Sunteți pe pagina 1din 12
Proiectul Interna ţ ional de Eliminare a POP Încurajarea Particip ă rii Active ş i
Proiectul Interna ţ ional de Eliminare a POP Încurajarea Particip ă rii Active ş i
Proiectul Interna ţ ional de Eliminare a POP Încurajarea Particip ă rii Active ş i
Proiectul Interna ţ ional de Eliminare a POP Încurajarea Particip ă rii Active ş i
Proiectul Interna ţ ional de Eliminare a POP Încurajarea Particip ă rii Active ş i
Proiectul Interna ţ ional de Eliminare a POP Încurajarea Particip ă rii Active ş i

Proiectul Internaţional de Eliminare a POP

Încurajarea Participării Active şi Efective a Societăţii Civile în Pregătirile Implementării Convenţiei de la Stockholm

Model de politică

Strategia protecţiei culturilor fără Poluanţi Organici Persistenţi

Dr. Simona Condurăţeanu ing. Arinda Cadariu

Asociaţia Experţilor de Mediu

România

Martie, 2006

Proiectul Internaţional de Eliminare a POP - IPEP www.ipen.org

Despre proiectul Internaţional de Eliminare a POP-urilor

La 1 mai 2004, Reţeaua Internaţională de Eliminare a POP-urilor (IPEN, http://www.ipen.org) a început un proiect global referitor la activitatea ONG-urilor denumit Proiectul Internaţional de Eliminare a POP-urilor (IPEP) derulat în parteneriat cu organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (UNIDO) şi Programul de Mediu al Naţiunilor Unite (UNEP). Proiectul este finanţat în mare măsură de Fondul Global de Mediu (GEF).

IPEP are trei obiective principale:

Să încurajeze şi să permită ONG-urilor din 40 de ţări în curs de dezvoltare şi de tranziţie să se angajeze în activităţi care să aducă contribuţii concrete şi imediate la eforturile respectivelor ţări în pregătirea Convenţiei de la Stockholm;

Să îmbunătăţească informarea şi calificarea ONG-urilor pentru a ajuta la întărirea capacităţii acestora de a participa efectiv la procesul implementării Convenţiei;

Să ajute la stabilirea coordonării regionale şi naţionale a ONG-urilor şi la capacitatea tuturor regiunilor lumii în sprijinirea eforturilor pe termen lung necesare dobândirii siguranţei chimice.

IPEP va sprijini pregătirea rapoartelor de ţară, rapoartelor de referinţă pentru diverse practici şi a celor privind principalele politici şi activităţi regionale. IPEP va susţine trei tipuri importante de activităţi: participarea la Planul Naţional de Implementare, instruirea în ateliere de lucru, informarea publicului şi campaniile de conştientizare.

Pentru informaţii suplimentare vă rugăm să accesaţi site-ul http://www.ipen.org.

IPEN este recunoscător suportului financiar oferit de Fondul Global de Mediu, Agenţiei Elveţiene pentru Dezvoltare şi Cooperare, Agenţiei Elveţiene pentru Mediu, Păduri, Peisaj şi Fundaţiei Panta Rhea.

Opiniile exprimate în acest raport sunt acelea ale autorilor şi nu reprezintă în mod necesar punctele de vedere ale instituţiilor implicate în management şi/sau sprijin financiar.

Acest raport este disponibil în limba Română şi Engleză la sediul Asociaţiei Experţilor de Mediu (Calea Plevnei nr. 46-48, sector 1, Bucureşti România, tel/Fax:0040 21 312 51 30, e-mail: eea_ngo@yahoo.com, http://eea.ngo.ro).

Dorim să aducem mulţumiri D-lui profesor universitar dr. Dan Manoleli pentru sprijin în realizarea acestei lucrări.

Proiectul Internaţional de Eliminare a POP - IPEP www.ipen.org

Model de politică

Strategia protecţiei culturilor fără Poluanţi Organici Persistenţi

Cuprins

 

Pag

Introducere

5

Agricultura şi POP-urile

5

Mediul agricol şi importanţa tufărişurilor pentru combaterea biologică ca o alternativă la utilizarea POP-urilor

6

Tufărişurile / gardurile vii şi rolul lor

6

Mediul agricol şi necesitatea prezenţei tufărişurilor

7

Biodiversitatea tufărişurilor

9

Necesitatea unei politici alternative

10

Modelul de politică propus

11

Consecinţele politicilor curente şi alternative

11

Experienţe legate de politica propusă în alte ţări

11

Concluzii

11

Bibliografie

12

Proiectul Internaţional de Eliminare a POP - IPEP www.ipen.org

Introducere

Polutanţii Organici Persistenţi (menţionaţi aici ca POP) sunt substanţele chimice care rămân intacte în mediu perioade îndelungate, toxice pentru oameni şi organismele sălbatice şi care se acumulează în ţesuturile grase, sunt volatile şi au o circulaţie globală prin atmosferă şi apele mărilor şi oceanelor.

Convenţia de la Stockholm privind Poluanţii Organici Persistenţi este focalizată pe reducerea şi, unde este cazul, eliminarea a 12 POP-uri de interes internaţional. Aceste POP-uri includ 9 pesticide: aldrin, clordan, diclorodifenil- tricloroetan (DDT), dieldrin, endrin, heptaclor, hexaclorbenzen (de asemenea produşi chimici industriali), mirex şi toxafen; doi produşi chimici industriali – bifenili policloruraţi (BPC – de asemenea produşi secundari nedoriţi) şi hexaclorbenzen (HCB); şi patru produşi secundari – dibenzo-p-dioxine policlorurate (DDPC) şi dibenzo-furani policloruraţi (DFPC), HCB şi BPC.

Sursele emisiilor de POP-uri se regăsesc în patru sectoare economice importante: agricultură, industrie, transporturi şi energie, la care se pot adăuga alte surse, ce includ aşezările umane cu depozite de deşeuri şi crematorii ale deşeurilor medicale.

Tabelul 1

Agricultura şi POP-urile

Agricultura este principalul sector economic unde au fost utilizate pesticidele clorinate ale căror efecte în utilizare se resimt şi azi. Aceste urmări nu sunt singurele, dar deoarece în trecut nu s-au făcut în mod curent studii speciale de cercetare privind POP-urile nu se poate stabili efectul utilizării pesticidelor din categoria POP-urilor în agricultură. Impactul pesticidelor folosite în agricultură asupra apei este sub forma unei poluări difuze, actualmente aceasta fiind măsurată în apele freatice şi în cele de suprafaţă.

Emisiile în atmosferă ale POP-urilor utilizate în sectorul agricol apar din surse staţionare, cum ar fi aplicarea de pesticide pe teren şi prin ardere, sau din surse mobile în principal corelate cu vehiculele rutiere (tractoare şi alte mijloace de transport).

Tabelul următor arată perioadele de timp când au fost utlizate în România POP-urile.

Perioada de timp / POP-uri

1975-1980

1981-1985

1986-1990

1991-1995

1995-2000

Aldrin

+

Dieldrin

+

Endrin

+

Clordan

+

DDT

+

+

Heptaclor

+

+

+

+/–

Hexaclorbenzen

+

+

+

+/–

Toxafen

+

+

+

+/–

Mirex

Sursa tabelului: Inventarul POP-urilor în anii 2002–2004

Legenda

+

Aplicate

Neaplicate

+/

Unele produse permise

Pesticidele clorinate au fost utilizate prima dată în România în anul 1948. Primele produse erau în principal pe bază de DDT, dar au fost utilizate şi altele pe bază de clordan, dieldrin, endrin, aldrin, heptaclor şi toxafen. Toate aceste produse s-au importat, exceptând acelea având la bază DDT - ul şi heptaclorul, care se fabricau local.

Substanţele menţionate erau folosite sub formă de pulberi, granule sau lichide, pe suprafeţe agricole mari, pe pajişti şi culturi de lucernă. Din anul 1965 pesticidele cu DDT nu au mai fost aplicate pe pajişti şi lucerniere.

5

Pesticidele pe bază de dieldrin s-au folosit în România între anii 1965-1970, în special pentru tratarea seminţelor. Alături de pesticidele clorinate persistente, produsele cele mai des utilizate au fost cele pe bază de DDT şi heptaclor.

După 1988 aceste tipuri de produse nu au mai fost permise de către autorităţi pentru uz în România.

În prezent singurele insecticide clorinate întrebuinţate în România sunt cele pe bază de lindan, folosite pentru tratatarea seminţelor, dar acesta nu se află pe lista de POP-uri a Convenţiei de la Stockholm.

Tabelul 2 Indicator de mediu

Surse de emisie

Aer

Emisia de pesticide în sectorul agricol a scăzut odată cu descreşterea producţiei între anii 1989 şi 2001. Emisia de lindan în atmosferă în perioada de timp menţionată s-a diminuat cu 91,3 % , iar la pentaclorofenolul aplicat ca fungicid şi ierbicid cu 88%.

Apă Încărcarea anuală cu pesticide clorinate în bazinele râurilor interioare tributară perioadei 1985–2001 este monitorizată prin analize de rutină. Valoarea concentraţiei pesticidelor a scăzut semnificativ în anii 1990–1991 ca efect al substanţelor de protecţie a plantelor aplicate într-o perioadă anterioară, trebuie ţinut însă cont că sistemul de monitorizare nu este perfect.

Sursa PNI din România

Mediul agricol şi importanţa tufărişurilor pentru combaterea biologică ca o alternativă la utilizarea POP-urilor

Dependenţa de pesticidele sintetice unele de tip POP este unul din aspectele cele mai dăunătoare ale agriculturii intensive. Utilizarea pesticidelor, adesea neetichetate, şi comercializarea lor ilegală periclitează bunăstarea fermierilor, populaţiei locale şi mediului natural.

Existenţa tufărişurilor lângă / sau în interiorul marilor loturi agricole are o mare importanţă pentru menţinerea unui mediu sănătos. Ele reprezintă o zonă de ecoton (ecosistem tranzitoriu), ce contribuie la echilibrarea biodiversităţii specifice între monoculturile agricole şi vegetaţia naturală, care găzduieşte o paletă largă a biodiversităţii.

Realizarea unor mari suprafeţe potrivite agriculturii mecanizate a distrus majoritatea tufărişurilor. Aceasta a avut ca rezultat pierderea biodiversităţii, legată de cea a biotopurilor, esenţială în combaterea biologică pe arealele cultivate. Mediul natural favorabil culturilor nu a fost considerat o alternativă viabilă şi beneficiile lui pentru sănătatea populaţiei au fost ignorate.

Avantajele existenţei tufărişurilor şi gardurilor vii / verzi au fost bine cunoscute secole de-a rândul de către fermierii interesaţi în păstrarea lor în vecinătatea terenurilor cultivate. Pesticidele chimice de tipul POP- urilor şi fertilizatorii aşa cum îi cunoaştem astăzi lipsind. POP-urile au fost introduse în mare cantitate în secolul 20 pentru obţinerea unor recolte abundente cu efecte adverse aparent nedăunătoare. Din nefericire, POP-urile fiind utilizate la distrugerea dăunătorilor culturilor (insecte, rozătoare, ciuperci, buruieni etc) erau şi sunt încă foarte periculoşi, având impact neagtiv asupra solurilor, apei din pânza freatică şi culturilor. POP-urile pătrund adânc în lanţul alimentar şi în consecinţă în corpul uman, fiind uşor de transmis prin placentă, existând şi în laptele matern – provocând boli mortale şi malformaţii congenitale.

Schimbările politice din Europa Centrală şi de Est şi perioada de tranziţie din ultimii 15 ani au avut un impact

6

important asupra agriculturii – producţia şi utlizarea POP- urilor scăzând semnificativ fiind comparative cu a celor 15 ţări din Uniunea Europeană (menţionată mai jos ca UE). Legislaţia existentă, utilizarea pesticidelor, monitorizarea reziduurilor acestora trebuie însoţite de dezvoltarea unei agriculturi organice. În viitor calitatea şi securitatea hranei vor fi unele dintre principalele căi de dezvoltare a unei societăţi sănătoase în cadrul UE.

Din cauza dependenţei ridicate de utilizarea

agrochimicalelor şi a efectelor negative ale acestora, în multe ţări vestice agricultura s-a reîntors la ceea ce combaterea biologică exercitată de animale / viaţa sălbatică asociată cu tufărişurile / gardurile vii. Refacerea ecosistemelor de tufărişuri / garduri vii va reduce efectele negative ale POP-urilor. Accesul la UE oferă ţărilor posibilităţi de susţinere a agriculturii organică, menţinere

a culturilor extensive asigurând în acealşi timp o agricultură ecologică.

Tufărişurile / gardurile vii au un rol important prin emiterea în aer a fitoncidelor – substanţe volatile cu

acţiune inhibitoare asupra unor dăunători şi distrugătoare

ale buruienilor din arealele adiacente.

Tufărişurile / gardurile vii şi rolul lor

Tufărişurile / gardurile vii semnifică un ecosistem tranzitoriu foarte bogat (ecoton) alcătuit din diferite populaţii vegetale şi animale, ce ocupă un habitat oarecare. În mod obişnuit aceste ecosisteme includ specii variate de vegetaţie lemnoasă de diferite mărimi – semiarbuşti, arbuşti, arbori şi de asemenea ierburi. Tufărişurile / gardurile vii spontane ori plantate sunt un brâu protector pentru culturi şi un refugiu pentru viaţa sălbatică şi animalele domestice.

Tufărişurile / gardurile vii au o vegetaţie schimbătoare în funcţie de: anotimpuri şi ani, microclimat, stadiile de dezvoltare şi mărimea vegetaţiei, poziţie şi localizare (pantă, radiaţie solară, albedoul, compoziţia şi textura solului, pânza freatică, direcţia vântului ori adăpost), vecinătatea culturilor etc. Selecţia speciilor din tufărişuri şi densitatea lor de plantare trebuie legată de caracteristicile regionale, adaptarea la acestea şi la aşteptările noastre.

Speciile vegetale din tufărişuri

Arbori foioşi de talie înaltă cu frunze căzătoare

Robinia pseudacacia, Tilia platyphyllos, T. cordata, Fagus sylvatica, F. orientalis, Castanea sativa, Quercus robur, Q. petraea, Acer platanoides, A. campestre, A. pseudoplatanus, Fraxinus excelsior, Ulmus campestris, Populus tremula, P. alba, Salix alba, S. triandra, S. fragilis, S. purpurea, S. caprea, Rhus typhina, Morus alba, M. nigra, Gleditschia triacanthos, Fraxinus excelsior, Platanus acerifolia ş.a.

Arbori foioşi de talie medie cu frunze căzătoare

Sorbus torminalis, S. aucuparia, Alnus incana, A. glutinosa, Betula verrucosa, B. alba, Carpinus betulus, Caragana arborescens, Prunus cerasus, P. cerasifera, P. spinosa, P. padus, P. avium, Malus sylvestris, Crataegus monogyna, C. oxyacantha, Cornus mas, C. sanguinea, Sambucus racemosa, Paliurus spina christi ş.a.

Arbori răşinoşi / conifere

Taxus baccata, Thuya occidentalis, Larix decidua, Picea glauca, P. pungens, Pinus silvestris, P. nigra, P. strobus, Tsuga canadensis, Pseudotsuga douglasii ş.a.

Arbuşti

Ligustrum vulgare, Berberis vulgaris, Rubus idaeus, Ribes nigrum, R. rubrum, R. alpinum, Corylus avellana, C. colurna, Philadelphus coronaries, Viburnum opulus, Syringa vulgaris, Cotoneaster sp., Ribes sanguineum, Rosa rugosa, R. canina, Euonymus europaeus, Forsithya sp., Spirea sp., Rhamnus cathartica, Eleagnus angustifolia, Tamarix gallica, Cotinus coggyria, liane, Pinus mugo, P. virginiana, Juniperus sp. ş.a.

Tufărişurile sunt areale de hrănire primară pentru animalele ce trăiesc în principal pe seama vegetaţiei (sevă, nectar, polen, frunze, ramurele, rădăcini, fructe, grăunţe ş.a.) şi de hrănire secundară pentru restul animalelor. În acelaşi timp, tufărişurile reprezintă adăposturi pentru animalele de interes cinegetic ca şi pentru prădători, inamicii naturali ai dăunătorilor culturilor. Biodiversitatea este strâns legată de tipurile de tufărişuri (specii, vârsta, forma coronamentului, întinderea, înălţimea şi densitatea plantaţiilor). Lizierele lor sunt folosite cu succes de apicultori, iar vara oamenii şi turmele se pot odihni la umbra lor. Dispariţia tufărişurilor / gardurilor vii din jurul culturilor ca şi de pe pante / versanţi înseamnă pierderea simultană a unui număr semnificativ de specii din vegetaţia spontană şi de specii animale.

La modul general tufărişurile, împreună cu taluzul ca suport al lor, îndeplinesc 5 funcţiuni utilitare:

regularizare a climatului

regularizare hidraulică şi conservarea solurilor împotriva eroziunii

balanţa speciilor – înăuntrul şi în afara teritoriului lor

productivitate – sursă de biomasă (lemn, frunze, fructe)

îmbunătăţire a condiţiilor de mediu şi agricole

Mediul agricol şi necesitatea prezenţei tufărişurilor

În multe ţări în curs de dezvoltare, inclusiv România, mediul, agricultura, şi silvicultura nu au coexistat mulţi ani într-o manieră durabilă cu propietatea privată. Ţările în curs de dezvoltare au resurse insuficiente să gospodărească pădurile şi habitatele naturale existente, şi, implicit un sistem agricol durabil. După al Doilea Război Mondial tufărişurile au devenit o povară pentru agricultura extensivă şi prin urmare au rămas negospodărite ori distruse fără a fi înlocuite, în special în Câmpia Română. În acelaşi timp, în oraşe şi sate ordonarea geometrică s-a impus concret asupra liniilor naturale ale peisajului.

7

Despădurirea grăbită a tufărişurilor şi gardurilor vii a produs:

degradarea terenului – creşterea eroziunii chiar pe pantele slabe;

scăderea drenajului şi apariţia înmlăştinirilor;

scăderea precocităţii culturilor, pierderea habitatelor naturale şi arealelor de recreere;

scăderea rezervelor de O 2 ;

diminuarea suprafeţei lemnoase şi dificultăţi în sectorul de transport.

Concomitent cu deprecierea cadrului de viaţă uman şi degradarea peisajului, efectul cumulativ al despăduririi şi pierderii tufărişurilor naturale a condus la consecinţele menţionate mai sus, care conturează aspectul prezent la nivel local şi naţional.

Terenuri degradate Depinzând de metodele ce distrug capacitatea de producţie a solurilor, se pot observa diferite tipuri de deteriorare a terenului împreună cu urmările lor negative, măsurabile, datorate dispariţiei tufărişurilor / gardurilor vii, astfel:

soluri erodate de apă;

pierderea solurilor fertile;

creşterea vitezei de sedimentare în apele curgătoare şi lacuri;

soluri erodate de acţiunea vântului;

extinderea terenurilor aride / deşertificarea;

soluri afectate de fenomene de deplasare;

eroziune accentuată pe pantele uşoare, alunecări de teren şi surpări de teren;

pentru alunecarea şi acumularea de

pericol

aluviuni;

soluri degradate prin acţiunea umană;

pierderea structurii şi texturii solurilor ca şi a faunei asociate;

deficitul de umiditate al solurilor datorat circulaţiei libere a vântului;

creşterea efectului evapotranspiraţiei;

extinderea terenurilor aride / deşertificarea.

Statisticile relevă că România are aproape jumătate (47%) din întreaga suprafaţă de teren agricol, respectiv 7 milioane ha, este afectată de procese de degradare. Dintre cele 7 milioane ha circa 3,9 milioane de teren nu au efecte măsurabile de eroziune. Celelalte 3,1 ha sunt terenuri cu efecte erozionale de la medii la puternice, din care 3,0 milioane ha suferă de eroziune acvatică şi 0,1 million ha de eroziune eoliană.

O evaluare completă a pagubelor produse prin deteriorarea

solurilor este greu de estimat. Totuşi datele disponibile arată daune semnificative, mai ales în domeniul agricol şi forestier. Lupta împotriva degradării solurilor a devenit o prioritate în contextul socio-economic prezent al României. În consecinţă, echipa proiectului propune unul din cele

mai importante mijloace pentru controlul şi refacerea terenurilor degradate – reacoperirea cu tufărişuri, necesară

ca o politică alternativă utilizării POP-urilor în combaterea biologică a dăunătorilor.

Aspectele sus menţionate subliniază extinderea la care conservarea şi refacerea tufărişurilor pe vechile teritorii sunt cerute pentru reabilitarea integrităţii mediului şi pentru mărirea capacităţii de suport a solului. Noile terenuri ar putea evalua – în special solurile afectate de eroziune ori improprii agriculturii mecanizate.

Pierderea biodiversităţii

Odată cu dispariţia tufărişurilor din jurul culturilor ca şi de

pe pantele dealurilor s-au pierdut şi un număr semnificativ

de specii vegetale spontane. Concomitent tufărişurile erau adăposturi pentru animale de interes cinegetic ca şi pentru prădători, inamicii naturali ai speciilor dăunătoare culturilor. Unele dintre aceste specii sunt: păsările (Falco tinunculus, F. vesperinus, Perdix sp., Luscinia sp. etc), reptilele (Anguis fragilis etc.), broaştele (Pelobates sp., Bufo sp.), mamiferele (Lepus sp., micro insectivore etc.) şi insectele prădătoare (Coleoptera, Hymenoptera etc.). Ajutând la protecţia culturilor multe dintre aceste specii au mărit valoarea economică a întregului teren. Zona de ecoton reprezentată de tufărişuri contribuie la echilibrul biodiversităţii specifice dintre monoculturile fără diversitate şi vegetaţia naturală având o paletă foarte largă de biodiversitate.

Efectul de seră şi poluarea aerului Odată cu semnarea Protocolului de la Kyoto, România a convenit la reducerea emisiei gazelor cu efect de seră cu 8% de la nivelul anului 1989. Acum România se situează mult sub această normă.

Tufărişurile ca şi vegetaţia forestieră contribuie la retenţia particulelor din atmosferă şi la absorbţia CO 2 micşorând implicit efectul de seră. În adaos, la cele 23% din suprafaţa de teren acoperită cu păduri din România,

8

ţ a de teren acoperit ă cu p ă duri din România, 8 Tuf ă ri

Tufărişurile şi culturile agricole

tufărişurile ce acopereau iniţial terenurile ar putea determina scăderea cu 15% a nivelului de CO 2 .

Presiunile exercitate asupra vegetaţiei forestiere datorită necesităţilor domestice de încălzire. Gestionarea fondului forestier poate avea o perspectivă deosebită în ţări precum România, unde lemnul pentru foc, construcţii şi alte utilizări este într-o cantitate mică. Cererea pentru lemn de foc este crescută câtă vreme acesta reprezintă principala sursă de energie pentru gospodăriile rurale. Arborii devin mai valoroşi prin capitalul biologic, ce poate fi reînnoit, considerat biomasă – decât ca o resursă epuizată. În viitorul apropiat, la câţiva ani după plantarea puieţilor, când copacii vor fi destul de mari, ei ar putea fi folosiţi drept cherestea în casele din mediul rural. Utilizarea vegetaţiei arbustive ca biomasă regenerabilă întruneşte recomandările UE cuprinse în al Cincelea Program Cadru referitor la mai buna utilizare a biomasei decât a combustibililor fosili în zonele mai sărace, precum gospodăriile rurale.

Folosirea ineficientă a energiei Tufărişurile reţin umiditatea solului şi reduc astfel costurile energetice pentru irigaţii. În acelaşi timp ele aprovizionează o diversitate de prădători ai insectelor dăunătoare, scăzând astfel costurile energetice pentru producţia şi răspândirea de pesticide.

Probleme instituţionale Referitor la acţiunea pilot inclusă în faza practică, ca în oricare activitate de producţie a unei culturi, gospodărirea forestieră reclamă un cumul de cunoştinţe şi practici, investiţie de capital şi materiale săditoare de bună calitate. Agenţiile guvernamentale pot juca un rol important în obţinerea de credite, recomandări ample şi furnizarea seminţelor pentru producţia de puiet săditor. Totuşi, promovarea pepinierelor de arbori nu are o ţintă instituţională în unele încadrări guvernamentale. Arboretul cade în afara responsabilităţii ministerelor agriculturii, iar departamentele forestiere sunt mandatate să protejeze pădurile publice, nu să susţină extinderea şi materialul semincier al fermelor comerciale. În acelaşi timp, lipsesc

instituţiile calificate corespunzător să administreze în regim public şi privat vegetaţia din afara pădurilor.

Comunitatea de interese Îmbunătăţirea facilităţilor pentru turismul rural şi ale condiţiilor corespunzătoare ale parametrilor de mediu reclamă asigurarea dezvoltării ecoturismului conectat direct comunităţii de interese. Acest deziderat va reduce sărăcia la nivel rural în arealele slab dezvoltate şi va contribui la scăderea efectului de seră în Europa. Proiectul asigură de asemenea transferul de cunoştinţe şi practici de la experţii Uniunii Europene către România.

Utilizarea pesticidelor Datorită beneficiilor menţionate pierderea tufărişurilor este unul din factorii ce acţionează împotriva dezvoltării unei agriculturi durabile. Această distrugere a dus la creşterea folosirii pesticidelor în agricultură. Utilizarea directă a pesticidelor în agricultură a ridicat probleme de mediu legate de: contaminarea solului, calitatea apei, biodiversitate (extinderea habitatului şi a legăturilor sale, tendinţele speciilor, bogăţia speciilor, speciile dominante, diversitatea genetică a agro-

ecosistemelor), diversitatea peisajului.

În Planul Naţional de Implementare al Convenţiei de la Stockholm privind POP-urile unul din obiectivele cheie aflat la alineatul nr. 10 prevede: realizarea dezvoltării durabile a unei agriculturi ecologice.

Acest raport se bazează pe importanţa tufărişurilor în mediul agricol la combaterea biologică ca alternativă a utilizării POP-urilor.

Biodiversitatea tufărişurilor

Tufărişurile sunt un indicator indirect al mediului agricol.

Aceste areale sunt populate de animale, un adaos preţios pentru agricultură, insecte polenizatore şi prădătoare, acarieni, răpitori ai dăunătorilor: mamifere, păsări, reptile, amfibieni, peşti ş.a. Toate acestea pot fi corelate şi cu zonele umede – mlaştini, râuri şi pârâuri, şi, păsările de apă (stârci, cocori), reptile, amfibieni, peşti ş.a. Aceste tipuri de tufărişuri adăpostesc următoarele specii de animale vertebrate:

Specii de Animale Vertebrate

mamifere

Lepus, Vulpes, Erinaceus, Talpa, micro insectivore - Sorex, Microtus, Apodemus; Meles, Mustela, Citellus, Cricetus, Mesocricetus, Glis, Dryomis, Crocidura, Capreolus, lilieci – Barbastella, Plecotus, Nyctalus, Myotis, Pipistrellus.

păsări Falco, Aquila, Buteo, Accipiter, Milvus, Perdix, Luscinia, Upupa, Ciconia, Grus, Bubulcus, Cuculus, Bubo, Athene, Strix, Asio, Caprimulgus, Phasianus, Picus, Pica, Dendrocopos, Lullula, Galerida, Alauda, Alectoris, Hirundo, Garrulus, Parus, Saxicola, Erithacus, Motacilla, Sylvia, Pastor, Emberiza, Carduelis, Circus, Columba, Corvus, Coturnix, Lanius, Limosa, Otis, Passer, Perdix, Streptopelia, Sturnus, Vanellus.

reptile

Salamandra, Lacerta, Anguis, şerpi, broaşte ţestoase.

amfibieni / broaşte

Pelobates, Bufo.

peşti

Salmo, Thymallus.

Un număr mare din speciile menţionate mai sus au valoare economică atât ca vânat, cât şi ca inamici naturali ai dăunătorilor culturilor.

Fiecare tufăriş adăposteşte trei tipuri de insecte auxiliare esenţiale în agricultură şi acarieni, după cum se observă în tabelul de mai jos:

Tabelul 3

Tipul de consumatori

Categoria de hrană

Specii / Importanţa

Consumatori de ordinul 1 sau fitofagi

Se hrănesc cu vegetaţie

Ordinul Orthoptera, fam. Orthopterae - lăcuste (Locusta migratoria), cosaşi (L. viridissima), coropişniţe (Gryllotalpa vulgaris); Ord. Heteroptera, fam. Pentatomidae - ploşniţa cerealelor (Aelia sp., Euridema sp.); Ord. Homoptera, fam. Aphididae - afide, Phylloxeroidae - filoxera; Ord. Coleoptera, fam. Carabidae - gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides), Chrysomelidae - gândacul de Colorado (Leptinotarsa decemlineata), gândacul ovăzului (Lama melanopa), gândacul ţestos al sfeclei (Cassida nebulosa), Lariidae - gărgăriţele leguminoaselor, Curculionidae - gărgăriţele; Ord. Lepidoptera, fam. Lymantriidae, Noctuidae (Mamestra, Agrotis), Pieridae, fluturele de varză (Pieris sp.); Ord. Diptera, fam. Tipulidae, Chloropidae ş. a. Acestea precum şi acarienii, moluştele, viermii şi omizile pot fi consideraţi dăunători agricoli

9

Consumatori de ordinul 2 sau entomofagi

Se hrănesc cu fitofagi

insecte prădătore adulte, larve ori ambele stadii, ce aparţin la: Ord. Mantodea, fam. Mantidae, călugăriţa (Mantis religiosa); Ord. Odonata, fam. Odonatae, libelule (Libellula sp.); Ord. Dermaptera, fam Forficulidae, urechelniţele (Forficula auricularia); Ord. Planipennia, fam. Chrysopidae (Chrysopa sp.); Ord. Coleoptera, fam. Carabidae, Coccinellidae, Scarabeidae, Chrysomelidae; Ord. Heteroptera, fam. Pentatomidae (Podisus maculiventris, Carpocoris baccarum); Ord. Diptera, fam. Coenomydae, Syrphidae; păianjeni :Ord. Aranea – fam. Araneidae şi acarieni.

insecte parazite ce trăiesc pe seama gazdei, unde adultul parazit depune un ou în oul sau larva gazdei; dezvoltarea ouălelor are ca rezultat moartea gazdelor. Aceste insecte aparţin la: Ord. Hymenoptera, fam. Trichogrammatidae, Ichneumonidae, Braconidae, Aphidiidae, Formicidae, Apidae (Apis sp., Bombus sp.); Ord. Diptera, fam. Tachinidae, Asilidae, Nemestrinidae, Bombyliidae.

Ele sunt considerate insecte auxiliare ori utile

Consumatori de ordinul 3

Se hrănesc cu fitofagi, entomofagi ori cu ambele

La rândul lor sunt interesanţi pentru alţi consumatori de-a lungul lanţului alimentar precum mamifere, păsări, reptile, broaşte, peşti şi insecte (diptere - fam. Asilidae, Syrphidae, Tachinidae).

Necesitatea unei politici alternative

Scopul raportului de faţă este prezentarea interrelaţiei dintre mediul agricol şi strategiile de protecţie a culturilor care nu folosesc POP-uri, ci combaterea biologică drept alternativă ecologică, subliniind problemele mai

importante, ce ar putea fi luate în considerare la elaborarea strategiilor de eliminare a POP-urilor.

Figura de mai jos expune o schemă ce explică relaţiile dintre activităţile realizate în sectorul agricol, mediu şi răspunsul potrivit ce reglementează aceste relaţii.

S O C I E T A T E

(POLITICA) CONTEXT

R Ă S P U N S

O C I E T A T E (POLITICA) CONTEXT R Ă S P U N
O C I E T A T E (POLITICA) CONTEXT R Ă S P U N

A G R I C U L T U R A

A G R I C U L T U R A M E D I U

M E D I U

STRUCTURI & PRACTICI

 

STARE

F O R Ţ E – C O N D U C Ă T O A R E

F O R Ţ E – C O N D U C Ă T O A

I M P A C T

Fluxuri & Funcţii (schimbări dinamice)

Stocuri & Modele (condiţii statice)

3 Dimensiuni

Sursa: ECNC, “Agri Environmental Indicators for sustainble agriculture in Europe”, 2000

Politicile actuale româneşti în domeniul agriculturii şi mediului corelate prezentului raport sunt următoarele:

Politica agrară:

susţinerea programului naţional privind scăderea efectelor eroziunii solului;

încurajarea agroturismului şi producţiei ecologice;

împădurirea terenurilor degradate, care nu sunt potrivite pentru agricultură;

realizarea unor perdele forestiere de protecţie, care să apere câmpiile, căile de comunicaţie şi aşezările.

Politica de mediu:

integrarea politicilor de mediu în elaborarea şi aplicarea politicilor sectoriale şi regionale;

îmbunătăţirea parametrilor de mediu în arealele urbane şi rurale;

îmbunătăţirea integrării politicilor de mediu în cinci domenii importante cu impact semnificativ asupra mediului: industrie, energie, transport, agricultură şi turism, prin utilizarea durabilă a resurselor naturale şi promovarea unei dezvoltări durabile rurale şi agricole.

10

Politica alternativă vine ca o necesitate de realizare a politicii existente în domeniul mediului, care combină totodată priorităţile agriculturii.

Raportul prezent oferă o alternativă politică, ce combină şi sprijină agricultura actuală şi politicile de mediu.

Modelul de politică

propus

Modelul de politică propus de acest raport se bazează pe politica română existentă în domeniul agriculturii şi mediului definită de Programul Guvernului şi politicile de mediu agricol la nivel european.

Acest raport recomandă o metodă ce ar putea fi adoptată ca politică alternativă ori drept suport al procesului existent: strategia utilizării combaterii biologice pentru protecţia culturilor, drept alternativă la utilizarea POP- urilor.

Propunerea unei politici alternative se sprijină pe evaluarea solicitată şi adoptată de UE:

1. Măsuri de mediu în agricultură (Reg 2078/92)

combinarea producţiei cu stabilirea scopurilor legate de mediu;

proiecte ajutătoare pentru mediu;

program de rezervă;

2. Măsuri silvice (Reg.2979/82), ce includ contribuţia la gestionarea naturii.

Consecinţele politicilor curente şi alternative

În cazul României (ţară în curs de aderare la UE) cu o moştenire a anilor anteriori când pădurea nu era gestionată durabil şi nu exista propietatea privată, prezentul raport subliniază o soluţie de succes utilizată în ţările dezvoltate. Folosirea tufărişurilor permite gospodărirea pădurilor naturale existente, a habitatelor şi o agricultură durabilă. Unul din rezultatele implementării acestei soluţii este scăderea cantităţii de pesticide sau insecticide utilizate în agricultură. Unele dintre acestea (ca lindanul) sunt poluanţi organici persistenţi. Lindanul însuşi a fost nominalizat ulterior pentru a fi adăugat pe lista chimicalelor controlate de Convenţia de la Stockholm.

Experienţe legate de politica propusă în alte ţari

Aceste tipuri de politici s-au aplicat cu succes în ţările dezvoltate precum Franţa şi Germania. Utilizarea tufărişurilor, de exemplu în Franţa, este un mijloc de protecţie comun în mediul rural, istoria arătând că existenţa acestora susţine dezvoltarea activităţilor agricole şi este un parametru de progres.

Imaginile de mai jos privesc utilizarea tufărişurilor din Franţa.

jos privesc utilizarea tuf ă ri ş urilor din Fran ţ a. Exemplu de folosire a

Exemplu de folosire a tufărişurilor în agricultură

Concluzii

Soluţia propusă de raport poate fi aplicată cu succes cu beneficii în mai multe sectoare.

1. Mediu Depinzând de arealele alese în prima fază a proiectului (în

jurul culturilor, gospodăriilor şi fabricilor ori de-a lungul drumurilor şi căilor ferate etc.) şi problemele cu care sunt confruntate aceste areale (protecţie împotriva vântului, insolaţiei ori frigului, micşorarea emisiilor de CO 2, eficienţa producţiei agricole etc), beneficiile directe privitoare la mediu rezultate din implementarea proiectelor ar putea fi repartizate după cum urmează:

a)

Îmbunătăţirea controlului climatic prin:

Scăderea eroziunii eoliene / perdele de protecţie împotriva vântului;

Prevenirea deşertificării;

Atenuarea extremelor de temperatură ce ar dăuna creşterii culturilor;

Diminuarea efectului de seră prin captarea de

CO 2;

Suplimentarea cantităţii de O 2 ;

Imobilizarea şi neutralizarea particulelor în suspensie.

b)

Îmbunătăţirea controlului hidraulic şi conservarea solului prin:

11

Micşorarea considerabilă a scurgerii apei de suprafaţă pe pante în prezenţa tufărişurilor.

Îmbunătăţirea calităţii apei - tufărişurile înmagazinează excedentul cantităţilor de nutrienţi din fertilizatorii convenţionali şi neconvenţionali şi implicit se previne încărcarea apei cu aceştia.

Recuperarea umidităţii solurilor primăvara - Gardurile vii, care includ copaci, sunt utile pentru reţinerea umidităţii solului şi ajută drenajul. Ele consumă cantităţi semnificative de apă primăvara fenomenul de pompare vegetală ce apare atunci este util, când solurile încep să se dezgheţe, iar drenajul este dificil sau chiar imposibil.

decopertate

Pe

solurile

nisipoase

sau

eroziunea eoliană este limitată

o

Se îmbunătăţeşte calitatea solului;

o

Tufărişurile restrâng evapotranspiraţia, constituind rezerve de apă subterană şi combătând scurgerea apei;

o

Refac solurile îmbibate cu apă şi saline;

o

Ajută la reconstruirea

Oferă adăpost multor specii de vânat

propietăţii la populaţia din mediul rural.

terenurilor degradate ori

Tufărişurile / gardurile vii oferă un control biologic

utilizarea arealelor abandonate. c) Recuperarea pierderilor de biodiversitate ale culturilor

contribuind astfel la creşterea biodiversităţii;

exercitat de animalele asociate cu ele, iar refacerea ecosistemelor de tufărişuri va reduce efectele negative ale POP-urilor.

Oferă refugiu păsărilor migratoare;

3.

Planificarea şi utilizarea terenului

d)

Tufărişurile aprovizionează o varietate de prădători consumatori ai insectelor dăunătoare, ceea ce conduce la utilizarea restrânsă a chimicalelor pentru culturi şi obţinerea unor recolte mai bine adaptate mediului;

Facilitează creşterea spontană a plantelor cu valoare farmaceutică şi medicală;

Măresc

agro-

capacitatea

de

susţinere

a

ecosistemelor;

Crează coridoare verzi, care contribuie la evitarea izolării habitatelor.

Funcţie productivă Sursă de biomasă – pentru obţinerea de lemn pentru combustibil, construcţie şi alte folosinţe – mult mai ieftină şi favorabilă mediului; Fructe – de la unele specii lemnoase ca: nuci, castani, aluni, mure, măceşe ş.a.; Producţie secundară – vânat.

Este necesară curăţarea zonelor poluate de pesticidele cu POP-uri pentru prevenirea contaminării în continuare cu aceste substanţe. Această curăţare ar putea fi făcută astfel pentru a preveni noi emisii de POP-uri în mediu.

2. Agricultură

Scăderea dependenţei de pesticidele sintetice unele de tipul POP-uri, unul din cele mai păgubitoare aspecte ale agriculturii intensive;

Oprirea utilizării pesticidelor pe bază de POP-uri ca lindanul şi /ori endosulfan, dacă acestea sunt încă în uz;

Scăderea cantităţii de pesticide sintetice / POP-uri în uz şi creşterea calităţii culturilor prin:

o

diminuarea cheltuielilor energetice (mai puţine irigaţii fiindcă tufărişurile reţin umiditatea în sol, restrâng folosirea pesticidelor deoarece tufărişurile aprovizionează o diversitate de prădători ai insectelor dăunătoare);

o

protecţia culturilor de soare, vânt şi frig;

o

îmbunătăţirea eficienţei producţiei vegetale şi animale;

o

aprovizionarea cu carbon a solului;

o

emisia în aer a fitoncidelor – substanţe volatile cu acţiune inhibitivă asupra unor dăunători, ce distrug şi buruienile în araelele adiacente.

Tufărişurile / gardurile vii reprezintă o zonă de ecoton, ce contribuie la echilibrul biodiversităţii specifice între monoculturile agricole şi vegetaţia naturală, cu un domeniu larg de biodiversitate. Tufărişurile / gardurile vii trasează o delimitare clară între propietăţile private, care stimulează sensul

Terenurile nearabile ar putea fi transformate în plantaţii.

4. Pădurea

S-ar putea obţine stimulente pentru gospodărirea durabilă

a pădurilor.

5. Energia

Obţinerea biomasei ca sursă de energie regenerabilă în locul folosirii petrolului şi produşilor de combustibili fosili.

6. Dezvoltarea rurală

Creşterea disponibilităţii resurselor lemnoase (ca resursă energetică, pentru construcţii etc.) pentru populaţiile rurale, în termenii unor cantităţi mai mari şi la un preţ mai redus; ecoturism.

Comercial

- Indirect, creşterea valorii produsului fără pesticide, determină un rezultat bun din punct de vedere comercial accesibil pentru întreaga piaţă românească; eventualele viitoare pepiniere cu vegetaţie de tufărişuri ar putea procura puieţi de la acele pepiniere stabilite prin proiectul nostru;

- Creşterea directă a valorii comerciale a terenurilor vandabile.

Ocupaţii – pepinierele crează posibilităţi de lucru, în special în zonele rurale.

Bibliografie

Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Protecţia Mediului - ICIM şi Universitatea Politehnică din Bucureşti – Facultatea de Energetică – Centrul de Cercetare pentru Energie şi Protecţia Mediului, Inventarul POP-urilor între anii 2002-2004, Planul Naţional de Implementare, Strategia Naţională asupra Informaţiei, Educaţiei, Comunicaţiei şi Conştientizării în domeniul POP-urilor, Bucureşti.

AsociaţiaExperţilor de Mediu, POP-urile în mediu, Bucureşti, 2003

Dominique Soltner Le livre de bocages: L’arbre et la haie – pour la production agricole pour un équilibre écologique et le cadre de vie rurale, Franţa, 1991 9 e Edition

Ministère de la Region wallonne pour L’Eau, L’Environnement et de la Vie Rurale, Dossier II La haie, un milieu a protéger, Belgia,

ECNC Technical Reports series, Agri-environmental indicators – for sustainable agriculture in Europe, 2000

12