "Loto geografic" etc. Reuşita jocurilor geografice presupune. la cercetarea geografică. "Pe cărările patriei noastre" etc. Astfel de jocuri se folosesc mai cu seamă în cadrul activităţilor cercului de geografie şi în excursii. localităţi după tema aleasă. dotat cu premii. studiul costumelor naţionale din zona respectivă. Manifestarea trebuie să aibă un caracter cultural-artistic. recitatori. Se pot folosi: harta mută a judeţului sau a patriei. de către elevi. totodată. munţi. etc. a dicţionarului geografic şi a altor cărţi . Dintre jocurile ce se pot organiza cu elevii. selecţionarea soliştilor de muzică populară sau uşoară etc). Pentru pregătirea acestor activităţi. Elevii sunt obligaţi să denumească râuri. dezvoltă dragostea pentru frumuseţile patriei.

Este metoda care se foloseşte pe toate treptele învăţământului în forme diferite. lecturile geografice etc. noţiunile mai abstracte. Metoda de lucru cu harta Harta reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de învăţământ legat de specificul geografiei.scrierea clară. explicarea acestuia şi redactarea schiţei pe tablă cu ideile principale. Activitatea dirijată presupune citirea textului pe secvenţe. clară. . îl completează.succesiunea logică a ideilor izvorâte din lecţia care alcătuiesc planul de idei. inclusiv de predarea ei ca obiect de învăţământ în şcoală. elevii percep lecţia în întregime. schiţele sau desenele care explică şi completează lecţia redactată pe tablă reprezintă un model de organizare a caietului de notiţe al elevului. sugestiv. Utilizarea tablei impune mai multe cerinţe. în special pentru elevii ciclului primar: .spaţiul tablei să fie proporţionat în aşa fel încât paralel cu conţinutul scris (de ex. a desenelor. să-i corespundă desenul explicativ (în partea dreaptă). întregul conţinut să rămână până la sfârşitul lecţiei. reportaje etc. sau de pe planşă. Munca cu manualul este de două feluri: dirijată şi independentă. semne convenţionale care uşurează munca învăţătorului şi elevului. Se crează mare economie de timp pentru învăţător şi pentru elevi. Deprinderea de scriere sistematică şi schematizată se formează la elevii mici odată cu activitatea învăţătorului care utilizează tabla oferindu-le în fiecare oră modalităţi diverse de întocmire a conţinuturilor schematice de lecţii cu utilizarea cretei colorate.). . dicţionarul şi alte cărţi cu conţinut geografic. elevii continuă această metodă după modelul făcut în clasă. conducând la însuşirea celor predate în clasă într-un procent ridicat. pentru completarea planului de studiu.desenul explicativ trebuie să fie clar. Aceste caiete se verifică periodic. scris în partea stângă). ilustraţii etc. Folosirea tablei la lecţiile de geografie Tabla constituie unul din mijloacele indispensabile procesului de învăţământ la toate nivelele. constituie un sistem de acţiuni prin care se urmăreşte formarea priceperilor şi deprinderilor necesare în vederea utilizării corecte şi eficiente a manualelor şi a altor cărţi ca surse de informare. denumirile proprii după ce au fost explicate în prealabil. curiozităţi geografice. grafice. Paralel cu învăţătorul. nuanţată a titlului lecţiei. în funcţie de particularităţile de vârstă şi de sursele de informare utilizate. . note de călătorie.44 Lucrul cu manualul. alte cărţi. Prin schema conţinutului de idei de pe tablă.se mai scriu pe tablă. . când se face fixarea cunoştinţelor învăţate.scrierea expresivă. a ilustraţiilor. după planul scris pe tablă asociat cu desenul explicativ de pe tablă. elevii îşi notează în caiete conţinutul scris pe tablă. diagrame. . îngrijită. simplu. Elevului i se cer sarcini de lucru pe materialul gata pregătit după care construieşte răspunsuri. . Rolul acestei metode constă în acţiunea cadrului didactic de a-i introduce pe elevi în tehnica folosirii textului scris. să exprime realitatea obiectului din natură. . legende. pot face unele legături mai rapide între secvenţele lecţiei pentru realizarea obiectivelor operaţionale. La fel se dau indicaţii cum să se folosească dicţionarul. sau înrudite cu geografia (descrieri. În prezent au apărut o serie de caiete didactice care însoţesc manualul. . în cea independentă. graficilor şi a hărţilor cu semnele convenţionale corespunzătoare al căror conţinut completează textul scris. cu harta. se realizează fixarea cunoştinţelor.este recomandat (la clasa a III-a şi a IV-a) ca tabla să nu se şteargă în timpul predării lecţiei. .. hărţi mute. Conţinutul de idei. corectă şi fără prescurtări (care ar putea crea confuzii). având o suită de desene. cursivă. definiţiile. toate acestea. a simbolurilor.

pe când harta oferă dintr-o singură privire.aşezările (oraşe. în loc de: mai sus. Alte cerinţe de lucru cu harta sunt: . Harta constituie principalul mijloc de informare. haşuri.localizarea elementelor se face după punctele cardinale: mai la nord. a întinderii şi repartiţiei spaţiale. expunere şi instruire geografică. . sau o activitate didactică desfăşurată în clasă. cifre. micşorată la scară convenţională şi generalizată a suprafeţei terestre pe un plan pe care este redată repartiţia spaţială a diferitelor elemente naturale şi social-economice de pe un anumit teritoriu sau de pe întreaga planetă. sau în excursii şcolare. izolinii etc. sate) se vor indica după semnul convenţional şi nu unde este scrisă denumirea care ocupă o suprafaţă mai mare. Trebuie formată deprinderea la elevi de a localiza pe hartă. să citească şi să interpreteze harta. relaţia dintre formele de relief şi etajele de vegetaţie. simboluri geometrice. Obiectele şi fenomenele din natură sunt reprezentate pe hartă prin semne convenţionale în plan. Citirea şi interpretarea hărţii sunt laturi ale aceluiaşi proces şi numai luate împreună. suprafaţă. de reciprocitate care există între diverse fenomene fizico-geografice sau economico-geografice. cerute de o anumită lecţie. Legăturile de ordin topografic sunt cele mai simple şi se referă la reprezentarea pe hartă a elementelor geografice care sunt redate şi intuitiv. mai la sud. respectiv. în sensul direcţiei de curgere a râului. orientare în teren. amplasat la "poarta" Deltei Dunării etc. de deal şi podiş. adică de la izvor către vărsare. Utilizarea hărţii în activitatea didactică. să descifreze legenda. densitate. Legăturile de ordin logic indică relaţiile de interdependenţă. o imagine simultană şi sugestivă a conţinutului geografic. cunoaştere. ca de pildă: zăvoaiele formate din salcie. termocentralele de la Rovinari şi Turceni sunt amplasate în apropierea bazinului carbonifer Motru-Rovinari etc. oferă posibilitatea de a le descrie după caracteristicile lor: altitudine. După identificarea pe hartă a elementelor solicitate. Tulcea este port la Dunăre. să localizeze pe hartă elementele din conţinutul lecţiei.. A citi harta înseamnă a cunoaşte mai întâi semnele convenţionale.indicarea corectă a râurilor. iar cu ajutorul lor. legături simple între două obiecte: oraşul Arad este situat pe malul Mureşului în vestul ţării. Harta murală trebuie totdeauna raportată la hărţile din manual şi atlas. răchită se află de-a lungul apelor curgătoare. să se identifice elementele şi fenomenele geografice reprezentate pe hartă. respectând o poziţie favorabilă observării de elevi. datorită pantei mari şi rocilor dure. mai jos. Într-un text geografic. mai la dreapta etc. Elevii trebuie învăţaţi să identifice tipul hărţii. Harta redă elementele din natură în mod convenţional şi intuitiv cu ajutorul semnelor convenţionale care pot fi de mai multe tipuri: culori. de ordin logic. lungime. De ex. . ori în teren. se aşează în stânga hărţii iar localizările vor fi făcute cu ajutorul unui indicator.. a evoluţiei în timp a elementelor şi fenomenelor geografice. litere. Trebuie să dirijăm atenţia elevilor spre observarea şi stabilirea legăturilor între diferite obiecte şi fenomene geografice care sunt de două feluri: de ordin topografic şi. în orizontul local. ca privite de la înălţime. la est etc. plop. conduc la o cunoaştere a conţinutului hărţii.45 Harta geografică este o reprezentare grafică. cursurile repezi şi cu cascade ale râurilor şi defileele acestora se formează în zona de munte. . descrierea şi explicarea elementelor şi fenomenelor geografice se face în mod succesiv conform evoluţiei lor. această etajare este dată şi de etajele climatice care sunt influenţate tot de dispunerea treptelor de relief (climat de câmpie. de munte). A interpreta harta înseamnă a înţelege relaţiile dintre obiectele şi fenomenele reprezentate pe hartă prin semnele convenţionale şi a le explica potrivit cerinţelor obiectivelor operaţionale din lecţia dată. tot harta. Harta constituie cel mai important material didactic utilizat în predarea-învăţarea geografiei. grad de fragmentare. cercetare. sau mai concret.

călătorii imaginare (pe drumuri. heliograf. hărţi executate de elevi etc. O condiţie esenţială pentru eficienţă este localizarea celor observate pe diapozitive. Diapozitivele şi foliile geografice Retroproiectorul este un aparat care ne prezintă pe ecran: fotografii. sectorul de geomorfologie.46 Procedeele de lucru cu harta sunt numeroase şi diferite: utilizarea ilustraţiilor. mai ales la lecţiile de fixare şi consolidare. educativă şi formativă. alte materiale ajutătoare. cât şi în cadrul activităţilor extraşcolare. reduse la scară. o ladă cu nisip. cum ar fi: platforma meteorologică. etc. . aspectomat). . Platforma geomorfologică cuprinde. Folosirea terenului geografic în predarea geografiei are multiple aspecte metodicodidactice şi ştiinţifice pozitive în însuşirea activă şi temeinică de către elevi a cun geografice. Retroproiectorul şi diascolul pot fi folosite la toate tipurile de lecţii şi în oricare din momentele lecţiei. roza vânturilor. Sectorul de hidrologie marină cuprinde macheta bazinului Mării Negre şi macheta unui bazin oceanic. apoi harta mută. gradate de la +55o la o -35 C. girueta şi anemometrul. termometru de maximă (gradat de la -30 la +50 oC). . unde se pot studia. barometrul aneroid. scheme. cu un bazin hidrografic (care foloseşte şi studiilor de hidrologie) şi. analiza şi experimentarea unei arii cât mai largi de fenomene şi procese din natură. . dintre care menţionăm: indicatorul stelei polare. fiindcă pot fi arătate în număr mare. sectorul de hidrologie marină. . harta în bucăţele. pe căi ferate. Punctul astronomic cuprinde: o serie de dotări şi aparatură. eventual. terenul geografic trebuie să îndeplinească următoarele sarcini metodico-didactice: .să se coreleze şi să se acopere un număr cât mai mare de lecţii pe parcursul claselor IIIVIII. Terenul geografic Fiecare şcoală trebuie să aibă un teren geografic din care nu trebuie să lipsească platforma meteorologică. scheme şi chiar întrebări. un teren pentru modelare naturală. În cabinet se pot organiza numeroase activităţi atât în cadrul orelor propriu-zise. ceas solar. diferite fenomene.). termometre pentru măsurarea temperaturii solului. pluviometrul. Cabinetul sau sala specializată trebuie să conţină hărţi. seratele se pot organiza aici etc. La clasă se pot utiliza hărţile din manual şi din atlasul şcolar.să contribuie la formarea unui sistem de priceperi şi deprinderi de cercetare ştiinţifică şi investigaţie independentă la elevi. etc. Diapozitivele întrunesc atât avantajul tablourilor. eclimetrul. astfel încât fenomenele însuşite la ora de clasă să-şi găsească o corespondenţă cât mai bună în realitatea din orizontul local sau în fenomenele studiate pe terenul geografic. chiar calculator. diagrame şi grafice comparativ şi chiar schema lecţiei. unde elevii sunt mobilizaţi să răspundă la ele. deoarece pot fi văzute de întreaga clasă. o mică bibliotecă de specialitate.să permită observarea. tablouri în culori sau alb-negru. retroproiector. aparate de proiecţie (epidiascol. în principal. psihrometrul şi higrometrul. inclusiv cele ce sunt mai greu accesibile în realitatea înconjurătoare. activităţi independente.să se axeze într-o măsură însemnată pe elementele şi fenomenele geografice din orizontul local şi apropiat. Pentru a-şi îndeplini utilitatea ştiinţifică. indicatorul meridianului şi paralelei locului etc. Platforma meteorologică trebuie să cuprindă: termometre obişnuite. higrometrul cu fir de păr. ca loc de organizare a procesului de învăţământ. Pe folie învăţătorul poate desena din timp obiecte geografice. Terenul se poate realiza în mai multe sectoare. planşe. sectorul orizontului local. Cabinetul de geografie sau sala specializată Principala funcţie a cabinetului o constituie funcţia didactică. cât şi pe acelea ale fotografiilor. sectorul pentru măsurarea mărimilor. termometrul de minimă cu alcool (gradat de la -45 la +45oC). pe Dunăre sau râuri etc. gnomon.

forme de organizare a ativităţii instructiv-educative în şcoală (în clasă şi în afara ei). V. lecţie introductivă. Chiş. sistematice. combinarea mai multor etape. timp. După locul de desfăşurare. Didactica generală precizează următoarele tipuri şi variante de lecţii . pe lot. dar şi factorii variabili care determină variantele fiecărui tip de lecţie. localităţii. conţinut. 1995). lectura suplimentară. Privită ca o sinteză a elementelor sistemului de instruire şi educare (obiective. dezvoltarea temei acasă. concursuri etc. Ionescu. vizionări de spectacole etc. învăţarea independentă. detaliile reliefului. TIPURI FUNDAMENTALE DE LECŢII Drept criteriu în stabilirea tipurilor de lecţii este considerat obiectivul fundamental urmărit. învăţarea prin recenzare. Formele de lucru pot fi: . fiecare lecţie purtând numele acestui obiectiv (M. teme pentru acasă. 1992).activităţi individuale (munca independentă. modelul Gagné. munca în laborator.forme de organizare a activităţii instructiv-educative extraclasă (activităţi de club. de cercuri. Robu. evaluare. o formă a procesului de învăţământ prin intermediul căreia o cantitate de informaţii este percepută activ de elevi. strategie. 6. efectuarea unor desene şi scheme. învăţarea prin expunere. complexitatea conţinutului. obiective industriale etc. vizionarea de spectacole etc. organizare).lecţia de dobândire cu variantele: clasică. studiul individual. studiul în bibliotecă etc. Există mai multe definiţii ale lecţiei în funcţie de anumite criterii (conţinut. excursia.lecţia combinată cu variantele: lecţie introductivă în capitol. lucrări practice la colţul naturii şi la punctul geografic. . turism. studiul manualului. meditaţiile şi consultaţiile. strategiile de lucru de care dispune învăţătorul. . modelul Gagné. rezolvarea de probleme şi exerciţii. drumeţii.).47 Sectorul de apreciere a mărimilor poate cuprinde următoarele: stâlpi pentru aprecierea diferitelor dimensiuni verticale. mijloacele de învăţământ. În acest ansamblu al formelor de lucru. activităţi independente. Ionescu. efectuarea temelor. locul lecţiei în sistem etc. lecţia. cu autoreglare. provocând în sfera bio-psihică a acestora o modifică în sensul formării dorite (M. Activitatea va fi dirijată în vederea formării priceperilor şi deprinderilor de lucru cu reprezentările la scară şi de aplicare a cunoştinţelor pe tot parcursul şcolarităţii. observaţiile în natură. într-un timp determinat. FORME DE ORGA ŞI DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢII DIDACTICE -LECŢIA Pentru realizarea integrală şi eficientă a procesului instructiv-educativ este necesar un sistem cât mai cuprinzător al formelor sale de desfăşurare. vizita. I. în atelier. excursii. dobândirea inductivă.). varianta clasică. lecţia are un rol important.) (M. mod de organizare). căi de comunicaţie.activităţi frontale (lecţia. cercurile pe materii. munca în grup. Ionescu. 1992). constituind principala formă de activitate a relaţiei învăţător-elev. . activitatea în cabinete sau sala specializată. prin muncă independentă. la colţul viu. vizite. utilizarea mijloacelor de învăţământ. varianta alternarea predării cu fixarea. pe calea unei activităţi intenţionate.). nivelul de pregătire al elevilor.2.lecţia de formare de priceperi şi deprinderi cu variantele: clasică. utilizarea manualului. vizite. Prin intermediul lecţiei se asigură predarea-învăţarea sistematică a conţinutului unei discipline şi realizarea obiectivelor acesteia. studiul individual. . Sectorul orizontului local este format din planurile machetă ale şcolii. în cabinet. Factorii variabili: obiectul de învăţământ. Dar operaţia de clasificare a lecţiilor impune luarea în considerare atât a factorului constant (obiectivul fundamental-cel care determină tipul lecţiei). hidrografia. activitatea în cabinete şi laboratoare. formele de lucru pot fi grupate astfel: . prin excursii. elaborarea compunerilor şi a altor lucrări scrise şi practice. . utilizarea mijloacelor de învăţământ. lecţia este definită ca unitate didactică fundamentală.

atitudinale: să manifeste interes.48 . el fiind informativ. 6. . aplicare. de comparare. PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE Proiectarea-conţinut. potenţialul lor de dezvoltare. de scopul didactic fundamental. scopurile şi obiectivele educaţionale. obiective specifice diferitelor obiecte de învăţământ. În studii şi articole de multe ori scopul este adesea asimilat cu obiectivul "central". Carpaţii Meridionali-aşezare. grupe). Aceste tipuri de lecţii sunt considerate ca modele orientative care pot fi modificate şi nu ca tipare rigide în desfăşurarea lecţiei. algoritm. subcapitolelor. să participe pe tot parcursul lecţiei. d) Stabilirea activităţilor de predare-învăţare prin care se urmăreşte în mod deosebit activitatea de învăţare a elevilor. a modalităţilor de evaluare a rezultatelor obţinute. teste docimologice. Realizarea proiectării didactice conţine mai multe grupe de procese şi operaţii. se organizează conţinutul pe sisteme de lecţii. alteori corespunde celor trei dimensiuni ale procesului de învăţare. b) Cunoaşterea resurselor şi a condiţiilor de desfăşurare a procesului didactic presupune cunoaşterea condiţiilor didactico-materiale. . verificare orală sau prin calculator. înălţime. înţelegere. Obiectivele operaţionale sunt: să descrie..lecţia de recapitulare şi sistematizare cu variantele: clasică. de analiză. teme practice. să elaboreze o compunere etc. evaluare). strategiilor de predare-învăţare. c) Organizarea şi pregătirea conţinutului instructiv-educativ presupune delimitarea şi ordonarea capitolelor. nivelul de pregătire al elevilor. strategiile didactice specifice. lecţia sinteză sau schemă. educativ. analiză. Aceste etape sintetizate sunt: a) Precizarea obiectivelor educaţionale Literatura de specialitate oferă mai multe orientări cu privire la finalităţile educaţiei.3. e) Modalităţi de evaluare a rezultatelor obţinute prin care se stabilesc conţinuturile probelor de evaluare.lecţii de achiziţionare de noi informaţii. formativ (dezvoltarea capacităţilor de observare. . "fundamental". excursii. limite. metodele şi formele de evaluare adecvate. rezolvând corect toate sarcinile de învăţare. timpul de instruire. de generalizare. obiective operaţionale au un caracter concret şi sunt realizabile în situaţii specifice de învăţare. Obiectivele afective. noţiunile fundamentale (pentru proiectarea fiecărei lecţii). se definesc patru tipuri de lecţii: . la ierarhizarea şi structurarea lor. să argumenteze. culori) pentru realizarea de hărţi. prin lucrări practice. se stabilesc elementele esenţiale. îmbrăcând forma idealului educaţional. prezentate în programele şcolare. cele de interacţiune didactică. în raport cu obiectivele operaţionale. structură.lecţia de verificare şi evaluare cu variantele: clasică. se selectează şi se ordonează ideile. educativ (stimularea dorinţei de a cunoaşte şi de a aprecia frumuseţile naturale ale ţării noastre). curiozitate pentru aflarea noutăţilor. temele şi lucrările pratice. se observă clasele de obiective cognitive (cunoaştere. sinteză. Obiective psiho-motorii: să folosească corect instrumentele de lucru (şablon. de citire şi interpetare a hărţii.lecţii de repetare şi sistematizare a cunoştinţelor. Scopul lecţiilor poate fi: informativ (dobândirea unui sistem de cunoştinţe despre ce trebuie învăţat: ex. formativ. lucrări scrise sau combinate. de concretizare. un fel de "algoritm". să explice. prin fişe sau exerciţii. Obiectivele generale cuprind domenii şi tipuri de schimbări în concordanţă cu finalităţile învăţământului în general şi ale unui ciclu în special). să localizeze. pentru activitatea independentă. Proiectarea activităţii didactice include un ansamblu de operaţii de elaborare anticipată a obiectivelor. TIPURI ŞI FORME DE ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE În funcţie de sarcina didactică dominantă. etape. precum şi a relaţiilor dintre acestea. timpul de parcurgere (pentru proiectarea anuală). în această etapă se precizează tipurile de învăţare. temelor. utilizarea mijloacelor de învăţământ. vizite. să exemplifice. exerciţiile.

descrierea unor excursii făcute cu elevii în sat. . Aceste activităţi sunt menite să furnizeze informaţii necesare "reglării" şi "ameliorării" activităţii didactice. ci şi de formele şi metodele folosite în cadrul acestei activităţi. al satului sau oraşului. Vâlsan afirma despre orizontul local: "orizontul local este cea dintâi patrie a copilului. oraş sau împrejurimi. trăiri emoţionale şi sentiment de ataşament ale copiilor faţă de locurile natale. pentru a se convinge de exactitatea cunoştinţelor pe care le posedă elevii. . . Cu cele văzute în apropiere măsurăm tot ce aflăm despre ale ţării". c) Activităţi independente.întocmirea planului clasei şi al şcolii. pentru verificarea şi evaluarea rezultatelor şcolare. corectitudinea însuşirii acestora.să răspundă în scris. Important este ca efectuarea acestor lucrări independente. excursia geografică etc. respectiv omul şi activitatea sa.. ACTIVITĂŢI DIDACTICE EXTRAŞCOLARE Aceste activităţi cuprind: orizontul local. .. constituind locul cel mai eficient pentru exemplificare şi experimentare. menită pregătirii elevilor pentru achiziţionarea de noi cunoştinţe. .lecţii de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare. Conţinutul activităţii independente poate fi variat şi depinde nu numai de scopul lecţiei. cu privire la orizontul şi linia orizontului. b) Activitatea independentă. priceperilor şi deprinderilor. . să fie controlată de învăţător. drumeţia. b) Munca independentă pentru dobândirea de noi cunoştinţe şi formarea priceperilor şi deprinderilor noi. cu reducerea corespunzătoare a dimensiunilor. Orizontul local constituie "laboratorul geografic" cel mai fidel unde elevii intră în contact cu lumea reală a obiectelor şi fenomenelor. Desfăşurarea activităţilor cu elevii în orizontul local accesibilizează trecerea de la gândirea concretă la cea abstractă şi invers. c) Munca independentă pentru consolidarea cunoştinţelor. vizita geografică. d) Activităţi independente.citirea unor lecturi geografice în vederea povestirii lor. la intuiesc la "faţa locului" însuşindu-şi fondul corect de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice despre lumea înconjurătoare. la întrebările de pe tablă sau de pe fişele de lucru. Mihăilescu a afirmat: "Orizontul local este unitatea de măsură a tuturor fenomenelor geografice.lecţii de aplicare în practică a cunoştinţelor pentru formarea priceperilor şi deprinderilor. întregului proces de învăţare. în vederea antrenării elevilor la repetarea şi sistematizarea cunoştinţelor. al casei părinteşti. de obiectivele urmărite. Marele geograf G. ORIZONTUL LOCAL-LABORATOR NATURAL DE APLICAŢII PRACTICE Orizontul local cuprinde o suprafaţă sau unitatea teritorială din preajma unei localităţi rurale sau urbane unde elementele cadrului geografic natural se îmbină cu componentele social-economice. centralizarea informaţiilor dobândite până în momentul respectiv şi de ridicare la niveluri mai înalte de abstractizare şi generalizare. în vederea cunoaşterii efectelor activităţilor desfăşurate pentru perfecţionarea procesului instructiveducativ. precum şi depistarea eventualelor "lipsuri" în cunoaştere sau învăţare a celor predate la clasă.49 .1. de aplicare în practică a cunoştinţelor pentru formarea priceperilor şi deprinderilor.întocmirea de albume cu vederi din ţară şi din oraşul natal. pentru înţelegerea cauzalităţii fenomenelor şi evoluţia lor în timp. . 8. din Europa etc. a căror funcţie principală este îmbogăţirea experienţei elevilor cu noi informaţii şi cu noi cunoştinţe. menţionăm: . cu prezentarea momentelor mai importante. date la elevi. desenarea pe caiet a planului unor obiecte. Geograful V.".fixarea punctelor cardinale pe caiet sau pe maculator. Se realizează stări afective. În sensul celor precizate distingem patru activităţi independente: a) Activitate independentă. Achiziţionarea de noi cunoştinţe se realizează prin: a) Munca independentă pregătitoare pentru predarea de noi cunoştinţe. pentru consolidarea acestora. Dintre multitudinea de teme (subiecte) ce pot fi date ca muncă independentă.

3.documentarea asupra locului vizitei. vizita. mijloace de orientare în spaţiu) impune deplasarea cu elevii în orizontul local din preajma şcolii pentru a se realiza imaginea. monument istoric. .. învăţătorul trebuie să parcurgă aceleaşi etape: . dar şi cele diferite care definesc elementele geografice. cu scopul de a consolida şi fixa cunoştinţele. ce se organizează înainte sau la începutul unor teme sau capitole şi urmăreşte pregătirea iniţială a elevilor.colaborarea cu administraţia unităţii de vizitat pentru desemnarea unor persoane competente care să îndeplinească rolul de ghid. . evoluţia şi diversitatea sau specificul acestora. plante şi animale. . . precum şi alegerea perioadei de desfăşurare. Aceste reprezentări geografice se pot realiza şi în cadrul activităţilor didactice extraşcolare cum sunt: drumeţia.evaluarea rezultatelor vizitei. pentru a observa cu atenţie exponatele unui muzeu.desfăşurarea activităţii.proiectarea şi selectarea itinerariului de parcurs. observaţiile vor urmări linia orizontului atât într-un loc jos cu vizibilitate limitată. Drumeţia este categorisită astfel: drumeţie introductivă (sau preliminară). DRUMEŢIA Drumeţia reprezintă forma de deplasare de scurtă durată pe distanţe mici. făcându-i să urmărească cu interes poziţia. Aplicaţiile practice se pot realiza la fiecare temă: formele de relief. elemente ale vremii şi climei. aşezările omeneşti. studiu ecologic al mediului înconjurător etc. pe jos care se desfăşoară în orizontul local.încheierea prin evaluarea şi valorificarea cunoştinţelor acumulate. de a ilustra şi exemplifica în mod concret achiziţiile teoretice. concret şi durabil al noţiunilor respective. numărul de elevi şi vârsta acestora şi a scopului urmărit. o instituţie.stabilirea scopului şi a obiectivelor urmărite. De ex.documentarea prealabilă. precizându-se foarte clar şi concret scopul propus. punctele cardinale.desfăşurarea vizitei propuse.precizarea obiectivelor. . conţinutul corect. trezirea interesului lor faţă de conţinutul sau fondul de probleme ce urmează a fi studiate. Realizarea acestor activităţi didactice trebuie să respecte etapele următoare: . fie la unul din obiectivele înscrise pe traseul unei excursii. 8.vizitarea în prealabil de către învăţător în unitatea care va fi vizitată pentru a se comunica data şi ora sosirii grupului. drumeţia organizată în vederea comunicării sau dobândirii de noi cunoştinţe ce asigură condiţiile necesare efectuării unor lecţii cu acest scop. Importanţa ei constă în aceea că învăţătorul dirijează observaţiile copiilor asupra comportamentelor mediului înconjurător. o rezervaţie naturală etc. drumeţia finală ce se organizează după încheierea predării unei teme sau capitol. . VIZITA GEOGRAFICĂ Constituie o acţiune cu caracter instructiv-educativ de deplasare pentru a cunoaşte la faţa locului o localitate. Anterior deplasării cu elevii la locul vizitei. . . câmp deschis) pentru ca prin exerciţiu comparativ să definească noţiunea de orizont în mod corect şi convingător. fie în localitatea natală. Se vor face observaţii în mod comparativ pentru a se scoate în evidenţă trăsăturile comune. Drumeţiile ca şi vizitele şi excursiile se organizează cu răspundere după planificare tematică. pentru formarea noţiunii de orizont. linia orizontului. . cât şi într-un loc mai înalt cu deschidere largă (deal. Vizita se organizează. legăturile cauzale dintre ele.50 Odată cu primele reprezentări şi noţiuni geografice cuprinse în capitolul "Noţiuni de orientare" (orizontul. excursia. ape. munte. priceperile şi deprinderile. . . de a aplica în practică cele învăţate în lecţii.

9. an.funcţia de diagnosticare a activităţii desfăşurate prin cunoaşterea factorilor şi a situaţiilor care au condus la rezultatele constatate. chestionarea orală. evaluarea are efecte pozitive. teste de cunoştinţe. EXCURSIA GEOGRAFICĂ Este cunoscută importanţa şi valoarea instructiv-educativă a excursiilor geografice. evaluarea prin probe practice. După indicaţia pedagogică. dar şi în orientarea profesională a acestora pentru viitor. a hărţilor mute. evaluarea prin probe scrise. autoevaluare etc. b) excursii pentru cunoaşterea anumitor obiective social-economice şi culturale din peisajul geografic. de motivare. probe practice ca realizarea unor mulaje. unde nu există altă situaţie. evaluarea continuă sau formativă (care cuprinde următoarele modalităţi: observarea. Organizarea excursiei geografice necesită trei etape: Prima etapă constă în pregătirea teoretică a excursiei.oferă un feed back operativ Evaluarea cuprinde următoarele forme: evaluarea iniţială (la începutul unui program de instruire. 1994): . toate clasele intră în simultaneitate. ca de exemplu exerciţii de completare a textelor lacunare. . FUNCŢIILE VERIFICĂRII ŞI ALE EVALUĂRII Sinteza funcţiilor fundamentale ale verificării şi evaluării (I. .). în funcţie de conţinutul obiectivelor propuse excursiile pot fi: a) excursii pentru cunoaşterea componentelor naturale ale peisajului geografic.. Ca metode de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare enumerăm: observaţia curentă. probe practice etc.4. evaluarea sumativă sau cumulativă (de la sfârşitul unui capitol sau de perioadă şcolară-semestru. Din punct de vedere didactic. Funcţiile specifice. Radu. de stimulare ("întăriri pozitive". elevilor este mic.pentru elevi. PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SIMULTAN Activitatea instructiv-educativă se organizează simultan cu două şi/sau mai multe clase. pedagogice: . EVALUAREA A evalua rezultatele şcolare înseamnă a determina în ce măsură au fost realizate obiectivele procesului instructiv-educativ şi eficienţa strategiilor didactice folosite.1. se face prin examinări orale.T. se face legătura dintre teorie şi practică. Prin lecţiile-excursie se asigură stimularea dorinţei de curiozitate de a descoperi noi fenomene şi elemente. cu resursele utilizate sau cu rezultatele anterioare (I. în şcolile unde nr.funcţia de constatare şi apreciere a rezultatelor şcolare. realizarea de machete etc. 8. apreciat ca o probă complexă dar se utilizează şi probe scrise. c) excursii cu obiective mixte pe itinerarii mai mari (ca distanţă şi timp). ce contribuie la dezvoltarea simţului de observaţie a elevilor. a interesului pentru studiul geografiei ţării şi a capacităţii de înţelegere a realităţii înconjurătoare. modelarea din plastilină.funcţia de predicţie (prognosticare). chestionarea orală. forma des folosită este testul docimologic.clarifică şi consolidează cunoştinţele acumulate care sunt sistematizate. Evaluarea este definită ca un proces complex de comparare a rezultatelor activităţii instructiv-educative cu obiectivele planificate. la şcoală. excursiile pot fi: preliminare şi finale. . În condiţiile grupării claselor I-a şi a III-a este ideală din următoarele motive: .51 Vizitele geografice folosite ca lecţii au o mare importanţă în instruirea şi educarea elevilor. completarea tabelelor etc. probele scrise. . dictări şi compuneri geografice. ciclu de învăţământ. recomandarea este să fie grupate clasele a I-a cu a III-a şi a IIa cu a IV-a.). de prevedere a desfăşurării activităţii în secvenţele urmărite. etapa a doua este desfăşurarea excursiei şcolare iar etapa a treia constă în evaluarea excursiei în clasă. Jinga. 1993). probe scrise sau practice).

lecţii în care la o clasă are loc dobândire de cunoştinţe. elevii au nevoie de mai mult sprijin. În special la clasa I-a. .lecţii de formare de priceperi şi deprinderi (consolidare) sau de recapitulare la ambele clase. iar la cealaltă alt tip de lecţie.un alt avantaj este continuitatea la aceleaşi clase a învăţătorului. - .52 gruparea unei clase mici cu o clasă mare dă posibilitatea învăţătorului să afecteze mai mult timp muncii directe cu clasa mică. . Tipurile de lecţii în condiţiile activităţii simultane: . care nu are formate deprinderile de muncă independentă. din partea învăţătorului pentru a se adapta în regimul şcolar. în primul semestru. iar la cealaltă se consolidează sau se recapitulează cunoştinţele învăţate anterior.lecţii în care la o clasă se învaţă cunoştinţe noi. .