Mi s-a intamplat ca oricui om, care traieste o fictiune.

Te iubeam pentru ceea ce-mi inchipuiam ca esti, iar tu te-ai aratat asa cum esti. Descopeream in tine lucruri pe care nu le doream. Indiferenta, lipsa de preocupare pentru ceea ce starneai cu faptele si vorbele tale. N-ai nicio vina. Vina este a mea pentru ca iubeam un om care nu exista. Si s-a mai ivit si acea lipsa de proportii de care fugeam. Toata viata am dat, am fost de-o generozitate nepermisa, uneori. Eu sunt omul care da ultimii doi lei cuiva care are nevoie de ei. De fapt, asta e deosebirea dintre noi doi, tu ii pastrezi pentru tine, pentru mine, dragostea noastra a mea, era totul, iar pentru tine, numai o parte echilibrata si integrata a vietii tale. Erai ca omul care accepta sa mearga la carciuma, sa bea 2 pahare si sa stea pana dimineata fara sa-l guste pe al treilea. Eu m-am aruncat in dragostea asta ca un betiv fara judecata. E vina mea, bineinteles. Tu cunosti acea masura dreapta a lucrurilor pe care eu n-am s-o cunosc vreodata. Pe cine minteai ? Ai intrat in viata mea, probabil dornic de ceva nou, nu neaparat bun. Pot sa-ncep de unde vreau ? Atunci de la-nceput pentru ca incepututrile sunt intotdeauna cele mai frumoase. Toate prietenele mele se mira de ce sunt fericita naiba sa le ia ! Se intreaba de ce cant intr-una ! Ceea ce simt e neincredere in persoana pe

care o iubesc din tot sufletul si care nu ma-ntelege deloc. Imi doream o persoana cu care pot comunica, care sa-mi ofere un sfat, nu stiupoate ca imi doream un refugiu o relatie care sa-mi ofere incredere in mine. Asta e tot ce am asteptat de la viata si poate de aceea doream sa adorm langa tine, sa te trezesc usor cu un sarut, ca sa ma faci sa ma pierd din nou in ochii tai plini de dragoste pentru mine. Da, stiu, sunt o visatoare. Sunt doar o visatoare a carui vise se sparg in mii de cioburi atunci cand incerc sa te scot din viata mea si doar lacrimile sunt cele care lipesc cioburile intr-un nou si minunat vis.
M-am schimbat. Am vrut si-am luptat sa ma schimb. N-am plecat de langa tine, m-am rupt, m-am smuls cand te iubeam mai mult, cand imi era mai greu. Era un efort de demnitate omeneasca, nu feminina. Tu ti-ai pastrat conditia anterioara, ti-ai vazut de ale tale, cand eu am uitat ca mai exista pe lume si alte fiinte in afara de tine M-ai tratat cu masura. Mi-ai dat atat cat credeai ca se cuvine. Eu ti-am dat tot. N-aveai niciodata timp pentru mine. Acum ai timp ? Ce sa mai fac eu cu timpul tau ? (catre public) Traim toata viata ca si cum am fi o specie eterna si nu ne gandim ca maine s-ar putea sa nu mai fim (catre EL) Cand vorbeam cu tine si nu numai o data, imi replicai ca nu ai chef de discutii. Erai plictisit. Daca mi-ai fi zis: esti cea mai frumoasa din bordel, nu-ti fa griji, maine tot la tine vin, ar fi fost acelasi lucru. Nu ne dam seama ca dezamagirea este echivalenta cu un omor si m-ai omorat m-ai omorat din imprudenta. Dar n-ai nici o vina, fiindca nu stiai ce faci. (catre public) Nici nu stiu daca pot s-o numesc gelozie. (catre EL) Gelozia incepe cu dragostea, dar nu se termina cu ea. (catre public) Tare le-a mai facut pe prietenele mele sa rada faptul ca Miguel m-a parasit ! I s-a nazarit sa colinde lumea Nici ele nu au inteles cine era Miguel cu adevarat.

Toti sunt buni si puternici in jurul meu si ma ocrotesc. (catre public, cu un aer visator si trist) Ce simplu e sa fi fericita. Am crezut in vise si am visat frumos. Visam cu ochii deschisi. De-odata parca cineva imi pune mana pe umar si totusi stiu bine ca nimeni nu m-a atins. M-am intors si am vazut o lumina mare si orbitoare. si-am auzit vocea. Vocea era blanda si joasa. N-o mai auzisem pana atunci. In ziua aceea nu a spus decat atat(se aude vocea) Nu te speria, va fi atat de simplu totul, ca nici nu vei intelege decat mult mai tarziu. Vei astepta la inceput si numai cand vei incepe sa crezi ca nu te mai iubesc, iti va fi greu, dar atunci, voi pune un fir de iarba sa creasca in coltul stiut al gradinii sa ajunga la tine.
Nu am inteles ce se intampla. M-am speriat si am fugit. In ziua accea nu a fost nimic mai mult, dar s-a intamplat si a doua oara. Bateau clopotele la namieza, de data asta cred ca l-am vazut. Sa fi fost lumina ? Sa fi fost un inger ? Nu stiu... Atunci de ce era atat de rece-n jur ? Vantul a ascuns ecoul strigatului meu in miazanoaptea. Aproape ca uitasem cum arata. Cred ca il numeam Miguel, sau asa imi placea sa-l numesc. Hmmo fantasma de care eram indragostita. Daacesta era Miguel Sterg amintirile de praf si le zambesc cu drag uneori lacrimez, insa ma opresc in punctul in care incepe sa devina intunecat si nesigur Evit sa imi pun vesnica intrebare: DE CE ? De ce a fost pentru prima si ultima data cand l-am vazut pe Miguel ? M-am dus de multe ori in gradina sa-l astept si intr-un final am renuntat, dar in unele zile sufeream

cumplit cu gandul ca el era acolo. L-as fi sarutat dar era doar un vis. Ma intreb de cateva zeci de ori pe zi, de ce te-ai schimbat ?, ca atunci cand intrebi la o inmormantare de ce-a murit raposatul ? De pneumonie, cancer sau calcat de masina, ca si cand n-ar fi acelasi lucru. Nu suntem obisnuiti sa acceptam fenomenele in sine, vrem totdeauna sa stim DE CE ?. Cred ca te mira faptul ca in vocabularul meu redus, langa TE IUBESC ! sau DE CE ?, mai exista si alte cuvinte. De fapt acum redescopar in mine, femeia inteligenta, omul cu judecata. Asta mi-a lipsit cat timp am fost in preajma ta ! Mi se pare ca sunt o veche cunostinta pe care am scapat-o din vedere multi ani. Multa vreme ma uitam in oglinda si nu vedeam decat picioarele care te fascinau, sanii rotunzi si ochii. Azi, descopar ca meritam din partea ta, o privire mult mai atenta ! Am fost pedepsita fiindca am trait o fictiune Omul n-are dreptul sa traiasca decat realitatea, doar ce apare la lumina zilei, chiar daca-l nemultumeste. Mi-am inchipuit ca ma pot sustrage controlului judecatii. Mi-am dorit si am asteptat prea mult sa te schimbi. Cand stateam cu tine si te apucam de mana, imi imaginam ca este a lui Miguel, care s-a mistuit ca fumul odata cu speranta. Tu nu ai reusit sa intrii in visul meu, dar nu sufar nu. De-as cunoaste toata limbile oamenilor si pe cele ale ingerilor Fara iubire, nu sunt decat un clopot tocit, sau niste talgere tipatoare. De-as cunoaste toate tainele si tot ceea ce este stiut. De-as avea credinta nemasurata, ce misca muntii din loc Fara iubire nu sunt nimic. De mi-as impartii toate bunurile, ca sa aiba ce manca sarmanii. De mi-as da ca o ofranda trupul ca sa fie ars pe rug Fara iubire, faptele mele nu slujesc la nimic. Iubirea e rabdatoare, iubirea e plina de bunatate Iubirea nu pizmuieste, nu se umfla de mandrie, nu infaptuieste nimic necinstit. Nu se acreste, nu banuieste raul, nu se bucura de strambatate, dar se veseleste de adevar... Crede totul, iarta totul, spera totul. Sufera orisice. Iubirea nu se ofileste niciodata. Inainte sa te intalnesc, nu stiam ce inseamna iubirea, nu o cunosteam, nu ma gandeam la ea, nu stiam cum e sa iubesti pe cineva. Cu alte cuvinte, aveam o viata linistita, traiam impacata cu mine insami, pot sa spun ca eram fericita, nu implinita... dar seara cand puneam capul pe perna, adormeam brusc, fara nici un gand, fara sa ma macine nimic, fara sa ma intreb ce va fi maine, dar ai aparut tu si s-a schimbat totul in rau, din pacate. Ai aparut in viata mea pe neasteptate, brusc... si ai plecat tot asa...dintr o data, fara sa-ti pese de nimic. La inceput a fost frumos, ma faceai sa ma simt fericita... nu cred ca adurat mai mult de un an, dar acel an a trecut si cand credeam ca tu esti barbatul pe care l-am cautat mereu, cand eram sigura ca am intalnit persoana potrivita, ai avut grija sa-mi arati ca nu a fost asa, ca nu esti cum am crezut. Acum, m-am convins de acest lucru, dar inca ma gandesc la tine si nu stiu de ce. Totul s-a schimbat dupa primul an, relatia s-a racit si ai inceput sa-ti arati adevarata fata. Nimic nu mai este cum a fost. Stii ce ? Cred ca nu ne este dat sa fim impreuna... chiar cred asta ! Acum tot ce vreau e sa imi gasesc linistea si fericirea. Vreau sa vina din nou acele vremuri, sa ma asez seara in pat si sa nu ma gandesc la nimic, sa nu adorm cu lacrimi in ochi si sa ma trezesc plangand. N-o sa-mi fie greu fara tine. Desi m-ai dezamagit, o sa te pastrez mereu in sufletul meu. O sa pastrez imaginea pe care mi-am format-o despre tine la inceput, cand te-am cunoscut. Acumdupa atatea caderi in propriul eu m-am ridicat de jos si mi-am deslipit genele negre si botite de atata plans. Nu a durat mult nu a fost nici macar placutTrebuia sa fiu tristaasa spunea calendartul si lumina de-afara. Toamna a venit si m-a rascolit pentru totdeauna a plecat ca o prostituata ce si-a luat banii S-a dus tiptil, perversa, cu pantofii de flori in maini De aceea o sa raman cu aripile larg deschise, in fata soarelui, spre parjolire. Dar nu-i nimic praful ramane in drumul colbului, unde carutasii isi biciuiesc in continuarea animalele. Totul s-a sfarsit cum era de asteptat, iar eu raman sa dorm cu fluturii. Da, cu fluturii ! Si nu e urat, e doar putin trist. Ma voi ridica acum si voi inceca sa-mi cos de piele aripi albe si mi le voi face din nou frumoase mi le voi acoperii cu praf colorat cu pudra adusa din cripta familiei mele si ma voi trezii cu ele dimineata, pornind spre visele tale si poate vom visa impreuna.