Sunteți pe pagina 1din 1

Aparitia leasingului ca notiune si raspandirea lui ca forma de finantare dateaza din anii '50, insa baza economica s-a

format mai devreme, in perioada premergatoare celui de al doilea razboi mondial. Fara sa aprofundam evolutia tipurilor de leasing, pentru intelegerea planului structurii economice si problematica juridica a leasingului, este de ajuns sa privim in urma pana la punctul cand industrialul a ajuns la o recunoastere a faptului ca in procesul de valorificare a produselor nu este necesar transferul imediat al dreptului de proprietate si echivalarea integrala a contravalorii acestuia in momentul incheierii contractului. Un astfel de moment istoric economic a fost in 1877, cand Bell Telephone Company din Statele Unite ale Americii a oferit posibilitatea folosirii aparatelor telefonice din productia proprie contra unui cost de folosinta fara achitarea totala a contravalorii produsului. Schimbarea radicala insa a adus-o structura economica de dupa al II-lea razboi mondial, in Statele Unite ale Americii dupa 1950, iar un deceniu mai tarziu si in tarile Europei Occidentale, dupa revitalizarea economiei acestora. In Statele Unite ale Americii oamenii de afaceri au realizat pentru prima data ca investitiile decapitalizate se pot realiza nu numai prin finantarea clasica bancara. A aparut atunci pe piata mijloacelor de productie acel finantator care s-a auto-asigurat astfel incat, s-a prezentat in calitate de cumparator al obiectului fata de furnizor si, pastrandu-si dreptul de proprietate asupra obiectului, l-a dat in folosinta intreprinzatorului. Astfel pe de o parte s-a nascut un contract de vanzare-cumparare intre producator si Locator (firma de leasing), pe baza caruia Locatorul a achizitionat de la producator bunul specificat de utilizator, iar pe de alta parte a luat fiinta un contract specific de chirie, in baza caruia utilizatorul in schimbul unei rate de leasing (redeventa) a dobandit dreptul de folosinta asupra obiectului, locatorul pastrandu-si dreptul de proprietate asupra obiectului, incasand rata de leasing. Pe langa aceasta forma, deja clasica, a leasingului s-au dezvoltat si alte forme de leasing, fiecare cu un rol comun si anume: finantatorul (locatorul) este proprietarul obiectului iar utilizatorul pe intreaga durata a contractului detine numai dreptul de folosinta.