P. 1
geografie

geografie

|Views: 2,347|Likes:
Published by mmiriamq

More info:

Published by: mmiriamq on Jan 30, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/31/2013

pdf

text

original

PROBLEME DE GEOGRAFIA ROMÂNIEI, A EUROPEI ŞI A GLOBULUI CAP. I ORIZONTUL APROPIAT ŞI LOCAL 1.1.

Orizontul apropiat Orizont: parte a cerului şi a pământului până unde ajunge vederea noastră. Orizont apropiat: orizontul situat în apropierea noastră (casă, şcoală, localitate). 1.2. Cartierul. Localitatea Cartier: parte a unui oraş, deosebită de celelalte prin însuşiri proprii (aşezare geografică, componenţa populaţiei, anumite instituţii). Oraşele sunt aşezări omeneşti mai mari, împărţite în cartiere. Comuna este o formă de organizare administrativă cuprinzând unul sau mai multe sate. Instituţiile principale din localităţi: primărie, şcoala, grădiniţa, dispensar (policlinica), spital, poliţia, biserica etc. 1.3. Puncte cardinale Linia orizontului: linia de jur-împrejurul nostru, unde ni se pare că cerul atinge pământul se numeşte linia orizontului. Punctele cardinale: N (nord, miazănoa), S (sud, miazăzi), V (vest, apus), E (est, răsărit). 1.3. Planul clasei, planul şcolii şi al locuinţei Se fac aceste planuri ţinând seama de dimensiuni, de formă, de puncte cardinale. La fel se fac planuri ale cartierului şi al localităţii. Se trece apoi la hartă, realizând reducerea (micşorare la scară). CAP. 2. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI 2.1. Relieful - Carpaţii (Orientali, Meridionali, Occidentali); - Subcarpaţii (Moldovei, Curburii, Getici); - Podişurile (DCT, Mehedinţi, Moldovei, Getic, Dobrogei); - Dealurile (de Vest sau Banato-Crişane); - Câmpiile (de Vest sau Banato-Crişano-Someşene, Română); - Delta Dunării, - Platforma continentală a Mării Negre. 2.2. Clima - Vremea; - Clima (temperatura, precipitaţiile, vânturile). 2.3. Apele - Dunărea; - Apele interioare (Tisa, Someşul, Crişurile, Mureş, Bega, Timiş, Jiu, Olt, Argeş, Ialomiţa, Siret, Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Buzău, Bârlad, Prut); - Lacurile (de munte, de podişuri şi de dealuri, de câmpie, din Delta Dunării, de pe ţărmul Mării Negre, de acumulare); - Marea Neagră. 2.4. Vegetaţia, animalele, solurile - vegetaţia şi animalele de la munte: păduri de fag şi de răşinoase (brad, molid); jnepeni şi ierburi (păşuni alpine); veveriţa, ursul, cerbul carpatin, lupul, jderul, râsul, mistreţul, vulturi, capre negre. - vegetaţia şi animalele din zonele deluroase: stejarul, fagul; lupul, vulpea, viezurele, căprioara, păsări cântătoare; soluri brune. vegetaţia naturală a fost înlocuită cu pomi fructiferi, viţa de vie, cereale.

2

- vegetaţia şi animalele de câmpie: ierburi scunde, mici, păioase; şopârle, arici, bufniţe, şoareci; sol negru, fertil. - vegetaţia şi animalele din lunci şi Delta Dunării: sălcii, plopi, stuful, papura; păsări (egretă, lopătari, pelicani, cormoran), peşti. 2.5. Locuitorii şi aşezările omeneşti locuitorii: populaţia-21,7 mil. loc.; români, maghiari, rromi, germani, sârbi, ucraineni etc.; locuiesc în diferite părţi ale ţării, la sate şi la oraşe satul românesc: sat de munte (risipit), sat de deal şi de podiş (răsfirat), sat de câmpie (adunat); - în satele de câmpie, locuitorii se ocupă cu cultivarea cerealelor, a legumelor, creşterea animalelor; la deal cu pomicultura, viticultura, creşterea animalelor; la munte, creşterea animalelor (în primul rând ovine). oraşul: oraşe-cetăţi pe malul Mării Negre (Constanţa, Mangalia); daco-romane (Napoca: Cluj-Napoca; Apullum: Alba Iulia; Drobeta: Drobeta-Turnu Severin); - cele mai dezvoltate oraşe: Bucureşti, Galaţi, Brăila, Constanţa, Iaşi, Braşov, Sibiu, Cluj, Arad, Timişoara, Oradea etc.; - principalele oraşe: Bucureşti, Constanţa, Iaşi, Cluj-Napoca 2.6. Principalele activităţi economice Activităţi agricole: - cultivarea plantelor: cereale (grâul, porumbul); plante industriale (plante uleioase: floarea-soarelui, soia; plante textile: inul, cânepa); legume, cartoful; pomi fructiferi, viţa-de-vie (podgorii: Cotnari, Panciu, Odobeşti, Valea Călugărească, Drăgăşani, pe Dealurile Târnavelor, Murfatlar, Niculiţel, etc. - creşterea animalelor: bovine, ovinele (oile), porcine, păsări, viermi de mătase, apicultura (albine). Activităţi industriale: Ramurile industriale (industria energetică, metalurgică, chimică, prelucrarea lemnului, materialelor de construcţie, industria uşoară - textilă, confecţii, pielărie şi încălţăminte -, alimentară) Industria energetică: petrolul (Subcarpaţi, Pod. Getic, Câmpia Română, Câmpia de Vest, Dealurile de Vest, platforma Mării Negre), cu prelucrarea la: Ploieşti, Borzeşti, Piteşti, Năvodari; gazele naturale (gazul metan: Pod. Transilvaniei); Industria metalurgică: minereu de fier (Munţii Poiana Ruscă: Ghelari, Teliuc) cu centre siderurgice la Galaţi, Hunedoara, Reşiţa. Industria construcţiilor de maşini: locomotive, autocamioane, autobuze, autoturisme, tractoare şi maşini agricole, avioane etc., cu centrele: Bucureşti, Braşov, Constanţa, Craiova, Arad, Piteşti, Iaşi ş.a. Serviciile: Învăţământul, Cultura, Ocrotirea sănătăţii; Transporturile: feroviare, rutiere, navale (fluviale: Tulcea, Galaţi, Brăila şi Giurgiu; şi maritime: Constanţa), aeriene Comerţul (interior şi exterior) şi turismul (ţărmul Mării Negre, Valea Prahovei, Valea Oltului, mănăstirile din nordul Moldovei, Delta Dunării şi capitala).

MARILE UNITĂŢI GEOGRAFICE ALE ŢĂRII a) Munţii Carpaţi 1. Aşezare. Grupare

3

Munţii Carpaţi alcătuiesc un lanţ muntos şi constituie partea cea mai înaltă a reliefului ţării noastre. Pornind de la hotarul de nord, observăm înşiruirea munţilor spre sud, apoi spre vest, până la Dunăre. Această cunună se închide cu munţii din partea de vest. Ea înconjoară Depresiunea Colinară a Transilvaniei. După felul cum sunt aşezaţi faţă de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, Munţii Carpaţi se împart în trei ramuri: - Carpaţii Orientali (Răsăriteni) se întind de la hotarul de nord, către sud, până la Valea Prahovei. - Carpaţii Meridionali (de Miazăzi) se întind de la Valea Prahovei, către vest, până la văile râurilor Timiş, Cerna şi Bistra. - Carpaţii Occidentali (de Apus) se întind de la Dunăre, către nord, până la văile râurilor Barcău şi Someş. 1. Formarea munţilor În cea mai mare parte, munţii din ţara noastră s-au format prin încreţirea şi înălţarea scoarţei Pământului. Aceasta s-a întâmplat cu milioane de ani în urmă şi a durat o perioadă lungă de timp. O parte din Carpaţi s-au format prin erupţii vulcanice. Carpaţii Orientali 1. Aşezare. Înălţime Carpaţii Orientali se întind în estul Depresiunii Colinare a Transilvaniei, de la hotarul de nord al ţării până la Valea Prahovei. Ei constituie cea mai întinsă zonă muntoasă a ţării. Înălţimea lor este mijlocie (1 300-1 900 m), vârfurile depăşind rar 2 000 m. Carpaţii Orientali s-au format prin încreţirea scoarţei Pământului. În partea de vest, ei cuprind un şir de culmi vulcanice. 2. Grupe de munţi Carpaţii Orientali se împart în trei grupe. a. Grupa nordică ţine de la hotarul de nord, cu Ucraina, până la depresiunile Dornelor şi Câmpulung (Moldovenesc). Din această grupă, amintim munţii: Gutâiului, Maramureşului şi Rodnei. Cei mai înalţi sunt Munţii Rodnei, cu vârful Pietrosu (2 303 m). În partea de est sunt munţi mai puţin înalţi, Obcinele Bucovinei, unde se află vestitele mănăstiri Voroneţ şi Putna. b. Grupa centrală se desfăşoară în continuare, spre sud, până la Valea Oituzului. Aici se află munţii: Călimani (2 100 m), Bistriţei, Gurghiului, Harghitei. Din Munţii Hăşmaşu Mare izvorăsc râurile Olt şi Mureş. În sudul Munţilor Bistriţei se întinde falnic Ceahlăul, „piatra nestemată a Moldovei”, cum îl denumeşte Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei”. c. Grupa sudică (Carpaţii de Curburii) se întinde de la Valea Oituzului până la Valea Prahovei. Aici, Carpaţii îşi schimbă direcţia spre vest, se curbează. Dintre munţii acestei grupe, enumerăm Munţii Vrancei, Munţii Buzăului şi Munţii Ciucaş. În partea nordică a grupei se află Depresiunea Braşovului. 1. Trecători În Carpaţii Orient se află numeroase pasuri de trecere a munţi: Prislop, Bicaz, Oituz, Predeal 2. Bogăţii Carpaţii Orientali sunt acoperiţi cu păduri dese care adăpostesc: ursul, cerbul, râsul şi alte animale. Ei au păşuni spre vârfuri, iar în adâncuri adăpostesc cărbuni, diferite metale, piatră de construcţii, ape minerale şi alte bogăţii. Multe locuri sunt renumite zone turistice: Munţii Rodnei, Munţii Ceahlău, Cheile Bicazului, Obcinele Bucovinei ş.a. Carpaţii Meridionali 1. Aşezare. Înălţime

4

Carpaţii Meridionali sunt aşezaţi la sud de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, între Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Occidentali. Ei sunt cuprinşi între Valea Prahovei la est şi văile râurilor Timiş, Cerna şi Bistra la vest. Carpaţii Meridionali sunt formaţi din roci tari pe care apele şi vânturile le distrug mai greu. Sunt cei mai înalţi munţi din ţara noastră, unele vârfuri depăşind 2 500 m. 2. Grupe de munţi Carpaţii Meridionali sunt alcătuiţi din patru grupe, despărţite de văile unor râuri. a. Grupa Munţilor Bucegi cuprinsă între Valea Prahovei şi Valea Dâmboviţei. b. Grupa Munţilor Făgăraşului cuprinsă între Valea Dâmboviţei şi Valea Oltului. c. Grupa Munţilor Parângului cuprinsă între Valea Oltului şi Valea Jiului. d. Grupa Munţilor Retezat-Godeanu cuprinsă între Valea Jiului şi văile Timiş, Cerna, Bistra. 1. Caracteristici ale grupelor de munţi din Carpaţii Meridionali a. Grupa Munţilor Bucegi este formată din munţi cu pantele abrupte, stâncoase, la poale îmbrăcaţi în păduri, iar spre vârfuri sunt acoperiţi de ierburi mărunte şi pâlcuri de arbuşti pitici. Cel mai înalt vârf este Omu, având 2 505 m. Aici se găseşte o staţie meteorologică. Aspectul impunător, frumuseţile naturale, hotelurile şi cabanele din aceşti munţi atrag foarte mulţi turişti, făcând să fie printre cei mai vizitaţi munţi din ţară. b. Grupa Munţilor Făgăraşului este formată din munţi pe care apele n-au izbutit să-i străpungă în curmeziş. Cele mai înalte vârfuri sunt Moldoveanu (2 544 m) şi Negoiu, de 2 535 m. Acestea sunt şi cele mai înalte vârfuri din ţara noastră. Aici îşi au sălaşul caprele negre. Pe Argeş, la Vidraru, s-a construit o mare hidrocentrală. c. Grupa Munţilor Parângului este formată din mai mulţi munţi, dintre care cei mai înalţi sunt Munţii Parângului, care depăşesc 2 500 m. În Munţii Şureanu se află ruinele cetăţii dacice Sarmizegetusa. Pe râul Lotru este o altă hidrocentrală mare. d. Grupa Munţilor Retezat-Godeanu este înconjurată de regiuni joase. În Munţii Retezatului se află Parcul Naţional Retezat, în care sunt ocrotite plante şi animale rare. Înălţimile lor sunt presărate cu numeroase lacuri. Între Munţii Parângului şi ai Retezatului se află Depresiunea Petroşani, străbătută de râul Jiu. 1. Trecătorile din Carpaţii Meridionali sunt: Turnu Roşu (Valea Oltului), Lainici Valea Jiului), Bran. 2. Bogăţii În subsolul Depresiunii Petroşani se găsesc zăcăminte de cărbune. Pădurile şi păşunile sunt o altă bogăţie. În depresiuni întâlnim livezi şi păşuni. Aceşti munţi au şi o mare importanţă turistică. Carpaţii Occidentali 1. Aşezare. Înălţime Carpaţii Occidentali se află la vestul Depresiunii Colinare a Transilvaniei şi sunt cuprinşi între Dunăre, la sud, şi râurile Barcău şi Someş, la nord. Ei sunt mai puţin înalţi decât celelalte două ramuri ale Carpaţilor, având înălţimi ce trec cu puţin 1 800 m. 2. Grupele din care sunt alcătuiţi Carpaţii Occidentali Carpaţii Occidentali se împart în trei grupe: a. Grupa Munţilor Banatului, cuprinsă între Dunăre şi văile Timişului şi Cernei. b. Grupa Munţilor Poiana Ruscă, mărginită de Valea Mureşului, la nord, şi de cea a Bistrei, la sud. c. Grupa Munţilor Apuseni, cuprinsă între Valea Mureşului, la sud, şi văile Barcăului şi Someşului, la nord. 1. Caracteristici Mţii Banatului şi Poiana Ruscă au înălţimi mici şi sunt acoperiţi cu păduri de foioase. Dunărea a săpat în sudul Munţilor Banatului o vale adâncă şi îngustă, numită Defileul Dunării. Aici s-au construit hidrocentrala Porţile de Fier I şi un mare lac de acumulare. Munţii Poiana Ruscă ascund în adânc cele mai importante zăcăminte de fier şi marmură din ţara noastră.

5

Grupa Munţilor Apuseni are, în partea centrală, Munţii Bihorului, care ating înălţimi de peste 1 800 m. Culmile acestor munţi sunt uneori aproape netede, fiind acoperite păşuni. Unele roci au fost roase de apele curgătoare care au săpat văi înguste şi adânci, cum ar fi Cheile Turzii. Tot în aceşti munţi se află Peştera Scărişoara, care adăposteşte un gheţar subpământean, şi „Cetăţile Ponorului”- un frumos şirag de peşteri. 2. Bogăţii Carpaţii Occidentali au păduri întinse, iar în subsol ascund: cărbuni, aur şi multe alte bogăţii. b. Dealurile şi podişurile Dealurile sunt forme de relief cu înălţimi între 300 m şi 800-1 000 m, având pantele şi culmile mai domoale decât munţii. Zonele deluroase se întind ca un brâu în jurul Munţilor Carpaţi. Ele sunt reprezentate de Subcarpaţi (Dealurile şi depresiunile subcarpatice) şi de Dealurile de Vest. 1. Subcarpaţii sunt zone deluroase, întinse la poalele Carpaţilor Orientali şi Meridionali. După zona geografică în care se află, Subcarpaţii se împart în trei grupe: Subcarpaţii Moldovei, Subcarpaţii de Curbură şi Subcarpaţii Getici. Dealurile subcarpatice s-au format prin încreţirea scoarţei, aşa cum s-au format şi munţii. Ele ating înălţimi între 400 şi 800 m, uneori depăşind aceste înălţimi. Aceste dealuri sunt separate de depresiuni. Depresiunile subcarpatice sunt locuri întinse, mai joase, înconjurate de dealuri. 2. Dealurile din partea de vest a Carpaţilor Occidentali se numesc Dealurile Vestice. Ele s-au format prin depunerea pietrişului şi a nisipurilor aduse de apele curgătoare, din munţi. Aceste dealuri au culmi domoale, rareori trecând de 300 m. Aici se întâlnesc podgorii, livezi cu pomi fructiferi şi chiar păduri, pe culmile mai înalte. 3. Bogăţiile Subcarpaţilor sunt reprezentate de păşunile situate pe culmile dealurilor, de păduri, în special de fag, de livezi şi vii. Podgoriile de pe Măgura Odobeştilor şi Valea Călugărească sunt renumite. În subsolul dealurilor subcarpatice se găsesc zăcăminte de cărbuni, petrol, gaze naturale, ape minerale şi sare. La Slănic-Prahova, Olăneşti, Călimăneşti sunt ape minerale, folosite în vindecarea unor boli. Podişurile 4. Înfăţişare. Grupe Podişurile sunt forme de relief întinse, ca nişte platouri aproape netede sau larg ondulate, mai înalte decât câmpiile şi separate de văi. Ele s-au format prin depunerea argilei, a nisipului şi a pietrişului. Principalele podişuri sunt: Podişul (Depresiunea) Transilvaniei în centrul ţării, Podişul Moldovei (în est), Podişul Getic (în sud), Podişul Dobrogei (în sud-est). 5. Podişul Transilvaniei, înconjurat de lanţul Munţilor Carpaţi, formează o mare depresiune în centrul ţării – Depresiunea Colinară a Transilvaniei. Are un aspect vălurit, cu înfăţişare de dealuri. În cuprinsul Podişul Transilvaniei, începând din partea de nord spre sud, se deosebesc: Podişul Someşan, Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. 6. Podişul Moldovei, situat între râurile Siret şi Prut, este mai înalt în partea de nordvest şi mai jos spre sud. Este alcătuit din straturi de argilă, nisip, pietriş, calcar. Apele au săpat, pe suprafaţa lui, văi largi şi adânci, dându-i un aspect deluros. Pământul este bun pentru agricultură. Aici se află oraşele Iaşi, Suceava ş.a. 7. Podişul Getic este situat între Valea Dâmboviţei şi Dunăre. La sud se mărgineşte cu Câmpia Română, iar la nord cu Subcarpaţii Getici. Este mai înalt la nord (600 m) decât la sud (200-300 m). Podişul Getic este străbătut de râurile: Jiu, Olt, Argeş şi afluenţii lor. Locuitorii cultivă cereale, pomi fructiferi, viţa-de-vie; este renumită podgoria de la Drăgăşani. În subsol se găsesc zăcăminte de petrol, gaze naturale şi cărbuni. 8. Podişul Dobrogei aduce un peisaj aparte în diversitatea podişurilor ţării. Este cuprins între Dunăre şi Marea Neagră, iar către sud se continuă până la graniţa cu Bulgaria. El este format din două părţi: Masivul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud.

de lângă Oradea. În subsol se găsesc zăcăminte de petrol şi gaze naturale. În Câmpia de Vest. aproape ca o câmpie. Aceste forme joase de relief sunt foarte potrivite pentru agricultură. Pentru a preveni degradarea acestor soluri. folosite în tratarea unor boli. Înfăţişare. În subsolul Câmpiei Române găsim petrol şi gaze naturale. unde se află portul Constanţa şi o salbă de staţiuni de odihnă şi agrement. oamenii le cultivă cu viţă-de-vie. Păşunile pentru vite sunt bogate. Bărăganul este partea de câmpie cea mai netedă şi mai întinsă din întreaga ţară. Ei au fost măcinaţi de ape. de o parte şi de alta a acestora. pe coaste se cultivă viţa-de-vie iar în văi. Olt. Timiş ş. Cmpia de Vest este situată în vestul României. Câmpiile României sunt: Câmpia Română şi Câmpia de Vest. Craiova. . Grupe Câmpiile sunt suprafeţe de teren. Datorită rodniciei pământului. fiind străbătut de o vale largă. Râurile Jiu. Faptul că aceste culmi sunt formate din roci tari şi vechi. netede şi întinse. Câmpiile 1. îngheţ şi dezgheţ. Podişul Dobrogei de Sud este mult mai neted. Cele mai înalte culmi se întâlnesc în Munţii Măcinului (467 m). În luncă se află bălţi şi lacuri cu peşte. Staţiunea Băile Felix. a. Buzău.a. b. Aici se obţin recolte bogate de zarzavaturi şi de cereale. Apele lor sunt folosite pentru irigarea suprafeţelor cultivate. Lemnul acestor păduri se foloseşte în producerea celulozei sau pentru foc. De aici se scoate granitul. Brăila. Câmpia Română este situată în partea de sud a ţării. Crişul Repede. În partea sa estică se întinde litoralul Mării Negre. Precipitaţiile sunt mai bogate decât în Câmpia Română. Piteşti ş. luncile sunt mai largi decât în zona de deal sau de munte. 3. a. aici sunt culivate mari suprafeţe de cereale. Folosind irigaţiile. locuitorii îşi asigură recolte bogate în aceste zone în care sunt puţine ploi. fiind verzi şi în timpul verilor cu arşiţă. Partea estică a Câmpiei Române se numeşte Câmpia Bărăganului. Crişul Negru. În zona de câmpie. sărată sau amară. în drumul lor spre Dunăre. 2. Unele culmi sunt acoperite cu păduri de stejar şi de tei. Ialomiţa. Zonele din partea vestică a Câmpiei Române au soluri nisipoase. precum şi izvoare termale (cu apă caldă). Crişul Alb. Câmpia Română este unitatea majoră de relief cu cele mai numeroase oraşe mari: Bucureşti. vînturi. constituind una dintre cele mai importante zone agricole ale ţării. ea desfăşurându-se de la Drobeta-Turnu Severin până la Delta Dunării. Pădurile din lunci se numesc zăvoaie şi sunt alcătuite din sălcii şi plopi. cu înălţimi între câţiva metri şi 200300 m. Câmpia Română este numită şi „grânarul ţării”. Lunca Dunării este cea mai întinsă dintre lunci. Mureş. Ploieşti. iarna este geroasă. cu vânturi puternice. iar vara este foarte călduroasă. În Câmpia Română. Datorită solurilor fertile şi recoltelor bogate.a. de-a lungul căreia trece canalul Dunăre-Marea Neagră. cerealele. Terenurile agricole sunt deosebit de roditoare. este recunoscută pentru efectul benefic al apelor sale. iarna este mai blândă în sud şi mai aspră în nord. numinduse de aceea şi Câmpia Dunării. Câmpia este străbătută de râurile Someş. Studiu de caz: Luncile şi Delta Dunării Luncile sunt fâşii de pământ netede şi joase. necesar pentru pavarea străzilor. întinse de-a lungul râurilor. Galaţi. ne face să înţelegem că Munţii Măcinului sunt rămăşiţele unor munţi cu o vechime mult mai mare decât cea a Carpaţilor.6 Masivul Dobrogei de Nord are aspectul unor dealuri cu văi largi prin care curg domol râuri firave. Câmpia Română. Aici se întâlnesc lacuri cu apă dulce. Argeş. Siret brăzdează. de-a lungul Dunării.

Aşezare Oraşul Bucureşti este aşezat în partea de sud a ţării. Mai târziu s-au dezvoltat meşteşugurile şi comerţul şi aşezarea s-a mărit continuu. municipiul Bucureşti este un oraş modern. Ele sunt formate din mai multe comune şi oraşe. 2. universităţi. Delta s-a format acolo unde Dunărea este aproape de vărsarea în mare şi se desparte în trei braţe: Chilia. Această imensă luncă. aflată între cele trei braţe. 1. Judeţele sunt cele mai mari unităţi administrative. a incendiilor. cocorul. pământul se clădeşte continuu datorită aluviunilor (nisip şi mâl) aduse de fluviu. Fiecare judeţ se gospodăreşte singur. lebăda şi pelicanul. hanuri. În Delta Dunării. după Unirea Principatelor. Istoricul aşezării Pământul pe care se află astăzi marele oraş a fost locuit din timpuri străvechi. Delta Dunării este pământul cel mai nou al ţării. Organizarea administrativă Localitatea natală. Aşezarea României în Europa . animalelor. cea mai înaltă instituţie ştiinţifică a ţării. posturi de radio şi televiziune. Tot în Bucureşti se găsesc cele mai multe instituţii de învăţământ. Oraşele sunt aşezări omeneşti mai dezvoltate din punct de vedere economic şi cu un număr mai mare de locuitori decât satele. broaşte. al Parlamentului şi al Guvernului. Comunele sunt unităţi administrativ-teritoriale. Cel mai important oraş din judeţ este declarat reşedinţă de judeţ. dar de fiecare dată s-a refăcut şi şi-a continuat viaţa. Gheorghe. raţa şi gâsca sălbatică. 2. În anul 1862. Bucureşti – capitala României 1. teatre. oraşul Bucureşti devine capitala României. este un spaţiu mirific. Municipiul Bucureşti – capitala patriei Fiind capitala ţării. monumente. Ţara noastră este alcătuită din 41 judeţe şi municipiul Bucureşti – capitala României (cu rol de judeţ). Delta Dunării a fost declarată rezervaţie naturală. În Delta Dunării se găsesc păsări: lopătarul. 3. Oraşul Bucureşti este cel mai mare centru industrial al ţării şi cel mai însemnat nod de transport: feroviar. 3. Dintre plante se remarcă stuful şi papura. Din loc în loc. deasupra apelor se văd ridicături de pământ înguste şi lungi. dintre care unul este reşedinţă de comună. judeţul şi reşedinţa de judeţ. rutier şi aerian. care este împărţit în 6 sectoare. În Bucureşti există două aeroporturi: Otopeni (Henri Coandă) şi Băneasa.7 Pentru împiedicarea revărsării apelor se construiesc diguri. Capitala are mai multe lacuri. Cel mai mare este Bucureşti. Îndeletnicirile primilor locuitori au fost păstoritul şi agricultura. şerpi de apă. formate din depunerea aluviunilor. vulpi şi lupi. în special a păsărilor. ateliere. muzee. oraşul a suferit distrugeri din cauza revărsărilor de apă. vulpea. Sunt conduse de primari. alcătuite din unul sau mai multe sate care se gospodăresc împreună. plopi şi stejari. Ele se numesc grinduri. nurca. mistreţul. oraşul ajunge capitala Ţării Româneşti. grădini. De mai multe ori. în Bucureşti se află cele mai importante instituţii ale statului: sediul Preşedinţiei României. apropiate ca aşezare. ROMÂNIA ÎN EUROPA ŞI PE GLOB 1. a războiului şi a molimelor. Aici se adăpostesc mistreţi. Cele mai multe diguri se găsesc în Balta Ialomiţei şi în Insula Mare a Brăilei. Aici se aflau reşedinţa domnească. melci. a plantelor. o adevărată împărăţie a apelor. Alte animale: vidra. în Câmpia Română şi este străbătut de răurile Dâmboviţa şi Colentina. prăvălii. Sulina şi Sf. 4. În ape trăiesc peşti (60 specii). iar pentru desecarea terenurilor s-au săpat canale de scurgere a apei. parcuri şi păduri în împrejurimi. scoici. Azi. Pe grindurile mai întinse cresc pâlcuri de păduri de sălcii. Academia Română. În secolul al XVII-lea. Municipiile sunt oraşele cele mai dezvoltate şi au număr mare de locuitori. păianjeni de apă.

Scurtă prezentare geografică a ţărilor vecine Ungaria. când U. Serbia se află în partea de sud-vest a ţării noastre. porumbul. industria chimică şi a materialelor de construcţie. Religia este ortodoxă. când României. Principalele culturi sunt grâul. Moldova a aparţinut când Rusiei. în funcţie de evenimentele istorice internaţionale. la nord. Republica Moldova este teritoriul cuprins între Prut şi Nistru. care sunt prelucrate în industrie. petrol. Capitala este oraşul Belgrad. Oraşul Budapesta este o aşezare veche şi deosebit de frumoasă. Se cresc oi. floarea-soarelui. Limba vorbită este maghiara.. Munţii cuprind bogăţii de cărbune. sfeclă de zahăr. adevărate opere de artă. loc. Fluviul Dunărea traversează Ungaria. viile şi livezile. Formele de relief se împart în două categorii: de câmpie. Drapelul naţional este tricolorul care are ca stemă capul de bour. Bulgaria este cunoscută în toată lumea pentru cultura trandafirilor. Ucraina este una dintre cele mai mari producătoare de grâu din lume. În Ucraina lanţul carpatic poartă numele de Carpaţii Păduroşi. a devenit Republica Moldova. După aşezare. Limba vorbită este sârba. Populaţia este de peste 52 mil. Bulgaria se află în partea de sud a României. Limba vorbită este ucraineană. Populaţia este de aproape 10 milioane loc. Moldova exportă produse alimentare. floarea-soarelui. la care se adaugă ruşi. Litoralul Peninsulei Crimeea este o zonă turistică foarte apreciată. români şi evrei. Europa – un continent al planetei . Se întinde pe ambele maluri ale Dunării. România face parte din continentul Europa. Ţara noastră este situată aproape de mijlocul acestui continent. Este dezvoltată industria alimentară care prelucrează produsele agricole.R. Câmpia şi podişul ocupă cea mai mare parte a Ucrainei. Bulgaria este străbătută de la est la vest de Munţii Balcani care împart ţara în două.8 Continentul Europa este o mare întindere de uscat. România este o ţară carpatică. dintre care 64% sunt români. legume şi viţă-de-vie. cartof. Religia este ortodoxă. Capitala este oraşul Sofia. fiind cultivată cu cereale. textile. cupru. cu regiunea din nordul braţului Chilia (aflate acum în Ucraina) şi cu Moldova din România au format din de-a lungul istoriei Principatul Moldovei. Bulgarii sunt un popor slav. sfecla de zahăr. Din anul 1812 până în 1991. vite. legumele. Agricultura Bulgariei este foarte dezvoltată. în Ungaria mai trăiesc români. Ţările vecine. Se află în partea de est (nord-est) a României. fier. Limba vorbită este româna (moldovenească). Din 1991. Aproape jumătate din teritoriul ţării este câmpie. produse chimice. fier. numit şi Basarabia. majoritatea fiind ucraineni. Religia este ortodoxă. soia. Republica Moldova este pământ românesc. prin colaborare dintre România şi Serbia. Capitala este oraşul Kiev. legătura fiind asigurată de nouă poduri. Moldova este o ţară agrară. dunăreană şi pontică (are deschidere la Marea Neagră). Capitala ţării este oraşul Budapesta. Religia este ortodoxă. Bogăţiile subsolului (cărbune. o regiune muntoasă în centru şi sud. Câmpia este principala regiune agricolă a ţării. Ţara asigură cea mai mare parte din producţia mondială de ulei de trandafiri.S. Hidrocentralele Porţile de Fier I şi II sunt construite pe Dunăre. Populaţia ţării este de circa 9 milioane de loc. zinc.. Ucraina se află în partea de nord şi de est (pe o porţiune). care cuprinde multe ţări printre care se află şi ţara noastră. 2. Religia majorităţii locuitorilor este catolică. gaze naturale) au contribuit la dezvoltarea industriei. păsări. Împreună cu Bucovina de Nord. porci. folosit în industria cosmetică. Alături de maghari (unguri). Populaţia numără 4 400 000 loc. Este o ţară central-europeană. situată la vest (nord-vest) de România. Republica Moldova.S. încălţăminte.. germani şi rromi. Capitala ţării este Chişinău. Limba vorbită este bulgara.

America de Sud. În Europa se vorbesc 128 de limbi şi dialecte (graiuri locale).4 milioane kmp.Europa este un continent cu o mare putere economică. s-au construit canale de irigaţii.A. să respecte libertatea şi identitatea tuturor popoarelor.Europa ocupă locul al doilea. se acordă asistenţă medicală şi ajutoare alimentare pentru populaţia săracă de către organizaţii internaţionale. Suprafaţa apei este de 361 741 000 kmp (rotunjit 362 mil. Uniunea Europeană În anul 1957. În prezent. Studiu de caz 2. Oceanul Atlantic. începând din secolul al XV-lea. vom constata că Europa este aşezată în centrul jumătăţii nordice. Pe Terra locuiesc oameni care. Dacă împărţim globul pământesc în două jumătăţi pe orizontală. la data de 1 ianuarie 2007. aceasta cuprinde 27 de state şi constituie cea mai importantă organizaţie europeană. La începutul mileniului III. Populaţia planetei este de peste 6. kmp). Asia. planeta noastră se confruntă cu multe probleme: lipsa apei în unele regiuni ale Asiei şi Africii.5 mild. Oamenii iau măsuri de protejare a mediului înconjurător. Australia. se fac împăduriri. . America şi Australia. . încălzirea globală etc. aflându-se în centrul schimburilor comerciale cu toate continentele lumii. .O. loc. observăm că bătrânul continent este mărginit de Marea Mediterană. Africa. mari navigatori temerari care au deschis epoca descoperirilor geografice şi a migrării europenilor pentru popularea noilor continente. în ceea ce priveşte numărul de locuitori. dar este bine populat. În anul 1993 Comunitatea Economică Europeană a devenit Uniunea Europeană. Populaţia numără aproape 800 mil. America de Nord. sunt ocrotite plantele şi animalele pe cale de dispariţie. Din Europa s-au avântat pe întinsul oceanelor. slaba asistenţă medicală. Ţările europene vor să trăiască în pace. Europa împreună cu continentul Asia formează o mare întindere de uscat numită şi Eurasia. să colaboreze pentru un viitor comun.În continentul Europa este cuprinsă o mare parte din Rusia şi o mică parte din Turcia. în funcţie de evenimentele istorice. . Europa este unul dintre cele şapte continente ale planetei. Terra – planeta oamenilor 1. Planeta Terra cuprinde mari suprafeţe de uscat care sunt continentele şi mari suprafeţe de apă care sunt mările şi oceanele. (Fondul Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură). poluarea. Europa – caracteristici geografice Europa are o suprafaţă de 10. . un grup de şase ţări europene dezvoltate au înfiinţat Comunitatea Economică Europeană. au dreptul să se bucure de tot ce le oferă planeta noastră. Privind harta Europei. 1. Antarctida. cum ar fi F. european. prin modificarea graniţelor. lipsa educaţiei.9 Pe globul pământesc se găsesc continentele: Europa. loc. 1. deşi sunt de rase diferite. Planeta Terra Suprafaţa totală a uscatului este de 148 328 100 kmp (rotunjit 149 mil. Cuprinde 45 ţări (state).Europa este un continent cu o întindere mică în comparaţie cu celelalte continente. de ajutare a populaţiei din zonele cu astfel de probleme. după Asia. Monumente mai importante în descoperirea planetei Harta lumii s-a completat mult timp prin noi descoperiri geografice şi s-a modificat prin apariţia sau dispariţia unor state. sărăcia. România şi Bulgaria au aderat la U. Suprafaţa apelor este de trei ori mai mare decât cea a uscatului. kmp).E. Oceanul Arctic (Îngheţat) şi continentul Asia. Imnul Uniunii Europene este Odă bucuriei din Simfonia a IX-a a compozitorului Ludvig van Bethoven.

El are o forţă de atracţie foarte puternică care face să se rotească în jurul său celelalte planete ale Sistemului Solar: Mercur. în cadrul obiectului geografie la această formă de învăţământ. de a şti că natura este un organism viu ale cărei componente sunt într-o strânsă unitate şi intercondiţionare. se predau şi cunoştinţele legate de cunoaşterea mediului înconjurător. în anul 1487. Aşadar. descoperind Lumea Nouă. scop principal al predării învăţării disciplinelor naturii şi Geografia României în ciclul primar În actuala legislaţie şcolară. voluţională a fiecăru elev. dorind să ajungă în India a ajuns în America. Elevii ciclului primar au posibilitatea ca prin însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice din noile manuale. genovezul a cărui expediţie a fost finanţată de regii Spaniei. îmbarcat pe vasul Belgica şi-a adus o mare contribuţie la descoperirea vieţii plantelor şi animalelor din Antarctica. Cristofor Columb. care suferă în evoluţia sa în timp schimbări determinate de cauze naturale şi sociale. Neptun şi Pluto. Venus. Noul obiect ştiinţele naturii oferă elevilor multiple posibilităţi de a cunoaşte lumea vie. la dezvoltarea spiritului de observaţie. schimbându-i-se denumirea în obiectul ştiinţele naturii. Soarele este de 1 300 000 de ori mai mare decât Pământul. a făcut timp de trei ani înconjurul lumii. În centrul Sistemului Solar se află Soarele. Rolul şcolii în educaţia ştiinţifică şi ecologică. Soarele este însoţit de alte corpuri cereşti mai mici (planete) care se învârtesc în jurul său şi cărora le transmite lumină şi căldură. începând cu clasa a III-a. Cercetătorul român Emil Racoviţă. să contribuie la formarea unei gândiri cauzale a acestora. Saturn. O importanţă deosebită în descoperirea zonelor cu gheţari veşnici au avut-o exploratorii Nansen şi Amundsen. Portughezul Maggelan. nouă planete şi sateliţii acestora alcătuiesc Sistemul Solar. au organizat marile expediţii care au dus la descoperirea Lumii Noi. Nansen a condus prima expediţie a navei Fram în Arctica. Terra (Pământ). Amundsen a atins Polul Sud. Spania şi Portugalia au devenit puteri maritime recunoscute. Cea mai mică planetă a Sistemului Solar este Mercur şi cea mai mare este Jupiter. la însuşirea unui sistem de priceperi şi deprinderi active. aflat în serviciul regelui Spaniei. METODICA PREDĂRII GEOGRAFIEI ROMÂNIEI 1. noul plan de învăţământ de la ciclul primar a suferit unele modificări în sensul că. sarcinile metodicii acestui obiect de studiu s-au dublat. . fenomene. Terra – o planetă a Sistemului Solar Privind cerul în nopţile senine observăm o mulţime de stele. Sistemul Solar este o părticică din Calea Lactee (Calea Laptelui). Soarele este o stea de mărime mijlocie. portughezul Bartolemeo Diaz a atins Capul Bunei Speranţe (din sudul Africii). legitatea proceselor care acţionează în natură şi interferenţa dintre cadrul geografic al ţării noastre. În jurul planetelor se rotesc sateliţii acestora. Până în prezent. navigatorii curajoşi. cauzele care le produc. Miliarde de galaxii alcătuiesc Universul. rolul şcolii este acela de a acţiona în direcţia însuşirii de către elevi a unor cunoştinţe ştiinţifice şi ecologice despre natură (componente. Miliarde de stele formează o galaxie.1. interdependenţa dintre componentele naturii. precum şi la dezvoltarea afectivă. nu s-au descoperit forme de viaţă pe nici o altă planetă a Sistemului Solar în afară de Terra. sprijiniţi de regii Spaniei şi ai Portugaliei. fenomenele naturale. Astfel. procese). Stăpâniţi de dorinţa de a descoperi şi a cunoaşte planeta. Uranus. Stelele sunt corpuri cereşti care au propria lumină şi căldură. numită Calea Lactee. Marte.10 Datorită bunei poziţii geografice. Soarele face parte din miliardele de stele care alcătuiesc galaxia noastră. Jupiter. Deci. dovedindu-se astfel că Pământul este rotund. Pământul are un singur satelit: Luna. Soarele.

Metodica predării geografiei este de fapt o ramură principală a didacticii aplicate care prezintă metodologia de predare a acestui obiect de învăţământ.). dar să şi opereze cu ele. Motivaţia elaborării metodicii predării geografiei şi ştiinţelor naturii în ciclul primar Metoda cuprinde totalitatea metodelor şi procedeelor folosite în procesul de învăţământ. potrivit noului curriculum şcolar în geografie. principiile sale. metodica are ca sarcină aflarea corelaţiilor dintre procesele logice ale studiului şi exerciţiile şi aplicaţiile practice privite ca instrumente de lucru (hărţi. ca de exemplu: formarea de reprezentări geografice a priceperilor şi deprinderilor de lucru cu manualul. gospodărirea. ocrotirea şi protecţia naturii. să le aplice în practică. Scopul predării geografiei în şcoală este de a-i înarma pe elevi cu un sistem de cunoştinţe despre dinamica înfăţişării reliefului patriei. O strânsă legătură are metodica predării geografiei cu psihologia pedagogică care-i oferă informaţii asupra legilor psihologice în conformitate cu asigurarea însuşirii cunoştinţelor de către elevi pe diferite trepte de vârstă. hidrologice. să explice unele probleme ce-şi află corelaţii în procesul de predare a geografiei. busolă. aceasta din urmă însuşându-şi anumite norme ale gândirii: analiza. Geografia trebuie să-i facă pe elevi să observe. O strânsă legătură se stabileşte între metodica şi logica de predare a materiei. Metodica predării geografiei se foloseşte acum de aceste date numai după ce le-a adaptat cerinţelor locale legate de specificul geografiei ca ştiinţă şi ca obiect de învăţământ.2. Sarcinile metodicii predării geografiei şi obiectivele educării şi instruirii prin geografie Reforma în învăţământul preuniversitar presupune racordarea direcţiilor de acţiune din conţinutul metodicii predării geografiei. Trebuie să facem distincţie între metodologia ştiinţei geografice şi între metodica specifică predării geografiei patriei în ciclul primar. . indicaţii metodologice privind transmiterea cunoştinţelor către elevi. întocmirea programelor.. Dar pentru realizarea acestor obiective. metodele şi procedeele de predare. Pregătirea ştiinţifică a educatorului trebuie să fie la curent cu toate noutăţile ştiinţifice apărute pe plan mondial şi să fie corelate cu pregătirea psihopedagogică a elevilor din ciclul primar. Metodica predării geografiei cuprinde un sistem complex de metode şi procedee folosite de educator. este necesară cunoaşterea de către cadrele didactice a unei "anumite tehnologii didactice" cu care se ocupă metodica predării geografiei. Educatorul trebuie să aibă o bună pregătire cultural-ştiinţifică şi să contribuie la însuşirea de către elevi a unor informaţii de bază din domeniul: ştiinţele naturii. pentru transmiterea cunoştinţelor şi pentru formarea la elevi a priceperilor şi deprinderilor practice. Metodica predării geografiei nu se poate însă constitui ca ştiinţă numai pe baza acestor legături. istoriei etc. geografiei. să dezvăluie sensul geografic al obiectelor şi fenomenelor şi să tragă concluzii pentru activitatea practică. abstractizarea. ci trebuie să-şi subordoneze existenţa coordonatelor de început a primelor elemente de orientare în natură. sinteza. geologiei. a cunoaşterii mediului înconjurător constituite global ca ştiinţe geografice. În raportul dintre metodică şi logică. sau de protejare şi ameliorare a mediului geografic în care trăiesc. formele de organizare ale procesului de învăţământ. 1. cu harta. a manualelor etc. Pedagogia generală (partea referitoare la didactică) pune la dispoziţia metodicii predării celor două obiecte de învăţământ. ajungând ca elevii nu numai să le cunoască. de a le forma priceperi şi deprinderi practice privind aprecierea fenomenelor meteorologice. generalizarea. Din practica pedagogică datele furnizate de psihologia pedagogică ajută clar metodica predării. glob. care presupune acţiuni pentru conservarea.11 Prin studiul celor două obiecte contopite se ajunge la educarea şi formarea unei conduite ecologice. planuri reduse la scară etc. cu busola şi alte aparate ce dovedesc elevilor din ciclul primar temeinicia fenomenelor geografice. axate pe conţinutul ştiinţific deja descoperit.

.aplicarea principiilor. Aceasta presupune .aplicarea strategiilor în dezvoltarea gândirii şi limbajului geografic ştiinţific (fondul de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice geografice) şi a comunicării în general prin explicarea conceptelor.selectarea informaţiei pertinente şi utile din volumul de cunoştinţe geografice (potrivit nivelului de înţelegere.respectul şi aprecierea elevilor faţă de cadrul natural şi uman al României. În spiritul noii reforme sau curriculumului şcolar au apărut manualele alternative şi în domeniul geografiei pentru ciclul primar. ghidul învăţătorului. prin utilizarea corectă a limbii române. .respectul pentru diversitate. atlasul geografic. Cultivarea de atitudini şi valori care se referă la: . . 3. 2. a structurilor. . Realizarea deprinderilor de raportare corectă în spaţiu şi timp. prin metodica predării geografiei se pot urmări principalele sarcini sau obiective care contribuie la realizarea procesului instructiv-educativ al disciplinelor respective: 1.integrarea mijloacelor de învăţământ necesare în accesibilizarea informaţiei din geografie. Cele trei grupe mari de obiective. de interpretare şi prelucrare a datelor (plecând de la orizontul local şi apoi prin extindere la nivelul ţării). metodelor.atitudinea pozitivă faţă de educaţie.ocrotirea mediului înconjurător. procurare etc. instrumente de evaluare etc. manuale. Obiectivul fundamental al oricărei metodici şi prin urmare şi al metodicii predării geografiei poate fi formulat astfel: "să pornească de la problemele vieţii şi activităţii productive şi să se înscrie tot mai mult pe direcţia de dezvoltare actuală şi de perspectivă ale cercetării ştiinţifice ce vin în sprijinul diferitelor probleme practice şi educative privind pregătirea elevilor bine instruiţi".dirijarea demersului metodic pentru înţelegerea elementelor şi fenomenelor geografice. modul de utilizare precum şi a modului de colecţionare. precum şi al fiecărei discipline geografice pe clase.12 "Curriculum". accesibilizarea şi transferul dintr-un sistem în altul pentru consolidarea elementelor de bază în învăţare. societate. izvorăsc din conţinutul "Cartei Internaţionale a educaţiei prin geografie" adoptată la Congresul Internaţional de Geografie de la Washington. În acest sens. Obiectivele particulare pe care trebuie să la urmărească şi să le realizeze metodica predării geografiei sunt: a) să fixeze scopul instructiv-educativ al învăţării geografiei în şcoală. cunoaştere. 1992. să eşaloneze cunoştinţele în cadrul programelor şi capitolelor. În concordanţă cu manualul au fost realizate şi alte materiale-suport de sprijin în desfăşurarea procesului didactic cum sunt: caietul elevului. Stabilirea scopului instructiv-educativ al învăţământului geografic preuniversitar în raport de noile cerinţe ale societăţii româneşti pe plan naţional şi internaţional putându-se realiza prin: . cuprinse şi în noile programe şcolare. reprezintă un concept nou şi central al teoriei şi practicii educaţiei. şi procedeelor pedagogice generale şi specifice geografiei pentru dezvoltarea de capacităţi intelectuale şi competenţe (generale şi specifice) în vederea asimilării cunoştinţelor fundamentale dezvoltate prin geografie. . b) să stabilească şi să fundamenteze principiile. obiective. de orientare şi localizare a componentelor geografice. a particularităţilor psihice ale elevilor). prin care se încearcă o "raţionalizare a procesului de predare-învăţare insituţionalizată prin optimizarea componentelor sale: programe. Aceasta presupune precizarea conţinutului programelor şcolare. a sistemelor spaţiale. lecturi geografice. . confecţionare. toleranţă. document de referinţă. în funcţie de logica ştiinţei pedagogice.. succesiunilor interacţiunilor şi cauzalităţii stabilitate între componentele mediului geografic. civilizaţie. a volumului de cunoştinţe şi deprinderi geografice pe care să le posede elevii. cultură. . metodele şi procedeele care asigură însuşirea conştientă a cunoştinţelor şi a formării priceperilor şi deprinderilor practice ţinând seama de particularităţile de vârstă şi de puterea de înţelegere a elevilor.

ceea ce înseamnă că formarea deprinderilor de a lucra cu harta. desenarea. Acest lucru se poate realiza dacă permanent în timpul predării se prezintă material didactic care localizează ceea ce se învaţă în spaţiu şi timp. Metodele de cercetare folosite de metodica predării geografiei a) reorganizarea conţinutului geografiei la clasele I-IV (prin plan de învăţământ. cercetarea orizonului local etc. Studiul geografiei trebuie să fie legat de practică. a) Observaţia. De ex. Predarea întregului sistem de ştiinţe geografice în şcoală. când se formează primele noţiuni geografice şi până la terminarea liceului. Gândirea geografică şi expunerea cunoştinţelor acestui obiect de studiu este legată nemijlocit de hartă. care trebuie respectat cu consecvenţă. efectuarea unor măsurători simple. Cele mai frecvente metode folosite în studiul geografiei sunt: observaţia. clima. Deosebit de important este ca în procesul dobândirii cunoştinţelor să se urmărească formarea gândirii geografice la elevi. metodica predării geografiei trebuie să-şi orienteze cercetările spre trei izvoare principale: . programe restructurate şi manuale noi). Metodica predării geografiei ca disciplină ce-şi află locul la contactul pedagogiei cu geografia. În acest scop foloseşte aceleaşi metode de cercetare pe care le utilizează şi alte ştiinţe. . are ca sarcină principală studierea problemelor instructiv-educative ale predării geografiei în şcoală. vegetaţia. fiind folosită atât ca metodă independentă. b) aplicarea în practica şcolară a noilor metode şi procedee de a transmite mai uşor cunoştinţele elevilor cu privire la geografia fizică şi economică a ţării noastre. în experimentele întreprinse se foloseşte cu succes observaţia. particularităţile demografice şi economice. Orice cercetător care utilizează această metodă trebuie să se desfăşoare după un plan în prealabil stabilit. . trebuie astfel organizate încât elevii să primească treptat cunoştinţe clare despre geografia fizică şi economică a ţării noastre. începând cu elevii ciclului primar. respectiv interpretarea hărţilor. studiul documentelor şi experimentul pedagogic. . citirea.studierea trecutului nostru în domeniul predării geografiei. Este cea mai răspândită metodă de cercetare.). Se impune deci o permanentă documentare ştiinţifică care să conducă la cunoaşterea a tot ce a fost valoros în trecut şi a ceea ce este nou în domeniul predării geografiei şi al disciplinei de specialitate.studierea şi generalizarea experienţei înaintate a predării geografiei în ţara noastră. În acest scop este necesar să se acţioneze pentru formarea la elevi a unor priceperi şi deprinderi utile în viaţă. adaptând însă aceste metode specificului geografiei ca obiect de învăţământ. solul.cercetarea şi găsirea noului prin experimentarea unor metodologii particulare care apar în procesul predării geografiei.13 căutarea şi indicarea regulilor după care se poate învăţa geografia. convorbirea. De aceea este necesar să se creeze condiţii ca elevii să observe cât mai mult în mod direct şi să cunoască atât natura cât şi viaţa oamenilor mai întâi în orizontul local şi apoi pe cuprinsul patriei. în cabinetul de geografie. Această metodă ajută la depistarea experienţei pozitive obţinută de cadrele didactice. trebuie să se înscrie între obiectivele care permanentizează rolul educatorului atât în predarea cunoştinţelor şi la verificarea acestora cât şi în organizarea şi desfăşurarea altor activităţi în clasă sau în afara clasei.. c) organizarea ştiinţifică a cercetării impune căutarea şi stabilirea unor metode care să permită desprinderea unor concluzii capabile să răspundă cerinţelor formulate mai sus.4. Acţiunea educativă a materialului geografic creşte dacă elevii percep nemijlocit ceea ce li se comunică. În acest scop. Pentru aceasta se impune organizarea de activităţi cu conţinut practic în clasă. Prin studierea geografiei elevii acumulează o mare cantitate de cunoştinţe în legătură cu diversele fenomene care se petrec în natură şi societate. cât şi ca auxiliar al altor metode. ancheta. precum şi a experienţei înaintate din alte ţări. să arate deosebirile dintre un loc şi un altul (realizându-se deci descrierea cauzală şi comparativă) privind relieful. pe terenul geografic sau în natură (observarea şi analiza fenomenelor. 1.

Integral se face când se porneşte de la un studiu complet cu privire la predarea geografiei în ciclul primar. să se rezolve în lumina unor probleme concrete ale învăţământului (de ex. Astfel. Pentru verificarea ipotezei generale se stabilesc obiectivele cercetării care trebuie să fie înscrise în plan. la care se pot stabili ipoteze de lucru. de interes imediat al învăţământului geografic şi să ajungă în acelaşi timp la soluţionarea unor probleme teoretice. De pildă. schimbă condiţiile de desfăşurare a procesului de predare. Experimentul introduce noul în practica şcolară.14 Planul se face pe o ramură de studiu integral sau selectiv. de pildă. Această metodă poate fi îmbinată cu metoda convorbirii. sau toate. util mai ales în faza iniţială a cercetării când pe baza datelor obţinute. de asemenea. fiind de altfel. b) Ancheta. iar selectiv se face asupra unui capitol. dar separat. elevi. cum reuşim la clasa a IV-a să formăm la elevi reprezentări şi noţiuni geografice din cadrul geografiei fizice?). După această analiză sumară a problemei trebuie să se precizeze scopul şi ipoteza cercetării care vor fi formulate în raport cu poziţia metodologică. Înseamnă toată documentarea în legătură cu o anumită problemă propusă spre cercetare. Metoda anchetei se bazează pe metoda observaţiei. jurnalul de însemnări ale educatorului. la ansamblul lecţiei sau a activităţii care este studiată. cum a fost însuşit capitolul Orientarea prin deplasarea pe teren? Câţi dintre elevi n-au înţeles şi de ce? Care ar fi cauzele neînţelegerii? Ce lecturi trebuie citite pentru a-i convinge pe elevi care sunt mijloacele de orientare şi cum trebuie să ne orientăm în natură? Se poate organiza o cercetare axată pe geografia judeţului în care se observă modul de îmbinare. Planul cuprinde. de asemenea. Toate problemele puse sub observare trebuie analizate şi prelucrate pe linia scopului care trebuie să realizeze şi să răspundă la întrebările planului. dar este un interviu. Precizarea scopului şi a ipotezei de lucru fixează cadrul general şi perspectiva cercetării. . Pare a fi o anchetă. Observarea selectivă poate duce însă la concluzii practice eficiente numai în cazul în care problema cercetată este raportată la întreg. Experimentul se organizează după o anumită ipoteză de lucru.. metodica interpretării materialului adunat prin care se stabilesc modul în care vor fi analizate din punct de vedere cantitativ rezultatele obţinute prin cercetare în aşa fel încât să se stabilească în ce măsură rezultatele confirmă sau infirmă ipoteza stabilită iniţial. d) Metoda experimentală este cea mai importantă metodă de cercetare fiind considerată ca bază a ştiinţei moderne. ci de alţi factori (cadre didactice. de corelare dintre noţiunile de geografie fizică şi geografie economică. sau date care pot confirma concluziile la care ajunge o cercetare efectuată prin utilizarea altor metode de cercetare. metodele şi procedeele de cercetare. c) Cercetarea documentelor şcolare. date care pot duce la organizarea unor cercetări. modifică fenomenele. o observaţie indirectă. Se urmăreşte în procesul de învăţământ un singur aspect. În plan se precizează. se pot stabili obiectivele care urmează să fie cercetate. O cercetare experimentală în domeniul metodicii geografiei poate să propună rezolvarea unor sarcini practice. practicanţi din cadrul colegiilor pedagogice). realizată nu de cercetător. În planul de cercetare se vor include şi probleme de control care vor fi date pentru verificarea rezultatelor obţinute în urma aplicării unor anumite procedee. Planul de cercetare se prelucrează în cadrul comisiei metodice a învăţătorilor la care va fi prezent şi profesorul de geografie şi se vor aduce îmbunătăţiri acestuia. formare de priceperi şi deprinderi practice etc. Se pot cerceta: catalogul clasei. desfăşurarea cercetării poate avea o cale inversă: plecând de la elucidarea unor probleme teoretice. registre de inspecţie şcolară etc. părinţi. elaborată în prealabil. în raport cu importanţa lor. pentru aplicarea căreia se cer organizate acţiuni şi pregătirea materialelor care să ajute la desfăşurarea experimentului. poate fi urmărit: rolul comparaţiei în înţelegerea şi însuşirea conştientă a cunoştinţelor geografice. Alteori. Importanţa acestei metode constă în aceea că permite să se adune fapte. asimilare de cunoştinţe. Observarea selectivă descompune procesul predării pe părţi componente: predare.

. folosirea mijloacelor de învăţământ pentru fiecare lecţie.). subsol. prin concepţie sau mod de redactare. La fiecare lecţie.formarea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a surprinde realităţile.să dirijeze discuţiile dintre elevi în scopul descoperirii semnificaţiei unor fenomene ştiinţifice. Cu alte cuvinte.elaborarea unor obiective centrale pe formarea de capacităţi.înţelegerea. pentru anul şcolar 1998-1999. . deprinderilor. ci drept o cale de cunoaştere activă. de fenomene şi de reguli care trebuie memorate. Programa este astfel concepută încât să nu îngrădească. în crearea înţelegerii factorilor perturbatori şi stabilizatori ai mediului înconjurător şi a adaptării comportamentului de ocrotire a mediului înconjurător. precum şi libertatea acestora de a alege şi de a organiza activităţile de învăţare cele mai adecvate atingerii obiectivelor propuse. afective şi psihomotorii. cei care predau ştiinţele ar urma: .să asigure elevilor materialul didactic necesar investiţiilor. se precizează în introducere: "Curriculum-ul de Ştiinţe pentru clasa a III-a şi a IV-a" a fost realizat pornind de la scopurile şi obiectivele generale ale predării şi învăţării ştiinţelor naturii la acest nivel de şcolaritate: trezirea curiozităţii ştiinţifice a copiilor şi înţelegerea unor fapte şi fenomene din universul imediat. Dominantele curriculumului şcolar actual faţă de cel anterior sunt: . .să identifice şi să folosească resurse din afara sălii de clasă.dirijarea proceselor de observaţie spre ceea ce este esenţial. obiective specifice.perceperea fenomenelor şi a proceselor din realitatea înconjurătoare prin contactul elevilor cu lumea vie (plante. desemnează tipuri de performanţă. atitudinilor la elevi etc. Reforma învăţământului în ceea ce priveşte predarea ştiinţelor necesită o schimbare de esenţă: ştiinţele nu se mai predau ca un ansamblu de fapte.să manifeste respect pentru ideile.să determine elevii să-şi asume responsabilităţi şi să fie cooperanţi. c) Obiectivele operaţionale urmăresc realizarea cunoştinţelor. aceasta înseamnă specificarea în mod concret a ceea ce trebuie să cunoască şi să facă prin muncă independentă elevilor la încheierea procesului de predare-învăţare. a) Obiectivele generale pot fi: cognitive. obiective operaţionale. . convingerilor. . a învăţătorului sau a profesorului. derivate la rândul lor din obiectivele generale determinate de idealul educaţional. Scopurile şi finalităţile învăţământului primar indică domeniile şi tipurile de schimbări educative care sunt concordante cu precizările noii programe şcolare şi urmăresc dezvoltarea intelectuală şi educativă a elevilor. relief. formarea şi asimilarea unor noţiuni ştiinţifice precise. .să dezvolte curiozitatea elevilor prin angajarea lor în acţiuni concrete de explorare. gândirea independentă a autorului de manuale. prin observaţii şi acţiuni sau alte manifestări observabile şi măsurabile. observarea schimbărilor ce au loc în natură într-un timp îndelungat. ape etc. . Operaţionalizarea obiectivelor se realizează prin desfăşurarea fiecărei lecţii. din 2001) Se ştie că pedagogia recomandă obiectivele unui obiect de învăţământ în: obiective generale.15 CONŢINUTUL PROGRAMEI ANALITICE A GEOGRAFIEI ROMÂNIEI PENTRU CICLUL PRIMAR (ANTERIOR NOII PROGRAME. Educatorul trebuie să aibă în vedere realizarea acestor obiective care urmăresc: . cu accent pe formarea unei atitudini ecologice. educatorul trebuie să formuleze corect obiectivele pentru fiecare temă şi subiect din programă: alegerea strategiei de predare a metodelor şi formelor de organizare în clasă şi în afara clasei. animale) şi cea nevie (sol..să încurajeze elevii în a se autoevalua. deprinderile şi experienţele colegilor. Astfel. . . a lumii înconjurătoare. familiar acestora. . prin acţiune directă. a rezultatelor aşteptate în urma unei instruiri asupra elevilor. În noua programă a MEN (MEC) apărută relativ recent. interrelaţiile şi transformările din natură. b) Obiectivele specifice se adresează diferitelor discipline de învăţământ şi sunt caracteristice scopurilor fundamentale de realizare a conţinutului ştiinţific al obiectivului respectiv.

ruginire etc. transformărilor fizice suferite de corpuri (deformare. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii. împingere). Exemple de activităţi de învăţare Pe pacursul clasei a IV-a se recomandă următoarele activităţi: .demonstrarea modului de mânuire a instrumentelor (pahare. ardere.utilizarea unor obiecte de uz curent.observarea în cadrul unor experimente a unor transformări suferite de corpuri (rupere. transparenţă. să identifice anumite transformări suferite de corpuri. gust. .).abordarea ştiinţei ca învăţare prin experimentare.utilizarea şi integrarea informaţiei noi în ceea ce elevul ştie deja din experienţa personală. . .2. . respingere. materiale etc. utilizarea informaţiei etc.observarea unor desene şi experimente ilustrând interacţiuni în scopul diferenţierii tipurilor de forţe întâlnite (atracţie. Obiective cadru: 1. Dezvoltarea interesului faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii.. Exemple de activităţi de învăţare .2.1. volum).menţionarea în curriculum a unor activităţi de învăţare destinate dezvoltării unor deprinderi cum ar fi: observarea. măsurarea. 1. excursii ca caracter didactic în scopul sesizării diferitelor tipuri de material. . etc. . valorificând terminologia ştiinţifică învăţată. miros.completarea unor tabele sau a unor diagrame cu ajutorul cărora să se clasifice amestecuri. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 1. 2.operaţii experimentale care să conducă la descoperirea însuşirilor fizice ale apei (formă.) stării de mişcare şi . după criterii simple. .vizite. Dezvoltarea capacităţii de comunicare. CURRICULUM LA CLASA A IV-A A. să folosească adecvat pentru a descoperi însuşirile corpurilor. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 1. 1.1. greutate. să perceapă şi să diferenţieze existenţa unor interacţiuni. cunoscute de copii din viaţa de toate zilele. . pâlnii. 2. transformările fizice suferite de corpuri şi interacţiunile dintre copruri. 1.observarea unor materiale în scopul stabilirii caracteristicilor acestora.4. să clarifice amestecuri şi materiale. deformare. Dezvoltarea capacităţilor de explorare-investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate Obiective de referinţă 2. 3. Dezvoltarea capacităţilor de explorare-investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate. rigle etc. tracţiune.predominanţa conţinuturilor de tip formativ. . rupere. să efectueze operaţii experimentale simple şi observaţii pentru a descoperi însuşirile corpurilor. transformările fizice suferite de corpuri şi interacţiunile dintre corpuri. după unul sau două criterii. maşinuţe. evaporare. .observarea unor desene care să evidenţieze rolul O2 în întreţinerea arderii. 4.3. bile. să observe şi să descrie în cuvinte simple materiale naturale şi prelucrate din mediul apropiat. 2.16 .).

3. 4. 2. însuşirile aerului. valorificând terminologia ştiinţifică a învăţării Obiective de referinţă: Exemple de activităţi de învăţare: 3. cel care înregistrează activitatea desfăşurată de grup.4. apei şi aerului. . să participe activ în cadrul unui grup . B.măsurarea distanţei parcurse într-un timp dat de corpuri diferite. să prezinte rezultatele unui demers de . cel care va cronometra timpul.3. rezervaţii naturale etc. .lucrul pe grupe. folosirea ma-terialelor naturale. volum. . dicţionare etc. radio-tv. interacţiunilor dintre corpuri. Dezvoltarea capacităţii de comunicare. investigare folosind termenii ştiinţifici reviste. rolul solului. .1. .investigaţii pe teme diferite folosind fişe de instrucţiuni sau desene: separarea unor amestecuri. antrenând întregul grup. însuşirilor fizice ale aerului (formă. să-şi manifeste şi să-şi dezvolte ima.completarea rezultatelor obţinute. în fiecare grup se stabilesc pentru a investiga o situaţie de natură următoarele roluri: cel care conduce discuţia ştiinţifică din mediul înconjurător. dintr-un set dat.vizite la grădina zoologică. interacţiuni între corpuri (acţiunea greutăţii asupra corpurilor). . să efectueze măsurători ale distanţei şi duratei de deplasare pentru corpurile aflate în mişcare şi să le verifice prin repetare.17 2. .îngrijirea unor animale. viteza de mişcare. transformările fizice ale apei.plantarea şi îngrijirea plantelor din spaţiul verde al şcolii. apartament.3. să realizeze experimente pe teme date . povestiri.1. transparenţă).selectarea materialelor şi a ustensilelor selectând materialele şi ustensilele adecvate. . poluarea solului. . 3.5. Dezvoltarea interesului faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii Obiective de referinţă: Exemple de activităţi de învăţare: 4. cel care va raporta întregii clase concluziile grupului. parc. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII de repaus a unor corpuri. . necesare investigaţiei.. ziare.folosirea unor surse bibliografice. mişcarea corpurilor. să-şi exprime atenţia faţă de mediu. transformări fizice suferite de acelaşi corp. mişcarea corpurilor.alcătuirea unor tabele în care să înregistreze de fiecare dată observaţiile şi măsurătorile efectuate. însuşirile apei. . dramatizări vizând ginaţia şi curiozitatea ştiinţifică. să redea în limbaj propriu în cadrul . 2. să formuleze probleme simple în care sunt implicate date experimentale şi cunoştinţele anterioare.prezentarea clară şi concisă folosind clasei anumite informaţii ştiinţifice aflate limbajul ştiinţific însuşit a unor emisiuni prin mass-media. învăţaţi.jocuri de rol. atlase.formularea de întrebări care să genereze ipoteze verificabile experimental. pe teme de ştiinţe. interacţiuni..2.2. circuitul apei în natură. 4.organizarea datelor de tabele şi formularea de concluzii simple pe baza acestora. 3.observarea rolului oxigenului în menţinerea arderii.

Realizarea de experienţe folosind investigare a realităţii şi de experimentare instrumente familiare.însuşiri: solid. lichid.Poluarea solului. transparenţă. Apa. Solul. Standarde S1. căi de prevenire a efectelor negative ale fenomenelor chimice. Amestecuri-însuşiri: solid. miros. minereuri. Prezentarea rezultatelor unei investigaţiiexperimentat în mod simplu şi clar. Pornind de la elementele de geografie a orizontului local. volum: forme de existenţă în natură. norme de protecţie. gust. Apa. magnetizare. Sol-însuşiri: permeabilitate. Descrirea însuşirilor şi caracteristicilor vieţuitoarelor şi fenomenelor naturale observate. componenţă: oxigen şi dioxid de carbon.18 1. Fenomene chimice-ardere. Tipuri de forţe: împingere. solidificare. 3. greutate. precum şi importanţa prezentării unui mediu ambiant favorabil unei vieţi sănătoase şi echilibrate. atracţie. frecare. Viteza de mişcare. refolosire. apoi. faptul geografic imediat. la un nivel elementar. circuitul apei în natură. gaz..însuşiri: gaz. relativ simple şi accesibile vârstei şcolare mici. Mişcarea corpurilor. Materiale naturale şi prelucrate. Aerul. gaz. transparenţă. Se urmăreşte.surse şi modalităţi de prevenire. Dezvoltarea capacităţii de comunicare S5. gaze naturale. Dezvoltarea capacităţilor de exploatare. evaporare etc. utilizări. fertilitate. . Cu alte cuvinte. culoare. petrol. formă. Compararea unor funcţii şi stări ale corpurilor în funcţie de condiţiile de mediu. C. Mutaţia esenţială propusă de prezentul curriculum şcolar este trecerea de la geografia de tip descriptiv spre un demers de învăţare care încurajează înţelegerea relevanţei geografiei pentru viaţa cotidiană a copilului. GEOGRAFIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR Curriculum de clasa a IV-a îşi propune să-i familiarizeze pe elevi cu noţiuni elementare de geografie. Mişcarea corpurilor-repaus. trezirea interesului acestuia de a cunoaşte direct. însuşiri. ori de câte ori este . prin folosirea unor instrumente. solubilitate. Interacţiuni-efectele acestora asupra corpurilor: modificarea stării de mişcare şi deformarea acestora. sticlă. 2. cărbune. Formularea de enunţuri ştiinţifice valorificând terminologia ştiinţifică învăţată. S6. apei şi aerului. mişcare. materiale de construcţie. lichid. formă. 2. S4. gust. volum. deformare. putrezire. Aerul. tracţiune. Materiale naturale şi prelucrate-sare. acrire. ruginire etc. Interacţiuni. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ Obiectiv cadru: 1. mase plastice. 3. rol: suport şi sursă de hrană.S3. pertinente pe baza informaţiilor extrase din datele experimentale. Fenomene fizice-deformare. fermentare. i se propune elevului descoperirea progresivă a aspectelor definitorii ale spaţiului geografic românesc. Poluarea. miros. Efectuarea de experimente dirijate. de a investiga şi de a înţelege. respingere. hârtie. dizolvare. filtrare. Fenomene fizice şi chimice. viteza de mişcare. studiul geografiei trebuie să depăşească. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii. Amestecuri. S2. separarea amestecurilor: decantare.

însuşirea de tip academic. până la nivelul planetei). de orientare etc. .activităţi de învăţare generate de obiectivele conţinuturi. Dominantele noului curriculum faţă de cel anterior sunt următoarele: 3.număr de ore fix pentru fiecare temă.activităţi de învăţare generate dinspre . În acest context. prezentul curriculum oferă .4. bazată pe perceperea corectă a unor evenimente care au loc simultan. celălalt semestru fiind integral dedicat studierii istoriei. fiecare şcoală are libertatea de a repartiza orele alocate prin planul-cadru de învăţământ. după cum consideră necesar. descrierea şi relaţionarea elementelor de mediu geografic pe baza diverselor surse geografice. cele aproximativ 17 ore alocate disciplinei pot fi desfăşurate de-a lungul întregului an. Astfel. Din această perspectivă. 2. Observarea. mijlocul naturii. acordând o atenţie specială păstrării logicii interne a disciplinei. cu accent pe viaţa de toate zilele. prin contactul direct cu detalii care supraîncărcau în mod fenomenul geografic. Perceperea şi reprezentarea spaţiului geografic. Acest spaţiu.libertatea cadrului didactic de a alege numărul de ore. Obiectivele cadru sunt: 1. cadrul didactic poate decide cu privire la succesiunea cea mai adecvată a temelor. ele pot fi grupate într-un anumit semestru. dimpotrivă. . 4. în funcţie de posibilităţile locale şi de interesele elevilor.activităţi de învăţare realizate inclusiv în spaţiul clasei.19 nevoie. Dezvoltarea comportamentelor favorabile ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător. atât în orizontul local şi apropiat.centrarea pe conţinuturi teoretice şi pe . . neproductiv materia. CURRICULUM-UL ANTERIOR . 3.activităţi de învăţare realizate exclusiv în . insuficient adaptată înţelegere a faptelor şi a fenomenelor cavârstei şi posibilităţilor de înţelegere ale racteristice mediului geografic înconjurător copiilor. CURRICULUM-UL ACTUAL .centrarea pe formarea capacităţilor de informaţia factuală. al continentului natal şi al lumii contemporane. să ofere acestuia libertate de alegere şi de organizare a unor activităţi de învăţare. Cunoaşterea şi utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei. Curriculum şcolar de faţă este astfel conceput încât să nu îngrădească prin concepţie sau mod de redactare stilul cadrului didactic. considerate a fi cele mai adecvate atingeri ale obiectivelor propuse.3.). . de la localitate la planetă. capitol.2. 3. (cu accent mai ales pe formarea deprinderilor de investigare. în alternanţă cu lecţiile de istorie sau. urmărite. la comunitate şi la societatea zilelor noastre. Altfel spus. CURRICULUM-UL CLASEI A IV-A (NOUA PROGRAMĂ. excesiv ştiinţific . natura înconjurătoare fiind mediul cel mai potrivit de familiarizare a elevului cu faptul geografic. 3. Programa concretizează viziunea asupra existenţei individuale şi sociale în lumea contemporană. respectând condiţia parcurgerii integrale a conţinuturilor obligatorii ale curriculum-ului. prin contactul direct cu faptul studiat şi prin metoda "a învăţa prin experimentare". Totodată. cât şi la nivelul ţării.înţelegerea relevanţei geografiei pentru a cunoştinţelor de geografie. din 2005) Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a îşi propune să contribuie la construirea orizontului de existenţă cotidiană a elevului (începând de la localitatea natală. reprezintă orizontul-sursă al informaţiilor referitoare la viaţa cotidiană. spaţiul îngust al sălii de clasă. un rol foarte important îi revine şcolii în a-l ghida pe elev în formarea unei imagini obiective asupra raporturilor spaţiale şi temporale care caracterizează realitatea observabilă în mod direct sau imediat.

Ştiinţe ale naturii. portofolii. . evaluare orală). pe de o parte. a grupării conţinuturilor în concordanţă cu reperele majore ale contextului educaţional. ordonate de la localitatea natală la planetă. şi experienţa proprie a elevilor (directă şi mediată de sursele de informare).identificarea şi selectarea unor informaţii specifice. nu poate duce la creşterea performanţelor şcolare. . Un element important îl constituie posibilitatea realizării unei legături mai strânse între activităţile de învăţare şi conţinuturile ofertate. elementele de geografie a orizontului local. esenţializat. Educaţie civică). pot fi valorificate următoarele sugestii de aplicare: . În vederea optimizării procesului didactic propriu-zis. Pentru dirijarea acestui demers de cunoaştere. sub raport educaţional. facilitează elevului un demers introductiv în geografie: de la localitatea natală la planetă.20 aparatul conceptual şi metodologic pentru descoperirea şi explorarea. care este complementară observării directe. Aceasta presupune şi valorificarea informaţiei specifice din mass-media (referitoare la orizontul apropiat. lumea contemporană). utilizarea unor conţinuturi „în sine”. de la parte (orizontul apropiat şi local) la întregul în care se înscrie. Limba şi literatura română. în mod direct sau mediat. . de ex. din sursele mass-media. fenomene şi procese specifice orizontului local. Conţinuturile prevăzute în cadrul programei nu au semnificaţie în sine. asigurând trecerea gradată de la abordarea unor elemente.raportarea realităţilor teritoriale mai restrânse la cele cu o întindere mai mare. . la cele ale ţării. situarea României în continentul european şi în lume. în relaţie cu obiectivele învăţării. prin hărţi succesive simple. ceea ce este cunoscut sub numele de „treceri succesive de scară”. . învăţarea va fi axată pe o serie de activităţi ca: . până la dimensiunile planetei. Astfel.raportarea elementelor observate la suporturi cartografice simple. servind strict la realizarea acestora. . pe de altă parte.realizarea unor exerciţii de raportare permanentă.exersarea trecerii de la o scară la alta. a unor termeni şi denumiri presupuse din perspectiva unei tradiţii.utilizarea informaţiilor elementare din surse diferite de informare. sintetic.realizarea unei cortelaţii mai strânse cu obiectivele şi conţinuturile disciplinelor care fac parte din aceeaşi arie curriculară (Istorie. Noul curriculum de geografie dezvoltă sensibil dimensiunea socială a acestei discipline şi apelează la elemente. dar şi cu alte discipline ca. cu elemente esenţiale care reprezintă realităţi ale spaţiului geografic. Europa. prin treceri succesive de scară. fenomene şi informaţii relevante pentru viaţa cotidiană a elevului. ale continentului şi ale planetei ca întreg.interpretarea unei informaţii cartografice minime şi intuitive. Programa oferă premisele pentru construirea unei reprezentări asupra realităţii înconjurătoare de la nivelul localităţii natale. Matematică. ţară. ci numai în relaţie cu obiectivele învăţării. Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a prezintă selectiv. strict necesare atingerii obiectivelor asumate. de către elev. regiune.. .observarea (liberă sau dirijată) a realităţii înconjurătoare.dimensionarea conţinuturilor şi a informaţiei la elementele esenţiale. pot fi valorificate în mod prioritar. pentru atingerea obiectivelor de referinţă asumate prin planificarea anuală şi prin proiectarea unităţilor de învăţare. caracteristicile geografice generale ale României şi diferenţierile sale regionale (unde se pune din nou accent pe orizontul regional apropiat). . a mediului geografic. judeţ. . prezenta formulă de construcţie a conţinuturilor.utilizarea unor forme variate de evaluare care să permită identificarea corectă a performanţelor şcolare (texte scrise.utilizarea informaţiei (directe şi indirecte). structurat pe niveluri şi în sisteme succesive. . . Curriculumul permite o organizare flexibilă a instruirii.

Reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate la planetă) Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 1. Relaţionarea elementelor geografice. .exerciţii de realizare a unor reprezentări al planetei. la nivelul ţării. este necesară utilizarea unor suporturi educaţionale variate: hărţi. orizontului local şi al ţării local şi apropiat.exerciţii de localizare a elementelor din orizontul imediat. ca un întreg. pe baza unor surse diferite 3. apropiat. fotografii. fotografii. a ţării. diapozitive) etc a unor obiecte aparţinând spaţiului imediat 1.recunoaşterea şi localizarea. al Europei.21 utilizarea unor exerciţii şi activităţi de învăţare care să stimuleze perceperea realităţii înconjurătoare (de la localitatea natală la planetă). caiete de activitate independentă. Europa. . să utilizeze mijloace elementare de orientare (puncte cardinale. Europei. să se situeze corect în spaţiul imediat.5. Europei a unor itinerare / trasee imaginare care reunesc aceleaşi elemente spaţiale 2. Pentru accesibilizarea învăţării. Manifestarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 1. în diferite surse de informare (ex.1.exerciţii dc recunoaştere a unor elemente geografic (de la localitate la planetă). mijloace elementare de la cartografice simple referitoare la ţară. alte repere observabile) în spaţiul apropiat. . Obiective cadru 1. fişe. forme de - construcţii) şi al punctelor cardinale. pe harta judeţului.a elementelor din orizontul local şi apropiat. . din cel local şi ţară. Reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate la planetă) 2.. ghiduri. context dat a Europei. să aprecieze în mod empiric distanţe accesibile direct 1. reprezentare a spaţiului (imediat. .exerciţii (pe teren) de apreciere empirică şi de măsurare a unor distanţe accesibile.exerciţii de localizare. atlase. să utilizeze.întocmirea. să localizeze corect elemente ale spaţiului . Relaţionarea elementelor geografice. pe harta judeţului.3. ţării.2. Exemple de activităţi de învăţare Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă activităţile: . jurnale de călătorie.realizarea unor reprezentări simple cartografice ale orizontului local şi apropiat 1. . pe harta judeţului. într-un geografic local. cu ajutorul unor repere (râuri. al relief. la Glob (be baza utilizării semnelor local) convenţionale şi a scării de proporţie). în situaţii diferite de ex. filme documentare. a ţării.4. materiale didactice etc. 1. . pe baza unor surse diferite Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare . Utilizarea adecvată a limbajului specific geografiei 4. apropiat şi local imediat.exerciţii de localizare empirică. pe teren şi pe hartă.

exerciţii de notare (înregistrare).2. să compare elemente şi relaţii reprezentate la niveluri şi la scări diferite. sub diferite forme (fişe. referitoare la fenomene observate direct referitoare la fenomene observate. în texte. direct sau percepute mediat (redate în diferite moduri) 2. .enumerarea.completarea unor fişe de observare. să descrie în enunţuri simple elemente . folosind surse de informare diferite. să observe progresiv elemente din dirijată realitatea înconjurătoare 2.compararea succesivă a unor hărţi realizate la scări diferite.6. hărţi. cu ajutorul despre fenomene şi fapte observate în realitatea termenilor specifici. să înregistreze date specifice geografiei. să identifice în diferite surse de informare (texte.exerciţii de descriere succintă.formularea unor răspunsuri la întrebări. . să îşi exprime interesul pentru cunoaşterea . Utilizarea adecvată a unor termeni limbajului specific geografiei Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 3. . Manifestarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 4.exerciţii de descriere succintă a caracteristicilor unor fenomene şi fapte observate în realitatea înconjurătoare.4.exerciţii de explicare a unor relaţii vizibile între elemente 4. a unui element observat înconjurătoare direct sau mediat. .exerciţii de completare a unor enunţuri reprezentate pe suporturi catografice lacunare pornind de la un suport carto. .1.1.exerciţii de observare nedirijată şi . a unor elemente referitoare la realitatea înconjurătoare. 3. 3. . . să situeze anumite elemente grafice într-o ierarhie spaţială (de la localitate la planetă) 3. în fotografii şi pe hărţi.2. observate sau deja prelucrate simple) 2. grafice a datelor observate. să elaboreze enunţuri explicative . să descopere relaţii simple între diverse elemente din mediul înconjurător.22 La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 2. tabele. pe baza unui vocabular de sprijin.5. . .prezentarea unor caracteristici ale realităţii înconjurătoare.descrierea dirijată după o hartă simplă.identificarea de corespondenţe între elemente observate direct şi mediat. 2.explorarea mediului din orizontul local şi . de la orizontul la apropiat la planetă) 2.3.exerciţii de grupare / de discriminare a unor elemente reprezentate la niveluri şi scări diferite. să construiască enunţuri simple şi dezvoltate .3.1. pe baza unor caracteristici date. imagini etc) caracteristici ale realităţii înconjurătoare Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă activităţile: .

Orientarea în orizontul apropiat Planul clasei. populaţia şi aşezările omeneşti ale ozizontului local Aplicaţii practice în orizontul local . vegetaţia. Orizontul local Linia orizontului. Terra – planeta oamenilor Momente importante în descoperirea planetei Terra – o planetă a sistemului solar . hidrografia. Caracteristici geografice ale orizontului local Elemente generale despre relieful. Repere de timp (ora. De la orizontul local la ţară Treceri succesive de scară ilustrate pe hărţi 1. anul) în explicarea unor Modificări ale realităţii observate 1. .realizarea unui plan individual de observare a unor fenomene de degradare a mediului din zona de reşedinţă.4. anotimpul.2. inclusiv a consecinţelor intervenţiei omului (pozitive saun negative).3.1. identificând diferite modalităţi de conservare şi de ocrotire a mediului înconjurător 4. animalele şi solurile – aspecte generale Locuitorii şi aşezările omeneşti Principalele activităţi economice .2.2. .23 cunoaşterea mediului înconjurător. luna. să colaboreze cu cei din jur. Marile unităţi geografice ale ţării (prezentare generală): a) Carpaţii b) Dealurile şi podişurile c) Câmpiile d) Studiu de caz: caracterizarea generală a unei unităţi geografice . Uniunea Europeană . România în Europa Ţările vecine. săptămâna. Europa – un continent la nivelul planetei Caracteristici geografice generale. a reşedinţei de judeţ şi a judeţului Harta administrativă Bucureşti – capitala României 1. „Hărţi diferite ale orizontului local” .realizarea unor proiecte de grup. Punctele cardinale Harta simplă a orizontului local şi orientarea pe aceasta. Orizontul apropiat Sala de calsă. Organizarea administrativă Prezentarea localităţii natale. în spiritul iniţiativei faţă de protecţia mediului de viaţă apropiat.jocuri de rol.1. ROMÂNIA ÎN EUROPA ŞI PE GLOB .3.1. planul locuinţei. al cartierului şi al localităţii .2.5. ziua. CONŢINUTURI (introducere în geografie: de la localitatea natală la planetă) 1. Caracteristici geografice generale Limitele şi vecinii Relieful (caracteristici generale şi trepte de relief). Scurtă prezentare geografică a ţărilor vecine . ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ORIZONTULUI APROPIAT ŞI LOCAL . Unităţi majore de relief Clima. vegetaţia. localitatea. . apele. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI . al şcolii.1. cartierul.

să demonstreze. Identificarea unor relaţii elementare pe baza unor observaţii sau pe baza unor surse diferite 3. În elaborarea obiectivelor. Identificarea elementelor observabile ale localitate la planetă) spaţiului geografic apropiat S. Realizarea obiectivelor operaţionale.cunoaşterea şi înţelegerea mediului înconjurător şi a fenomenelor de către elevi. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ Obiectiv cadru Standard 1. Clasificarea elementelor observabile din realitatea înconjurătoare 2. 6. se stabileşte acţiunea sau operaţia pe baza conţinutului de predat. cerut de obiectul acţiunii şi de condiţiile stabilite. Realizarea obiectivelor specifice diferitelor obiecte de învăţământ. . Descrierea unei realităţi pe baza unor imagini S. învăţătorul trebuie să ţină seama de principiul accesibilităţii. In cazul acesta elevul trebuie să definească. .să precizeze obiectul acţiunii: ce anume să ştie elevul la sfârşitul lecţiei: să definească. să interpreteze. afective. autorii trebuie să aibă în vedere atingerea tuturor obiectivelor prevăzute de actuala programă de învăţământ. psihomotorii). În elaborarea manualelor de Ştiinţe ale naturii şi a geografiei în ciclul primar. să identifice. Finalităţi (orientări strategice ale funcţionării sistemului de învăţământ). Reprezentarea spaţiului geografic (de la S.24 NOTĂ: temele marcate cu litere italice reprezintă curriculum la decizia şcolii. de la uşor la greu. 4. Criteriile stabilesc un număr minim.comunicarea orală şi în scris. Realizarea obiectivelor generale (cognitive. Acestea urmăresc patru direcţii care vizează: .5.să precizeze criteriul de evaluare standardizat. să rezolve.2.4. 5.6. Identificarea raporturilor dintre elemente baza unor surse diferite observabile şi reprezentarea lor pe suporturi cartografice simple S. Pentru fiecare obiect de învăţământ noua programă prevede etapele progresive în derivarea obiectivelor operaţionale ce cuprind următoarele sarcini realizabile: 1. Scopurile urmărite de noua programă de învăţământ este ca toate obiectivele să se realizeze în diferite niveluri şi tipuri de şcolarizare. 3. Idealul educaţional. Relaţionarea elementelor geografice pe S. . 2. Utilizarea adecvată a limbajului specific S.3. să rezolve în raport cu conţinutul instruirii. de la simplu la complex. . mediu şi maxim de răspunsuri pentru a se obţine un anumit număr de puncte în vederea evaluării corecte a fiecărui elev acordându-i-se calificativul meritat. .1. Ele devin obligatorii atunci când se optează pentru curriculum extins.să poată să descrie condiţiile situaţiei didactice. Astfel. Uilizarea termenilor de bază în contexte geografiei date Noua programă şcolară prevede în procesul operaţionalizării obiectivelor să parcurgă în linii generale mai multe etape. formulându-se întrebări de evaluare pentru elevi în mod gradat. să identifice.

investigare-explorarea noutăţilor ştiinţifice de către elevi. Prin obiectivele care urmăresc legătura dintre ştiinţa elevilor va trebui: . plante. între acestea şi factorii de mediu.să folosească surse de informare variate (reviste.1. procese la prima vedere.să-şi dezvolte aptitudini de investigare a mediului înconjurător. . să dezvolte capacitatea creatoare şi imaginaţia acestora. răcire).să fie încurajaţi să pună întrebări (de ce. să reuşească în rândul elevilor următoarele: . textură). . tabele.să recunoască materialele. ce s-ar întâmpla dacă) în legătură cu cele observate. . .să exprime descoperirile şi ideile proprii utilizând un vocabular adecvat. . plante.să stabilească relaţii între elementele mediului înconjurător. prin obiectivele de investigareexplorare. .să observe elementele componente ale mediului înconjurător.să descrie în termeni familiari obiecte. . constituind adevărate premise necesare în realizarea obiectivelor şi sarcinilor propuse de învăţător în activitatea sa cu elevii. . cărţi. . cum. mişcarea a două jucării. schimbări în mediul înconjurător. acţionând pentru gestionarea. animale după anumite caracteristici fizice. .să distingă stadiile de dezvoltare a organismelor vii.să perceapă procese ale lumii vii. plante.să exploreze obiecte. . . .să fie capabil să-şi însuşească termenii şi proprietăţile unor materiale (înfăţişări.să interpreteze date şi simboluri pentru extragerea informaţiei. surprinzând varietatea formelor de viaţă.25 .să clasifice elemente ale mediului înconjurător după criterii simple. Deci. masă.să descopere proprietăţi ale diverselor materiale în scopul stabilirii utilităţilor lor.să distingă şi să descrie materiale. îngijirea şi protejarea mediului. animale.să efectueze experienţe simple şi măsurători care să conducă la formarea unor observaţii şi aprecieri de verificare a ideilor. elevii vor fi capabili să observe şi să înţeleagă următoarele: . Prin studiul lecţiilor cuprinse în manualele care se vor elabora în următorii ani. . Principiile didactice sunt norme care orientează organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ.să sesizeze procese fizice simple (mişcarea unor obiecte).să comunice informaţii folosind scheme.să poată descrie oral materiale. albume. Printre principiile didactice recomandate de Pedogogia şcolară se enumeră: .să compare perechi de obiecte. . elevii vor ajunge: . obiecte. obiecte.legătura dintre ştiinţă şi viaţă. fenomene. vieţuitoare din mediul înconjurător pe baza observaţiilor nemijlocite. . colecţii de casete audio şi video. APLICAREA PRINCIPIILOR DIDACTICE ŞI GEOGRAFICE IN PREDARE-INVĂŢARE 4. folosind modalităţi potrivite şi multiple. . Învăţătorul trebuie să urmărească prin predarea lecţiilor de ştiinţe ale naturii şi geografie. inclusiv calculatorul).să-şi dezvolte capacitatea de conştientizare a rolului ştiinţei în viaţa cotidiană. flexibilitate. . stabilind relaţii de tip cauză-efect. . simboluri. încălzire. Educatorul trebuie să urmărească prin obiectivele care vizează comunicarea. .să ştie să răspundă întrebărilor adresate de învăţător şi colegi.să perceapă realitatea înconjurătoare ca pe un mediu de viaţă. animale. fenomene (două surse de lumină. . . Principiile didactice.să sesizeze impactul activităţii omului asupra mediului înconjurător. evenimente.

durabilă a obiectelor şi fenomenelor din natură (ex. Se pot desprinde două direcţii principale prin care cunoştinţele teoretice se îmbină cu cele practice în procesul de învăţământ: a) Aplicarea cunoştinţelor asimilate în rezolvarea altor sarcini teoretice ca de ex. fenomene care se redau prin semne convenţionale consemnate zilnic. ale oraşelor şi satelor. îşi formează scheme intelectuale de conturare a noţiunilor. vor da în final imaginea de ansamblu a mersului vremii în localitatea respectivă care poate caracteriza şi specificul climatic al regiunii. desfăşurată pe baza hărţii geografice. În lecţia următoare: "Hotarele şi vecinii României". sub îndrumarea învăţătorului. cele constatate de elevi sub dirijarea învăţătorului. Elevul participă la descoperirea datelor de informare. afluenţii principali (de dreapta şi de stânga). gradul de acoperire cu nori a cerului (nebulozitatea) etc.). se poate realiza terenul geografic cu forme de relief. învăţătorul trebuie să prezinte elevilor punctele cardinale. Prin realizarea alternanţei între concret şi abstract cu participarea directă a elevului se asigură procesul de asimilare logică a cunoştinţelor. Esenţa acestui principiu pleacă de la ideea că în învăţare trebuie să existe un proces activ de înţelegere şi asimilare a informaţiei. . De ex. locul de izvor. la ştiinţele naturii şi la geografie. Astfel. dintre deal şi munte etc. iar elevul este subiectul propriului proces de formare şi însuşire de noi cunoştinţe cu o singură condiţie: să fie participant activ la desfăşurarea lecţiei. treptele mari de relief străbătute.. formarea vântului şi direcţia lui. în clasă. pe baza cunoaşterii factorilor de mediu care influenţează încolţirea seminţelor şi dezvoltarea plantelor se poate realiza "Colţul viu al naturii" la nivelul clasei sau laboratorului de biologie. desfăşurate mai întâi în orizontul local din preajma şcolii unde se fac observaţiile asupra mersului aparent al Soarelui.3. vor opera corect între ele.. 4.26 4. De ex. pe un anotimp sau pe un an. elevii trebuie să aibă un suport perceptibil şi observabil după care să-şi formeze o reprezentare corectă. elevii îşi vor consolida noţiunile de puncte cardinale. chiar la primele lecţii de geografie la clasa a IV-a. Principiul participării conştiente şi active a elevilor. o reuşită simbioză între procesele de analiză şi sinteză ce contribuie la dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor.. 4. în cazul nostru.4. comparaţia dintre foioase şi conifere. schematică. Principiul legării teoriei cu practica. care se referă la întocmirea calendarului naturii pe o lună. puteţi descoperi pe harta patriei râurile din vestul ţării cu afluenţii lor principali ? Precizaţi: denumirea râului.. precipitaţiile atmosferice (modul de formare şi felul lor). apoi cu busola în vederea stabilirii punctelor cardinale. Acest principiu didactic exprimă cerinţa de a îmbina însuşirile cunoştinţelor teoretice cu posibilitatea aplicării lor în practică în rezolvarea sarcinilor ulterioare şi a integrării în societate a elevilor. b) Realizarea unei activităţi practice cu materiale didactice care se bazează pe cunoştinţele teoretice sau operaţii intelectuale.2. la tema "Apele României" se pot realiza următoarele operaţii didactice cu caracter aplicativ şi activ prin care elevii pot dobândi noi informaţii prin propria lor experienţă şi analiză după cerinţele formulate de învăţător astfel: . conceptelor care îi vor servi ca bază pentru treapta următoare. Un alt exemplu. se aplică cunoştinţele învăţate la lecţiile despre temperatura aerului (cu observaţii după termometru). oraşele mari prin care trec şi locul de vărsare. cunoştinţele empirice ale elevilor se clarifică şi urmează o treaptă de înţelegere corectă a cunoştinţelor conducând la generalizări. reţea hidrografică etc. abstractă.: la Geografia României. Aceste exerciţii de lucru cu harta au menirea de a înţelege cu uşurinţă mesajul lecţiei. ale râurilor. iar pe plan mintal. se vor prezenta sub formă simbolică. Constituie un alt principiu de bază în învăţământul primar care tratează ideea că în învăţare.cunoscând semnele convenţionale ale formelor de relief. de a-l forma pe elev să "citească" şi să interpreteze şi alte elemente de pe hartă. Principiul intuiţiei. prilej cu care vor fi antrenaţi mai mulţi elevi iar ulterior.

permite o mare stabilitate în timp. duce la apariţia golurilor în cunoştinţele elevilor care. relief. drumeţiilor şi excursiilor. orientare pe teren. iar educatorul trebuie să asigure dozarea acestuia venind în sprijinul accesibilizării cunoştinţelor cu metode variate. ci alegerea selectivă a elementelor de observare.şi interdisciplinare care au rolul pe de o parte de a consolida informaţia anterioară. state. Repartiţia geografică a acestora este legată de mediul montan. de exerciţiu care să stârnească interes elevilor în timpul lecţiilor. în afara unor deprinderi generale cum ar fi. Cerinţele învăţării amplifică treptat efortul din partea elevului. cu panta muntelui sau. şi de aici insuccesul şcolar. deoarece nerealizarea sarcinilor învăţării despre unele informaţii. Acest principiu pleacă de la ideea însuşirii operaţionale. 4. structurării şi continuităţii. până la structuri complexe sintetice. De aici reiese continuitatea ca o cerinţă firească în sensul că asigură o ierarhizare şi structurare logică a cunoştinţelor. în clasele mai mari. Cerinţa de bază a acestui principiu constă în respectarea unor operaţii absolut necesare în învăţarea logică. iar pe de altă parte.. 4. dar nu agasantă.. pe baza însuşirii noţiunilor de bază (puncte cardinale. ape. Respectarea acestui principiu impune consecinţă şi rigurozitate la toate disciplinele de învăţământ. Astfel. sistematice între amplasarea cen-trelor de prelucrare în preajma pădurilor. faună) se poate face o sistematizare a acestora în caracterizarea geografică a orizontului local: satul. Structurarea înseamnă selectarea fondului de bază al noţiunilor. mai ales. măsurare. Aici educatorul poate face legături intra. acumulate. Principiul sistematizării. despre care s-a învăţat într-un alt capitol anterior al cadrului natural. conceptelor cu care operează un obiect de învăţământ în jurul cărora se aplică altele noi în mod gradat potrivit nivelului de gândire al elevilor. de interpretare. priceperilor şi deprinderilor. Cerinţa acestui principiu impune cadrului didactic o bună cunoaştere a conţinutului programei şcolare. climă. repartiţia pădurilor de stejar în zona dealurilor joase până în câmpie favorizate de un climat mai blând cu temperaturi mai ridicate şi precipitaţii mai scăzute. desenare etc. eficiente şi ferme a primului fond de reprezentări şi noţiuni prevăzute în programa de Ştiinţe ale naturii şi Geografia României.7. o importanţă deosebită în învăţarea geografiei o are formarea deprinderilor de citire şi interpretare a hărţii cu ajutorul semnelor convenţionale şi a fondului de cunoştinţe respectiv. vegetaţie. climă. a manualului după care se parcurge materia clasei respective şi nu în ultimul rând a structurii personalităţii elevului pe plan intelectual la fiecare vârstă şi nivel de învăţământ. pentru ca însuşirea cunoştinţelor să poată fi adecvată şi să dea rezultatele aşteptate. Însuşirea deprinderilor încă din ciclul primar presupune exersarea lor continuă. De ex. determină rămâneri în urmă. aplicarea formării a numeroase izvoare de râuri în zona de munte în strânsă legătură cu precipitaţiile bogate. de observare. ocupaţiile locuitorilor. De ex. se face potrivit principiului cauzalităţii. respectiv conţinutul acesteia. de a clădi o nouă grupare de elemente (ex. oraşul şi chiar judeţul ţinând seama de: aşezarea geografică. Principiul accesibilităţii sau al orientării după particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor.. precum şi încadrarea noilor cunoştinţe pe structuri anterioare.: la predarea lecţiei "Industria de prelucrare a lemnului" se fac asocieri logice. ape. învăţate într-un mod temeinic deoarece ele constituie "primele cărămizi" ale alfabetului unei ştiinţe cu care se clădeşte în timp edificiul ei. este de preferat să se insiste asupra ideilor de bază formative şi nu numai pe încărcătura de denumiri şi date care au şi ele rostul cuvenit. cu . În acelaşi timp trebuie urmărite şi însuşite principiile şi legile geografiei ca ştiinţă potrivit cărora se asigură o învăţare logică şi eficientă. a celor de conifere. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor. relief.27 Exemple de legare a teoriei de practică pot continua şi la alte tipuri de lecţii desfăşurate sub forma vizitelor. Aşadar. vegetaţia şi fauna. Acest mod de algoritm va servi ca suport pentru caracterizarea geografică a altor regiuni. Sistematizarea cunoştinţelor înseamnă ordonarea lor plecându-se de la concret la abstract.5. de la elementele simple de bază.6. 4.

sunt profilate pe cultura preorăşenească (legume.1. Sau.5. munte) regăsite de cele mai multe ori în orizontul local. vaci de lapte. Didactica tradiţională recomandă o serie de reguli cum ar fi: trecerea de la uşor la greu. sau de la abstract la concret. pentru o însuşire activă şi profundă a cunoştinţelor. Principiul cauzalităţii. el are anumite legături şi în context regional. Acest principiu constă în căutarea constantă a legăturilor de cauzalitate dintre obiectele.. şi strategii euristice.8. 4.3. satele din fostul sector agricol Ilfov (azi jud. la rândul său.28 mijloace de învăţământ intuitive.8. deal. etc. ca de exemplu: de ce pădurea de foioase îşi pierde frunzele toamna? De ce pleacă păsările călătoare din ţara noastră toamna şi sosesc primăvara? De ce au râurile aspectul razelor unui cerc? etc.8. elementele şi fenomenele geografice pentru explicarea cauzală a producerii sau desfăşurării lor.2. Principiul actualizării cunoştinţelor constituie principiul predominant în predarea geografiei pe care trebuie să-l respecte fiecare cadru didactic. Legăturile cauzale demonstrează şi succesiunea în timp a elementelor şi fenomenelor ca decurgând din succesiunea cauză-efect. constituie un suport informativ ştiinţific pe care se amplifică noile cerinţe de învăţare în caracterizarea acestora pe tot cuprinsul patriei. de la concret la abstract. urmărindu-se formarea lui în timp sau integrarea în timp a faptelor geografice. Principiile geografice 4. Chiar dacă un element geografic face parte dintr-un sistem mai vast.. precizându-se locul şi funcţia lui în sistem. Se pot da şi alte numeroase exemple. are influenţă puternică asupra legăturilor cauzale ale faptului geografic respectiv. 4..8. Acest principiu cere ca orice element sau fenomen geografic actual să fie analizat şi explicat prin baza tratării evolutive.. De ex. 4.. Dar cea mai nouă formă de relief este Delta Dunării care continuă să se formeze şi astăzi. Principiul repartiţiei în timp. Munţii Parângului fac parte din Carpaţii Meridionali şi se înscriu în trăsăturile generale ale acestora. sau Carpaţii sunt mai înalţi şi mai tineri decât Munţii Dobrogei pentru că s-au format într-o etapă mai recentă (orogeneza alpină).4. Munţii Dobrogei s-au format cu milioane de ani în urmă (orogeneza hercinică de la sfârşitul erei paleozoice). în cadrul sistemului din care face parte elementul respectiv. iar în prezent au înălţimea unor dealuri datorită eroziunii lor de către factorii externi. Principiul integrării geografice constă în faptul că fiecare component geografic poate şi trebuie privit în contextul unui ansamblu de componente legate între ele în sisteme de ordine diferite de complexitate pentru a se asigura caracterul sintetic al geografiei. ouă) sub impulsul necesităţii capitalei.. de la apropiat la depărtat în scopul accesibilizării cunoştinţelor în învăţământul primar. Integrarea trebuie făcută în primul rând. De ex.8. Întrebările permanente în baza acestui principiu sunt: "de ce?" sau "cum se explică faptul că". Ilfov). învăţarea treptată a fondului de noţiuni despre formele de relief (câmpie. Cercetările contemporane arată că regulile de mai sus pot uneori să alterneze în procesul de învăţământ în sensul că se poate pleca şi de la general spre particular.8. deoarece manualele şcolare şi . De ex. 4. Principiul repartiţiei spaţiale precizează că orice element sau fenomen geografic are o anumită poziţie geografică în spaţiul care. repartiţia pădurilor de conifere în zona montană mai înaltă (la peste 1 000-1 200 m) este legată de condiţiile specifice impuse de altitudinea reliefului. Tratarea individuală a elevilor porneşte de la premisa că trebuie luat în considerare specificul individualităţii fiecărui elev. 4.. hidrocentrala Porţile de Fier I se integrează în sistemul energetic naţional etc. în timp ce alte sate din partea centrală a Bărăganului cultivă dominant cerealele deoarece nu se resimte în aceeaşi măsură influenţa directă a marelui centru urban. un factor esenţial în dispunerea şi caracteristicile peisajelor geografice. De ex.

8. poluarea râurilor etc. Geograful G. De ex. sunt înţelese.6. ţine seama de anumite norme (principii şi reguli). se încadrează într-o formă de organizare didactică. de animale. adeseori. de ordin pedagogic (instructiv) de către I. Exemplele pot fi numeroase. In procesul de învăţământ metoda se realizează cu ajutorul procedeelor metodice. în raport cu dinamica unor elemente şi fenomene geografice. actualizarea datelor de informare despre evoluţia numărului populaţiei într-o localitate sau judeţ etc. Cerghit.. Metode de învăţământ "Metoda este drumul. metodologia didactică îl învaţă pe educator să-şi aleagă căile cele mai bune. angajează anumiţi participanţi. "Sarcina perfecţionării metodelor nu poate fi lăsată doar pe seama cercetătorilor ştiinţifici propriu-zişi. adică a unor rezultate (performanţe şcolare) ce urmează să fie supuse evaluării (în funcţie de obiectivele de la care s-a pornit). ca un mod general de a concepe şi realiza organizarea de ansamblu a activităţii de instrucţie şi de educaţie din şcoală. Cerghit. a muncii colective. toate elementele fizicogeografice determină repartiţia populaţiei şi aşezărilor etc. Principiul corelării cunoştinţelor şi al predării interdisciplinare subliniază necesitatea analizei relaţiilor dintre conţinutul geografiei şi a celorlalte obiecte de învăţământ în scopul reliefării unui element sau fenomen geografic şi de a sublinia sinteza componentelor mediului geografic. De ex.. regimul hidrologic al râurilor şi inundaţiile. fiecare lecţie găseşte ca punct de plecare o motivaţie: de ce o desfăşurăm? Definită prin obiectivele şi sarcinile ce le are de îndeplinit. . Redat schematic. Ca teorie şi practică a metodelor aplicate în procesul de învăţământ. 4. ca o sinteză care este realitatea cu care vine în contact direct şi imediat copilul şi care are valoare practică în viaţă". În procesul de învăţământ. Vâlsan spunea că: "lumea nu se prezintă sub formă de felii de plante. Alte exemple: studiul echilibrelor naturale referitoare la fenomenul de eroziune a terenurilor provocat de agenţii externi. elementele fizico-geografice (relief. Funcţiile metodelor de învăţământ sunt: .1..29 programele au o anumită stabilitate în timp.funcţia formativă prin care metodele au implicaţii directe în exersarea capacităţilor intelectuale. Predarea interdisciplinară dezvoltă capacităţile intelectuale de memorare logică.funcţia cognitivă prin care metodele devin obiecte de cunoaştere şi achiziţii pentru elevi. ape) influenţează repartiţia plantelor şi animalelor. 1976). fiecare învăţător poate să facă din clasa de elevi. acest circuit praxiologic. poate fi prezentat în felul următor: Obiective → participanţi → conţinut → metode şi mijloace de învăţământ → forme de desfăşurare a acţiunii → mod de desfăşurare → rezultatele obţinute → evaluare. în echipe ori individual urmează un curs al desfăşurării prin o suită de secvenţe şi operaţii. ca agenţi ai acţiunii (învăţător şi elevi). recurge la anumite metode şi mijloace de realizare a acţiunii. de roci. Astfel. mai eficiente ce conduc spre un progres real în plan instructiv-educativ. climă. pune în valoare pedagogică sau vehiculează un anumit conţinut. ci. În sensul larg al cuvântului "metodele de învăţământ". afective şi volitive. METODE ŞI MIJLOACE DE INVĂŢĂMÂNT UTILIZATE IN ACTIVITATEA INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ LA OBIECTUL GEOGRAFIE 5. conducând la creşterea eficienţei procesului de învăţământ. chiar prin obiectul său de studiu-relaţiile de interacţiune dintre geosfere-privite în plan planetar sau regional are caracter interdisciplinar.. învăţătorul şi elevii acţionează prin intermediul unor metode de predare şi respectiv de învăţare. modificarea vegetaţiei prin activitatea omului. cu care lucrează un adevărat . raţionament. este călăuzită de ideea obţinerii eficacităţii şi eficienţei maxime. Aşadar.funcţia instrumentală se referă la uilizarea metodelor ca instrumente de instruire. . calea care conduce la găsirea adevărului" (I.

diapozitivelor. depozitare). 5. televiziunii. b) utilizarea proiecţiilor luminoase. calculatorului. ca de ex.: expunerea orală a materialului nou este însoţită de demonstraţia şi observaţia independentă a elevilor. planuri. Literatura de specialitate cunoaşte o diversitate a metodelor de învăţământ între care. d) problematizarea.. Se mai folosesc metode specifice ca: metoda lucrului cu harta şi cu globul. în curs de transformare şi ele. Metode de explorare a realităţii geografice prin intermediul substitutelor acesteia: a) folosirea. psihologia elevului sau psihologia clasei privită ca grup de lucru. filmul etc. Numai îmbinând în predare cuvântul viu (de ex. c) comparaţia. Cerghit). podişuri şi câmpii cu ajutorul diafilmului. b) utilizarea lecturilor geografice. materialul didactic etc. expresie a celor mai recente inovaţii pedagogice. fotografii. munca . cu conversaţia sau dialogul. Prin urmare. albume tematice şi metodica utilizării lor (tehnica de colecţionare. explicaţia. de raportare a metodelor la cerinţele de ieri şi de astăzi ale învăţământului departajându-le în două mari grupe: a) metode vechi (tradiţionale. În viziunea modernă metodele de predare trebuie concepute în aşa fel încât să-l introducă pe elev cât mai mult în climatul activităţii de învăţare pe bază de descoperire ştiinţifică.) atunci educatorul poate realiza un învăţământ modern care să răspundă cerinţelor tot mai mari pe care societatea noastră cu o economie de piaţă le ridică în faţa şcolii româneşti. demonstrarea şi realizarea materialului intuitiv: tablouri. c) metoda modelării.: povestirea. 2. realizarea unor machete. ci în funcţie de o serie de factori obiectivi cum sunt: logica internă a ştiinţei geografice. hărţi. televiziunea. a schiţelor etc. televiziunii şi filmului didactic. ci să-i dezvoltăm propria gândire.30 laborator de încercare şi descoperire a eficienţei diferitelor sale metode şi procedee de predare" (I. Educatorul trebuie să fie preocupat de rezolvarea următoarelor probleme prin studiul geografiei patriei: a) ce predau elevilor şi cum expun în faţa acestora? b) ce obiective urmăresc să realizez prin predarea subiectului respectiv? c) ce metode şi procedee voi folosi în vederea însuşirii cu uşurinţă a noului material? d) ce material didactic ajutător pot să prezint în vederea însuşirii cunoştinţelor de geografie şi a formării priceperilor şi deprinderilor la elevi? Alegerea metodelor de predare nu se face la întâmplare. lucrările experimentale cu caracter practic. b) metoda algoritmizării. a casetelor video. cu folosirea tablei. d) metoda de lucru cu harta şi globul geografic. c) jocul didactic. dezvoltându-i imaginaţia până la gândirea noastră. sau clasice-dogmatice ori didacticiste) care fac apel la comunicarea directă. c) folosirea tablei.). demonstraţia). 3. a instrui şi educa pe copil în şcoală nu presupune să-i dăm adevărul nostru. Metode bazate pe acţiune: a) exerciţiul. 5. utilizarea mulajelor.2. Metode bazate pe utilizarea textului scris: a) folosirea manualului şi dicţionarului. Metode conversative sau dialogate: a) conversaţia. şi: b) metode noi sau moderne. dealuri. grafice. c) explicaţia. Clasificarea metodelor de învăţământ O primă clasificare are în vedere un criteriu istoric. clasare. drumeţii). cât şi de factorii subiectivi: personalitatea învăţătorului. b) discuţia colectivă. redăm mai jos câteva dintre ele: 1. cu accent pe dezvoltarea personalităţii elevului. calculatorului etc. aplicaţii practice pe teren (excursii. a graficelor. cu cel scris (lectura geografică. legile pedagogiei ale fenomenului învăţării etc.) şi introducând imaginea vizuală sub diferitele ei forme (zone geografice-munţi. 6. Aceasta înseamnă că locul central în predarea noului material trebuie să-l ocupe metodele euristice. 4. b) metoda descoperirii pe hartă şi în natură. mijloacele moderne de învăţământ (audio-vizuale. b) descrierea geografică. Metode de explorare şi descoperire: a) metode de explorare nemijlocită cum sunt: observarea sistematică şi independentă a obiectelor şi fenomenelor geografice. În predarea geografiei la clasele primare se folosesc metode şi procedee îmbinate armonios una cu alta. Metode expozitive: a) povestirea.

fag. staţie meteorologică cu accesorii (termometru. elev-învăţător. .radio-televiziune.3.. mulaje.să fie actuale şi suficient de mari. radio-casetofon. diapozitive şi diafilme. pluviometru. de conifere şi alpine). mape tematice ilustrative. media) Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească mijloacele de învăţământ utilizate sunt: .colecţie de minerale şi roci. Principalele funcţii ale mijloacelor de învăţământ. molid.fragmente de trunchiuri de copaci (stejar.să fie clar şi concis executate reprezentând elementele principale ale obiectului sau fenomenului geografic (amănuntele inutile împiedică intuirea mai ales pentru şcolarul mic). 6. planşe în relief pentru studiul geografiei fizice (relief. Europei şi harta Lumii). APLICAREA METODELOR ŞI MIJLOACELOR DE PREDAREA-ÎNVĂŢAREA GEOGRAFIEI ÎN CICLUL PRIMAR INVĂŢĂMÂNT ÎN 5. determină urmărirea conţinutului logic şi sugerează căile pentru a ajunge la adevăr. cu redarea colorată pentru a fi bine observate şi de elevii care stau în spatele clasei. ţării. televizor.4. Naturalizări: . Maria Enache. . 5. planşe. utilizate la lecţiile de geografie sunt: . reviste periodice. prelegere şcolară şi povestirea descriptivă. giruetă).atlase geografice.filme didactice. postere tematice (grafice şi ilustrative aplicate pe panouri cu caracter permanent în clasă).folii pentru retroproiector. ape. Mijloacele de învăţământ şi funcţiile lor A apărut necesitatea practică de folosire a mijloacer de învăţământ demonstrative şi intuitive.să aibă un conţinut ştiinţific corect. . microscop.1. Ecaterina Olănescu. Clasificarea tipologică a mijloacelor de învăţământ este următoarea (după Onoriu Dăneţ.ierbar cu specii de plante caracteristice (stepei. colecţie de fructe specifice arborilor de mai sus. videocasetofon. lupă. convorbiri sau dialog învăţător-elev. Mijloace de comunicare în masă (mass.globuri geografice. bine conturate. . Material grafic: . . Metode de transmitere şi însuşire a noilor cunoştinţe a) Meode expozitive euristice Metodele expozitive euristice oferă informaţii. machete. pădurii de foioase. . 5.funcţia culturală.funcţia informativă.funcţia motivaţională. hărţi (ale judeţului. salcie) şi rămurele cu frunze puse în ierbar. 2. 1984): Grupa mijloacelor de învăţământ 1. Instrumente şi aparate Tipuri şi mijloace de învăţământ . 3.31 cu manualul (formarea deprinderilor de a citi şi extrage ideile principale din lecţia de geografie). Modele: . Această metodă se desfăşoară sub diferite modalităţi: expunerea orală cursivă sau însoţită de explicaţii verbale. Mijloace şi echipamente tehnice audio. vizuale: . vegetaţie). 4.. expresive. computer. presa. .busolă.

diapozitive. povestirea şi lectura cu conţinut geografic. a exerciţiilor de muncă independentă de a desena harta. adică să fie puse de acord cu unele cerinţe moderne de învăţământ: prin transformarea monologului în dialog. cum s-au format. diferite aparate. înălţimea. ea trebuie îmbinată cu utilizarea mijloacelor de învăţământ adecvate: ilustraţie. prin tragere la sorţi. De aceea. sublinierea notelor esenţiale. ca şi dobândirii de priceperi şi deprinderi de studiere independentă a materiei. folosirea tablei. prin introducerea în cuprinsul lecţiei. Deci.: la tema "Munţii Carpaţi" s-a explicat modul de formare a munţilor prin încreţirea şi prin izbucnirea vulcanilor etc. fie prin deducţie. b) Expunerea sistematică constituie o metodă de bază în predarea geografiei pentru că ea asigură ordonarea logică a conţinutului ştiinţific al lecţiei. În cadrul expunerii orale învăţătorul expune în mod cursiv şi sistematic materia. tablou. când învăţătorul prezintă la început noţiunile generale. Expunerea orală a învăţătorului este îmbinată cu alte metode: lucrul cu harta. de a analiza textele geografice. rolul cuvântului viu al învăţătorului se diminuează cantitativ în folosul dirijării elevilor spre descoperire. 2. demonstraţia cu ajutorul materialului intuitiv etc. planşe. deltei etc. a câmpiilor. procedeul genetic. selectarea peisajelor geografice. hărţi etc. . trezind în felul acesta interesul elevilor pentru studierea geografiei. În acest fel. a podişurilor. iar prin explicaţii arată cum trebuie folosit manualul. Alt mod de expunere orală este acela. exerciţiile geografice. paralel cu desfăşurarea lecţiei. Un exemplu de lucru pe grupe: fiecare din cele trei grupe va analiza. Expunerea sistematică îmbracă diferite forme: explicarea conţinutului prin lămurirea şi clasificarea unor noţiuni. cu vârsta şi nivelul de înţelegere al elevilor.32 Dacă metodele orale nu pot şi nu este necesar să fie înlăturate. de a citi harta.: când predăm la clasa a IV-a podişurile. descrierea. procedeul analizei cauzale. dar să se respecte limbajul şi sensul ştiinţific. a legăturilor cauzale dintre obiecte şi fenomene prin sublinierea genezei şi devenirii lor. De ex. lucrul cu manualul. expunerea sistematică şi explicaţia trebuie să respecte câteva cerinţe: . Expunerea explicativă se poate prezenta sub două aspecte: 1. ele pot şi trebuie să fie optimizate. bogăţii. formele de relief pe care le străbate. . de desenare şi localizarea munţilor pe conturul efectuat de elevi. elevii devin participanţi activi la însuşirea propriilor lor cunoştinţe. principalele grupe de dealuri şi depresiuni. Când învăţătorul începe expunerea prin comunicarea datelor geografice şi pe urmă dă explicaţiile necesare şi trage concluzii (de ex.expunerea să nu depăşească 20 de minute şi. Pentru a deveni instrument eficient în procesul învăţării.. Ex. vecini.selectarea volumului de informaţii şi sistematizarea lui în raport în primul rând. lecturi geografice. . ilustrate. La fel se explică formarea dealurilor. legi prin relevarea notelor esenţiale. locul de vărsare. la lecţia "Dealurile subcarpatice şi Dealurile de Vest" se face o comparaţie între ele după schema: aşezare şi limite. c) Explicaţia este metoda prin care se urmăreşte lămurirea şi clarificarea unor noţiuni. iar apoi dă explicaţiile corespunzătoare. harta. lucrări de laborator etc. ţinând seama de: denumirea râului principal şi a afluenţilor săi principali. apelează la substitute ale realităţii: planşe. geografia care operează cu elemente şi fenomene geografice şi de la mari distanţe care nu pot fi percepute direct. după parcurgerea fiecărui obiectiv este necesar să se realizeze schema celor expuse pe tablă. locul de unde izvorăşte. principii. fie prin inducţie. mai întâi se pleacă de la munţi şi apoi se explică originea podişurilor. cum s-au format şi între ce alte forme de relief se află). o grupă de râuri ale ţării. Oricare ar fi metoda expozitivă. deductiv al comparaţiei şi analogiei. precizia acestora şi corelaţia logică trebuie să se bazeze pe exemple corespunzătoare nivelului de înţelegere al elevilor.succesiunea şi claritatea ideilor. hartă inclusiv mijloace audiovizuale. prin permanent apel. Expunerea şi explicaţia apelează la diferite procedee cum ar fi cel inductiv.

problematizarea) a) Conversaţia este una dintre metodele active cea mai folosită în învăţământul primar. fenomene economice.să fie adresate clasei întregi.33 . precise şi corecte din punct de vedere gramatical şi stilistic. a cauzelor şi legăturilor dintre ele şi să fie motivate. care au rolul să trezească imagini vii. Pentru ca metoda conversaţiei să contribuie operaţional la realizarea obiectivelor urmărite. . prin reproducerea cunoştinţelor învăţate în lecţiile anterioare.să fie într-o succesiune logică. Captarea atenţiei elevilor pentru noua lecţie se poate face cu o povestire sau lectură. să fie cât mai sugestive. fenomene ale naturii. captivantă şi flexibilă. A doua formă a conversaţiei este cea catehetică denumită şi conversaţie examinatoare (întrebare şi răspuns). călătorii geografice etc. discuţia colectivă.4. d) Povestirea este o altă formă a expunerii cu caracter de naraţiune sau descriere prin care sunt prezentate fapte.expresivitatea limbajului este o condiţie foarte necesară în timpul expunerii explicative. fixarea acestora. inclusiv în predarea geografiei la toate tipurile de lecţie. prin comunicări verbale în scopul găsirii de noi adevăruri.să fie astfel formulate încât să stimuleze gândirea. evenimente şi întâmplări îndepărtate în spaţiu şi timp. . cu o anumită intonaţie. Când metoda conversaţiei este utilizată în orientarea gândirii elevilor prin întrebări bine formulate. curgătoare.să nu sugereze sau să favorizeze răspunsuri monosilabice (da. dezvoltă atât memoria şi imaginaţia cât mai ales gândirea.să fie corecte ca fond şi să cuprindă răspunsul integral. . se stimulează activitatea de cunoaştere făcând parte din categoria metodelor fundamentale ale învăţământului. . didactica formulează o serie de cerinţe cu privire la întrebările formulate astfel: . . tensiunea necesară aflării răspunsului. .să fie clare. . peisaje geografice. la timp şi complet. prin care se dirijează învăţarea. în scopul dobândirii de noi cunoştinţe poartă denumirea de conversaţie euristică (sau "conversaţie socratică"). dorinţa de a învăţa. deoarece prin sistemul de interacţiuni angajat între învăţător şi elevi. concludente şi să întregească povestirea la lecţie. cu pauze psihologice în vorbire prin care să se înlăture monotonia şi să se trezească interesul elevilor. In timpul povestirii se pot folosi lecturile geografice în diferite secvenţe ale lecţiei. folosită la verificarea cunoştinţelor. Conversaţia reprezintă o convorbire sau un dialog între învăţător şi elev. După specificul întrebărilor care solicită răspunsul se disting următoarele tipuri de conversaţie: . fără digresiuni şi paranteze inutile.să dovedească înţelegerea fenomenelor. . cunoaşterea faptelor. pe care elevii nu le pot cunoaşte altfel.să fie formulate ţinând seama de gradul de pregătire şi de particularităţile de vârstă ale elevilor. Povestirea este însoţită de material intuitiv: hărţi.să fie date independent.. curiozitatea. nu). imagini ilustrative. învăţătorul constată volumul şi calitatea cunoştinţelor pe baza cărora poate trece la dobândirea altora din noua lecţie. intuitive şi să stânească interesul pentru lecţie. să vizeze un singur răspuns şi să-l ajute pe elev să înţeleagă problema în ansamblul ei. Metode conversative sau dialogate (conversaţia. diapozitive etc. de a recepta mesajul. Prin această formă.să fie cât mai variate şi eşalonate gradat. Metoda conversaţiei are o mare valoare formativă. fiind utilizată încă din antichitate (metoda socratică). lăsând timp să gândească la răspunsurile cerute. comparaţia. . să provoace starea de căutare. Se recomandă o vorbire clară. Aceste fragmente trebuie alese din timp.2. 5. O cerinţă pe care trebuie s-o respecte învăţătorul în introducerea unor asemenea fragmente este aceea de a limita în timp durata citirii la 3-5 minute.

la tema "Animalele sălbatice de câmpie": 1. câmpiile.câte căi ferate principale străbat teritoriul României? . deoarece ajută la cunoaşterea de către acesta a gradului de însuşire de către elevi a materialului predat. De exemplu. prin semnele convenţionale corespunzătoare sunt desenate căile ferate principale şi localităţile principale prin care trece reţeaua de căi ferate. De ex. Ce sunt animalele sălbatice? 2. Conversaţia introductivă. Această conversaţie de început face ca multe probleme în cadrul lecţiei. delta. se pot pune următoarele întrebări: .34 a) Conversaţie ce se bazează pe întrebări închise şi care se caracterizează prin aceea că presupun un singur răspuns după întrebările: care?. Întrebările se bazează pe o parte din cunoştinţele lor şi pe folosirea mijloacelor de învăţământ cu ajutorul cărora se fac analize. Are rolul de a dirija observarea şi atenţia elevilor pentru a descoperi singuri o serie de elemente şi fenomene geografice. Conversaţia în cadrul predării noului material. treptele mari de relief ale patriei (munţii. iar pe fundalul colorat. Precizaţi animalele sălbatice care trăiesc la câmpie? 3.unde sunt aşezaţi Carpaţii Orientali? . ce?. Aceeaşi întrebare poate declanşa mai multe răspunsuri corecte din partea elevilor. planşa cu conturul României pe care sunt trasate râurile principale de-a lungul cărora se desfăşoară magistratele feroviare. Conversaţia constituie şi un bun mijloc de control la îndemâna învăţătorului. d) Conversaţia în timpul predării noilor cunoştinţe. cum? Exemplu: care sunt formele de relief învăţate? Cum vă explicaţi formarea precipitaţiilor? etc.de ce capitala este cel mai mare "nod" feroviar al ţării? etc. De pildă. litoralul Mării Negre) şi. în predarea lecţiei "Câmpiile" la clasa a IV-a se pot utiliza următoarele întrebări: . comparaţii şi explicaţii asupra noilor cerinţe ale lecţiei. b) Conversaţia ce se bazează pe un lanţ de întrebări deschise. Se foloseşte la comunicarea noilor cunoştinţe. a mobilizării atenţiei. de a le realiza în vederea unei întipăriri mai trainice în memorie. metoda conversaţiei ajută la continua repetare a materiei concomitent cu predarea unor probleme noi. Sau la lecţia "Carpaţii Orientali" se pot utiliza întrebări conversative de fixare ca: . conversaţia poate fi de mai multe feluri: 1. a stimulării interesului pentru lecţia nouă. frontală care se face cu întreaga clasă. pentru a reaminti principalele probleme ale lecţiei precedente sau lecţiilor precedente.Ce importanţă economică au câmpiile? . de a fixa prin repetare anumite cunoştinţe. e) Conversaţia de fixare şi consolidare se foloseşte în mod curent la sfârşitul lecţiei. tot legat de căile ferate ale României. dealurile şi podişurile.Definiţi câmpia! . Apelând mereu la cunoştinţele elevilor.. Privită sub aspecul locului pe care-l ocupă în cadrul lecţiei. la lecţia "Căile ferate din România" se foloseşte harta fizică a României.enumeraţi şi localizaţi masivele muntoase importante! . fie după mai multe lecţii care tratează aceeaşi temă. Ea are menirea de a sublinia aspectele cele mai importante ale lecţiei. să se poată clarifica prin discuţie cu elevii şi nu prin expunere.ce factori geografici influenţează repartiţia căilor ferate în ţara noastră? . Ce pagube produc ele? c) Conversaţia introductivă prin care se urmăreşte reîmprospătarea cunoştinţelor învăţate în scopul predării noilor cunoştinţe.Cu ce culoare convenţională este reprezentată pe hartă câmpia? . cauzele şi relaţiile din cadrul lor. aici elevii au posibilitatea să aleagă răspunsurile din mai multe variante şi să-şi formuleze răspunsurile corecte.Observaţi harta fizică a României şi precizaţi în ce parte a ţării se află câmpiile ţării? Conversaţia oferă posibilitatea învăţătorului de a antrena la lucru întreaga clasă şi de a cunoaşte mai bine pe fiecare elev. 2. Astfel. de unde pleacă şi sosesc cele mai importante trenuri şi căi ferate? Se pun apoi şi întrebări asupra reţelei de căi ferate şi punctele cardinale spre care se îndreaptă etc. care au o legătură strânsă cu lecţia nouă. Pentru o bună reuşită este necesar ca în procesul predării să se utilizeze pe cât posibil problematizarea şi descoperirea. Fiind toate materialele pregătite se pun întrebările: .care este cel mai mare oraş al ţării. fie după o secvenţă a lecţiei.

iar prin comparaţie cu dealul se formează noţiunea de munte. În această comparaţie complexă se realizează o sinteză amplă a cunoştinţelor despre cele trei regiuni geografice. după criteriile: aşezarea geografică. Ea însoţeşte toate celelalte metode fiind considerată de cele mai multe ori un procedeu anexă al acestora prin care se rezolvă o serie de probleme instructiv-educative care se analizează în procesul învăţării geografiei. a graficului.care este cea mai mare apă curgătoare din România? . de determinare şi intercondiţionare pentru a evidenţia elementele esenţiale despre cadrul natural al patriei noastre şi importanţa sa social-economică şi strategică. prin comparaţie cu câmpia putem forma noţiunea de deal. cu ajutorul ilustraţiilor. etajele climatice (de câmpie. resurse solice şi subsolice. numărul depresiunilor şi trecătorilor. de munte) şi vegetaţia din ţara noastră? .ce importanţă au apele curgătoare? .. Succesiunea de întrebări trebuie să cuprindă problemele esenţiale. ea contribuie la formarea reprezentărilor şi noţiunilor geografice constituind o operaţie de gândire. f) Conversaţia în timpul recapitulării se face la sfârşitul unui capitol cu scopul de a repeta şi aprofunda cunoştinţele. întrebările recapitulative la capitolul cadrul natural al ţării noastre. roci. se fac generalizări.care sunt vecinii României? . Astfel. elevii îşi formează reprezentări clare cu privire la acestea intuindu-le corect.după scurta caracterizare făcută. formativ şi informativ. Metoda comparaţiei Comparaţia în predarea geografiei are o deosebită însemnătate deoarece cu ajutorul ei se stabilesc asemănări şi deosebiri care există între obiectele şi fenomenele geografice evidenţiindu-se trăsăturile specifice ale acestora.argumentaţi legăturile dintre varietatea formelor de relief şi resursele solului şi subsolului! .care sunt bogăţiile solice şi subsolice? etc.ce suprafaţă are ţara noastră? .. geneză. a hărţii etc. întrebările trebuie să fie ordonate logic şi gradat. puteţi enumera principalele elemente geografice prin care România este o ţară privilegiată faţă de alte ţări ale lumii? Conversaţia de recapitulare urmăreşte puterea de analiză şi sinteză a gândirii elevilor. capacitatea de integrare a mijloacelor de învăţământ (în special a hărţii). . contribuind la sistematizarea. importanţa economică. Punând în discuţie obiecte şi fenomene geografice necunoscute în comparaţie cu cele cunoscute. rocile alcătuitoare. Criteriile utilizate pentru comparaţia formelor de relief sunt: înălţimea. eşantioanelor de roci. vegetaţia. se fac conexiuni intra. Se pot efectua şi alte comparaţii. ca de ex.35 .unde este aşezată România? .care este importanţa Mării Negre pentru ţara noastră? .cum este clima ţării noastre? . altitudine.ce legătură există între treptele de relief. Conversaţia de tip recapitulare dă posibilitatea unui dialog activ. cu ajutorul cărora se fac relaţii cauzale. De ex. Prin ea se sistematizează cunoştinţe. comparaţia între caracteristicile generale ale celor trei grupe ale Carpaţilor Româneşti. geneza. De ex.cum s-au format Munţii Carpaţi? . dar câmpiile? . se clarifică anumite aspecte care interesează pe elevi şi să asigure consolidarea cunoştinţelor.cum s-au format dealurile. esenţializarea şi consolidarea informaţiilor unei regiuni geografice de referinţă a teritoriului ţării.cum influenţează treptele de relief clima ţării noastre? . se scot în evidenţă elementele esenţiale.precizaţi câteva trăsături ale României! .recunoaşteţi după ilustratele prezentate tipurile de lacuri din România? .. Se face comparaţie şi între Europa şi România. de deal şi podiş..ce formează Dunărea la vărsare? .priviţi harta patriei şi identificaţi principalele forme de relief! . grad de populare. pot fi: . să evidenţieze legăturile dintre temele şi ideile între lecţii.şi interdisciplinare.

mlaştini). Căliman. inclusiv a le verifica şi explica" (T. vegetaţie de pădure şi pajişti. Unii autori grupează situaţiile-problemă în mai multe categorii: .cum se explică mulţimea de unităţi acvatice în Deltă (braţe ale fluviului.probleme de identificare. În orice situaţie problematică se disting. o gândire intuitivă care se bazează pe fondul de cunoştinţe geografice la care se poate apela în formularea de concluzii analitice. Se prezintă un tablou. cormorani şi colonii de pelicani etc.probleme de construire. solicită o identificare şi o clasificare a elementelor şi fenomenelor geografice din care se finalizează concluzii sub formă de generalizări (de pădurea de stejar se leagă domeniul de viaţă a unor anumite animale sălbatice). o scurtă informaţie de date constituind partea participativă a problemei prin care se pun elevii în temă. harta patriei şi planşa cu harta deltei.36 . sate şi oraşe. 1973). comparare. . două elemente principale: primul. c) Probleme de construire. o ilustrată cu pădure de stejar în care se află animale sălbatice (mistreţul. Sau. în general. raţe şi gâşte sălbatice.priviţi cu atenţie şi observaţi elementele care alcătuiesc acest tablou! Ce anume reprezintă ele? Cum le grupăm? Întrebările noastre. pe baza unor lecturi geografice însoţite de imagini. deductive sau inductive. unde animalele sălbatice precum şi activitatea omului cu aşezările sale. lebede.de ce pelicanii pref delta şi nu alte sectoare ale Dunării sau râurilor. Cu alte cuvinte. vegetaţia specifică este formată din "păduri" de stuf şi papură. Rezolvarea euristică a problemelor de geografie presupune în primul rând. canale. Cerinţele problemei: . ori altor lacuri din ţară? . Toate activează gândirea elevilor de la observaţie. Gradul de dificultate al problemei trebuie să corespundă cunoştinţelor şi nivelului de dezvoltare a gândirii. . bălţi. b) Probleme de explicare şi demonstrare La lecţia: "Delta Dunării". primele două categorii. . râuri şi lacuri. căpriorul. întrebarea care provoacă dificultatea de rezolvare pentru găsirea diferitelor soluţii. unele păsări) specific acestui etaj de vegetaţie. Elevii trebuie să dispună de informaţiile necesare înţelegerii situaţiei-problemă şi rezolvării ei. în special în ciclul primar. Întrebări-problemă pot fi numeroase. a găsi soluţiile unor probleme. în comparaţie cu Lunca Dunării? . . se descrie acest ţinut în care unităţile de apă domină porţiunile de uscat. lacuri. gârle. analiză. iar Buzăul către nord-est. În urma vizitelor şi excursiilor de scurtă durată realizate în judeţul fiecărui învăţător cu elevii săi. şi al doilea. Foarte frecvent sunt utilizate. lucrul cu harta până la găsirea soluţiei-problemă. problematizarea constă în aplicarea unor procedee prin care se urmăreşte crearea situaţiilor-problemă care antrenează şi dirijează gândirea elevilor în activitatea de rezolvare a acestora. sălcii şi răchite adăpostesc multe păsări de apă. Problematizarea Problematizarea este "metoda didactică" de activizare prin care se solicită elevilor un susţinut şi complet efort intelectual pentru a descoperi singuri noi adevăruri. a abilităţilor practice a elevilor. să explice elevii de ce râurile Argeş şi Ialomiţa când ajung în câmpie îşi schimbă direcţia către est.probleme de explicare şi demonstrare. veveriţa. a) Probleme de identificare. forme de relief. se identifică în teren mai multe elemente componente ale mediului înconjurător. Prin acest sistem de comparaţie şi identificare contribuim la formarea unor reprezentări şi noţiuni durabile.argumentaţi de ce Delta Dunării este "rezervaţie-biosferă mondială"? Educatorul trebuie să solicite din partea elevilor comparaţie pentru identificarea reală şi exactă a elementelor puse în discuţie şi explicarea formării lor. precum şi preponderenţa lor în aceea zonă geografică.

prin conversaţie se sintetizează sub formă de concluzii rezultatele experimentului.. cu ajutorul busolei se identifică pe teren punctele cardinale. Lucrarea experimentală este o metodă de explorare directă a realităţii. elevii observă ceea ce se produce şi notează rezultatele sub supravegherea învăţătorului. se foloseşte cu precădere descoperirea de tip inductiv . grupele având sarcini diferite. După specificul şi finalitatea specifică se pot desfăşura în mai multe variante: . d) Lucrările experimentale. De ex. a unor experienţe cu scopul acumulării de informaţii ştiinţifice şi al observării adevărurilor transmise. aparat. Paralel cu efectuarea operaţiilor indicate. instrumentelor şi a altor materiale dinainte pregătite de către învăţător în cadrul laboraturului. a elementelor observate şi explicate cu acel prilej. prin care se găsesc o serie de rezolvări ale problemelor din mediul înconjurător. totodată îmbină elementele practice (mânuirea unui instrument. cu cele teoretice (observaţia. realizaţi o compunere cu conţinut geografic. Această metodă constă.5..). Problematizarea solicită gândirea elevilor care dispun de eforturi proprii în găsirea soluţiei. În final. în efectuarea de către elevi sub supravegherea învăţătorului. inclusiv formarea deprinderii de lucru cu harta. mânuirea instrumentului de utilizare. sinteza) realizându-se unitatea între cele două laturi ale instruirii. iar descoperirea impune o atitudine activă de căutare şi de găsire a diverselor alternative pentru găsirea soluţiei. care le orientează atenţia. apelează la mijloacele de învăţământ specifice geografiei. în vederea găsirii răspunsurilor. Metoda descoperirii Această metodă se află în strânsă corelaţie cu metoda problematizării.. 5. În prealabil.lucrări pe grupe. Problematizarea pune accent pe declanşarea şi crearea unor situaţii-problemă de învăţare. . în care fiecare elev foloseşte instrumente adecvate şi îndeplineşte o sarcină diferită de a celorlalţi. de asociere. Situaţia dată provoacă frământări în rememorarea traseului. De ex. învăţătorul face instructajul elevilor prin indicarea principalelor etape ce urmează a fi parcurse. Nicola.lucrări demonstrative care se desfăşoară de învăţător în faţa clasei cu scopul de a demonstra şi confirma adevărurile transmise în lecţie. Metoda experimentului stimulează spiritul de observaţie al elevilor. cum este harta. analiza. iar învăţătorul poate interveni cu recomandări şi precizări la fiecare în parte. observare etc. ritmul de lucru este comun pentru toţi. . Această metodă de înv se poate realiza prin mai multe forme în raport de cerinţele didactice: a) Descoperirea de tip inductiv implică analiza în detaliu a unor date particulare care conduc la generalizări în descoperirea unor noţiuni. în sala de clasă sau pe terenul geografic. Activitatea se desfăşoară cu ajutorul aparetelor. manual etc.4. stările de agregare ale apei şi transformarea acestor stări. le suscită interesul pentru descoperirea adevărului. 1996): .lucrările frontale la care toţi elevii efectuează concomitent aceeaşi experienţă.lucrări individuale.37 Alegeţi un traseu parcurs de activităţile extraşcolare şi după un plan dat. Lucrările experimentale pot fi împărţite în trei categorii după modul de organizare (I. compararea datelor şi ordonarea lor potrivit cerinţelor din planul indicat. deci. răspunzând la întrebările puse.lucrări experimentale aplicative care se efectuează de elevi în vederea urmăririi în practică a cunoştinţelor teoretice. urmează redactarea compunerii potrivit impresiilor şi trăirilor emoţionale ale elevilor în acele acţiuni. Ele sunt posibile când fiecare elev posedă câte o trusă de experimente. are loc o reactualizare a cunoştinţelor însuşite anterior. unde dezvoltarea gândirii se află în stadiile de început bazate pe operaţii concrete. hartă. La vârsta şcolară mică. de prelucrare a acestora. . prin care elevii sunt puşi în situaţia de a provoca şi experimenta fenomenele. pentru a cunoaşte în mod concret diferite manifestări ale lor. Învăţătorul va face asocieri cu valorile temperaturilor la care se declanşează fiecare fenomen în parte.

la tema "Vegetaţia şi animalele din România". la judecăţi particulare. afluenţii principali. se dă ca fişă de lucru. În etapa finală ei descoperă pe hartă prin exemplificarea unui râu. Se va cere elevilor să deseneze..: izvor. reguli. cele trei mari subdiviziuni ale Carpaţilor şi să le noteze pe hartă. pe rând. harta fizică reprezentând prin culori formele de relief menţionate.să descopere cele cinci vârfuri cu altitudinile marcate în subdiviziunile Carpaţilor şi să le noteze corespunzător. La tema "Apele curgătoare din România" se descoperă: locul de unde izvorăşte râul. planşei şi hărţii se reconstituie noţiunile descoperite în teren cu ajutorul simbolurilor sau semnelor convenţionale. pe baza ilustraţiilor. mulajului. harta Carpaţilor. urmărindu-se o serie de caracteristici: înălţimea. Deoarece elevii ciclului primar au o gândire dominant intuitivă se impune cu acuitate atât observarea directă în natură a elementelor şi fenomenelor geografice.. de observaţie şi de clarificare a noţiunii respective (ex. cât şi utilizarea pe scară . ci. sub formă de hartă mută pe care sunt trecute apele care îi delimitează în grupele principale şi înălţimile de peste 2 500 m în cinci vârfuri. informaţii suplimentare. la rândul lor. Oricare ar fi formele de descoperire. pornind de la precizarea generală că acestea sunt răspândite sub formă de zone sau etaje după formele de relief argumentând." Metode de explorare şi descoperire a) Observarea geografică constituie metoda esenţială în procesul de formare a reprezentărilor şi noţiunilor geografice. munte precizându-le trăsăturile specifice observate. ulterior. iar învăţătorul supraveghează şi controlează acest proces. concret. deoarece rezultatul descoperirii este întotdeauna o nouă achiziţie. să analizeze. râu. principii. se cer: . elevii trebuie să cunoască toate datele necesare.elevii să descopere după poziţia geografică în teritoriu. fondul de informaţie cu care să descopere apoi mai departe anumite noţiuni generale. f) Descoperirea dirijată este cea în care învăţătorul conduce descoperirea elevilor prin sugestii. d) Descoperirea deductivă se realizează în procesul de învăţare. panta. să compare aceste forme de relief. În final. învăţarea devine activă. . În lecţia bazată pe descoperire deductivă. vegetaţia naturală sau cultivată şi să le descopere pe fiecare în parte: câmpie. care. însoţind celelalte metode de învăţământ. dealuri şi munte. caracteristicile fiecărui etaj în parte: de câmpie. legi etc.38 b) Descoperirea în natură a unor elemente şi fenomene geografice sub dirijarea învăţătorului pentru a se urmări conţinutul unor noţiuni concrete de către elevi.). c) Descoperirea pe hartă. însuşite anterior pentru a ajunge. "Ceea ce se obţine prin efort propriu nu se reduce la o simplă întipărire în memorie. De ex. de munte. de deal şi podiş. are caracter operaţional. e) Descoperirea independentă predomină activitatea elevilor în mod independent. se poate ajunge la generalizări şi definiţia noţiunii de forme de relief. un mulaj cu formele principale de relief. dezvoltă interese şi aptitudini explorative şi experimentale etc. când elevul pleacă de la cazuri generale (definiţii. intuind cu uşurinţă elementele analizate pas cu pas. are un suport real. unităţile mari de relief străbătute. ce se bazează pe structuri logice. întrebări ajutătoare etc. iar elevii în caiete. treptat. La tema "Formele de relief" se pun la dispoziţia elevilor mijloace concrete de învăţământ: planşă-poster cu ilustraţii despre câmpie. la adevăruri noi.). Această formă de descoperire ajută la întipărirea în minte pentru totdeauna a fenomenului sau elementului geografic respectiv. În clasă. influenţează temperatura şi precipitaţiile. toate urmărind canalizarea preocupărilor spre cerinţa finală. reprezentând apele curgătoare. deal. Noţiunea se consolidează şi prin alte operaţii executate de elevi: realizarea din plastilină colorată a diferitelor forme de relief sau modelarea acestora la lada cu nisip ori în terenul geografic amenajat. oraşele mari prin care trece râul şi gura sa de vărsare. De exemplu. forme de relief diverse etc. se desenează pe tablă cu cretă colorată.

cu ajutorul observaţiei elevii participă activ la procesul cunoaşterii. Observarea de comparare şi analiză este frecvent aplicată la foarte multe lecţii (ex.: la "Relieful României").modele fizice: globul geografic. cursul râului.modele grafice: semnele convenţionale. Observarea poate fi directă. Stâna de Vale. legătura dintre căile ferate din interiorul şi exteriorul lanţului carpatic) etc. De aceea. Perioada de timp a observării poate fi mai lungă sau mai scurtă. Aceleaşi observaţii se fac şi asupra celorlalte elemente ale atmosferei şi se fac corelaţii. . o confluenţă. nu ştiu să observe. sinteze etc. schema sau planul de studiu. Modelarea şi modelul în predarea geografiei Modelul şi modelarea este o direcţie metodologică de mare eficienţă în procesul de învăţământ pentru formarea la elevi a deprinderilor de autoinstruire. desenul schematic. dobândirea de cunoştinţe pe baza unor modele. Modelele au funcţii cognitive. elevii observă starea fenomenelor atmosferice: strălucirea Soarelui. planul clasei. Modelarea este strâns legată de alte metode folosite la lecţiile de geografie: problematizarea.. precipitaţii. de investigare şi cercetare pentru a înarma elevii cu instrumente de cunoaştere.. al satului.) cu prilejul drumeţiilor sau excursiilor. tipuri de ţărm. când se percep elementele direct în natură (ex. pe bază de substitute (ex.). amplasarea termocentralelor aproape de bazinele carbonifere etc. ape curgătoare şi stătătoare. adică exprimarea corectă a unui şir de propoziţii în ordine logică. când elevii au ocazia să vadă mai multe elemente şi complexe geografice. elevii trec de la modelul grafic la cel logic şi astfel se educă flexibilitatea gândirii. După observaţiile directe în natură se prezintă termometrul cu ajutorul căruia se observă sistematic temperatura aerului şi se notează în "Calendarul naturii".. după ce elevii au studiat un model grafic (harta căilor ferate. ei pot exprima cunoştinţele dobândite printr-o suită de propoziţii logice: direcţia principalelor căi ferate şi răspândirea lor în interiorul şi exteriorul lanţului carpatic. de aceea modelul este un valoros material intuitiv şi izvor de cunoştinţe. al şcolii.39 largă a materialelor intuitive pe baza cărora se pot forma reprezentări corecte şi solide şi implicit noţiuni geografice. sau poate fi indirectă. Observarea poate fi organizată în grup sau individual. direcţia vântului etc. roci. În geografie cercetarea pe bază de model este necesară pentru că elevul nu are întotdeauna posibilităţi să cerceteze obiecte şi fenomene direct în natură.: fotografii. dacă cerul este acoperit cu nori. mulajele şi machetele care reprezintă forme de relief.). la Ştei. ilustrative şi demonstrative. sub dirijarea învăţătorului. Observaţii geografice complexe şi distincte se pot face şi în timpul excursiilor. De ex.: un izvor. Cele mai folosite modele în cadrul orelor de geografie sunt: . forme de relief etc. Modelul prezintă intuitiv şi simplificat un obiect sau un fenomen complex. dacă bate vântul sau nu etc. Modelarea este un procedeu care presupune studierea. Calendarul naturii (care cuprinde temperatura aerului.şi termocentrale.) va fi completat de către elevi. învăţarea prin descoperire.modelul logic. pe baza unui plan de studiu (tot model grafic). cercetarea. nebulozitatea. Este necesar să se treacă de la modelele fizice şi grafice la cele logice. învăţătorul este acela care formează la elevi priceperea şi deprinderea de a observa. ceea ce antrenează gândirea creatoare a elevului. harta. . pentru că numai astfel exersăm procesele de adâncire a cunoaşterii. Se pot face comparaţii cu alte regiuni privind clima. Deci. Holod etc. De ex. vulcani. . diapozitive etc. se compară raportul hidro. la capitolul "Noţiuni de meteorologie". filme. la lecţia "Energia electrică". La o lecţie cunoştinţele se pot dobândi după un singur tip de model sau după mai multe tipuri de modele (ex. Copiii privesc lumea înconjurătoare. văd obiectele şi fenomenele dar. în funcţie de obiectul observării. Pe baza percepţiei directe.). să sesizeze ceea ce au în comun şi ceea ce le deosebeşte. dacă sunt precipitaţii şi sub ce formă. Se poate vizita o staţie meteorologică din apropiere (în cazul zonei Beiuşului. de ridicare la un nivel superior de abstractizare. tablouri.

grafic. filmele cu trucaj au funcţii demonstrative. . pentru a se analiza calitatea. 1996). fenomenelor şi proceselor în starea lor naturală. în special pentru elevii din învăţământul primar. mai bogate în conţinut. b) Demonstraţia conţinutului lecţiilor cu ajutorul materialului intuitiv. fotografiilor. d) Demonstraţia cu ajutorul tablourilor. Ilustraţiile trebuie să fie reprezentative pentru fenomenenul studiat sau ilustrat de preferinţă în culori pentru a fi atractive şi să reflecte cât mai real elementele puse în discuţie.: planul. fie material ilustrativ. ilustraţiilor tematice. casete video. La baza demonstraţiei se află întotdeauna o sursă. erupţia unui vulcan. simbolic. o are percepţia directă a obiectelor şi fenomenelor din mediul natural unde învăţătorul argumentează un adevăr sau altul dirijând observarea acestora.lada cu nisip. mai mult sau mai puţin schematice ale acestora. ilustrează obiectele originale. cursul apelor de munte. Filmul-lecţie prezintă fenomenele. adică la serviciul diferitelor materiale ilustrative şi mijloace demonstrative care sunt în măsură se redea cu mai multă sau mai puţină fidelitate ansamblul de obiecte şi de fenomene despre care elevii urmează să ia cunoştinţă. Colecţia de vederi şi ilustraţii tematice pot fi grupate în colaje tematice şi planşe-poster din carton cu ilustrarea conţinutului lecţiei sau în albume tematice. a peşterii. harta. va recurge la substituentele realităţii.macheta tunelului. avalanşe etc. Se va alege secvenţa de lecţie în care va fi proiectat filmul care nu trebuie să depăşească 15 minute. accesibilitatea pentru elevi.40 De ex. diagramele servesc investigării. În acest caz. Metoda demonstraţiei a) Demonstraţia cu ajutorul obiectelor. precum şi executarea sau producerea în faţa elevilor a unor acţiuni. procese sau reproduceri. consultarea listei cu filme. Cu cât elevul vine în contact direct cu lumea reală a obiectelor şi fenomenelor. Metoda utilizării filmului didactic Metoda utilizării filmului didactic impune vizionarea sa dinainte.. Învăţătorul nu poate totdeauna să efectueze lecţia pe baza unor realităţi naturale cu care elevii să ia cunoştinţă în mod nemijlocit. În aceste condiţii a apărut necesitatea practică de folosire a mijloacelor de învăţământ demonstrativ şi intuitiv care să asigure baza perceptivă şi sugestivă pentru realizarea unor lecţii mai atractive. El nu trebuie să înlocuiască desenul din manual sau alte materiale mai eficiente. . Demonstrarea cu ajutorul filmului didactic oferă elevilor posibilitatea observării fenomenelor şi elementelor îndepărtate. în vederea acumulării de informaţii despre ele şi familiarizării cu executarea corectă a soluţiilor respective" (I. procesele şi evenimentele în ordinea impusă de lecţie. experienţe etc. c) Demonstraţia prin desenul pe tablă. mai vii. în mişcarea lor naturală: valurile mării. Desenul geografic reprezintă imaginea grafică a cunoştinţelor geografice şi este utilizat pentru înţelegerea fenomenelor şi proceselor din conţinutul lecţiei şi poate fi executat în orice moment al lecţiei. . fenomene. inaccesibile lor. cu atât îşi va forma elevul reprezentări şi noţiuni mai clare şi mai precise cu semnificaţie ştiinţifică putând să opereze cu ele cu mai multă uşurinţă şi siguranţă. ca metodă de învăţământ constă în utilizarea unor obiecte. Aceste mijloace pot fi utilizate în foarte multe lecţii de geografie fizică. cercetării şi cunoaşterii realităţii. Nicola. un model intuitiv fie în stare naturală din mediul geografic înconjurător. mijloace audiovizuale etc. permiţând studierea amănunţită a detaliilor deoarece sunt vizibile prin proiecţie pe ecran de toţi elevii din clasă. serveşte pentru ridicarea diferitelor forme de relief. Cea mai mare eficienţă în învăţare. e) Demonstraţia cu ajutorul diapozitivelor şi a diafilmelor constituie fidel o realitate din teren. a unei termocentrale. "Demonstraţia. ca şi mulajele unor forme de relief. inundaţii.

există numeroase feluri de exerciţii. . Nicola. . noţiunea de râu). Apoi. începând cu clasa a III-a. Metoda exerciţiilor are o sferă largă de aplicabilitate. a face un lucru de mai multe ori în vederea dobândirii unei îndemânări. probleme etc. Pe plan mintal. din practică. în vederea găsirii răspunsului corespunzător la o serie de probleme ce se întâlnesc în practică. cât şi în excursii (aplicaţiile practice). a unei deprinderi" (I. pe terenul geografic. ci. 1996). Exerciţiile motrice sunt cele care conduc spre formarea de priceperi şi deprinderi în care predominantă este componenta motrică cum sunt: mărimea aparatelor. încât să solicite în mod complex gândirea elevilor. conduce spre o finalitate prestabilită. instrumentelor. b) înţelegerea de către toţi învăţătorii a locului şi rolului exerciţiilor în ansamblul muncii didactice. a altor cărţi şi a hărţilor şi până la probleme de rezolvat cuprinse în manuale sau formulate de învăţător. Nicola. Metoda exerciţiilor Această metodă vizează accentuarea caracterului practic aplicativ al procesului de învăţământ. observarea în natură. operaţii). sunt de două categorii: motrice şi operaţionale (I. Nu se poate forma o reprezentare sau o noţiune doar printr-o simplă explicare verbală (de ex. Valorificarea eficientă a acestei metode depinde de: a) alcătuirea cu responsabilitate a exerciţiilor din manuale. ca şi a celor elaborate de fiecare învăţător. c) favorizează dezvoltarea gândirii independente a elevilor de mobilizare a eforturilor proprii. Exerciţiile geografice sunt prezentate elevilor sub formă de întrebări. ea trebuie folosită la toate clasele. Metode bazate pe acţiune. precum şi înţelegerea utilităţii geografiei în ansamblul lor. . c) calitatea exerciţiilor din manual. indicarea lor spre rezolvarea şi urmărirea exigentă de către învăţător la fiecare lecţie. a efectua un exerciţiu înseamnă "a executa o acţiune în mod repetat şi conştient.. eliminarea situaţiilor de abordare fugitivă sau formală a discutării exerciţiilor. prin exerciţii repetate de observare a unor imagini. Astfel. Exerciţiul şi algoritmizarea Exerciţiul constituie o metodă didactică fundamentală care se bazează pe acţiuni motrice sau intelectuale ce se repetă relativ identic cu scopul automatizării unor modalităţi sau tehnici de lucru de natură motrică (manuală) sau mintală (I. Poate fi folosită la lecţiile din clasă în cabinetul sau sala specializată. test geografic. chestionar. principii. uneltelor etc. trebuie să fie de aşa natură concepute. este posibilă numai prin efectuarea repetată în mod conştient a unor acţiuni motrice sau intelectuale. cu orizontul local. stabilesc relaţii de cauzalitate între fenomenele vizionate. Exerciţiul este o metodă care face parte din grupajul metodelor algoritmice deoarece presupune respectarea riguroasă a unor prescripţii (reguli. începând de la cele mai simple. privind folosirea de către elevi a manualului. ţinând seama de vârstă şi de capacitatea de înţelegere a elevilor. Exerciţiile operaţionale sunt acele exerciţii care contribuie la formarea operaţiilor intelectuale. Cerghit. elevii reiau imaginile vizionate. 1996). se vor scrie pe tablă ideile sistematizate paralel cu localizarea pe hartă a elementelor şi fenomenelor observate. Aşadar. Desfăşurarea exerciţiilor de geografie în ciclul primar au un rol însemnat şi constă în următoarele: a) contribuie la însuşirea de către elevi a cunoştinţelor în contact cu unele date şi probleme din realitate. în mod gradat. b) asigură fixarea şi consolidarea cunoştinţelor predate elevilor. Formarea deprinderilor motrice sau intelectuale. Exerciţiile. în funcţie de conţinutul lor. desenarea semnului convenţional şi apoi identificarea pe hartă.41 După proiecţia filmului se vor face analize şi suprinderea ideilor esenţiale. 1980).

de evaluare şi verificare. notiţe). . Dacă. constituite dintr-o succesiune de secvenţe sau operaţii. Se disting în cadrul acestei metode două niveluri complementare. Elevii trebuie să-şi fixeze în plan mintal componentele şi succesiunea operaţiilor. Întindeţi o mână lateral. se explică şi se demonstrează concret modul de rezolvare a unui model în mod corect.recapitulative. semidirijate (semi-algoritmizate) şi exerciţii libere sau autodirijate. Observaţi componenţa busolei. Enumeraţi obiectele situate pe linia orizontului în direcţia. confuză. Aşezaţi-vă cu faţa în direcţia nordului. Nicola. . 6. în dreapta răsăritul. prin repetare şi transfer a tehnicilor de execuţie. Rotiţi busola spre stânga sau spre dreapta până când nordul de pe cadran ajunge în dreapta acului negru. se actualizează cunoştinţele necesare rezolvării. . elaborarea algoritmilor şi aplicarea lor pentru rezolvarea cerinţelor obiectivelor propuse în lecţie (I.. astfel: a) după forma de organizare a rezolvării există exerciţii individuale. . 4. exerciţii de observare a orizontului şi a liniei orizontului: 1. . 1996). . 6. de echipă şi frontale. 2.de exprimare concretă (desen. Sau se pot exemplifica exerciţii de orientare cu ajutorul busolei.de creaţie (descrieri şi compuneri geografice).corective. 5. să exerseze operaţiile conştient pentru a putea să utilizeze mai departe cunoştinţele şi deprinderile însuşite în situaţii noi. Ne deplasăm în alt loc unde linia orizontului are o altă perspectivă mai îndepărtată. . b) după gradul de intervenţie al învăţătorului există exerciţii dirijate (de tip algoritmizat. 5. Indicaţi punctele cardinale în raport de indicaţia busolei şi de poziţia corpului (în faţă este nordul. se stimulează atenţia. apare o învăţare defectuoasă. Prin exerciţii se asigură însuşirea cunoştinţelor. cu precizie şi claritate.de observare şi analiză.. Urmăriţi modul de funcţionare a busolei. iar reînvăţarea sau dezvăţarea este mai dificilă decât o învăţare corectă. pentru a se evita o învăţare mecanică.de bază (de fixare şi consolidare). Enumeraţi obiectele care au apărut şi obiectele care au dispărut de la orizont pe parcursul deplasării noastre. 3. Identificaţi forma liniei orizontului. făcând-o mai uşoară. 3. Identificaţi şi enumeraţi obiectele situate pe linia orizontului. dar şi dobândirea unor procedee cu caracter în forme noi.de asociaţie. după Maria Eliza Dulamă (1996). de orientare). în vederea rezolvării unor probleme tipice şi a asimilării pe această bază a cunoştinţelor. acestea se mai pot grupa.operatorii (de mânuire). în spate sudul. Metoda algoritmizării constă în elaborarea şi aplicarea unor scheme. 2. precizează că în timpul lecţiei.de exprimare abstractă (lectură. . concomitent cu formarea capacităţilor operaţionale corespunzătoare. se comunică elevilor obiectivele operaţionale cerute în efectuarea exerciţiilor.. în stânga apusul). De exemplu. 4. . 1. . c) după funcţiile îndeplinite există exerciţii: . modelul iniţial de rezolvare a unui exerciţiu este greşit. se predau informaţiile noi.de iniţiere (introductive sau de acordare). . deci. .aplicative. Elevii trebuie să rezolve exerciţiile pas cu pas. Metodologia învăţării prin exerciţii semidirijate.42 Adăugând şi alte criterii de ordonare a exerciţiilor. respectiv cu determinarea riguroasă a operaţiilor de efectuat şi a succesiunilor specifice). Observaţi în zare locul unde cerul ni se pare că se uneşte cu suprafaţa pământului (cu obiectele de pe pământ).

"Filatelia". a temei şi bibliografiei corespunzătoare. Astfel de jocuri se folosesc mai cu seamă în cadrul activităţilor cercului de geografie şi în excursii. din Delta Dunării.: calcar din Padiş.43 . învăţătorul trebuie să colaboreze cu profesorii de la alte discipline: istorie şi de limba română. În funcţie de cunoştinţele elevilor se vor acorda punctaje. de la câmpie. "Oraşul nostru". Manifestarea trebuie să aibă un caracter cultural-artistic. studiul costumelor naţionale din zona respectivă. colecţionarea unor legende. . Jocurile geografice pe hartă sunt reprezentate prin excursiile imaginare pe harta judeţului şi a ţării. pe învăţător în cunoaşterea capacităţii elevilor. Elevii trebuie să descrie. Serata geografică se planifică de către învăţător încă de la începutul semestrului cu fixarea datei. bauxită din Munţii Pădurea Craiului. din depresiuni. întâlniri cu invitaţi: arheologi. localităţi etc. geografi etc. Materialele colectate se pun în vitrină însoţite de notiţă explicativă (de ex. Fiecare exponat trebuie să fie însoţit şi de explicaţia necesară. Jocul didactic asigură lărgirea orizontului geografic. Pentru pregătirea acestor activităţi. a gândirii şi imaginaţiei. "Rebus geografic". la cercetarea geografică. "Lanţul geografic". Expoziţia se organizează pe diferite teme: "Comuna noastră". Jocul didactic folosit în predarea şi învăţarea geografiei Ca metodă activă de însuşire şi consolidare a cunoştinţelor. ape curgătoare. asigură o atmosferă plăcută etc.. menţionăm: "Harta de contur". Expoziţiile geografice Cu elevii clasei a IV-a se pot organiza expoziţii geografice. să caracterizeze aceste obiective geografice citind şi interpretând harta. cunoaşterea din timp. istorici. munţi. recitatori. Se dau sarcini elevilor pentru consultarea bibliografiei (învăţarea unor poezii. "Călătorii imaginare pe hartă". sub formă de concurs. Elevii sunt obligaţi să denumească râuri. "Loto geografic" etc. totodată. locul de defăşurare şi programul de prezentare. Se pot folosi: harta mută a judeţului sau a patriei. jocul "Lanţul geografic" este simplu şi uşor de realizat. dotat cu premii. Reuşita jocurilor geografice presupune. ape. Se pot afişa şi alte materiale: scheme. secţiuni transversale prin relief etc. care se pot organiza şi cu elevii clasei a III-a. Pe peretele din faţa vitrinei se pot afişa: fotomontaje cu vederi color din peisajul românesc. completează pregătirea elevilor şi le sporesc interesul pentru geografie. Dintre jocurile ce se pot organiza cu elevii. scriitori. jocurile geografice constituie una din activităţile instructiv-educative în afară de clasă şi chiar în timpul predării unor noţiuni geografice. Elevii grupei câştigătoare vor prima nota (calificativ) maximă. tehnica jocului: se alege tema (munţi. De exemplu. prin al căror conţinut. Jocurile se pot organiza individual sau pe grupe de elevi. desigur. "Pe cărările patriei noastre" etc. părinţi. harta în bucăţele etc. ajutând. selecţionarea soliştilor de muzică populară sau uşoară etc). însoţit de cadrul festiv adecvat. de către elevi. Sunt invitaţi şi alţi factori: solişti vocali. Se va indica un itinerariu pe care se vor nominaliza câteva oraşe.). Metode bazate pe utilizarea textului scris Folosirea manualului. Prin latura lor instructivă. "Loto geografic". pot cuprinde concursuri (gen: "Cine ştie câştigă". etc. precum şi a regulamentului jocului.). formaţii de dansuri populare. dezvoltă dragostea pentru frumuseţile patriei. localităţi după tema aleasă. "Din ce direcţie bate vântul?". "Scrierea denumirilor geografice". de la munte. elevi ai altor clase etc. . tabele.). de pe litoralul Mării Negre etc. "Concursuri de ghicitori". forme de relief. a interesului pentru lărgirea culturii geografice. Seratele geografice Seratele. jocurile contribuie la dezvoltarea spiritului inventiv şi creativ. granit (granodiorit) din Pietroasa etc. a dicţionarului geografic şi a altor cărţi .

reportaje etc. a simbolurilor. elevii percep lecţia în întregime. sau înrudite cu geografia (descrieri. .spaţiul tablei să fie proporţionat în aşa fel încât paralel cu conţinutul scris (de ex. . alte cărţi. explicarea acestuia şi redactarea schiţei pe tablă cu ideile principale. diagrame. clară. în funcţie de particularităţile de vârstă şi de sursele de informare utilizate. îngrijită. Activitatea dirijată presupune citirea textului pe secvenţe. pentru completarea planului de studiu. . . . ilustraţii etc. Se crează mare economie de timp pentru învăţător şi pentru elevi.este recomandat (la clasa a III-a şi a IV-a) ca tabla să nu se şteargă în timpul predării lecţiei. Utilizarea tablei impune mai multe cerinţe. Paralel cu învăţătorul. note de călătorie. . inclusiv de predarea ei ca obiect de învăţământ în şcoală. denumirile proprii după ce au fost explicate în prealabil. Este metoda care se foloseşte pe toate treptele învăţământului în forme diferite. cu harta. Rolul acestei metode constă în acţiunea cadrului didactic de a-i introduce pe elevi în tehnica folosirii textului scris. definiţiile. Elevului i se cer sarcini de lucru pe materialul gata pregătit după care construieşte răspunsuri. în cea independentă. toate acestea. se realizează fixarea cunoştinţelor.. noţiunile mai abstracte. Munca cu manualul este de două feluri: dirijată şi independentă. lecturile geografice etc. sau de pe planşă. pot face unele legături mai rapide între secvenţele lecţiei pentru realizarea obiectivelor operaţionale. Prin schema conţinutului de idei de pe tablă. dicţionarul şi alte cărţi cu conţinut geografic. nuanţată a titlului lecţiei. îl completează. să exprime realitatea obiectului din natură. curiozităţi geografice. când se face fixarea cunoştinţelor învăţate. Folosirea tablei la lecţiile de geografie Tabla constituie unul din mijloacele indispensabile procesului de învăţământ la toate nivelele. semne convenţionale care uşurează munca învăţătorului şi elevului. sugestiv. să-i corespundă desenul explicativ (în partea dreaptă). constituie un sistem de acţiuni prin care se urmăreşte formarea priceperilor şi deprinderilor necesare în vederea utilizării corecte şi eficiente a manualelor şi a altor cărţi ca surse de informare. Aceste caiete se verifică periodic. schiţele sau desenele care explică şi completează lecţia redactată pe tablă reprezintă un model de organizare a caietului de notiţe al elevului. scris în partea stângă).scrierea clară. .). elevii continuă această metodă după modelul făcut în clasă. întregul conţinut să rămână până la sfârşitul lecţiei. Metoda de lucru cu harta Harta reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de învăţământ legat de specificul geografiei. a ilustraţiilor. Deprinderea de scriere sistematică şi schematizată se formează la elevii mici odată cu activitatea învăţătorului care utilizează tabla oferindu-le în fiecare oră modalităţi diverse de întocmire a conţinuturilor schematice de lecţii cu utilizarea cretei colorate. legende. având o suită de desene.desenul explicativ trebuie să fie clar. după planul scris pe tablă asociat cu desenul explicativ de pe tablă.44 Lucrul cu manualul.succesiunea logică a ideilor izvorâte din lecţia care alcătuiesc planul de idei.se mai scriu pe tablă. graficilor şi a hărţilor cu semnele convenţionale corespunzătoare al căror conţinut completează textul scris.scrierea expresivă. hărţi mute. grafice. în special pentru elevii ciclului primar: . simplu. conducând la însuşirea celor predate în clasă într-un procent ridicat. . . În prezent au apărut o serie de caiete didactice care însoţesc manualul. elevii îşi notează în caiete conţinutul scris pe tablă. a desenelor. cursivă. corectă şi fără prescurtări (care ar putea crea confuzii). La fel se dau indicaţii cum să se folosească dicţionarul. Conţinutul de idei.

orientare în teren. în loc de: mai sus. cercetare. de deal şi podiş.indicarea corectă a râurilor. sate) se vor indica după semnul convenţional şi nu unde este scrisă denumirea care ocupă o suprafaţă mai mare. . Alte cerinţe de lucru cu harta sunt: .. se aşează în stânga hărţii iar localizările vor fi făcute cu ajutorul unui indicator. de munte). cursurile repezi şi cu cascade ale râurilor şi defileele acestora se formează în zona de munte. Legăturile de ordin topografic sunt cele mai simple şi se referă la reprezentarea pe hartă a elementelor geografice care sunt redate şi intuitiv. a evoluţiei în timp a elementelor şi fenomenelor geografice. După identificarea pe hartă a elementelor solicitate. mai la dreapta etc. Obiectele şi fenomenele din natură sunt reprezentate pe hartă prin semne convenţionale în plan. sau o activitate didactică desfăşurată în clasă. în orizontul local. expunere şi instruire geografică. haşuri.. la est etc. Harta constituie principalul mijloc de informare. litere. răchită se află de-a lungul apelor curgătoare. mai la sud. tot harta. această etajare este dată şi de etajele climatice care sunt influenţate tot de dispunerea treptelor de relief (climat de câmpie. relaţia dintre formele de relief şi etajele de vegetaţie. sau mai concret. de reciprocitate care există între diverse fenomene fizico-geografice sau economico-geografice. grad de fragmentare. Utilizarea hărţii în activitatea didactică. Legăturile de ordin logic indică relaţiile de interdependenţă. respectiv. . plop. Trebuie formată deprinderea la elevi de a localiza pe hartă. datorită pantei mari şi rocilor dure. . să se identifice elementele şi fenomenele geografice reprezentate pe hartă. Harta murală trebuie totdeauna raportată la hărţile din manual şi atlas. lungime. Tulcea este port la Dunăre. suprafaţă. oferă posibilitatea de a le descrie după caracteristicile lor: altitudine. adică de la izvor către vărsare. conduc la o cunoaştere a conţinutului hărţii.45 Harta geografică este o reprezentare grafică. a întinderii şi repartiţiei spaţiale. A citi harta înseamnă a cunoaşte mai întâi semnele convenţionale. izolinii etc. mai jos. în sensul direcţiei de curgere a râului. A interpreta harta înseamnă a înţelege relaţiile dintre obiectele şi fenomenele reprezentate pe hartă prin semnele convenţionale şi a le explica potrivit cerinţelor obiectivelor operaţionale din lecţia dată. de ordin logic. cunoaştere. cerute de o anumită lecţie. iar cu ajutorul lor.aşezările (oraşe. Harta constituie cel mai important material didactic utilizat în predarea-învăţarea geografiei. densitate. Într-un text geografic. cifre. micşorată la scară convenţională şi generalizată a suprafeţei terestre pe un plan pe care este redată repartiţia spaţială a diferitelor elemente naturale şi social-economice de pe un anumit teritoriu sau de pe întreaga planetă. descrierea şi explicarea elementelor şi fenomenelor geografice se face în mod succesiv conform evoluţiei lor. De ex. să citească şi să interpreteze harta. Harta redă elementele din natură în mod convenţional şi intuitiv cu ajutorul semnelor convenţionale care pot fi de mai multe tipuri: culori. pe când harta oferă dintr-o singură privire. să descifreze legenda. simboluri geometrice.localizarea elementelor se face după punctele cardinale: mai la nord. Trebuie să dirijăm atenţia elevilor spre observarea şi stabilirea legăturilor între diferite obiecte şi fenomene geografice care sunt de două feluri: de ordin topografic şi. legături simple între două obiecte: oraşul Arad este situat pe malul Mureşului în vestul ţării. sau în excursii şcolare. o imagine simultană şi sugestivă a conţinutului geografic. respectând o poziţie favorabilă observării de elevi. ca privite de la înălţime. ori în teren. termocentralele de la Rovinari şi Turceni sunt amplasate în apropierea bazinului carbonifer Motru-Rovinari etc. Citirea şi interpretarea hărţii sunt laturi ale aceluiaşi proces şi numai luate împreună. amplasat la "poarta" Deltei Dunării etc. ca de pildă: zăvoaiele formate din salcie. să localizeze pe hartă elementele din conţinutul lecţiei. Elevii trebuie învăţaţi să identifice tipul hărţii.

barometrul aneroid. pe căi ferate. cum ar fi: platforma meteorologică. unde se pot studia. eventual. sectorul de geomorfologie. diagrame şi grafice comparativ şi chiar schema lecţiei. Diapozitivele şi foliile geografice Retroproiectorul este un aparat care ne prezintă pe ecran: fotografii. harta în bucăţele. cât şi în cadrul activităţilor extraşcolare. Diapozitivele întrunesc atât avantajul tablourilor. gradate de la +55o la o -35 C. tablouri în culori sau alb-negru. Cabinetul sau sala specializată trebuie să conţină hărţi. deoarece pot fi văzute de întreaga clasă.să se axeze într-o măsură însemnată pe elementele şi fenomenele geografice din orizontul local şi apropiat. pe Dunăre sau râuri etc. o mică bibliotecă de specialitate. . Cabinetul de geografie sau sala specializată Principala funcţie a cabinetului o constituie funcţia didactică. Pentru a-şi îndeplini utilitatea ştiinţifică. termometru de maximă (gradat de la -30 la +50 oC). girueta şi anemometrul. astfel încât fenomenele însuşite la ora de clasă să-şi găsească o corespondenţă cât mai bună în realitatea din orizontul local sau în fenomenele studiate pe terenul geografic. dintre care menţionăm: indicatorul stelei polare. aparate de proiecţie (epidiascol. educativă şi formativă. ceas solar. unde elevii sunt mobilizaţi să răspundă la ele.). seratele se pot organiza aici etc. La clasă se pot utiliza hărţile din manual şi din atlasul şcolar. Folosirea terenului geografic în predarea geografiei are multiple aspecte metodicodidactice şi ştiinţifice pozitive în însuşirea activă şi temeinică de către elevi a cun geografice. activităţi independente. etc. termometre pentru măsurarea temperaturii solului. Terenul geografic Fiecare şcoală trebuie să aibă un teren geografic din care nu trebuie să lipsească platforma meteorologică. Punctul astronomic cuprinde: o serie de dotări şi aparatură. sectorul de hidrologie marină.să permită observarea. . Pe folie învăţătorul poate desena din timp obiecte geografice. termometrul de minimă cu alcool (gradat de la -45 la +45oC). heliograf. terenul geografic trebuie să îndeplinească următoarele sarcini metodico-didactice: . mai ales la lecţiile de fixare şi consolidare. etc. planşe. fiindcă pot fi arătate în număr mare.să contribuie la formarea unui sistem de priceperi şi deprinderi de cercetare ştiinţifică şi investigaţie independentă la elevi. retroproiector. roza vânturilor. un teren pentru modelare naturală. cu un bazin hidrografic (care foloseşte şi studiilor de hidrologie) şi. O condiţie esenţială pentru eficienţă este localizarea celor observate pe diapozitive. Terenul se poate realiza în mai multe sectoare. scheme şi chiar întrebări. Sectorul de hidrologie marină cuprinde macheta bazinului Mării Negre şi macheta unui bazin oceanic. o ladă cu nisip. chiar calculator. În cabinet se pot organiza numeroase activităţi atât în cadrul orelor propriu-zise. indicatorul meridianului şi paralelei locului etc. eclimetrul. Platforma geomorfologică cuprinde.să se coreleze şi să se acopere un număr cât mai mare de lecţii pe parcursul claselor IIIVIII. diferite fenomene. higrometrul cu fir de păr. Platforma meteorologică trebuie să cuprindă: termometre obişnuite. . . ca loc de organizare a procesului de învăţământ. sectorul pentru măsurarea mărimilor. aspectomat). cât şi pe acelea ale fotografiilor. în principal. pluviometrul. psihrometrul şi higrometrul. Retroproiectorul şi diascolul pot fi folosite la toate tipurile de lecţii şi în oricare din momentele lecţiei. scheme. reduse la scară. sectorul orizontului local. hărţi executate de elevi etc. apoi harta mută. . inclusiv cele ce sunt mai greu accesibile în realitatea înconjurătoare. analiza şi experimentarea unei arii cât mai largi de fenomene şi procese din natură. călătorii imaginare (pe drumuri. alte materiale ajutătoare. gnomon.46 Procedeele de lucru cu harta sunt numeroase şi diferite: utilizarea ilustraţiilor.

la colţul viu. activităţi independente. Privită ca o sinteză a elementelor sistemului de instruire şi educare (obiective. nivelul de pregătire al elevilor. excursii. strategie. în cabinet. 6. prin excursii. în atelier. 1995). cercurile pe materii. complexitatea conţinutului. În acest ansamblu al formelor de lucru. localităţii. combinarea mai multor etape. Sectorul orizontului local este format din planurile machetă ale şcolii. prin muncă independentă. locul lecţiei în sistem etc. o formă a procesului de învăţământ prin intermediul căreia o cantitate de informaţii este percepută activ de elevi. . detaliile reliefului. utilizarea mijloacelor de învăţământ.activităţi frontale (lecţia. activitatea în cabinete sau sala specializată. teme pentru acasă. munca în grup. dezvoltarea temei acasă. pe lot. mod de organizare).activităţi individuale (munca independentă. fiecare lecţie purtând numele acestui obiectiv (M. Ionescu. vizite. excursia. Chiş. formele de lucru pot fi grupate astfel: .forme de organizare a activităţii instructiv-educative extraclasă (activităţi de club. elaborarea compunerilor şi a altor lucrări scrise şi practice. modelul Gagné. provocând în sfera bio-psihică a acestora o modifică în sensul formării dorite (M. utilizarea manualului. Robu.). varianta clasică. efectuarea temelor. . mijloacele de învăţământ.lecţia de dobândire cu variantele: clasică. efectuarea unor desene şi scheme. lecţia. modelul Gagné. pe calea unei activităţi intenţionate. evaluare. activitatea în cabinete şi laboratoare.47 Sectorul de apreciere a mărimilor poate cuprinde următoarele: stâlpi pentru aprecierea diferitelor dimensiuni verticale. lectura suplimentară. utilizarea mijloacelor de învăţământ. dar şi factorii variabili care determină variantele fiecărui tip de lecţie. TIPURI FUNDAMENTALE DE LECŢII Drept criteriu în stabilirea tipurilor de lecţii este considerat obiectivul fundamental urmărit. Factorii variabili: obiectul de învăţământ.). organizare). . Există mai multe definiţii ale lecţiei în funcţie de anumite criterii (conţinut. lucrări practice la colţul naturii şi la punctul geografic. După locul de desfăşurare. dobândirea inductivă. lecţia este definită ca unitate didactică fundamentală. Activitatea va fi dirijată în vederea formării priceperilor şi deprinderilor de lucru cu reprezentările la scară şi de aplicare a cunoştinţelor pe tot parcursul şcolarităţii. 1992).lecţia de formare de priceperi şi deprinderi cu variantele: clasică. .2. meditaţiile şi consultaţiile. studiul individual. drumeţii. căi de comunicaţie. studiul în bibliotecă etc. învăţarea independentă. cu autoreglare. I. munca în laborator. . Formele de lucru pot fi: . învăţarea prin recenzare. Ionescu. Dar operaţia de clasificare a lecţiilor impune luarea în considerare atât a factorului constant (obiectivul fundamental-cel care determină tipul lecţiei). lecţie introductivă. constituind principala formă de activitate a relaţiei învăţător-elev. studiul manualului. timp. observaţiile în natură. Didactica generală precizează următoarele tipuri şi variante de lecţii .lecţia combinată cu variantele: lecţie introductivă în capitol. învăţarea prin expunere. FORME DE ORGA ŞI DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢII DIDACTICE -LECŢIA Pentru realizarea integrală şi eficientă a procesului instructiv-educativ este necesar un sistem cât mai cuprinzător al formelor sale de desfăşurare. lecţia are un rol important. turism. Prin intermediul lecţiei se asigură predarea-învăţarea sistematică a conţinutului unei discipline şi realizarea obiectivelor acesteia. hidrografia. strategiile de lucru de care dispune învăţătorul.) (M. rezolvarea de probleme şi exerciţii. Ionescu.). de cercuri. studiul individual. vizionarea de spectacole etc. obiective industriale etc. conţinut. V. sistematice. vizite. vizionări de spectacole etc. într-un timp determinat. varianta alternarea predării cu fixarea.forme de organizare a ativităţii instructiv-educative în şcoală (în clasă şi în afara ei). vizita. 1992). concursuri etc.

. prezentate în programele şcolare. Proiectarea activităţii didactice include un ansamblu de operaţii de elaborare anticipată a obiectivelor. să localizeze. în raport cu obiectivele operaţionale. b) Cunoaşterea resurselor şi a condiţiilor de desfăşurare a procesului didactic presupune cunoaşterea condiţiilor didactico-materiale. Realizarea proiectării didactice conţine mai multe grupe de procese şi operaţii. strategiilor de predare-învăţare. să explice. prin lucrări practice.. . timpul de instruire. formativ. metodele şi formele de evaluare adecvate. verificare orală sau prin calculator. educativ (stimularea dorinţei de a cunoaşte şi de a aprecia frumuseţile naturale ale ţării noastre). se selectează şi se ordonează ideile. Scopul lecţiilor poate fi: informativ (dobândirea unui sistem de cunoştinţe despre ce trebuie învăţat: ex. Obiectivele afective. de comparare. Aceste tipuri de lecţii sunt considerate ca modele orientative care pot fi modificate şi nu ca tipare rigide în desfăşurarea lecţiei.3. se organizează conţinutul pe sisteme de lecţii. evaluare). vizite. strategiile didactice specifice. sinteză. PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE Proiectarea-conţinut. cele de interacţiune didactică. Obiective psiho-motorii: să folosească corect instrumentele de lucru (şablon. să participe pe tot parcursul lecţiei. de concretizare. obiective operaţionale au un caracter concret şi sunt realizabile în situaţii specifice de învăţare. înălţime. excursii. să argumenteze. aplicare. utilizarea mijloacelor de învăţământ. algoritm. d) Stabilirea activităţilor de predare-învăţare prin care se urmăreşte în mod deosebit activitatea de învăţare a elevilor. lucrări scrise sau combinate. analiză. scopurile şi obiectivele educaţionale. să exemplifice. educativ. exerciţiile. precum şi a relaţiilor dintre acestea. se observă clasele de obiective cognitive (cunoaştere. de analiză. pentru activitatea independentă. Obiectivele generale cuprind domenii şi tipuri de schimbări în concordanţă cu finalităţile învăţământului în general şi ale unui ciclu în special). subcapitolelor. prin fişe sau exerciţii. a modalităţilor de evaluare a rezultatelor obţinute. de scopul didactic fundamental. atitudinale: să manifeste interes. alteori corespunde celor trei dimensiuni ale procesului de învăţare. se definesc patru tipuri de lecţii: . teste docimologice. de generalizare. potenţialul lor de dezvoltare. se stabilesc elementele esenţiale. teme practice.48 . nivelul de pregătire al elevilor. În studii şi articole de multe ori scopul este adesea asimilat cu obiectivul "central". să elaboreze o compunere etc. formativ (dezvoltarea capacităţilor de observare. "fundamental". noţiunile fundamentale (pentru proiectarea fiecărei lecţii). grupe). lecţia sinteză sau schemă.lecţii de repetare şi sistematizare a cunoştinţelor. etape. temelor. TIPURI ŞI FORME DE ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE În funcţie de sarcina didactică dominantă. obiective specifice diferitelor obiecte de învăţământ. la ierarhizarea şi structurarea lor. îmbrăcând forma idealului educaţional.lecţii de achiziţionare de noi informaţii. limite. 6. el fiind informativ. e) Modalităţi de evaluare a rezultatelor obţinute prin care se stabilesc conţinuturile probelor de evaluare. Obiectivele operaţionale sunt: să descrie.lecţia de recapitulare şi sistematizare cu variantele: clasică. culori) pentru realizarea de hărţi. . înţelegere. Carpaţii Meridionali-aşezare. de citire şi interpetare a hărţii. un fel de "algoritm". structură. rezolvând corect toate sarcinile de învăţare. Aceste etape sintetizate sunt: a) Precizarea obiectivelor educaţionale Literatura de specialitate oferă mai multe orientări cu privire la finalităţile educaţiei. curiozitate pentru aflarea noutăţilor.lecţia de verificare şi evaluare cu variantele: clasică. timpul de parcurgere (pentru proiectarea anuală). c) Organizarea şi pregătirea conţinutului instructiv-educativ presupune delimitarea şi ordonarea capitolelor. temele şi lucrările pratice. în această etapă se precizează tipurile de învăţare.

centralizarea informaţiilor dobândite până în momentul respectiv şi de ridicare la niveluri mai înalte de abstractizare şi generalizare.întocmirea de albume cu vederi din ţară şi din oraşul natal.să răspundă în scris. . desenarea pe caiet a planului unor obiecte. În sensul celor precizate distingem patru activităţi independente: a) Activitate independentă. pentru a se convinge de exactitatea cunoştinţelor pe care le posedă elevii. pentru consolidarea acestora. pentru verificarea şi evaluarea rezultatelor şcolare. .întocmirea planului clasei şi al şcolii. Orizontul local constituie "laboratorul geografic" cel mai fidel unde elevii intră în contact cu lumea reală a obiectelor şi fenomenelor. b) Munca independentă pentru dobândirea de noi cunoştinţe şi formarea priceperilor şi deprinderilor noi. pentru înţelegerea cauzalităţii fenomenelor şi evoluţia lor în timp. . constituind locul cel mai eficient pentru exemplificare şi experimentare. în vederea cunoaşterii efectelor activităţilor desfăşurate pentru perfecţionarea procesului instructiveducativ. . Achiziţionarea de noi cunoştinţe se realizează prin: a) Munca independentă pregătitoare pentru predarea de noi cunoştinţe. ci şi de formele şi metodele folosite în cadrul acestei activităţi. la întrebările de pe tablă sau de pe fişele de lucru.fixarea punctelor cardinale pe caiet sau pe maculator. vizita geografică. întregului proces de învăţare. ORIZONTUL LOCAL-LABORATOR NATURAL DE APLICAŢII PRACTICE Orizontul local cuprinde o suprafaţă sau unitatea teritorială din preajma unei localităţi rurale sau urbane unde elementele cadrului geografic natural se îmbină cu componentele social-economice. Vâlsan afirma despre orizontul local: "orizontul local este cea dintâi patrie a copilului. Conţinutul activităţii independente poate fi variat şi depinde nu numai de scopul lecţiei. Se realizează stări afective. oraş sau împrejurimi. c) Activităţi independente. date la elevi. Mihăilescu a afirmat: "Orizontul local este unitatea de măsură a tuturor fenomenelor geografice. excursia geografică etc. în vederea antrenării elevilor la repetarea şi sistematizarea cunoştinţelor.. trăiri emoţionale şi sentiment de ataşament ale copiilor faţă de locurile natale. precum şi depistarea eventualelor "lipsuri" în cunoaştere sau învăţare a celor predate la clasă. a căror funcţie principală este îmbogăţirea experienţei elevilor cu noi informaţii şi cu noi cunoştinţe. . corectitudinea însuşirii acestora. cu privire la orizontul şi linia orizontului.lecţii de aplicare în practică a cunoştinţelor pentru formarea priceperilor şi deprinderilor. menţionăm: . al satului sau oraşului.49 . d) Activităţi independente. de obiectivele urmărite. cu reducerea corespunzătoare a dimensiunilor. respectiv omul şi activitatea sa. Important este ca efectuarea acestor lucrări independente.. la intuiesc la "faţa locului" însuşindu-şi fondul corect de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice despre lumea înconjurătoare. din Europa etc. b) Activitatea independentă.". Geograful V. drumeţia. .descrierea unor excursii făcute cu elevii în sat. Marele geograf G. Cu cele văzute în apropiere măsurăm tot ce aflăm despre ale ţării". . Aceste activităţi sunt menite să furnizeze informaţii necesare "reglării" şi "ameliorării" activităţii didactice. al casei părinteşti. cu prezentarea momentelor mai importante. Dintre multitudinea de teme (subiecte) ce pot fi date ca muncă independentă. să fie controlată de învăţător. Desfăşurarea activităţilor cu elevii în orizontul local accesibilizează trecerea de la gândirea concretă la cea abstractă şi invers. menită pregătirii elevilor pentru achiziţionarea de noi cunoştinţe. de aplicare în practică a cunoştinţelor pentru formarea priceperilor şi deprinderilor. priceperilor şi deprinderilor.lecţii de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare.1. 8. c) Munca independentă pentru consolidarea cunoştinţelor.citirea unor lecturi geografice în vederea povestirii lor. ACTIVITĂŢI DIDACTICE EXTRAŞCOLARE Aceste activităţi cuprind: orizontul local.

punctele cardinale. Drumeţia este categorisită astfel: drumeţie introductivă (sau preliminară). cât şi într-un loc mai înalt cu deschidere largă (deal. . ce se organizează înainte sau la începutul unor teme sau capitole şi urmăreşte pregătirea iniţială a elevilor. . . dar şi cele diferite care definesc elementele geografice. . Importanţa ei constă în aceea că învăţătorul dirijează observaţiile copiilor asupra comportamentelor mediului înconjurător. ape. trezirea interesului lor faţă de conţinutul sau fondul de probleme ce urmează a fi studiate. pentru a observa cu atenţie exponatele unui muzeu. . pe jos care se desfăşoară în orizontul local. plante şi animale. Se vor face observaţii în mod comparativ pentru a se scoate în evidenţă trăsăturile comune. munte. de a ilustra şi exemplifica în mod concret achiziţiile teoretice.stabilirea scopului şi a obiectivelor urmărite. cu scopul de a consolida şi fixa cunoştinţele. aşezările omeneşti. monument istoric. observaţiile vor urmări linia orizontului atât într-un loc jos cu vizibilitate limitată..desfăşurarea activităţii. drumeţia organizată în vederea comunicării sau dobândirii de noi cunoştinţe ce asigură condiţiile necesare efectuării unor lecţii cu acest scop. Drumeţiile ca şi vizitele şi excursiile se organizează cu răspundere după planificare tematică. făcându-i să urmărească cu interes poziţia. . linia orizontului.încheierea prin evaluarea şi valorificarea cunoştinţelor acumulate.vizitarea în prealabil de către învăţător în unitatea care va fi vizitată pentru a se comunica data şi ora sosirii grupului.evaluarea rezultatelor vizitei.desfăşurarea vizitei propuse. învăţătorul trebuie să parcurgă aceleaşi etape: . vizita. drumeţia finală ce se organizează după încheierea predării unei teme sau capitol. pentru formarea noţiunii de orizont. Realizarea acestor activităţi didactice trebuie să respecte etapele următoare: . DRUMEŢIA Drumeţia reprezintă forma de deplasare de scurtă durată pe distanţe mici. De ex. o instituţie. . VIZITA GEOGRAFICĂ Constituie o acţiune cu caracter instructiv-educativ de deplasare pentru a cunoaşte la faţa locului o localitate. evoluţia şi diversitatea sau specificul acestora.3. . concret şi durabil al noţiunilor respective. elemente ale vremii şi climei. precum şi alegerea perioadei de desfăşurare. .proiectarea şi selectarea itinerariului de parcurs. 8. o rezervaţie naturală etc. Aplicaţiile practice se pot realiza la fiecare temă: formele de relief.documentarea prealabilă. conţinutul corect.precizarea obiectivelor. Anterior deplasării cu elevii la locul vizitei. fie în localitatea natală. Vizita se organizează.colaborarea cu administraţia unităţii de vizitat pentru desemnarea unor persoane competente care să îndeplinească rolul de ghid.50 Odată cu primele reprezentări şi noţiuni geografice cuprinse în capitolul "Noţiuni de orientare" (orizontul. Aceste reprezentări geografice se pot realiza şi în cadrul activităţilor didactice extraşcolare cum sunt: drumeţia. studiu ecologic al mediului înconjurător etc. precizându-se foarte clar şi concret scopul propus. numărul de elevi şi vârsta acestora şi a scopului urmărit. fie la unul din obiectivele înscrise pe traseul unei excursii. . câmp deschis) pentru ca prin exerciţiu comparativ să definească noţiunea de orizont în mod corect şi convingător.documentarea asupra locului vizitei. priceperile şi deprinderile. excursia. de a aplica în practică cele învăţate în lecţii. mijloace de orientare în spaţiu) impune deplasarea cu elevii în orizontul local din preajma şcolii pentru a se realiza imaginea. . legăturile cauzale dintre ele.

modelarea din plastilină.).51 Vizitele geografice folosite ca lecţii au o mare importanţă în instruirea şi educarea elevilor.). a interesului pentru studiul geografiei ţării şi a capacităţii de înţelegere a realităţii înconjurătoare.oferă un feed back operativ Evaluarea cuprinde următoarele forme: evaluarea iniţială (la începutul unui program de instruire. Ca metode de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare enumerăm: observaţia curentă. dar şi în orientarea profesională a acestora pentru viitor. la şcoală. în şcolile unde nr. b) excursii pentru cunoaşterea anumitor obiective social-economice şi culturale din peisajul geografic. ciclu de învăţământ. probe scrise sau practice).4. teste de cunoştinţe. ce contribuie la dezvoltarea simţului de observaţie a elevilor. Din punct de vedere didactic. 1993). Organizarea excursiei geografice necesită trei etape: Prima etapă constă în pregătirea teoretică a excursiei. 1994): . dictări şi compuneri geografice.pentru elevi. Jinga. chestionarea orală. unde nu există altă situaţie. EXCURSIA GEOGRAFICĂ Este cunoscută importanţa şi valoarea instructiv-educativă a excursiilor geografice. 9. Funcţiile specifice.T. se face prin examinări orale. recomandarea este să fie grupate clasele a I-a cu a III-a şi a IIa cu a IV-a. autoevaluare etc. etapa a doua este desfăşurarea excursiei şcolare iar etapa a treia constă în evaluarea excursiei în clasă. probele scrise. toate clasele intră în simultaneitate. pedagogice: . Evaluarea este definită ca un proces complex de comparare a rezultatelor activităţii instructiv-educative cu obiectivele planificate. evaluarea are efecte pozitive. . . cu resursele utilizate sau cu rezultatele anterioare (I. forma des folosită este testul docimologic. În condiţiile grupării claselor I-a şi a III-a este ideală din următoarele motive: . completarea tabelelor etc. an. 8. de stimulare ("întăriri pozitive".1. de prevedere a desfăşurării activităţii în secvenţele urmărite. Radu. probe practice etc. PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SIMULTAN Activitatea instructiv-educativă se organizează simultan cu două şi/sau mai multe clase. Prin lecţiile-excursie se asigură stimularea dorinţei de curiozitate de a descoperi noi fenomene şi elemente. c) excursii cu obiective mixte pe itinerarii mai mari (ca distanţă şi timp). excursiile pot fi: preliminare şi finale. evaluarea sumativă sau cumulativă (de la sfârşitul unui capitol sau de perioadă şcolară-semestru. . chestionarea orală.funcţia de predicţie (prognosticare). de motivare. elevilor este mic. După indicaţia pedagogică. a hărţilor mute.funcţia de diagnosticare a activităţii desfăşurate prin cunoaşterea factorilor şi a situaţiilor care au condus la rezultatele constatate. evaluarea continuă sau formativă (care cuprinde următoarele modalităţi: observarea. probe practice ca realizarea unor mulaje. apreciat ca o probă complexă dar se utilizează şi probe scrise. FUNCŢIILE VERIFICĂRII ŞI ALE EVALUĂRII Sinteza funcţiilor fundamentale ale verificării şi evaluării (I. se face legătura dintre teorie şi practică.. în funcţie de conţinutul obiectivelor propuse excursiile pot fi: a) excursii pentru cunoaşterea componentelor naturale ale peisajului geografic. ca de exemplu exerciţii de completare a textelor lacunare. evaluarea prin probe scrise. EVALUAREA A evalua rezultatele şcolare înseamnă a determina în ce măsură au fost realizate obiectivele procesului instructiv-educativ şi eficienţa strategiilor didactice folosite. evaluarea prin probe practice. .funcţia de constatare şi apreciere a rezultatelor şcolare.clarifică şi consolidează cunoştinţele acumulate care sunt sistematizate. realizarea de machete etc.

elevii au nevoie de mai mult sprijin. din partea învăţătorului pentru a se adapta în regimul şcolar. .52 gruparea unei clase mici cu o clasă mare dă posibilitatea învăţătorului să afecteze mai mult timp muncii directe cu clasa mică. în primul semestru. În special la clasa I-a. iar la cealaltă alt tip de lecţie. Tipurile de lecţii în condiţiile activităţii simultane: . - .lecţii de formare de priceperi şi deprinderi (consolidare) sau de recapitulare la ambele clase. iar la cealaltă se consolidează sau se recapitulează cunoştinţele învăţate anterior. care nu are formate deprinderile de muncă independentă. .un alt avantaj este continuitatea la aceleaşi clase a învăţătorului.lecţii în care la o clasă se învaţă cunoştinţe noi.lecţii în care la o clasă are loc dobândire de cunoştinţe. .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->