PROBLEME DE GEOGRAFIA ROMÂNIEI, A EUROPEI ŞI A GLOBULUI CAP. I ORIZONTUL APROPIAT ŞI LOCAL 1.1.

Orizontul apropiat Orizont: parte a cerului şi a pământului până unde ajunge vederea noastră. Orizont apropiat: orizontul situat în apropierea noastră (casă, şcoală, localitate). 1.2. Cartierul. Localitatea Cartier: parte a unui oraş, deosebită de celelalte prin însuşiri proprii (aşezare geografică, componenţa populaţiei, anumite instituţii). Oraşele sunt aşezări omeneşti mai mari, împărţite în cartiere. Comuna este o formă de organizare administrativă cuprinzând unul sau mai multe sate. Instituţiile principale din localităţi: primărie, şcoala, grădiniţa, dispensar (policlinica), spital, poliţia, biserica etc. 1.3. Puncte cardinale Linia orizontului: linia de jur-împrejurul nostru, unde ni se pare că cerul atinge pământul se numeşte linia orizontului. Punctele cardinale: N (nord, miazănoa), S (sud, miazăzi), V (vest, apus), E (est, răsărit). 1.3. Planul clasei, planul şcolii şi al locuinţei Se fac aceste planuri ţinând seama de dimensiuni, de formă, de puncte cardinale. La fel se fac planuri ale cartierului şi al localităţii. Se trece apoi la hartă, realizând reducerea (micşorare la scară). CAP. 2. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI 2.1. Relieful - Carpaţii (Orientali, Meridionali, Occidentali); - Subcarpaţii (Moldovei, Curburii, Getici); - Podişurile (DCT, Mehedinţi, Moldovei, Getic, Dobrogei); - Dealurile (de Vest sau Banato-Crişane); - Câmpiile (de Vest sau Banato-Crişano-Someşene, Română); - Delta Dunării, - Platforma continentală a Mării Negre. 2.2. Clima - Vremea; - Clima (temperatura, precipitaţiile, vânturile). 2.3. Apele - Dunărea; - Apele interioare (Tisa, Someşul, Crişurile, Mureş, Bega, Timiş, Jiu, Olt, Argeş, Ialomiţa, Siret, Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Buzău, Bârlad, Prut); - Lacurile (de munte, de podişuri şi de dealuri, de câmpie, din Delta Dunării, de pe ţărmul Mării Negre, de acumulare); - Marea Neagră. 2.4. Vegetaţia, animalele, solurile - vegetaţia şi animalele de la munte: păduri de fag şi de răşinoase (brad, molid); jnepeni şi ierburi (păşuni alpine); veveriţa, ursul, cerbul carpatin, lupul, jderul, râsul, mistreţul, vulturi, capre negre. - vegetaţia şi animalele din zonele deluroase: stejarul, fagul; lupul, vulpea, viezurele, căprioara, păsări cântătoare; soluri brune. vegetaţia naturală a fost înlocuită cu pomi fructiferi, viţa de vie, cereale.

2

- vegetaţia şi animalele de câmpie: ierburi scunde, mici, păioase; şopârle, arici, bufniţe, şoareci; sol negru, fertil. - vegetaţia şi animalele din lunci şi Delta Dunării: sălcii, plopi, stuful, papura; păsări (egretă, lopătari, pelicani, cormoran), peşti. 2.5. Locuitorii şi aşezările omeneşti locuitorii: populaţia-21,7 mil. loc.; români, maghiari, rromi, germani, sârbi, ucraineni etc.; locuiesc în diferite părţi ale ţării, la sate şi la oraşe satul românesc: sat de munte (risipit), sat de deal şi de podiş (răsfirat), sat de câmpie (adunat); - în satele de câmpie, locuitorii se ocupă cu cultivarea cerealelor, a legumelor, creşterea animalelor; la deal cu pomicultura, viticultura, creşterea animalelor; la munte, creşterea animalelor (în primul rând ovine). oraşul: oraşe-cetăţi pe malul Mării Negre (Constanţa, Mangalia); daco-romane (Napoca: Cluj-Napoca; Apullum: Alba Iulia; Drobeta: Drobeta-Turnu Severin); - cele mai dezvoltate oraşe: Bucureşti, Galaţi, Brăila, Constanţa, Iaşi, Braşov, Sibiu, Cluj, Arad, Timişoara, Oradea etc.; - principalele oraşe: Bucureşti, Constanţa, Iaşi, Cluj-Napoca 2.6. Principalele activităţi economice Activităţi agricole: - cultivarea plantelor: cereale (grâul, porumbul); plante industriale (plante uleioase: floarea-soarelui, soia; plante textile: inul, cânepa); legume, cartoful; pomi fructiferi, viţa-de-vie (podgorii: Cotnari, Panciu, Odobeşti, Valea Călugărească, Drăgăşani, pe Dealurile Târnavelor, Murfatlar, Niculiţel, etc. - creşterea animalelor: bovine, ovinele (oile), porcine, păsări, viermi de mătase, apicultura (albine). Activităţi industriale: Ramurile industriale (industria energetică, metalurgică, chimică, prelucrarea lemnului, materialelor de construcţie, industria uşoară - textilă, confecţii, pielărie şi încălţăminte -, alimentară) Industria energetică: petrolul (Subcarpaţi, Pod. Getic, Câmpia Română, Câmpia de Vest, Dealurile de Vest, platforma Mării Negre), cu prelucrarea la: Ploieşti, Borzeşti, Piteşti, Năvodari; gazele naturale (gazul metan: Pod. Transilvaniei); Industria metalurgică: minereu de fier (Munţii Poiana Ruscă: Ghelari, Teliuc) cu centre siderurgice la Galaţi, Hunedoara, Reşiţa. Industria construcţiilor de maşini: locomotive, autocamioane, autobuze, autoturisme, tractoare şi maşini agricole, avioane etc., cu centrele: Bucureşti, Braşov, Constanţa, Craiova, Arad, Piteşti, Iaşi ş.a. Serviciile: Învăţământul, Cultura, Ocrotirea sănătăţii; Transporturile: feroviare, rutiere, navale (fluviale: Tulcea, Galaţi, Brăila şi Giurgiu; şi maritime: Constanţa), aeriene Comerţul (interior şi exterior) şi turismul (ţărmul Mării Negre, Valea Prahovei, Valea Oltului, mănăstirile din nordul Moldovei, Delta Dunării şi capitala).

MARILE UNITĂŢI GEOGRAFICE ALE ŢĂRII a) Munţii Carpaţi 1. Aşezare. Grupare

3

Munţii Carpaţi alcătuiesc un lanţ muntos şi constituie partea cea mai înaltă a reliefului ţării noastre. Pornind de la hotarul de nord, observăm înşiruirea munţilor spre sud, apoi spre vest, până la Dunăre. Această cunună se închide cu munţii din partea de vest. Ea înconjoară Depresiunea Colinară a Transilvaniei. După felul cum sunt aşezaţi faţă de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, Munţii Carpaţi se împart în trei ramuri: - Carpaţii Orientali (Răsăriteni) se întind de la hotarul de nord, către sud, până la Valea Prahovei. - Carpaţii Meridionali (de Miazăzi) se întind de la Valea Prahovei, către vest, până la văile râurilor Timiş, Cerna şi Bistra. - Carpaţii Occidentali (de Apus) se întind de la Dunăre, către nord, până la văile râurilor Barcău şi Someş. 1. Formarea munţilor În cea mai mare parte, munţii din ţara noastră s-au format prin încreţirea şi înălţarea scoarţei Pământului. Aceasta s-a întâmplat cu milioane de ani în urmă şi a durat o perioadă lungă de timp. O parte din Carpaţi s-au format prin erupţii vulcanice. Carpaţii Orientali 1. Aşezare. Înălţime Carpaţii Orientali se întind în estul Depresiunii Colinare a Transilvaniei, de la hotarul de nord al ţării până la Valea Prahovei. Ei constituie cea mai întinsă zonă muntoasă a ţării. Înălţimea lor este mijlocie (1 300-1 900 m), vârfurile depăşind rar 2 000 m. Carpaţii Orientali s-au format prin încreţirea scoarţei Pământului. În partea de vest, ei cuprind un şir de culmi vulcanice. 2. Grupe de munţi Carpaţii Orientali se împart în trei grupe. a. Grupa nordică ţine de la hotarul de nord, cu Ucraina, până la depresiunile Dornelor şi Câmpulung (Moldovenesc). Din această grupă, amintim munţii: Gutâiului, Maramureşului şi Rodnei. Cei mai înalţi sunt Munţii Rodnei, cu vârful Pietrosu (2 303 m). În partea de est sunt munţi mai puţin înalţi, Obcinele Bucovinei, unde se află vestitele mănăstiri Voroneţ şi Putna. b. Grupa centrală se desfăşoară în continuare, spre sud, până la Valea Oituzului. Aici se află munţii: Călimani (2 100 m), Bistriţei, Gurghiului, Harghitei. Din Munţii Hăşmaşu Mare izvorăsc râurile Olt şi Mureş. În sudul Munţilor Bistriţei se întinde falnic Ceahlăul, „piatra nestemată a Moldovei”, cum îl denumeşte Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei”. c. Grupa sudică (Carpaţii de Curburii) se întinde de la Valea Oituzului până la Valea Prahovei. Aici, Carpaţii îşi schimbă direcţia spre vest, se curbează. Dintre munţii acestei grupe, enumerăm Munţii Vrancei, Munţii Buzăului şi Munţii Ciucaş. În partea nordică a grupei se află Depresiunea Braşovului. 1. Trecători În Carpaţii Orient se află numeroase pasuri de trecere a munţi: Prislop, Bicaz, Oituz, Predeal 2. Bogăţii Carpaţii Orientali sunt acoperiţi cu păduri dese care adăpostesc: ursul, cerbul, râsul şi alte animale. Ei au păşuni spre vârfuri, iar în adâncuri adăpostesc cărbuni, diferite metale, piatră de construcţii, ape minerale şi alte bogăţii. Multe locuri sunt renumite zone turistice: Munţii Rodnei, Munţii Ceahlău, Cheile Bicazului, Obcinele Bucovinei ş.a. Carpaţii Meridionali 1. Aşezare. Înălţime

4

Carpaţii Meridionali sunt aşezaţi la sud de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, între Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Occidentali. Ei sunt cuprinşi între Valea Prahovei la est şi văile râurilor Timiş, Cerna şi Bistra la vest. Carpaţii Meridionali sunt formaţi din roci tari pe care apele şi vânturile le distrug mai greu. Sunt cei mai înalţi munţi din ţara noastră, unele vârfuri depăşind 2 500 m. 2. Grupe de munţi Carpaţii Meridionali sunt alcătuiţi din patru grupe, despărţite de văile unor râuri. a. Grupa Munţilor Bucegi cuprinsă între Valea Prahovei şi Valea Dâmboviţei. b. Grupa Munţilor Făgăraşului cuprinsă între Valea Dâmboviţei şi Valea Oltului. c. Grupa Munţilor Parângului cuprinsă între Valea Oltului şi Valea Jiului. d. Grupa Munţilor Retezat-Godeanu cuprinsă între Valea Jiului şi văile Timiş, Cerna, Bistra. 1. Caracteristici ale grupelor de munţi din Carpaţii Meridionali a. Grupa Munţilor Bucegi este formată din munţi cu pantele abrupte, stâncoase, la poale îmbrăcaţi în păduri, iar spre vârfuri sunt acoperiţi de ierburi mărunte şi pâlcuri de arbuşti pitici. Cel mai înalt vârf este Omu, având 2 505 m. Aici se găseşte o staţie meteorologică. Aspectul impunător, frumuseţile naturale, hotelurile şi cabanele din aceşti munţi atrag foarte mulţi turişti, făcând să fie printre cei mai vizitaţi munţi din ţară. b. Grupa Munţilor Făgăraşului este formată din munţi pe care apele n-au izbutit să-i străpungă în curmeziş. Cele mai înalte vârfuri sunt Moldoveanu (2 544 m) şi Negoiu, de 2 535 m. Acestea sunt şi cele mai înalte vârfuri din ţara noastră. Aici îşi au sălaşul caprele negre. Pe Argeş, la Vidraru, s-a construit o mare hidrocentrală. c. Grupa Munţilor Parângului este formată din mai mulţi munţi, dintre care cei mai înalţi sunt Munţii Parângului, care depăşesc 2 500 m. În Munţii Şureanu se află ruinele cetăţii dacice Sarmizegetusa. Pe râul Lotru este o altă hidrocentrală mare. d. Grupa Munţilor Retezat-Godeanu este înconjurată de regiuni joase. În Munţii Retezatului se află Parcul Naţional Retezat, în care sunt ocrotite plante şi animale rare. Înălţimile lor sunt presărate cu numeroase lacuri. Între Munţii Parângului şi ai Retezatului se află Depresiunea Petroşani, străbătută de râul Jiu. 1. Trecătorile din Carpaţii Meridionali sunt: Turnu Roşu (Valea Oltului), Lainici Valea Jiului), Bran. 2. Bogăţii În subsolul Depresiunii Petroşani se găsesc zăcăminte de cărbune. Pădurile şi păşunile sunt o altă bogăţie. În depresiuni întâlnim livezi şi păşuni. Aceşti munţi au şi o mare importanţă turistică. Carpaţii Occidentali 1. Aşezare. Înălţime Carpaţii Occidentali se află la vestul Depresiunii Colinare a Transilvaniei şi sunt cuprinşi între Dunăre, la sud, şi râurile Barcău şi Someş, la nord. Ei sunt mai puţin înalţi decât celelalte două ramuri ale Carpaţilor, având înălţimi ce trec cu puţin 1 800 m. 2. Grupele din care sunt alcătuiţi Carpaţii Occidentali Carpaţii Occidentali se împart în trei grupe: a. Grupa Munţilor Banatului, cuprinsă între Dunăre şi văile Timişului şi Cernei. b. Grupa Munţilor Poiana Ruscă, mărginită de Valea Mureşului, la nord, şi de cea a Bistrei, la sud. c. Grupa Munţilor Apuseni, cuprinsă între Valea Mureşului, la sud, şi văile Barcăului şi Someşului, la nord. 1. Caracteristici Mţii Banatului şi Poiana Ruscă au înălţimi mici şi sunt acoperiţi cu păduri de foioase. Dunărea a săpat în sudul Munţilor Banatului o vale adâncă şi îngustă, numită Defileul Dunării. Aici s-au construit hidrocentrala Porţile de Fier I şi un mare lac de acumulare. Munţii Poiana Ruscă ascund în adânc cele mai importante zăcăminte de fier şi marmură din ţara noastră.

5

Grupa Munţilor Apuseni are, în partea centrală, Munţii Bihorului, care ating înălţimi de peste 1 800 m. Culmile acestor munţi sunt uneori aproape netede, fiind acoperite păşuni. Unele roci au fost roase de apele curgătoare care au săpat văi înguste şi adânci, cum ar fi Cheile Turzii. Tot în aceşti munţi se află Peştera Scărişoara, care adăposteşte un gheţar subpământean, şi „Cetăţile Ponorului”- un frumos şirag de peşteri. 2. Bogăţii Carpaţii Occidentali au păduri întinse, iar în subsol ascund: cărbuni, aur şi multe alte bogăţii. b. Dealurile şi podişurile Dealurile sunt forme de relief cu înălţimi între 300 m şi 800-1 000 m, având pantele şi culmile mai domoale decât munţii. Zonele deluroase se întind ca un brâu în jurul Munţilor Carpaţi. Ele sunt reprezentate de Subcarpaţi (Dealurile şi depresiunile subcarpatice) şi de Dealurile de Vest. 1. Subcarpaţii sunt zone deluroase, întinse la poalele Carpaţilor Orientali şi Meridionali. După zona geografică în care se află, Subcarpaţii se împart în trei grupe: Subcarpaţii Moldovei, Subcarpaţii de Curbură şi Subcarpaţii Getici. Dealurile subcarpatice s-au format prin încreţirea scoarţei, aşa cum s-au format şi munţii. Ele ating înălţimi între 400 şi 800 m, uneori depăşind aceste înălţimi. Aceste dealuri sunt separate de depresiuni. Depresiunile subcarpatice sunt locuri întinse, mai joase, înconjurate de dealuri. 2. Dealurile din partea de vest a Carpaţilor Occidentali se numesc Dealurile Vestice. Ele s-au format prin depunerea pietrişului şi a nisipurilor aduse de apele curgătoare, din munţi. Aceste dealuri au culmi domoale, rareori trecând de 300 m. Aici se întâlnesc podgorii, livezi cu pomi fructiferi şi chiar păduri, pe culmile mai înalte. 3. Bogăţiile Subcarpaţilor sunt reprezentate de păşunile situate pe culmile dealurilor, de păduri, în special de fag, de livezi şi vii. Podgoriile de pe Măgura Odobeştilor şi Valea Călugărească sunt renumite. În subsolul dealurilor subcarpatice se găsesc zăcăminte de cărbuni, petrol, gaze naturale, ape minerale şi sare. La Slănic-Prahova, Olăneşti, Călimăneşti sunt ape minerale, folosite în vindecarea unor boli. Podişurile 4. Înfăţişare. Grupe Podişurile sunt forme de relief întinse, ca nişte platouri aproape netede sau larg ondulate, mai înalte decât câmpiile şi separate de văi. Ele s-au format prin depunerea argilei, a nisipului şi a pietrişului. Principalele podişuri sunt: Podişul (Depresiunea) Transilvaniei în centrul ţării, Podişul Moldovei (în est), Podişul Getic (în sud), Podişul Dobrogei (în sud-est). 5. Podişul Transilvaniei, înconjurat de lanţul Munţilor Carpaţi, formează o mare depresiune în centrul ţării – Depresiunea Colinară a Transilvaniei. Are un aspect vălurit, cu înfăţişare de dealuri. În cuprinsul Podişul Transilvaniei, începând din partea de nord spre sud, se deosebesc: Podişul Someşan, Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. 6. Podişul Moldovei, situat între râurile Siret şi Prut, este mai înalt în partea de nordvest şi mai jos spre sud. Este alcătuit din straturi de argilă, nisip, pietriş, calcar. Apele au săpat, pe suprafaţa lui, văi largi şi adânci, dându-i un aspect deluros. Pământul este bun pentru agricultură. Aici se află oraşele Iaşi, Suceava ş.a. 7. Podişul Getic este situat între Valea Dâmboviţei şi Dunăre. La sud se mărgineşte cu Câmpia Română, iar la nord cu Subcarpaţii Getici. Este mai înalt la nord (600 m) decât la sud (200-300 m). Podişul Getic este străbătut de râurile: Jiu, Olt, Argeş şi afluenţii lor. Locuitorii cultivă cereale, pomi fructiferi, viţa-de-vie; este renumită podgoria de la Drăgăşani. În subsol se găsesc zăcăminte de petrol, gaze naturale şi cărbuni. 8. Podişul Dobrogei aduce un peisaj aparte în diversitatea podişurilor ţării. Este cuprins între Dunăre şi Marea Neagră, iar către sud se continuă până la graniţa cu Bulgaria. El este format din două părţi: Masivul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud.

Datorită solurilor fertile şi recoltelor bogate. Ei au fost măcinaţi de ape. sărată sau amară. 2.6 Masivul Dobrogei de Nord are aspectul unor dealuri cu văi largi prin care curg domol râuri firave. iar vara este foarte călduroasă. Piteşti ş. În luncă se află bălţi şi lacuri cu peşte. Ploieşti. pe coaste se cultivă viţa-de-vie iar în văi. Precipitaţiile sunt mai bogate decât în Câmpia Română. a. luncile sunt mai largi decât în zona de deal sau de munte. în drumul lor spre Dunăre. Studiu de caz: Luncile şi Delta Dunării Luncile sunt fâşii de pământ netede şi joase. necesar pentru pavarea străzilor. Argeş. Apele lor sunt folosite pentru irigarea suprafeţelor cultivate. Mureş. Galaţi. Staţiunea Băile Felix. Pădurile din lunci se numesc zăvoaie şi sunt alcătuite din sălcii şi plopi. Bărăganul este partea de câmpie cea mai netedă şi mai întinsă din întreaga ţară. Câmpia este străbătută de râurile Someş. Cmpia de Vest este situată în vestul României. Câmpia Română este situată în partea de sud a ţării. cu vânturi puternice. constituind una dintre cele mai importante zone agricole ale ţării. a. Lunca Dunării este cea mai întinsă dintre lunci. de o parte şi de alta a acestora. În subsolul Câmpiei Române găsim petrol şi gaze naturale. Faptul că aceste culmi sunt formate din roci tari şi vechi. Câmpia Română este numită şi „grânarul ţării”. de lângă Oradea. aici sunt culivate mari suprafeţe de cereale. Ialomiţa. este recunoscută pentru efectul benefic al apelor sale. Zonele din partea vestică a Câmpiei Române au soluri nisipoase. Grupe Câmpiile sunt suprafeţe de teren. cerealele. Craiova. Siret brăzdează. . precum şi izvoare termale (cu apă caldă). În zona de câmpie. ea desfăşurându-se de la Drobeta-Turnu Severin până la Delta Dunării. folosite în tratarea unor boli. aproape ca o câmpie. Crişul Alb. Partea estică a Câmpiei Române se numeşte Câmpia Bărăganului. locuitorii îşi asigură recolte bogate în aceste zone în care sunt puţine ploi. 3. fiind străbătut de o vale largă. întinse de-a lungul râurilor. Crişul Negru. netede şi întinse. oamenii le cultivă cu viţă-de-vie. Aici se obţin recolte bogate de zarzavaturi şi de cereale. Unele culmi sunt acoperite cu păduri de stejar şi de tei. Râurile Jiu. numinduse de aceea şi Câmpia Dunării. Olt. Crişul Repede. fiind verzi şi în timpul verilor cu arşiţă.a. Câmpiile 1. Aici se întâlnesc lacuri cu apă dulce. vînturi. iarna este geroasă. Înfăţişare.a. ne face să înţelegem că Munţii Măcinului sunt rămăşiţele unor munţi cu o vechime mult mai mare decât cea a Carpaţilor. În Câmpia Română. Terenurile agricole sunt deosebit de roditoare. iarna este mai blândă în sud şi mai aspră în nord. În Câmpia de Vest. În partea sa estică se întinde litoralul Mării Negre. de-a lungul Dunării. b. De aici se scoate granitul. Câmpia Română este unitatea majoră de relief cu cele mai numeroase oraşe mari: Bucureşti. de-a lungul căreia trece canalul Dunăre-Marea Neagră. îngheţ şi dezgheţ. Lemnul acestor păduri se foloseşte în producerea celulozei sau pentru foc. Brăila. Păşunile pentru vite sunt bogate. Podişul Dobrogei de Sud este mult mai neted. Buzău. unde se află portul Constanţa şi o salbă de staţiuni de odihnă şi agrement. Aceste forme joase de relief sunt foarte potrivite pentru agricultură. Folosind irigaţiile. Timiş ş. În subsol se găsesc zăcăminte de petrol şi gaze naturale. Cele mai înalte culmi se întâlnesc în Munţii Măcinului (467 m). Câmpiile României sunt: Câmpia Română şi Câmpia de Vest. Câmpia Română. cu înălţimi între câţiva metri şi 200300 m. Pentru a preveni degradarea acestor soluri. Datorită rodniciei pământului.

în special a păsărilor. ateliere. În anul 1862. Aşezare Oraşul Bucureşti este aşezat în partea de sud a ţării. scoici. Alte animale: vidra. municipiul Bucureşti este un oraş modern. Municipiul Bucureşti – capitala patriei Fiind capitala ţării. Fiecare judeţ se gospodăreşte singur. Delta Dunării este pământul cel mai nou al ţării. oraşul a suferit distrugeri din cauza revărsărilor de apă. Azi. Cele mai multe diguri se găsesc în Balta Ialomiţei şi în Insula Mare a Brăilei. Delta Dunării a fost declarată rezervaţie naturală. monumente. Organizarea administrativă Localitatea natală. plopi şi stejari. Cel mai important oraş din judeţ este declarat reşedinţă de judeţ. păianjeni de apă. aflată între cele trei braţe. Oraşul Bucureşti este cel mai mare centru industrial al ţării şi cel mai însemnat nod de transport: feroviar. În secolul al XVII-lea. judeţul şi reşedinţa de judeţ. 3. universităţi. deasupra apelor se văd ridicături de pământ înguste şi lungi. Pe grindurile mai întinse cresc pâlcuri de păduri de sălcii. Tot în Bucureşti se găsesc cele mai multe instituţii de învăţământ. teatre. este un spaţiu mirific. Municipiile sunt oraşele cele mai dezvoltate şi au număr mare de locuitori. cocorul. alcătuite din unul sau mai multe sate care se gospodăresc împreună. posturi de radio şi televiziune. hanuri. cea mai înaltă instituţie ştiinţifică a ţării. a războiului şi a molimelor. Sulina şi Sf. prăvălii. raţa şi gâsca sălbatică. în Bucureşti se află cele mai importante instituţii ale statului: sediul Preşedinţiei României. 2. vulpi şi lupi.7 Pentru împiedicarea revărsării apelor se construiesc diguri. Aşezarea României în Europa . iar pentru desecarea terenurilor s-au săpat canale de scurgere a apei. după Unirea Principatelor. De mai multe ori. Îndeletnicirile primilor locuitori au fost păstoritul şi agricultura. broaşte. Judeţele sunt cele mai mari unităţi administrative. a plantelor. 1. ROMÂNIA ÎN EUROPA ŞI PE GLOB 1. Delta s-a format acolo unde Dunărea este aproape de vărsarea în mare şi se desparte în trei braţe: Chilia. animalelor. Dintre plante se remarcă stuful şi papura. Capitala are mai multe lacuri. lebăda şi pelicanul. oraşul Bucureşti devine capitala României. mistreţul. Cel mai mare este Bucureşti. o adevărată împărăţie a apelor. 3. melci. care este împărţit în 6 sectoare. Gheorghe. formate din depunerea aluviunilor. În Delta Dunării se găsesc păsări: lopătarul. muzee. Această imensă luncă. Academia Română. Aici se adăpostesc mistreţi. Din loc în loc. dar de fiecare dată s-a refăcut şi şi-a continuat viaţa. parcuri şi păduri în împrejurimi. 4. dintre care unul este reşedinţă de comună. Oraşele sunt aşezări omeneşti mai dezvoltate din punct de vedere economic şi cu un număr mai mare de locuitori decât satele. În ape trăiesc peşti (60 specii). În Delta Dunării. şerpi de apă. în Câmpia Română şi este străbătut de răurile Dâmboviţa şi Colentina. Istoricul aşezării Pământul pe care se află astăzi marele oraş a fost locuit din timpuri străvechi. a incendiilor. Comunele sunt unităţi administrativ-teritoriale. pământul se clădeşte continuu datorită aluviunilor (nisip şi mâl) aduse de fluviu. rutier şi aerian. Sunt conduse de primari. vulpea. Mai târziu s-au dezvoltat meşteşugurile şi comerţul şi aşezarea s-a mărit continuu. nurca. apropiate ca aşezare. al Parlamentului şi al Guvernului. oraşul ajunge capitala Ţării Româneşti. Ele sunt formate din mai multe comune şi oraşe. În Bucureşti există două aeroporturi: Otopeni (Henri Coandă) şi Băneasa. 2. grădini. Bucureşti – capitala României 1. Aici se aflau reşedinţa domnească. Ele se numesc grinduri. Ţara noastră este alcătuită din 41 judeţe şi municipiul Bucureşti – capitala României (cu rol de judeţ).

Din anul 1812 până în 1991. Se întinde pe ambele maluri ale Dunării. Din 1991. Oraşul Budapesta este o aşezare veche şi deosebit de frumoasă. 2. Se cresc oi. Este o ţară central-europeană. Capitala este oraşul Belgrad. petrol. sfeclă de zahăr. care sunt prelucrate în industrie. prin colaborare dintre România şi Serbia. Limba vorbită este româna (moldovenească). cu regiunea din nordul braţului Chilia (aflate acum în Ucraina) şi cu Moldova din România au format din de-a lungul istoriei Principatul Moldovei. germani şi rromi. Bulgarii sunt un popor slav. Religia este ortodoxă. gaze naturale) au contribuit la dezvoltarea industriei. Împreună cu Bucovina de Nord. Moldova exportă produse alimentare.R. Formele de relief se împart în două categorii: de câmpie.S. Bulgaria este cunoscută în toată lumea pentru cultura trandafirilor. Moldova a aparţinut când Rusiei. Populaţia numără 4 400 000 loc. Republica Moldova este pământ românesc. Drapelul naţional este tricolorul care are ca stemă capul de bour. la nord. Bulgaria este străbătută de la est la vest de Munţii Balcani care împart ţara în două. Capitala ţării este Chişinău. Ucraina se află în partea de nord şi de est (pe o porţiune). care cuprinde multe ţări printre care se află şi ţara noastră. Religia este ortodoxă. adevărate opere de artă. legătura fiind asigurată de nouă poduri. Populaţia ţării este de circa 9 milioane de loc. Moldova este o ţară agrară.. cupru. Se află în partea de est (nord-est) a României. Limba vorbită este bulgara. floarea-soarelui. România este o ţară carpatică.S. încălţăminte. floarea-soarelui. Limba vorbită este sârba. când U. în Ungaria mai trăiesc români. păsări. folosit în industria cosmetică.8 Continentul Europa este o mare întindere de uscat. Ucraina este una dintre cele mai mari producătoare de grâu din lume. Populaţia este de peste 52 mil. România face parte din continentul Europa. Ţara asigură cea mai mare parte din producţia mondială de ulei de trandafiri. viile şi livezile. când României.. Agricultura Bulgariei este foarte dezvoltată. Aproape jumătate din teritoriul ţării este câmpie. în funcţie de evenimentele istorice internaţionale. fiind cultivată cu cereale. Alături de maghari (unguri). Ţările vecine. la care se adaugă ruşi. a devenit Republica Moldova. numit şi Basarabia. Limba vorbită este maghiara. Serbia se află în partea de sud-vest a ţării noastre. După aşezare. industria chimică şi a materialelor de construcţie. dintre care 64% sunt români. porumbul. Munţii cuprind bogăţii de cărbune. fier. Religia majorităţii locuitorilor este catolică. produse chimice. soia. Ţara noastră este situată aproape de mijlocul acestui continent. Bulgaria se află în partea de sud a României. fier. Limba vorbită este ucraineană. Religia este ortodoxă. În Ucraina lanţul carpatic poartă numele de Carpaţii Păduroşi.. sfecla de zahăr. Principalele culturi sunt grâul. zinc. cartof. loc. legume şi viţă-de-vie. textile. Câmpia este principala regiune agricolă a ţării. Capitala este oraşul Sofia. Capitala ţării este oraşul Budapesta. Republica Moldova. Europa – un continent al planetei . Scurtă prezentare geografică a ţărilor vecine Ungaria. Populaţia este de aproape 10 milioane loc. Religia este ortodoxă. Bogăţiile subsolului (cărbune. Câmpia şi podişul ocupă cea mai mare parte a Ucrainei. vite. dunăreană şi pontică (are deschidere la Marea Neagră). Litoralul Peninsulei Crimeea este o zonă turistică foarte apreciată. o regiune muntoasă în centru şi sud. români şi evrei. legumele. Este dezvoltată industria alimentară care prelucrează produsele agricole. Capitala este oraşul Kiev. porci. Republica Moldova este teritoriul cuprins între Prut şi Nistru. majoritatea fiind ucraineni. Hidrocentralele Porţile de Fier I şi II sunt construite pe Dunăre. Fluviul Dunărea traversează Ungaria. situată la vest (nord-vest) de România.

aceasta cuprinde 27 de state şi constituie cea mai importantă organizaţie europeană. (Fondul Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură). observăm că bătrânul continent este mărginit de Marea Mediterană. Suprafaţa apelor este de trei ori mai mare decât cea a uscatului. .5 mild. prin modificarea graniţelor. planeta noastră se confruntă cu multe probleme: lipsa apei în unele regiuni ale Asiei şi Africii. cum ar fi F. Asia. România şi Bulgaria au aderat la U.E. Cuprinde 45 ţări (state). mari navigatori temerari care au deschis epoca descoperirilor geografice şi a migrării europenilor pentru popularea noilor continente. 1. Imnul Uniunii Europene este Odă bucuriei din Simfonia a IX-a a compozitorului Ludvig van Bethoven. în ceea ce priveşte numărul de locuitori. Populaţia planetei este de peste 6. s-au construit canale de irigaţii. Studiu de caz 2. de ajutare a populaţiei din zonele cu astfel de probleme. începând din secolul al XV-lea. să respecte libertatea şi identitatea tuturor popoarelor. Oceanul Arctic (Îngheţat) şi continentul Asia.O.Europa este un continent cu o întindere mică în comparaţie cu celelalte continente. european. au dreptul să se bucure de tot ce le oferă planeta noastră. America şi Australia. sunt ocrotite plantele şi animalele pe cale de dispariţie. Suprafaţa apei este de 361 741 000 kmp (rotunjit 362 mil. Oceanul Atlantic. se acordă asistenţă medicală şi ajutoare alimentare pentru populaţia săracă de către organizaţii internaţionale. deşi sunt de rase diferite. Ţările europene vor să trăiască în pace. America de Sud. În prezent. Antarctida. Pe Terra locuiesc oameni care. să colaboreze pentru un viitor comun.Europa ocupă locul al doilea.4 milioane kmp. kmp). vom constata că Europa este aşezată în centrul jumătăţii nordice.A. Din Europa s-au avântat pe întinsul oceanelor. 1. după Asia. America de Nord. . aflându-se în centrul schimburilor comerciale cu toate continentele lumii. Oamenii iau măsuri de protejare a mediului înconjurător. loc. lipsa educaţiei. Europa este unul dintre cele şapte continente ale planetei. Uniunea Europeană În anul 1957. În anul 1993 Comunitatea Economică Europeană a devenit Uniunea Europeană. Monumente mai importante în descoperirea planetei Harta lumii s-a completat mult timp prin noi descoperiri geografice şi s-a modificat prin apariţia sau dispariţia unor state. Planeta Terra Suprafaţa totală a uscatului este de 148 328 100 kmp (rotunjit 149 mil. poluarea. Privind harta Europei. . Terra – planeta oamenilor 1.În continentul Europa este cuprinsă o mare parte din Rusia şi o mică parte din Turcia. . sărăcia. un grup de şase ţări europene dezvoltate au înfiinţat Comunitatea Economică Europeană. se fac împăduriri. Populaţia numără aproape 800 mil. Europa împreună cu continentul Asia formează o mare întindere de uscat numită şi Eurasia. Planeta Terra cuprinde mari suprafeţe de uscat care sunt continentele şi mari suprafeţe de apă care sunt mările şi oceanele. loc. la data de 1 ianuarie 2007. kmp). încălzirea globală etc. Australia. Africa. În Europa se vorbesc 128 de limbi şi dialecte (graiuri locale). La începutul mileniului III. .Europa este un continent cu o mare putere economică. Europa – caracteristici geografice Europa are o suprafaţă de 10. în funcţie de evenimentele istorice. slaba asistenţă medicală.9 Pe globul pământesc se găsesc continentele: Europa. Dacă împărţim globul pământesc în două jumătăţi pe orizontală. dar este bine populat.

fenomene. portughezul Bartolemeo Diaz a atins Capul Bunei Speranţe (din sudul Africii). începând cu clasa a III-a. sarcinile metodicii acestui obiect de studiu s-au dublat. Soarele este o stea de mărime mijlocie. Rolul şcolii în educaţia ştiinţifică şi ecologică. Până în prezent. Miliarde de galaxii alcătuiesc Universul. interdependenţa dintre componentele naturii. Amundsen a atins Polul Sud. O importanţă deosebită în descoperirea zonelor cu gheţari veşnici au avut-o exploratorii Nansen şi Amundsen. El are o forţă de atracţie foarte puternică care face să se rotească în jurul său celelalte planete ale Sistemului Solar: Mercur. se predau şi cunoştinţele legate de cunoaşterea mediului înconjurător. Soarele este însoţit de alte corpuri cereşti mai mici (planete) care se învârtesc în jurul său şi cărora le transmite lumină şi căldură. Noul obiect ştiinţele naturii oferă elevilor multiple posibilităţi de a cunoaşte lumea vie. Marte. nu s-au descoperit forme de viaţă pe nici o altă planetă a Sistemului Solar în afară de Terra. Saturn. Elevii ciclului primar au posibilitatea ca prin însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice din noile manuale. nouă planete şi sateliţii acestora alcătuiesc Sistemul Solar. în cadrul obiectului geografie la această formă de învăţământ. care suferă în evoluţia sa în timp schimbări determinate de cauze naturale şi sociale. Aşadar. Terra (Pământ). Soarele este de 1 300 000 de ori mai mare decât Pământul. îmbarcat pe vasul Belgica şi-a adus o mare contribuţie la descoperirea vieţii plantelor şi animalelor din Antarctica. au organizat marile expediţii care au dus la descoperirea Lumii Noi. În jurul planetelor se rotesc sateliţii acestora. Astfel. la dezvoltarea spiritului de observaţie.10 Datorită bunei poziţii geografice. dovedindu-se astfel că Pământul este rotund. noul plan de învăţământ de la ciclul primar a suferit unele modificări în sensul că. METODICA PREDĂRII GEOGRAFIEI ROMÂNIEI 1. Deci. Spania şi Portugalia au devenit puteri maritime recunoscute. Stăpâniţi de dorinţa de a descoperi şi a cunoaşte planeta. precum şi la dezvoltarea afectivă. procese). numită Calea Lactee. Miliarde de stele formează o galaxie. Soarele. Terra – o planetă a Sistemului Solar Privind cerul în nopţile senine observăm o mulţime de stele. să contribuie la formarea unei gândiri cauzale a acestora. navigatorii curajoşi. Nansen a condus prima expediţie a navei Fram în Arctica. genovezul a cărui expediţie a fost finanţată de regii Spaniei. dorind să ajungă în India a ajuns în America. În centrul Sistemului Solar se află Soarele. scop principal al predării învăţării disciplinelor naturii şi Geografia României în ciclul primar În actuala legislaţie şcolară. Neptun şi Pluto. fenomenele naturale. Jupiter. Pământul are un singur satelit: Luna. Uranus. Cristofor Columb. aflat în serviciul regelui Spaniei. în anul 1487. de a şti că natura este un organism viu ale cărei componente sunt într-o strânsă unitate şi intercondiţionare. legitatea proceselor care acţionează în natură şi interferenţa dintre cadrul geografic al ţării noastre. Portughezul Maggelan. Soarele face parte din miliardele de stele care alcătuiesc galaxia noastră. la însuşirea unui sistem de priceperi şi deprinderi active. cauzele care le produc. voluţională a fiecăru elev. Cea mai mică planetă a Sistemului Solar este Mercur şi cea mai mare este Jupiter. descoperind Lumea Nouă. Cercetătorul român Emil Racoviţă. rolul şcolii este acela de a acţiona în direcţia însuşirii de către elevi a unor cunoştinţe ştiinţifice şi ecologice despre natură (componente.1. Stelele sunt corpuri cereşti care au propria lumină şi căldură. a făcut timp de trei ani înconjurul lumii. sprijiniţi de regii Spaniei şi ai Portugaliei. Venus. Sistemul Solar este o părticică din Calea Lactee (Calea Laptelui). . schimbându-i-se denumirea în obiectul ştiinţele naturii.

O strânsă legătură se stabileşte între metodica şi logica de predare a materiei. a manualelor etc. să le aplice în practică. ocrotirea şi protecţia naturii. care presupune acţiuni pentru conservarea. Dar pentru realizarea acestor obiective. generalizarea. sinteza. Scopul predării geografiei în şcoală este de a-i înarma pe elevi cu un sistem de cunoştinţe despre dinamica înfăţişării reliefului patriei. metodele şi procedeele de predare. principiile sale. Educatorul trebuie să aibă o bună pregătire cultural-ştiinţifică şi să contribuie la însuşirea de către elevi a unor informaţii de bază din domeniul: ştiinţele naturii. planuri reduse la scară etc.2. cu harta. Metodica predării geografiei este de fapt o ramură principală a didacticii aplicate care prezintă metodologia de predare a acestui obiect de învăţământ. pentru transmiterea cunoştinţelor şi pentru formarea la elevi a priceperilor şi deprinderilor practice. glob.11 Prin studiul celor două obiecte contopite se ajunge la educarea şi formarea unei conduite ecologice. În raportul dintre metodică şi logică. Metodica predării geografiei nu se poate însă constitui ca ştiinţă numai pe baza acestor legături. aceasta din urmă însuşându-şi anumite norme ale gândirii: analiza. hidrologice. Sarcinile metodicii predării geografiei şi obiectivele educării şi instruirii prin geografie Reforma în învăţământul preuniversitar presupune racordarea direcţiilor de acţiune din conţinutul metodicii predării geografiei. Metodica predării geografiei cuprinde un sistem complex de metode şi procedee folosite de educator. gospodărirea. întocmirea programelor. 1. Motivaţia elaborării metodicii predării geografiei şi ştiinţelor naturii în ciclul primar Metoda cuprinde totalitatea metodelor şi procedeelor folosite în procesul de învăţământ. Geografia trebuie să-i facă pe elevi să observe. Pedagogia generală (partea referitoare la didactică) pune la dispoziţia metodicii predării celor două obiecte de învăţământ. cu busola şi alte aparate ce dovedesc elevilor din ciclul primar temeinicia fenomenelor geografice. formele de organizare ale procesului de învăţământ. busolă. metodica are ca sarcină aflarea corelaţiilor dintre procesele logice ale studiului şi exerciţiile şi aplicaţiile practice privite ca instrumente de lucru (hărţi. Pregătirea ştiinţifică a educatorului trebuie să fie la curent cu toate noutăţile ştiinţifice apărute pe plan mondial şi să fie corelate cu pregătirea psihopedagogică a elevilor din ciclul primar. istoriei etc. axate pe conţinutul ştiinţific deja descoperit. a cunoaşterii mediului înconjurător constituite global ca ştiinţe geografice. . sau de protejare şi ameliorare a mediului geografic în care trăiesc. Trebuie să facem distincţie între metodologia ştiinţei geografice şi între metodica specifică predării geografiei patriei în ciclul primar. potrivit noului curriculum şcolar în geografie. este necesară cunoaşterea de către cadrele didactice a unei "anumite tehnologii didactice" cu care se ocupă metodica predării geografiei. Din practica pedagogică datele furnizate de psihologia pedagogică ajută clar metodica predării. ca de exemplu: formarea de reprezentări geografice a priceperilor şi deprinderilor de lucru cu manualul. abstractizarea. geografiei.). Metodica predării geografiei se foloseşte acum de aceste date numai după ce le-a adaptat cerinţelor locale legate de specificul geografiei ca ştiinţă şi ca obiect de învăţământ. ci trebuie să-şi subordoneze existenţa coordonatelor de început a primelor elemente de orientare în natură.. ajungând ca elevii nu numai să le cunoască. geologiei. O strânsă legătură are metodica predării geografiei cu psihologia pedagogică care-i oferă informaţii asupra legilor psihologice în conformitate cu asigurarea însuşirii cunoştinţelor de către elevi pe diferite trepte de vârstă. de a le forma priceperi şi deprinderi practice privind aprecierea fenomenelor meteorologice. să explice unele probleme ce-şi află corelaţii în procesul de predare a geografiei. indicaţii metodologice privind transmiterea cunoştinţelor către elevi. dar să şi opereze cu ele. să dezvăluie sensul geografic al obiectelor şi fenomenelor şi să tragă concluzii pentru activitatea practică.

modul de utilizare precum şi a modului de colecţionare. izvorăsc din conţinutul "Cartei Internaţionale a educaţiei prin geografie" adoptată la Congresul Internaţional de Geografie de la Washington. Obiectivele particulare pe care trebuie să la urmărească şi să le realizeze metodica predării geografiei sunt: a) să fixeze scopul instructiv-educativ al învăţării geografiei în şcoală. Aceasta presupune precizarea conţinutului programelor şcolare.respectul şi aprecierea elevilor faţă de cadrul natural şi uman al României. Cele trei grupe mari de obiective.aplicarea strategiilor în dezvoltarea gândirii şi limbajului geografic ştiinţific (fondul de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice geografice) şi a comunicării în general prin explicarea conceptelor. în funcţie de logica ştiinţei pedagogice. În acest sens. 1992. . . ghidul învăţătorului. civilizaţie. atlasul geografic. b) să stabilească şi să fundamenteze principiile.dirijarea demersului metodic pentru înţelegerea elementelor şi fenomenelor geografice. de interpretare şi prelucrare a datelor (plecând de la orizontul local şi apoi prin extindere la nivelul ţării). societate. prin metodica predării geografiei se pot urmări principalele sarcini sau obiective care contribuie la realizarea procesului instructiv-educativ al disciplinelor respective: 1. instrumente de evaluare etc. şi procedeelor pedagogice generale şi specifice geografiei pentru dezvoltarea de capacităţi intelectuale şi competenţe (generale şi specifice) în vederea asimilării cunoştinţelor fundamentale dezvoltate prin geografie. de orientare şi localizare a componentelor geografice. toleranţă. accesibilizarea şi transferul dintr-un sistem în altul pentru consolidarea elementelor de bază în învăţare.ocrotirea mediului înconjurător. succesiunilor interacţiunilor şi cauzalităţii stabilitate între componentele mediului geografic.respectul pentru diversitate. .selectarea informaţiei pertinente şi utile din volumul de cunoştinţe geografice (potrivit nivelului de înţelegere. să eşaloneze cunoştinţele în cadrul programelor şi capitolelor. În concordanţă cu manualul au fost realizate şi alte materiale-suport de sprijin în desfăşurarea procesului didactic cum sunt: caietul elevului. 3. reprezintă un concept nou şi central al teoriei şi practicii educaţiei.. confecţionare. lecturi geografice. Realizarea deprinderilor de raportare corectă în spaţiu şi timp. prin utilizarea corectă a limbii române.12 "Curriculum". . Aceasta presupune . cunoaştere.atitudinea pozitivă faţă de educaţie. cultură. procurare etc. document de referinţă. Cultivarea de atitudini şi valori care se referă la: . Stabilirea scopului instructiv-educativ al învăţământului geografic preuniversitar în raport de noile cerinţe ale societăţii româneşti pe plan naţional şi internaţional putându-se realiza prin: . metodelor. 2. . precum şi al fiecărei discipline geografice pe clase.integrarea mijloacelor de învăţământ necesare în accesibilizarea informaţiei din geografie. obiective. prin care se încearcă o "raţionalizare a procesului de predare-învăţare insituţionalizată prin optimizarea componentelor sale: programe.aplicarea principiilor. a structurilor. . Obiectivul fundamental al oricărei metodici şi prin urmare şi al metodicii predării geografiei poate fi formulat astfel: "să pornească de la problemele vieţii şi activităţii productive şi să se înscrie tot mai mult pe direcţia de dezvoltare actuală şi de perspectivă ale cercetării ştiinţifice ce vin în sprijinul diferitelor probleme practice şi educative privind pregătirea elevilor bine instruiţi". a sistemelor spaţiale. manuale. . În spiritul noii reforme sau curriculumului şcolar au apărut manualele alternative şi în domeniul geografiei pentru ciclul primar. a volumului de cunoştinţe şi deprinderi geografice pe care să le posede elevii. metodele şi procedeele care asigură însuşirea conştientă a cunoştinţelor şi a formării priceperilor şi deprinderilor practice ţinând seama de particularităţile de vârstă şi de puterea de înţelegere a elevilor. cuprinse şi în noile programe şcolare. a particularităţilor psihice ale elevilor).

trebuie să se înscrie între obiectivele care permanentizează rolul educatorului atât în predarea cunoştinţelor şi la verificarea acestora cât şi în organizarea şi desfăşurarea altor activităţi în clasă sau în afara clasei. începând cu elevii ciclului primar. să arate deosebirile dintre un loc şi un altul (realizându-se deci descrierea cauzală şi comparativă) privind relieful. De aceea este necesar să se creeze condiţii ca elevii să observe cât mai mult în mod direct şi să cunoască atât natura cât şi viaţa oamenilor mai întâi în orizontul local şi apoi pe cuprinsul patriei. Metodele de cercetare folosite de metodica predării geografiei a) reorganizarea conţinutului geografiei la clasele I-IV (prin plan de învăţământ. . Predarea întregului sistem de ştiinţe geografice în şcoală. convorbirea. Această metodă ajută la depistarea experienţei pozitive obţinută de cadrele didactice. studiul documentelor şi experimentul pedagogic. cât şi ca auxiliar al altor metode. metodica predării geografiei trebuie să-şi orienteze cercetările spre trei izvoare principale: . clima. c) organizarea ştiinţifică a cercetării impune căutarea şi stabilirea unor metode care să permită desprinderea unor concluzii capabile să răspundă cerinţelor formulate mai sus. Gândirea geografică şi expunerea cunoştinţelor acestui obiect de studiu este legată nemijlocit de hartă. În acest scop este necesar să se acţioneze pentru formarea la elevi a unor priceperi şi deprinderi utile în viaţă. în cabinetul de geografie. are ca sarcină principală studierea problemelor instructiv-educative ale predării geografiei în şcoală. Se impune deci o permanentă documentare ştiinţifică care să conducă la cunoaşterea a tot ce a fost valoros în trecut şi a ceea ce este nou în domeniul predării geografiei şi al disciplinei de specialitate.13 căutarea şi indicarea regulilor după care se poate învăţa geografia. . solul. respectiv interpretarea hărţilor. care trebuie respectat cu consecvenţă.).. în experimentele întreprinse se foloseşte cu succes observaţia. În acest scop foloseşte aceleaşi metode de cercetare pe care le utilizează şi alte ştiinţe. Deosebit de important este ca în procesul dobândirii cunoştinţelor să se urmărească formarea gândirii geografice la elevi. Prin studierea geografiei elevii acumulează o mare cantitate de cunoştinţe în legătură cu diversele fenomene care se petrec în natură şi societate. când se formează primele noţiuni geografice şi până la terminarea liceului. pe terenul geografic sau în natură (observarea şi analiza fenomenelor. Cele mai frecvente metode folosite în studiul geografiei sunt: observaţia. Este cea mai răspândită metodă de cercetare. ceea ce înseamnă că formarea deprinderilor de a lucra cu harta. cercetarea orizonului local etc. ancheta.studierea trecutului nostru în domeniul predării geografiei. Metodica predării geografiei ca disciplină ce-şi află locul la contactul pedagogiei cu geografia. În acest scop. programe restructurate şi manuale noi).studierea şi generalizarea experienţei înaintate a predării geografiei în ţara noastră. fiind folosită atât ca metodă independentă. a) Observaţia. desenarea. . vegetaţia. b) aplicarea în practica şcolară a noilor metode şi procedee de a transmite mai uşor cunoştinţele elevilor cu privire la geografia fizică şi economică a ţării noastre. De ex. trebuie astfel organizate încât elevii să primească treptat cunoştinţe clare despre geografia fizică şi economică a ţării noastre. Pentru aceasta se impune organizarea de activităţi cu conţinut practic în clasă.cercetarea şi găsirea noului prin experimentarea unor metodologii particulare care apar în procesul predării geografiei. particularităţile demografice şi economice. Orice cercetător care utilizează această metodă trebuie să se desfăşoare după un plan în prealabil stabilit.4. Acest lucru se poate realiza dacă permanent în timpul predării se prezintă material didactic care localizează ceea ce se învaţă în spaţiu şi timp. precum şi a experienţei înaintate din alte ţări. Acţiunea educativă a materialului geografic creşte dacă elevii percep nemijlocit ceea ce li se comunică. 1. citirea. Studiul geografiei trebuie să fie legat de practică. efectuarea unor măsurători simple. adaptând însă aceste metode specificului geografiei ca obiect de învăţământ.

se pot stabili obiectivele care urmează să fie cercetate. de asemenea. de pildă. date care pot duce la organizarea unor cercetări. la care se pot stabili ipoteze de lucru. dar este un interviu. Metoda anchetei se bazează pe metoda observaţiei. ci de alţi factori (cadre didactice. elevi.14 Planul se face pe o ramură de studiu integral sau selectiv. părinţi. O cercetare experimentală în domeniul metodicii geografiei poate să propună rezolvarea unor sarcini practice. Astfel. desfăşurarea cercetării poate avea o cale inversă: plecând de la elucidarea unor probleme teoretice. jurnalul de însemnări ale educatorului. Această metodă poate fi îmbinată cu metoda convorbirii. . În plan se precizează. Se pot cerceta: catalogul clasei. Observarea selectivă poate duce însă la concluzii practice eficiente numai în cazul în care problema cercetată este raportată la întreg. de corelare dintre noţiunile de geografie fizică şi geografie economică. Pentru verificarea ipotezei generale se stabilesc obiectivele cercetării care trebuie să fie înscrise în plan. Toate problemele puse sub observare trebuie analizate şi prelucrate pe linia scopului care trebuie să realizeze şi să răspundă la întrebările planului. o observaţie indirectă. realizată nu de cercetător. schimbă condiţiile de desfăşurare a procesului de predare. sau toate. de asemenea. poate fi urmărit: rolul comparaţiei în înţelegerea şi însuşirea conştientă a cunoştinţelor geografice. pentru aplicarea căreia se cer organizate acţiuni şi pregătirea materialelor care să ajute la desfăşurarea experimentului. Observarea selectivă descompune procesul predării pe părţi componente: predare. Integral se face când se porneşte de la un studiu complet cu privire la predarea geografiei în ciclul primar. formare de priceperi şi deprinderi practice etc. metodele şi procedeele de cercetare. metodica interpretării materialului adunat prin care se stabilesc modul în care vor fi analizate din punct de vedere cantitativ rezultatele obţinute prin cercetare în aşa fel încât să se stabilească în ce măsură rezultatele confirmă sau infirmă ipoteza stabilită iniţial. la ansamblul lecţiei sau a activităţii care este studiată. modifică fenomenele. După această analiză sumară a problemei trebuie să se precizeze scopul şi ipoteza cercetării care vor fi formulate în raport cu poziţia metodologică. asimilare de cunoştinţe. cum reuşim la clasa a IV-a să formăm la elevi reprezentări şi noţiuni geografice din cadrul geografiei fizice?). Alteori. practicanţi din cadrul colegiilor pedagogice). Planul cuprinde. Experimentul se organizează după o anumită ipoteză de lucru. Experimentul introduce noul în practica şcolară. util mai ales în faza iniţială a cercetării când pe baza datelor obţinute. c) Cercetarea documentelor şcolare. să se rezolve în lumina unor probleme concrete ale învăţământului (de ex. elaborată în prealabil. În planul de cercetare se vor include şi probleme de control care vor fi date pentru verificarea rezultatelor obţinute în urma aplicării unor anumite procedee. registre de inspecţie şcolară etc. Planul de cercetare se prelucrează în cadrul comisiei metodice a învăţătorilor la care va fi prezent şi profesorul de geografie şi se vor aduce îmbunătăţiri acestuia. De pildă. sau date care pot confirma concluziile la care ajunge o cercetare efectuată prin utilizarea altor metode de cercetare. Se urmăreşte în procesul de învăţământ un singur aspect. Precizarea scopului şi a ipotezei de lucru fixează cadrul general şi perspectiva cercetării. Pare a fi o anchetă. Importanţa acestei metode constă în aceea că permite să se adune fapte. cum a fost însuşit capitolul Orientarea prin deplasarea pe teren? Câţi dintre elevi n-au înţeles şi de ce? Care ar fi cauzele neînţelegerii? Ce lecturi trebuie citite pentru a-i convinge pe elevi care sunt mijloacele de orientare şi cum trebuie să ne orientăm în natură? Se poate organiza o cercetare axată pe geografia judeţului în care se observă modul de îmbinare.. în raport cu importanţa lor. dar separat. fiind de altfel. Înseamnă toată documentarea în legătură cu o anumită problemă propusă spre cercetare. de interes imediat al învăţământului geografic şi să ajungă în acelaşi timp la soluţionarea unor probleme teoretice. iar selectiv se face asupra unui capitol. b) Ancheta. d) Metoda experimentală este cea mai importantă metodă de cercetare fiind considerată ca bază a ştiinţei moderne.

.să dirijeze discuţiile dintre elevi în scopul descoperirii semnificaţiei unor fenomene ştiinţifice. Scopurile şi finalităţile învăţământului primar indică domeniile şi tipurile de schimbări educative care sunt concordante cu precizările noii programe şcolare şi urmăresc dezvoltarea intelectuală şi educativă a elevilor.elaborarea unor obiective centrale pe formarea de capacităţi. c) Obiectivele operaţionale urmăresc realizarea cunoştinţelor. derivate la rândul lor din obiectivele generale determinate de idealul educaţional.să asigure elevilor materialul didactic necesar investiţiilor. desemnează tipuri de performanţă. . a lumii înconjurătoare. în crearea înţelegerii factorilor perturbatori şi stabilizatori ai mediului înconjurător şi a adaptării comportamentului de ocrotire a mediului înconjurător. pentru anul şcolar 1998-1999. din 2001) Se ştie că pedagogia recomandă obiectivele unui obiect de învăţământ în: obiective generale. La fiecare lecţie. familiar acestora. formarea şi asimilarea unor noţiuni ştiinţifice precise. prin acţiune directă.. se precizează în introducere: "Curriculum-ul de Ştiinţe pentru clasa a III-a şi a IV-a" a fost realizat pornind de la scopurile şi obiectivele generale ale predării şi învăţării ştiinţelor naturii la acest nivel de şcolaritate: trezirea curiozităţii ştiinţifice a copiilor şi înţelegerea unor fapte şi fenomene din universul imediat. . Educatorul trebuie să aibă în vedere realizarea acestor obiective care urmăresc: . ape etc. subsol. ci drept o cale de cunoaştere activă. Astfel.să identifice şi să folosească resurse din afara sălii de clasă.să încurajeze elevii în a se autoevalua. convingerilor. a învăţătorului sau a profesorului. relief. deprinderile şi experienţele colegilor.15 CONŢINUTUL PROGRAMEI ANALITICE A GEOGRAFIEI ROMÂNIEI PENTRU CICLUL PRIMAR (ANTERIOR NOII PROGRAME. gândirea independentă a autorului de manuale. . . folosirea mijloacelor de învăţământ pentru fiecare lecţie. . cei care predau ştiinţele ar urma: . . de fenomene şi de reguli care trebuie memorate. prin observaţii şi acţiuni sau alte manifestări observabile şi măsurabile. observarea schimbărilor ce au loc în natură într-un timp îndelungat. interrelaţiile şi transformările din natură. atitudinilor la elevi etc. Programa este astfel concepută încât să nu îngrădească. precum şi libertatea acestora de a alege şi de a organiza activităţile de învăţare cele mai adecvate atingerii obiectivelor propuse. animale) şi cea nevie (sol.perceperea fenomenelor şi a proceselor din realitatea înconjurătoare prin contactul elevilor cu lumea vie (plante. educatorul trebuie să formuleze corect obiectivele pentru fiecare temă şi subiect din programă: alegerea strategiei de predare a metodelor şi formelor de organizare în clasă şi în afara clasei. Cu alte cuvinte. obiective specifice. Operaţionalizarea obiectivelor se realizează prin desfăşurarea fiecărei lecţii. aceasta înseamnă specificarea în mod concret a ceea ce trebuie să cunoască şi să facă prin muncă independentă elevilor la încheierea procesului de predare-învăţare. deprinderilor.dirijarea proceselor de observaţie spre ceea ce este esenţial. În noua programă a MEN (MEC) apărută relativ recent. obiective operaţionale. cu accent pe formarea unei atitudini ecologice.să dezvolte curiozitatea elevilor prin angajarea lor în acţiuni concrete de explorare.înţelegerea. a) Obiectivele generale pot fi: cognitive. .să manifeste respect pentru ideile. prin concepţie sau mod de redactare. afective şi psihomotorii. Reforma învăţământului în ceea ce priveşte predarea ştiinţelor necesită o schimbare de esenţă: ştiinţele nu se mai predau ca un ansamblu de fapte.să determine elevii să-şi asume responsabilităţi şi să fie cooperanţi. Dominantele curriculumului şcolar actual faţă de cel anterior sunt: . b) Obiectivele specifice se adresează diferitelor discipline de învăţământ şi sunt caracteristice scopurilor fundamentale de realizare a conţinutului ştiinţific al obiectivului respectiv. .).formarea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a surprinde realităţile. . a rezultatelor aşteptate în urma unei instruiri asupra elevilor.

2. bile. împingere). 2. . excursii ca caracter didactic în scopul sesizării diferitelor tipuri de material. rupere. 1. să identifice anumite transformări suferite de corpuri. transformările fizice suferite de corpuri şi interacţiunile dintre corpuri. Exemple de activităţi de învăţare . . măsurarea.observarea unor desene şi experimente ilustrând interacţiuni în scopul diferenţierii tipurilor de forţe întâlnite (atracţie.menţionarea în curriculum a unor activităţi de învăţare destinate dezvoltării unor deprinderi cum ar fi: observarea. Dezvoltarea capacităţilor de explorare-investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate.operaţii experimentale care să conducă la descoperirea însuşirilor fizice ale apei (formă. să folosească adecvat pentru a descoperi însuşirile corpurilor. . . transformările fizice suferite de corpuri şi interacţiunile dintre copruri. 3. utilizarea informaţiei etc. valorificând terminologia ştiinţifică învăţată. să perceapă şi să diferenţieze existenţa unor interacţiuni. Dezvoltarea capacităţii de comunicare. transformărilor fizice suferite de corpuri (deformare. rigle etc. ruginire etc. transparenţă. deformare..predominanţa conţinuturilor de tip formativ. .3. gust. evaporare. pâlnii. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 1. 2. .observarea unor materiale în scopul stabilirii caracteristicilor acestora.2. să efectueze operaţii experimentale simple şi observaţii pentru a descoperi însuşirile corpurilor.) stării de mişcare şi . Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 1.observarea unor desene care să evidenţieze rolul O2 în întreţinerea arderii. Exemple de activităţi de învăţare Pe pacursul clasei a IV-a se recomandă următoarele activităţi: .utilizarea unor obiecte de uz curent. . 1.16 .completarea unor tabele sau a unor diagrame cu ajutorul cărora să se clasifice amestecuri. după criterii simple. să observe şi să descrie în cuvinte simple materiale naturale şi prelucrate din mediul apropiat.vizite. Dezvoltarea capacităţilor de explorare-investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate Obiective de referinţă 2.2.observarea în cadrul unor experimente a unor transformări suferite de corpuri (rupere. . să clarifice amestecuri şi materiale. Dezvoltarea interesului faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii. tracţiune. ardere. cunoscute de copii din viaţa de toate zilele.abordarea ştiinţei ca învăţare prin experimentare. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii.utilizarea şi integrarea informaţiei noi în ceea ce elevul ştie deja din experienţa personală. Obiective cadru: 1.). maşinuţe. materiale etc. după unul sau două criterii. miros. 4.1. . .4. volum). 1.1. greutate.).demonstrarea modului de mânuire a instrumentelor (pahare. etc. CURRICULUM LA CLASA A IV-A A. respingere.

însuşirile apei. apartament.îngrijirea unor animale.observarea rolului oxigenului în menţinerea arderii. însuşirile aerului. atlase. valorificând terminologia ştiinţifică a învăţării Obiective de referinţă: Exemple de activităţi de învăţare: 3. rezervaţii naturale etc. . să prezinte rezultatele unui demers de .completarea rezultatelor obţinute. 2. transformările fizice ale apei... mişcarea corpurilor. 3. 4. necesare investigaţiei. . apei şi aerului. interacţiunilor dintre corpuri. Dezvoltarea capacităţii de comunicare.alcătuirea unor tabele în care să înregistreze de fiecare dată observaţiile şi măsurătorile efectuate.5. investigare folosind termenii ştiinţifici reviste. B. 3.selectarea materialelor şi a ustensilelor selectând materialele şi ustensilele adecvate.organizarea datelor de tabele şi formularea de concluzii simple pe baza acestora. învăţaţi. poluarea solului. antrenând întregul grup. însuşirilor fizice ale aerului (formă. dicţionare etc. rolul solului. cel care va cronometra timpul. 4. ziare. să realizeze experimente pe teme date . circuitul apei în natură. Dezvoltarea interesului faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii Obiective de referinţă: Exemple de activităţi de învăţare: 4.2. mişcarea corpurilor. transformări fizice suferite de acelaşi corp.vizite la grădina zoologică.lucrul pe grupe. 3. să-şi manifeste şi să-şi dezvolte ima.folosirea unor surse bibliografice. 2. . . . cel care va raporta întregii clase concluziile grupului.2. pe teme de ştiinţe.17 2. interacţiuni.jocuri de rol. folosirea ma-terialelor naturale. să formuleze probleme simple în care sunt implicate date experimentale şi cunoştinţele anterioare.investigaţii pe teme diferite folosind fişe de instrucţiuni sau desene: separarea unor amestecuri. să participe activ în cadrul unui grup . interacţiuni între corpuri (acţiunea greutăţii asupra corpurilor). povestiri. să efectueze măsurători ale distanţei şi duratei de deplasare pentru corpurile aflate în mişcare şi să le verifice prin repetare. să-şi exprime atenţia faţă de mediu. dintr-un set dat.plantarea şi îngrijirea plantelor din spaţiul verde al şcolii. transparenţă). .3.3.prezentarea clară şi concisă folosind clasei anumite informaţii ştiinţifice aflate limbajul ştiinţific însuşit a unor emisiuni prin mass-media.4. . în fiecare grup se stabilesc pentru a investiga o situaţie de natură următoarele roluri: cel care conduce discuţia ştiinţifică din mediul înconjurător.măsurarea distanţei parcurse într-un timp dat de corpuri diferite. dramatizări vizând ginaţia şi curiozitatea ştiinţifică. parc. .1. să redea în limbaj propriu în cadrul .1. volum.formularea de întrebări care să genereze ipoteze verificabile experimental. radio-tv. . . viteza de mişcare. . CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII de repaus a unor corpuri. cel care înregistrează activitatea desfăşurată de grup.

evaporare etc. Tipuri de forţe: împingere. atracţie.Poluarea solului. Mişcarea corpurilor. Dezvoltarea capacităţii de comunicare S5. pertinente pe baza informaţiilor extrase din datele experimentale. Amestecuri. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ Obiectiv cadru: 1. respingere. Amestecuri-însuşiri: solid. Aerul. gust. tracţiune. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii. sticlă. mase plastice.. putrezire. căi de prevenire a efectelor negative ale fenomenelor chimice. materiale de construcţie. Solul. ori de câte ori este . Interacţiuni-efectele acestora asupra corpurilor: modificarea stării de mişcare şi deformarea acestora. trezirea interesului acestuia de a cunoaşte direct. . greutate. Prezentarea rezultatelor unei investigaţiiexperimentat în mod simplu şi clar. C. Descrirea însuşirilor şi caracteristicilor vieţuitoarelor şi fenomenelor naturale observate. solubilitate. culoare. Compararea unor funcţii şi stări ale corpurilor în funcţie de condiţiile de mediu.surse şi modalităţi de prevenire. apoi. Cu alte cuvinte. prin folosirea unor instrumente. deformare. gaze naturale. gaz. 3. Poluarea. lichid. Apa. Viteza de mişcare. Fenomene chimice-ardere.însuşiri: gaz. mişcare. formă. Pornind de la elementele de geografie a orizontului local. S6. Interacţiuni. minereuri. la un nivel elementar. componenţă: oxigen şi dioxid de carbon. formă. Fenomene fizice şi chimice. refolosire. Efectuarea de experimente dirijate. Apa. Mişcarea corpurilor-repaus. filtrare.S3. miros. S2. viteza de mişcare. Fenomene fizice-deformare. volum: forme de existenţă în natură. studiul geografiei trebuie să depăşească. însuşiri. circuitul apei în natură. Se urmăreşte. separarea amestecurilor: decantare.însuşiri: solid. precum şi importanţa prezentării unui mediu ambiant favorabil unei vieţi sănătoase şi echilibrate. Sol-însuşiri: permeabilitate. utilizări. rol: suport şi sursă de hrană. norme de protecţie. miros. lichid. petrol. GEOGRAFIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR Curriculum de clasa a IV-a îşi propune să-i familiarizeze pe elevi cu noţiuni elementare de geografie. fertilitate. Materiale naturale şi prelucrate. 2. Realizarea de experienţe folosind investigare a realităţii şi de experimentare instrumente familiare. gaz. gust. hârtie. 3. transparenţă. Aerul. acrire. ruginire etc. volum.18 1. Dezvoltarea capacităţilor de exploatare. faptul geografic imediat. transparenţă. i se propune elevului descoperirea progresivă a aspectelor definitorii ale spaţiului geografic românesc. Formularea de enunţuri ştiinţifice valorificând terminologia ştiinţifică învăţată. 2. apei şi aerului. solidificare. magnetizare. dizolvare. de a investiga şi de a înţelege. relativ simple şi accesibile vârstei şcolare mici. frecare. cărbune. S4. Mutaţia esenţială propusă de prezentul curriculum şcolar este trecerea de la geografia de tip descriptiv spre un demers de învăţare care încurajează înţelegerea relevanţei geografiei pentru viaţa cotidiană a copilului. Standarde S1. fermentare. Materiale naturale şi prelucrate-sare.

În acest context. 3. al continentului natal şi al lumii contemporane. atât în orizontul local şi apropiat. după cum consideră necesar. natura înconjurătoare fiind mediul cel mai potrivit de familiarizare a elevului cu faptul geografic. 4. cât şi la nivelul ţării.). 3.libertatea cadrului didactic de a alege numărul de ore. Curriculum şcolar de faţă este astfel conceput încât să nu îngrădească prin concepţie sau mod de redactare stilul cadrului didactic. CURRICULUM-UL CLASEI A IV-A (NOUA PROGRAMĂ.însuşirea de tip academic. cadrul didactic poate decide cu privire la succesiunea cea mai adecvată a temelor. la comunitate şi la societatea zilelor noastre. din 2005) Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a îşi propune să contribuie la construirea orizontului de existenţă cotidiană a elevului (începând de la localitatea natală. Dominantele noului curriculum faţă de cel anterior sunt următoarele: 3. Dezvoltarea comportamentelor favorabile ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător. Astfel. Obiectivele cadru sunt: 1.2. prin contactul direct cu faptul studiat şi prin metoda "a învăţa prin experimentare". CURRICULUM-UL ACTUAL . Programa concretizează viziunea asupra existenţei individuale şi sociale în lumea contemporană. Acest spaţiu. până la nivelul planetei). de orientare etc. capitol. în alternanţă cu lecţiile de istorie sau. prezentul curriculum oferă . Din această perspectivă. Totodată. reprezintă orizontul-sursă al informaţiilor referitoare la viaţa cotidiană.19 nevoie. cele aproximativ 17 ore alocate disciplinei pot fi desfăşurate de-a lungul întregului an.activităţi de învăţare realizate inclusiv în spaţiul clasei. acordând o atenţie specială păstrării logicii interne a disciplinei.activităţi de învăţare realizate exclusiv în . 2. .3. ele pot fi grupate într-un anumit semestru. mijlocul naturii.centrarea pe formarea capacităţilor de informaţia factuală. în funcţie de posibilităţile locale şi de interesele elevilor. CURRICULUM-UL ANTERIOR . excesiv ştiinţific . respectând condiţia parcurgerii integrale a conţinuturilor obligatorii ale curriculum-ului. un rol foarte important îi revine şcolii în a-l ghida pe elev în formarea unei imagini obiective asupra raporturilor spaţiale şi temporale care caracterizează realitatea observabilă în mod direct sau imediat. prin contactul direct cu detalii care supraîncărcau în mod fenomenul geografic. să ofere acestuia libertate de alegere şi de organizare a unor activităţi de învăţare.număr de ore fix pentru fiecare temă.activităţi de învăţare generate dinspre . insuficient adaptată înţelegere a faptelor şi a fenomenelor cavârstei şi posibilităţilor de înţelegere ale racteristice mediului geografic înconjurător copiilor. Altfel spus. considerate a fi cele mai adecvate atingeri ale obiectivelor propuse. (cu accent mai ales pe formarea deprinderilor de investigare. dimpotrivă.centrarea pe conţinuturi teoretice şi pe .înţelegerea relevanţei geografiei pentru a cunoştinţelor de geografie. Cunoaşterea şi utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei.activităţi de învăţare generate de obiectivele conţinuturi. . 3. bazată pe perceperea corectă a unor evenimente care au loc simultan. fiecare şcoală are libertatea de a repartiza orele alocate prin planul-cadru de învăţământ. . spaţiul îngust al sălii de clasă. Perceperea şi reprezentarea spaţiului geografic. Observarea. descrierea şi relaţionarea elementelor de mediu geografic pe baza diverselor surse geografice. urmărite. . neproductiv materia.4. cu accent pe viaţa de toate zilele. celălalt semestru fiind integral dedicat studierii istoriei. de la localitate la planetă.

. sintetic. Educaţie civică). a unor termeni şi denumiri presupuse din perspectiva unei tradiţii.utilizarea informaţiilor elementare din surse diferite de informare. până la dimensiunile planetei. strict necesare atingerii obiectivelor asumate. de către elev.realizarea unei cortelaţii mai strânse cu obiectivele şi conţinuturile disciplinelor care fac parte din aceeaşi arie curriculară (Istorie.. nu poate duce la creşterea performanţelor şcolare. esenţializat. de ex. regiune.utilizarea informaţiei (directe şi indirecte). a mediului geografic. pe de o parte. . utilizarea unor conţinuturi „în sine”. . Pentru dirijarea acestui demers de cunoaştere. .exersarea trecerii de la o scară la alta. . pot fi valorificate următoarele sugestii de aplicare: . pentru atingerea obiectivelor de referinţă asumate prin planificarea anuală şi prin proiectarea unităţilor de învăţare. portofolii. În vederea optimizării procesului didactic propriu-zis. prezenta formulă de construcţie a conţinuturilor. .20 aparatul conceptual şi metodologic pentru descoperirea şi explorarea. caracteristicile geografice generale ale României şi diferenţierile sale regionale (unde se pune din nou accent pe orizontul regional apropiat). Conţinuturile prevăzute în cadrul programei nu au semnificaţie în sine.dimensionarea conţinuturilor şi a informaţiei la elementele esenţiale. . din sursele mass-media. structurat pe niveluri şi în sisteme succesive. care este complementară observării directe. . ale continentului şi ale planetei ca întreg.realizarea unor exerciţii de raportare permanentă. sub raport educaţional. şi experienţa proprie a elevilor (directă şi mediată de sursele de informare). judeţ. evaluare orală). ceea ce este cunoscut sub numele de „treceri succesive de scară”. de la parte (orizontul apropiat şi local) la întregul în care se înscrie. lumea contemporană). ci numai în relaţie cu obiectivele învăţării. prin treceri succesive de scară.raportarea elementelor observate la suporturi cartografice simple. Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a prezintă selectiv. situarea României în continentul european şi în lume. pot fi valorificate în mod prioritar. pe de altă parte. asigurând trecerea gradată de la abordarea unor elemente. fenomene şi informaţii relevante pentru viaţa cotidiană a elevului. Curriculumul permite o organizare flexibilă a instruirii. Aceasta presupune şi valorificarea informaţiei specifice din mass-media (referitoare la orizontul apropiat.interpretarea unei informaţii cartografice minime şi intuitive. fenomene şi procese specifice orizontului local. ordonate de la localitatea natală la planetă. . prin hărţi succesive simple.observarea (liberă sau dirijată) a realităţii înconjurătoare. . la cele ale ţării. . Matematică. Astfel. Ştiinţe ale naturii. elementele de geografie a orizontului local. facilitează elevului un demers introductiv în geografie: de la localitatea natală la planetă. dar şi cu alte discipline ca. Un element important îl constituie posibilitatea realizării unei legături mai strânse între activităţile de învăţare şi conţinuturile ofertate.raportarea realităţilor teritoriale mai restrânse la cele cu o întindere mai mare. cu elemente esenţiale care reprezintă realităţi ale spaţiului geografic. învăţarea va fi axată pe o serie de activităţi ca: . Europa. Limba şi literatura română. ţară. servind strict la realizarea acestora. în relaţie cu obiectivele învăţării. Programa oferă premisele pentru construirea unei reprezentări asupra realităţii înconjurătoare de la nivelul localităţii natale. Noul curriculum de geografie dezvoltă sensibil dimensiunea socială a acestei discipline şi apelează la elemente. a grupării conţinuturilor în concordanţă cu reperele majore ale contextului educaţional.utilizarea unor forme variate de evaluare care să permită identificarea corectă a performanţelor şcolare (texte scrise. în mod direct sau mediat.identificarea şi selectarea unor informaţii specifice.

alte repere observabile) în spaţiul apropiat.a elementelor din orizontul local şi apropiat. .2. atlase.exerciţii dc recunoaştere a unor elemente geografic (de la localitate la planetă). este necesară utilizarea unor suporturi educaţionale variate: hărţi. la nivelul ţării. într-un geografic local. .realizarea unor reprezentări simple cartografice ale orizontului local şi apropiat 1. reprezentare a spaţiului (imediat. fotografii.exerciţii de localizare empirică. Europa. 1. ghiduri.1. să localizeze corect elemente ale spaţiului . fotografii. pe baza unor surse diferite 3.recunoaşterea şi localizarea. mijloace elementare de la cartografice simple referitoare la ţară.exerciţii de localizare a elementelor din orizontul imediat. . context dat a Europei. . Relaţionarea elementelor geografice. ca un întreg. Reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate la planetă) 2. Europei a unor itinerare / trasee imaginare care reunesc aceleaşi elemente spaţiale 2. diapozitive) etc a unor obiecte aparţinând spaţiului imediat 1. fişe. Relaţionarea elementelor geografice.exerciţii de realizare a unor reprezentări al planetei. Europei.5. Manifestarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 1. forme de - construcţii) şi al punctelor cardinale. să se situeze corect în spaţiul imediat. să utilizeze mijloace elementare de orientare (puncte cardinale. jurnale de călătorie. .Reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate la planetă) Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 1.21 utilizarea unor exerciţii şi activităţi de învăţare care să stimuleze perceperea realităţii înconjurătoare (de la localitatea natală la planetă). să aprecieze în mod empiric distanţe accesibile direct 1. caiete de activitate independentă. Obiective cadru 1. cu ajutorul unor repere (râuri.4. pe harta judeţului. . pe harta judeţului. Utilizarea adecvată a limbajului specific geografiei 4. . al Europei.exerciţii de localizare.3. apropiat şi local imediat. în situaţii diferite de ex. apropiat. orizontului local şi al ţării local şi apropiat. din cel local şi ţară.. a ţării. a ţării. filme documentare. pe harta judeţului. al relief.întocmirea. ţării. pe teren şi pe hartă. pe baza unor surse diferite Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare . să utilizeze.exerciţii (pe teren) de apreciere empirică şi de măsurare a unor distanţe accesibile. la Glob (be baza utilizării semnelor local) convenţionale şi a scării de proporţie). Exemple de activităţi de învăţare Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă activităţile: . materiale didactice etc. Pentru accesibilizarea învăţării. în diferite surse de informare (ex.

. pe baza unor caracteristici date. 2.prezentarea unor caracteristici ale realităţii înconjurătoare. să identifice în diferite surse de informare (texte.completarea unor fişe de observare.3. să situeze anumite elemente grafice într-o ierarhie spaţială (de la localitate la planetă) 3. a unui element observat înconjurătoare direct sau mediat. . în fotografii şi pe hărţi. Utilizarea adecvată a unor termeni limbajului specific geografiei Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 3. sub diferite forme (fişe. să descopere relaţii simple între diverse elemente din mediul înconjurător. .22 La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 2. direct sau percepute mediat (redate în diferite moduri) 2. 3.formularea unor răspunsuri la întrebări.explorarea mediului din orizontul local şi .5. cu ajutorul despre fenomene şi fapte observate în realitatea termenilor specifici.4.exerciţii de descriere succintă a caracteristicilor unor fenomene şi fapte observate în realitatea înconjurătoare.exerciţii de completare a unor enunţuri reprezentate pe suporturi catografice lacunare pornind de la un suport carto.descrierea dirijată după o hartă simplă. să compare elemente şi relaţii reprezentate la niveluri şi la scări diferite. Manifestarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 4.1. hărţi. a unor elemente referitoare la realitatea înconjurătoare. . . să înregistreze date specifice geografiei. .exerciţii de notare (înregistrare). imagini etc) caracteristici ale realităţii înconjurătoare Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă activităţile: .3. 3. observate sau deja prelucrate simple) 2.2. să îşi exprime interesul pentru cunoaşterea .2. folosind surse de informare diferite. .exerciţii de observare nedirijată şi . tabele.compararea succesivă a unor hărţi realizate la scări diferite. pe baza unui vocabular de sprijin. grafice a datelor observate. să construiască enunţuri simple şi dezvoltate .enumerarea. în texte. să elaboreze enunţuri explicative .exerciţii de grupare / de discriminare a unor elemente reprezentate la niveluri şi scări diferite. referitoare la fenomene observate direct referitoare la fenomene observate. să observe progresiv elemente din dirijată realitatea înconjurătoare 2.6.1.exerciţii de descriere succintă. .exerciţii de explicare a unor relaţii vizibile între elemente 4.1. să descrie în enunţuri simple elemente . . de la orizontul la apropiat la planetă) 2.identificarea de corespondenţe între elemente observate direct şi mediat.

anotimpul. . Caracteristici geografice generale Limitele şi vecinii Relieful (caracteristici generale şi trepte de relief). ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI .3. . Terra – planeta oamenilor Momente importante în descoperirea planetei Terra – o planetă a sistemului solar . De la orizontul local la ţară Treceri succesive de scară ilustrate pe hărţi 1. Organizarea administrativă Prezentarea localităţii natale. Orizontul local Linia orizontului.2. Unităţi majore de relief Clima.2. Repere de timp (ora. ROMÂNIA ÎN EUROPA ŞI PE GLOB .2.2. „Hărţi diferite ale orizontului local” . al cartierului şi al localităţii . săptămâna. să colaboreze cu cei din jur. identificând diferite modalităţi de conservare şi de ocrotire a mediului înconjurător 4. Punctele cardinale Harta simplă a orizontului local şi orientarea pe aceasta. Scurtă prezentare geografică a ţărilor vecine .realizarea unor proiecte de grup.1. în spiritul iniţiativei faţă de protecţia mediului de viaţă apropiat. Orizontul apropiat Sala de calsă. planul locuinţei.1. apele. Caracteristici geografice ale orizontului local Elemente generale despre relieful. Marile unităţi geografice ale ţării (prezentare generală): a) Carpaţii b) Dealurile şi podişurile c) Câmpiile d) Studiu de caz: caracterizarea generală a unei unităţi geografice . vegetaţia.23 cunoaşterea mediului înconjurător. România în Europa Ţările vecine. Uniunea Europeană . al şcolii. luna.4. vegetaţia. localitatea.3. CONŢINUTURI (introducere în geografie: de la localitatea natală la planetă) 1.5.realizarea unui plan individual de observare a unor fenomene de degradare a mediului din zona de reşedinţă. anul) în explicarea unor Modificări ale realităţii observate 1. . cartierul.1. Europa – un continent la nivelul planetei Caracteristici geografice generale. animalele şi solurile – aspecte generale Locuitorii şi aşezările omeneşti Principalele activităţi economice . inclusiv a consecinţelor intervenţiei omului (pozitive saun negative). hidrografia. populaţia şi aşezările omeneşti ale ozizontului local Aplicaţii practice în orizontul local .1. ziua.jocuri de rol. a reşedinţei de judeţ şi a judeţului Harta administrativă Bucureşti – capitala României 1. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ORIZONTULUI APROPIAT ŞI LOCAL . Orientarea în orizontul apropiat Planul clasei.

4.cunoaşterea şi înţelegerea mediului înconjurător şi a fenomenelor de către elevi. să interpreteze. Realizarea obiectivelor operaţionale. Uilizarea termenilor de bază în contexte geografiei date Noua programă şcolară prevede în procesul operaţionalizării obiectivelor să parcurgă în linii generale mai multe etape. Clasificarea elementelor observabile din realitatea înconjurătoare 2. să rezolve. Identificarea elementelor observabile ale localitate la planetă) spaţiului geografic apropiat S. Criteriile stabilesc un număr minim. Utilizarea adecvată a limbajului specific S. mediu şi maxim de răspunsuri pentru a se obţine un anumit număr de puncte în vederea evaluării corecte a fiecărui elev acordându-i-se calificativul meritat. . autorii trebuie să aibă în vedere atingerea tuturor obiectivelor prevăzute de actuala programă de învăţământ. Identificarea unor relaţii elementare pe baza unor observaţii sau pe baza unor surse diferite 3. Descrierea unei realităţi pe baza unor imagini S. Finalităţi (orientări strategice ale funcţionării sistemului de învăţământ). să demonstreze.să precizeze obiectul acţiunii: ce anume să ştie elevul la sfârşitul lecţiei: să definească. . de la simplu la complex. În elaborarea manualelor de Ştiinţe ale naturii şi a geografiei în ciclul primar.comunicarea orală şi în scris. să identifice.5. 6.6. Reprezentarea spaţiului geografic (de la S. Astfel.1. 5. . În elaborarea obiectivelor.să poată să descrie condiţiile situaţiei didactice. Realizarea obiectivelor generale (cognitive. 4. afective. 2. psihomotorii). Realizarea obiectivelor specifice diferitelor obiecte de învăţământ. de la uşor la greu. Relaţionarea elementelor geografice pe S. Pentru fiecare obiect de învăţământ noua programă prevede etapele progresive în derivarea obiectivelor operaţionale ce cuprind următoarele sarcini realizabile: 1. formulându-se întrebări de evaluare pentru elevi în mod gradat. se stabileşte acţiunea sau operaţia pe baza conţinutului de predat.24 NOTĂ: temele marcate cu litere italice reprezintă curriculum la decizia şcolii. .să precizeze criteriul de evaluare standardizat. . In cazul acesta elevul trebuie să definească. să identifice. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ Obiectiv cadru Standard 1. 3. Acestea urmăresc patru direcţii care vizează: . Ele devin obligatorii atunci când se optează pentru curriculum extins.2. învăţătorul trebuie să ţină seama de principiul accesibilităţii. cerut de obiectul acţiunii şi de condiţiile stabilite.3. Idealul educaţional. Scopurile urmărite de noua programă de învăţământ este ca toate obiectivele să se realizeze în diferite niveluri şi tipuri de şcolarizare. să rezolve în raport cu conţinutul instruirii. Identificarea raporturilor dintre elemente baza unor surse diferite observabile şi reprezentarea lor pe suporturi cartografice simple S.

Educatorul trebuie să urmărească prin obiectivele care vizează comunicarea.să efectueze experienţe simple şi măsurători care să conducă la formarea unor observaţii şi aprecieri de verificare a ideilor.să folosească surse de informare variate (reviste. . elevii vor ajunge: . Prin studiul lecţiilor cuprinse în manualele care se vor elabora în următorii ani. plante.să recunoască materialele. textură). . . Învăţătorul trebuie să urmărească prin predarea lecţiilor de ştiinţe ale naturii şi geografie. .să exprime descoperirile şi ideile proprii utilizând un vocabular adecvat. între acestea şi factorii de mediu. flexibilitate.să exploreze obiecte. .să distingă şi să descrie materiale. . încălzire.să compare perechi de obiecte. mişcarea a două jucării. elevii vor fi capabili să observe şi să înţeleagă următoarele: . stabilind relaţii de tip cauză-efect. colecţii de casete audio şi video.să interpreteze date şi simboluri pentru extragerea informaţiei.să poată descrie oral materiale.să clasifice elemente ale mediului înconjurător după criterii simple. folosind modalităţi potrivite şi multiple. îngijirea şi protejarea mediului. plante. Printre principiile didactice recomandate de Pedogogia şcolară se enumeră: .să stabilească relaţii între elementele mediului înconjurător.să comunice informaţii folosind scheme. albume. . . masă.să perceapă realitatea înconjurătoare ca pe un mediu de viaţă.să sesizeze impactul activităţii omului asupra mediului înconjurător. tabele. . evenimente.să-şi dezvolte aptitudini de investigare a mediului înconjurător. animale după anumite caracteristici fizice. animale.1. .să distingă stadiile de dezvoltare a organismelor vii. ce s-ar întâmpla dacă) în legătură cu cele observate.să perceapă procese ale lumii vii. APLICAREA PRINCIPIILOR DIDACTICE ŞI GEOGRAFICE IN PREDARE-INVĂŢARE 4. Prin obiectivele care urmăresc legătura dintre ştiinţa elevilor va trebui: .legătura dintre ştiinţă şi viaţă. . schimbări în mediul înconjurător. prin obiectivele de investigareexplorare. cum. animale.să ştie să răspundă întrebărilor adresate de învăţător şi colegi. .să observe elementele componente ale mediului înconjurător. . . . obiecte. fenomene.să descopere proprietăţi ale diverselor materiale în scopul stabilirii utilităţilor lor.25 . . procese la prima vedere.investigare-explorarea noutăţilor ştiinţifice de către elevi. inclusiv calculatorul). constituind adevărate premise necesare în realizarea obiectivelor şi sarcinilor propuse de învăţător în activitatea sa cu elevii.să sesizeze procese fizice simple (mişcarea unor obiecte). .să descrie în termeni familiari obiecte. Principiile didactice. .să-şi dezvolte capacitatea de conştientizare a rolului ştiinţei în viaţa cotidiană.să fie capabil să-şi însuşească termenii şi proprietăţile unor materiale (înfăţişări. să dezvolte capacitatea creatoare şi imaginaţia acestora. . acţionând pentru gestionarea. cărţi. Deci.să fie încurajaţi să pună întrebări (de ce. să reuşească în rândul elevilor următoarele: . simboluri. . . răcire). fenomene (două surse de lumină. surprinzând varietatea formelor de viaţă. obiecte. vieţuitoare din mediul înconjurător pe baza observaţiilor nemijlocite. Principiile didactice sunt norme care orientează organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ. plante. .

durabilă a obiectelor şi fenomenelor din natură (ex. Principiul participării conştiente şi active a elevilor. desfăşurată pe baza hărţii geografice. . treptele mari de relief străbătute. la ştiinţele naturii şi la geografie. Aceste exerciţii de lucru cu harta au menirea de a înţelege cu uşurinţă mesajul lecţiei. oraşele mari prin care trec şi locul de vărsare. Principiul intuiţiei. sub îndrumarea învăţătorului. Principiul legării teoriei cu practica.. Astfel.). puteţi descoperi pe harta patriei râurile din vestul ţării cu afluenţii lor principali ? Precizaţi: denumirea râului. la tema "Apele României" se pot realiza următoarele operaţii didactice cu caracter aplicativ şi activ prin care elevii pot dobândi noi informaţii prin propria lor experienţă şi analiză după cerinţele formulate de învăţător astfel: ..4. chiar la primele lecţii de geografie la clasa a IV-a. De ex. În lecţia următoare: "Hotarele şi vecinii României". De ex. îşi formează scheme intelectuale de conturare a noţiunilor.3. cele constatate de elevi sub dirijarea învăţătorului. Constituie un alt principiu de bază în învăţământul primar care tratează ideea că în învăţare. afluenţii principali (de dreapta şi de stânga).. vor opera corect între ele. 4. prilej cu care vor fi antrenaţi mai mulţi elevi iar ulterior. iar elevul este subiectul propriului proces de formare şi însuşire de noi cunoştinţe cu o singură condiţie: să fie participant activ la desfăşurarea lecţiei. iar pe plan mintal.cunoscând semnele convenţionale ale formelor de relief. 4. Esenţa acestui principiu pleacă de la ideea că în învăţare trebuie să existe un proces activ de înţelegere şi asimilare a informaţiei. conceptelor care îi vor servi ca bază pentru treapta următoare. vor da în final imaginea de ansamblu a mersului vremii în localitatea respectivă care poate caracteriza şi specificul climatic al regiunii. reţea hidrografică etc. de a-l forma pe elev să "citească" şi să interpreteze şi alte elemente de pe hartă. învăţătorul trebuie să prezinte elevilor punctele cardinale. Prin realizarea alternanţei între concret şi abstract cu participarea directă a elevului se asigură procesul de asimilare logică a cunoştinţelor. în clasă. Acest principiu didactic exprimă cerinţa de a îmbina însuşirile cunoştinţelor teoretice cu posibilitatea aplicării lor în practică în rezolvarea sarcinilor ulterioare şi a integrării în societate a elevilor. pe baza cunoaşterii factorilor de mediu care influenţează încolţirea seminţelor şi dezvoltarea plantelor se poate realiza "Colţul viu al naturii" la nivelul clasei sau laboratorului de biologie. pe un anotimp sau pe un an.2.. elevii îşi vor consolida noţiunile de puncte cardinale. cunoştinţele empirice ale elevilor se clarifică şi urmează o treaptă de înţelegere corectă a cunoştinţelor conducând la generalizări. în cazul nostru. dintre deal şi munte etc. apoi cu busola în vederea stabilirii punctelor cardinale. formarea vântului şi direcţia lui. ale râurilor. o reuşită simbioză între procesele de analiză şi sinteză ce contribuie la dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor. b) Realizarea unei activităţi practice cu materiale didactice care se bazează pe cunoştinţele teoretice sau operaţii intelectuale. se vor prezenta sub formă simbolică. se poate realiza terenul geografic cu forme de relief. abstractă. se aplică cunoştinţele învăţate la lecţiile despre temperatura aerului (cu observaţii după termometru). precipitaţiile atmosferice (modul de formare şi felul lor). gradul de acoperire cu nori a cerului (nebulozitatea) etc. locul de izvor. comparaţia dintre foioase şi conifere.26 4. Un alt exemplu. fenomene care se redau prin semne convenţionale consemnate zilnic. Se pot desprinde două direcţii principale prin care cunoştinţele teoretice se îmbină cu cele practice în procesul de învăţământ: a) Aplicarea cunoştinţelor asimilate în rezolvarea altor sarcini teoretice ca de ex. ale oraşelor şi satelor. Elevul participă la descoperirea datelor de informare. elevii trebuie să aibă un suport perceptibil şi observabil după care să-şi formeze o reprezentare corectă. schematică.: la Geografia României. desfăşurate mai întâi în orizontul local din preajma şcolii unde se fac observaţiile asupra mersului aparent al Soarelui. care se referă la întocmirea calendarului naturii pe o lună.

duce la apariţia golurilor în cunoştinţele elevilor care. oraşul şi chiar judeţul ţinând seama de: aşezarea geografică. în afara unor deprinderi generale cum ar fi. De ex. Cerinţa de bază a acestui principiu constă în respectarea unor operaţii absolut necesare în învăţarea logică. precum şi încadrarea noilor cunoştinţe pe structuri anterioare. De ex. de la elementele simple de bază. o importanţă deosebită în învăţarea geografiei o are formarea deprinderilor de citire şi interpretare a hărţii cu ajutorul semnelor convenţionale şi a fondului de cunoştinţe respectiv. Acest principiu pleacă de la ideea însuşirii operaţionale. de interpretare. faună) se poate face o sistematizare a acestora în caracterizarea geografică a orizontului local: satul.27 Exemple de legare a teoriei de practică pot continua şi la alte tipuri de lecţii desfăşurate sub forma vizitelor. şi de aici insuccesul şcolar. 4. structurării şi continuităţii. desenare etc.5. a celor de conifere. Însuşirea deprinderilor încă din ciclul primar presupune exersarea lor continuă. vegetaţia şi fauna. Respectarea acestui principiu impune consecinţă şi rigurozitate la toate disciplinele de învăţământ. Cerinţele învăţării amplifică treptat efortul din partea elevului. până la structuri complexe sintetice. dar nu agasantă. Astfel. ci alegerea selectivă a elementelor de observare. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor. Acest mod de algoritm va servi ca suport pentru caracterizarea geografică a altor regiuni. respectiv conţinutul acesteia..6. învăţate într-un mod temeinic deoarece ele constituie "primele cărămizi" ale alfabetului unei ştiinţe cu care se clădeşte în timp edificiul ei.7. climă. este de preferat să se insiste asupra ideilor de bază formative şi nu numai pe încărcătura de denumiri şi date care au şi ele rostul cuvenit. de exerciţiu care să stârnească interes elevilor în timpul lecţiilor. orientare pe teren. În acelaşi timp trebuie urmărite şi însuşite principiile şi legile geografiei ca ştiinţă potrivit cărora se asigură o învăţare logică şi eficientă. aplicarea formării a numeroase izvoare de râuri în zona de munte în strânsă legătură cu precipitaţiile bogate. state. cu . relief. iar educatorul trebuie să asigure dozarea acestuia venind în sprijinul accesibilizării cunoştinţelor cu metode variate.. permite o mare stabilitate în timp. repartiţia pădurilor de stejar în zona dealurilor joase până în câmpie favorizate de un climat mai blând cu temperaturi mai ridicate şi precipitaţii mai scăzute. relief. drumeţiilor şi excursiilor. 4. Principiul sistematizării. mai ales. Cerinţa acestui principiu impune cadrului didactic o bună cunoaştere a conţinutului programei şcolare. cu panta muntelui sau. deoarece nerealizarea sarcinilor învăţării despre unele informaţii.şi interdisciplinare care au rolul pe de o parte de a consolida informaţia anterioară. 4. în clasele mai mari. a manualului după care se parcurge materia clasei respective şi nu în ultimul rând a structurii personalităţii elevului pe plan intelectual la fiecare vârstă şi nivel de învăţământ. pe baza însuşirii noţiunilor de bază (puncte cardinale. ape. Principiul accesibilităţii sau al orientării după particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor. se face potrivit principiului cauzalităţii. Aşadar. vegetaţie. Sistematizarea cunoştinţelor înseamnă ordonarea lor plecându-se de la concret la abstract. măsurare. determină rămâneri în urmă. iar pe de altă parte. conceptelor cu care operează un obiect de învăţământ în jurul cărora se aplică altele noi în mod gradat potrivit nivelului de gândire al elevilor. de observare.. ape. de a clădi o nouă grupare de elemente (ex. sistematice între amplasarea cen-trelor de prelucrare în preajma pădurilor. priceperilor şi deprinderilor. pentru ca însuşirea cunoştinţelor să poată fi adecvată şi să dea rezultatele aşteptate. despre care s-a învăţat într-un alt capitol anterior al cadrului natural. acumulate.: la predarea lecţiei "Industria de prelucrare a lemnului" se fac asocieri logice. De aici reiese continuitatea ca o cerinţă firească în sensul că asigură o ierarhizare şi structurare logică a cunoştinţelor. eficiente şi ferme a primului fond de reprezentări şi noţiuni prevăzute în programa de Ştiinţe ale naturii şi Geografia României. Aici educatorul poate face legături intra. ocupaţiile locuitorilor. climă. Repartiţia geografică a acestora este legată de mediul montan. Structurarea înseamnă selectarea fondului de bază al noţiunilor.

deal. Principiul integrării geografice constă în faptul că fiecare component geografic poate şi trebuie privit în contextul unui ansamblu de componente legate între ele în sisteme de ordine diferite de complexitate pentru a se asigura caracterul sintetic al geografiei. deoarece manualele şcolare şi . iar în prezent au înălţimea unor dealuri datorită eroziunii lor de către factorii externi. 4. precizându-se locul şi funcţia lui în sistem. Întrebările permanente în baza acestui principiu sunt: "de ce?" sau "cum se explică faptul că". Sau. în timp ce alte sate din partea centrală a Bărăganului cultivă dominant cerealele deoarece nu se resimte în aceeaşi măsură influenţa directă a marelui centru urban.. Principiile geografice 4.1. munte) regăsite de cele mai multe ori în orizontul local. în cadrul sistemului din care face parte elementul respectiv. Principiul repartiţiei în timp. la rândul său. Principiul cauzalităţii. constituie un suport informativ ştiinţific pe care se amplifică noile cerinţe de învăţare în caracterizarea acestora pe tot cuprinsul patriei. elementele şi fenomenele geografice pentru explicarea cauzală a producerii sau desfăşurării lor. sau Carpaţii sunt mai înalţi şi mai tineri decât Munţii Dobrogei pentru că s-au format într-o etapă mai recentă (orogeneza alpină). sau de la abstract la concret. sunt profilate pe cultura preorăşenească (legume.8.8. 4. de la apropiat la depărtat în scopul accesibilizării cunoştinţelor în învăţământul primar.. Ilfov).. De ex.. Didactica tradiţională recomandă o serie de reguli cum ar fi: trecerea de la uşor la greu. un factor esenţial în dispunerea şi caracteristicile peisajelor geografice. Cercetările contemporane arată că regulile de mai sus pot uneori să alterneze în procesul de învăţământ în sensul că se poate pleca şi de la general spre particular. Chiar dacă un element geografic face parte dintr-un sistem mai vast. ouă) sub impulsul necesităţii capitalei. Legăturile cauzale demonstrează şi succesiunea în timp a elementelor şi fenomenelor ca decurgând din succesiunea cauză-efect.8. satele din fostul sector agricol Ilfov (azi jud. repartiţia pădurilor de conifere în zona montană mai înaltă (la peste 1 000-1 200 m) este legată de condiţiile specifice impuse de altitudinea reliefului. vaci de lapte. învăţarea treptată a fondului de noţiuni despre formele de relief (câmpie. ca de exemplu: de ce pădurea de foioase îşi pierde frunzele toamna? De ce pleacă păsările călătoare din ţara noastră toamna şi sosesc primăvara? De ce au râurile aspectul razelor unui cerc? etc. şi strategii euristice. De ex. Munţii Dobrogei s-au format cu milioane de ani în urmă (orogeneza hercinică de la sfârşitul erei paleozoice). pentru o însuşire activă şi profundă a cunoştinţelor. Dar cea mai nouă formă de relief este Delta Dunării care continuă să se formeze şi astăzi.4. Acest principiu cere ca orice element sau fenomen geografic actual să fie analizat şi explicat prin baza tratării evolutive. el are anumite legături şi în context regional. 4. 4. De ex. de la concret la abstract. Integrarea trebuie făcută în primul rând.8. De ex.28 mijloace de învăţământ intuitive. 4. Se pot da şi alte numeroase exemple.. urmărindu-se formarea lui în timp sau integrarea în timp a faptelor geografice..3. Acest principiu constă în căutarea constantă a legăturilor de cauzalitate dintre obiectele. Tratarea individuală a elevilor porneşte de la premisa că trebuie luat în considerare specificul individualităţii fiecărui elev. Principiul actualizării cunoştinţelor constituie principiul predominant în predarea geografiei pe care trebuie să-l respecte fiecare cadru didactic.8. etc.2. Munţii Parângului fac parte din Carpaţii Meridionali şi se înscriu în trăsăturile generale ale acestora. Principiul repartiţiei spaţiale precizează că orice element sau fenomen geografic are o anumită poziţie geografică în spaţiul care.. hidrocentrala Porţile de Fier I se integrează în sistemul energetic naţional etc.8.5. are influenţă puternică asupra legăturilor cauzale ale faptului geografic respectiv.

calea care conduce la găsirea adevărului" (I. angajează anumiţi participanţi. 4. învăţătorul şi elevii acţionează prin intermediul unor metode de predare şi respectiv de învăţare. adică a unor rezultate (performanţe şcolare) ce urmează să fie supuse evaluării (în funcţie de obiectivele de la care s-a pornit). se încadrează într-o formă de organizare didactică.8. Funcţiile metodelor de învăţământ sunt: . De ex. raţionament.. Ca teorie şi practică a metodelor aplicate în procesul de învăţământ. poluarea râurilor etc. In procesul de învăţământ metoda se realizează cu ajutorul procedeelor metodice. fiecare învăţător poate să facă din clasa de elevi. regimul hidrologic al râurilor şi inundaţiile. ca agenţi ai acţiunii (învăţător şi elevi).29 programele au o anumită stabilitate în timp. Astfel. în echipe ori individual urmează un curs al desfăşurării prin o suită de secvenţe şi operaţii. Cerghit. Predarea interdisciplinară dezvoltă capacităţile intelectuale de memorare logică. Cerghit. . Vâlsan spunea că: "lumea nu se prezintă sub formă de felii de plante. în raport cu dinamica unor elemente şi fenomene geografice. Principiul corelării cunoştinţelor şi al predării interdisciplinare subliniază necesitatea analizei relaţiilor dintre conţinutul geografiei şi a celorlalte obiecte de învăţământ în scopul reliefării unui element sau fenomen geografic şi de a sublinia sinteza componentelor mediului geografic. chiar prin obiectul său de studiu-relaţiile de interacţiune dintre geosfere-privite în plan planetar sau regional are caracter interdisciplinar. ţine seama de anumite norme (principii şi reguli). recurge la anumite metode şi mijloace de realizare a acţiunii. Redat schematic. Geograful G..1. climă. "Sarcina perfecţionării metodelor nu poate fi lăsată doar pe seama cercetătorilor ştiinţifici propriu-zişi.funcţia instrumentală se referă la uilizarea metodelor ca instrumente de instruire. pune în valoare pedagogică sau vehiculează un anumit conţinut. adeseori. elementele fizico-geografice (relief. METODE ŞI MIJLOACE DE INVĂŢĂMÂNT UTILIZATE IN ACTIVITATEA INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ LA OBIECTUL GEOGRAFIE 5. ape) influenţează repartiţia plantelor şi animalelor. În procesul de învăţământ. cu care lucrează un adevărat . Aşadar. mai eficiente ce conduc spre un progres real în plan instructiv-educativ. sunt înţelese. metodologia didactică îl învaţă pe educator să-şi aleagă căile cele mai bune. 1976). acest circuit praxiologic. În sensul larg al cuvântului "metodele de învăţământ"... de ordin pedagogic (instructiv) de către I. actualizarea datelor de informare despre evoluţia numărului populaţiei într-o localitate sau judeţ etc. este călăuzită de ideea obţinerii eficacităţii şi eficienţei maxime. ca o sinteză care este realitatea cu care vine în contact direct şi imediat copilul şi care are valoare practică în viaţă". ci. toate elementele fizicogeografice determină repartiţia populaţiei şi aşezărilor etc.6. conducând la creşterea eficienţei procesului de învăţământ. . de animale. a muncii colective. afective şi volitive. Exemplele pot fi numeroase. Alte exemple: studiul echilibrelor naturale referitoare la fenomenul de eroziune a terenurilor provocat de agenţii externi. ca un mod general de a concepe şi realiza organizarea de ansamblu a activităţii de instrucţie şi de educaţie din şcoală.funcţia cognitivă prin care metodele devin obiecte de cunoaştere şi achiziţii pentru elevi. de roci. poate fi prezentat în felul următor: Obiective → participanţi → conţinut → metode şi mijloace de învăţământ → forme de desfăşurare a acţiunii → mod de desfăşurare → rezultatele obţinute → evaluare. De ex. fiecare lecţie găseşte ca punct de plecare o motivaţie: de ce o desfăşurăm? Definită prin obiectivele şi sarcinile ce le are de îndeplinit. modificarea vegetaţiei prin activitatea omului.funcţia formativă prin care metodele au implicaţii directe în exersarea capacităţilor intelectuale. Metode de învăţământ "Metoda este drumul.

depozitare). televiziunea. explicaţia.) şi introducând imaginea vizuală sub diferitele ei forme (zone geografice-munţi. d) metoda de lucru cu harta şi globul geografic. Metode expozitive: a) povestirea. fotografii. ci în funcţie de o serie de factori obiectivi cum sunt: logica internă a ştiinţei geografice. hărţi. 5. Clasificarea metodelor de învăţământ O primă clasificare are în vedere un criteriu istoric. Metode bazate pe utilizarea textului scris: a) folosirea manualului şi dicţionarului. podişuri şi câmpii cu ajutorul diafilmului. Literatura de specialitate cunoaşte o diversitate a metodelor de învăţământ între care. 3. calculatorului etc. În viziunea modernă metodele de predare trebuie concepute în aşa fel încât să-l introducă pe elev cât mai mult în climatul activităţii de învăţare pe bază de descoperire ştiinţifică. sau clasice-dogmatice ori didacticiste) care fac apel la comunicarea directă. dezvoltându-i imaginaţia până la gândirea noastră. Metode conversative sau dialogate: a) conversaţia. a casetelor video. c) folosirea tablei. ci să-i dezvoltăm propria gândire. utilizarea mulajelor. aplicaţii practice pe teren (excursii. grafice. 4. 2.30 laborator de încercare şi descoperire a eficienţei diferitelor sale metode şi procedee de predare" (I. lucrările experimentale cu caracter practic. Numai îmbinând în predare cuvântul viu (de ex.). în curs de transformare şi ele. realizarea unor machete. psihologia elevului sau psihologia clasei privită ca grup de lucru. televiziunii. de raportare a metodelor la cerinţele de ieri şi de astăzi ale învăţământului departajându-le în două mari grupe: a) metode vechi (tradiţionale. În predarea geografiei la clasele primare se folosesc metode şi procedee îmbinate armonios una cu alta. b) metoda algoritmizării. drumeţii). cu folosirea tablei. demonstrarea şi realizarea materialului intuitiv: tablouri. c) jocul didactic. clasare.) atunci educatorul poate realiza un învăţământ modern care să răspundă cerinţelor tot mai mari pe care societatea noastră cu o economie de piaţă le ridică în faţa şcolii româneşti. şi: b) metode noi sau moderne. filmul etc. 5. mijloacele moderne de învăţământ (audio-vizuale. Se mai folosesc metode specifice ca: metoda lucrului cu harta şi cu globul. expresie a celor mai recente inovaţii pedagogice. a schiţelor etc. dealuri. cu conversaţia sau dialogul.2. munca . cu cel scris (lectura geografică. c) explicaţia. legile pedagogiei ale fenomenului învăţării etc. Metode bazate pe acţiune: a) exerciţiul. Educatorul trebuie să fie preocupat de rezolvarea următoarelor probleme prin studiul geografiei patriei: a) ce predau elevilor şi cum expun în faţa acestora? b) ce obiective urmăresc să realizez prin predarea subiectului respectiv? c) ce metode şi procedee voi folosi în vederea însuşirii cu uşurinţă a noului material? d) ce material didactic ajutător pot să prezint în vederea însuşirii cunoştinţelor de geografie şi a formării priceperilor şi deprinderilor la elevi? Alegerea metodelor de predare nu se face la întâmplare. b) discuţia colectivă. redăm mai jos câteva dintre ele: 1.: expunerea orală a materialului nou este însoţită de demonstraţia şi observaţia independentă a elevilor. Metode de explorare şi descoperire: a) metode de explorare nemijlocită cum sunt: observarea sistematică şi independentă a obiectelor şi fenomenelor geografice. Cerghit). a instrui şi educa pe copil în şcoală nu presupune să-i dăm adevărul nostru. albume tematice şi metodica utilizării lor (tehnica de colecţionare. televiziunii şi filmului didactic. a graficelor. Prin urmare. d) problematizarea. ca de ex. cât şi de factorii subiectivi: personalitatea învăţătorului.: povestirea. diapozitivelor. b) utilizarea lecturilor geografice. materialul didactic etc. calculatorului. Metode de explorare a realităţii geografice prin intermediul substitutelor acesteia: a) folosirea. demonstraţia). b) descrierea geografică. cu accent pe dezvoltarea personalităţii elevului. planuri. b) utilizarea proiecţiilor luminoase. b) metoda descoperirii pe hartă şi în natură. Aceasta înseamnă că locul central în predarea noului material trebuie să-l ocupe metodele euristice.. c) metoda modelării. c) comparaţia. 6.

funcţia informativă. Naturalizări: . elev-învăţător. 5. 2. Mijloace de comunicare în masă (mass. Metode de transmitere şi însuşire a noilor cunoştinţe a) Meode expozitive euristice Metodele expozitive euristice oferă informaţii. presa. pluviometru. convorbiri sau dialog învăţător-elev. . Maria Enache. Principalele funcţii ale mijloacelor de învăţământ. Mijloace şi echipamente tehnice audio. mulaje. hărţi (ale judeţului.să aibă un conţinut ştiinţific corect.să fie clar şi concis executate reprezentând elementele principale ale obiectului sau fenomenului geografic (amănuntele inutile împiedică intuirea mai ales pentru şcolarul mic). staţie meteorologică cu accesorii (termometru.. expresive. microscop.funcţia motivaţională.radio-televiziune. 6. salcie) şi rămurele cu frunze puse în ierbar. Europei şi harta Lumii). colecţie de fructe specifice arborilor de mai sus. diapozitive şi diafilme. Această metodă se desfăşoară sub diferite modalităţi: expunerea orală cursivă sau însoţită de explicaţii verbale. machete. mape tematice ilustrative. de conifere şi alpine). bine conturate. Ecaterina Olănescu. . .3. Instrumente şi aparate Tipuri şi mijloace de învăţământ . fag.filme didactice. molid. lupă. . videocasetofon.să fie actuale şi suficient de mari.globuri geografice. Modele: . planşe în relief pentru studiul geografiei fizice (relief. 3. utilizate la lecţiile de geografie sunt: . reviste periodice. 1984): Grupa mijloacelor de învăţământ 1. prelegere şcolară şi povestirea descriptivă.4.atlase geografice. computer.funcţia culturală.fragmente de trunchiuri de copaci (stejar. Material grafic: . determină urmărirea conţinutului logic şi sugerează căile pentru a ajunge la adevăr. Mijloacele de învăţământ şi funcţiile lor A apărut necesitatea practică de folosire a mijloacer de învăţământ demonstrative şi intuitive. cu redarea colorată pentru a fi bine observate şi de elevii care stau în spatele clasei. vegetaţie). postere tematice (grafice şi ilustrative aplicate pe panouri cu caracter permanent în clasă).31 cu manualul (formarea deprinderilor de a citi şi extrage ideile principale din lecţia de geografie). . planşe. media) Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească mijloacele de învăţământ utilizate sunt: . APLICAREA METODELOR ŞI MIJLOACELOR DE PREDAREA-ÎNVĂŢAREA GEOGRAFIEI ÎN CICLUL PRIMAR INVĂŢĂMÂNT ÎN 5.. . 4. 5.1.busolă. televizor. ţării. Clasificarea tipologică a mijloacelor de învăţământ este următoarea (după Onoriu Dăneţ. ape.folii pentru retroproiector. giruetă).colecţie de minerale şi roci.ierbar cu specii de plante caracteristice (stepei. vizuale: . pădurii de foioase. . radio-casetofon.

folosirea tablei. expunerea sistematică şi explicaţia trebuie să respecte câteva cerinţe: . harta. formele de relief pe care le străbate. exerciţiile geografice. locul de unde izvorăşte. paralel cu desfăşurarea lecţiei. Expunerea sistematică îmbracă diferite forme: explicarea conţinutului prin lămurirea şi clasificarea unor noţiuni.succesiunea şi claritatea ideilor. principii.: la tema "Munţii Carpaţi" s-a explicat modul de formare a munţilor prin încreţirea şi prin izbucnirea vulcanilor etc. . De aceea. În cadrul expunerii orale învăţătorul expune în mod cursiv şi sistematic materia. ţinând seama de: denumirea râului principal şi a afluenţilor săi principali.selectarea volumului de informaţii şi sistematizarea lui în raport în primul rând. ca şi dobândirii de priceperi şi deprinderi de studiere independentă a materiei. deltei etc. ele pot şi trebuie să fie optimizate. principalele grupe de dealuri şi depresiuni. prin permanent apel. Alt mod de expunere orală este acela. înălţimea. de desenare şi localizarea munţilor pe conturul efectuat de elevi. iar apoi dă explicaţiile corespunzătoare. selectarea peisajelor geografice. dar să se respecte limbajul şi sensul ştiinţific. tablou. Când învăţătorul începe expunerea prin comunicarea datelor geografice şi pe urmă dă explicaţiile necesare şi trage concluzii (de ex. de a analiza textele geografice. Un exemplu de lucru pe grupe: fiecare din cele trei grupe va analiza. lecturi geografice.expunerea să nu depăşească 20 de minute şi. cum s-au format. planşe. a exerciţiilor de muncă independentă de a desena harta. geografia care operează cu elemente şi fenomene geografice şi de la mari distanţe care nu pot fi percepute direct. a legăturilor cauzale dintre obiecte şi fenomene prin sublinierea genezei şi devenirii lor. când învăţătorul prezintă la început noţiunile generale. apelează la substitute ale realităţii: planşe. deductiv al comparaţiei şi analogiei. fie prin deducţie. cum s-au format şi între ce alte forme de relief se află). Expunerea explicativă se poate prezenta sub două aspecte: 1. Oricare ar fi metoda expozitivă. mai întâi se pleacă de la munţi şi apoi se explică originea podişurilor. o grupă de râuri ale ţării. cu vârsta şi nivelul de înţelegere al elevilor. procedeul analizei cauzale. la lecţia "Dealurile subcarpatice şi Dealurile de Vest" se face o comparaţie între ele după schema: aşezare şi limite. hărţi etc.32 Dacă metodele orale nu pot şi nu este necesar să fie înlăturate. 2.. ilustrate. Pentru a deveni instrument eficient în procesul învăţării. trezind în felul acesta interesul elevilor pentru studierea geografiei. Expunerea orală a învăţătorului este îmbinată cu alte metode: lucrul cu harta. . . diapozitive. prin tragere la sorţi. Deci. diferite aparate. a câmpiilor. iar prin explicaţii arată cum trebuie folosit manualul. lucrul cu manualul. La fel se explică formarea dealurilor. c) Explicaţia este metoda prin care se urmăreşte lămurirea şi clarificarea unor noţiuni. vecini. În acest fel. locul de vărsare. adică să fie puse de acord cu unele cerinţe moderne de învăţământ: prin transformarea monologului în dialog. ea trebuie îmbinată cu utilizarea mijloacelor de învăţământ adecvate: ilustraţie. povestirea şi lectura cu conţinut geografic.: când predăm la clasa a IV-a podişurile. bogăţii. procedeul genetic. lucrări de laborator etc. precizia acestora şi corelaţia logică trebuie să se bazeze pe exemple corespunzătoare nivelului de înţelegere al elevilor. a podişurilor. de a citi harta. după parcurgerea fiecărui obiectiv este necesar să se realizeze schema celor expuse pe tablă. De ex. descrierea. b) Expunerea sistematică constituie o metodă de bază în predarea geografiei pentru că ea asigură ordonarea logică a conţinutului ştiinţific al lecţiei. sublinierea notelor esenţiale. Expunerea şi explicaţia apelează la diferite procedee cum ar fi cel inductiv. prin introducerea în cuprinsul lecţiei. fie prin inducţie. Ex. hartă inclusiv mijloace audiovizuale. legi prin relevarea notelor esenţiale. rolul cuvântului viu al învăţătorului se diminuează cantitativ în folosul dirijării elevilor spre descoperire. elevii devin participanţi activi la însuşirea propriilor lor cunoştinţe. demonstraţia cu ajutorul materialului intuitiv etc.

. nu). fixarea acestora. dezvoltă atât memoria şi imaginaţia cât mai ales gândirea. captivantă şi flexibilă. Pentru ca metoda conversaţiei să contribuie operaţional la realizarea obiectivelor urmărite. cu o anumită intonaţie. tensiunea necesară aflării răspunsului. discuţia colectivă. prin reproducerea cunoştinţelor învăţate în lecţiile anterioare. folosită la verificarea cunoştinţelor.expresivitatea limbajului este o condiţie foarte necesară în timpul expunerii explicative. diapozitive etc. d) Povestirea este o altă formă a expunerii cu caracter de naraţiune sau descriere prin care sunt prezentate fapte. se stimulează activitatea de cunoaştere făcând parte din categoria metodelor fundamentale ale învăţământului. precise şi corecte din punct de vedere gramatical şi stilistic. evenimente şi întâmplări îndepărtate în spaţiu şi timp. Prin această formă. . Conversaţia reprezintă o convorbire sau un dialog între învăţător şi elev.să fie cât mai variate şi eşalonate gradat. O cerinţă pe care trebuie s-o respecte învăţătorul în introducerea unor asemenea fragmente este aceea de a limita în timp durata citirii la 3-5 minute. didactica formulează o serie de cerinţe cu privire la întrebările formulate astfel: . fenomene ale naturii. a cauzelor şi legăturilor dintre ele şi să fie motivate.să fie date independent. călătorii geografice etc. să fie cât mai sugestive. intuitive şi să stânească interesul pentru lecţie. . .să fie într-o succesiune logică. Captarea atenţiei elevilor pentru noua lecţie se poate face cu o povestire sau lectură. comparaţia. prin comunicări verbale în scopul găsirii de noi adevăruri. In timpul povestirii se pot folosi lecturile geografice în diferite secvenţe ale lecţiei. fenomene economice. inclusiv în predarea geografiei la toate tipurile de lecţie. la timp şi complet.2. 5. problematizarea) a) Conversaţia este una dintre metodele active cea mai folosită în învăţământul primar. cunoaşterea faptelor. Când metoda conversaţiei este utilizată în orientarea gândirii elevilor prin întrebări bine formulate. cu pauze psihologice în vorbire prin care să se înlăture monotonia şi să se trezească interesul elevilor. prin care se dirijează învăţarea.să dovedească înţelegerea fenomenelor. care au rolul să trezească imagini vii.4. . să vizeze un singur răspuns şi să-l ajute pe elev să înţeleagă problema în ansamblul ei. pe care elevii nu le pot cunoaşte altfel. Se recomandă o vorbire clară. imagini ilustrative.. fără digresiuni şi paranteze inutile. concludente şi să întregească povestirea la lecţie. Metoda conversaţiei are o mare valoare formativă. După specificul întrebărilor care solicită răspunsul se disting următoarele tipuri de conversaţie: . fiind utilizată încă din antichitate (metoda socratică).să fie astfel formulate încât să stimuleze gândirea. să provoace starea de căutare. . Metode conversative sau dialogate (conversaţia. Povestirea este însoţită de material intuitiv: hărţi. . . curiozitatea.să fie adresate clasei întregi.să fie corecte ca fond şi să cuprindă răspunsul integral.să fie clare. învăţătorul constată volumul şi calitatea cunoştinţelor pe baza cărora poate trece la dobândirea altora din noua lecţie.33 . peisaje geografice.să fie formulate ţinând seama de gradul de pregătire şi de particularităţile de vârstă ale elevilor.să nu sugereze sau să favorizeze răspunsuri monosilabice (da. Aceste fragmente trebuie alese din timp. deoarece prin sistemul de interacţiuni angajat între învăţător şi elevi. curgătoare. . lăsând timp să gândească la răspunsurile cerute. în scopul dobândirii de noi cunoştinţe poartă denumirea de conversaţie euristică (sau "conversaţie socratică"). de a recepta mesajul. A doua formă a conversaţiei este cea catehetică denumită şi conversaţie examinatoare (întrebare şi răspuns). dorinţa de a învăţa.

Observaţi harta fizică a României şi precizaţi în ce parte a ţării se află câmpiile ţării? Conversaţia oferă posibilitatea învăţătorului de a antrena la lucru întreaga clasă şi de a cunoaşte mai bine pe fiecare elev. Sau la lecţia "Carpaţii Orientali" se pot utiliza întrebări conversative de fixare ca: . tot legat de căile ferate ale României. 2. metoda conversaţiei ajută la continua repetare a materiei concomitent cu predarea unor probleme noi. Astfel. cauzele şi relaţiile din cadrul lor. De exemplu. Ea are menirea de a sublinia aspectele cele mai importante ale lecţiei. aici elevii au posibilitatea să aleagă răspunsurile din mai multe variante şi să-şi formuleze răspunsurile corecte.Cu ce culoare convenţională este reprezentată pe hartă câmpia? . delta. se pot pune următoarele întrebări: . Privită sub aspecul locului pe care-l ocupă în cadrul lecţiei.de ce capitala este cel mai mare "nod" feroviar al ţării? etc. pentru a reaminti principalele probleme ale lecţiei precedente sau lecţiilor precedente. Aceeaşi întrebare poate declanşa mai multe răspunsuri corecte din partea elevilor. Are rolul de a dirija observarea şi atenţia elevilor pentru a descoperi singuri o serie de elemente şi fenomene geografice.34 a) Conversaţie ce se bazează pe întrebări închise şi care se caracterizează prin aceea că presupun un singur răspuns după întrebările: care?. în predarea lecţiei "Câmpiile" la clasa a IV-a se pot utiliza următoarele întrebări: . a stimulării interesului pentru lecţia nouă. De pildă. fie după mai multe lecţii care tratează aceeaşi temă. prin semnele convenţionale corespunzătoare sunt desenate căile ferate principale şi localităţile principale prin care trece reţeaua de căi ferate. Conversaţia introductivă. câmpiile. frontală care se face cu întreaga clasă. Conversaţia în cadrul predării noului material. Întrebările se bazează pe o parte din cunoştinţele lor şi pe folosirea mijloacelor de învăţământ cu ajutorul cărora se fac analize. e) Conversaţia de fixare şi consolidare se foloseşte în mod curent la sfârşitul lecţiei. Ce sunt animalele sălbatice? 2. iar pe fundalul colorat.care este cel mai mare oraş al ţării. litoralul Mării Negre) şi. care au o legătură strânsă cu lecţia nouă. treptele mari de relief ale patriei (munţii. a mobilizării atenţiei.. fie după o secvenţă a lecţiei. Apelând mereu la cunoştinţele elevilor. de a le realiza în vederea unei întipăriri mai trainice în memorie. conversaţia poate fi de mai multe feluri: 1. de unde pleacă şi sosesc cele mai importante trenuri şi căi ferate? Se pun apoi şi întrebări asupra reţelei de căi ferate şi punctele cardinale spre care se îndreaptă etc. comparaţii şi explicaţii asupra noilor cerinţe ale lecţiei.Ce importanţă economică au câmpiile? . de a fixa prin repetare anumite cunoştinţe. planşa cu conturul României pe care sunt trasate râurile principale de-a lungul cărora se desfăşoară magistratele feroviare. Pentru o bună reuşită este necesar ca în procesul predării să se utilizeze pe cât posibil problematizarea şi descoperirea. b) Conversaţia ce se bazează pe un lanţ de întrebări deschise. Această conversaţie de început face ca multe probleme în cadrul lecţiei.ce factori geografici influenţează repartiţia căilor ferate în ţara noastră? . Se foloseşte la comunicarea noilor cunoştinţe. Fiind toate materialele pregătite se pun întrebările: . Conversaţia constituie şi un bun mijloc de control la îndemâna învăţătorului. Precizaţi animalele sălbatice care trăiesc la câmpie? 3.câte căi ferate principale străbat teritoriul României? . De ex. dealurile şi podişurile. deoarece ajută la cunoaşterea de către acesta a gradului de însuşire de către elevi a materialului predat. la lecţia "Căile ferate din România" se foloseşte harta fizică a României. Ce pagube produc ele? c) Conversaţia introductivă prin care se urmăreşte reîmprospătarea cunoştinţelor învăţate în scopul predării noilor cunoştinţe. la tema "Animalele sălbatice de câmpie": 1.unde sunt aşezaţi Carpaţii Orientali? .enumeraţi şi localizaţi masivele muntoase importante! . ce?.Definiţi câmpia! . d) Conversaţia în timpul predării noilor cunoştinţe. să se poată clarifica prin discuţie cu elevii şi nu prin expunere. cum? Exemplu: care sunt formele de relief învăţate? Cum vă explicaţi formarea precipitaţiilor? etc.

elevii îşi formează reprezentări clare cu privire la acestea intuindu-le corect.şi interdisciplinare. eşantioanelor de roci. De ex. dar câmpiile? . rocile alcătuitoare. Se face comparaţie şi între Europa şi România.ce legătură există între treptele de relief. se scot în evidenţă elementele esenţiale.recunoaşteţi după ilustratele prezentate tipurile de lacuri din România? .ce formează Dunărea la vărsare? .ce suprafaţă are ţara noastră? . cu ajutorul ilustraţiilor. să evidenţieze legăturile dintre temele şi ideile între lecţii. etajele climatice (de câmpie. Ea însoţeşte toate celelalte metode fiind considerată de cele mai multe ori un procedeu anexă al acestora prin care se rezolvă o serie de probleme instructiv-educative care se analizează în procesul învăţării geografiei. contribuind la sistematizarea. esenţializarea şi consolidarea informaţiilor unei regiuni geografice de referinţă a teritoriului ţării.care sunt vecinii României? . Astfel. De ex. formativ şi informativ. resurse solice şi subsolice. f) Conversaţia în timpul recapitulării se face la sfârşitul unui capitol cu scopul de a repeta şi aprofunda cunoştinţele. Succesiunea de întrebări trebuie să cuprindă problemele esenţiale. importanţa economică.după scurta caracterizare făcută.priviţi harta patriei şi identificaţi principalele forme de relief! .care este importanţa Mării Negre pentru ţara noastră? . pot fi: .cum este clima ţării noastre? . Criteriile utilizate pentru comparaţia formelor de relief sunt: înălţimea.ce importanţă au apele curgătoare? . prin comparaţie cu câmpia putem forma noţiunea de deal. capacitatea de integrare a mijloacelor de învăţământ (în special a hărţii). comparaţia între caracteristicile generale ale celor trei grupe ale Carpaţilor Româneşti. geneză. de munte) şi vegetaţia din ţara noastră? .argumentaţi legăturile dintre varietatea formelor de relief şi resursele solului şi subsolului! . puteţi enumera principalele elemente geografice prin care România este o ţară privilegiată faţă de alte ţări ale lumii? Conversaţia de recapitulare urmăreşte puterea de analiză şi sinteză a gândirii elevilor. ca de ex. de determinare şi intercondiţionare pentru a evidenţia elementele esenţiale despre cadrul natural al patriei noastre şi importanţa sa social-economică şi strategică.unde este aşezată România? . întrebările recapitulative la capitolul cadrul natural al ţării noastre. Punând în discuţie obiecte şi fenomene geografice necunoscute în comparaţie cu cele cunoscute.. vegetaţia. de deal şi podiş.care este cea mai mare apă curgătoare din România? . cu ajutorul cărora se fac relaţii cauzale.. numărul depresiunilor şi trecătorilor. iar prin comparaţie cu dealul se formează noţiunea de munte. Se pot efectua şi alte comparaţii. geneza..cum s-au format dealurile. se clarifică anumite aspecte care interesează pe elevi şi să asigure consolidarea cunoştinţelor. întrebările trebuie să fie ordonate logic şi gradat. grad de populare.35 . roci. altitudine. se fac conexiuni intra. Prin ea se sistematizează cunoştinţe. după criteriile: aşezarea geografică. În această comparaţie complexă se realizează o sinteză amplă a cunoştinţelor despre cele trei regiuni geografice.precizaţi câteva trăsături ale României! . a hărţii etc..cum influenţează treptele de relief clima ţării noastre? . ea contribuie la formarea reprezentărilor şi noţiunilor geografice constituind o operaţie de gândire. Metoda comparaţiei Comparaţia în predarea geografiei are o deosebită însemnătate deoarece cu ajutorul ei se stabilesc asemănări şi deosebiri care există între obiectele şi fenomenele geografice evidenţiindu-se trăsăturile specifice ale acestora. a graficului.cum s-au format Munţii Carpaţi? . se fac generalizări. .care sunt bogăţiile solice şi subsolice? etc. Conversaţia de tip recapitulare dă posibilitatea unui dialog activ.

Sau. mlaştini). b) Probleme de explicare şi demonstrare La lecţia: "Delta Dunării". comparare. Unii autori grupează situaţiile-problemă în mai multe categorii: . vegetaţie de pădure şi pajişti. În orice situaţie problematică se disting. vegetaţia specifică este formată din "păduri" de stuf şi papură. a abilităţilor practice a elevilor. solicită o identificare şi o clasificare a elementelor şi fenomenelor geografice din care se finalizează concluzii sub formă de generalizări (de pădurea de stejar se leagă domeniul de viaţă a unor anumite animale sălbatice). Toate activează gândirea elevilor de la observaţie. cormorani şi colonii de pelicani etc. în special în ciclul primar. inclusiv a le verifica şi explica" (T. Gradul de dificultate al problemei trebuie să corespundă cunoştinţelor şi nivelului de dezvoltare a gândirii. râuri şi lacuri. problematizarea constă în aplicarea unor procedee prin care se urmăreşte crearea situaţiilor-problemă care antrenează şi dirijează gândirea elevilor în activitatea de rezolvare a acestora. a găsi soluţiile unor probleme. Cerinţele problemei: .probleme de construire. Cu alte cuvinte. lebede. Se prezintă un tablou. gârle.priviţi cu atenţie şi observaţi elementele care alcătuiesc acest tablou! Ce anume reprezintă ele? Cum le grupăm? Întrebările noastre. Problematizarea Problematizarea este "metoda didactică" de activizare prin care se solicită elevilor un susţinut şi complet efort intelectual pentru a descoperi singuri noi adevăruri. a) Probleme de identificare. ori altor lacuri din ţară? .probleme de explicare şi demonstrare. în general. întrebarea care provoacă dificultatea de rezolvare pentru găsirea diferitelor soluţii. deductive sau inductive.cum se explică mulţimea de unităţi acvatice în Deltă (braţe ale fluviului. forme de relief. lacuri. două elemente principale: primul. sate şi oraşe. În urma vizitelor şi excursiilor de scurtă durată realizate în judeţul fiecărui învăţător cu elevii săi. analiză. . sălcii şi răchite adăpostesc multe păsări de apă.de ce pelicanii pref delta şi nu alte sectoare ale Dunării sau râurilor. precum şi preponderenţa lor în aceea zonă geografică. unele păsări) specific acestui etaj de vegetaţie. iar Buzăul către nord-est. . Foarte frecvent sunt utilizate. Elevii trebuie să dispună de informaţiile necesare înţelegerii situaţiei-problemă şi rezolvării ei. unde animalele sălbatice precum şi activitatea omului cu aşezările sale. o ilustrată cu pădure de stejar în care se află animale sălbatice (mistreţul. Prin acest sistem de comparaţie şi identificare contribuim la formarea unor reprezentări şi noţiuni durabile. Rezolvarea euristică a problemelor de geografie presupune în primul rând.probleme de identificare. raţe şi gâşte sălbatice. . o gândire intuitivă care se bazează pe fondul de cunoştinţe geografice la care se poate apela în formularea de concluzii analitice. bălţi. şi al doilea.argumentaţi de ce Delta Dunării este "rezervaţie-biosferă mondială"? Educatorul trebuie să solicite din partea elevilor comparaţie pentru identificarea reală şi exactă a elementelor puse în discuţie şi explicarea formării lor. în comparaţie cu Lunca Dunării? . . se identifică în teren mai multe elemente componente ale mediului înconjurător. harta patriei şi planşa cu harta deltei. Căliman. o scurtă informaţie de date constituind partea participativă a problemei prin care se pun elevii în temă. canale. c) Probleme de construire. lucrul cu harta până la găsirea soluţiei-problemă. 1973).36 . veveriţa. pe baza unor lecturi geografice însoţite de imagini. se descrie acest ţinut în care unităţile de apă domină porţiunile de uscat. căpriorul. să explice elevii de ce râurile Argeş şi Ialomiţa când ajung în câmpie îşi schimbă direcţia către est. primele două categorii. Întrebări-problemă pot fi numeroase.

În final.4. .. în sala de clasă sau pe terenul geografic.lucrările frontale la care toţi elevii efectuează concomitent aceeaşi experienţă.lucrări pe grupe. inclusiv formarea deprinderii de lucru cu harta. De ex. compararea datelor şi ordonarea lor potrivit cerinţelor din planul indicat. a unor experienţe cu scopul acumulării de informaţii ştiinţifice şi al observării adevărurilor transmise. răspunzând la întrebările puse. Paralel cu efectuarea operaţiilor indicate. Activitatea se desfăşoară cu ajutorul aparetelor. grupele având sarcini diferite. prin conversaţie se sintetizează sub formă de concluzii rezultatele experimentului. totodată îmbină elementele practice (mânuirea unui instrument. Problematizarea solicită gândirea elevilor care dispun de eforturi proprii în găsirea soluţiei. a elementelor observate şi explicate cu acel prilej. aparat. pentru a cunoaşte în mod concret diferite manifestări ale lor. în care fiecare elev foloseşte instrumente adecvate şi îndeplineşte o sarcină diferită de a celorlalţi. prin care se găsesc o serie de rezolvări ale problemelor din mediul înconjurător. realizaţi o compunere cu conţinut geografic. deci. Situaţia dată provoacă frământări în rememorarea traseului. urmează redactarea compunerii potrivit impresiilor şi trăirilor emoţionale ale elevilor în acele acţiuni.. Metoda descoperirii Această metodă se află în strânsă corelaţie cu metoda problematizării. de asociere. După specificul şi finalitatea specifică se pot desfăşura în mai multe variante: . de prelucrare a acestora.5. Lucrarea experimentală este o metodă de explorare directă a realităţii. . . Această metodă constă. se foloseşte cu precădere descoperirea de tip inductiv . La vârsta şcolară mică. 1996): . Problematizarea pune accent pe declanşarea şi crearea unor situaţii-problemă de învăţare. în vederea găsirii răspunsurilor. manual etc. Metoda experimentului stimulează spiritul de observaţie al elevilor. care le orientează atenţia. le suscită interesul pentru descoperirea adevărului. ritmul de lucru este comun pentru toţi. Nicola.. elevii observă ceea ce se produce şi notează rezultatele sub supravegherea învăţătorului. sinteza) realizându-se unitatea între cele două laturi ale instruirii.lucrări demonstrative care se desfăşoară de învăţător în faţa clasei cu scopul de a demonstra şi confirma adevărurile transmise în lecţie. cum este harta. cu ajutorul busolei se identifică pe teren punctele cardinale. unde dezvoltarea gândirii se află în stadiile de început bazate pe operaţii concrete. Ele sunt posibile când fiecare elev posedă câte o trusă de experimente. hartă.37 Alegeţi un traseu parcurs de activităţile extraşcolare şi după un plan dat. mânuirea instrumentului de utilizare. în efectuarea de către elevi sub supravegherea învăţătorului. stările de agregare ale apei şi transformarea acestor stări.). De ex. Învăţătorul va face asocieri cu valorile temperaturilor la care se declanşează fiecare fenomen în parte. În prealabil. d) Lucrările experimentale.lucrări experimentale aplicative care se efectuează de elevi în vederea urmăririi în practică a cunoştinţelor teoretice. Lucrările experimentale pot fi împărţite în trei categorii după modul de organizare (I. prin care elevii sunt puşi în situaţia de a provoca şi experimenta fenomenele. Această metodă de înv se poate realiza prin mai multe forme în raport de cerinţele didactice: a) Descoperirea de tip inductiv implică analiza în detaliu a unor date particulare care conduc la generalizări în descoperirea unor noţiuni.lucrări individuale. cu cele teoretice (observaţia. 5. iar învăţătorul poate interveni cu recomandări şi precizări la fiecare în parte. observare etc. analiza. învăţătorul face instructajul elevilor prin indicarea principalelor etape ce urmează a fi parcurse. apelează la mijloacele de învăţământ specifice geografiei. are loc o reactualizare a cunoştinţelor însuşite anterior. instrumentelor şi a altor materiale dinainte pregătite de către învăţător în cadrul laboraturului. iar descoperirea impune o atitudine activă de căutare şi de găsire a diverselor alternative pentru găsirea soluţiei.

afluenţii principali. are caracter operaţional. însuşite anterior pentru a ajunge. ci. când elevul pleacă de la cazuri generale (definiţii. c) Descoperirea pe hartă. la adevăruri noi. legi etc. are un suport real. dealuri şi munte. forme de relief diverse etc. se desenează pe tablă cu cretă colorată. care. caracteristicile fiecărui etaj în parte: de câmpie. să compare aceste forme de relief. harta fizică reprezentând prin culori formele de relief menţionate. cât şi utilizarea pe scară . urmărindu-se o serie de caracteristici: înălţimea.: izvor. treptat. pe rând. . pornind de la precizarea generală că acestea sunt răspândite sub formă de zone sau etaje după formele de relief argumentând. informaţii suplimentare. concret. d) Descoperirea deductivă se realizează în procesul de învăţare. sub formă de hartă mută pe care sunt trecute apele care îi delimitează în grupele principale şi înălţimile de peste 2 500 m în cinci vârfuri. dezvoltă interese şi aptitudini explorative şi experimentale etc. vegetaţia naturală sau cultivată şi să le descopere pe fiecare în parte: câmpie.). la judecăţi particulare. întrebări ajutătoare etc. la rândul lor. De ex. intuind cu uşurinţă elementele analizate pas cu pas. se poate ajunge la generalizări şi definiţia noţiunii de forme de relief. deal. oraşele mari prin care trece râul şi gura sa de vărsare. Oricare ar fi formele de descoperire. fondul de informaţie cu care să descopere apoi mai departe anumite noţiuni generale.elevii să descopere după poziţia geografică în teritoriu. Se va cere elevilor să deseneze. de observaţie şi de clarificare a noţiunii respective (ex. harta Carpaţilor. La tema "Apele curgătoare din România" se descoperă: locul de unde izvorăşte râul. În etapa finală ei descoperă pe hartă prin exemplificarea unui râu. se cer: . panta. "Ceea ce se obţine prin efort propriu nu se reduce la o simplă întipărire în memorie.să descopere cele cinci vârfuri cu altitudinile marcate în subdiviziunile Carpaţilor şi să le noteze corespunzător. de deal şi podiş. reguli.. cele trei mari subdiviziuni ale Carpaţilor şi să le noteze pe hartă." Metode de explorare şi descoperire a) Observarea geografică constituie metoda esenţială în procesul de formare a reprezentărilor şi noţiunilor geografice. să analizeze. influenţează temperatura şi precipitaţiile. râu. unităţile mari de relief străbătute. principii.. pe baza ilustraţiilor. munte precizându-le trăsăturile specifice observate. Deoarece elevii ciclului primar au o gândire dominant intuitivă se impune cu acuitate atât observarea directă în natură a elementelor şi fenomenelor geografice. se dă ca fişă de lucru. de munte. deoarece rezultatul descoperirii este întotdeauna o nouă achiziţie. ulterior. Această formă de descoperire ajută la întipărirea în minte pentru totdeauna a fenomenului sau elementului geografic respectiv. un mulaj cu formele principale de relief. elevii trebuie să cunoască toate datele necesare. planşei şi hărţii se reconstituie noţiunile descoperite în teren cu ajutorul simbolurilor sau semnelor convenţionale. e) Descoperirea independentă predomină activitatea elevilor în mod independent. învăţarea devine activă. mulajului.38 b) Descoperirea în natură a unor elemente şi fenomene geografice sub dirijarea învăţătorului pentru a se urmări conţinutul unor noţiuni concrete de către elevi. reprezentând apele curgătoare. toate urmărind canalizarea preocupărilor spre cerinţa finală. În final. însoţind celelalte metode de învăţământ. În lecţia bazată pe descoperire deductivă. La tema "Formele de relief" se pun la dispoziţia elevilor mijloace concrete de învăţământ: planşă-poster cu ilustraţii despre câmpie. iar învăţătorul supraveghează şi controlează acest proces. În clasă.). ce se bazează pe structuri logice. f) Descoperirea dirijată este cea în care învăţătorul conduce descoperirea elevilor prin sugestii. Noţiunea se consolidează şi prin alte operaţii executate de elevi: realizarea din plastilină colorată a diferitelor forme de relief sau modelarea acestora la lada cu nisip ori în terenul geografic amenajat. De exemplu. iar elevii în caiete. la tema "Vegetaţia şi animalele din România".

ceea ce antrenează gândirea creatoare a elevului. tipuri de ţărm.). Deci. la Ştei. amplasarea termocentralelor aproape de bazinele carbonifere etc. Aceleaşi observaţii se fac şi asupra celorlalte elemente ale atmosferei şi se fac corelaţii.: la "Relieful României"). pe baza unui plan de studiu (tot model grafic).modele fizice: globul geografic. dacă bate vântul sau nu etc. văd obiectele şi fenomenele dar.: un izvor. Modelarea este strâns legată de alte metode folosite la lecţiile de geografie: problematizarea. elevii observă starea fenomenelor atmosferice: strălucirea Soarelui. forme de relief etc. schema sau planul de studiu.modele grafice: semnele convenţionale. de investigare şi cercetare pentru a înarma elevii cu instrumente de cunoaştere. învăţarea prin descoperire. Observarea poate fi organizată în grup sau individual.) cu prilejul drumeţiilor sau excursiilor. De ex.). cu ajutorul observaţiei elevii participă activ la procesul cunoaşterii. când se percep elementele direct în natură (ex.. ilustrative şi demonstrative. în funcţie de obiectul observării. sinteze etc. nebulozitatea. . După observaţiile directe în natură se prezintă termometrul cu ajutorul căruia se observă sistematic temperatura aerului şi se notează în "Calendarul naturii". Holod etc. tablouri.. să sesizeze ceea ce au în comun şi ceea ce le deosebeşte. cercetarea. Cele mai folosite modele în cadrul orelor de geografie sunt: . al satului. . legătura dintre căile ferate din interiorul şi exteriorul lanţului carpatic) etc. elevii trec de la modelul grafic la cel logic şi astfel se educă flexibilitatea gândirii. filme. De ex. dobândirea de cunoştinţe pe baza unor modele.). Se poate vizita o staţie meteorologică din apropiere (în cazul zonei Beiuşului. Pe baza percepţiei directe.) va fi completat de către elevi. o confluenţă. diapozitive etc. la capitolul "Noţiuni de meteorologie". ape curgătoare şi stătătoare. dacă cerul este acoperit cu nori. de aceea modelul este un valoros material intuitiv şi izvor de cunoştinţe. Modelarea este un procedeu care presupune studierea.39 largă a materialelor intuitive pe baza cărora se pot forma reprezentări corecte şi solide şi implicit noţiuni geografice. dacă sunt precipitaţii şi sub ce formă. Se pot face comparaţii cu alte regiuni privind clima. Perioada de timp a observării poate fi mai lungă sau mai scurtă. sau poate fi indirectă. adică exprimarea corectă a unui şir de propoziţii în ordine logică. învăţătorul este acela care formează la elevi priceperea şi deprinderea de a observa. La o lecţie cunoştinţele se pot dobândi după un singur tip de model sau după mai multe tipuri de modele (ex. Calendarul naturii (care cuprinde temperatura aerului. al şcolii. harta. cursul râului. Este necesar să se treacă de la modelele fizice şi grafice la cele logice. sub dirijarea învăţătorului. de ridicare la un nivel superior de abstractizare. Copiii privesc lumea înconjurătoare. Stâna de Vale. . la lecţia "Energia electrică". ei pot exprima cunoştinţele dobândite printr-o suită de propoziţii logice: direcţia principalelor căi ferate şi răspândirea lor în interiorul şi exteriorul lanţului carpatic. Modelul prezintă intuitiv şi simplificat un obiect sau un fenomen complex. se compară raportul hidro. Observarea de comparare şi analiză este frecvent aplicată la foarte multe lecţii (ex. când elevii au ocazia să vadă mai multe elemente şi complexe geografice. De aceea. după ce elevii au studiat un model grafic (harta căilor ferate. Modelarea şi modelul în predarea geografiei Modelul şi modelarea este o direcţie metodologică de mare eficienţă în procesul de învăţământ pentru formarea la elevi a deprinderilor de autoinstruire. roci. În geografie cercetarea pe bază de model este necesară pentru că elevul nu are întotdeauna posibilităţi să cerceteze obiecte şi fenomene direct în natură. desenul schematic. pentru că numai astfel exersăm procesele de adâncire a cunoaşterii. Observarea poate fi directă. mulajele şi machetele care reprezintă forme de relief. pe bază de substitute (ex. Modelele au funcţii cognitive.modelul logic. nu ştiu să observe. direcţia vântului etc.: fotografii. planul clasei.şi termocentrale. precipitaţii. vulcani.. Observaţii geografice complexe şi distincte se pot face şi în timpul excursiilor.

ca metodă de învăţământ constă în utilizarea unor obiecte. precum şi executarea sau producerea în faţa elevilor a unor acţiuni. în vederea acumulării de informaţii despre ele şi familiarizării cu executarea corectă a soluţiilor respective" (I. 1996). mai bogate în conţinut. permiţând studierea amănunţită a detaliilor deoarece sunt vizibile prin proiecţie pe ecran de toţi elevii din clasă. diagramele servesc investigării. filmele cu trucaj au funcţii demonstrative.40 De ex. serveşte pentru ridicarea diferitelor forme de relief. cu atât îşi va forma elevul reprezentări şi noţiuni mai clare şi mai precise cu semnificaţie ştiinţifică putând să opereze cu ele cu mai multă uşurinţă şi siguranţă. Cea mai mare eficienţă în învăţare. a peşterii. b) Demonstraţia conţinutului lecţiilor cu ajutorul materialului intuitiv. Cu cât elevul vine în contact direct cu lumea reală a obiectelor şi fenomenelor. mai mult sau mai puţin schematice ale acestora. consultarea listei cu filme. fotografiilor. procesele şi evenimentele în ordinea impusă de lecţie. Nicola. Demonstrarea cu ajutorul filmului didactic oferă elevilor posibilitatea observării fenomenelor şi elementelor îndepărtate. d) Demonstraţia cu ajutorul tablourilor. inaccesibile lor. ilustraţiilor tematice. La baza demonstraţiei se află întotdeauna o sursă. "Demonstraţia. ilustrează obiectele originale. El nu trebuie să înlocuiască desenul din manual sau alte materiale mai eficiente. În acest caz.. simbolic. e) Demonstraţia cu ajutorul diapozitivelor şi a diafilmelor constituie fidel o realitate din teren. Filmul-lecţie prezintă fenomenele. mai vii. avalanşe etc. cercetării şi cunoaşterii realităţii. erupţia unui vulcan.macheta tunelului. ca şi mulajele unor forme de relief. Metoda demonstraţiei a) Demonstraţia cu ajutorul obiectelor. casete video. Colecţia de vederi şi ilustraţii tematice pot fi grupate în colaje tematice şi planşe-poster din carton cu ilustrarea conţinutului lecţiei sau în albume tematice. Ilustraţiile trebuie să fie reprezentative pentru fenomenenul studiat sau ilustrat de preferinţă în culori pentru a fi atractive şi să reflecte cât mai real elementele puse în discuţie. Metoda utilizării filmului didactic Metoda utilizării filmului didactic impune vizionarea sa dinainte. în special pentru elevii din învăţământul primar. În aceste condiţii a apărut necesitatea practică de folosire a mijloacelor de învăţământ demonstrativ şi intuitiv care să asigure baza perceptivă şi sugestivă pentru realizarea unor lecţii mai atractive. procese sau reproduceri. . harta. Aceste mijloace pot fi utilizate în foarte multe lecţii de geografie fizică. mijloace audiovizuale etc.: planul. . a unei termocentrale.lada cu nisip. Învăţătorul nu poate totdeauna să efectueze lecţia pe baza unor realităţi naturale cu care elevii să ia cunoştinţă în mod nemijlocit. o are percepţia directă a obiectelor şi fenomenelor din mediul natural unde învăţătorul argumentează un adevăr sau altul dirijând observarea acestora. inundaţii. grafic. un model intuitiv fie în stare naturală din mediul geografic înconjurător. . Desenul geografic reprezintă imaginea grafică a cunoştinţelor geografice şi este utilizat pentru înţelegerea fenomenelor şi proceselor din conţinutul lecţiei şi poate fi executat în orice moment al lecţiei. fie material ilustrativ. adică la serviciul diferitelor materiale ilustrative şi mijloace demonstrative care sunt în măsură se redea cu mai multă sau mai puţină fidelitate ansamblul de obiecte şi de fenomene despre care elevii urmează să ia cunoştinţă. fenomenelor şi proceselor în starea lor naturală. cursul apelor de munte. în mişcarea lor naturală: valurile mării. Se va alege secvenţa de lecţie în care va fi proiectat filmul care nu trebuie să depăşească 15 minute. fenomene. c) Demonstraţia prin desenul pe tablă. pentru a se analiza calitatea. accesibilitatea pentru elevi. experienţe etc. va recurge la substituentele realităţii.

1980). conduce spre o finalitate prestabilită. începând de la cele mai simple. Pe plan mintal. în mod gradat. ţinând seama de vârstă şi de capacitatea de înţelegere a elevilor. 1996). . principii. Formarea deprinderilor motrice sau intelectuale. cât şi în excursii (aplicaţiile practice). . din practică. Nicola. trebuie să fie de aşa natură concepute.. . a efectua un exerciţiu înseamnă "a executa o acţiune în mod repetat şi conştient. se vor scrie pe tablă ideile sistematizate paralel cu localizarea pe hartă a elementelor şi fenomenelor observate. Apoi. uneltelor etc. Metoda exerciţiilor are o sferă largă de aplicabilitate. există numeroase feluri de exerciţii. operaţii). c) favorizează dezvoltarea gândirii independente a elevilor de mobilizare a eforturilor proprii. probleme etc. b) înţelegerea de către toţi învăţătorii a locului şi rolului exerciţiilor în ansamblul muncii didactice. ea trebuie folosită la toate clasele. c) calitatea exerciţiilor din manual. chestionar. Exerciţiile. cu orizontul local. încât să solicite în mod complex gândirea elevilor. a altor cărţi şi a hărţilor şi până la probleme de rezolvat cuprinse în manuale sau formulate de învăţător. Astfel. Metoda exerciţiilor Această metodă vizează accentuarea caracterului practic aplicativ al procesului de învăţământ. în funcţie de conţinutul lor. eliminarea situaţiilor de abordare fugitivă sau formală a discutării exerciţiilor. b) asigură fixarea şi consolidarea cunoştinţelor predate elevilor. Exerciţiile geografice sunt prezentate elevilor sub formă de întrebări. observarea în natură. Nu se poate forma o reprezentare sau o noţiune doar printr-o simplă explicare verbală (de ex. pe terenul geografic. noţiunea de râu). Exerciţiul este o metodă care face parte din grupajul metodelor algoritmice deoarece presupune respectarea riguroasă a unor prescripţii (reguli. privind folosirea de către elevi a manualului. precum şi înţelegerea utilităţii geografiei în ansamblul lor. Exerciţiile motrice sunt cele care conduc spre formarea de priceperi şi deprinderi în care predominantă este componenta motrică cum sunt: mărimea aparatelor. 1996). sunt de două categorii: motrice şi operaţionale (I. indicarea lor spre rezolvarea şi urmărirea exigentă de către învăţător la fiecare lecţie. stabilesc relaţii de cauzalitate între fenomenele vizionate. Exerciţiile operaţionale sunt acele exerciţii care contribuie la formarea operaţiilor intelectuale. ci. în vederea găsirii răspunsului corespunzător la o serie de probleme ce se întâlnesc în practică. Poate fi folosită la lecţiile din clasă în cabinetul sau sala specializată. ca şi a celor elaborate de fiecare învăţător. Nicola. Exerciţiul şi algoritmizarea Exerciţiul constituie o metodă didactică fundamentală care se bazează pe acţiuni motrice sau intelectuale ce se repetă relativ identic cu scopul automatizării unor modalităţi sau tehnici de lucru de natură motrică (manuală) sau mintală (I. desenarea semnului convenţional şi apoi identificarea pe hartă. a unei deprinderi" (I. Metode bazate pe acţiune. Valorificarea eficientă a acestei metode depinde de: a) alcătuirea cu responsabilitate a exerciţiilor din manuale. elevii reiau imaginile vizionate. începând cu clasa a III-a. a face un lucru de mai multe ori în vederea dobândirii unei îndemânări. Cerghit.41 După proiecţia filmului se vor face analize şi suprinderea ideilor esenţiale. Aşadar. Desfăşurarea exerciţiilor de geografie în ciclul primar au un rol însemnat şi constă în următoarele: a) contribuie la însuşirea de către elevi a cunoştinţelor în contact cu unele date şi probleme din realitate. prin exerciţii repetate de observare a unor imagini. este posibilă numai prin efectuarea repetată în mod conştient a unor acţiuni motrice sau intelectuale. test geografic. instrumentelor.

. .de evaluare şi verificare. deci. Nicola. . Se disting în cadrul acestei metode două niveluri complementare. . De exemplu. iar reînvăţarea sau dezvăţarea este mai dificilă decât o învăţare corectă. 2. în vederea rezolvării unor probleme tipice şi a asimilării pe această bază a cunoştinţelor. Rotiţi busola spre stânga sau spre dreapta până când nordul de pe cadran ajunge în dreapta acului negru. Elevii trebuie să-şi fixeze în plan mintal componentele şi succesiunea operaţiilor. 3. în stânga apusul). b) după gradul de intervenţie al învăţătorului există exerciţii dirijate (de tip algoritmizat.de observare şi analiză. modelul iniţial de rezolvare a unui exerciţiu este greşit. . făcând-o mai uşoară. cu precizie şi claritate. în dreapta răsăritul.corective. 2. se stimulează atenţia. . Observaţi în zare locul unde cerul ni se pare că se uneşte cu suprafaţa pământului (cu obiectele de pe pământ).42 Adăugând şi alte criterii de ordonare a exerciţiilor. Dacă. se actualizează cunoştinţele necesare rezolvării.de bază (de fixare şi consolidare). 4. . Elevii trebuie să rezolve exerciţiile pas cu pas.de asociaţie.de creaţie (descrieri şi compuneri geografice). respectiv cu determinarea riguroasă a operaţiilor de efectuat şi a succesiunilor specifice). prin repetare şi transfer a tehnicilor de execuţie.recapitulative.aplicative. . notiţe). se predau informaţiile noi. Identificaţi şi enumeraţi obiectele situate pe linia orizontului. 6.. 6. Metoda algoritmizării constă în elaborarea şi aplicarea unor scheme. Metodologia învăţării prin exerciţii semidirijate. se explică şi se demonstrează concret modul de rezolvare a unui model în mod corect. Ne deplasăm în alt loc unde linia orizontului are o altă perspectivă mai îndepărtată. Identificaţi forma liniei orizontului. după Maria Eliza Dulamă (1996). .de exprimare abstractă (lectură. Aşezaţi-vă cu faţa în direcţia nordului. Sau se pot exemplifica exerciţii de orientare cu ajutorul busolei. confuză. c) după funcţiile îndeplinite există exerciţii: . 5. apare o învăţare defectuoasă. exerciţii de observare a orizontului şi a liniei orizontului: 1. . Observaţi componenţa busolei.operatorii (de mânuire). Enumeraţi obiectele care au apărut şi obiectele care au dispărut de la orizont pe parcursul deplasării noastre. Enumeraţi obiectele situate pe linia orizontului în direcţia. de echipă şi frontale. . acestea se mai pot grupa. să exerseze operaţiile conştient pentru a putea să utilizeze mai departe cunoştinţele şi deprinderile însuşite în situaţii noi. se comunică elevilor obiectivele operaţionale cerute în efectuarea exerciţiilor. . precizează că în timpul lecţiei. 4. elaborarea algoritmilor şi aplicarea lor pentru rezolvarea cerinţelor obiectivelor propuse în lecţie (I. 3. 5. de orientare). Urmăriţi modul de funcţionare a busolei. . în spate sudul. 1. pentru a se evita o învăţare mecanică. Indicaţi punctele cardinale în raport de indicaţia busolei şi de poziţia corpului (în faţă este nordul. concomitent cu formarea capacităţilor operaţionale corespunzătoare. 1996). constituite dintr-o succesiune de secvenţe sau operaţii. dar şi dobândirea unor procedee cu caracter în forme noi.de exprimare concretă (desen. Prin exerciţii se asigură însuşirea cunoştinţelor.de iniţiere (introductive sau de acordare). astfel: a) după forma de organizare a rezolvării există exerciţii individuale. semidirijate (semi-algoritmizate) şi exerciţii libere sau autodirijate. Întindeţi o mână lateral..

). învăţătorul trebuie să colaboreze cu profesorii de la alte discipline: istorie şi de limba română. Sunt invitaţi şi alţi factori: solişti vocali. asigură o atmosferă plăcută etc. ape curgătoare. Expoziţia se organizează pe diferite teme: "Comuna noastră". Dintre jocurile ce se pot organiza cu elevii. ape. Metode bazate pe utilizarea textului scris Folosirea manualului.: calcar din Padiş. Reuşita jocurilor geografice presupune. "Rebus geografic". precum şi a regulamentului jocului. forme de relief. studiul costumelor naţionale din zona respectivă. de la munte.43 . Manifestarea trebuie să aibă un caracter cultural-artistic. din depresiuni. locul de defăşurare şi programul de prezentare.). menţionăm: "Harta de contur". de pe litoralul Mării Negre etc.. "Scrierea denumirilor geografice". geografi etc. Elevii grupei câştigătoare vor prima nota (calificativ) maximă. "Oraşul nostru". localităţi după tema aleasă. jocurile geografice constituie una din activităţile instructiv-educative în afară de clasă şi chiar în timpul predării unor noţiuni geografice. părinţi. Materialele colectate se pun în vitrină însoţite de notiţă explicativă (de ex. Prin latura lor instructivă. "Pe cărările patriei noastre" etc. Se dau sarcini elevilor pentru consultarea bibliografiei (învăţarea unor poezii. Jocurile geografice pe hartă sunt reprezentate prin excursiile imaginare pe harta judeţului şi a ţării. a gândirii şi imaginaţiei. colecţionarea unor legende. munţi. . "Din ce direcţie bate vântul?". a temei şi bibliografiei corespunzătoare. Se va indica un itinerariu pe care se vor nominaliza câteva oraşe. selecţionarea soliştilor de muzică populară sau uşoară etc). a dicţionarului geografic şi a altor cărţi . Astfel de jocuri se folosesc mai cu seamă în cadrul activităţilor cercului de geografie şi în excursii. Se pot folosi: harta mută a judeţului sau a patriei. etc. Jocul didactic asigură lărgirea orizontului geografic. De exemplu. bauxită din Munţii Pădurea Craiului. dotat cu premii. Pe peretele din faţa vitrinei se pot afişa: fotomontaje cu vederi color din peisajul românesc. "Călătorii imaginare pe hartă". "Loto geografic". Pentru pregătirea acestor activităţi. granit (granodiorit) din Pietroasa etc. cunoaşterea din timp. ajutând. jocul "Lanţul geografic" este simplu şi uşor de realizat. prin al căror conţinut.). istorici. secţiuni transversale prin relief etc. tehnica jocului: se alege tema (munţi. Serata geografică se planifică de către învăţător încă de la începutul semestrului cu fixarea datei. pot cuprinde concursuri (gen: "Cine ştie câştigă". recitatori. "Lanţul geografic". "Filatelia". la cercetarea geografică. Se pot afişa şi alte materiale: scheme. din Delta Dunării. Jocurile se pot organiza individual sau pe grupe de elevi. localităţi etc. Elevii sunt obligaţi să denumească râuri. însoţit de cadrul festiv adecvat. Expoziţiile geografice Cu elevii clasei a IV-a se pot organiza expoziţii geografice. sub formă de concurs. de la câmpie. tabele. scriitori. . desigur. dezvoltă dragostea pentru frumuseţile patriei. care se pot organiza şi cu elevii clasei a III-a. să caracterizeze aceste obiective geografice citind şi interpretând harta. Jocul didactic folosit în predarea şi învăţarea geografiei Ca metodă activă de însuşire şi consolidare a cunoştinţelor. formaţii de dansuri populare. "Loto geografic" etc. harta în bucăţele etc. pe învăţător în cunoaşterea capacităţii elevilor. Elevii trebuie să descrie. de către elevi. completează pregătirea elevilor şi le sporesc interesul pentru geografie. Seratele geografice Seratele. jocurile contribuie la dezvoltarea spiritului inventiv şi creativ. întâlniri cu invitaţi: arheologi. elevi ai altor clase etc. Fiecare exponat trebuie să fie însoţit şi de explicaţia necesară. a interesului pentru lărgirea culturii geografice. "Concursuri de ghicitori". totodată. În funcţie de cunoştinţele elevilor se vor acorda punctaje.

Activitatea dirijată presupune citirea textului pe secvenţe. a simbolurilor. când se face fixarea cunoştinţelor învăţate. reportaje etc. Prin schema conţinutului de idei de pe tablă. diagrame. având o suită de desene. Rolul acestei metode constă în acţiunea cadrului didactic de a-i introduce pe elevi în tehnica folosirii textului scris. Paralel cu învăţătorul. ilustraţii etc. hărţi mute. note de călătorie. toate acestea.este recomandat (la clasa a III-a şi a IV-a) ca tabla să nu se şteargă în timpul predării lecţiei. pentru completarea planului de studiu. La fel se dau indicaţii cum să se folosească dicţionarul. nuanţată a titlului lecţiei. . în special pentru elevii ciclului primar: .scrierea clară. .).44 Lucrul cu manualul. sau înrudite cu geografia (descrieri. scris în partea stângă). Este metoda care se foloseşte pe toate treptele învăţământului în forme diferite. curiozităţi geografice. grafice. conducând la însuşirea celor predate în clasă într-un procent ridicat. sau de pe planşă. Metoda de lucru cu harta Harta reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de învăţământ legat de specificul geografiei. a ilustraţiilor. elevii continuă această metodă după modelul făcut în clasă. să exprime realitatea obiectului din natură. alte cărţi. . pot face unele legături mai rapide între secvenţele lecţiei pentru realizarea obiectivelor operaţionale. . îl completează. Utilizarea tablei impune mai multe cerinţe. se realizează fixarea cunoştinţelor. Elevului i se cer sarcini de lucru pe materialul gata pregătit după care construieşte răspunsuri. dicţionarul şi alte cărţi cu conţinut geografic. lecturile geografice etc. îngrijită. după planul scris pe tablă asociat cu desenul explicativ de pe tablă.. să-i corespundă desenul explicativ (în partea dreaptă).succesiunea logică a ideilor izvorâte din lecţia care alcătuiesc planul de idei. în cea independentă. elevii îşi notează în caiete conţinutul scris pe tablă. în funcţie de particularităţile de vârstă şi de sursele de informare utilizate. sugestiv. denumirile proprii după ce au fost explicate în prealabil. simplu. În prezent au apărut o serie de caiete didactice care însoţesc manualul. . cu harta. Aceste caiete se verifică periodic. Munca cu manualul este de două feluri: dirijată şi independentă. . .spaţiul tablei să fie proporţionat în aşa fel încât paralel cu conţinutul scris (de ex. schiţele sau desenele care explică şi completează lecţia redactată pe tablă reprezintă un model de organizare a caietului de notiţe al elevului. corectă şi fără prescurtări (care ar putea crea confuzii). inclusiv de predarea ei ca obiect de învăţământ în şcoală.desenul explicativ trebuie să fie clar. clară. Deprinderea de scriere sistematică şi schematizată se formează la elevii mici odată cu activitatea învăţătorului care utilizează tabla oferindu-le în fiecare oră modalităţi diverse de întocmire a conţinuturilor schematice de lecţii cu utilizarea cretei colorate. Se crează mare economie de timp pentru învăţător şi pentru elevi. Folosirea tablei la lecţiile de geografie Tabla constituie unul din mijloacele indispensabile procesului de învăţământ la toate nivelele.se mai scriu pe tablă.scrierea expresivă. noţiunile mai abstracte. întregul conţinut să rămână până la sfârşitul lecţiei. legende. cursivă. elevii percep lecţia în întregime. . definiţiile. explicarea acestuia şi redactarea schiţei pe tablă cu ideile principale. Conţinutul de idei. graficilor şi a hărţilor cu semnele convenţionale corespunzătoare al căror conţinut completează textul scris. semne convenţionale care uşurează munca învăţătorului şi elevului. constituie un sistem de acţiuni prin care se urmăreşte formarea priceperilor şi deprinderilor necesare în vederea utilizării corecte şi eficiente a manualelor şi a altor cărţi ca surse de informare. . a desenelor.

sate) se vor indica după semnul convenţional şi nu unde este scrisă denumirea care ocupă o suprafaţă mai mare. sau o activitate didactică desfăşurată în clasă. a evoluţiei în timp a elementelor şi fenomenelor geografice. Alte cerinţe de lucru cu harta sunt: . Trebuie să dirijăm atenţia elevilor spre observarea şi stabilirea legăturilor între diferite obiecte şi fenomene geografice care sunt de două feluri: de ordin topografic şi. de ordin logic. ori în teren. conduc la o cunoaştere a conţinutului hărţii. suprafaţă. la est etc. Trebuie formată deprinderea la elevi de a localiza pe hartă. După identificarea pe hartă a elementelor solicitate. Într-un text geografic. a întinderii şi repartiţiei spaţiale. expunere şi instruire geografică. densitate.aşezările (oraşe. Elevii trebuie învăţaţi să identifice tipul hărţii. Obiectele şi fenomenele din natură sunt reprezentate pe hartă prin semne convenţionale în plan. izolinii etc. să descifreze legenda. o imagine simultană şi sugestivă a conţinutului geografic. în sensul direcţiei de curgere a râului. relaţia dintre formele de relief şi etajele de vegetaţie. micşorată la scară convenţională şi generalizată a suprafeţei terestre pe un plan pe care este redată repartiţia spaţială a diferitelor elemente naturale şi social-economice de pe un anumit teritoriu sau de pe întreaga planetă. cursurile repezi şi cu cascade ale râurilor şi defileele acestora se formează în zona de munte. legături simple între două obiecte: oraşul Arad este situat pe malul Mureşului în vestul ţării. termocentralele de la Rovinari şi Turceni sunt amplasate în apropierea bazinului carbonifer Motru-Rovinari etc. de munte). respectiv.45 Harta geografică este o reprezentare grafică. adică de la izvor către vărsare. respectând o poziţie favorabilă observării de elevi. ca privite de la înălţime. în orizontul local.indicarea corectă a râurilor. se aşează în stânga hărţii iar localizările vor fi făcute cu ajutorul unui indicator. în loc de: mai sus. grad de fragmentare. mai la sud. pe când harta oferă dintr-o singură privire. Harta redă elementele din natură în mod convenţional şi intuitiv cu ajutorul semnelor convenţionale care pot fi de mai multe tipuri: culori. A citi harta înseamnă a cunoaşte mai întâi semnele convenţionale. datorită pantei mari şi rocilor dure. să citească şi să interpreteze harta. Harta murală trebuie totdeauna raportată la hărţile din manual şi atlas. lungime. Legăturile de ordin logic indică relaţiile de interdependenţă. . . Utilizarea hărţii în activitatea didactică. să localizeze pe hartă elementele din conţinutul lecţiei. De ex. plop. Harta constituie principalul mijloc de informare.. amplasat la "poarta" Deltei Dunării etc. cifre. sau în excursii şcolare. haşuri. mai la dreapta etc. Tulcea este port la Dunăre. de reciprocitate care există între diverse fenomene fizico-geografice sau economico-geografice.. oferă posibilitatea de a le descrie după caracteristicile lor: altitudine. cunoaştere. Citirea şi interpretarea hărţii sunt laturi ale aceluiaşi proces şi numai luate împreună. să se identifice elementele şi fenomenele geografice reprezentate pe hartă. orientare în teren. simboluri geometrice. ca de pildă: zăvoaiele formate din salcie. iar cu ajutorul lor. tot harta. litere. cercetare. această etajare este dată şi de etajele climatice care sunt influenţate tot de dispunerea treptelor de relief (climat de câmpie. Legăturile de ordin topografic sunt cele mai simple şi se referă la reprezentarea pe hartă a elementelor geografice care sunt redate şi intuitiv. Harta constituie cel mai important material didactic utilizat în predarea-învăţarea geografiei. A interpreta harta înseamnă a înţelege relaţiile dintre obiectele şi fenomenele reprezentate pe hartă prin semnele convenţionale şi a le explica potrivit cerinţelor obiectivelor operaţionale din lecţia dată.localizarea elementelor se face după punctele cardinale: mai la nord. descrierea şi explicarea elementelor şi fenomenelor geografice se face în mod succesiv conform evoluţiei lor. cerute de o anumită lecţie. sau mai concret. . mai jos. răchită se află de-a lungul apelor curgătoare. de deal şi podiş.

etc. reduse la scară. Retroproiectorul şi diascolul pot fi folosite la toate tipurile de lecţii şi în oricare din momentele lecţiei. termometru de maximă (gradat de la -30 la +50 oC). aspectomat). ca loc de organizare a procesului de învăţământ. indicatorul meridianului şi paralelei locului etc. . deoarece pot fi văzute de întreaga clasă. unde elevii sunt mobilizaţi să răspundă la ele. alte materiale ajutătoare. în principal. pluviometrul. scheme şi chiar întrebări. retroproiector. cât şi în cadrul activităţilor extraşcolare. mai ales la lecţiile de fixare şi consolidare. pe Dunăre sau râuri etc. călătorii imaginare (pe drumuri. inclusiv cele ce sunt mai greu accesibile în realitatea înconjurătoare. O condiţie esenţială pentru eficienţă este localizarea celor observate pe diapozitive. . cu un bazin hidrografic (care foloseşte şi studiilor de hidrologie) şi. termometre pentru măsurarea temperaturii solului. activităţi independente. apoi harta mută. barometrul aneroid. Folosirea terenului geografic în predarea geografiei are multiple aspecte metodicodidactice şi ştiinţifice pozitive în însuşirea activă şi temeinică de către elevi a cun geografice. hărţi executate de elevi etc.să permită observarea. sectorul de geomorfologie. terenul geografic trebuie să îndeplinească următoarele sarcini metodico-didactice: . Terenul se poate realiza în mai multe sectoare. Pe folie învăţătorul poate desena din timp obiecte geografice. gradate de la +55o la o -35 C. sectorul pentru măsurarea mărimilor. Cabinetul sau sala specializată trebuie să conţină hărţi. Diapozitivele şi foliile geografice Retroproiectorul este un aparat care ne prezintă pe ecran: fotografii. eclimetrul. termometrul de minimă cu alcool (gradat de la -45 la +45oC). sectorul de hidrologie marină. cum ar fi: platforma meteorologică. . un teren pentru modelare naturală.). unde se pot studia. aparate de proiecţie (epidiascol. Platforma meteorologică trebuie să cuprindă: termometre obişnuite. La clasă se pot utiliza hărţile din manual şi din atlasul şcolar. Pentru a-şi îndeplini utilitatea ştiinţifică. fiindcă pot fi arătate în număr mare. diagrame şi grafice comparativ şi chiar schema lecţiei. În cabinet se pot organiza numeroase activităţi atât în cadrul orelor propriu-zise. . Terenul geografic Fiecare şcoală trebuie să aibă un teren geografic din care nu trebuie să lipsească platforma meteorologică. o ladă cu nisip. Platforma geomorfologică cuprinde.să se coreleze şi să se acopere un număr cât mai mare de lecţii pe parcursul claselor IIIVIII. analiza şi experimentarea unei arii cât mai largi de fenomene şi procese din natură. planşe. girueta şi anemometrul.să se axeze într-o măsură însemnată pe elementele şi fenomenele geografice din orizontul local şi apropiat. diferite fenomene.să contribuie la formarea unui sistem de priceperi şi deprinderi de cercetare ştiinţifică şi investigaţie independentă la elevi. pe căi ferate. cât şi pe acelea ale fotografiilor. eventual. Diapozitivele întrunesc atât avantajul tablourilor. roza vânturilor.46 Procedeele de lucru cu harta sunt numeroase şi diferite: utilizarea ilustraţiilor. chiar calculator. o mică bibliotecă de specialitate. higrometrul cu fir de păr. seratele se pot organiza aici etc. astfel încât fenomenele însuşite la ora de clasă să-şi găsească o corespondenţă cât mai bună în realitatea din orizontul local sau în fenomenele studiate pe terenul geografic. . etc. educativă şi formativă. dintre care menţionăm: indicatorul stelei polare. tablouri în culori sau alb-negru. sectorul orizontului local. Punctul astronomic cuprinde: o serie de dotări şi aparatură. ceas solar. heliograf. gnomon. Sectorul de hidrologie marină cuprinde macheta bazinului Mării Negre şi macheta unui bazin oceanic. psihrometrul şi higrometrul. Cabinetul de geografie sau sala specializată Principala funcţie a cabinetului o constituie funcţia didactică. harta în bucăţele. scheme.

. După locul de desfăşurare. dezvoltarea temei acasă. studiul individual. dobândirea inductivă.2. efectuarea temelor. excursii. 6. pe calea unei activităţi intenţionate. modelul Gagné. cercurile pe materii. observaţiile în natură. concursuri etc.forme de organizare a activităţii instructiv-educative extraclasă (activităţi de club. învăţarea prin expunere. nivelul de pregătire al elevilor. În acest ansamblu al formelor de lucru. FORME DE ORGA ŞI DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢII DIDACTICE -LECŢIA Pentru realizarea integrală şi eficientă a procesului instructiv-educativ este necesar un sistem cât mai cuprinzător al formelor sale de desfăşurare. prin excursii. . drumeţii. studiul manualului. în atelier. Activitatea va fi dirijată în vederea formării priceperilor şi deprinderilor de lucru cu reprezentările la scară şi de aplicare a cunoştinţelor pe tot parcursul şcolarităţii. Didactica generală precizează următoarele tipuri şi variante de lecţii . lecţia are un rol important. Ionescu. Ionescu. turism. I. varianta clasică. pe lot. utilizarea mijloacelor de învăţământ. lecţia. meditaţiile şi consultaţiile. .forme de organizare a ativităţii instructiv-educative în şcoală (în clasă şi în afara ei). o formă a procesului de învăţământ prin intermediul căreia o cantitate de informaţii este percepută activ de elevi. utilizarea mijloacelor de învăţământ. căi de comunicaţie. strategiile de lucru de care dispune învăţătorul. mijloacele de învăţământ. cu autoreglare. studiul individual. învăţarea prin recenzare. vizite. învăţarea independentă. vizita. obiective industriale etc. modelul Gagné.lecţia combinată cu variantele: lecţie introductivă în capitol. Ionescu. lucrări practice la colţul naturii şi la punctul geografic. formele de lucru pot fi grupate astfel: . Formele de lucru pot fi: .lecţia de dobândire cu variantele: clasică. activitatea în cabinete şi laboratoare. Există mai multe definiţii ale lecţiei în funcţie de anumite criterii (conţinut. la colţul viu. prin muncă independentă.activităţi frontale (lecţia. lecţia este definită ca unitate didactică fundamentală. utilizarea manualului.lecţia de formare de priceperi şi deprinderi cu variantele: clasică. mod de organizare). . complexitatea conţinutului.activităţi individuale (munca independentă. Sectorul orizontului local este format din planurile machetă ale şcolii. locul lecţiei în sistem etc. vizionări de spectacole etc. constituind principala formă de activitate a relaţiei învăţător-elev. organizare). de cercuri. elaborarea compunerilor şi a altor lucrări scrise şi practice. vizite. 1992). provocând în sfera bio-psihică a acestora o modifică în sensul formării dorite (M. dar şi factorii variabili care determină variantele fiecărui tip de lecţie. localităţii. detaliile reliefului. combinarea mai multor etape.47 Sectorul de apreciere a mărimilor poate cuprinde următoarele: stâlpi pentru aprecierea diferitelor dimensiuni verticale.). Chiş. sistematice. lecţie introductivă. munca în grup. vizionarea de spectacole etc. efectuarea unor desene şi scheme. strategie. în cabinet. într-un timp determinat. Prin intermediul lecţiei se asigură predarea-învăţarea sistematică a conţinutului unei discipline şi realizarea obiectivelor acesteia. TIPURI FUNDAMENTALE DE LECŢII Drept criteriu în stabilirea tipurilor de lecţii este considerat obiectivul fundamental urmărit. lectura suplimentară. Robu. activitatea în cabinete sau sala specializată. studiul în bibliotecă etc. evaluare. timp.). hidrografia. excursia. 1995).) (M. teme pentru acasă. Factorii variabili: obiectul de învăţământ. V.). fiecare lecţie purtând numele acestui obiectiv (M. munca în laborator. activităţi independente. Dar operaţia de clasificare a lecţiilor impune luarea în considerare atât a factorului constant (obiectivul fundamental-cel care determină tipul lecţiei). varianta alternarea predării cu fixarea. rezolvarea de probleme şi exerciţii. 1992). conţinut. . Privită ca o sinteză a elementelor sistemului de instruire şi educare (obiective.

PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE Proiectarea-conţinut. Obiectivele afective. Aceste tipuri de lecţii sunt considerate ca modele orientative care pot fi modificate şi nu ca tipare rigide în desfăşurarea lecţiei. timpul de instruire. de comparare.lecţii de achiziţionare de noi informaţii. potenţialul lor de dezvoltare. de citire şi interpetare a hărţii. formativ. educativ (stimularea dorinţei de a cunoaşte şi de a aprecia frumuseţile naturale ale ţării noastre). curiozitate pentru aflarea noutăţilor. b) Cunoaşterea resurselor şi a condiţiilor de desfăşurare a procesului didactic presupune cunoaşterea condiţiilor didactico-materiale.lecţii de repetare şi sistematizare a cunoştinţelor.lecţia de verificare şi evaluare cu variantele: clasică. În studii şi articole de multe ori scopul este adesea asimilat cu obiectivul "central". . rezolvând corect toate sarcinile de învăţare. noţiunile fundamentale (pentru proiectarea fiecărei lecţii). la ierarhizarea şi structurarea lor. verificare orală sau prin calculator. a modalităţilor de evaluare a rezultatelor obţinute. alteori corespunde celor trei dimensiuni ale procesului de învăţare. timpul de parcurgere (pentru proiectarea anuală). algoritm. de generalizare. Obiective psiho-motorii: să folosească corect instrumentele de lucru (şablon. Realizarea proiectării didactice conţine mai multe grupe de procese şi operaţii. să explice. Obiectivele operaţionale sunt: să descrie. se definesc patru tipuri de lecţii: .lecţia de recapitulare şi sistematizare cu variantele: clasică. strategiile didactice specifice. TIPURI ŞI FORME DE ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE În funcţie de sarcina didactică dominantă. . se stabilesc elementele esenţiale. strategiilor de predare-învăţare. îmbrăcând forma idealului educaţional. obiective operaţionale au un caracter concret şi sunt realizabile în situaţii specifice de învăţare. lucrări scrise sau combinate. etape. . să exemplifice. analiză.3. să elaboreze o compunere etc. pentru activitatea independentă. c) Organizarea şi pregătirea conţinutului instructiv-educativ presupune delimitarea şi ordonarea capitolelor. sinteză. utilizarea mijloacelor de învăţământ. grupe). în raport cu obiectivele operaţionale. în această etapă se precizează tipurile de învăţare. să participe pe tot parcursul lecţiei. el fiind informativ. teme practice. înţelegere. precum şi a relaţiilor dintre acestea. formativ (dezvoltarea capacităţilor de observare. scopurile şi obiectivele educaţionale. de analiză. subcapitolelor. să argumenteze. prezentate în programele şcolare. structură. cele de interacţiune didactică. prin lucrări practice. excursii. Scopul lecţiilor poate fi: informativ (dobândirea unui sistem de cunoştinţe despre ce trebuie învăţat: ex.48 . evaluare). teste docimologice. un fel de "algoritm". temele şi lucrările pratice. înălţime. prin fişe sau exerciţii. atitudinale: să manifeste interes. d) Stabilirea activităţilor de predare-învăţare prin care se urmăreşte în mod deosebit activitatea de învăţare a elevilor. "fundamental". limite. se observă clasele de obiective cognitive (cunoaştere. Aceste etape sintetizate sunt: a) Precizarea obiectivelor educaţionale Literatura de specialitate oferă mai multe orientări cu privire la finalităţile educaţiei. Proiectarea activităţii didactice include un ansamblu de operaţii de elaborare anticipată a obiectivelor. culori) pentru realizarea de hărţi. educativ. e) Modalităţi de evaluare a rezultatelor obţinute prin care se stabilesc conţinuturile probelor de evaluare. se organizează conţinutul pe sisteme de lecţii. de scopul didactic fundamental. obiective specifice diferitelor obiecte de învăţământ. Obiectivele generale cuprind domenii şi tipuri de schimbări în concordanţă cu finalităţile învăţământului în general şi ale unui ciclu în special). aplicare. 6.. nivelul de pregătire al elevilor. Carpaţii Meridionali-aşezare. vizite. temelor. lecţia sinteză sau schemă. metodele şi formele de evaluare adecvate. să localizeze. de concretizare. exerciţiile. se selectează şi se ordonează ideile.

pentru verificarea şi evaluarea rezultatelor şcolare. ORIZONTUL LOCAL-LABORATOR NATURAL DE APLICAŢII PRACTICE Orizontul local cuprinde o suprafaţă sau unitatea teritorială din preajma unei localităţi rurale sau urbane unde elementele cadrului geografic natural se îmbină cu componentele social-economice. Marele geograf G. Important este ca efectuarea acestor lucrări independente. În sensul celor precizate distingem patru activităţi independente: a) Activitate independentă. întregului proces de învăţare. excursia geografică etc. menţionăm: . b) Activitatea independentă. priceperilor şi deprinderilor. Cu cele văzute în apropiere măsurăm tot ce aflăm despre ale ţării". a căror funcţie principală este îmbogăţirea experienţei elevilor cu noi informaţii şi cu noi cunoştinţe. trăiri emoţionale şi sentiment de ataşament ale copiilor faţă de locurile natale. Conţinutul activităţii independente poate fi variat şi depinde nu numai de scopul lecţiei. constituind locul cel mai eficient pentru exemplificare şi experimentare. .. . vizita geografică.întocmirea de albume cu vederi din ţară şi din oraşul natal. precum şi depistarea eventualelor "lipsuri" în cunoaştere sau învăţare a celor predate la clasă. pentru a se convinge de exactitatea cunoştinţelor pe care le posedă elevii. cu reducerea corespunzătoare a dimensiunilor. corectitudinea însuşirii acestora. drumeţia. al satului sau oraşului. de obiectivele urmărite.fixarea punctelor cardinale pe caiet sau pe maculator. în vederea antrenării elevilor la repetarea şi sistematizarea cunoştinţelor.citirea unor lecturi geografice în vederea povestirii lor.lecţii de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare. Aceste activităţi sunt menite să furnizeze informaţii necesare "reglării" şi "ameliorării" activităţii didactice. Desfăşurarea activităţilor cu elevii în orizontul local accesibilizează trecerea de la gândirea concretă la cea abstractă şi invers. Orizontul local constituie "laboratorul geografic" cel mai fidel unde elevii intră în contact cu lumea reală a obiectelor şi fenomenelor. pentru consolidarea acestora. respectiv omul şi activitatea sa. c) Activităţi independente. Mihăilescu a afirmat: "Orizontul local este unitatea de măsură a tuturor fenomenelor geografice. oraş sau împrejurimi. cu prezentarea momentelor mai importante. la intuiesc la "faţa locului" însuşindu-şi fondul corect de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice despre lumea înconjurătoare.să răspundă în scris. c) Munca independentă pentru consolidarea cunoştinţelor. Dintre multitudinea de teme (subiecte) ce pot fi date ca muncă independentă. Vâlsan afirma despre orizontul local: "orizontul local este cea dintâi patrie a copilului. la întrebările de pe tablă sau de pe fişele de lucru. menită pregătirii elevilor pentru achiziţionarea de noi cunoştinţe. desenarea pe caiet a planului unor obiecte. din Europa etc. . în vederea cunoaşterii efectelor activităţilor desfăşurate pentru perfecţionarea procesului instructiveducativ.1.". . al casei părinteşti.întocmirea planului clasei şi al şcolii. ACTIVITĂŢI DIDACTICE EXTRAŞCOLARE Aceste activităţi cuprind: orizontul local. cu privire la orizontul şi linia orizontului. Se realizează stări afective. 8. .lecţii de aplicare în practică a cunoştinţelor pentru formarea priceperilor şi deprinderilor. Achiziţionarea de noi cunoştinţe se realizează prin: a) Munca independentă pregătitoare pentru predarea de noi cunoştinţe. . . Geograful V. ci şi de formele şi metodele folosite în cadrul acestei activităţi. să fie controlată de învăţător. b) Munca independentă pentru dobândirea de noi cunoştinţe şi formarea priceperilor şi deprinderilor noi. centralizarea informaţiilor dobândite până în momentul respectiv şi de ridicare la niveluri mai înalte de abstractizare şi generalizare.. de aplicare în practică a cunoştinţelor pentru formarea priceperilor şi deprinderilor. pentru înţelegerea cauzalităţii fenomenelor şi evoluţia lor în timp.descrierea unor excursii făcute cu elevii în sat. date la elevi.49 . d) Activităţi independente.

. plante şi animale. studiu ecologic al mediului înconjurător etc. munte. de a aplica în practică cele învăţate în lecţii. punctele cardinale. Drumeţiile ca şi vizitele şi excursiile se organizează cu răspundere după planificare tematică. cât şi într-un loc mai înalt cu deschidere largă (deal. trezirea interesului lor faţă de conţinutul sau fondul de probleme ce urmează a fi studiate. .3. pentru formarea noţiunii de orizont. Vizita se organizează. DRUMEŢIA Drumeţia reprezintă forma de deplasare de scurtă durată pe distanţe mici. de a ilustra şi exemplifica în mod concret achiziţiile teoretice. numărul de elevi şi vârsta acestora şi a scopului urmărit. observaţiile vor urmări linia orizontului atât într-un loc jos cu vizibilitate limitată. monument istoric. Aceste reprezentări geografice se pot realiza şi în cadrul activităţilor didactice extraşcolare cum sunt: drumeţia. pe jos care se desfăşoară în orizontul local. aşezările omeneşti. mijloace de orientare în spaţiu) impune deplasarea cu elevii în orizontul local din preajma şcolii pentru a se realiza imaginea. conţinutul corect. priceperile şi deprinderile. câmp deschis) pentru ca prin exerciţiu comparativ să definească noţiunea de orizont în mod corect şi convingător. precizându-se foarte clar şi concret scopul propus. Anterior deplasării cu elevii la locul vizitei. precum şi alegerea perioadei de desfăşurare. . ape.documentarea asupra locului vizitei.documentarea prealabilă. Realizarea acestor activităţi didactice trebuie să respecte etapele următoare: . fie în localitatea natală. Aplicaţiile practice se pot realiza la fiecare temă: formele de relief. linia orizontului. pentru a observa cu atenţie exponatele unui muzeu. concret şi durabil al noţiunilor respective. legăturile cauzale dintre ele. . excursia. Drumeţia este categorisită astfel: drumeţie introductivă (sau preliminară). VIZITA GEOGRAFICĂ Constituie o acţiune cu caracter instructiv-educativ de deplasare pentru a cunoaşte la faţa locului o localitate. 8.precizarea obiectivelor.. . Se vor face observaţii în mod comparativ pentru a se scoate în evidenţă trăsăturile comune. . elemente ale vremii şi climei. drumeţia finală ce se organizează după încheierea predării unei teme sau capitol. învăţătorul trebuie să parcurgă aceleaşi etape: .desfăşurarea activităţii. De ex. Importanţa ei constă în aceea că învăţătorul dirijează observaţiile copiilor asupra comportamentelor mediului înconjurător. . făcându-i să urmărească cu interes poziţia. o rezervaţie naturală etc. fie la unul din obiectivele înscrise pe traseul unei excursii.proiectarea şi selectarea itinerariului de parcurs.50 Odată cu primele reprezentări şi noţiuni geografice cuprinse în capitolul "Noţiuni de orientare" (orizontul. o instituţie. ce se organizează înainte sau la începutul unor teme sau capitole şi urmăreşte pregătirea iniţială a elevilor. drumeţia organizată în vederea comunicării sau dobândirii de noi cunoştinţe ce asigură condiţiile necesare efectuării unor lecţii cu acest scop.desfăşurarea vizitei propuse. .vizitarea în prealabil de către învăţător în unitatea care va fi vizitată pentru a se comunica data şi ora sosirii grupului.încheierea prin evaluarea şi valorificarea cunoştinţelor acumulate. evoluţia şi diversitatea sau specificul acestora. . vizita. dar şi cele diferite care definesc elementele geografice. .evaluarea rezultatelor vizitei.colaborarea cu administraţia unităţii de vizitat pentru desemnarea unor persoane competente care să îndeplinească rolul de ghid. cu scopul de a consolida şi fixa cunoştinţele.stabilirea scopului şi a obiectivelor urmărite. .

FUNCŢIILE VERIFICĂRII ŞI ALE EVALUĂRII Sinteza funcţiilor fundamentale ale verificării şi evaluării (I.. a hărţilor mute. realizarea de machete etc.funcţia de diagnosticare a activităţii desfăşurate prin cunoaşterea factorilor şi a situaţiilor care au condus la rezultatele constatate. ca de exemplu exerciţii de completare a textelor lacunare. .oferă un feed back operativ Evaluarea cuprinde următoarele forme: evaluarea iniţială (la începutul unui program de instruire. evaluarea continuă sau formativă (care cuprinde următoarele modalităţi: observarea. 1993). chestionarea orală. se face prin examinări orale. evaluarea are efecte pozitive. unde nu există altă situaţie. autoevaluare etc.51 Vizitele geografice folosite ca lecţii au o mare importanţă în instruirea şi educarea elevilor. evaluarea prin probe practice. 1994): .). de motivare. cu resursele utilizate sau cu rezultatele anterioare (I. de stimulare ("întăriri pozitive". chestionarea orală. . PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SIMULTAN Activitatea instructiv-educativă se organizează simultan cu două şi/sau mai multe clase. forma des folosită este testul docimologic. în şcolile unde nr. probele scrise.T.pentru elevi. EVALUAREA A evalua rezultatele şcolare înseamnă a determina în ce măsură au fost realizate obiectivele procesului instructiv-educativ şi eficienţa strategiilor didactice folosite.). Evaluarea este definită ca un proces complex de comparare a rezultatelor activităţii instructiv-educative cu obiectivele planificate. probe practice etc. 8. c) excursii cu obiective mixte pe itinerarii mai mari (ca distanţă şi timp). la şcoală. b) excursii pentru cunoaşterea anumitor obiective social-economice şi culturale din peisajul geografic. recomandarea este să fie grupate clasele a I-a cu a III-a şi a IIa cu a IV-a.funcţia de constatare şi apreciere a rezultatelor şcolare.1. Radu. . elevilor este mic. etapa a doua este desfăşurarea excursiei şcolare iar etapa a treia constă în evaluarea excursiei în clasă. evaluarea sumativă sau cumulativă (de la sfârşitul unui capitol sau de perioadă şcolară-semestru.clarifică şi consolidează cunoştinţele acumulate care sunt sistematizate. excursiile pot fi: preliminare şi finale. probe scrise sau practice). ciclu de învăţământ. Prin lecţiile-excursie se asigură stimularea dorinţei de curiozitate de a descoperi noi fenomene şi elemente. evaluarea prin probe scrise. După indicaţia pedagogică. pedagogice: . probe practice ca realizarea unor mulaje. EXCURSIA GEOGRAFICĂ Este cunoscută importanţa şi valoarea instructiv-educativă a excursiilor geografice. Jinga. Funcţiile specifice.4. în funcţie de conţinutul obiectivelor propuse excursiile pot fi: a) excursii pentru cunoaşterea componentelor naturale ale peisajului geografic. toate clasele intră în simultaneitate. dictări şi compuneri geografice. se face legătura dintre teorie şi practică. ce contribuie la dezvoltarea simţului de observaţie a elevilor.funcţia de predicţie (prognosticare). 9. de prevedere a desfăşurării activităţii în secvenţele urmărite. completarea tabelelor etc. Ca metode de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare enumerăm: observaţia curentă. apreciat ca o probă complexă dar se utilizează şi probe scrise. a interesului pentru studiul geografiei ţării şi a capacităţii de înţelegere a realităţii înconjurătoare. Din punct de vedere didactic. modelarea din plastilină. an. teste de cunoştinţe. dar şi în orientarea profesională a acestora pentru viitor. Organizarea excursiei geografice necesită trei etape: Prima etapă constă în pregătirea teoretică a excursiei. . În condiţiile grupării claselor I-a şi a III-a este ideală din următoarele motive: .

lecţii în care la o clasă are loc dobândire de cunoştinţe.52 gruparea unei clase mici cu o clasă mare dă posibilitatea învăţătorului să afecteze mai mult timp muncii directe cu clasa mică.lecţii în care la o clasă se învaţă cunoştinţe noi. - .un alt avantaj este continuitatea la aceleaşi clase a învăţătorului. În special la clasa I-a. iar la cealaltă se consolidează sau se recapitulează cunoştinţele învăţate anterior. elevii au nevoie de mai mult sprijin. . în primul semestru. care nu are formate deprinderile de muncă independentă. iar la cealaltă alt tip de lecţie.lecţii de formare de priceperi şi deprinderi (consolidare) sau de recapitulare la ambele clase. . din partea învăţătorului pentru a se adapta în regimul şcolar. Tipurile de lecţii în condiţiile activităţii simultane: . .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful