Curs FL

Capitolul 1
Introducere n mecanica uidelor

1.1 Obiectul mecanicii uidelor
Materia se prezint a n stare naturala n trei ipostaze; solida lichida si gazoasa.
Ultimelor doua stari, lichid a si gazoasa, le atribuim denumirea generica de uide.
Prin prisma experient ei, percepem uidele prin ceea ce le deosebeste de cor-
purile solide, nsusirea de a curge, de a lua forma recipientului care le cont ine.
Aceasta nsusire, se datoreaza proprietat ii uidului de a opune o inma rezistent a
act iunii fort elor de forfetare (de alunecare si despart ire a particulelor uide) ca ur-
mare a slabei coeziuni moleculare.
Studiul unui uid n stare naturala este o problema mult prea complicata n
raport cu cunostint ele noastre. Ca urmare se impune aproximarea uidului cu un
uid model cu proprietat i mult simplicate fat a de uidul real, care sa ret in a doar
caracteristicile determinante.
Prima aproximare n acest sens consta n a considera modelul uid ca av and o
structura macroscopica. Modelul macroscopic adoptat prezint a un mediu material,
compus din particule uide (elementare) dispuse n mod continuu (far a ntreruperi)
n tot domeniul ocupat de uid.
dx
dx
dy
dy
dz
dz
O
x
y
z
Figura 1.1: Forma particulelor uide
Din aceasta perspectiva denim particula elementara, ca ind un decupaj din
masa uida, de forma arbitrara, (sferica, paralelipipedica, tetraedrica, e.t.c), gura
(1.1), cu dimensiuni innitezimale (oricat de mici) n raport cu domeniul ocupat de
uid, dar cuprinzand un num ar considerabil de molecule astfel ncat sa pastreaze
1
2 CAPITOLUL 1. INTRODUCERE

IN MECANICA FLUIDELOR
proprietat ile uidului luat ca ntreg.
Vom considera particula uida (elementar a) ca av and o masa dm cuprinsa n
volumul d. Notam cu d port iunea de suprafat a a particulei care vine n contact
cu un perete solid sau cu o alta particula si cu dx, dy, dz dimensiunile liniare ale
particulei n raport cu un sistem de coordonate carteziene Oxyz. Numim toate
aceste marimi, marimi elementare.
Asimiland particula uida cu un microuid, aceasta va supusa tuturor legilor
care guverneaza ntregul domeniu uid. Astfel ntre particulele uide se manifesta:
Fort e de atract ie (masice), proport ionale cu masa particulei dm
Fort e de tensiune (tensiuni) la nivelul suprafet elor de contact d. Tensiunile
act ioneaza e ca fort e de presiune, normale suprafet ei d, care supun parti-
cula la deformari, e ca tensiuni tangent iale, care se opun alunecarii particu-
lelor una peste alta (frecarii), generatoare a fenomenului de vascozitate.
Sa mai ment ion am ca datorita dimensiunilor innitezimale ale particulei uide
aceasta poate identicata cu un punct iar marimile referitoare la particula (viteza,
accelerat ia densitatea etc.) se confunda cu valoarea lor n punctul respectiv.
Mediul material al modelului uid adoptat mai sus va avea, prin denit ie,
urmatoarele proprietat i
Izotropia este nsusirea uidului de avea aceleasi proprietat i mecanice si zice
pe orice direct ie, n vecin atatea ecarui punct al sau.
Continuitatea. Particulele uide se distribuie n mod continuu (far a cavit at i),
cu except ia unor puncte, curbe sau suprafet e de discontinuitate determinate.
Deformabilitatea este proprietatea uidului de a-si modica distant a dintre
doua puncte vecine, adica de a-si modica forma si volumul. Efectul deformabilitat ii
se regaseste n nsusirea uidului de a curge, de a lua forma recipientului, care-l
cont ine.
Compresibilitatea este propietatea mediului de a se deforma la act iunea fort elor
de presiune.

In raport cu aceasta proprietate mpart im uidele n doua categorii;
lichidele, considerate teoretic incompresibile si gazele, uide compresibile far a volum
si forma, av and nsusirea de a se raspandi foarte usor n spat iu.

In conformitate cu cele relatate mai sus spunem ca:
Fluidul este un mediu material izotrop, continuu deformabil, compresibil sau
incompresibil.
Mecanica uidelor studiaza la scara macroscopica uidele aate n repaus sau
n miscare, n prezent a corpurilor solide.
Clasicare generala
Fluide incompresibile; lichidele.
Fluide compresibile; gazele.
Fluide ideale (cu vascozitatee neglijabila); alcolul, mercurul etc.
1.2. VITEZA. DENSITATEA 3
Fluide reale sau vascoase; mierea, uleiurile, etc.
Sa ment ion am ca miscarea uidelor este un fenomen complex al carui studiu
impune, n cazul ecarei aplicat ii, o serie de aproximat ii simplicatoare.
1.2 Viteza. Densitatea
Izolam la momentul t, n masa uida, un domeniu simplu conex (far a gauri),
(D) de volum V, marginit de suprafat a S, pe care l raportam la un sistem de
coordonate carteziene Oxyz orientat n sens direct. O particula uida situata n
punctul M(x, y, z) (D), va avea coordonatele x, y, z funct ii de t,
M(x, y, z),

r =
OM = x(t)

+y(t)
+z(t)
k
Notand cu dm, elementul de masa cuprins n volumul d, atas am particulei uide
urmatoarele marimi :
r
O
x
y
z
S
M
(D)
Figura 1.2:
Viteza si accelerat ia:
(1.1)
v=

r
def
==
d
r
dt
[m/s].
a=

r
def
==
d
v
dt
=
d
2
r
dt
2
[m/s
2
].
Densitatea si greutatea specica :
(1.2)
=
dm
d
[kg/m
3
]
=
dG
d
=
g dm
d
= g [N/m
3
].
unde: g = 9, 81m/s
2
este accelerat ia gravitat ional a,
dG = gdm este greutatea particulei situate n punctul M la momentul t,
N =
kgm
s
2
, newtonul este unitatea de masura a fort ei, mai exact este fort a
care imprima masei de 1kg accelerat ia de 1m/s
2
.
Sa ment ion am ca, n cazul cel mai general, ecuat iile mecanicii uidelor, vor
cont ine marimile

a si , denite mai sus ca necunoscute. Ele depind explicit, si
implicit prin coordonatele M, de timpul t, adica de ( t, x(t), y(t), z(t) ).
In conformitate cu ecuat ia de stare, pe care o vom deduce ulterior, densitatea

uidului depinde, n general, de timpul t, de pozit ia punctului M, de presiune si
de temperatura.

La lichide variat ia densitat ii este foarte mica astfel nc at putem chiar deni
lichidele ca ind uidele cu densitatea constant a. De exemplu, pentru;
apa, 1kg/dm
3
alcool etilic, 0.8kg/dm
3
mercur, 13, 6kg/dm
3
Volumul si masa uidului cont inut n domeniul D la momentul t sunt, dupa
cum bine stim
V =
___
(D)
d, m =
___
(D)
(t, x, y, z) d.
Daca densitatea este constant a (cazul lichidelor), atunci
=
m
V
, =
G
V
= g
1.3 Fort ele care act ioneaza asupra unui uid
Este util sa ne reamintim ca fort a care imprima unui corp de masa m accelerat ia
a, poarta numele de fort a de inert ie si are expresia
F
= m
a .
Unitatea de masur a a fort ei newtonul, se mai utilizeaza si kilogramul fort a. Un
newton este fort a care imprima masei de 1kg accelerat ia 1m/s
2
,
(1.3) 1 N (newton) = kg
m
s
2
, 1kgf = 9, 81 N
Asupra unui uid aat n miscare sau repaus act ioneaza diferite fort e. Este su-
cient sa ment ionam; fort ele de atract ie newtonienne (legea atract iei universale)
dintre masa uidului si alte corpuri, fort ele de greutate, sau fort ele de tensiune,
numite, simplu, tensiuni, care apar la contactul dintre particulele uidului, la con-
tactul dintre doua uide sau dintre un uid si o suprafat a solida. Vom face urmatoare
clasicare a acestor fort e.
A. Fort ele Masice.
Sunt fort e care act ioneaz a asupra particulelor uide e din exterior, cum sunt
fort ele gravitat ionale, fort ele electromagnetice etc. e din interiorul uidului ca ur-
mare a interact iunii particulelor aate n contact. Fort ele masice sunt proport ionale
cu masa particulei dm si au forma
(1.4) d
Fm
=
F
dm.
1.3. FORT ELE CARE ACT IONEAZ
A ASUPRA UNUI FLUID 5

unde vectorul
F
reprezint a fort a masica aplicata unitat ii de masa sau fort a masica
unitara. Una din fort ele masice, pe care o vom lua mereu n considerare, este fort a
de greutate
G
= m
g
d
G
=
g
dm,
g
= g
k
unde g = 9, 81 m/sec
2
.
B. Tensiuni de contact (eforturi).
Se mai numesc eforturi si provin din contactul particulei uide la nivelul
suprafet ei elementare d cu suprafet e solide sau cu alte particule uide. Admitem
ca marimea unei astfel de fort e este proport ional a cu aria suprafet ei d. Desemnam
aceste tensiuni prin
(1.5) d
T
=
T
d.
unde prin
T
am notat efortul unitar sau tensiunea unitara, adica tensiunea care
act ioneaz a asupra unitat ii de suprafat a
T
= d
T
d = 1.
Sa consideram doua particule uide (1) si (2), (Figura 1.3), aate n contact
prin suprafat a elementara d n punctul M(x, y, z). Tensiunile de contact vor
depinde de timpul t, de vectorul de pozit ie

r al punctului M si de orientatea
suprafet ei d, prin urmare de versorul

n la suprafat an punctul M. De asemenea,
ele sunt supuse legii act iunii si react iunii.
d
(1)
(2)
T2
T1
n
2
1
n
n
2 1
n
T
2
T
1
=
=
M(x,y,z)
Figura 1.3: Tensiuni
Mai exact, daca la momentul t cele doua
particule sunt n contact de-alungul elemen-
tului de suprafat a d din punctul M(
r )
si daca

n este versorul normalei la ele-
mentul de suprafat a d, ndreptat spre in-
teriorul particulei (spre partea supusa ten-
siunii), atunci act iunea uidului situat de
partea opusa versorului

n asupra celui situat
de aceeasi parte cu

n, va
T
(t,
r ,
n)d.
Reciproc, act iunea uidului situat de aceeasi
parte cu

n asupra uidului situat de opusa lui

n va
T
(t,
r ,
n)d.

In
conformitate cu legea act iunii si react iunii va trebui sa avem
(1.6)
T
(t,
r ,
n) =
T
(t,
r ,
n),
prin urmare aceste fort e alcatuiesc un sistem echivalent cu zero. Totusi ele nu pot
neglijate deoarece:
Intr-un mediu deformabil lucrul mecanic al fort elor de contact nu este nul.

Mai exact aceste tensiuni deformeaza doua particule uide la nivelul suprafet ei de
contact, la fel ca doua mingi pline cu aer aate n contact.
Spunem ca n uid avem presiuni daca efortul unitar
T
este dirijat n sensul
normalei

n si tract iuni n caz contrar. Avem n vedere urmatoarea ipoteza:
Intr-un mediu uid exista numai presiuni, adica
n 0.
Principiul lui dAlembert
S
(D)
d
d
n
P
Figura 1.4: Principiul lui
dAlembert
Sa consideram n interiorul domeniului (D)
marginit de suprafat a S o particula uida P de
forma tetraedrica, (de exemplu), gura 1.1. Asupra par-
ticulei P act ioneaz a fort e masice, interioare si exte-
rioare, a caror rezultant a este
F
dm si fort ele de ten-
siune
Ti
d
i
, i = 1, 4, datorate particulelor vecine, cu
care intr a n contact la nivelul celor patru fet e ale tetrae-
drului d
i
, i = 1, 4. Presupunem ca act iunea acestor
fort e imprima particulei P accelerat a

a .

In confor-
mitate cu legea act iunii si react iunii, rezultanta fort elor
care act ioneaza asupra particulei trebuie sa echilibreze
fort a de inert ie

a dm. Pentru o particula, principiul
act iunii si react iunii se scrie:
(1.7)

a dm =
F
dm +
4
i=1
Ti
d
i
Aplicand ecuat ia (1.7) tuturor particulelor domeniului (D) si nsum andu-le
obt inem
(1.8)
P(D)
a dm =
P(D)
F
dm +
P(D)
_
4
i=1
Ti
d
i
_
unde ecare suma reprezint a o serie innita, adica o integrala de volum. Examinand
al doilea termen din dreapta observam ca, datorita act iunii si react iunilor particu-
lelor nvecinate, rezultanta tensiunilor pe cele patru fet e ale unei particule interioare
domeniului (D), este nul a, (formula (1.6)), astfel ca acest termen se reduce la
integrala pe suprafat a S, adica
P(D)
_
4
i=1
Ti
d
i
_
=
PFr (D)
_
4
i=1
Ti
d
i
_
=
__
S
T
d
unde Fr(D) = S.

Inlocuind dm = d, formula (1.8) se scrie
(1.9)
___
(D)
a d =
___
(D)
F
d +
__
S
T
d
1.3. FORT ELE CARE ACT IONEAZ
A ASUPRA UNUI FLUID 7

Ecuat iile (1.7) si (1.9) se numesc ecuat iile lui dAlembert si exprima principiul cu
acelasi nume.
Sa mai ment ion am ca aceste aceste formule nu depind de alegerea formei particu-
lei elementare.

Capitolul 2
Proprietat i zice ale uidelor
Pentru simplitatea scrierii vom nlocui notat ia reperului cartezian Oxyz cu
notat ia Ox
1
x
2
x
3
, cu pastrarea ordinii indicilor si denumirii axelor de coordonate.
Versorii axelor de coordonate vor

1
,

2
,

3
iar un punct M(x
1
, x
2
, x
3
) va
avea vectorul de pozit ie
r = x
1
1
+x
2
2
+x
3
3
.
2.1 Tensorul tensiunilor
Vom arata, n urmatoarele, ca efortul unitar
T
denit la (1.5) care act ioneaz a la
nivelul elementului de suprafat a d a unei particule uide se poate exprima printr-o
funct ie liniara de trei eforturi
T1
,
T2
,
T3
exercitate pe proiect iile d
1
, d
2
, d
3
ale
suprafet ei d pe planele de coordonate, gura 2.1.
M
M
M
M
x
x
x
dx
dx
dx
n
i
i
i
1
1
1
1
1 2
2
2
2 2
3
3
3
3
3
T
T
T
T
T
n
O
x
2
x
1
x
3
Figura 2.1: Tensorul tensiunilor
Consideram o particula uida de
forma tetraedrica (MM
1
M
2
M
3
) cu
muchiile dx
1
, dx
2
, dx
3
, paralele cu
axele de coordonate. Fie deci
M(x
1
, x
2
, x
3
), si
M
1
(x
1
+ dx
1
, x
2
, x
3
)
M
2
(x
1
, x
2
+ dx
2
, x
3
)
M
3
(x
1
, x
2
, x
3
+ dx
3
).
Notam cu
d = A(M
1
M
2
M
3
), d
1
= A(MM
2
M
3
),
d
2
= A(MM
1
M
3
), d
3
= A(MM
1
M
2
),
ariile fet elor particulei.
Fie
T
(t,
r ,
n ) efortul unitar exercitat asupra uidului situat de aceeasi parte

9
10 CAPITOLUL 2. PROPRIET
AT I FIZICE ALE FLUIDELOR

cu versorul

n (n
1
, n
2
, n
3
) normal suprafet ei d, de catre uidul situat de partea
opusa lui

n si
T1
(t,
r ,
1
),
T2
(t,
r ,
2
),
T3
(t,
r ,
3
).
eforturile unitare la nivelul elementelor de suprafat a d
j
n direct iile versorilor

j
,
j = 1, 3. Sunt cunoscute relat iile dintre suprafat a d si proiect iile ei d
1
, d
2
, d
3
pe planele de coordonate (Anexa):
(2.1) d
1
= n
1
d, d
2
= n
2
d, d
3
= n
3
d
Conform gurii 2.1, echilibrarea fort elor care act ioneaz a asupra particulei
tetraedrice (MM
1
M
2
M
3
) se exprima, conform principiului lui dAlembert (1.7), prin
relat ia
a dm =
F
dm+
T1
(t,
r ,
1
)d
1
+
T2
(t,
r ,
2
)d
2
+
T3
(t,
r ,
3
)d
3
+
T
(t,
r ,
n)d.
unde
1
,
2
,
3
,

n sunt versorii normali suprafet elor d
1
, d
2
, d
3
, respectv
d, ndreptat i spre exteriorul particulei. Atunci, conform (1.6)
Tk
(t,
r ,
k
) =
Tk
(t,
r ,
k
), k = 1, 3
Impunem acum urmatoarea aproximat ie: eliminam cantitat ile

a dm si
F
dm,
pe care le consideram neglijabile (innit i mici de ordinul trei) n raport cu celelalte
marimi (innit i mici de ordinul doi). Cu aceasta ipoteza obt inem
(2.2)
T
(t,
r ,
n)d =
T1
(t,
r ,
1
)d
1
+
T2
(t,
r ,
2
)d
2
+
T3
(t,
r ,
3
)d
3
si t inand cont de (2.1) deducem relat ia
(2.3)
T
=
T1
n
1
+
T2
n
2
+
T3
n
3
care exprima ecuat ia de echilibru a particulei uide.
Fie T
i
, si T
ij
coordonatele vectorilor
T
si
Ti
,
(2.4)
T
( T
1
, T
2
, T
3
),
T1
( T
11
, T
12
, T
13
),
T2
( T
21
, T
22
, T
23
),
T3
( T
31
, T
32
, T
33
).
In proiect ie pe axele de coordonate, ecuat ia (2.3) devine

(2.5)
T
1
= T
11
n
1
+ T
21
n
2
+ T
31
n
3
T
2
= T
12
n
1
+ T
22
n
2
+ T
32
n
3
T
3
= T
13
n
1
+ T
23
n
2
+ T
33
n
3
2.2. V
ASCOZITATEA SI PRESIUNEA 11
Matricea
(2.6) T =
_
_
_
T
11
T
12
T
13
T
21
T
22
T
23
T
31
T
32
T
33
_
_
_
poarta numele de tensorului tensiunilor.
Starea de tensiune din jurul punctului M n care este situata particula uida
depinde de trei tensiuni vectoriale sau noua tensiuni scalare.
Sa mai ment ion am ca, ntrucat nu se precizeaza a sensul tensiunilor
Ti
, com-
ponentele T
ij
pot sa e pozitive sau negative.
2.2 Vascozitatea si Presiunea
Am vazut la sect iunea precedenta, formula (1.3), ca la nivelul suprafet ei de
separare dintre doua particule uide act ioneaza, fort ele de tensiune
(2.7) d
T
=
T
d,
unde
T
reprezinta efortul unitar.
T
M
Tn
n
T
in
Figura 2.2:
Act iunea efortului unitar
T
se manifesta n doua
direct ii:
(2.8)
T
=
T
+
Tn
T
efortul unitar tangent ial, de mpotrivire la alunecarea
particulelor una pe alta n planul suprafet ei d, (frecarea).
Tn
efortul unitar normal, de comprimare a particulei, n
sensul normalei interioare

n
int
, (presiunea)
Relat ia (2.7) devine
(2.9)
d
T
= (
T
+
Tn
)d = d
T
+d
Tn
unde
d
T
=
T
d, d
Tn
=
Tn
d
Vascozitatea. Legea lui Newton
Am adoptat modelul de uid compus din particule uide. Denim stratul uid
prin totalitatea particulelor uide care la un moment dat t au acceeasi viteza.
Vascozitatea se datoreaza act iunii tensiunilor tangent iale
T
, (2.9), ca urmare a
frecarii dintre doua straturi uide vecine aate n miscare relativa. Vascozitatea
este efectul diferent ei de viteze dintre straturile uide vecine. Datorita vascozitat ii,
particulele uide adera la suprafet e solide. Mai exact, particulele uide se lipesc
de o suprafat a solida n miscare, deplasandu-se o data cu ea.

O x
y
y
y
=0
v
v
0
S
h
u(y)
u(y+ y)
Figura 2.3: Vascozitatea
Pentru evident irea vascozit at ii
ne imaginam miscarea unui uid
aat ntre doua placi solide par-
alele, situate la o distant a oare-
care h, generata de deplasarea
placii superioare S cu viteza
constant a

v, n direct ia axei
Ox, placa inferioara aandu-se n
repaus,

v
0
= 0 (gura 2.3). Fie
u (y) = u(y)

, 0 y h
viteza straturilor uide dintre cele doua placi. Cum uidul adera la cele doua placi,
avem ca
u(0) = 0 u(y) v = u(h).
Diferent a vitezelor a doua straturi vecine
u= u(y + y) u(y)
situate la distant a innitezimala y unul de altul, este direct proport ionala cu
distant a y si cu viteza v de deplasare a placii superioare, adica
(2.10)
u= y
v
, ind un factor de proport ionalitate. Pe de alta parte, experient a ne arata ca fort a
F
aplicata placii superioare, pentru ment inerea misc arii este direct proport ional a
cu diferent a vitezelor dintre cele doua placi,

v
v
0
=
v, si cu aria A a suprafat ei
S, adica
(2.11)
F
= A
v,
unde am notat cu factorul de proport ionalitate. Eliminand pe

v ntre (2.10)
si (2.11), obt inem
(2.12)
F
=

u
y
A
unde = / este factorul de proport ionalitate pe care l numim coecient de
vascozitate dinamica.
Sa observam ca
F
este fort a care se opune alunecarii particulelor aderente
suprafat ei S, peste particulele stratului inferior vecin si are aceeasi natura ca si
fort a de tensiune
T
d din formula (2.9). Astfel ca pentru o particula uida ea
are expresia
d
F
= d
T
=
T
d,
2.2. V
Integr and pe suprafat a S, si presupunand efortul unitar tangent ial
T
= const.
distribuit uniform pe ntreaga suprafat a S, gasim
(2.13)
F
=
__
S
T
d =
T
__
S
d =
T
A.
Din (2.12) si (2.13) obt inem efortul unitar tangent ial
(2.14)
T
=
F
A
=

u
y
Presupunand ca relat ia ram ane valabila pentru oricare doua straturi de uide cand
y 0, deducem expresia marimii efortului tangent ial
(2.15) T
=
du
dy
.
Formula de mai sus, cunoscuta ca legea sau ipoteza lui Newton, exprima faptul ca
tensiunea tangent ial a, generatoare de vascozitate, se manifesta prin variat ia vitezei
particulei n raport cu distant a, masurat a perpendicular pe viteza de deplasare.
Observat ia 2.2.1 Sa anticipam put in si sa ment ionam ca expresia
a
12
=
1
2
du
dy
poarta numele de viteza de deformare a particulei uide iar expresia (2.15) sta-
bileste o relat ie ntre tensiunea tangent iala si viteza de deformare. Schimband
notat ia, legea lui Newton se scrie
(2.16) T
12
= 2a
12
Coecientul se numeste coecient de vascozitate dinamica, depinde de natura
uidului, de temperatura si se deduce experimental. Pentru deducerea unitat ii de
masur a a vascozitat ii dinamice avem n vedere formula (2.14)
(2.17)
N
m
2
= []
m/s
m
adica [] =
Ns
m
2
Modelul de uid care ia n considerare vascozitatea se numeste uid vascos sau
uid real. Fluidele vascoase care t in seama de formula (2.15) se numesc uide
newtoniene. Majoritatea uidelor utilizate n tehnica sunt uide newtoniene (aerul,
apa, uleiurile, etc.)
Fluidul a carui vascozitate este neglijata se numeste uid ideal.

In fapt uidele
ideale se denesc tocmai prin anularea coecientului de vascozitate dinamica:
(2.18) Fluid ideal = 0.

Vascozitatea dinamica depinde n mica parte de presiune, dar variaz a foarte
mult cu temperatura. Este important de ment ionat ca:
Vascozitatea lichidelor scade o data cu cresterea temperaturii iar a gazelor creste.
Mai ment ion am ca raportul
=

[m
2
/s]
se numeste vascozitate cinematica.
Presiunea. Presiunea hidrostatica
In general denim presiunea p, prin valoarea efortului unitar normal T

n
.
Tn
= p

n
in
adica, av and n vedere (2.9),
d
Tn
= p d

n
in
, p =
dT
n
d
> 0
Unitatea de masur a pentru presiune este pascalul (pa) si se deneste astfel:
1pa = presiunea exercitata de o fort a de 1N (newton) asupra unei suprafet e de 1m
2
.
Cum 1kgf = 9, 81N, rezulta
1pa =
1N
m
2
=
1
9, 81
1kgf
m
2
Presiunea hidrostatica
S
=pnin
n
T
(D)
M
d nin
Figura 2.4:
Spunem ca uidul se aa n stare de echilibru
(repaus) daca viteza particulelor este nula n orice
punct, mai explicit daca

v= 0.
Consideram uidul n repaus iar n domeniul ocu-
pat de uid izolam un domeniu (D) de volum V
marginit de suprafat a S. Fie d elementul de
suprafat a situat n punctul M S.

In ipoteza
adoptata, efortul tangent ial
T
se anuleaza deoarece
existent a unei componente tangent iale la suprafat a S
ar avea ca efect deplasarea particulei din punctul M,
ceea ce ar contrazice ipoteza echilibrului.
Punand
T
= 0 n formula (2.9) obt inem
(2.19) d
T
=
Tn
d = p

n
in
d.
2.2. V
Scalarul p > 0 se numeste presiune hidrostatica si, prin denit ie, este:
Valoarea tensiunii normale n starea de echilibru
(2.20)
Tn
= p

n
in
,

v= 0.
Cu notat ia d T
= ||d
T
||, din (2.19) deducem
(2.21) dT
= p d, p =
dT
d.
[pa]
Presiunea ntr-un uid ideal
Intr-un uid ideal se neglijeaza fecarea dintre straturile uide deci act iunea ten-
siunilor tangent iale T
este nul a. Punant T
= 0 n (2.8) rezulta
(2.22)
T
=
Tn
= p

n,

n= normala exterioara
astfel ca tensiunile se reduc la presiuni.
Teorema 2.2.2 Presiunea p ntr-un punct al unei suprafet e aate ntr-un uid
ideal nu depinde de direct ia normalei la suprafat a.
Demonstratie.

Intr-adev ar, sa consideram din nou particula uida tetraedrica
M
1
M
2
M
3
de la gura 2.1.

In conformitate cu cele spuse mai sus, asupra fet elor
tetraedrului vor act iona doar tensiuni normale de forma (2.22). Pe de alta parte,
observand ca

1
,

2
,

3
sunt normalele interioare, pe fet ele d
1
, d
2
, d
3
vor
act iona doar tensiunile
(2.23)
T1
= T
11
1
,
T2
= T
22
2
,
T3
= T
33
3
si nlocuind n (2.3) obt inem
(2.24) p

n= T
11
n
1
1
+T
22
n
2
2
+T
33
n
3
3
.
de unde, cu

n= n
1
1
+n
2
2
+n
3
3
, rezulta
(2.25) T
11
= T
22
= T
33
= p
adica ceea ce trebuia demonstrat.
Teorema de mai sus se poate formula astfel:
Asupra unui punct din interiorul unui uid aat n repaus act ioneaza aceeasi
presiune din orice direct ie.
Observat ia 2.2.3 Semnul negativ din (2.25) provine din faptul ca n (2.24)

n
este normala exterioara pe cand versorii

1
,

2
,

3
sunt ndreptat i spre interiorul
particulei. Prin urmare putem scrie
T
jj
(t,
r ,
j
) = T
jj
(t,
r ,
j
) = p

Capitolul 3
Statica uidelor
3.1 Ecuat iile staticii
Ecuat iile generale ale staticii
Statica este partea mecanicii uidelor care studiaza uidele n stare de repaus,
v= 0, n prezent a corpurile solide.

Fie (D) domeniul oarecare, gura 2.4, decupat dintr-un mediu uid aat n
repaus, marginit de suprafat a S, raportat la un reper inert ial (x) Oxyz. Asupra
unui element uid vor act iona fort ele masice d
Fm
=
F
d, dm = d, ind
densitatea uidului, si, n conformitate cu (2.19), presiunea hidrostatica
(3.1)
T
d = p

n d,
n ind normala exterioara.

Inlocuind n ecuat ia lui dAlembert (1.9),

a= 0, si pe
Td cu valoarea de mai sus, obt inem
___
(D)
F
d =
__
S
p

n d.
Cu formula lui GaussOstrogradski (Anexa)
(3.2)
__
S
p

n d =
___
(D)
grad p d
deducem
(3.3)
___
(D)
grad p d =
___
(D)
F
d.
In general, cand o astfel de relat ie integral a are loc pe orice domeniu atunci relat ia
se pastreaz a n toate punctele domeniului, adica
1
grad p =
F
.
17
18 CAPITOLUL 3. STATICA FLUIDELOR
Numim aceasta ecuat ie ecuat ia vectoriala a staticii.
In ipoteza n care fort ele masice
F
sunt date, n ecuat ia de mai sus gureaza
ca necunoscute presiunea p si densitatea . Pentru ca sistemul sa e complet (doua
ecuat ii cu doua necunoscute), lang a aceasta ecuat ie trebuie sa mai apara o ecuat ie
cu aceleasi necunoscute. Numim aceasta ultima ecuat ie ecuat ia de stare. Astfel
sistemul complet de ecuat ii ale staticii se scrie
(3.4)
_
_
_
1
grad p =
F
.
f(p, , T) = 0 ecuat ia de stare
De exemplu, pentru uide incompresibile ecuat ia de stare se reduce la = const.
Pe langa necunoscutele p si , n sistemul (3.4) apare ca parametru temper-
atura absoluta T, care n general se considera cunoscuta. Sa ment ion am ca temper-
atura absoluta T este temperatura masurat a n grade kelvin [K]
T [grade kelvin] = 273
+ t
[grade Celsius]
In proiect ie pe axele de coordonate sistemul (3.4) se scrie

(3.5)
_
_
1
p
x
= F
x
1
p
y
= F
y
1
p
z
= F
z
f( p, , T ) = 0
unde
F
= F
x
+F
y
+F
z
k
este fort a masica unitara, p este presiunea iar cu am notat densitatea uidului.
Ecuat iile (3.5) se numesc ecuat iile lui Euler pentru repausul absolut al uidului
sau ecuat iile echilibrului static.
Fiind date F
x
, F
y
, F
z
, necunoscutele sistemului sunt
p
x
,
p
y
,
p
z
si .
Ecuat iile staticii n camp gravitat ional
Desemnam prin uid greu un uid cu proprietatea ca singura fort a masica unitara
care act ioneaza asupra lui este propria lui greutate
(3.6)
F
=
g
= g
k
3.2. ECUAT IILE LICHIDELOR. PRINCIPIUL LUI PASCAL 19
unde g = 9, 81 este marimea accelerat iei terestre. Prin urmare, componentele
fort ei
F
sunt
F
x
= 0, F
y
= 0, F
z
= g,
si ecuat iile (3.5) se scriu
(3.7)
_
_
p
x
= 0
p
y
= 0
p
z
= g.
f(p, , T) = 0
cum presiunea nu depinde de x si y, ecuat iile (3.7) sunt echivalente cu ecuat iile
(3.8)
_
_
dp
dz
+ g = 0.
f(p, , T) = 0
numite ecuat iiile repausului uidelor grele.
3.2 Ecuat iile Lichidelor. Principiul lui Pascal
Int elegem n general prin suprafat a libera suprafat a care separa doua uide
nemiscibile cu densitat i diferite, iar n particular suprafat a de separat ie dintre un
lichid si un gaz.
O x
z
z
z
M
M
p
p
p
p h
0
0
0
Figura 3.1: Presiunea hidrostatica
Ecuat ia de stare a uidelor incompre-
sibile ind = const. sistemul (3.8) devine
(3.9)
_
_
_
dp
+ gdz = 0.
= const.
Fie p
0
presiunea suprafet ei libere, cunos-
cuta, si M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) un punct de pe
suprafat a libera. Integr and ecuat ia ntre
punctele M
0
si M din interiorul lichidului,
obt inem
p p
0
= g(z
0
z)
Notand cu h = z
0
z, adancimea punctului M, obt inem expresia presiunii ca
funct ie liniara de adancimea h masurata de la suprafat a libera.
(3.10) p = p
0
+ g h
Se observa ca variat ia presiunii pp
0
nu depinde de direct ia M
0
M si este cu atat
mai mare cu cat adancimea este mai mare, gura 3.1.
Propozit ia 3.2.1 (Principiul lui Pascal).

Intr-un lichid greu incompresibil aat n
repaus, variat ia presiunii ntr-un punct se transmite cu aceeasi intensitate n toate
punctele uidului.
demonstratie: Fie M si M
doua puncte din masa uidului. Integrand

ecuat iile (3.9) ntre M si M
deducem
p
p = g (z z
)
unde p
= p(M
) si p = p(M). Sa presupunem acum ca presiunea din punctul

M variaz a de la p la p + p si ca variat ia presiunii n M are ca efect variat ia
presiunii n M
de la p
la p
+ p
. Pentru aceasta variat ie relat ia de mai sus se

scrie
(p
+ p
) (p + p) = g (z z
)
Eliminand membrul drept ntre cele doua ecuat ii obt inem
p
= p
3.3 Calculul fort elor de presiune.
3.3.1 Torsorul presiunilor
Vom deduce, n aceasta sect iune, expresiile rezultantei
Fp
a fort elor de pre-
siune exercitate asupra unei suprafet e plane (placa) scufundata ntr-un uid aat n
repaus.
Am vazut, formula (3.1), ca asupra elementului de suprafat a d act ioneaz a
presiunea
(3.11) d
Fp
= p

n d
versorul normalei

n ind orientat dinspre suprafat a d, spre uid gura, 3.2.
Pentru o suprafat a oarecare S care margineste un corp scufundat n uid expre-
siile rezultantei fort elor de presiune exercitate pe ntreaga suprafat a si a rezultantei
M
O
al momentelor acestor fort e n raport cu originea sistemului de coordonate Oxyz
sunt
(3.12)
Fp
=
__
S
p

n d,
M
O
=
__
S
r p

n d.
unde

r =
OM (x, y, z), M S ind punctul curent al suprafet ei. Sa ment ion am

ca cuplul (
Fp
,
MO
) poarta numele de torsorul presiunilor.
3.3. CALCULUL FORT ELOR DE PRESIUNE. 21
3.3.2 Fort a de presiune pe suprafet e plane
Fie, gura 3.2, S
0
suprafat a libera alichidului si S = planul suprafet ei S.
Alegem sistemul de coordonate n planul , Ox = S
0
unghiul = (S
0
, )
si normala

n S normala exterioara (ndreptata spre uid).
Caz general
In cazul unei suprafet e S plane,

n= const. fort ele (3.11) sunt fort e paralele si
formulele (3.12) se scriu
(3.13)
Fp
=
n
__
S
p d,
M
O
=
n
__
S
p

r d.
Fort ele de presiune d
Fp
(fort e paralele) se reduc la rezultanta unica
Fp
data expresia (3.13), avand ca punct de aplicat ie punctul P(
r
P
) numit centrul
presiunilor (vezi cursul de mecanica). Pentru deducerea centrului presiunilor P(
r
P
)
vom face apel la Teorema lui Varignon:
(3.14)

r
P

Fp
=
M
O
adica, n conformitate cu (3.13)
r
P
__
S
p d =
n
__
S
p

r d,
si din coplanaritatea vectorilor

r =
OM si

r
P
=
OP, gura 3.2, rezulta

(3.15)

r
P
=
__
S
p

r d
__
S
p d
.
In proiect ie pe axele de coordonate vom avea

(3.16) x
P
=
__
S
xp d
__
S
p d
, y
P
=
__
S
y p d
__
S
p d
.,
unde (x
P
, y
P
) sunt coordonatele centrului presiunilor adica P(x
P
, y
P
), iar M(x, y)
este punctul curent al suprafet ei S.
Fluide incompresibile grele (Lichide)
Valoarea presiunii valoarea presiunii este data de formula (3.10):
(3.17) p = p
0
+ g h
G
p
x
y
O
S
S
h
M
d
90
F
p
P
0
=pn
Figura 3.2: Fort a de presiune
unde h este distant a de la punc-
tul curent M(x, y) al placii la suprafat a
libera. Pe de alta parte, din gura
3.2, deducem imediat ca ntre ordonata
y a punctului curent M S si
adancimea lui n uid h exista relat ia
(3.18) h = y sin
astfel ca
(3.19) p = p
0
+ g y sin
Introducand ultima valoare a presiunii n prima formula din (3.13), gasim
(3.20)
Fp
= p
0
A
n g sin

n
__
S
y d
A ind aria placii. Ordonata centrului sau de masa, (vezi A.6), este
(3.21) y
G
=
__
S
y d
A
astfel ca expresia rezultantei
Fp
se scrie
Fp
= (p
0
+ g y
G
sin ) A
n . = (p
0
+ g h
G
) A
n .
unde, n baza relat iei (3.18), h
G
= y
G
sin este adancimea centrului de masa. Dar,
conform (3.17) ultima parantez a reprezint a presiunea p
G
n centrul de masa, astfel
ca expresia rezultantei presiunilor devine
(3.22)
Fp
= p
G
A
n unde p
G
= p
0
+ g h
G
Pentru deducerea coordonatelor centrului presiunilor P(x
P
, y
P
), nlocuim ex-
presia presiunii p p
0
= g y sin din (3.19) n formulele (3.16)
x
P
=
__
S
x g y sin d
__
S
g y sin d
, y
P
=
__
S
y g y sin d
__
S
g y sin d
.
Dupa simplicarea cu gsin , care iese de sub semnul integralei, obt inem
x
P
=
__
S
xy d
__
S
y d
, y
P
=
__
S
y
2
d
__
S
y d
sau t inand cont de formula (3.21) si notand, ( A.6), cu
I
xy
=
__
S
xy d momentul de inert ie centrifugal al placii
I
xx
=
__
S
y
2
d momentul de inert ie axial
formulele de mai sus se scriu
(3.23) x
P
=
I
xy
y
G
A
, y
P
=
I
xx
y
G
A
Cazul suprafet ei orizontale:
Presupunem suprafat a S orizontal a. Atunci h = h
G
= const., iar n baza formulei
(3.17), p = const. Din (3.15), obt inem vectorul de pozit ie al centrului presiunilor
r
P
=
__
S
r d
__
S
d
=
r
G
,
care, dupa cum observam, coincide cu centrul maselor (Anexa).
S S
F
1 2
F
1
2
Figura 3.3: Paradoxul hidrodinamic
Sa mai ment ionam ca expresia rezultantei presiunilor din (3.22) exprima,
fenomenul cunoscut sub numele de
Paradoxul hidrodinamic: Presiunea lichidului asupra unei suprafet e plane nu
depinde de masa lichidului limitat de suprafat a ci numai de aria suprafet ei.
De exemplu, daca suprafet ele rigide S
1
si S
2
nesolidare cu peret ii vaselor au
aceeasi arie, atunci fort ele
F1
si
F2
aplicate suprafet elor, Figura 3.3, pentru a le
t ine n repaus, vor egale indiferent de volumul uidului:
A(S
1
) = A(S
2
)
F1
=
F2
.
3.3.3 Fort a de presiune pe suprafet e nchise
Consideram problema calculului rezultantei presiunilor
Fp
exercitata de uid
asupra unui corp (C) omogen (cu densitate constanta), de volum V marginit de
suprafat a S. Sa precizam ca n acest caz avem de a face cu trei centre; P =centrul
presiunilor, C =centrul de greutate al uidului dezlocuit de corp si G =centrul
de greutate al corpului, Figura 3.5.
Vom demonstra urmatoarea propozit ie
Propozit ia 3.3.1 (Pricipiul lui Arhimede) a) Un uid greu aat n repaus exercita
supra unui corp o fort a ascendenta
Fp
egala n modul si de sens contrar cu fort a
de greutate a uidului dezlocuit.
b) Suportul Fort ei
Fp
trece prin centrul de greutate C al uidului dezlocuit.
G
n
x
y
z
O
F
F
S
p
g
P
( )
C
Figura 3.4: Principiul lui Arhimede
Demonstrat ie. a) Cu normala

n
ndreptat a spre exteriorul corpului, con-
form formulelor (3.2) si (3.3) avem
Fp
=
__
S
p

nd =
___
(C)
grad p d =
=
___
(C)
F
d.
T inand cont de (3.6) formula de mai sus
devine
Fp
=
___
(C)
g
k
d = g
k
___
(C)
d = mg
k
,
unde
(3.24) m =
___
(C)
d
este masa uidului dezlocuit de corp. Dar
Fg
=mg
k
este greutatea uidului
dezlocuit, prin urmare expresia fort ei
Fp
se scrie:
(3.25)
Fp
= g m
k
=
Fg
b) Pentru demonstrarea celui de-al doilea punct al principiului lui Arhimede vom
calcula rezultanta momentelor fort elor de presiune. Aplicand formulele lui Gauss-
Ostrogradski, (Anexa), deducem
M
O
=
__
S
n p

r d =
___
(C)
rot(p

r ) d =
___
(C)
(p rot

r +grad p
r ) d,
cum rot

r = 0 (sa se demonstreze), deducem
M
O
=
___
(C)
grad p
r d =
___
(C)
r d =
=
___
(C)
g
r d = g
k

___
(C)

r d =
Fp

___
(C)

r d
m
adica
(3.26)
M
O
=
r
C

Fp
unde, ind densitatea uidului, vectorul
(3.27)

r
C
=
___
(C)

r d
___
(C)
d
.
este vectorul de pozit ie al centrului de greutate C al uidului dezlocuit de corp.
Pe de alta parte, daca

r este un punct oarecare al rezultantei
Fp
, este satisfacut a
relat ia
Fp
=
r
P

Fp
unde

r
P
este vectorul de pozit ie al centrului presiunilor.

In baza teoremei lui
Varignon, (3.14) si a relat iei (3.26), vom avea
Fp
=
M
O
=
r
C

Fp
adica
x
y
z
O
P
F
p
r
r
P
Figura 3.5: Momentul
(3.28)

r =
r
C
+
Fp
, R.
unde

r (x, y, z),

r
C
(x
C
, y
C
, z
C
),
Fp
(p
x
, p
y
, p
z
) si
ecuat ia de mai sus echivalenta cu ecuat iile scalare
x x
C
p
x
=
y y
C
p
y
=
z z
C
p
z
reprezinta ecuat ia vectoriala a suportului rezultantei
Fp
care, evident, trece prin centrul de greutate C(
r
C
) al uidului dezlocuit.
Rezultanta
Fp
se numeste portant a hidrostatica sau aerostatica sau fort a
arhimedica si convenim sa o notam n continuare cu
FA
.
Cazul uidului incompresibil
Cu = const. n (3.24) deducem
m =
___
(C)
d = V
unde V este volumul dezlocuit de corpul (C) sau chiar volumul corpului. Prin
urmare, din (3.25) obt inem fort a arhimedica
FA
= g V
k
,
iar din (3.27), vectorul de pozit ie al centrului de greutate al uidului
r
C
=
___
(C)
r d
___
(C)
d
=
r
G
,
care, dupa cum bine observam, coincide cu vectorul centrului de greutate al corpului,
G(
r
G
), astfel ca putem enunt a urmatoarea propozit ie:
Propozit ia 3.3.2 Centrul de greutate al unui corp omogen scufundat ntr-un uid
greu, incompresibil coincide cu centrul de greutate al uidului dezlocuit C = G.
Sa ment ion am ca daca solidul nu este omogen, n expresia vectorului

r
G
in-
tervine densitatea a corpului si centrul de greutate al uidului dezlocuit C nu
coincide cu centrul de greutate al solidului.
3.4. ECHILIBRUL CORPURILOR SCUFUNDATE

IN LICHIDE 27
3.4 Echilibrul corpurilor scufundate n lichide
x
y
z
F
S
a
A ( )
n
F
G
P
G
z
A
Figura 3.6: Echilibrul corpurilor
Asupra corpului (C) mai act ioneaza pro-
pria lui fort a de greutate
FG
, de acelasi sens cu
fort a de greutate a uidului dezlocuit. Condit ia
de plutire a corpului este F
A
F
G
n caz con-
trar, corpul s-ar scufunda.
Presupunand corpul n repaus, fort ele
FA
si
FG
vor avea acelasi suport, intensitate dar sen-
suri opuse, adica
FG
=
FA
ceea ce nseamn a
ca solidul C este complet scufundat n lichid.
Prin urmare, instabilitatea are loc ntr-o pozit ie
a corpului n care n care fort ele
FG
si
FA
nu
au suportul comun. Aceasta instabilitate se re-
duce la o rotire n jurul unei axe ce trece prin
centrul de greutate al solidului, care va deplasa corpul n pozit ia de repaus adica n
starea de echilibru stabil.
Propozit ia 3.4.1 Condit ia necesara si sucienta ca un corp scufundat ntr-un
lichid greu incompresibil sa e n echilibru stabil n raport cu rotat ia n jurul unei
axe orizontale care trece prin centrul G de greutate al solidului, este ca centrul G
sa se ae sub centrul presiunilor P, pe aceeasi verticala.
F
A
F
G
P
G
F
A
F
G
P
G
Echilibru stabil Corpul se roteste
Capitolul 4
Campurile cinematicii.
(Viteza)
Cinematica este partea mecanicii uidelor care studiaza miscarea, facand
abstract ie de act iunea fort elor
Cum modelul uid adoptat este cel compus din particule uide este resc sa
identic am miscarea generala a uidului cu miscarea particulara a tuturor partic-
ulelor care l compun. Vom presupune ca la un moment dat t printr-un punct al
spat iului ocupat de uid trece o particula si numai una.
Notam cu M(x, y, z) un punct x al spat iului ocupat de uidul n miscare si
cu P( x(t), y(t), z(t) ) particula uida mobila care la momentul t se gaseste n
punctul M.
De exemplu, daca x(t) = t +2, y(t) = e
t
, z(t) = t
2
+t 1, la momentul t = 0
particula uida se va gasi n punctul M(2, 1, 1)
Cursurile 4 si 5 sunt dedicate denirii elementelor cinematicii: viteza, vartejul,
accelerat ia si a fenomenelor ce le incumb a.
4.1 Campul vitezelor
Generalitat i
Denim viteza uidului

v n punctul M la momentul t prin viteza particulei
P care la momentul t se aa n punctul M. Cum aceasta denit ie impune ca n
ecare punct al domeniului ocupat de uid sa avem o singura viteza la un moment
dat, spunem ca am denit campul vitezelor.
Inainte de a deni viteza din punct de vedere cantitativ, vom face o analiza
calitativa a campului vitezelor n urmatoarele doua cazuri:
a)

In primul rand printr-un punct M xat, la doua momente distincte t
1
si t
2
vor trece doua particule uide distincte cu vitezele

v
1
=
v (t
1
) si

v
2
=
v (t
2
), adica
la momente distincte n acelasi punct vom avea, n general, viteze dinstincte, ceea
ce sugereaza faptul ca viteza ntr-un punct al uidului depinde n mod explicit de
timp,

v=
v (t).
29
30 CAPITOLUL 4. C
AMPURILE CINEMATICII.
b) Pe de alta parte, la un moment de timp t, xat, prin doua puncte distincte
M
1
, M
2
vor trece doua particule disincte P
i
( x
i
(t), y
i
(t), z
i
(t) ), i = 1, 2, cu
vitezele

v
1
=
v
2
. Prin urmare viteza va depinde, n general, de timp implicit prin
coordonatele particulei

v=
v ( x(t), y(t), z(t) )

Reunind concluziile de mai sus deducem ca viteza este n general funct ie de timp
atat explicit cat si implicit prin coordonatele particulei, adica
(4.1)

v=
v ( t, x(t), y(t), z(t) )

Din punctul de vedere al dependent ei explicite a vitezei n raport cu timpul deosebim
doua clase de misc ari:
Miscari stat ionare (permanente); viteza nu depinde explicit de timp
v=
v (

r (t) ),

v
t
= 0,
Miscari nestat ionare (nepermanente); viteza depinde de timp explicit:
v=
v ( t,
r (t) ),

v
t
= 0
Sa mai ment ion am ca derivata part ial a

v
t
a vitezei n raport cu timpul se
numeste derivata locala. Ea cuantica variat ia vitezei n raport cu timpul ntr-un
punct x al domeniului de miscare a uidului.
Denit ia vitezei
O
x
y
z
r
v
(t)
(t)
(t+ t)
r
r
(t+ t)
traiectoria
P
P
M=
Figura 4.1: Viteza si traiectoria particulei
Pozit ia particulei P(t) este sta-
bilita n ecare moment t de vec-
torul de pozit ie
r (t) = x(t)

+y(t)
+z(t)
k
La momentul t +t particula ocupa
pozit ia P(t + t) denita de vec-
torul de pozit ie
r (t + t) =
r +

r
Viteza particulei n punctul M este,
prin denit ie, limita
v (M) = lim
t0
r (t + t)
r (t)
t
=
d

r
dt
4.1. C
AMPUL VITEZELOR 31
Notand cu u, v, w proiect iile vitezei pe axele de coordonate rezulta
v= u

+v
+w
k
, u =
dx
dt
, v =
dy
dt
, w =
dz
dt
.
Domeniul misc arii este strabatut de o serie de curbe si suprafet e uide imaginare:
Traiectoria, Linia de curent, suprafat a de curent, si tubul de curent pe care le denim
n cele ce urmeaza. Legat tot de viteza vom deni not iunea de debit.
Traiectoria
Este drumul parcurs de o particula uida n miscarea sa. Cunoscandu-se campul
vitezelor la ecare moment

v (t,
r (t)), ecuat ia vectorial a a traiectoriei unei par-

ticule uide se scrie
d

r =
v dt
ind echivalent a cu sistemul de ecuat ii scalare
dx
dt
= u(t, x, y, z),
dy
dt
= v(t, x, y, z),
dz
dt
= w(t, x, y, z),
sau
(4.2)
dx
u(t, x, y, z)
=
dy
v(t, x, y, z)
=
dz
w(t, x, y, z)
= dt
integrarea fac andu-se n raport cu timpul t.
Linia de curent
Este o curba din domeniul uid cu proprietatea ca la ecare moment t este
tangent a n ecare din punctele sale vitezei

v a particulei uide din acel punct.
V(M,t )
V(M,t )
M
1
2
V(M,t ) 1
V(M,t ) 2
=
Nestationar
Stationar
Figura 4.2: Linia de curent
Fie d

r (dx, dy, dz) vectorul director al tangentei la curba

r =
r (x, y, z).
Ecuat ia vectoriala a liniei de curent este
v d

r = 0
32 CAPITOLUL 4. C
adica

k
u v w
dx dy dz
= (udy v dx)

+(wdx udz)
+(udy v dx)
k
= 0.
Ecuat ia vectoriala este echivalent a cu sistemul
(C) :
dy
dx
=
v
u
,
dz
dx
=
w
u
unde variabila independent a este x, timpul t gurand ca parametru.
Suprafat a de curent.
Este o suprafat a imaginara formata din liniile de curent care se sprijina, la
un moment dat pe o curba simpla C care nu este linie de curent.
Intrucat n orice punct al suprafet ei uide P vectorul viteza este tangent

la , uidul nu traverseaz a suprafat a de curent, gura 4.3 stanga. Notand cu

n
normala la n punctul P, vom avea asadar
n, adica

v
n= 0, P
n
P
v
v
C
C
Figura 4.3: Suprafat a si tub de curent
Suprafat a de curent este deformabila n miscarea nepermanenta si xa n regim
permanent. T inand cont de formulele de mai sus, solut ia ecuat iei cu derivate part iale
F
x
u +
F
y
v +
F
z
w = 0
reprezint a, cu aproximat ia unei constante aditive, ecuat ia suprafet ei de curent
: F(x, y, z) = 0
4.1. C
AMPUL VITEZELOR 33
Tub de curent. Fir de curent
Daca C este o curba nchisa atunci suprafat a de curent devine tub de curent.
O sect iune transversala a unui tub de curent se numeste sect iune normala daca este
perpendiculara pe liniile de curent, gura 4.3 dreapta.
Un tub de curent a carui sect iune normala n orice punct al sau, are o arie
innitezimala d se numeste r de curent sau tub de curent elementar.
Fluxul hidrodinamic. Debitul
Se numeste ux hidrodinamic , cantitatea de uid (masa) care traverseaza o
suprafat a ntr-un interval de timp. Se numeste debit Q, uxul hidrodinamic rapor-
tat la unitatea de timp.
= Qdt
Consideram un uid care traverseaza suprafat a xa (suprafat a de control) S cu
viteza

v n intervalul de timp dt. Fie d si

n elementul de suprafat a, respectiv
versorul normalei la d asociate punctului curent M S, Figura 4.4(a). O
particula uida care traverseaza suprafat a d parcurge n intervalul dt un segment
de lungime
dl = v
n
dt =
n dt,
v
n
ind proiect ia vitezei pe normala la d. Masa d a uidului care traverseaz a
n intervalul dt suprafat a d va egala cu densitatea nmult ita cu volumul
cilindrului cu nalt imea dl si baza d,
d =

v
n dt d.
v
M
dt
n
S
S
v
n
d
v
v
n
n
(a)
(b)
(D)
v
n
dl=
Figura 4.4: Fluxul
Prin urmare, cantitatea totala de uid (uxul) care traverseaza suprafat a S n
timpul dt se exprima prin formula
= dt
__
S
n d
34 CAPITOLUL 4. C
Pentru dt = 1 gasim formula debitului
Q =
__
S
n d
Marimea Q este pozitiva daca unghiul (
n,
v) este ascut it si negativa n caz

contrar.
In cazul unei suprafat ei nchise S, care margineste domeniul x (D) (domeniu

de control), Figura 4.4(b), orient and sensul normalei spre exterior,

n=
n
e
si
aplicand formula lui Gauss-Ostrogradski gasim expresia debitului pritr-o suprafat a
nchisa
(4.3) Q =
__
S
(

v)
n d =
___
(D)
div(

v) d
si implicit expresia uxului
(4.4) = dt
___
(D)
div(

v) d.
In baza formulelor (4.3) si (4.4) deducem:

(4.5)
_
_
0 daca unghiul (
n,
v) este obtuz, adica uidul traverseaz a

suprafat a S dinspre exterior spre interior (intra n corp)
0 daca unghiul (
n,
v) este ascut it, adica uidul traverseaz a

suprafat a S dinspre interior spre exterior (iese din corp)
Sa observam ca pentru un uid incompresibil, = const. cantitatea de lichid
care intr a printr-o parte a unei suprafet e nchise S este egala cu cantitatea de uid
care iese prin cealalta parte a suprafet ei, adica, n conformitate cu (4.5)
(4.6) = const. = =
__
S
n d = 0
sau
___
(D)
div(

v) d =
___
(D)
div

v +

v grad d = 0
Dar cum = const. rezulta grad = 0 si relat ia de mai sus se scrie
___
(D)
div

v d = 0
domeniul (D) ind arbitrar rezulta urmatoarea implicat ie
(4.7) = const. =div

v= 0,
4.1. C
AMPUL VITEZELOR 35
adica ntr-un uid incompresibil divergent a vitezei n ecare punct al uidului este
nul a.

In sect iunea urmatoare vom arata ca si reciproca acestei implicat ii este
adevarat a (propozit ia 4.3.2).
Observat ia 4.1.1 Denim uxul unui vector
V
prin suprafat a S integrala
__
S
n d
n ind versorul normal suprafet ei S.

Aplicat ie
Aplicam formula (4.6) unei conducte cilindrice alcauita din doua zone (C
1
) si
(C
2
) cu sect iunile S
1
, S
2
prin care curge un uid incompresibil, gura 4.5.
__
S
n d =
__
S
1
n
i
d +
__
S
2
n
e
d = 0
Cum normalele au acelasi sens cu vitezele, rezulta ca

v
n= V = ||
v || si formula
de mai sus se scrie
__
S
1
V
1
d
1
=
__
S
2
V
2
d
2
.
n
S
S
v
n
1
1
1
2
2
2
i
e
v
(C )
(C )
Figura 4.5: Debitul
Considerand vitezele constante pe cele doua sect iuni, obt inem
V
1
S
1
= V
2
S
2
, V
1
R
2
1
= V
2
R
2
2
, V
1
R
2
1
= V
2
R
2
2
.
Aplicat ie numerica: Cunoscand viteza uidului n zona mai ngusta (C
1
) a con-
ductei si razele sect iunilor S
1
si S
2
sa se determine viteza uidului n zona (C
2
).
Rezolvare: V
1
= 1, 2 m/sec. R
1
= 20 cm, R
2
= 30 cm
V
2
= V
1
R
2
1
R
2
2
= 1, 2
_
0, 2
0, 3
_
2
= 0, 53 m/sec.
36 CAPITOLUL 4. C
4.2 Derivata substant iala
Derivata substant iala a unei funct ii
Consideram un domeniu D R
3
si campul scalar denit de funct ia
F : D R, F = F( t, x(t), y(t), z(t) )
depinde explicit de timpul t, si implicit prin intermediul coordonatelor x, y, z.
Fixand coortdonatele x, y, z derivata part ial a
F
t
desemneaza derivata locala n raport cu timpul, adica variat ia funct iei F n raport
cu timpul ntr-un punct x al domeniului D.
Se numeste derivata totala sau substant iala a funct iei F n raport cu reperul x,
Oxyz derivata
dF
dt
=
F
t
+
F
x
u +
F
y
v +
F
z
w
care se mai scrie sub forma
(4.8)
dF
dt
=
F
t
+

vgrad F.
Derivata substant iala a integralei triple
Consideram un domeniu D(t), marginit de suprafat a S(t), care se deplaseaza
mpreuna cu uidul, ind format n permanent a din aceleasi particule uide (volum
material). Notam cu D = D(t
0
) domeniul oprit la momentul init ial t
0
(volum
de control) marginit de suprafat a de control S = S(t
0
), obt inut prin transformarea
x
0
= x(t, x, y, z), y
0
= y(t, x, y, z), z
0
= z(t, x, y, z).
Denim funct ia
F : D(t) R, F = F( t, x(t), y(t), z(t) )
si integrala
I(t) =
___
D(t)
F( t, x, y, z ) d.
4.3. PRINCIPIUL CONSERV
ARII MASEI 37
Derivata totala a integralei I(t) se numeste derivata substant iala a integralei
triple si are una din expresiile
(4.9)
_
_
(a)
d
dt
___
D(t)
F d =
___
D
_
dF
dt
+ F div

v
_
d
(b)
d
dt
___
D(t)
F d =
___
D
_
F
t
+ div(F
v)
_
d
(c)
d
dt
___
D(t)
F d =
___
D
F
t
d +
__
S
F(
n) d
Derivata substant iala a integralei vectoriale se exprima prin formulele
(4.10)
_
_
(a)
d
dt
___
D(t)
V
d =
___
D
_
d
V
dt
+
V
div

v
_
d
(b)
d
dt
___
D(t)
V
d =
___
D
V
t
d +
__
S
V
(
n) d
unde D = D(t
0
), S = S(t
0
) iar

n este normala exterioara la suprafat a S.
4.3 Principiul conservarii masei
(Ecuat ia continuitat ii)
Consideram domeniul D R
3
marginit de suprafat a S care se deplaseaza
mpreuna cu uidul, este deformabil, alcatuit din aceleasi particule uide, dar puncte
diferite ale spat iului, iar suprafat a S nu este strabatut a de uid. Domeniul este
variabil n raport cu timpul, l notam cu D(t) si l numim domeniu material iar
suprafat a S suprafat a materiala.
Masa uidului cuprins n domeniul D(t), are expresia
(4.11) m(t) =
___
D(t)
d.
Principiul conservarii masei: Masa uidului cuprins n domeniul D(t) este invari-
ant a n raport cu timpul.
(4.12)
dm
dt
= 0
38 CAPITOLUL 4. C
Teorema 4.3.1 Teorema conservarii masei se exprima prin ecuat iile echivalente:
(4.13)
_
_
d
dt
+ div

v= 0
t
+ div(

v) = 0
numite ecuat iile continuitat ii.
Demonstratie.

In conformitate cu (4.12), anul am derivata substant ial a a inte-
gralei triple (4.11) care exprima masa volumului de uid al domeniului D(t).

In
baza primei formule din (4.9) obt inem
dm
dt
=
d
dt
___
D(t)
d =
___
(D)
_
d
dt
+ div

v
_
d = 0,
unde am notat cu (D) un domeniu x (D) = D(t
0
) la un moment init ial t
0
. Cum
formula are loc pe orice domeniu (D) din mediul uid, rezulta
d
dt
+ div

v= 0.
Mai departe, aplicand formula (4.8) derivatei de mai sus, gasim
t
+

vgrad + div

v=

t
+ div(
v) = 0
adica a doua formul a din (4.13).
Sa observam ca ecuat ia continuit at ii veric a reciproca implicat iei (4.7). Astfel
putem enunt a urmatoarea propozit ie important a:
Propozit ia 4.3.2 Un uid este incompresibil daca si numai daca divergent a vitezei
este nula
div

v= 0
d
dt
= 0 = const.
Capitolul 5
Campurile cinematicii
(Vartejul si accelerat ia)
5.1 Campul vartejurilor
Vectorul vartej
Fie

v (u, v, w). Se numeste vartej vectorul
(5.1)

=
1
2
rot

v, rot
v=
z
u v w
sau
=
x
+
y
+
z
x
=
1
2
_
w
y

v
z
_
,

y
=
1
2
_
u
z

w
x
_

z
=
1
2
_
v
x

u
y
_
Vectorul vartej

are semnicat ia unei viteze unghiulare. El cuantic a miscarea
de rotat ie a particulei uide si generalizeaza vectorul de rotat ie instantanee din cin-
ematica solidului rigid.
In funct ie de prezent a vectorului vartej

n masa uidului deosebim doua clase
de miscari
Miscari rotat ionale, pentru care = 0
Miscari irotat ionale, cu = 0
Fac and apel la miscarea de rotat ie a a unui punct material vom arata, n con-
tinuare, ca ntr-adevar, vectorul

exprima o viteza unghiulara de rotat ie.
Miscarea de rotat ie a unui punct M(x, y, z
0
) n planul xOy, pe circumferint a
39
40 CAPITOLUL 5. C
AMPURILE CINEMATICII
unui cerc de raza R, gura 5.1, este descrisa la ecare moment de timp t 0, de
ecuat iile parametrice
x = r cos (t), y = r sin (t), = (Ox, OM)
Legat acest tip de miscare deosebim:
Viteza liniara:
v= u

+v
, u =
dx
dt
, v =
dy
dt
Viteza de unghiulara:
z
=
z
k
,
z
=
d
dt
Ne propunem sa gasim relat iile ntre viteza liniara

v si viteza unghiulara

z
.
Avand n vedere formulele de mai sus deducem
(5.2) u =
d
dt
r sin =
z
y, v =
d
dt
r cos =
z
x.
y
y
z
z
v
O
O
M
x
x
r
r
0
1
1
1
1
1
r
Figura 5.1: Vector rotor
Considerand acum reperul x O
1
x
1
y
1
z
1
cu axele de coordonate paralele cu axele reperu-
lui Oxyz,

1
=
1
=
k1
=
k
, fat a de care
Oxyz are o miscare de translat ie cu viteza
v
0
=
d

r
0
dt
= u
0
+v
0
+w
0
k
.
Componentele (5.2) se scriu
u = u
0
z
y,
z
=
u
y
v = v
0
+
z
x,
z
=
v
x
w = w
0
si expresia lui

z
poate pusa sub forma
z
=
1
2
_
v
x

u
y
_
adica

z
=
1
2
_
v
x

u
y
_
k
.
Presupunand acum rotat iile n planele yOz si zOx obt inem, n mod identic,
vectorii
x
=
1
2
_
w
y

v
z
_
,

y
=
1
2
_
u
z

w
x
_
5.1. C
AMPUL V
ARTEJURILOR 41
Fluxul vartejului
Fie S o suprafat a oarecare din masa uida. Valoarea integralei
__
S
n d
poarta numele de uxul vartejului prin suprafat a S.
Circulat ia vitezei
C
v
n
r d
90
S: F(x,y,z)=0
Figura 5.2: Circulat ia
vitezei
Se numeste circulat ia vitezei

v= u

+v
+w
k
de-alungul curbei C integrala curbilinie
(5.3) =
_
C
v d

r =
_
C
udx + vdy + wdz.
Daca S este o suprafat a oarecare limitata de curba
nchisa C atunci, n baza formulei lui Stokes (Anexa),
expresia circulat iei mbrac a urmatoarea forma
(5.4) =
_
C
v d

r =
__
S
rot

v
n d.
Linie de vartej
Linia de vartej este o curba cu proprietatea ca la un moment dat t este tangenta
n ecare din punctele sale vectorulului vartej

=
1
2
rot

v . O linie de vartej are,
asadar, ecuat ia vectoriala:
dr = 0
unde d

r (dx, dy, dz) este o deplasare elementar a pe linia de vartej. T inand cont
de componenetele vectorului vartej

(
x
,
y
,
z
) ecuat ia de mai sus se exprima
scalar:
dx
x
(t, x, y, z)
=
dy
y
(t, x, y, z)
=
dz
z
(t, x, y, z)
unde timpul t gureaza ca parametru.
Suprafat a de vartej
Suprafat a de vartej este suprafat a formata din liniile de vartej care se sprijina,
la un moment t dat pe o curba simpla C care nu este linie de vartej, gura 5.3(a).
Daca
: f(t, x, y, z) = 0
42 CAPITOLUL 5. C
este ecuat ia unei suprafet e de vartej la momentul t, atunci normala suprafet ei
n
_
f
x
,
f
y
,
f
z
_
va perpendiculara le vectorul vartej

, adica
(5.5)

n
= 0.
Prin urmare funct ia f(t, x, y, z) verica ecuat ia cu derivate part iale
f
x

x
+
f
y

y
+
f
z

z
= 0
care, cu aproximat ia unei constante aditive, deneste, suprafat a de vartej.
P
C
C
C
S
S
S
n
n
n
n
1
2
1
2
D
1
2
(a)
(b)
l
Figura 5.3: Suprafat a si tub de vartej
Este imediata urmatoarea propozit ie
Teorema 5.1.1 Suprafat a marginita de curba C este suprafat a de vartej daca
si numai daca uxul vartejului prin suprafat a sau circulat ia vitezei de-alungul
curbei C sunt nule.
Demonstratie. Conform (5.5)
=
_
C
v d

r =
__
rot

v
n d = 2
__
n d = 0.
Tub de vartej
Daca curba C este o curba nchisa atunci suprafat a de vartej poarta numele de
tub de vartej, gura 5.3(b).
Teorema 5.1.2 (Teorema lui Helmholtz) Valoarea uxului vectorului vartej la un
moment dat t printr-o sect iune a unui tub de vartej nu depinde de aria sect iunii,
adica
(5.6)
__
S
1
n
1
d =
__
S
2
n
2
d (gura 5.3)
5.1. C
AMPUL V
ARTEJURILOR 43
Demonstratie. Consideram un tub de vartej, reprezentat prin domeniul D,
Figura 5.3(b), si e S
1
si S
2
doua sect iuni ale tubului. Suprafat a S care
margineste domeniul (D) este compusa din sect iunile S
1
, S
2
si suprafat a laterala
S
l
, S = S
1
S
l
S
2
, cu normalele orientate ca n gura 5.3(b). T inand cont
de identitatea
div

=
1
2
div(rot

v) = 0
si aplicand formula ux-divergent a, pe domeniul D obt inem:
__
S
n d =
___
(D)
div

d = 0.
Normala

n ind cea exterioara, rezulta ca

n=

n
1
pe S
1
,

n=
n
2
pe S
2
si
formula de mai sus se scrie
__
S
1
n
1
d +
__
S
l
n
l
d +
__
S
2
n
2
d = 0
dar pe S
l
avem ca

n
l
adica

n
l
= 0, prin urmare egalitatea de mai sus se
reduce la (5.6).
Observand ca (5.6) se reduce la formula
(5.7)
__
S
1
rot

v
n
1
d =
__
S
2
rot

v
n
2
d
teorema lui Helmholtz mai poate enunt ata si sub urmatoarea forma.
Corolarul 5.1.3 Circulat ia vitezei de-alungul unei curbe simple, nchise care
margineste o sect iune a tubului la un moment dat t, nu depinde de aria sect iunii.
Demonstratie. Aplicand formula lui Stokes (5.4) curbelor C
1
, C
2
care
marginesc sect ile S
1
si S
2
si av and n vedere egalitatea (5.7) obt inem
1
=
_
C
1
v d

r =
__
S
1
rot

v
n
1
d =
__
S
2
rot

v
n
2
d =
_
C
2
v d

r =
2
Intensitatea tubului de vartej
Cum, n baza corolarului 5.1.3, circulat ia vitezei este constant a pentru un tub de
vartej denim intensitatea tubului de vartej la un moment dat t, valoarea circulat iei
(5.8) (t) =
_
C
v d

r =
__
S
rot

v
n d
n jurul unei curbe C care margineste o sect iune oarecare a S a tubului.
Sa observam, totusi, ca circulat ia depinde de timp.

In alte circumstant e vom
arata (Teorema lui Thompson), ca circulat ia ram ane constant a si n timp.
44 CAPITOLUL 5. C
5.2 Campul accelerat iilor.
Denim accelerat ia unei particule uide prin derivata substant iala a vitezei
a=
d

v
dt
, unde

v=
v ( t, x(t), y(t), z(t) ).

Accelerat ia n forma lui Euler
Calculam derivata substant ial a a vitezei
(5.9)

a =

v
t
+ u

v
x
+ v

v
y
+ w

v
z
.
care, n proiect ie pe axele de coordonate, se scrie
(5.10)
_
_
du
dt
=
u
t
+ u
u
x
+ v
u
y
+ w
u
z
dv
dt
=
v
t
+ u
v
x
+ v
v
y
+ w
v
z
dw
dt
=
w
t
+ u
w
x
+ v
w
y
+ w
v
z
.
Expresiile (5.9) si (5.10) poarta numele de accelerat ia n forma lui Euler.
Expresia accelerat iei n forma lui Hemholtz
Vom arata n continuare ca expresia accelerat iei poate pusa sub urmatoarea
forma:
(5.11)

a =

v
t
+
1
2
grad V
2
+ rot
v
unde
V = ||
v || =
u
2
+ v
2
+ w
2
.
Demonstrat ie. Calculam proiect iile ultimilor doi termeni din (5.11) pe axa Ox
1
2
grad V
2
=
1
2
grad (u
2
+ v
2
+ w
2
)
= u
u
x
+ v
v
x
+ w
w
x
.
Pentru urmatorul termen obt inem
rot
v= 2
x

y

z
u v w
= 2(w
y
v
z
)

+2(u
z
w
x
)
+2(v
x
u
y
)
k
5.2. C
AMPUL ACCELERAT IILOR. 45

adica
(rot
v)
= 2(w
y
v
z
) = w
_
u
z

w
x
_
v
_
v
x

u
y
_
.
Prin urmare,
1
2
grad V
2
+(rot
v)
= u
u
x
+ v
v
x
+ w
w
x
+
+w
_
u
z

w
x
_
v
_
v
x

u
y
_
= u
u
x
+ v
u
y
+ w
u
z
adica prima identitate din (5.10)
=
du
dt
=
u
t
+ u
u
x
+ v
u
y
+ w
u
z
.
46 CAPITOLUL 5. C
Capitolul 6
Ecuat iile miscarii uidelor.
Ecuat iile misc arii uidelor sunt reprezentate printr-un sistem de ecuat ii
diferent iale de ordinul I cu derivate part iale av and ca necunoscute, de exemplu,
viteza v si presiunea p, ca funct ii denite pe un domeniu (D) R
3
marginit de
suprafat a S. Numim suprafat a S frontiera domeniului.
Un astfel de sistem are urmatoarea forma
F
1
_
t, v, p,
v
t
,
v
x
,
v
y
,
v
z
,
p
x
,
p
y
,
p
z
_
= 0
F
2
_
t, v, p,
v
t
,
v
x
,
v
y
,
v
z
,
p
x
,
p
y
,
p
z
_
= 0.
Un sistem de ecuat ii diferent iale este totdeauna nsot it de condit ii init iale si
condit ii la limita, constand n cunoasterea unor valori particulare ale funct iilor
necunoscute, e la un moment de timp init ial e pe frontiera domeniului (D), (vezi
paragraful 6.3).
Rezolvarea unui astfel de sistem, adica aarea funct iilor
v(t, x, y, z) si p(t, x, y, z), x, y, z (D)
nu este totdeauna o problema usoar a necesitand cunostint e de ecuat ii diferent iale si
ecuat iile zicii matematice. Totusi, n cazuri particulare, problemele pot rezolvate
prin calculul unor integrale simple.
6.1 Ecuat iile generale
Pentru simplicarea scrierii vom considera domeniul (D) marginit de frontiera
S, raportat la sistemul de coordonate Ox
1
x
2
x
3
, ca n gura 2.1.

In conformitate
cu (2.3) si (2.4)
(6.1)
T
=
T1
n
1
+
T2
n
2
+
T3
n
3
,
_
_
_
Tj
= T
j1
1
+T
j2
2
+T
j3
3
,
k
= T
1k
1
+T
2k
2
+T
3k
3
47
48 CAPITOLUL 6. ECUAT IILE MISC
ARII FLUIDELOR.
Propozit ia 6.1.1 Ecuat iile miscarii uidelor mbraca urmatoarele forme:
(i) Ecuat iile scalare
(6.2) a
k
= F
k
+
1
j=1
T
j k
x
j
, k = 1, 3
(ii) Ecuat ia vectoriala
(6.3)

a=
F
+
1
j=1
Tj
x
j
,
Demonstratie. (i) Plecam de la ecuat iile lui dAlembert (1.9)
(6.4)
___
(D)
a d =
___
(D)
F
d +
__
S
T
d
Evalu am termenul de sub integrala de suprafat a din ecuat ia (6.4) t inand cont de
expresiile tensiunilor (6.1).
T
=
3
j=1
Tj
n
j
=
3
j=1
_
3
k=1
T
j k
k
_
n
j
=
3
k=1
_
3
j=1
T
j k
n
j
_
k
=
=
3
k=1
( T
1k
n
1
+ T
2k
n
2
+ T
3k
n
3
)

k
=
3
k=1
(
n)

k
,
unde

n (n
1
, n
2
, n
3
) este normala exterioara la suprafat a S. Aplicam formula lui
Gauss-Ostrogradski integralei de suprafat a din aceeasi formula
__
S
T
d =
3
k=1
k
__
S
n d =
3
k=1
k
___
(D)
div
k
d =
=
___
(D)
3
k=1
_
T
1k
x
1
+
T
2k
x
2
+
T
3k
x
3
_
k
d =
___
(D)
3
k=1
_
3
j=1
T
j k
x
j
_
k
d.
Inlocuim n (6.4) termenul astfel transformat unde mai punem
a= a
1
1
+a
2
2
+a
3
3
si
F
= F
1
1
+F
2
2
+F
3
3
(6.5)
___
(D)
3
k=1
a
k
k
=
3
k=1
F
k
k

3
k=1
_
3
j=1
T
j k
x
j
_
k
d.
6.2. ECUAT IILE MISC
ARII FLUIDELOR IDEALE 49

adica
3
k=1
k
___
(D)
_
a
k
F
k
j=1
T
j k
x
j
_
d = 0.
de unde obt inem
___
(D)
_
a
k
F
k
j=1
T
j k
x
j
_
d = 0.
Cum ecuat ia de mai sus are loc pentru orice domeniu (D) din masa uida rezulta
a
k
F
k
j=1
T
j k
x
j
= 0.
adica (6.2).
(ii) Pentru deducerea formei vectoriale se nmult esc ecuat iile scalare cu i
1
, i
2
, i
3
si se aduna. Las am demonstrat ia n seama cititorului
Ment ionam ca ecuat iile (6.2) si (6.3) reprezinta forma generala a ecuat iilor uide-
lor.

In cea mai generala clasicare mp art im uidele, dupa cum am mai specicat,
n doua largi clase; uide ideale la care se neglijeaza vascozitatea si uide reale
(vascoase) pentru care vascozitatea joaca un rol preponderent. Referitor la aceasta
clasicare, ecuat iile (6.3) vor mbr aca forme specice ecarui tip de uid. Forma
mai simpla a ecuat iilor revine, evident, uidelor ideale.
Pentru uidele vascoase se vor introduce noi not iuni si ipoteze simplicatoare.
Ecuat iile uidelor vascoase cunoscute sub numele de ecuat iile lui Navier-Stokes pe
care le vom deduce ulterior tot din (6.3) respectiv (6.2), vor trebui sa se reduca la
ecuat iile uidelor ideale atunci cand coecientul de vascozitate introdus la (2.12),
se anuleaza.
6.2 Ecuat iile miscarii uidelor ideale
In cazul uidelor ideale tensiunile T

k
(t,
r ,

k
), k = 1, 3 care act ioneaza
asupra fet elor ortogonale ale particulei uide, gura 2.1, se reduc, conform formulelor
(2.22) (2.23) si (2.25) la presiuni
(6.6) T = p
n,
T1
= p

1
,
T2
= p

2
,
T3
= p

Inlocuind n (6.3) valorile acestor tensiuni, obt inem

d

v
dt
=
F

1
j=1
p
x
j
j
ARII FLUIDELOR.
adica
(6.7)
d

v
dt
=
F

1
grad p
Desemnam prin sistemul complet de ecuat ii ale misc arii uidelor ideale, sistemul
de ecuat ii diferent iale format din ecuat ia (6.7) si ecuat ia continuitat ii
(6.8)
_
_
d

v
dt
=
F

1
grad p
t
+ div(

v) = 0
= (p)
unde ecuat ia de stare = (p) mbrac a una din urmatoarele forme:
(6.9)
_
_
= c uide incompresibile (lichide)
p
= RT uide compresibile (gaze perfecte)

p = c misc ari izotermice (temperatura constant a)
p = c
misc ari adiabatice (caldura constant a)

c ind o constanta oarecare. R se numeste constanta gazelor, iar exponentul
adiabatic. Atat R cat si sunt tabelate pentru ecare gaz n parte.
Accelerat ia

a= dv/dt se exprima sub forma lui Euler
d

v
dt
=

v
t
+

v
x
u +

v
y
v +

v
z
w.
sau sub forma Helmholtz
(6.10)
d
v
dt
=

v
t
+
1
2
grad V
2
+ rot
v .
Fiind date funct iile
F
(X, Y, Z) (fort ele masice), T (temperatura absoluta),
sistemul de ecuat ii (6.8), (6.9) ne furnizeaza cinci relat ii scalare ntre cinci funct ii
necunoscute
viteza =
v (u, v, w), presiunea = p, densitatea = .

denite pe mult imea punctelor din domeniul uid.
Intr-un caz mai general n care se considera ca necunoscuta si temperatura ab-

soluta T, sistemul de mai sus se completeaza cu nca o ecuat ie numit a ecuat ia
complementara, furnizata de principiile termodinamice.
Cum densitatea se poate exprima n funct ie de presiune din una din ecuat iile de
stare, sistemul se reduce la primele doua ecuat ii cu necunoscutele u, v, w, si p,
care n proiect ie pe axele de coordonate se exprima prin patru ecuat ii scalare.
6.3. CONDIT II INIT IALE SI CONDIT II LA LIMIT
A. 51
6.3 Condit ii init iale si condit ii la limita.
Ecuat iile misc arii, reprezentate prin sistemul (6.8), sunt alcatuite din ecuat ii
diferent iale de ordinul ntai (ordinul derivatei necunoscutei

v este 1), care, n ved-
erea obt inerii unei solut ii unice trebuie completat, n funct ie de specicul problemei,
cu condit ii init iale, respectiv condit ii la limita.
Condit iile init iale
Sunt condit ii impuse campului vitezelor si presiunilor la un moment init ial t
0
.
Ele au forma
v (t
0
,
r ) =
v
0
(t
0
,
r ), p (t
0
,
r ) = p
0
(
r ).
Sa ment ionam ca aceste condit ii au sens numai n cazul misc arilor nepermanente

v /t = 0. Pentru a ne face o imagine clara asupra acestei not iuni sa consideram
o ecuat ie diferent ial a simpla
dv
dt
= t
cu solut ia evident a
v(t) =
t
2
2
+ const.
const. ind o constata oarecare numit a constanta de integrare. Solut ia devine
cunoscuta o data cu aarea constantei de integrare, ceea ce presupune cunoasterea
valorii solut iei v(t
0
) n tr-un punct oarecare t
0
. Desemnam aceasta valoare ca ind,
condit ia init iala a problemei. De exemplu, presupunand ca v(1) = 2, obt inem
const. = 3/4 si solut ia unica a problemei este
v(t) =
t
2
2
+
3
4
Condit iile la limita
Se ntalnesc n cazul rezolvarii unei probleme la limita. Pentru o ecuat ie
diferent ial a avand ca necunoscuta viteza o astfel de problema are urmatoarea for-
mulare:
Sa se ae solut ia problemei ntr-un domeniu (D) cunoscandu-se valoarea ei pe
suprafat a S care l margineste.
Prin urmare condit iile la limita numite si condit ii pe frontiera sunt condit ii im-
puse vitezei si presiunii n ecare moment t, t t
0
la contactul uidului cu
frontiera S a domeniului D ocupat uid. Aceste condit ii sunt specice naturii
frontierei si mbrac a urmatoarele forme:
Contactul cu un perete solid impermeabil. Condit ia la limita exprima faptul ca
la orice moment t uidul ramane n contact cu peretele. Notand cu

v
S
viteza
ARII FLUIDELOR.
peretelui, condit ia impune ca proiect iile celor doua viteze pe normala

n la perete sa
coincida n ecare punct M S. Aceasta condit ie se exprima n funct ie de natura
uidului.

In cazul uidului ideal, (2.18), particula uida aluneca pe suprafat a
peretelui si, dimpotriva, aceasta se lipeste de perete n cazul uidului vascos. Prin
urmare condit iile la limita se scriu:
(6.11)
n |
S
=
v
S
n pentru uidul ideal
v |
S
=
v
S
pentru uidul vascos,
evident, n cazul peretelui x se pune

v
s
= 0.
Contactul cu un alt uid. Daca frontiera S este o suprafat a de separarentre doua
uide nemiscibile, neglijandu-se efectul tensiunii superciale, vom pune condit ia ca
presiunile p
1
si p
2
sa e egale de-alungul suprafet ei S
p
1
|
S
= p
2
|
S
Condit ia la innit. Daca domeniul ocupat de uid este nemarginit, vor precizate
valorile vitezei si presiunii la innit
lim
M
v=
, lim
M
p = p
Capitolul 7
Diferite forme ale ecuat iei
miscarii uidelor perfecte
(Ecuat ia lui Bernoulli)
7.1 Ecuat iile uidelor perfecte
In cursul precedent am dedus de ecuat iile uidelor perfecte (ideale)

(7.1)
_
_
d

v
dt
=
F

1
grad p
t
+ div(

v) = 0
= (p)
unde
v= u

+v
+w
k
,
F
= F
x
+F
y
+F
z
k
.
Ecuat ia de stare = (p) se exprima prin una din formele (6.9);
(7.2)
_
_
= c uide incompresibile (lichide)
p
= RT uide compresibile (gaze perfecte)

p = c misc ari izotermice (temperatura constant a)
p = c
misc ari adiabatice (caldura constant a)

Sistemul (7.1) este echivalent cu un sistem format din cinci ecuat ii scalare cu
cinci necunoscute u, v, w, p, .
53
54 CAPITOLUL 7. DIFERITE FORME ALE ECUAT IEI
Ecuat iile micscarii sub forma lui Euler
Daca accelerat ia se exprima sub forma lui Euler, (5.9)
d

v
dt
=

v
t
+

v
x
u +

v
y
v +

v
z
w,
ecuat ii miscarii se scriu
(7.3)
_
_
u
t
+ u
u
x
+ v
u
y
+ w
u
z
w = F
x
p
x
u
t
+ u
v
x
+ v
v
y
+ w
v
z
w = F
y
p
y
u
t
+ u
w
x
+ v
w
y
+ w
w
z
w = F
z
p
z
Ecuat iile miscarii sub forma lui Helmholtz
Expresia accelerat iei sub forma lui Helmholtz, (5.11)
d
v
dt
=

v
t
+
1
2
grad V
2
+ rot
v
pune n evident a vectorul vartej

(7.4)

=
1
2
rot
v=
1
2
z
u v w
=
x
+
y
+
z
k
cu componentele
x
=
1
2
_
w
y

v
z
_
,
y
=
1
2
_
u
z

w
x
_
,
z
=
1
2
_
v
x

u
y
_
.
Ecuat iile miscarii mbraca, n acest caz, urmatoarea forma
(7.5)
_
_
u
t
+
1
2
V
2
x
+ 2(w
y
v
z
) = F
x
p
x
u
t
+
1
2
V
2
y
+ 2(u
z
w
x
) = F
y
p
y
u
t
+
1
2
V
2
z
+ 2(v
x
u
y
) = F
z
p
z
unde V
2
= u
2
+ v
2
+ w
2
7.1. ECUAT IILE FLUIDELOR PERFECTE 55
Potent ialul accelerat iilor
In ipoteza ca fort ele masice
F
deriva dintr-o funct ie de fort a U,
F
= grad U.
vom exprima ntr-o noua forma prima ecuat ie din (7.1). Avand n vedere formula
A.7(Anexa)
(7.6)
1
grad p = grad
_
p
p
0
dp
ecuat ia respectiva ia forma

d

v
dt
= grad
_
U
_
p
p
0
dp
_
unde expresia
Q = U
_
p
p
0
dp
se numeste potent ialul accelerat iilor. Sistemul (7.1) se scrie

(7.7)
_
_
d

v
dt
= grad Q
t
+ div(

v) = 0
= (p)
Conservarea vartejurilor
Exprimarea ecuat iilor misc arii sub forma (7.7) ne ofera ocazia de a demon-
stra o teorema foarte importanta a mecanicii uidelor referitoare la conservarea
vartejurilor, numita Teorema lui Thompson (Lord Kelvin). Am denit la (5.3)
circulat ia
(t) =
_
C
v d

r =
__
S
rot

v
n d.
unde S este o suprafat a oarecare limitata de curba nchis a C, gura 8.5. Cum
circulat ia vitezei este constant a de-alungul unui tub de vartej i-am atribuit, conform
(5.8), numele de intensitatea tubului de vartej.
Teorema 7.1.1 (teorema lui lui Thompson) Daca potent ialul accelerat iei Q este
funct ie uniforma atunci circulat ia de-alungul unei curbe nchise C loc al
acelorasi particule uide la orice moment t (curba materiala) este constanta n
raport cu timpul, adica
d
dt
= 0.
Demonstratie. Consideram ecuat ia vectorial a a curbei C sub forma parametrica
C :

r =
r (t, ) [, ]
Atunci
d

r =

d, (t) =
_

d
d
dt
=
_

_
d

v
dt

+

v
t
_
__
d =
_

_
d

v
dt

+

v
_
d =
=
_

_
grad Q

+
1
2
V
2
_
d =
_

_
Q +
V
2
2
_
d =
_
Q +
V
2
2
_
B
A
= 0,
deoarece, curba C ind nchisa, avem ca A = B, n plus funct ia din paranteze
este uniforma, adica ia aceleasi valori n puncte identice.
Din teorema lui Thompson rezulta urmatoarea consecint a:
Teorema 7.1.2 (teorema lui Helmholtz) Suprafet ele de vartej se conserva ca
suprafet e uide. Daca la un moment t
0
suprafat a este suprafat a de vartej
atunci suprafat a va suprafat a de vartej la orice moment t > t
0
Demonstratie. Fie
0
o suprafat a de vartej la momentul t
0
marginit a de
curba C
0
si aceeasi suprafat a la momentul t (formata din aceleasi particule
uide), marginit a de curba C. Conform teoremei lui Thompson circulat ia vitezei
este invariant a n raport cu timpul
(t) = (t
0
).
Avand n vedere teorema 5.1.1, rezulta
__
rot

v
n d = (t) = (t
0
) =
__
0
rot

v
n d = 0.
adica
0
= suprafat a de vartej = = suprafat a de vartej
7.2 Ecuat ia lui Bernoulli
Vom considera n continuare ecuat ia vectoriala a misc arii sub forma lui Euler la
carea daug am ecuat ia continuit at ii si ecuat ia de stare
(7.8)
_
v
t
+
1
2
grad V
2
+ rot
v=
F

1
grad p
t
+ div(

v) = 0
= (p).
7.2. ECUAT IA LUI BERNOULLI 57
Presupunem urmatoarele ipoteze:
a) Fort e masice
F
conservative. Adica exista funct ia U(x, y, z) astfel nc at
F
= grad U =
U
x

U
y

U
z
k
b) Miscare irotat ionala: rot

v= 0. Ultima relat ie implica existent a unei funct ii
= (x, y, z) numit a potent ialul vitezelor, astfel nc at
v= grad .
Cu formula (7.6), din(7.8) deducem pentru prima ecuat ie expresia
grad
_
t
+
V
2
2
+
_
dp
+ U
_
= 0,
pe care o nmult im cu o deplasare oarecare d

r (dx, dy, dz) si obt inem
d
_
t
+
V
2
2
+
_
dp
+ U
_
= 0,
adica
(7.9)

t
+
V
2
2
+
_
dp
+ U = const.
unde, cum potent ialul vitezelor se deduce cu aproximat ia unei constante aditive
care depinde de timp C(t), putem considera, far a a restrange din generalitate ca, n
ultima formul a, constanta const. este independenta de timp. Ecuat ia (7.9) poarta
numele de ecuat ia lui Bernoulli.
Sa mai ment ion am ca, n funct ie de ecuat ia de stare (7.2) si ipotezele supli-
mentare care se iau n considerare, ecuat ia lui Bernoulli mbrac a diferite forme.
Miscari izotermice: p = c,
_
dp
= ln p
t
+
V
2
2
+ ln p + U = const.
Miscari adiabatice: p = c
,
_
dp
=

1
t
+
V
2
2
+

1
+ U = const.
Daca se considera miscarea stat ionara, adica

t
= 0, primul teren va disparea
din toate expresiile ecuat iei lui Bernoulli.
Fluide incompresibile grele
Vom considera ipotezele suplimentare
Fluid incompresibil: = const.
_
dp
=
p
+ const.
Fluid greu:
F
= g
k
= grad U, g = 9, 81N = 1kgf.
Pentru deducerea potent alului U, nmult im scalar aceasta relat ie cu o de-
plasare elementar a d

r (dx, dy, dz) si obt inem
g dz = dU, U =
_
gdz = gz + const.
Ecuat ia (7.9) devine
t
+
V
2
2
+
p
+ gz = const.
Daca, n plus, consideram miscarea permanenta (stat ionara), primul termen dispare
si ecuat ia lui Bernoulli se scrie
V
2
2
+
p
+ gz = const.
Presupunand ca la un moment init al t
0
se cunosc viteza v
0
si presiunea p
0
n
punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), ecuat ia de mai sus se exprima sub forma
(7.10)
V
2
2
+
p
+ gz =
V
2
0
2
+
p
0
+ gz
0
.
Capitolul 8
Calculul rezistent ei hidrodinamice
8.1 Introducere
Sa ne reamintim not iunile si teoremele mecanicii clasice care, prin transfer, fac
obiectul cursului. Consideram un corp C de masa m, n miscare cu viteza

v .
Raportam miscarea la reperul x Oxyz, si e

r =
OM vectorul de pozit ie al
unui punct M C. Fie
R
rezultanta fort elor care act ioneaz a asupra corpului si
MO
=
R
momentul rezultantei. Denim
Impulsul:
H
(t) = m
v .
Momentul cinetic:
KO
=
H
Teorema impulsului Variat ia impulsului n raport cu timpul este egala rezultanta
fort elor care act ioneaza asupra corpului.
d
H
dt
=
R
Demonstrat ie:
d
H
dt
= m
d

v
dt
= m
a=
R
Teorema momentului cinetic Variat ia momentului cinetic n raport cu timpul
egala cu momentul rezultantei fort elor care act ioneaza asupra corpului.
d
KO
dt
=
M
O
Demonstrat ie:
d
KO
dt
=
d

r
dt

H
+

r
d
H
dt
=
v m

v +

r
d
H
dt
=
r
d
H
dt
=
M
O
59
60 CAPITOLUL 8. CALCULUL REZISTENT EI HIDRODINAMICE
8.2 Teorema impulsului
Consideram un volumul material D(t), marginit de suprafat a S(t), ntr-un
uid ideal.
T
= pn
si notam cu D = D(t
0
) domeniul oprit la momentul init ial t
0
(volum de control)
marginit de suprafat a de control S = S(t
0
).
Cantitatea de miscare a uidului (impulsul) care umple volumul domeniului D(t)
la un moment dat se deneste prin marimea
(8.1)
H
(t) =
___
D(t)

v d.
Asupra unei particule din volumul de control D act ioneaza, n conformiatate
cu (1.4) si (1.5), fort ele masice
F
dm si fort ele de presiune p

n d. Rezultanta
fort elor exterioare care act ioneaz a asupra domeniului uid D are expresia
R
=
___
D
F
d
__
S
p
n d.
Asimiland domeniul D(t) cu un corp solid n miscare, putem sa-i aplicam teorema
impulsului
d
H
dt
=
R
Teorema 8.2.1 Derivata n raport cu timpul a impulsului volumului uid cuprins
n domeniul D(t) este egala cu suma fort elor exterioare care act ioneaza asupra
domeniului D. Teorema inpusului are urmatoarea formulare:
(8.2)
___
D
(

v)
t
d +
__
S

v (
n) d =
___
D
F
d
__
S
p
n d
Demonstratie. Calculam derivata substant iala a integralei (8.1), cu formula
(4.10)(b), unde punem
V
=

v
d
H
dt
=
d
dt
___
D(t)

v d =
___
D
(

v)
t
d +
__
S

v (
n) d
unde

n este normala exterioara la suprafat a S.
8.3. TEOREMA MOMENTULUI CINETIC 61
Rezistent a hidrodinamica
Consideram un corp solid C marginit de suprafat a S aat ntr-un uid ideal n
miscare. Denim rezistent a hidrodinamica, rezultanta presiunilor care se exercita
asupra suprafet ei solidului, mai exact
S
n
n
Figura 8.1: Rezistent a
hidrodinamica
(8.3)
R
=
__
S
p
n d
normala

n ind ndreptat a spre interiorul solidului.
Pentru deducerea rezistent ei
R
consideram la
mari distant e de S suprafat a nchis a care
cont ine corpul C n interior si aplicam formula
(8.2) volumului de control cuprins ntre suprafet ele
S si , D = Ext(S) Int()
___
D
(

v)
t
d +
__
S

v (
n) d+
+
__

v (
n) d =
___
D
F
d
__
S
p
n d
__
n d
Conform (6.11) pentru uide ideale, unde n cazul nostru v
s
= 0, pe frontiera
S avem

v

n= 0 si al doilea termen din membrul drept al formulei de mai
sus dispare.

In plus, trecand n parte stang a cu semn schimbat termenul care ne
intereseaz a, obt inem
__
S
p
n d =
___
D
(

v)
t
d
__

v (
n) d +
___
D
F
d
__
n d
In particular, presupunand miscarea stat ionara si aproxim and cu zero fort ele masice,
cu notat ia (8.3), gasim
R
=
__
[

v (
n) + p
n ] d
8.3 Teorema momentului cinetic
Momentul cinetic al domeniului uid D(t), n raport cu originea sistemului de
coordonate, mbrac a urmatoarea forma:
(8.4)
KO
(t) =
___
D(t)
(
r

v) d.
La fel ca mai sus, denim momentul rezultantei fort elor care act ioneaza asupra
volumului uid
(8.5)
MO
=
___
D
(
F
) d
__
S
(
r p

n) d
si aplicam teorema momentului cinetic al miscarii rigidului exprimata prin (8.1).
(8.6)
d
KO
dt
=
M
O
Teorema 8.3.1 Teorema momentului cinetic se exprima sub forma
(8.7)
___
D
(
a) d =
___
D
(
F
) d
__
S
(
r p

n) d
Demonstratie. Calcuam, derivata substant ial a a integralei (8.4). Conform
(4.10)(a), unde punem
F
=
r

v, deducem
d
KO
dt
=
d
dt
___
D(t)
(
r

v) d =
___
D(t)
_
d(
r

v)
dt
+ (
r

v)div

v
_
d
de unde, t in and cont ca
d

r
dt

v=
v

v= 0
si avand n vedere din nou ecuat ia continuit at ii, obt inem
d
KO
dt
=
___
D(t)
r
_
d(

v)
dt
+

v div

v
_
d =
___
D(t)
r
d

v
dt
d =
___
D(t)
(
a) dm.
Cu (8.5), t in an cont de (8.6), obt inem (8.7).
8.3.1 Teorema energiei cinetice
Denim energia cinetica a masei uide cuprinse n domeniul D(t)
(8.8) E(t) =
1
2
___
D(t)
V
2
d, V
2
= u
2
+ v
2
+ w
2
Teorema 8.3.2 Teorema energiei cinetice referitoare la masa uida D(t) se
exprima prin egalitat ile echivalente
(8.9)
_
_
dE
dt
=
___
D(t)
v dm
dE
dt
=
1
2
___
D(t)
(V
2
)
t
d +
1
2
__
S(t)
V
2
(
n) d
Demonstratie. Pentru prima formula calculam derivata substant ial a a integralei
(8.8), cu (4.9)(a), unde punem F = V
2
dE
dt
=
1
2
d
dt
___
D(t)
V
2
d =
1
2
___
D(t)
_
d(V
2
)
dt
+ V
2
div

v
_
d =
=
1
2
___
D(t)
_
dV
2
dt
+ V
2
_
d
dt
+ div

v
__
d =
1
2
___
D(t)
dV
2
dt
d =
___
D(t)
v dm
Deducem a doua formula punand F = V
2
n (4.9)(c).
Anexa
A.1 Proiect ia ariei
A
B
C
N
M
k
n
O
Figura 8.2:
Fie
(OBC) = pr
(ABC)
OM BC,

n (ABC)
= (
n,
k
)
Atunci
(8.10) A(OBC) = A(ABC)cos
A.2 Formule de schimbare a axelor de coordonate
Consideram doua sisteme de coordonate, Ox
1
y
1
z
1
si Oxyz. Un punct M va
avea, n raport cu cele doua sisteme coordonatele (x
1
, y
1
, z
1
) respectiv (x, y, z).
Fie O(x
0
, y
0
, z
0
) coordonatele originii O n raport cu sistemul O
1
x
1
y
1
z
1
.
i
j
k
O
O
M
x
x
y
y
z
z
1
1
1
1 1
1
1
1
r
r
rO
Figura 8.3: Schimbarea coordo-
natelor
(8.11)
r
1
=
O
1
M= x
1
1
+y
1
1
+z
1
k1
r =
OM= x

+y
+z
r
0
=
O
1
O= x
0
1
+y
0
1
+z
0
k1
Sisteml Oxyz se deuce din O
1
x
1
y
1
z
1
printr-
o translat ie denita de vectorul

r
0
si o
rotat ie denita de tabelul cosinusurilor direc-
toare
k1

1

2

3

1

2

3
k

1

2

3
65
Explicitand, n conformitate cu (8.11), relat ia vectoriala
(8.12)

r
1
=
r
0
+

r
deducem relat iile dintre coordonatele punctului M n cele doua sisteme:
(8.13)
x
1
= x
0
+
1
x +
1
y +
1
z
y
1
= x
0
+
2
x +
2
y +
2
z
z
1
= x
0
+
3
x +
3
y +
3
z
Sau explicitand
r =
r
1

r
0
deducem
(8.14)
x =
1
(x
1
x
0
) +
2
(y
1
y
0
) +
3
(z
1
z
0
)
y =
1
(x
1
x
0
) +
2
(y
1
y
0
) +
3
(z
1
z
0
)
z =
1
(x
1
x
0
) +
2
(y
1
y
0
) +
3
(z
1
z
0
)
A.3 Integrala tripla
Denit ia integralei triple
Considera un domeniu tridimensional D R
3
cu volumul V(D) marginit de
o suprafat a S pe care s-a denit o funct ie
F : D R.
y
z
O
x
i
i
i
i
D
D
Figura 8.4: Integra tripla
Fie A = (P
1
, P
2
, , P
n
) o acoperire a
dommeniului D cu paralelipipede dreptunghice
av and interioarele disjuncte, cu fet ele paralele cu
planele de coordonate. Notand cu D
i
= P
i
D
vom obt ine o diviziune
n
= (D
1
, D
2
, , D
n
)
a domeniului D n subdomenii compacte, cu
proprietat ile
D =
n
i=1
D
i
,
D
i

D
j
= , V (D) =
n
i=1
V (D
i
).
Notam cu D(D) familia diviziunilor domeniului
D, denite conform procedeului ment ionat.
Vom considera n ecare domeniu D
i
un punct intermediar (
i
,
i
,
i
) D
i
si vom nota nota cu cu
n
= {(
i
,
i
,
i
)}
i=1,n
sistemul de puncte intermediare
asociat diviziunii
n
. Se numeste suma Riemann asociata funct iei f, diviziunii
n
D(D) si sitemului de puncte intermediare
n
, suma
n
(F,
n
) =
n
i=1
F(
i
,
i
,
i
) V (D
i
).
Se numeste Integrala tripla a funct iei F, limita
___
D
F(x, y, z)dxdydz. = lim
n
n
i=1
F(
i
,
i
,
i
) V (D
i
).
Daca luam F = 1 si notam cu d = dxdydz, elementul de volum, atunci integrala
V(D) =
___
D
d.
reprezint a volumul domeniului D. Daca funct ia F = este densitatea denita n
ecare punct al domeniului D si notam cu dm = d masa elementului de volum,
atunci masa volumulu V(D) se scrie
m(D) =
___
D
d =
___
D
dm.
Schimbarea de variabila n integrala tripla
Fie D si D
1
R
3
doua domenii marginite si
x = f(x
1
, y
1
, z
1
), y = g(x
1
, y
1
, z
1
), z = h(x
1
, y
1
, z
1
))
sistemul inversabil care transforma domeniul D n D
1
(x, y, z) D (x
1
, y
1
, z
1
) D
1
.
Atunci
___
D
F(x, y, z)d =
___
D
1
F
1
(x
1
, y
1
, z
1
) J(x
1
, y
1
, z
1
)d
1
unde d = Jd
1
,
F
1
(x
1
, y
1
, z
1
) = F( f(x
1
, y
1
, z
1
), g(x
1
, y
1
, z
1
), h(x
1
, y
1
, z
1
)).
J se numeste jacobianul transformarii si are expresia
J(x
1
, y
1
, z
1
)
not.
==
D(x, y, z)
D(x
1
, y
1
, z
1
)
=
x
x
1
x
y
1
x
z
1
y
x
1
y
y
1
y
z
1
z
x
1
z
y
1
z
z
1
.
A.4 Calcul vectorial
Fie

a (a
x
, a
y
, a
z
),
b
(b
x
, b
y
, b
z
),

c (c
x
, c
y
, c
z
),

v (v
x
, v
y
, v
z
)
Suma vectorilor:
b
(a
x
b
x
, a
y
b
y
, a
z
b
z
)
Inmult irea cu scalari:
a (a
x
, a
y
, a
z
)
Expresia vectorului denit de doua puncte:
A(a
x
, a
y
, a
z
), B(b
x
, b
y
, b
z
),

AB = (b
x
a
x
)

+(b
y
a
y
)
+(b
z
a
z
)
k
Modulul unui vector
||
a || =
_
a
2
x
+ a
2
y
+ a
2
z
Produsul scalar:
b
= ||
a ||||
b
|| cos = a
x
b
x
+ a
y
b
y
+ a
z
b
z
; = (
a,
b
)
Unghiul dintre doi vectori:
cos =
b
||
a ||||
b
||
=
a
x
b
x
+ a
y
b
y
+ a
z
b
z
_
a
2
x
+ a
2
y
+ a
2
z
_
b
2
x
+ b
2
y
+ b
2
z
Proiect ia unui vector pe un versor
u (, , ), pr
u
v=
u= v
x
+ v
y
+ v
z
Produsul vectorial:
b
= ||
a ||||
b
|| sin =

k
a
x
a
y
a
z
b
x
b
y
b
z
; = (
a,
b
)
Produsul mixt:
a (
c ) =
a
x
a
y
a
z
b
x
b
y
b
z
c
x
c
y
c
z

Dublul produs vectorial:
a (
c ) = (
c )
b
(
b
)
c
A.5 Operatori. Formule vectoriale si integrale
Diferent iala unei funct ii
Fie F = F(x, y, z) un camp scalar.
dF =
F
x
dx +
F
y
dy +
F
z
dz
se numeste diferent iala funct iei F.
Gradientul unei funct ii
Vectorul
grad F =
F
x
+
F
y
+
F
z
k
se numeste fradientul funct iei F.
Fie S : F(x, y, z) = 0 ecuat ia unei suprafet e. Punctul
(x, y, z) S F(x, y, z) = 0
se numeste punctul curent al suprafet ei iar vectorul

r = x

+y

+z
, este
vectorul de pozit ie al punctului curent. Vectorul
d

r = dx

+dy
+dz
k
este vectorul tangent suprafet ei S n punctul curent. Spunem ca (dx, dy, dz) este
o deplasare innitezimala pe suprafat a S.
Vectorul gradient este normal suprafet ei n punctul curent, Figura 8.5,
grad F d

r , grad F d

r = dF =

F
x
dx +

F
y
dy +

F
z
dz = 0
Divergent a unui vector
Este scalarul calculat n punctul (x, y, z) :
V
= U

+V
+W
k
, div
V
=
U
x
+
V
y
+
W
z
Laplacianul unei funct ii;
f = f(x, y, z), f =

2
f
x
2
+

2
f
y
2
+

2
f
z
2
Rotorul unui vector
V
= U

+V
+W
k
; rot
V
=
z
U V W
=
x
+
y
+
z
x
=
W
y

V
z
,
y
=
U
z

W
x
,
z
=
V
x

U
y
Operatorul nabla
Se aplica argumentului din dreapta, scalar F sau vector
V
= U

+V
+W
k
.
=

x
+

y
+

z
V
= U

x
+ V

y
+ W

z
,
F = grad F,
V
= div
V
,
V
= rot
V
(
V
)f = U
f
x
+ V
f
y
+ W
f
z
, (
V
)
F
= U
F
x
+ V
F
y
+ W
F
z
Relat ii operatoriale
_
_
grad (f g) = f grad g + ggrad f, (f g) = f g + gf
div(f
v) = f div

v +

v grad f, (f

v) = f(
v) + (
v )f
div(rot

v) = 0, (
v) = 0
div(grad f) = f, (f) = f
div(
v) =
v rot

u
u rot

v, (
v) =
v (
u)
u (
v)
_
_
rot(f

v) = f rot

v +grad f
v, (f

v) = f (
v) +f
v
rot (grad f) = 0, (f) = 0
rot (rot

v) = grad (div

v)

v, (
v) = (
v)

v
Formule integrale
C
v
n
r d
90
S: F(x,y,z)=0
Figura 8.5: Formula lui
Stokes
Formula lui Stokes
__
S
rot

v
n d =
_
C
v d
r ,
__
S
(
v)
n d =
_
C
v d
r
normala este orientat a n sens direct, Figura 8.5
Formulele lui Gauss Ostrogradski
Daca (D) R
3
este un domeniu marginit de suprafat a S iar

n este versorul
normalei exterioare, atunci
(8.15)
a)
___
(D)
grad f d =
__
S
f
n d,
___
(D)
f d =
__
S
f
n d,
b)
___
(D)
div

v d =
__
S
n d,
___
(D)
v d =
__
S
n d
c)
___
(D)
rot

v d =
__
S
v d,
___
(D)
(
v) d =
__
S
v d
A.6 Centre de greutate. Momente de inert ie
Centrul de greutate al corpului de densitate: , dm = d
r
G
=
___
(C)

r d
___
(C)
d
, m =
___
(C)
d
x
G
=
___
(C)
x d
___
(C)
d
, y
G
=
___
(C)
y d
___
(C)
d
, z
G
=
___
(C)
z d
___
(C)
d
Centrul de greutate suprafet ei
x
G
=
__
S
xd
__
S
d
, y
G
=
__
S
y d
__
S
d
, z
G
=
__
S
z d
__
S
d
Momentele de inert ie ale corpului: dm = d
Axiale: patratul distant elor la axe
I
xx
=
___
(C)
(y
2
+z
2
)dm, I
yy
=
___
(C)
(z
2
+x
2
)dm, I
zz
=
___
(C)
(x
2
+y
2
)dm
Planare: patratul distant elor la plane
I
xOy
=
___
(C)
z
2
dm, I
yOz
=
___
(C)
x
2
dm, I
zOx
=
___
(C)
y
2
dm
Centrifugale: produsele distant elor la plane
I
xy
=
___
(C)
xy dm, I
yz
=
___
(C)
yz dm, I
zx
=
___
(C)
zx dm
xy =produsul distant elor la planele yOz si xOz
A.7 Gradientul integralelor
Are loc formula
1
grad p = grad
_
p
p
0
dp
Demonstrat ie
grad
_
p
p
0
dp
=

x
_
p
p
0
dp
+

y
_
p
p
0
dp
+

z
_
p
p
0
dp
k
Ne folosim de formula
F(x) =
_
v(x)
a
f(t)dt F
(x) = v
(x) f(v(x))
unde luam a = p
0
, v(x) = p(x), t = p, dt = dp, f(t) =
1
(p)
.
d
dx
_
p(x)
p
0
dp
= p
(x)
1
(p)

Curs FL

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs FL

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 1

Introducere n mecanica uidelor

In conformitate cu ecuat ia de stare, pe care o vom deduce ulterior, densitatea

a, poarta numele de fort a de inert ie si are expresia

A ASUPRA UNUI FLUID 5

Intr-un mediu uid exista numai presiuni, adica

A ASUPRA UNUI FLUID 7

n ) efortul unitar exercitat asupra uidului situat de aceeasi parte

AT I FIZICE ALE FLUIDELOR

In proiect ie pe axele de coordonate, ecuat ia (2.3) devine

AT I FIZICE ALE FLUIDELOR

AT I FIZICE ALE FLUIDELOR

In general denim presiunea p, prin valoarea efortului unitar normal T

este nul a. Punant T

AT I FIZICE ALE FLUIDELOR

v= 0, n prezent a corpurile solide.

n ind normala exterioara.

In ipoteza n care fort ele masice

In proiect ie pe axele de coordonate sistemul (3.4) se scrie

doua puncte din masa uidului. Integrand

) si p = p(M). Sa presupunem acum ca presiunea din punctul

. Pentru aceasta variat ie relat ia de mai sus se

OM (x, y, z), M S ind punctul curent al suprafet ei. Sa ment ion am

In cazul unei suprafet e S plane,

OP, gura 3.2, rezulta

In proiect ie pe axele de coordonate vom avea

v ( x(t), y(t), z(t) )

v ( t, x(t), y(t), z(t) )

r (t)), ecuat ia vectorial a a traiectoriei unei par-

Intrucat n orice punct al suprafet ei uide P vectorul viteza este tangent

v) este ascut it si negativa n caz

In cazul unei suprafat ei nchise S, care margineste domeniul x (D) (domeniu

In baza formulelor (4.3) si (4.4) deducem:

v) este obtuz, adica uidul traverseaz a

v) este ascut it, adica uidul traverseaz a

n ind versorul normal suprafet ei S.

In funct ie de prezent a vectorului vartej

v ( t, x(t), y(t), z(t) ).

AMPUL ACCELERAT IILOR. 45

Inlocuim n (6.4) termenul astfel transformat unde mai punem

ARII FLUIDELOR IDEALE 49

In cazul uidelor ideale tensiunile T

Inlocuind n (6.3) valorile acestor tensiuni, obt inem

= RT uide compresibile (gaze perfecte)

misc ari adiabatice (caldura constant a)

v (u, v, w), presiunea = p, densitatea = .

Intr-un caz mai general n care se considera ca necunoscuta si temperatura ab-

n pentru uidul ideal

In cursul precedent am dedus de ecuat iile uidelor perfecte (ideale)

= RT uide compresibile (gaze perfecte)

misc ari adiabatice (caldura constant a)

In ipoteza ca fort ele masice

ecuat ia respectiva ia forma

se numeste potent ialul accelerat iilor. Sistemul (7.1) se scrie

Inmult irea cu scalari:

8.3. TEOREMA MOMENTULUI CINETIC 69

S-ar putea să vă placă și