Sunteți pe pagina 1din 10

De ce trebuia asasinat Eminescu Urm ream acum vreo ctiva ani de zile o emisiune de televiziune, n care mai multi

tineri cu talent literar, adunati n jurul lui Nicolae Manolescu, spuneau c s-au s turat de Eminescu. n ce sens? n toate sensurile. Pentru cei mai n vrst din familia mea, emisiunea ap rea ca o blasfemie, ca o nebunie. Pentru mine ns , nu. Stiam c era vorba despre o actiune premeditat a lui Manolescu si a altor elite romnesti de a termina odat cu Eminescu. Munca a nceput cu mult timp nainte, atunci cnd s-a fabricat mitul nebuniei lui Eminescu si a continuat si n perioada contemporan cu ncerc rile de denigrare si de scoatere a sa din inima si memoria romnilor, de c tre un popor aciuat pe aceste meleaguri, evreii, a c ror scopuri si metode de lucru au fost nfierate de marele romn, Mihai Eminescu. Nu a fost surprinz tor pentru mine, atunci cnd, la ntrebarea realizatorului emisiunii tv, ce cunosc acesti tineri despre activitatea cultural , politico-social si istoric a lui Eminescu, tinerii au vorbit tot timpul despre poezia (care, chipurile, nu era prea valoroas ) si despre mondenitatile lui. De restul activit tii nu stiau mai nimic. nainte de a m gr bi s -i discreditez, m-am gndit la modul cum este predat Eminescu n scoal . Poetul nepereche, Cel mai mare poet, Personalitatea complet a culturii romnesti etc. Dac ad ug m la zecile de epitete pe care le rosteste la or un profesor si interminabilele comentarii pe care bietul elev trebuie s le nghit cu toptanul f r prea multe ntreb ri, avem o imagine a modului defectuos n care va fi perceput Eminescu de copii. Nici un profesor nu mi-a argumentat vreodat de ce Eminescu este un poet att de mare. Nici unul nu mi-a spus c jurnalistul Eminescu era cel putin la fel de profund ca poetul Eminescu. Poate nici ei nu stiau aceste lucruri. Dar cei care fac manualele de asa natur stiu exact care este adev rul si actioneaz n consecint . Dar membrii Academiei Romne stiu si mai bine ce nseamn s scoti tone de c rti despre poezia lui Eminescu, evitnd pe ct se poate de dibaci texte la fel de importante n care se pune degetul pe rana societ tii romnesti si se dau solutii de vindecare. Modul defectuos sau intentionat defectuos n care se pred Eminescu echivaleaz cu un atentat asupra culturii si istoriei romnesti. Atentat, care este tot mai minutios elaborat n laboratoare obscure si a c rui fat ncepem s o ntrez rim n manualele alternative pe care le cunoastem cu totii. Nu vorbim aici despre prezentarea lui Eminescu numai n scoala primar , gimnaziu sau liceu, ci si n universit ti. Otrava mpr stiat ajunge cu mare usurint n toate revistele literare si culturale. Marii oameni de cultur cad n capcana acestor denigr ri mrsave. Eminescu trebuie prezentat copiilor n cu totul alt mod. Nu de poetul genial are atta nevoie copilul ct mai ales de lupt torul neostenit pentru neam si tar . M-as bucura ca n loc de recit rile papagalicesti ale poeziilor lui Eminescu, lumea s reproduc tot mai mult textele sale politice, s ia aminte la lupta si la jertfa sa. Atunci cnd vom ntelege cu adev rat destinul celor mai mari fii ai acestui neam, Corneliu Zelea Codreanu si Mihai Eminescu, si vom urma exemplul lor, Romnia va deveni o tar ca soarele de pe cer, puternic si ascult toare de Dumnezeu. Cum a fost asasinat Eminescu

Prezenta ziaristului si omului politic Mihai Eminescu n climatul socio-politic al anilor 1880 incomoda teribil cercurile politice romnesti supuse masoneriei si evreilor. Eliminarea lui Eminescu era iminent . Ne afl m n apropierea semn rii unor tratate politice mult negociate de statul romn, care pur si simplu nu mai avea loc pentru un Mihai Eminescu. Distrugerea sa nu se putea nf ptui ns printr-un procedeu rapid si direct. Fabricarea nebuniei sale reprezenta singura optiune ntruct se putea invoca ori de cte ori ar fi venit vorba de scrierile marelui ziarist. Eminescu era nebun asa c nimic din ceea ce a scris nu trebuie luat n considerare. Procesul de asasinare fizic si moral a lui Mihai Eminescu explodeaz n ziua de 28 iunie 1883. Ziarul Romnul care se afla n polemic cu Eminescu scrie pe 1 iulie: Afl m cu sincer p rere de r u c d. Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul, tn r plin de talent si nzestrat cu un deosebit geniu poetic, a c zut greu bolnav. Sper m c boala sa nu va fi de ct trec toare si c n curnd vom putea anunta deplina sa ns n tosire. Acesta era semnalul scoaterii din viata public a marelui ziarist. Timpul vine cu o declaratie abia pe 2 iulie 1883 n care spunea: Cu ncepere de ast zi, 1 iulie, directiunea politic si redactia ziarului Timpul este ncredintat d-lui Mihail Paleologu. Opinia public ntelege astfel c Eminescu este scos din presa romneasc . Nic ieri nimeni nu d dea ns nici un motiv, nici o explicatie asupra mboln virii sale subite. Timpul revine cu un comunicat a doua zi pe 3 iulie: Unul dintre colaboratorii acestei foi, d. Mihai Eminescu, a ncetat de a mai lua parte n redactie, atins fiind n mod subit de o grav boal . Ne place ns a spera c lipsa dintre noi a acestui stimat confrate nu va fi de ct de scurt durat si c ne va fi dat fericirea de a anunta revenirea sa s n tos la functiunile de pn acum. Trebuie s observ m faptul c n textul ambelor comunicate Eminescu este numit poet, chiar dac este evident faptul c functia pe care o ndeplinea n cadrul Timpului era cea de ziarist. Ziua decisiv este, dup cum am spus deja, 28 iunie 1883, cnd se petrec o sum de lucruri bizare, atent mestesugite pentru a fabrica nebunia eminescian . Sotia lui Slavici, doamna Szoke, trimite lui Maiorescu un bilet cu urm toarea rug minte: Domnul Eminescu a nnebunit. V rog faceti ceva s m scap de el, c e foarte r u. Maiorescu g seste n acest bilet pretextul perfect pentru a pune planul n aplicare. Pe de alt parte ns se stie c Eminescu era n aceea zi la baia Mitrasewschi, lng strada Stirbei Vod , nu departe de sediul Societ tii Carpatii, societate interzis de oficialit ti n aceeasi zi. Eminescu fusese dus acolo de c tre Grigore Ventura pentru al discredita, ceea ce i si reuseste. Eminescu si iese din minti, Ventura l p r seste. Anunt apoi imediat politia c trebuie s ridice un nebun de la baia Mitrasewschi. Anunt n acelasi timp pe Sec seanu si Oc seanu, prietenii lui Eminescu, care sosesc imediat la locul respectiv, ajutndu-l pe Eminescu s si revin n fire. Ventura era redactorul ziarului LIndependence roumaine, ziar al c rui director Emille Galli, fusese expulzat din Romnia n aceeasi zi fatidic de 28 iunie. Galli nu este singurul expulzat n acea zi, aceeasi soart a avut-o si ziaristul Zamfir C. Arbore, prietenul poetului si cu sigurant multi altii.

Toate aceste evenimente s-au petrecut pe fondul semn rii iminente de c tre Romnia a tratatului cu Tripla Aliant (Germania, Austro-Ungaria, Italia), negociat mai bine de doi ani si jum tate de c tre Junimisti, condusi de Carp, tratat sustinut n totalitate de Titu Maiorescu. S rb torile nationaliste de la Iasi, de la nceputul lui iunie 1883, cnd s-a dezvelit statuia lui Stefan cel Mare si cnd Eminescu, perfect s n tos, a citit la Junimea poemul s u, Doina au iritat puterile centrale. Al turi de Eminescu s-a aflat si Petre Gr disteanu, care a avut un discurs la fel de nfl c rat. Von Bismarck este gata s declare r zboi Romniei, dac nu se fac urgent retract ri si nu se dau asigur ri ferme c se va intra imediat n sfera de influent a Germaniei si Austro-Ungariei. Se cere ferm desfiintarea Societ tii Carpatii, un adev rat partid secret de rezerv , cu zeci de mii de membri, care milita pe fat si n ascuns pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar si alipirea lui la Tar . Rolul central n acest Societate l avea Eminescu. Iat c Romnia se supune exigentelor str ine, interzice Societatea Carpatii, elimin din scen pe multi simpatizanti francofoni, Petre Gr disteanu mpreun cu D.A. Sturdza pleac la Viena s i cear personal scuze mp ratului pentru discursul de la Iasi. Toate astea se ntmplau pe 28 iunie 1883, ziua c derii lui Eminescu. Nimeni nu l mureste ns opinia public asupra bolii lui Eminescu, despre care se afirm numai c este o boal grav . n luna iulie, Titu Maiorescu initiaz o list de subscriptie pentru a strnge banii necesari intern rii lui Eminescu la Viena, list pe care o public n facsimil. n num rul din luna august al revistei Literatorul, Alexandru Macedonski public o epigram prin care va arunca n aer linistea asternut asupra bolii lui Eminescu. Textul epigramei este urm torul: Un X... pretins poet - acum S-a dus pe cel mai jalnic drum... L-as plnge dac -n balamuc Destinul s u n-ar fi mai bun C ci pn ieri a fost n uc Si azi nu e dect nebun. Este momentul mult asteptat de Ventura care ncercase nc din 28 iunie s conving publicul asupra nebuniei eminesciene, atunci ns cei doi prieteni sositi n grab la baia Mitrasewschi reusiser s -l salveze pe Eminescu. Ventura nu voia s fie el cel care declara deschis nebunia lui Eminescu ntruct fusese deja implicat n evenimentul mai sus mentionat. Asadar epigrama a fost pretextul perfect, imediat dup aparitia ei Ventura l atac grav pe Macedonski. Nu este nici o ndoial , prin aceast epigram este vizat nefericitul nostru coleg si prieten, Eminescu. Iat c Ventura cel care anuntase politia de existenta nebunului, se retrage acum n ipostaza prietenului indignat ar tnd spre Macedonscki: Iat cine l face nebun pe bietul Eminescu.

Macedonski la rndul s u ncearc s se apere spunnd c este o epigram veche care a fost publicat f r stirea sa, epigram care n plus nici nu l vizeaz pe Eminescu. Exist o logica n argumentatia lui, dac cercet m putin mentalitatea epocii, mai ales dup pres vom vedea c nnebuneau foarte multi oameni prin anii 80 ai secolului trecut, multi se sinucideau. Au urmat, manifestatii publice cu torte si gemuri sparte la casa lui Macedonski. Bastonat de prin cafenele pe biata lui spinare, oprobiul public a atras mult lume n aceste evenimente, a fost un spectacol bucurestean pe cinste. Ventura si Macedonski intr ntr-o polemic puternic , ns r ul era deja f cut, Eminescu era n ochii tuturor un nebun tolerat de societate. n codul de moravuri publice si politice ale epocii, boala grav a nebuniei l ndep rta definitiv de la viata public pe cel atins de ea. Declararea nebuniei cuiva nsemna, implicit, si destituirea lui din functie. Iat , asadar, ce realizeaz Grigore Ventura: dislocarea unui mare ziarist, a unui adversar de temut, din sistemul unui ziar de opozitie. Polemica se stinge, iar la 1 septembrie presa ncepe s discute deschis problema nebuniei lui Eminescu. Telegraful este primul care anunt c Mai multi prieteni din capital , amici ai nefericitului Eminescu, s-au decis a contribui lunar pentru ntretinerea amicului lor n casa de s n tate. D.T. Maiorescu are partea cea mai mare n aceast frumoas si nobil actiune. Maiorescu reuseste s dea lovitura de gratie lui Eminescu la sfrsitul anului 1883, cnd public un volum de 64 de poezii eminesciene, ntre care Mai am un singur dor, Se bate miezul noptii etc. Abilitatea sa a fost extrem , aceste poezii erau menite s distrug imaginea unui Eminescu nationalist, adversar de temut al liberalilor, teroretician al problemelor societ tii romnesti. Astfel, Maiorescu reuseste s scindeze opera eminescian , limitnd-o la poezie. Din acel moment si pn n zilele noastre Eminescu este cunoscut de toat lumea drept marele poet, poetul national al Romniei, stergndu-se aproape complet opera sa ziaristico-politic , oper cu mult mai valoroas si mai bogat dect opera sa poetic . Una din primele persoane care a sesizat lovitura de maestru a lui Maiorescu a fost Ibr ileanu, care scria: Putea, oare, teoreticianul devenit faimos, al p turilor superpuse, apostolul nationalismului, dusmanul marelui partid liberal, tribunul zilnic al durerilor grave ale rasei, s publice: Mi te d cu totul mie, Nu zi ba de te-o cuprinde (...) Or, chiar si acestea, nepotrivite pentru un lupt tor politic, cum era el atunci: Mai am un singur dor/ n linistea serii/ S m l sati s mor. Or, ideea de sinucidere din Se bate miezul noptii (...) Nu cumva acum, la maturitate, si cnd avea un stagiu de om public, ca teoretician al unei grave ideologii sociale si nationale - nu cumva credea c nu i-ar fi sezut frumos s publice si elegii amoroase ori invitatii la dragoste si alte poezii usoare - si unele traduse? Volumul de poezii are un succes teribil, multe versuri devin suport pentru romante ieftine, cntate n cafenele si saloane, pierzndu-si profunzimea. Eminescu este internat ntr-o serie de sanatorii din tar si str in tate, ns starea s n t tii sale era foarte bun , dup cum m rturiseste Ioan Slavici: Repausul

medicamentos sustinut cu ndrjire de Mihail Eminescu pe timpul fugii din Bucuresti la Viena si apoi la Florenta l-a adus n tar s n tos. Eminescu nsusi, viu si dornic s reintre n pres , si va asculta prohodul n aceast parantez a anilor interzisi, 1884-1888. Cteodat se va revolta, va sparge vitrinele libr riilor, si va lua volumul de poezii din raft si-l va arunca n noroi, c lcndu-si-l n picioare: atunci fortele de ordine vor interveni prompt si-l vor duce pe insurgent la politie. Asa s-a ntmplat la 8 noiembrie 1886, de ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, la lasi: poetul a fost mpachetat pe loc si dus, ca alienat psihic, la stabilimentul rudimentar de la Mn stirea Neamt. Pe lng aruncarea n noroi a propriului volum de versuri, de ziua onomasticii sale, i s-a mai adus acuzatia c se lua de femei pe str zile Iasilor, le apuca de turnura rochiilor, le atingea n mers etc. Ajuns la Neamt, Eminescu si g seste linistea. Continu s scrie n ciuda tuturor. Acolo, la Mn stirea Neamt, poetul va definitiva, zic editorii, poezia De ce nu-mi vii?, pe care o va trimite spre publicare lui Iacob Negruzzi, la Convorbiri literare, cu acest biletel: ti trimit deodat cu aceasta mai multe versuri c rora, de ti se par acceptabile, le vei face loc n Convorbiri. ndealtminterelea, m aflu bine si s n tos n mijlocul acestor munti si-ti doresc asemenea. Eminescu era perfect s n tos n perioada n care a locuit la Mn stirea Neamt, 18861887. Gala Galaction vorbeste despre un Eminescu ntreg la minte n momentele respective, m rturie stau si actele de buc t rie ale stabilimentului, ntocmite de mna poetului. Intors n casa Henriettei de la Botosani n 1887, Eminescu este supus unui consult medical din care reiese c era s n tos psihic: n urma unei subscrieri, initiat de elevii scoalei artelor frumoase din Botosani, s-au strns 400 lei. De mare ajutor au fost acesti bani, c ci au permis s i se aplice un tratament special multumit c ruia starea s n t tii poetului s-a mbun t tit n modul cel mai v dit, c ci ast zi Eminescu este tot att de senin cum a fost nainte de boala cea grea de acum patru ani n urm . n 13 Iulie Eminescu, nsotit de sora sa si de dl. Grigore Focsa, doctoral de aice, a sosit n orasul nostru cu trenul de la ora 1 p.m. A doua zi la ora 11 a.m. a avut loc, n casa dlui. St. Emilian un consult, la care au luat parte dnii. medici: Dr. Filipescu, medic primar al orasului Iasi, Col. Dr. Otremba, medic sef al Corpului IV armat , Dr. Rigler, Dr. C. Bottez si Dr. Negel, profesori la Facultatea de Medicin . Desi mai multi din acesti d-ni. medici aveau s plece din Iasi nc n 13 Iulie, totusi si-au amnat plecarea pentru a-l putea asista pe poetul nostru. n urma unei cercet ri minutioase la care l-au supus pe Eminescu, medicii au ajuns la concluzia c s n tatea lui nu e deloc alterat si c trebuie a-l supune unui tratament radical numai n ce priveste boala lui cea neglijat , care se manifestase la picioare. Eminescu era deci s n tos psihic si perfect capabil de a crea. n 1888, Veronica Micle reuseste s l scoat pe Eminescu din casa surorii sale si l va duce de mn pe poet la Bucuresti, unde el si va reg si pana de ziarist. Urmeaz o colaborare anonim la cteva ziare si reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, ultimul text

ziaristic al lui M. Eminescu: o polemic ce va zgudui guvernul f cndu-l, pentru o clip , pe Gun Vernescu s demisioneze rupnd o coalitie destul de fragil de altfel a conservatorilor (care luaser , n fine, puterea) cu liberalii. Repede se afl , ns , c autorul articolului n chestiune este bietul Eminescu si repede acesta este c utat, g sit, internat la sanatoriul doctorului Sutu, n martie 1889. La 13 aprilie 1889, procurorul Mavros cere primului presedinte al Tribunalului Ilfov constituirea unei cure pacientului Mihai Eminescu, aflat n casa de s n tate a doctorului Sutu din strada Plantelor. Se constituie un consiliu compus din T. Maiorescu, Dem Laurian, St. Mih ilescu, I.L. Caragiale, I.Gr. Valentineanu si Mihail Br neanu, care, convocati conform articolului 440 din Procedura Civil (jurnalul 2783/89), depun la sectia a doua a tribunalului un proces verbal n care sunt de p rere c Boala fiind n recidiv , reclam interdictia pacientului si rnduirea unui tutor care s poat primi de la stat pensia lui viager si s poat ngriji de ntretinerea interzisului. Procesul verbal al consiliului este scris n ntregime si depus de Titu Maiorescu, care era si avocat. Dup semnarea actului acestuia (12 iunie 1889) si depunerea raportului medico-legal, isc lit de doctorii Sutu si Petrescu. Urmeaz celebrul interogatoriu pentru evaluarea st rii psihice a pacientului. Iat interogatoriul lui Eminescu, n ospiciul din strada Plantelor, la 12 iunie 1889, cu trei zile nainte de moarte: Cum te cheam ? Sunt Matei Basarab, am fost r nit la cap de c tre Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus s m mpuste cu pusca umplut cu pietre de diamant ct oul de mare. Pentru ce? Pentru c eu fiind mostenitorul lui Matei Basarab, regele se temea ca eu s nu-i iau mostenirea. Ce-ai de gnd s faci cnd te vei face bine? Am s fac botanic , zoologie, mineralogie, gramatic chinezeasc , evreiasc , italieneasc si sanscrit . Stiu 64 de limbi. Cine e Poenaru care te-a lovit? Un om bogat care are 48 de mosii, 48 de ruri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate si care are 48 de milioane. Trebuie s subliniem faptul c acest interogatoriu este construit n ntregime pe modelul masonic al cifrelor. Are un anumit num r de cuvinte si litere, corespunznd cifrelor masonice 48 si 64. R spunsul poetului a ridicat nenum rate semne de ntrebare. Eminescu nu era, cu sigurant , mason. Exist ipoteza conform c reia Eminescu ar fi r spuns prin codul acesta masonic. Aceast ipotez nu poate sta ns n picioare pentru simplul fapt c ntregul interogatoriu se nscrie n criptologia masonic si nu doar r spunsurile poetului. Este un interogatoriu fabricat n totalitate. Cu toate astea, r spunsurile (n cazul n care chiar apartin poetului) pot contine un smbure de adev r. Matei Basarab a fost ntotdeauna domnitorul favorit al lui Eminescu, domnitor cu care se identifica. Se presupune c respectivul Poenaru chiar la lovit pe Eminescu cu o piatr n cap, eveniment ce este plasat n curtea sanatoriului.

Petre Poenaru este un personaj real, era tenor, din familia mare a actorilor, asadar lume frecventat de Eminescu. Nu era un str in, un oarecare, ci l cunostea pe poet. Nu se explic ns prezenta acestuia la sanatoriu. Ct despre pusca umplut cu pietre de diamant, aminteste de o balad popular : A plecat la vn toare/ S vneze c prioare/ C prioare n-a vnat/ Si el singur s-a mpuscat/ Cu un pistol de diamant/ Cu gloante de briliant. Iat -l pe Eminescu pus n postura vn torului care se vneaz singur, care cade n propria-i curs . Teorie aberant care nu poate sta n picioare. Eminescu nu putea calcula aceste r spunsuri dup canoanele masonice, pur si simplu pentru c nu putea anticipa ntreb rile. Si dac am accepta ipotetic c Eminescu a f cut respectivele calcule si a r spuns n functie de fiecare ntrebare, aceasta ar demonstra un singur lucru: deplin tatea facult tilor mintale ale poetului. n conditii normale, n care incidentul cu Poenaru ar fi real, parchetul ar fi trebuit sesizat din oficiu si ar fi trebuit interogat si autorul prezumtiv al crimei, numitul Petre Poenaru. Nu exist un asemenea interogatoriu. Trei zile mai trziu, Eminescu moare subit. Doctorul Vines, care a fost de fat n acel moment, avea s povesteasc n 1926 exact cum s-au petrecut lucrurile: Eminescu se aseaz pe pat si peste cteva minute cade ntro sincop si moare imediat. Varianta oficial asupra mortii lui Eminescu este ns dementa paralitic . nainte de a analiza putin moartea lui Eminescu, s lu m n discutie perioada 18841889, perioad numit de mare ntunecime, a creatiei eminesciene. M rturiile din epoc atest ns contrariul. Cei care l-au vizitat pe Eminescu la Botosani vorbesc de o puzderie de hrtii scrise de c tre poet, unele luate de A.C. Cuza si descifrate, altele luate de rudele poetului. Chiar n strada Plantelor, n mai-iunie 1889, vizitatorii lui Eminescu bolnav, vorbesc de mald re de hrtii scrise de c tre el, aruncate la cos ori m turate de femeia de serviciu. Argumentul creativit tii cade dintr-un condei n fata abundentei de m rturii documentare si, cu el, diagnosticul medical. ntr-adev r, un paralitic general, un abulic n ultimul grad, acesta este un pacient care nu mai creez , nu mai fac diferenta ntre viat si vis etc. Alexandru Vlahut , vizitndu-l n spital, l g seste comunicabil, preg tit s scrie poezii. Ilarie Chendi, care a stat n gazd pe strada Stirbei Vod , nr.72, pe lng Cismigiu, la aceeasi adres pe care o avusese si Eminescu n anii 80 ai secolului XIX, va povesti cum b trnele gazde, niste nemti, ncep a-si aduce aminte: Si mi-au spus, ntre altele, c dup moartea lui Eminescu, care a avut loc n 1889, au venit la dnsii doi domni care erau prietenii lui Eminescu si, mpachetnd toat s r cia r mas n urma lui, au umplut dou cufere cu c rti si cu manuscrise si au plecat. Legendele eminesciene vorbesc, ns , pn ast zi de caiete cu poezii ale poetului, pierdute, furate, ascunse n aceast perioad . Biografii s i trec sub t cere pn si faptul c n buzunarul de la haina n care si-a dat duhul, n 15 iunie 1889, se aflau scrise de mna lui poeziile Viata si Stelele n cer.

Prima criz a lui Eminescu, din 1883-1884, cnd a fost internat la Dr. Sutu, apoi la Ober Doebing, lng Viena, ct si recidiva din 1886-1887, cnd a fost internat la Mn stirea Neamtului, institutul pentru alienati, corespund unei psihoze maniacodepresive, n amndou cazurile a p r sit spitalul aproape complet restabilit, cu facult tile intelectuale normale. n 1887 medicii din Iasi, Dr. Iuliano Bogdan (semnat doctor de Paris), Hynek, dar mai ales doctorul Francisc Iszac au pus diagnosticul unei alienatii mintale provocat de gome sifilitice pe creier si la picioare, ncepnd un intempestiv tratament antisfilitic, cum se f cea pe atunci, cu frictiuni de mercur, n doze enorme cu efecte, de altfel, nule n sifilisul nervos (oare de ce nu stia acest lucru doctorul Izsac?), dar cu urm ri catastrofale toxice. nc din Renastere se stia, ns cum povesteste Benvenutto Cellini c si-a tratat cu fumigatii de mercur boala galic , dar c efectul privea doar stadiul primar sau secundar, mai putin pe cel tertiar si deloc sifilisul localizat cerebral. Supradozajul medicamentos a jucat un rol nefast n evolutia bolii poetului. De altfel, interesarea sistemului nervos central n intoxicatia cronic cu mercur explic modific rile de comportament, depresiune mental , insomnie si cteodat halucinatii, care dup cum stim au dominat tabloul simptomatic dup 1887. Cum reiese din notele doctorului Vines, starea lui Eminescu s-a agravat n clinic , astfel c i-a ap rut o stare delirant cu dureri n tot corpul, tremur turi, ncetinirea reflexelor pupilare (la internare, normale), tulbur ri grave sfincteriene, abolirea reflexelor osteo-tendinoase (la internare exagerate) toate simptome explicate dup noi prin injectiile de mercur ce le primeste n clinic , f r rezultat asupra bolii psihice, dar cu grave efecte secundare. Dup cum se stie, lui Eminescu i s-a f cut autopsia n ziua de 16 Iunie 1889, existnd un raport depus la Academie. Acesta este nesemnat. Autopsia evidentiaz o degenerescent gras a peretilor cordului, deveniti fragili si galbeni, si prezenta unor pl ci ntinse si proeminente att la baza valvulelor aortice, ct si pe fata interioar a aortei anterioare. n fine, din partea hepatului si a rinichilor s-a observat asemenea o degenerescent granulo-grasoas considerabil . Dac modific rile la nivelul aortei apartin unei ateromatoze incipiente, deloc neobisnuite, rinichii albi ct si modific rile ficatului sunt caracteristice pentru o grav intoxicatie mercurial . Creierul lui Eminescu este uitat pe fereastr , n soare si, dup cteva zile de nefixare, este trimis lui Gh. Marinescu, pentru a fi examinat. Subliniem faptul c , n 1889, Marinescu avea 26 de ani, fiind ncep tor, asistentul lui Babes. Dac prof. Babes nu a primit creierul, pot fi avute n vedere dou posibilit ti: ori cazul prezenta interes numai pentru curiozitatea tn rului asistent, ori si aceasta este ipoteza spre care nchin m pe undeva, anumiti oameni, s nu spun o ntreag protipendad , se temeau de diagnosticul severului prof. Victor Babes. Gheorghe Marinescu declara despre creierul poetului, multi ani mai trziu: Creierul mi s-a adus dela Institutul Sutu ntr-o stare de descompunere care nu permitea un

studiu fin al structurii circumvolutiunilor. Putrefactia era datorat faptului c ldurii celei mari, probabil c sa scos prea trziu dup moarte... Creierul era n adev r voluminos, circumvolutiunile bogate si bine dezvoltate si prezenta ca leziuni macroscopice o meningit localizat la lobulii anteriori... Din nenorocire creierul, fiind, cum am spus, descompus, nu am f cut studiul istologic, ceea ce e o mare lacun ... S rmanul Eminescu! Nu a avut parte nici de acest studiu anatomic, care, fie zis n treac t, nu stiu dac s-a f cut n bune conditiuni altor literati distinsi cari, ca si dnsul, au murit de paralizie general . Eminescu nu a murit ns de paralizie general , Gheorghe Marinescu se nselase. Punnd cap la cap toate dovezile strnse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie: Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercet tor stiintific, autor a peste 100 de lucr ri din domeniul patologiei creierului, sunt ct se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues si nu a avut o dement paralitic . n ceea ce priveste alcoolismul, acesta nici nu intr n discutie. Presupusul sifilis al lui Eminescu este scos din mneca imposturii si botezat ad-hoc congenital. Concluzii: Asadar, Eminescu a fost scos din viata public si declarat nebun pentru c atitudinea lui pentru unirea t rii-mam cu Ardealul nu era bine v zut de conducerea de atunci a Romniei, de junimistii P.P. Carp si Titu Maiorescu, care ncercau din r sputeri ncheierea unei aliante militare cu Germania si Austro-Ungaria. De remarcat n acest sens este o scrisoare a lui P.P. Carp c tre Titu Maiorescu n care i atrage atentia: Si mai potoliti-l pe Eminescu. Iar Maiorescu l-a potolit, fabricndu-i nebunia si sc pnd astfel de o voce periculoas , care l contrazicea tot mai des. Evident c la baza asasin rii lui Eminescu a stat Francmasoneria si evreimea care se simteau n pericol tot mai mare ca urmare a atacurilor lui Eminescu si a deconspir rii de c tre o voce credibil si ndr git a actiunilor lor antinationale si anticrestine. Astfel, Eminescu a fost scos din viata public ntre 1883 si 1889, anul asasin rii sale, fiind declarat nebun si, ca urmare, incapabil de a mai crea ceva. Ori, m rturiile din acea perioad ne arat un Eminescu n plin creatie, lucru care nu ar fi fost posibil dac era nebun, c ci un nebun e rupt de contactul cu realitatea si nu mai simte nevoia de creatie. Asadar, creatia artistic din acea perioad , nsotit de numeroasele dovezi (ale medicilor si prietenilor) ale s nat tii sale mentale ne arat faptul c Eminescu a fost asasinat printr-un proces lent de otr vire. Asasinarea lui Eminescu a continuat si continu si n prezent prin trecerea sub t cere a activit tii sale de jurnalism politic, a atitudinilor sale nationaliste si antiiudeomasonice. Continu prin prezentarea sa n scoli n mod voit deformat, n ipostaz numai de poet genial, s rac si fustangiu. Continu si prin eliminarea din opera sa poetic a acelor poezii cu caracter profund national, cum ar fi versiunea adev rat a poeziei Doina. Continu prin atacurile tot mai dese si abia disimulate ale asa-zisei elite culturale romne. Continu prin atacurile tot mai nerusinate ale comunit tii evreiesti din tar si din afara granitelor.

Dar, cel mai mult continu prin lipsa noastr de cinstire a marelui romn Mihai Eminescu, prin lipsa de informare asupra operei, a luptei si a dorintelor sale pentru neamul romnesc.