Sunteți pe pagina 1din 17
FACULTATEA DE INSTALAŢII TURBINE EOLIENE 2011

FACULTATEA DE INSTALAŢII

TURBINE EOLIENE

2011

Capitolul 2

Turbine eoliene

2.1 Generalitati Morile de vânt datează de mai mult de 2000 de ani. Acestea au fost utilizate în principal pentru măcinatul cerealelor și pentru pomparea apei. Un exemplu mai recent, sunt morile de vânt olandeze, care au apărut în diferite variante şi au fost construite în număr mare în secolul al 17 și 18 în Europa. O altă dezvoltare memorabilă a secolului 19 a fost Moara de Vest, găsită în zonele rurale din Statele Unite ale Americii. Construcțiile moderne de convertori de energie eoliană au fost dezvoltate în anii 1920, dar doar inainte de anii 80 s-a găsit interes profesional ca o cerere proeminentă a energiilor regenerabile. Din punctul de vedere al fluidului trebuie să distingem convertoarele de energie eoliană cu rotor cu forță de tragere de cele cu rotor cu forță dinamică. In timp ce rotoarele cu forță de tragere utilizează direct presiunea vântului și obtin o eficiență scazută de ordinul 0,1…0,2, rotoarele cu forță dinamică dezvoltă valori considerabil mai mari limitate la aproximativ 0,59. O teorie adecvată a fost publicată la inceputul secolului 19 (Joukowski 1907). Turbinele eoliene moderne sunt în mare parte construite ca maşini cu funcționare rapidă cu ax orizontal pe direcţia vântului şi de preferinţă cu elice cu 3 pale. Condiţiile de funcţionare nominale au crescut în mod constant, astfel că puterea instalată medie pe o unitate este în prezent mai mare de 1.700kW. Pentru Parcurile eoliene offshore evaluările sunt de până la 6.000kW și sunt în stadiul de pilot.

2.2. Bazele conversiei energiei eoliene

2.2.1. Coeficientul de putere și conversia puterii Din expresia energiei cinetice, puterea conţinută în vântul care trece prin aria A, cu viteza V 1

Capitolul 2 Turbine eoliene 2.1 Generalitati Morile de vânt datează de mai mult de 2000 de

(2.1)

ρ - este densitatea specifică a aerului care depinde de presiune şi umiditate, pentru calcule practice se poate presupune ρ ≈ 1.2kg/m3. A - este suprafața circulară de trecere a curenților de aer pe direcția axială a turbinei. Puterea mecanica folosita se obtine prin inmultirea cu un coefficient de putere c p :

Capitolul 2 Turbine eoliene 2.1 Generalitati Morile de vânt datează de mai mult de 2000 de

(2.2)

In cazul unui current de aer omogen a carui viteză inainte de a ajunge in planul turbinei este

  • v 1 sufera o modificare ca urmare a conversiei acestuia ajungând la o viteză v 3 in spatele turbinei, a se vedea Fig. 2.1.

Fig. 2.1. Model fluid idealizat pentru un rotor al unei turbine eoliene (Betz) O teorie simplificată

Fig. 2.1. Model fluid idealizat pentru un rotor al unei turbine eoliene (Betz)

O teorie simplificată susține că in planul palelor viteza ajunge la o valoare medie

  • v 2 =(v 1 +v 3 )/2. Pe această bază Betz [Bet26] a demonstrat printr-un calcul simplu că puterea

utilă maximă este obţinută pentru v 3 / v 1 = 1 / 3, în cazul în care coeficientul de putere devine

  • c p = 16/27 ≈ 0, 59.

In realitate turbinele eoliene afișează o valoare maximă a coeficientului c p,max =0,4…0,5 datorită pierderilor (pierderi la pornirea palelor, pierderi datorita profilelor palelor). Pentru a determina puterea mecanică disponibilă pentru generatorul electric,(pompa) expresia (2.2) trebuie să fie înmulţită cu eficienţa trenului de rulare, ţinând cont de pierderile în lagăre, cuplaje si in cutiile de viteze. Un parametru important al rotoarelor eoliene este raportul vitezei periferice λ, care reprezintă raportul dintre viteza pe circumferinţa palelor şi viteza vântului.

Fig. 2.1. Model fluid idealizat pentru un rotor al unei turbine eoliene (Betz) O teorie simplificată

(2.3)

  • D – este diametrul exterior al palelor si W este viteza unghiulara a rotorului. De remarcat

este ca viteza de rotatie n (data conventional la puterea -1) este legată de W prin s -1

W=2pn/60.

Considerand ca in sistemul rotativ puterea este produsul dintre cuplul T si viteza unghiulara W (P=T*W), coeficientul cuplului c T poate fi extras din coeficientul de putere.

Fig. 2.1. Model fluid idealizat pentru un rotor al unei turbine eoliene (Betz) O teorie simplificată

(2.4)

Cuplul conectat cu puterea conform relatiei (2.2) este:

Fig. 2.1. Model fluid idealizat pentru un rotor al unei turbine eoliene (Betz) O teorie simplificată

(2.5)

De observant este ca cuplul variază cu pătratul vitezei vântului v 1 iar puterea variază cu viteza vântului la puterea a treia.

Figura 2.2 arată caracteristici tipice c p (l 1 ) pentru diferite tipuri de rotor. In afară de valoarea maximă constantă în funcţie de cifra Betz, figura indică o curbă revizuita cp (Schmitz), care ia in calcul abaterea din aval, de la direcţia axială a debitului de aer. Diferenţa este notabilă în regiunea cu viteză mai mică, așa cum a fost calculată de Schmitz şi, înainte de, Glauert.

Împreună cu Fig. 2.3 indicând caracteristici asociate C T (λ), este de ințeles preferinţa actuală pentru rotoare cu trei pale rotoare și cu ax orizontal. Aşa-numitele turbine cu funcţionare rapida cu 3, 2 sau o pală, afisează valori mai mari ale lui

  • c p , în timp ce curbele c T indică un cuplu slab la pornirea turbinelor cu funționare rapidă. Din moment ce rotoarele cu una şi două pale sunt problematice cu privire la variaţiile cuplului şi a zgomotului, rotoare de trei pale sunt în prezent predominante în toate sistemele

moderne de energie eoliană. Rotoarele sunt în mod normal, concepute la valorile λ A =

5. .

8.

.

Împreună cu Fig. 2.3 indicând caracteristici asociate C (λ), este de in ț eles preferinţa actuală

Fig. 2.2 Coeficientul tipic de putere pentru diferite tipuri de rotoare in functie de raportul vitezei periferice l.

Fig. 2.3 Coeficientul cuplului pentru diferite tipuri de rotoare cu ax orizontal 2.2.2 Puteri si Cuplu

Fig. 2.3 Coeficientul cuplului pentru diferite tipuri de rotoare cu ax orizontal

2.2.2 Puteri si Cuplu Proprietăţile principale ale rotorului rezultă din forţa de ridicare şi forta de tragere a unei pale cum este descrisă de teoria palelor. Să lăsăm o pală de adâncime t şi lăţime b să fie supusă vitezei vântului v 1 , a se vedea Fig. 2.4.

Fig. 2.3 Coeficientul cuplului pentru diferite tipuri de rotoare cu ax orizontal 2.2.2 Puteri si Cuplu

Fig. 2.4 Coeficientul c A (a) de ridicare si c w (a) de tragere peste unghiul palei de profile specifice.

În funcţie de unghiul de atac a între direcţia vântului şi profilul palei, forţa de ridicare F A şi forța de tragere F W sunt:

normală pe direc ț ia vântului pe direc ț ia vântului (2.6) Reţineţi că aceste component
normală pe direc ț ia vântului pe direc ț ia vântului (2.6) Reţineţi că aceste component

normală pe direcția vântului

pe direcția vântului

(2.6)

Reţineţi că aceste component ale fortei sunt îndreptate perpendicular şi paralel cu direcția vântului.

Coeficienţii c A şi c W sunt caracteristici pentru un anumit profil de pală, depinzând de unghiul a. Exemplul din Fig. 2.4 se aplica unor profile asimetrice [Schm56]. Pentru valori mici ale unghiului a (0 ≤ a ≤ 10°), se observă o dependenţă aproape

proporţională cu c A = (5,1

5,8) · a, în timp ce c W este relativ mic în intervalul considerat de

.. a. Raportul e = c A / c W se numeşte raportul de alunecare sau raportul de ridicare / tragere.

Atunci când rotorul turbinei eoliene se roteşte la o viteză unghiulară W, viteza pe circumferinţă fiecarei pale la o rază r este u(r) = W · r. In planul de rotatie viteza vântului este v 2 in direcția axială care este, potrivit teoriei lui Betz, 2 / 3 din viteza v 1 a vântului din amonte. Ambele componente insumate geometric dau rezultat în viteză c(r), care este îndreptată sub unghiul a în raport cu planul rotorului, vezi Fig. 2.5.

normală pe direc ț ia vântului pe direc ț ia vântului (2.6) Reţineţi că aceste component

În consecinţă, creşteri ale forței de ridicare dF A şi a forţei de tragere dF W acţionează în zona

de creştere (t

normală pe direc ț ia vântului pe direc ț ia vântului (2.6) Reţineţi că aceste component

dr) a palei. Forţa poate fi descrisă prin componentele sale dF t pe direcție

tangențială şi în dF a in direcție axială:

normală pe direc ț ia vântului pe direc ț ia vântului (2.6) Reţineţi că aceste component

(2.7)

Integrând pentru un anumit contur, cuplul poate fi obţinut din forța tangentială, în timp ce forţele axiale se insumează la forţa de tragere care acţionează axial pe rotor. La vârful palei, r = R, viteza maximă este u(R) = W · R. Reţineţi că viteza relativă a vântului la vârf este:

normală pe direc ț ia vântului pe direc ț ia vântului (2.6) Reţineţi că aceste component

Un exemplu de c p (l) si curbele asociate c T (l), pentru un rotor cu pale cu unghiuri fixe, conceput pentru un raport al vitezei periferice optime l A =6,5 este aratat in Figura 2.6

[Gas07].

Fig. 2.6 Curbele coeficientului de putere c ( l ) si coeficientul cuplului c ( l
Fig. 2.6 Curbele coeficientului de putere c ( l ) si coeficientul cuplului c ( l

Fig. 2.6 Curbele coeficientului de putere c p (l) si coeficientul cuplului c T (l) pentru un rotor cu trei pale.

Caracteristicile de bază pentru un rotor rezultă din coeficientul de putere c P (l) și coeficientul cuplului c T (l), (vezi 2.3 și 2.4). În continuare este definit un coeficient aerodinamic C S , care permite calcularea forţei de tracțiune axială, a se vedea Fig. 2.7.

Fig. 2.6 Curbele coeficientului de putere c ( l ) si coeficientul cuplului c ( l

Fig. 2.7 Curba coeficientului de tragere c s (l)

Cu pala rigidă acest coeficient este prea mic pentru un l scăzut, iar fără sarcină (l mare) atinge valori similare cu un plan circular supus la debitul de aer în direcţia normală. Cuplul T, puterea P şi forța de tragere axială S pot fi exprimate printr-un set de ecuaţii folosind forţa de referinţă F B care variază cu pătratul vitezei vântului şi este proporţională cu suprafaţa rotorului:

Fig. 2.6 Curbele coeficientului de putere c ( l ) si coeficientul cuplului c ( l
Fig. 2.6 Curbele coeficientului de putere c ( l ) si coeficientul cuplului c ( l
Fig. 2.6 Curbele coeficientului de putere c ( l ) si coeficientul cuplului c ( l

2.3 Regimul vântului si utilizarea acestuia

2.3.1 Distribuția vitezei vântului

(2.8)

Regimul vântului este influenţat de efectele regionale şi locale, şi depind de variațiile sezoniere și de scurtă durată. Într-un proiect, pentru a construi un sistem de energie eoliană, in primul rând este nevoie de o expertiză pentru a estima distribuția vitezei vântului la locul în cauză. Regimul actual de vânt poate fi determinat prin măsurare in câmp deschis, de preferinţă la înălţimea catargului (stâlpului). Cu toate acestea, arhiva datelor arată variaţii semnificative in ani diferiţi, luni şi zile diferite la o anumită locaţie. Viteza vântului variază în funcţie de înălţimea faţă de sol, influenţată de rugozitatea suprafeței. Presupunând condiţii stabile, dependența vitezei v de înălţimea z poate fi descrisă printr-un profil logaritmic. Viteza vântului la v 2 la inalțimea z 2 se calculează luând ca referință viteza v 1 și inalțimea z 1 .

Regimul vântului este influenţat de efectele regionale şi locale, şi depind de varia ț iile sezoniere

(2.9)

unde z 0 este lungimea rugozităţii în funcţie de teren; parametrii convenţionali sunt 0,03 m

pentru terenuri agricole, 0,1 m pentru arbuşti şi arbori împrăştiați,

0,5. . .

1,6 m

pentru pădure. Ecuaţia (2.9) este utilizată la calcularea randamentului energetic de referinţă în stadiul de proiect, a se vedea 2.4.4. În cazul în care regimul vitezei vântului v(t) este dat la o înălţime specificată, deasupra solului, distribuţia puterii şi a randamentului energiei pot fi evaluate de către statistici descriptive. În acest scop, vitezei vântului ii sunt atribuite k clase distribuite în mod egal de lăţime Δv cu valori medii vi (i = 1… K). Măsurători facute in perioade de exact 10 minute sunt alocate celor k clase, astfel încât fiecare clasă este acoperită de un interval de timp t i . Frecvenţele relative h i ale vitezei vântului în perioada luată în considerare, T pentru 1 d sunt:

Regimul vântului este influenţat de efectele regionale şi locale, şi depind de varia ț iile sezoniere

cu

(2.10a)

Distribiția frecvenţei este reprezentată sub forma unei histograme h i (v i ). Figura 2.8a dă un exemplu cu un pas Δv = 1m / s. Este cunoscut faptul că distribuţiile măsurată în practică pot fi aproximate printr-o funcție Weibull. Distribuţii obţinute în Europa, urmăresc cu o precizie bună, o funcţie Weibull cu factor de formă k = 2, adică o distribuție Rayleigh:

Regimul vântului este influenţat de efectele regionale şi locale, şi depind de varia ț iile sezoniere

(2.10b)

Figura 2.8b prezintă distribuțiile Weibull cu k ca parametru; Se observă preferinţa pentru k = 2, în aproximație, care este distribuţia Raileigh utilizată pe scară largă în practică.

Figura 2.8b prezintă distribu ț iile Weibull cu k ca parametru; Se observă preferinţa pentru k

Fig. 2.8 Reprezentarea distribuţiei vitezei vântului. (a) exemplu de histogramă; (b) aproximație prin funcția Weibull (funcția Raileigh pentru k = 2)

2.3.2 Distribuția puterii și energia

O valoare a puterii P i (v i ) poate fi atribuită pentru fiecare clasa i a distribuţiei h i (v i ) în conformitate cu (2.2). Este recomandabil să se facă referire la zona Pi cuprinsă in aria A, pentru a obţine o valoare specific a puterii.

Figura 2.8b prezintă distribu ț iile Weibull cu k ca parametru; Se observă preferinţa pentru k

(2.11)

Reţineţi că o limitare de putere poate avea loc la o viteză a vântului mai mare. Din direcţia de alimentare specific, urmează o distribuţie de energie normalizată:

Figura 2.8b prezintă distribu ț iile Weibull cu k ca parametru; Se observă preferinţa pentru k

(2.12)

Fig. 2.9 Histogramele de distribuţie a vitezei vântului şi a randamentului de energie normalizat Datorită relaţiei

Fig. 2.9 Histogramele de distribuţie a vitezei vântului şi a randamentului de energie normalizat

Datorită relaţiei dintre putere şi viteza vântului, maximul e i (v i ) este considerată în valori ale lui v i semnificativ mai mare decât maximul h i (v i ). Figura 2.9 dă un exemplu, folosind un interval Δv = 0.5 m / s.

2.3.3 Puterea și caracteristicile cuplului

Puterea livrată de către o turbină eoliană este o funcţie a raportului vitezei periferice (a se vedea Fig. 2.3) şi, prin urmare, depinde de viteza vântului şi viteza de rotaţie. Figura 2.10 prezinta o reprezentare a puterii şi a cuplului unui rotor cu o poziţie fixă a palelor, cu valori ale vitezei vântului ca parametru.

Fig. 2.9 Histogramele de distribuţie a vitezei vântului şi a randamentului de energie normalizat Datorită relaţiei
Fig. 2.9 Histogramele de distribuţie a vitezei vântului şi a randamentului de energie normalizat Datorită relaţiei

Fig. 2.10 Puterea si caracteristicile randamentului vs. viteza de rotație (v N = 12m/s)

In exemplu viteza vântului este de 12 m/s. Design-ul este in așa fel incât, la aproximativ v = 8 m/s raportul vitezei periferice este optim, l=l opt . Maxima de putere este indicată de valoarea cubică a lui v. Din caracteristica de putere, se observă că P / P N = 1 la n / n N = 1. Măsuri pentru limitarea puterii la viteze ale vântului mai mari nu sunt luate în considerare în grafice. Graficele sunt analitic derivate dintr-o curbă a coeficientului de putere, a se vedea Fig. 2.3. Atunci când c p (l), este dată ca o funcţie empirică, de exemplu, în formă de tabel, atunci curbele din Fig. 2.8 pot fi calculate de către următorul algoritm pentru un design specific.

  • - l A raportul vitezei periferice proiectate şi c pA = c p (l A ) coeficientul de putere optimă a rotorului,

  • - l N raportul vitezei periferice pentru condițile nomianle, cu c p, N = c p (l N ),

  • - v N viteza vântului pentru condițile nominale.

Raportul l N / l A poate fi ales. În cazul unui sistem de viteză constantă pentru funcţionarea la n / n N = 1 viteza vântului la care c p este optim, se calculează cu:

- l raportul vitezei periferice proiectate şi c = c ( l ) coeficientul de putere

(2.13)

Pentru a calcula puterea şi curbele de cuplu, parametrul vitezei vântului v i este ales. Următoarele ecuaţii sunt normalizate pentru a da P, T şi n referite la valorile evaluate.

- l raportul vitezei periferice proiectate şi c = c ( l ) coeficientul de putere

Cantităţile de bază pentru condiţile evaluate sunt dupa cum urmează:

- l raportul vitezei periferice proiectate şi c = c ( l ) coeficientul de putere

unde:

r, A sunt la fel ca în (2.2), si c T la fel ca în (2.4); n este în min -1 .

Exemplul din Fig. 2.10 se bazează pe c p (l) curba din Fig. 2.6, din care l A = 6,5 şi c p, A = 0,52. Viteza vântului nominală este aleasă v N = 12 m/s, şi c p optim este atribuit v A = 8 m/s. În conformitate cu (2.13) raportul vitezei periferice in condiții nominale ar trebui să fie l N = l A (v A / v N ), a fost ales l N = 4, 5, cu c p, N = 0, 448.

2.4 Caracteristicile puterii și randamentul energiei

2.4.1 Controlul si limitarea puterii

  • 2.4.1.1 Mecanismul de blocare

Variaţia unghiului palei este un mijloc de a controla cuplul rotorului şi puterea din partea vântului şi, în acelaşi timp, oferă putere şi limitare de viteză la viteze mari ale vântului.

În mod normal, mecanismul de blocare este propulsat de o unitate hidraulică sau electrică. Rotoarele controlate prin blocare predomina în toate sistemele mari. Rotoarelor echipate cu mecanism de blocare, unghiul palei este ajustabil, obiectul unui controler relevant. Blocajul este, de asemenea, utilizat pentru limitare de putere la un raport al vitezei periferice de peste o valoare predefinită prin rotirea palelor impotriva vantului. Prin cresterea unghiului puterea maximă şi cuplul sunt reduse, iar maximele sunt transferate la valori l mai mici. Fără sarcină raportul vitezei periferice este redus, în timp ce coeficientul de cuplu prezintă valori crescute la pornire. Coeficientul de tragere este semnificativ mai redus. Curbe principale ale unui model, bazate pe figura de referinţă 2.6 sunt prezentate în Fig. 2.11.

  • 2.4.1.2 Mecanismul de blocare

Din motive de siguranţă şi pentru a evita suprasarcina, este necesara o limitare a puterii generată de o viteză de rotaţie mai mare decât viteza presetată. Aceasta se poate realiza

prin diferite metode. O metoda simplă este de a intoarce rotorul din direcția vântului, cum se face la morile din vest. Pentru rotoarele fără posibilitate de bloccare a palelor modificarea unghiului poate fi utilizat, în cazul în care din cauza unei treceri a fluxului de aer laminar la cel turbulent se crează un efect de frânare.

prin diferite metode. O metoda simplă este de a intoarce rotorul din direc ț ia vântului,
prin diferite metode. O metoda simplă este de a intoarce rotorul din direc ț ia vântului,
prin diferite metode. O metoda simplă este de a intoarce rotorul din direc ț ia vântului,

Fig. 2.11 Coeficienţii de putere, cuplu şi de tragere in raport cu raportul vitezei periferice cu unghiul de franare ca parametru

prin diferite metode. O metoda simplă este de a intoarce rotorul din direc ț ia vântului,

Fig. 2.12 Schiţa unei pale cu un flux de aer laminar şi turbulent

Fig. 2.12 ilustrează efectul, unde α este unghiul dintre planul palei şi direcţia vântului din sens opus (ca în figura 2.4.) și ϑ unghiul dintre rotor şi planl palelor. O variantă a metodei de blocare este aşa-numita blocare activă în cazul în care lamele sunt intoarse automat în direcţia vântului atunci când este atinsă o viteză prestabilită. Figura 2.13 ilustrează proprietăţile specifice.

Fig. 2.13 Ilustrarea blocajului, blocajului-activ şi a efectului de blocare În timp ce în blocajul curentului

Fig. 2.13 Ilustrarea blocajului, blocajului-activ şi a efectului de blocare

În timp ce în blocajul curentului de aer se produce cu poziţia rigidă a palei, în blocarea-activă palele efectuează o variaţie a unghiului în vânt pentru a controla fluxul de aer, în cele din urmă in mecanismul de blocare pentru a micsora zona activă a rotorului variația unghiului se efectuează fără intreruperea fluxului de aer.

  • 2.4.2 Clase de vânturi

Sistemele energetice eoliene pot fi atribuite unor clase diferite de vânt. Clase standardizate

de IEC sunt utilizate în mod obişnuit (a se vedea tabelul 2.1). Table 2.1 Tipuri de clase de vânt IEC

IEC clase de vânturi

I

II

III

IV

Extremele in 50 de ani , m/s

50

42.5

37.5

30

Vitezele medii, m/s

10

8.5

7.5

6

Clase reflectă dependenţa de locurile cu vânt puternic sau slab. Valorile de referinţă sunt la viteza medie a vântului la înălţime şi o extremă care statistic se întâmplă cam 10 min valoarea medie doar o singură dată în 50 de ani. Reţineţi că în Germania există, de asemenea, o clasificare a zonelor de vânt dată de Institutul German pentru tehnica construcților (DIBT).

  • 2.4.3 Caracteristicile sistemului energetic

Cel mai important pentru orice sistem de energie eolienă este curba de putere. Curbele măsurate ale puterii debitate, împreună cu cunoştinţe despre viteza medie a vântului şi proprietăţile distribuţiei (de exemplu, Rayleigh), indispensabile pentru estimarea randamentului anual de energie. Figura 2.14 prezinta curbe tipice de alimentare pentru sisteme de blocare controlata şi sisteme de franare controlate. Mai jos de o viteza a vantului predefinită, în mod normal, viteza vântului evaluată, curba de putere urmărește să urmeze o funcţie v 3 folosind c p (λ) optim. Reţineţi că generarea de

energie electrică utilă începe numai de la o limită de viteză a vântului, în mod normal între 3 şi 4 m / s. Limitare de putere la viteze ale vantului de mai sus valoarea nominală este efectuată de către oricare dintre sistemele de control:

  • - Controlul blocajului, în cazul în care puterea este controlată de puterea nominală la un

prag al vitezei vântului mai sus decât cel prestabilit (cele mai multe ori viteza nominală),

  • - Controlul franarii, în cazul în care un fenomen tranzitoriu, când se observă o depăsire a vitezei pentru viteze ale vantului mai mari decât valoarea nominală. Un număr de valori caracteristice ale vitezei vântului sunt specificate pentru fiecare turbină eolienă:

Viteza medie v av (de exemplu, 10 m sau 30 m deasupra solului),

Viteza optimă v opt la l opt (cel mai bun punct) Viteza la un randament maxim al energiei Valoarea vitezei de la care limitarea puteri începe să lucreze. Acest punct se numeşte viteza nominală a vântului, Viteza, la care turbina începe sa fie sursă de alimentare. Viteza, la care turbina se oprește din motive de siguranţă. Viteza de supravieţuire, in vederea unei asumate "furtuni o dată in secol". Regulamentul cere ca un convertor de energie eoliana să aibă două sisteme independente de frânare, în cazul în care prima serveşte drept frână principală, iar a doua ca frână pentru reparații. Oprirea trebuie să se facă la o viteză maximă a vântului, de obicei, de 25 m / s.

Viteza optimă v la l (cel mai bun punct) Viteza la un randament maxim al energiei

Fig. 2.14 Curbele tipice de alimentare pentru sistemele de blocare controlate şi de franare controlate

Fig. 2.15 Schiţa pentru un setup de măsurare Fig. 2.16 Curba de putere stabilită pentru un

Fig. 2.15 Schiţa pentru un setup de măsurare

Fig. 2.15 Schiţa pentru un setup de măsurare Fig. 2.16 Curba de putere stabilită pentru un

Fig. 2.16 Curba de putere stabilită pentru un sistem de 1800 kW În practică, curbele de putere sunt determinate prin încercări, în mod normal, executate într- un centru de testare recunoscut. Măsurătorile sunt preluate şi se înregistrează între viteza de intrare si viteza de iesire dar cel puţin până la 18 m / s. Un grafic este trase P electrice activ, împreună cu cp coeficient de putere faţă de viteza vântului v.

Un grafic este trasat cu puterea electrică activă, împreună cu c p coeficientul de putere faţă

de viteza vântului v. Un exemplu de o turbină de 1800 kW la o viteză de 14 m / s este prezentată în Fig. 2.16, în formă de curbe de putere P(v) şi coeficient de putere c p (v). Măsurătorile şi cantităţile care urmează să fie înregistrate sunt ilustrate în Fig. 2.15 [DEWI]. Figura 2.16 este tipică pentru un model in care viteza vântului specificat este de 14 m/s, cu o dependenta de putere de v 3 . Coeficientul de putere atinge maximul la 8 m/s într-o regiune apropiată de viteza medie. Un punct de vedere asupra valorilor de putere specifice disponibile în prezent WES este dată în următoarele două figuri, pe baza datelor furnizate de către producători [BWE07], care acoperă evaluări de 850kW şi mai sus de atât. Ele dau o imagine de ansamblu asupra diametrelor rotorului D şi vitezele rotorului (valori superioare în cazul sistemelor de viteză variabilă) n m comparativ cu putere nominală, Fig.

2.17.

Mai mult, Fig. 2.18 prezintă puterea specifică şi anume raportul dintre puterea WER evaluată şi zona de măturat.

În conformitate cu orientarea liniei valorile agreate între 0,35 şi 0,45 kW/m2, cu tendinţa de a creşte odată cu creşterea de randament. Partea dreaptă a Fig. 2.18 arată, de asemenea, pentru o varietate de sisteme de 2000kW, randamentul energetic specific anual faţă de inaltimea pilonului.

Aici pot fi observate traiectoria liniei de la valorile din intervalul

1100 (kWh/a)/ m 2 .

2.17. Mai mult, Fig. 2.18 prezintă puterea specifică şi anume raportul dintre puterea WER evaluată şi

Fig. 2.17 Diametrul rotorului şi vitezele de rotaţie a sistemelor de 850kW şi de mai sus.

2.17. Mai mult, Fig. 2.18 prezintă puterea specifică şi anume raportul dintre puterea WER evaluată şi
 

Fig. 2.18 Puterea specifică a sistemelor mai mari de 850 kW şi randamentul energetic de referinţă a sistemelor de 2000kW.

2.4.4

Randamentul energetic anual

Randamentul anual de energie depinde de distribuția vitezei vântului în locaţia sistemului la înălţimea nacelei şi de parametrii de proiectare a maşinii. Un parametru caracteristic este raportul dintre viteza medie anuală a vântului şi viteza vântului pentru care a fost proiectată. În conformitate cu anumite ipoteze (distribuția vitezei vântului Rayleigh, coeficientul de putere proiectat c p = 0,46), Fig. 2.19 prezintă curbele relative anuale de randament energetic in sarcină maximă [Gas07].

Având în vedere raporturile de proiectare (nominală / viteza medie) a vântului de

1,5. . .

2,

este evident că caracteristica relativă in sarcină maximă, nu sunt mai mari decât

20. . .

35%.

Un randament de referinţă este definit în Germană EEG [BRD04]. O locaţie de referinţă este un loc cu o distribuție Rayleigh a vitezei vantului de 5,5 m / s medie la o inaltime a stâlpului de 30 m, cu o curbă de nivel logaritmică şi 0,1 m rugozitate.

Având în vedere raporturile de proiectare (nominală / viteza medie) a vântului de 1,5. . .

Fig. 2.19 Randamentul energetic anual la incarcare maximă in raport cu raportul vitezelor nominală și medie a vântului.

Având în vedere raporturile de proiectare (nominală / viteza medie) a vântului de 1,5. . .

Fig. 2.20 Randamentul energetic aşa cum este înregistrată în Germania şi Austria in kWh/m 2 pe lună.

Randamentul de referinţă se calculează ca: energia furnizată de un anumit tip de sistem eolian cu trei inaltimi ale pilonului la locul de referinţă, pe baza unei caracteristici de putere măsurată in decursul a peste 5 ani. Expertiza este necesară ca sistemul să fie capabil de cel puţin 60% din randamentul de referinţă, în scopul de a primi preţul energiei stabilit pentru utilizare. Randamentul energetic pe lună depinde de perioada anului. Pentru două ţări de pe emisfera nordică, Austria şi Germania, valorile raportate in intervalul 2002-2005 de parcurile eoliene de pe uscat, colectate într-o bază de date sunt vizualizate in Fig. 2.20 (Sursa: Betreiber-Datenbasis şi Interessengemeinschaft Windkraft Austria).