Sunteți pe pagina 1din 11

ORGANIZAREA INTERNĂ A PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

Lector univ. dr. BOGDAN ŢONEA

Organizarea internă a Parlamentului presupune existenţa unor organisme colegiale, care decid şi lucrează tocmai pentru ca activitatea parlamentară să se desfăşoare în bune condiţii. Această organizare internă cuprinde birouri, comitete, comisii, grupuri, etc.

§1. Grupurile parlamentare

Grupurile parlamentare constituie organisme interne ale camerelor, urmare a organizării deputaţilor şi senatorilor care, având aceeaşi concepţie politică sau orientării înrudite, se reunesc voluntar pentru eficienţa acţiunii politice. Potrivit art. 64 alin 3 din Constituţie, deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare potrivit regulamentului fiecărei camere 1 . Ele se formează după întrunirea în prima

şedinţă a deputaţilor şi senatorilor. Conform art. 16 alin. 2 din Regulamentul Senatului 2 , un grup parlamentar poate fi constituit şi poate funcţiona dacă cuprinde cel puţin 7 senatori care au fost aleşi pe listele aceluiaşi partid, ale aceleaşi organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţe politice sau alianţe electorale. În acelaşi sens se exprimă şi art. 12 alin. 1 din regulamentul Camerei Deputaţilor, care prevede nuanţat că un grup parlamentar al Camerei se poate constitui din cel puţin 10 deputaţi ai aceluiaşi partid politic, alianţe politice sau electorale sau care au candidat pe listele aceleiaşi formaţiuni politice. Ambele reglementări citate prevăd că un partid politic sau formaţiune politică nu poate constitui decât un singur grup parlamentar la Senat, respectiv un singur grup parlamentar la Camera Deputaţilor. Din punctul de vedere al constituirii unui grup parlamentar, putem observa o abordare diferită a problematicii în viziunea celor două camere, în sensul că senatorii aparţinând partidelor sau organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, (cum este cazul parlamentarilor care reprezintă minorităţile etnice alta decât minoritatea maghiară) care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar, se pot afilia altor grupuri parlamentare, sau pot constitui un grup parlamentar mixt, în timp ce la Camera Deputaţilor, Regulamentul prevede în art. 12 alin. 5 că, în astfel de cazuri aceşti deputaţi, pot constitui un singur grup parlamentar. Dacă parlamentarii unui partid sunt mai puţini de 7, respectiv 10, membrii diferitelor partide se pot reuni (dacă au o concepţie politică înrudită). După constituire, grupul parlamentar îşi desemnează un lider şi unul sau mai mulţi vicelideri şi un secretar. Liderul Grupului parlamentar are următoarele atribuţii:

– prezintă Camerei Deputaţilor, respectiv Senatului, denumirea grupului şi componenţa sa numerică şi nominală;

– prezintă Senatului, respectiv Camerei Deputaţilor, propunerile grupului privind funcţiile Biroului Permanent;

– participă fără drept de vot la şedinţele Biroului Permanent;

– poate solicita întreruperea lucrărilor Camerei Deputaţilor, respectiv ale Senatului, pentru pauze de consultare cu membrii grupului sau cu celelalte grupuri parlamentare;

– poate cere în numele grupului verificarea cvorumului, ţinerea unor şedinţe nepublice ale plenului, precum şi încheierea dezbaterilor;

1 Există trei categorii de regulamente parlamentare: Regulamentul Senatului („Monitorul Oficial”, nr.948/25.10.2005), Regulamentul Camerei Deputaţilor („Monitorul Oficial”, nr.21/15.01.2001) şi Regulamentul Şedinţelor Comune („Monitorul Oficial”, nr. 34/04.03.1992 modificat prin Hot. Parlamentului nr. 13/1995 publicată in M.Of. nr. 136/05 iulie 1995 2 Adoptat în 24 octombrie 2005 şi publicat în M. Of. nr. 948/2005

– fac propuneri pentru comisia de validare în numele grupului pe care îl reprezintă;

– propun membrii în comisiile de mediere;

– pot cere modificare ordinii de zi;

– prezintă amendamente şi exprimă poziţia grupului;

– poate cere în numele grupului parlamentar revocarea membrilor Biroului Permanent sau ai

comisiilor parlamentare propuşi de către grupul parlamentar pe care îl reprezintă etc. Secretarul grupului parlamentar este cel care asigură întocmirea documentelor necesare grupului şi asigură buna lor gestionare şi evidenţă. Orice modificare intervenită în componenţa unui grup parlamentar se aduce la cunoştinţă în scris, preşedintelui camerei parlamentare în cauză, sub semnătura liderului de grup, pentru senatori, respectiv a deputatului care îşi schimbă apartenenţa la grupul parlamentar, în cazul Camerei Deputaţilor. În astfel de cazuri, preşedintele Camerei Deputaţilor, respectiv preşedintele de şedinţă în cazul Senatului informează membrii camerei în cauză, în prima şedinţă publică asupra modificărilor intervenite în componenţa sau conducerea grupurilor parlamentare. 3 Conform Hotărârii Biroului Permanent grupurile parlamentare, au la dispoziţie personal angajat care se compune într-un secretariat tehnic şi de specialitate, precum şi logistica necesară şi autoturisme în funcţie de ponderea lor în camera parlamentară.

§2. Birourile permanente

Fiecare Cameră a Parlamentului potrivit art. 64 (2) din Constituţie, îşi alege un Birou permanent. Ca organ colegial, Biroul permanent conduce lucrările parlamentare şi organizează serviciile Camerei. Activitatea sa este permanentă (şi atunci când Camera nu este întrunită în sesiune). Biroul permanent se compune dintr-un preşedinte, patru vicepreşedinţi, patru secretari şi patru chestori. Preşedintele, care este şi preşedintele Camerei, este ales pe durata întregului mandat parlamentar iar ceilalţi membrii pe durata unei sesiuni şi pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului. Biroul permanent se constituie prin negociere între liderii grupurilor parlamentare, cu respectarea configuraţiei politice a Camerei, cu respectarea art. 16 alin. 3 din Constituţia republicată. 4

Calitatea de membru al Biroului Permanent încetează în urma demisiei, a revocării sau a pierderii calităţii de parlamentar 5 . Deoarece Curtea Constituţională, prin două decizii succesive şi obligatorii, a făcut inoperabile anumite prevederi ale regulamentelor camerelor, considerăm necesar ca o nouă modificare a acestora să prevadă excluderea ca modalitate distinctă de pierdere a calităţii de preşedinte al unei camere parlamentare revocarea, întrucât acest lucru poate fi introdus numai printr-o nouă revizuire a art. 64 alin. 2 din Constituţia României, şi nu altfel. Atribuţiile Biroului permanent sunt următoarele:

– propune Camerei data începerii şi data încheierii sesiunilor parlamentare;

– solicită preşedintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare;

– supune aprobării Regulamentul camerei, precum şi propunerile de modificare a acestuia;

3 Aşa cum prevede de altfel şi art. 19 din Regulamentul Senatului, respectiv art. 19 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. Din prevederile articolelor citate aici deducem că în astfel de cazuri, liderilor grupurilor parlamentare li se restrânge dreptul de a solicita şedinţă secretă.

4 Vezi art. 23 alin. 3 din Regulamentul Senatului, respectiv, art. 20 alin. 3 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

5 Interesant de observat în această problemă este faptul că, deşi procedura de revocare a preşedinţilor camerelor parlamentare prevăzută in articolele 30, 31, 32 din Regulamentul Senatului, respectiv, articolul 26 indice 1-7 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, a fost declarată neconstituţională prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 601/2005 pentru Senat şi 602/2005 pentru Camera Deputaţilor, decizii care, începând cu luna ianuarie 2006 lasă fără efecte juridice respectivele prevederi, rămâne totuşi, ca modalitate de încetare a calităţii de preşedinte al Camerei Deputaţilor respectiv, al Senatului, revocarea, întrucât nu au fost abrogate şi prevederile art. 29 din Regulamentul Senatului, respectiv art. 25 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

– prezintă Camerei spre aprobare proiectul de buget al acesteia şi contul de încheiere a

exerciţiului bugetar;

– pregăteşte şi asigură desfăşurarea în bune condiţii a lucrărilor Camerei;

– primeşte şi distribuie proiectele de legi, propunerile legislative şi rapoartele comisiilor

parlamentare;

– întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinţelor Camerei şi programul de lucru al acesteia;

– organizează relaţiile Camerei cu parlamentele altor state şi cu organizaţiile parlamentare; – supune spre aprobare Camerei componenţa delegaţiilor permanente la organizaţiile parlamentare mondiale sau regionale, pe baza consultării grupurilor parlamentare cu respectarea configuraţiei a Camerei;

– aprobă statul de funcţii şi regulamentul serviciilor Camerei şi supune aprobării Camerei

structura serviciilor acesteia; –conduce şi controlează serviciile Camerei; –aprobă regulamentul privind paza şi accesul persoanelor în sediul Camerei; –aprobă regulamentele comisiilor parlamentare 6 ; –rezolvă orice sesizare privind situaţia de incompatibilitate, vacantare, blocaj, obstrucţionare sau comportament abuziv din partea biroului comisiei sau a unui grup de deputaţi al unei comisii permanente, nerezolvată de comisia respectivă 7

– îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în regulament, în legi sau însărcinări date de

Cameră. Preşedintele Biroului Permanent se alege după constituirea legală a Camerelor, odată cu alegerea tuturor membrilor Biroului Permanent, dar, spre deosebire de ceilalţi membri ai Biroului Permanent, aşa cum prevede expres şi art. 64 alin. 2 din Constituţie, acesta este singura persoană care se alege dintre membrii camerei parlamentare pentru o perioadă egală cu durata mandatului Camerelor şi nu mai poate fi schimbată din funcţie. În acest sens s-au purtat ample discuţii, iar Curtea Constituţională s-a pronunţat prin decizia nr. 601/2005 privind Regulamentul Senatului, respectiv decizia nr. 602/2005 privind Regulamentul Camerei Deputaţilor, constatând neconstituţionalitatea posibilităţii schimbării preşedinţilor celor două camere parlamentare pe perioada mandatului camerei respective, decizii controversate şi care au fiecare şi opinii separate. 8

6 Prevederea se regăseşte introdusă expres doar in Regulamentul Senatului art. 36 alin. 1 lit. m.

7

Prevederea

art. 31 alin. 1 litera j.

se

regăseşte

introdusă

expres

doar

in

Regulamentul

Camerei

Deputaţilor

8 Cităm în continuare câteva aspecte relevante din Decizia nr. 601/2005 a Curţii Constituţionale. În motivarea sesizării Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea unor prevederi ale Regulamentului Senatului, autorii sesizării au invocat dispoziţiile art. 30, referitoare la revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului, sunt neconstituţionale pentru motive decurgând din corelarea dispoziţiilor art. 64 din Constituţie cu articolele consacrate drepturilor politice şi suveranităţii naţionale şi pentru considerente desprinse din interpretarea sistematică a textelor Constituţiei, referitoare la măsura revocării. Astfel: Soluţia revocării preşedintelui Senatului, prevăzută de textul criticat, este contrară principiului consacrat de art. 64 alin. (5), prin raportare la art. 2, art. 36 şi 37 din Constituţie. Prin art. 30 din Regulament s-a instituit o cale de revocare a preşedintelui Senatului, urmare a „jocurilor politice” făcute după constituirea Senatului, încălcându-se principiul constituţional al configuraţiei politice a fiecărei Camere a Parlamentului. Dispoziţiile art. 64 alin. (2) teza a IV-a din Constituţie, pe care se întemeiază prevederea din Regulament, se referă la revocarea celorlalţi membri ai birourilor permanente, înainte de expirarea mandatului, iar nu la revocarea preşedintelui Senatului. In caz contrar, textul ar fi trebuit redactat in consonanţă cu soluţiile de la teza a doua şi a treia ale art. 64 alin. (2) din Constituţie. Astfel, la teza a doua se reglementează expres alegerea preşedintelui Senatului, cu precizarea ca aceasta operaţie se face pe durata mandatului Senatului. CURTEA, examinând sesizarea de neconstituţionalitate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile criticate din Regulamentul Senatului, raportate la prevederile Constituţiei României, şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:… Curtea constată că sunt contrare Constituţiei dispoziţiile art. 30 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (1) şi ale art. 170 alin. (2) din Regulamentul Senatului, în sensul celor ce se vor arata în continuare: În aprecierea constituţionalităţii acestui text al Regulamentului Senatului se impune a fi analizate următoarele elemente: a) principiile constituţionale pe care se întemeiază activitatea Parlamentului, în general, şi compunerea organelor sale de lucru, în special; b) statutul juridic al Biroului permanent al Senatului şi al membrilor acestui organ; c) condiţiile de revocare a membrilor Biroului permanent al Senatului. Un prim principiu ce se impune a fi analizat este cel al autonomiei parlamentare. Pe baza acestui principiu, atât în organizarea, cât şi în activitatea Parlamentului funcţionează regula că majoritatea decide, iar

Preşedintele Biroului permanent, care este şi Preşedintele Camerei are ca principale atribuţii următoarele:

a) convoacă camera parlamentară în sesiuni ordinare şi extraordinare;

b) conduce lucrările Camerei şi asigură respectarea programului orar şi a ordinii de zi;

c) acordă cuvântul, moderează discuţiile, sintetizează problemele supuse dezbaterii, stabileşte

ordinea votării explică semnificaţia votului şi anunţă rezultatul votului;

şi respectarea Constituţiei şi a

Regulamentelor parlamentare

d)

asigură

menţinerea

ordinii

în

timpul

dezbaterilor

e) convoacă şi conduce lucrările Biroului permanent;

f) reprezintă camera parlamentară în relaţiile cu Preşedintele României, Guvern, şi cu alte

autorităţi şi instituţii interne ori internaţionale;

minoritatea se exprimă. În ceea ce priveşte alegerea preşedinţilor Camerelor, birourilor permanente şi a comisiilor parlamentare, Constituţia instituie principiul configuraţiei politice, prin care se înţelege compunerea politică a fiecărei Camere, rezultată din alegeri. Statutul preşedintelui Senatului, distinct de statutul celorlalţi membri ai Biroului permanent, implică un plus de exigenţă în reglementarea revocării acestuia înainte de expirarea mandatului. Curtea Constituţională reţine în acest sens că orice reglementare care ar face posibilă revocarea preşedintelui Senatului ori de câte ori s-ar realiza majoritatea de voturi suficientă adoptării unei asemenea măsuri, ar fi de natură să creeze o

instabilitate instituţională perpetuă, contrară voinţei electoratului care a definit configuraţia politică a Camerelor Parlamentului pentru întregul ciclu electoral şi interesele cetăţenilor pe care Parlamentul îi reprezintă. În acelaşi sens, Curtea Constituţională reţine că revocarea din funcţie înainte de expirarea mandatului produce întotdeauna efecte numai asupra mandatului celui revocat, iar nu şi asupra dreptului grupului parlamentar care a propus numirea lui, de a fi reprezentat în Biroul permanent şi, în consecinţă, de a propune alegerea unui alt senator în locul devenit vacant. Neobservarea principiului menţionat şi instituirea posibilităţii alegerii unui nou preşedinte dintr-un alt grup parlamentar

ar avea drept consecinţă ca sancţiunea aplicata preşedintelui Senatului, revocat din funcţie, să se extindă asupra grupului parlamentar care a propus alegerea lui. Or, Constituţia României nu permite aplicarea unei asemenea sancţiuni cu caracter colectiv. Faţă de această decizie, s-au exprimat şi opinii separate, cum ar fi cea a judecătorului Constantin Doldur din care cităm: … Este de observat că dispoziţiile constituţionale nu stabilesc motivele şi condiţiile în care

membrii birourilor permanente, inclusiv preşedinţii acestora, care sunt preşedinţii Camerelor respective, pot fi revocaţi.

În aceste condiţii este evident credem, aşa cum subliniam şi în opinia separată la Decizia Curţii Constituţionale nr. 62

din 1 februarie 2005, publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 21 februarie 2005, că intenţia legiuitorului constituant a fost aceea de a lăsa la latitudinea fiecărei Camere reglementarea motivelor şi a condiţiilor în care se poate proceda la revocarea membrilor birourilor permanente în care sunt incluşi şi preşedinţii Camerelor, ceea ce, după părerea noastră, Senatul a şi făcut prin Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 28 din 24 octombrie 2005…

Nu împărtăşim părerea că dispoziţiile art. 30 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 32 alin. (1) ar contraveni prevederilor art. 64 alin. (5) din Constituţie, care stabilesc că „Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere”, întrucât textul constituţional citat nu se referă la revocare, ci la alcătuirea birourilor permanente şi a comisiilor parlamentare. Prin urmare, în cazul în care intervine revocarea, obligaţia constituţională devine operantă la desemnarea celor care vor lua locul celor revocaţi, prilej cu care, într-adevăr, trebuie să se respecte în compunerea birourilor situaţia reprezentării în Parlament a partidelor politice, astfel cum aceasta a rezultat din alegeri. Or, această cerinţă credem că este respectată, art. 32 alin. (3) din Regulament prevăzând că după alegerea unui nou preşedinte al Senatului se renegociază, dacă este cazul, de îndată repartizarea celorlalte funcţii din Biroul permanent, procedându-se potrivit dispoziţiilor Regulamentului, astfel încât noul birou permanent să reflecte

În consecinţă, nu credem că se poate considera că respectarea configuraţiei

politice a Camerelor poate constitui un impediment în calea revocării preşedintelui Senatului, întemeiată pe motivele de revocare înscrise la art. 30 alin. (1) lit. a) şi b) din Regulament, care au la baza încălcarea Constituţiei sau a

Regulamentului Senatului. De altfel, aceste motive, „mutatis mutandis”, sunt asemănătoare celor care, potrivit art. 95 din Constituţie, pot duce la suspendarea din funcţie a Preşedintelui României. O altă opinie separată a exprimat şi judecătorul Kozsokar Gabor din care cităm:… Textul constituţional invocat impune alcătuirea birourilor permanente şi a comisiilor parlamentare potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere…. Reţinem însă că revocarea preşedintelui sau

a unui alt membru al Biroului permanent nu constituie o operaţiune de alcătuire. Alcătuirea biroului cuprinde

operaţiunile de propunere a condiţiilor şi alegerea membrilor. Este adevărat că revocarea determină vacanţa unei funcţii, care trebuie completată prin alegeri, deci printr-o operaţiune de alcătuire parţială. Începând din acest moment Camera, indiferent dacă a prevăzut sau nu în regulament proceduri concrete, are obligaţia de a asigura respectarea configuraţiei politice a Camerei prin compunerea în ansamblu a Biroului permanent. Omisiunea reglementării complete a acestei proceduri nu constituie o problemă ce poate fi rezolvată de Curtea Constituţională în cadrul controlului de constituţionalitate exercitat… Statutul diferit al preşedintelui Camerei faţă de ceilalţi membri ai Biroului permanent nu justifică ideea imposibilităţii revocării sale. Nici statutul preşedintelui nu este de neutralitate, el prin opiniile şi voturile exprimate fiind în continuare legat de formaţiunea politică de care aparţine. Doar în cazurile când se exprimă ca reprezentant şi în numele Camerei trebuie să respecte părerea majorităţii membrilor Camerei. Similar se regăsesc lucrurile şi în decizia nr. 602/2005 privind regulamentul Camerei Deputaţilor.

configuraţia politică rezultată din alegeri…

g) poate sesiza Curtea Constituţională, în condiţiile prevăzute de Constituţia României;

h) dispune de fondul preşedintelui de cameră parlamentară, conform legii şi în limitele

prevederilor bugetare;

i) prezintă Biroului permanent rapoarte anuale privind utilizarea fondului preşedintelui;

j) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, de regulamentele camerelor

parlamentare sau hotărâte de Plenul Camerei al cărei preşedinte este. Preşedintele Senatului 9 are următoarele atribuţii specifice:

– asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al României, conform art. 98 din Constituţia

României, republicată.

– aprobă decontarea cheltuielilor pentru deplasările în străinătate;

– aprobă indemnizaţiile persoanelor utilizate în cadrul Senatului în calitate de colaboratori,

precum şi decontarea cheltuielilor suportate de persoanele invitate la Senat, potrivit legii. Preşedintele Camerei Deputaţilor 10 are o singură atribuţie ce nu se regăseşte explicit redactată şi pentru Preşedintele Senatului, anume aceea că el asigură trimiterea de îndată la Senat, spre dezbatere, a proiectelor de legi adoptate sau respinse de Camera Deputaţilor ori, după caz, Preşedintelui României, spre

promulgare, a legilor votate, în termenele legale; Vicepreşedinţii 11 îndeplinesc atribuţiile stabilite de Biroul permanent sau încredinţate de preşedintele Camerei parlamentare. Aceştia conduc activitatea Biroului permanent şi a Camerei parlamentare, la solicitarea preşedintelui sau, în absenţa acestuia, prin decizie. Fiecare vicepreşedinte poate coordona şi activitatea unor comisii permanente anume stabilite de Biroul permanent în sarcina sa. În îndeplinirea acestor atribuţii, vicepreşedintele coordonator poate participa la lucrările comisiei în cauză, fără drept de vot, prezentând informări Biroului permanent despre aceasta. În perioada în care preşedintele Senatului asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al

României, atribuţiile preşedintelui Senatului se exercită de unul dintre vicepreşedinţi, desemnat de preşedintele Senatului. Secretarii Biroului Permanent 12 au următoarele atribuţii curente în activitatea de legiferare:

a) participă la conducerea şedinţelor de plen, asistându-l pe preşedintele Biroului permanent

aparţinând, de regulă, unul majorităţii şi celălalt opoziţiei;

b) semnalează preşedintelui Biroului permanent înscrierile la cuvânt, în ordinea în care

acestea au fost făcute;

c) prezintă preşedintelui Biroului permanent propunerile, amendamentele şi orice alte

comunicări adresate plenului;

d) urmăresc prezenţa parlamentarilor la lucrări;

e) verifică cvorumul de şedinţă şi efectuează apelul nominal, din dispoziţia preşedintelui

Biroului permanent;

f) consemnează rezultatul votului atunci când acest lucru se impune;

g) răspund de evidenta hotărârilor adoptate;

h) urmăresc întocmirea stenogramelor şi verifică transmiterea lor spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a;

i) urmăresc evidenţa situaţiei proiectelor de lege şi a propunerilor legislative înregistrate la

Camera în cauză şi ţin legătura cu autorităţile publice implicate în procedura de legiferare, potrivit repartizării Biroului permanent;

j) urmăresc avizele preliminare, necesare pentru propunerile legislative;

k) urmăresc evidenţa proiectelor de lege şi a propunerilor legislative transmise de la cealaltă

cameră parlamentară pentru care camera proprie decide în mod definitiv;

l) îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de lege, de regulamentele camerelor, sau hotărâte

de Biroul permanent sau de plenul camerei în cauză.

Chestorii Biroului Permanent 13 verifică modul de gestionare a patrimoniului, funcţionarea şi calitatea serviciilor Camerei Deputaţilor şi fac propuneri corespunzătoare Biroului permanent. Aceştia exercită controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintă Biroului permanent proiectul de buget al Camerei Deputaţilor şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar anual, asigură menţinerea ordinii în sediul Camerei Deputaţilor şi îndeplinesc alte atribuţii, în conformitate cu dispoziţiile preşedintelui acesteia sau ale Biroului permanent. La sfârşitul fiecărei sesiuni parlamentare chestorii prezintă plenului Camerei Deputaţilor un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate. În regulamentul Camerei Deputaţilor, se găseşte reglementată o altă formă organizatorică a deputaţilor, anume, Comitetul liderilor grupurilor parlamentare 14 , care este alcătuit din liderii grupurilor parlamentare constituite conform configuraţiei politice iniţiale şi are următoarele atribuţii:

a) aprobă ordinea de zi a şedinţelor Camerei Deputaţilor şi programul de lucru al acesteia,

precum şi modificările sau completările aduse ordinii de zi ori programului de lucru;

b) propune plenului Camerei Deputaţilor modul de organizare a dezbaterilor în plenul

Camerei Deputaţilor prin alocarea pentru fiecare grup parlamentar, în funcţie de ponderea sa în numărul total al deputaţilor, a timpului afectat pentru luările de cuvânt în şedinţa plenară a Camerei Deputaţilor; alocarea timpului afectat dezbaterilor este obligatorie la dezbaterile politice şi facultativă la dezbaterile generale asupra unui proiect de lege sau asupra unei propuneri legislative;

c) poate include în ordinea de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri

legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depăşit. Comitetul liderilor grupurilor parlamentare adoptă hotărâri cu majoritatea rezultată din ponderea votului fiecărui membru prezent, iar această pondere se calculează conform proporţiei grupului parlamentar reprezentat de lider în numărul total al deputaţilor, având în vedere configuraţia politică iniţială, rezultată din alegeri. La lucrările Comitetului liderilor grupurilor parlamentare participă, fără drept de vot, şi preşedintele Camerei Deputaţilor şi, dacă este cazul, reprezentantul Guvernului României sau preşedintele comisiei parlamentare care a depăşit termenul de depunere a raportului. Comitetul liderilor grupurilor parlamentare se întruneşte săptămânal, de regulă miercurea sau ori de câte ori este nevoie, la cererea unui lider de grup parlamentar, a preşedintelui Camerei Deputaţilor sau a Biroului permanent al Camerei Deputaţilor. Acesta se întruneşte şi lucrează în mod regulamentar în prezenţa a mai mult de jumătate din numărul liderilor grupurilor parlamentare, care reprezintă majoritatea deputaţilor, fiind prezidat de preşedintele Camerei Deputaţilor.

§3. Comisiile parlamentare

Comisiile parlamentare sunt şi ele organe interne de lucru ale camerelor. În art. 64 alin. 4, Constituţia arată că fiecare Cameră îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. De asemenea, Camerele îşi pot constitui comisii comune. Comisiile parlamentare se alcătuiesc conform configuraţiei politice a fiecărei Camere.

3.1. Comisiile permanente sunt cele mai importante şi sunt alese pe durata mandatului parlamentar fiind constituite pe diferite domenii de activitate: industrie, servicii, buget şi finanţe, sănătate, agricultură, învăţământ, etc.

9 Conform art. 39 din Regulamentul Senatului.

10 Conform art. 33 litera f din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

11 Conform art. 40 din Regulamentul Senatului, respectiv art. 34 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

12 Conform art. 41 din Regulamentul Senatului, respectiv art. 35 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

13 Conform art. 42 din Regulamentul Senatului, respectiv art. 36 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

14 Constituit conform articolelor 37 şi 38 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Pentru fiecare comisie, numărul de locuri care, revine fiecărui grup parlamentar se stabileşte de Cameră, la propunerea Biroului permanent, cu precizarea că la Camera Deputaţilor, Regulamentul prevede că în cadrul comisiilor permanente pot participa un număr de 11-33 de deputaţi, cu excepţia Comisiei pentru regulament, care se compune din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar din Camera Deputaţilor 15 . Membrii comisiilor sunt desemnaţi prin acordul liderilor grupurilor parlamentare, cu respectarea configuraţiei politice a Camerei. Din punct de vedere al organizării interne, structura comisiilor permanente este diferită la Senat faţă de Camera Deputaţilor, în sensul că în cadrul Senatului, conform art. 48 din Regulamentul Senatului, comisiile sunt conduse de un birou compus dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi un secretar, în timp ce la Camera Deputaţilor, conform art. 45 alin. 1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, comisiile permanente îşi aleg birourile, compuse din câte un preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi 2 secretari, cu excepţia Comisiei pentru regulament, al cărei birou este compus din preşedinte, un vicepreşedinte şi 2 secretari. Funcţiile din biroul Comisiei pentru regulament sunt ocupate în ordinea mărimii grupurilor parlamentare. 16 În ceea ce priveşte atribuţiile preşedinţilor de comisii permanente, la ambele camere ale Parlamentului, acestea vizează în general următoarele:

– conduce şedinţele comisiei;

– poate propune ca la lucrările comisiei, în scopul realizării lor în bune condiţii, să ia parte şi alte persoane;

– convoacă biroul comisiei pentru a stabili modalităţile de îndeplinire a activităţilor aflate în sarcina comisiei;

– asigură reprezentarea comisiei în raporturile cu Guvernul României, cu Biroul permanent

al Camerei şi cu celelalte comisii ale Camerei Deputaţilor şi ale Senatului;

– îndeplineşte alte atribuţii cerute de desfăşurarea în bune condiţii a lucrărilor comisiei

prevăzute în Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, sau în regulamentele camerei unde funcţionează precum şi în regulamentul comisiei;

– solicită Biroului permanent al Camerei pentru activitatea comisiei şi a membrilor acesteia,

personal de secretariat şi de specialitate, logistica necesară în vederea desfăşurării activităţii comisiei,

autoturisme, în mod similar cu liderul de grup parlamentar;

– semnează rapoartele şi celelalte acte elaborate de comisie;

– are acces sau poate desemna altă persoană să aibă acces la şedinţele altor comisii care

examinează lucrări ce prezintă importanţă pentru comisia pe care o conduce; Vicepreşedinţii comisiilor îndeplinesc, pe rând, atribuţiile preşedintelui, în absenţa sau

potrivit delegării date de către acesta, iar secretarii comisiilor au în genere următoarele atribuţii:

– ţin evidenţa prezenţei membrilor comisiei la şedinţele acesteia;

– asigură redactarea tuturor actelor comisiei şi contrasemnează toate actele comisiei;

– numără voturile exprimate în şedinţele comisiei;

– urmăresc întocmirea proceselor-verbale, realizarea stenogramelor sau înregistrarea

şedinţelor comisiei, după caz;

– urmăresc buna funcţionare a dotărilor comisiei, precum şi activitatea personalului;

– îndeplinesc orice alte activităţi necesare bunului mers al activităţii comisiei, ca urmare a dispoziţiilor biroului sau ale preşedintelui acesteia. În actualul mandat parlamentar sunt constituite următoarele comisii permanente:

15 De asemenea, art. 40 alin. 3 din Regulamentul citat prevede că numărul membrilor comisiilor permanente se stabileşte, pentru fiecare caz în parte, de plenul Camerei Deputaţilor, la propunerea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor. De asemenea, alin. 4 prevede că un deputat face parte, în mod obligatoriu, dintr-o singură comisie permanentă, cu excepţia membrilor Comisiei pentru regulament, Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor şi ai Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi, care pot face parte şi din altă comisie permanentă. Pe durata mandatului, membrii Biroului permanent pot opta pentru una dintre comisiile permanente.

16 Pentru detalii privind constituirea, funcţionarea şi revocarea unor membri ai comisiilor permanente ale camerelor parlamentare a se vedea art. 49-54 din Regulamentul Senatului, respectiv art. 45 alin. 2, 3, 4 (alin. 5 fiind scos din circuitul juridic de către Decizia Curţii Constituţionale nr. 602/2005 începând cu 02 ianuarie 2006) şi art. 46 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

La Camera Deputaţilor:

1. Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare.

– scop şi obiective:

– restructurarea economiei la nivel macroeconomic şi la nivel sectorial; programe de

reconstrucţie şi dezvoltare; prognoză economică; mijloace şi instituţii specifice ale economiei de piaţă; problemele preţurilor şi concurenţei; libera iniţiativă; privatizarea; activitatea economică a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi a societăţilor de investiţii financiare, a regiilor autonome şi a societăţilor comerciale cu capital integral de stat sau mixt; importul şi exportul de capital;

alte probleme privind strategia dezvoltării economice şi politica reformei.

2.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci.

scop şi obiective:

bugetul de stat şi execuţia bugetară; bugetul asigurărilor sociale de stat şi execuţia

acestuia; politica financiară; sistemul de impozite şi taxe, asigurări şi reasigurări; echilibrul monetar, circulaţia bănească, credite şi sisteme de credite, dobânzi, scont; bursa de valori şi efecte;

împrumuturi externe ale statului sau garantate de stat; investiţii realizate din credite bugetare.

3. Comisia pentru industrii şi servicii.

– scop şi obiective:

– industria şi ramurile ei; transporturi, comerţ (interior şi exterior), turism; protecţia

consumatorilor; strategii de dezvoltare a industriilor şi a serviciilor; asigurarea resurselor de materii prime şi energie pentru economia naţională; dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii în industrie şi în servicii; probleme specifice ale privatizării în industrie şi servicii, ale dezvoltării sectorului privat în aceste ramuri; bursele de mărfuri industriale şi servicii; strategii de investiţii; calitatea produselor industriale şi a serviciilor; standarde şi mărci; protecţia investiţiilor şi a mărcilor; progresul tehnic şi dezvoltarea tehnologică; eficienţa şi capacitatea concurenţială a produselor şi serviciilor pe piaţa internă şi externă.

4. Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice.

– scop şi obiective:

– programe în domeniul agriculturii, horticulturii, zootehniei, pisciculturii, silviculturii,

fondului cinegetic; probleme specifice ale privatizării în agricultură; libera iniţiativă, forme de proprietate, de asociere, creditare, arendare; gospodărirea fondului funciar; activitatea societăţilor şi regiilor cu capital de stat sau mixt din agricultură, silvicultură şi alimentaţie; servicii pentru agricultură, îmbunătăţiri funciare, industrie alimentară şi silvicultură.

5. Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale.

– scop şi obiective:

– drepturile omului şi ale cetăţeanului; problemele minorităţilor; libertatea de conştiinţă;

problemele cultelor religioase; libertatea de exprimare prin alte mijloace decât prin cele de informare în masă.

6. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

– scop şi obiective:

– autonomia locală; reforme administrative; organizarea administrativ-teritorială; statutul

funcţionarului public; sisteme urbane; reţele urbane şi rurale; finanţele publice locale; sisteme

ecologice şi echilibru ecologic; calitatea aerului, apei, solului; protecţia florei, faunei şi aşezărilor umane; recuperarea zonelor deteriorate; tehnologii pentru controlul şi eliminarea emisiilor poluante; gospodărirea apelor; amenajarea teritoriului; construcţii.

7. Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

– scop şi obiective:

– raporturile individuale de muncă (contractul individual de muncă, timpul de lucru,

concediile, protecţia muncii, sistemul de salarizare, jurisdicţia muncii, statutul juridic al femeii salariate); raporturile colective de muncă (negocierea colectivă, contractul colectiv de muncă, jurisdicţia conflictelor colective de muncă); statutul juridic al sindicatelor şi al organizaţiilor patronale; sistemul asigurărilor sociale (pensii, indemnizaţii, ajutor de şomaj, alocaţie de stat);

asistenţa socială (ajutoare materiale, gratuităţi); ajutoare materiale pentru persoane defavorizate:

bătrâni, persoane cu handicap, minori şi altele; problematica ocupării forţei de muncă.

8. Comisia pentru sănătate şi familie.

– scop şi obiective:

– ocrotirea sănătăţii populaţiei; asistenţă sanitară; forme de organizare a reţelei sanitare;

problemele sociale ale familiei, mamei şi copilului, bătrânilor şi persoanelor cu dizabilităţi ; probleme demografice.

9. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport .

– scop şi obiective:

– învăţământul de toate formele şi gradele; cercetarea ştiinţifică; activitatea sportivă;

problemele tineretului; protecţia proprietăţii intelectuale.

10. Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă .

– scop şi obiective:

– instituţii de artă şi cultură; protecţia patrimoniului cultural naţional; activitatea presei şi a celorlalte mijloace de informare în masă.

11. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi .

– scop şi obiective:

– constituţionalitatea proiectelor de legi şi a propunerilor legislative; reglementări în

domeniul dreptului civil, penal, contravenţional, procedură civilă, penală, administrativă,

organizarea judecătorească; alte reglementări cu caracter precumpănitor juridic; probleme de disciplină parlamentară, incompatibilităţi şi imunităţi.

12. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

– scop şi obiective:

– probleme privind apărarea, ordinea publică şi siguranţa naţională.

13. Comisia pentru politică externă .

– scop şi obiective:

– probleme şi programe de politică externă a României; dialogul bilateral cu comisiile

similare ale parlamentelor altor state şi ale organismelor parlamentare internaţionale; avizarea tratatelor, convenţiilor şi altor instrumente internaţionale la care aderă România; audierea

persoanelor propuse să fie numite în funcţia de ambasador al României în străinătate, în urma căreia dă un aviz consultativ.

14. Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii .

– scop şi obiective:

– examinarea petiţiilor primite şi cercetarea abuzurilor semnalate prin aceste petiţii;

efectuarea unei anchete asupra abuzurilor sesizate în cazurile în care Camera Deputaţilor dispune aceasta ca urmare a prezentării, potrivit regulamentului, a unei cereri în faţa plenului Camerei Deputaţilor.

15. Comisia pentru regulament

– scop şi obiective:

– interpretarea regulamentului, monitorizarea şi analiza intervenţiilor referitoare la procedură formulate în plenul Camerei Deputaţilor şi elaborarea propunerilor de amendare a regulamentului la începutul sesiunilor ordinare, când este cazul; evidenţa şi regularitatea cutumelor parlamentare; studierea şi informarea operativă a Camerei şi a Biroului permanent despre procedurile parlamentare din alte state sau din adunări parlamentare paneuropene; elaborarea şi prezentarea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor a propunerilor de modificare şi completare a Regulamentului Camerei Deputaţilor; analizarea sesizărilor trimise de Cameră, de Biroul permanent sau de preşedintele Camerei cu privire la procedurile şi prevederile regulamentului şi prezentarea punctului de vedere în Camera Deputaţilor; avizarea regulamentelor comisiilor permanente.

16. Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor .

– scop şi obiective:

– tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, tehnologii avansate specifice domeniului, alinierea la

reglementările, respectiv la standardele internaţionale, şi proprietatea intelectuală în domeniu.

– scop şi obiective:

– eliminarea oricăror forme de discriminare după criteriul de sex şi îmbunătăţirea condiţiei femeii în societate;

– integrarea principiului egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi în iniţiativele legislative, în politicile şi programele ce interesează atât femeile, cât şi bărbaţii;

– urmărirea aplicării prevederilor referitoare la egalitatea de şanse şi de tratament pentru femei şi bărbaţi din documentele internaţionale ratificate de România. 17 La Senat:

Comisiile permanente sunt următoarele:

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări;

Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital;

Comisia economică, industrii şi servicii;

Comisia pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală;

Comisia pentru politică externă;

Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului;

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;

Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială;

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport;

Comisia pentru sănătate publică;

Comisia pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă;

Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi;

Comisia pentru egalitatea de şanse;

Comisia pentru privatizare şi administrarea activelor statului;

Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii;

Comisia pentru regulament.

Regulamentul comisiilor permanente va cuprinde, în detaliu, domeniul lor specific de activitate.

3.2. Comisiile speciale

Constituţia României, prin art. 64 alin. 4 prevede posibilitatea înfiinţării de comisii speciale, iar regulamentele Camerelor detaliază aceste prevederi. Comisiile speciale sunt constituite pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri indicate în hotărârea de înfiinţare a comisiei. Aceste comisii întocmesc un raport privind scopul pentru care s-au înfiinţat pe care îl depun la Biroul permanent, iar acesta, în termen de 10 zile pentru cele de la Senat, va include raportul pe ordinea de zi a Senatului. La Camera Deputaţilor, se pot constitui comisii speciale conform art. 72 alin. 1 din Regulament, la propunerea a 50 de deputaţi din cel puţin două grupuri parlamentare, iar componenţa şi biroul acestora se hotărăsc, la propunerea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, cu respectarea configuraţiei politice iniţiale rezultate în urma alegerilor. Propunerile legislative astfel elaborate nu se mai supun examinării altor comisii.

3.3. Comisiile de anchetă

La cererea unei treimi din numărul membrilor săi în cazul Senatului, respectiv la cererea a minimum 50 de deputaţi din cel puţin două grupuri parlamentare la Camera Deputaţilor, fiecare cameră parlamentară poate hotărî înfiinţarea unei comisii de anchetă. Comisia de anchetă poate invita orice persoană care poate avea cunoştinţă despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activităţii comisiei. La cererea comisiei de anchetă, orice persoană care cunoaşte fapte sau împrejurări în legătură cu obiectul cercetării sau care deţine un mijloc de probă este obligată să le aducă la

17 Explicaţiile privind scopurile şi obiectivele comisiilor de la Camera Deputaţilor sunt conforme art. 59 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

cunoştinţă sau să le înfăţişeze. Instituţiile şi organizaţiile sunt obligate, în condiţiile legii, să răspundă la solicitările comisie de anchetă în termenul stabilit de aceasta. Când, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări în vederea aflării adevărului, este necesară întocmirea unor rapoarte de expertiză, Comisia de anchetă parlamentară solicită efectuarea de expertize. Cheltuielile necesare efectuării expertizelor şi a altor acte procedurale, ce ţin de activitatea comisiei, se aprobă de Biroul permanent al Camerei, la solicitarea preşedintelui Comisiei de anchetă parlamentară. Lucrările Comisiei de anchetă parlamentară se încheie cu redactarea unui raport asupra anchetei derulate, care se dezbate de camera în cauză, într-un termen rezonabil pentru comisiile de la Senat, respectiv în termen de 15 zile de la depunere pentru comisiile constituite la Camera Deputaţilor. 18 Concluziile, răspunderile şi măsurile conţinute în raportul privind ancheta parlamentară, dezbătute de către cameră, vor fi reflectate în conţinutul unei hotărâri care, după adoptare, va fi înaintată, dacă se impune, împreună cu raportul, autorităţilor competente în vederea examinării şi soluţionării. Autorităţile sesizate cu această hotărâre şi cu raportul comisiei de anchetă parlamentară au obligaţia să informeze, în termen de 30 de zile de la adoptarea soluţiei, Biroul permanent al Camerei în cauză privind soluţiile adoptate şi motivarea acestora. Biroul permanent va prezenta plenului Camerei informarea autorităţilor sesizate.

3.4. Comisiile de mediere În general, comisiile de mediere se formează în parlamentele cu structură bicamerală, atunci când în procedura de legiferare intervin soluţii legislative diferite între cele două Camere. În asemenea situaţii se încearcă medierea între cele două Camere, iar comisia de mediere este tocmai mijlocul prevăzut de lege în acest sens. Constituţia României prevede constituirea comisiei de mediere (art. 155 alin. 1), stabilind că asemenea comisii se înfiinţează doar pentru proiectele de lege aflate în curs de legiferare la data intrării în vigoare a legii de revizuire a Constituţiei, precum şi, ori de câte ori este nevoie în cazul legilor de revizuire a Constituţiei, fiecare cameră urmând a desemna un număr egal de membri. Potrivit Regulamentelor Camerelor, comisia de mediere este formată din 7 deputaţi şi 7 senatori desemnaţi de birourile permanente la propunerea grupurilor parlamentare. Comisia se întruneşte la convocarea preşedintelui comisiei sesizată în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul. Hotărârile se iau cu majoritatea membrilor, iar în caz de paritate votul preşedintelui este hotărâtor. Activitatea comisiei încetează odată cu depunerea raportului. În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la textele aflate în divergenţă sau dacă una din Camere nu aprobă raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenţă se supun dezbaterii în şedinţa comună a celor două Camere.

18 Termenul maxim pentru realizarea unei anchete de către o comisie constituită la Camera Deputaţilor este de 180 de zile, termen în care comisia trebuie să depună raportul final. La cererea motivată a biroului Comisiei de anchetă parlamentară, plenul Camerei Deputaţilor poate să prelungească doar o singură dată acest termen cu maximum 60 de zile conform art. 77 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. În Regulamentul Senatului nu se regăseşte o astfel de prevedere expresă.