www.referat.

ro

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI FACULTATEA DE STIINTA SI INGINERIA MATERIALELOR

STAT NATIONALIST SI IDEOLOGIE NATIONALISTA

Anul I, Grupa 1014 B Stundent: Alexandrescu Constantin Lucian Cadru didactic: Prof. univ. dr. Marin Traistaru

Moartea, numai moartea legionara Ne este cea mai scumpa nunta dintre nunti, Pentru sfnta cruce, pentru tara nfrngem codrii si supunem munti; Nu-i temnita sa ne-nspaimnte, Nici chin, nici viforul dusman; De cadem cu toti, izbiti n frunte, Ni-i draga moartea pentru Capitan!1 ,,Imnul tineretii legionare Versuri: Radu Gyr - Muzica: Ion Mnzatu Odata ce liberalismul, plecand de la suveranitatea individului asupra propriului destin, admite precum corolar suvernitatea indivizilor care formeaza un popor asupra destinului lor colectiv si provoaca intrarea ireversibila a figurii poporului in istoria politica moderna, nationalismul a devenit primul vehicul ideologic al anti-liberalismului. La scurta vreme dupa formarea primelor state-nationale in secolul al XIX-lea, tensiunea profunda dintre nationalism si liberalism devine mai mult decat evidenta. Autodeterminarea nationala era din perspectiva liberalismului doar un mijloc de operationalizare simultana a principiului libertatii individuale si a principiilor subiacente libertatea de asociere si responsabilitatea guvernantilor fata de guvernati sau dependenta guvernelor de consimtamantul guvernatilor. Ea avea rolul instrumental de a aduce exercitiul puterii politice cat mai aproape de exigentele, controlul si vigilenta guvernatilor. Pentru nationalism, insa, autodeterminarea unei natiuni apare ca o necesitate. Natiunea devine odata cu aceasta ideologie un scop in sine, si nicidecum un instrument de legitimare a existentei guvernarii sau de justificare a actiunilor statului. Odata cu revolutia industriala apar probleme sociale care cerea o impartire cat mai chitabila a bunurilor, valorilor si sanselor. Singurul care putea rezolva aceste necesitati era o noua forma statala. Formele absolutiste erau sortite caderii, pentru a fi inlocuite de state centralizate si ierarhizate si centralizate care sa coordoneze si sa mascheze diferentele intre clasele sociale. Legitimitatea divina a monarhului si dreptul strabun isi pierdusera credibilitatea. Astfel, ideea de natiune avea sa restabilizeze noile conflicte aparute si sa ofere o noua legitimitate. Asa cum afirma Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului din 1789, natiunea reprezinta originea initiala a oricarei suveranitati. Nici o asociatie sau individ nu isi pot exercita puterea, daca aceasta nu provine explicit de la
1

Radu Gyr, Imnul Tineretii Legionare, http://www.codreanu.ro/

natiune. Astfel, daca liberalismul considera natiunea ca o prima justificare a existentei statului, nationalismul avea sa o transforme in scopul oricarei guvernari legitime. Natiunea are in doctrina nationalista dubla functie: acea de legitimare si aceea de scop suprem al statului. Individul recunoaste apartenenta sa la un grup in momentul in care intra in contact cu alte grupuri straine. In acel moment se naste constiinta apartenentei al grup. In acest sens, natiunea apare, pentru Ernest Renan, ca o entitate spirituala, comunitate care exista atata vreme cat exista si in mintile si inimile oamenilor si care se stinge cand nu mai este gandita sau dorita; natiunea se intemeiaza pe constiinta nationala2. Nationalismul descrie un grup de oameni uniti prin (1) locuirea unui teritoriu comun, (2) o cultura si mostenire comuna, (3) interese comune in prezent si speranta de a trai impreuna in viitor, si (4) o dorinta comuna de a sustine propriul stat3. Observam ca exista o serie de elemente ce caracterizeaza ideologia nationalista; sunt pe de o parte acei factori obiectivi ce tin de limba comuna ce genereaza un anumit tip de comportament, de religie, de etnicitate si de geografia nationala; pe de alta parte exista acei factori subiectivi precum istoria, mitologia si autodeterminarea. Reunind atat factorii subiectivi de origine franceza, cat si factorii obiectivi de influenta germana, nationalismul oferea unei societati precum cea romaneasca (in perioada interbelica si cea post-belica) orientare, apartenenta si trancendenta. Sentimentul de identificare cu o natiune se arata drept o solutie la relatiile sociale si interstatale complicate. Astfel Miscarea Legionara isi propunea sa aduca o noua directie, o gama de idei noi, pline de seva si de perspective. Ideea fundamentala a doctrinei legionare avea sa fie crearea unui om nou in mijlocul colectivitatii romanesti, care sa constituie punctul de plecare al unei mari transformari spirituale in societatea romaneasca. Acest individ inzestrat cu calitati de erou avea misiunea sa trezeasca energiile amortite ale neamului, sa-l ridice din starea de suferinta in care se zbatea si sa-l indrepte pe caile indicate de marirea si onoarea lui nationala: Poporul roman in aceste zile ale lui, nu are nevoe de un mare om politic, asa cum gresit se crede, ci de un mare educator si conducator care sa biruiasca puterile raului si sa sdrobeasca tagma celor rai4. Mitul eroului salvator avea sa
2 3

In Hagen Schulze, Stat si natiune in istoria europeana, Polirom, Iasi, 2003 B.C.Shafer, Faces of Nationalism: New Realities old Myths, Harcourt Brace Jovanovich, New York, 1972 4 Corneliu Zelea Codreanu, Doctrina miscarii legionare, Ed. Lucman, Bucuresti, 2003

devina un punct central al Miscarii Legionare, fiind reprezentat de personalitatea lui Corneliu Zelea Codreanu. Acesta nu propunea programe politice, scopuri ale Miscarii Legionare, ci o misiune ce avea in vedere: modificarea omului, pentru a-l transforma intr-o personalitate libera, demna si constienta de misiunea ce-i revine; modificarea natiunii, pentru a o transforma intr-o comunitate de simtire si ideal cu totul innoita si echilibrata; modificarea structurilor sociale, economice si politice, pentru a le transforma in elemente armonioase ale unei noi viziuni a societatii. Prin acest aport, prin originalitatea solutiilor si prin siguranta mijloacelor, Miscarea Legionara parea sa se diferentieze de toate celelalte partide si organizatii reformatoare sau revolutionare. Misiunea ei trebuia sa depaseasca victoria banala pe plan electoral sau captarea numerica de adepti pentru constituirea unui partid numeros. Miscarea urmarea crearea unui sistem nou de organizare politica, economica, sociala; care sa smulga omul din rutina, egoismul si preconceptele ce-l caracterizau. Miscarea Legionara nu neaga materia, dar o aseaza la locul ei, subordonand-o spiritului; urmareste cu tarie principiul justitiei, dar nu merge pana acolo incat in numele lui sa se poata inscauna toate abuzurile si privilegiile daunatoare neamului; considera omul element esential al societatii, dar nu-i ingaduie o libertate anarhica; propovaduieste intelegerea intre clase, dar nu crede in disparitia claselor; nu respinge importanta si forta multimilor, dar onoreaza si respecta calitatea omului si a elitelor. Teoretic, principiile nationaliste ale legionarilor romani nu erau periculos de revolutionare. Ele nu necesitau daramarea tuturor institutiilor de la radacina asa cum si-au propus liberalii sau comunistii, ci era nevoie doar de o reordoanre, o reoganizare a lor. Pentru a-si atinge aceste ideluri, pentru a le putea pune in practica, legionarii aveau nevoie de o lovitura de stat. Dupa o lunga perioada de conflicte politice, multe dintre ele sangeroase, Miscarea Legionara avea sa obtina abdicarea regelui Carol al II-lea. Era de asteptat ca, odata castigata puterea, principiile legionare sa inceapa sa guverneze si sa genereze acea armonie pe care si-o dorise. Clasa conducatoare a unei natiuni, care reprezinta izvorul real al puterii, nu putea fi lasata sa se formeze la voia intamplarii. Ea trebuia scoasa din stadiul haotic, in care numai elemente ale hazardului decideau alcatuirea ei: egoismul, favoritismul, bunul plac, bogatia si pozitia sociala, slugarnicia fata de detinatorii puterii etc. Legionarii au considerat necesara o elita politica care sa

reprezinte axa energetica a neamului si care sa se constituie prin concursul tuturor categoriilor sociale, a tuturor indivizilor, indiferent de clasa careia apartineau. Corneliu Codreanu fixeaza rolul elitei in doua mari principii: a) De a conduce o natiune dupa legile vietii unui neam; b) De a-si lasa o elita mostenitoare, bazata nu pe principiul ereditatii, ci pe acela al selectiunii, caci numai ea cunoaste legile vietii si poate judeca intrucat persoanele se conformeaza,prin aptitudini si stiinta acestor legi5. In acest context, odata cu proclamarea Statului National Legionar, era de asteptat ca guvernarea sa fie similara principiilor nationaliste. Situatia a fost cu totul alta. Conflictele din interiorul Miscarii Legionare, intre Horia Sima si tatal lui C.Z.Codreanu, intre legionari si Ion Antonescu aveau sa reduca viata guvernarii legionare la doar patru luni. Divergentele in ceea ce privea modalitatea de aplicare a principiilor legionare, dorinta de putere, frica lui Antonescu de a pierde conducerea in favoarea legionarilor, toate acestea au reprezentat factorii care au dus la caderea statului nationalist roman. Problema esentiala a Miscarii Legionare din Romania a fost, de fapt, lispa obiectului. Doctrina nationalista nu era tocmai intemeiata. Daca in Germania, care era caracterizata de existenta mai multor dialecte si culturi, de o societatea eterogena, sau Italia, care se afla intr-o situatie similara, Romania era o societate destul de omogena, atat din punct de vedere lingvistic, cat si din punct de vedere cultural. Ideea de stat nationalist era mult prea mult pentru o astfel de societate; un stat national era de ajund pentru a atinge gradul ideal de unitate si constiinta nationala; statul nationalist era insa ne-necesar. Tocmai aceasta este cauza esecului nationalismului si in plan practic. Ca ideologie, nationalismul a avut poate cel mai mare succes, reusind sa castige simpatie populatiei, spre deosebire de comunism sau democratia liberala, iar aceasta se datoreaza faptului ca nu promitea nimic spectaculos si lipsit de credibilitate. Insa din punct de vedere practic, statul nationalist a fost un esec. Ideologia nationalista nu raspundea, de fapt, nevoilor reale ale societatii romane, principiile sale fiind pseudo-temeiuri pentru constituirea unui stat national legionar.

Corneliu Z. Codreanu, Pentru Legionari, ed. Scara, Bucuresti, 1999

BIBLIGRAFIE:
Codreanu, Corneliu Zelea, Doctrina miscarii legionare, Ed. Lucman, Bucuresti, 2003 Codreanu, Corneliu Zelea, Pentru Legionari, ed. Scara, Bucuresti, 1999 Lepadatu, Adrian Gabriel, Miscarea legionara:intre mit si realitate, ed. Cartier, Bucuresti, 2005 Hagen Schulze, Stat si natiune in istoria europeana, Polirom, Iasi, 2003 B.C.Shafer, Faces of Nationalism: New Realities old Myths, Harcourt Brace Jovanovich, New York, 1972