Sunteți pe pagina 1din 3

ROMANTISM ROMANESC - 3 ETAPE: preromantismul (cunoscut i ca romantism al sciitorilor paoptiti sau de tip Bidermaier) caracterizeaz gustul omului mediu,

, al burghezului domestic, ideizant, idilic, conservator cultiv comfortul spiritual, pasiunile temperate, plcerile simple creaiile sunt, n mare majoritate, mediocre; este perioada imitrii literaturii romantice dinEuropa de Vest, n special Frana reprezentani: Costache Negruzzi, Mihail Koglniceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu 2. romantismul propriu-zis (eminescian sau romantism nalt) dimensiunea cosmic e dezvoltat pn la exces misticism, ocultism pasiuni nflcrate capacitatea de a crea universuri imaginare, alternative ale lumii reale reprezentant unic: Mihai Eminescu impactul creaiei sale asupra autorilor ce i-au urmat este incomparabil mai mare dect acela a oricrui alt romantic din spaiul romnesc 3. romantismul posteminescian reactualizeaz teme i mijloace clasice i romantice, conferindu-le o nou for expresiv marcheaz reaciile lumii literare romneti la depirea apogeului de creaie pentru Eminescu, sprijinind apariia multor epigoni ce nu s-au impus, dar i a unor autori care au purtat imaginile specifice acelui tip de romantism, impregnndule cu elemente de expresie aparinnd simbolismului, semntorismului etc. reprezentani: George Cobuc, Octavian Goga, Alexandru Macedonski, Barbu tefnescu Delavrancea
1.

Evocarea vestigiilor istorice, a ruinelor, influentata in chip vadit de Volney, cu concluzii pesimiste descurajate in faza incipienta a poieziei lui Alexandrescu (poezia Adio la Tirgoviste) devin, dupa 1840, prilej de apoteozarea traditiilor istorice ale natiunii, de incredere in viitorul acesteea. Intr-un mod similar evolueaza si alti poeti contemporani Heliade Radulescu, Cezar Bolliac, ceva mai tirziu Andrei Mureseanu, V. Alexandri (incepe prin a scrie poezii in traditie neoclasica si lamartiniana, in limba franceza, dar se orienteazade indata spre folclor si spre poezia de inspiratie folclorica, care-l si impone ca poet ), D.Boltianu etc.

Spre 1835 necesitatea orientarii miscarii literare in directia marilor idealuride libertate si unitate nationala incepe de fi rostita ca un deziderat fundamental. In prefata unei traduceri Treizeci de ani sau viata unui jucator de carti, C.Negruzzi exprima dorinta de a vedea reprezentete pe scenele tarii, in locul lui Polcinel si Arlechin, virtutile si eroicestele fapte ale Stefanilor si Alexandrilor. Ideea, reluata de Dacia literara, este integrata unui program mai larg urmarind coordonarea miscarii literare de pe intreg teritoriul vechii Dacii, crearea unei literaturi cu adevarat originale, inspirate din traditiile istoriei eroice a natiunii, din obiceiurule acesteia,din frumusetile naturii ale tarii. Inteleasac literatura in acest spirit, traducerile si imitatiile, tot ce nu aveu legatura cu viasa spiritului roman, erau repudiate, ca ucigatoare a gustului original.

ROMANTISM AUTENTIC PE PLAN ROMANESC Optiunea cultural-ideologica pentru acest model a contribuit semnificativ nu numai la orientarea starii de spirit din Principate n acest sens, dar si la reconvertirea procesului istoric romnesc, la crearea premiselor pentru conectarea realitatii noastre la un flux istoric nou. Elanul cultural al epocii s-a manifestat sub nsemnele romantismului prin caracteristicile care i sunt specifice: subiectivitate si individualism, trairea intensa a existentei, cautarea culorii si reliefului n literatura, iar n istorie vom observa, n plus, preocuparea pentru fenomenele originare si pentru psihologia poporului, pentru trecutul acestuia si elementele sale fondatoare, dar mai cu seama acea vibratie speciala pentru nnoirea societatii. Aceasta nazuinta nnoitoare, imaginea proiectata n viitor a Romniei, constituie pilonul ideologic al miscarii culturale a vremii si hraneste toate sevele sale. Ea se releva pnn cteva repere caracteristice: nevoia resimtita de a preface radical societatea, echivalnd n fond cu realizarea modernizarii ei, sensibilitatea fata de oamenii simpli, acuitatea perceperii problemelor sociale, n special a celei agrar-taranesti, transformarea politica institutionala a societatii, iar, ca un corolar (si uneori ca o premisa), triumful ideii nationale. Cam toate aceste aspecte se regasesc n istoriografie, gndita de corifeii ei - Nicolae Balcescu si Mihail Kogalniceanu - ca o stiinta a natiunii, istoriografia trebuind, considerata, probabil, elementul central al miscariiculturale. Specific acesteia este faptul ca dincolo de diversitatea manifestarilor, ea da senzatia de corp unitar. Se vorbeste, pe buna dreptate, de "generatia de la 1848" iradiind mai multe semnificatii: comunitate sau similitudine de idei si de aspiratii, tensiunea spre obiective comune, sentimentul viu al angajam. Cultura romna si-a creat n aceasta perioada instrumentele necesare organizarii sale moderne: presa, teatru, dezvoltarea retelei scoalare - atta cta a fost, constituirea de societatii si asociatii literare (termenul acoperind ideea de cultura n genere, asa cum n perioada revolutiei franceze miscarea filosofica acoperea aproape toate manifestarile spirituale ale timpului - arta, literatura,

ideologie etc.), patrunderea n circuitul publicisticii apusene,realizarea unor sustinute contacte cu reprezentantii de marca au culturii si gndirii europene - Michelet, Edgar Quinet Giuseppe Mazzini etc Nicolae Balcescu si Mihail Kogalniceanu definesc, prin excelenta, istoriografia romantica romneasca att prin ntinderea operei, ct si prin valoarea ei. Activitatea lui Balcescu si Kogalniceanu trece mult peste marginile preocuparilor istoriografice. Balcescu a fost figura simbol a revolutionarului romantic al epocii pasoptiste n Romnia.