Sunteți pe pagina 1din 1

Lumea mea e din pamantul Care rabda , care tace Din izvorul care curge Prin padurea de foioase.

Si din marea innegrita De la vremi involburate Pana-n stanca neclintita Peste timpurile toate. Lumea mea de altadata E ranita-n trup si rabda Izvorul ce-i plin de sange Si padurea fara frunze. Ochi nu sunt ca sa o vada Dorm inchisi o viata-ntreaga, Nici ureche sa auda Lumea mea de mult tacuta.