MAXIM F.

(CULACHE) ELENA DANA AN 2 AGROTURISM IDD ECONOMIE RURALA Problematica muncii ca factor de productie in exploatarea economica

Munca a reprezentat factorul de productie activ si determinant al tuturor activitatilor economice, ramanand astfel factorul primordial al dezvoltarii si bunastarii oricarei societati omenesti. Munca este un factor de productie cu o serie de caracteristici distincte ce o diferentiaza de ceilalti factori. Aceste trasaturi specifice deriva din faptul ca munca este efectuata de oameni, presupune un ansamblu de motivatii de natura umana, ceea ce lipseste celorlalti factori productivi. Modelele globale de crestere sunt: - modelul fiziocrat factorul de productie primordial este pamantul - modelul clasic munca - modelele marxist si keynesian capitalul - modele neoclasice si marxiste combinarea capitalului si a muncii considerate in mod respectiv ca tehnica de productie si ca raport socio-fundamental al capitalismului. Problematica acestor modele este strans legata de doua mari intrebari, una legata de originea factorilor cresterii economice si o alta in ceea ce priveste sursele cresterii. In modelele globale, ipoteza cea mai frecventa este ca originea factorilor de productie este exogena modelului. Dotarea initiala cu factori de productie conditioneaza cresterea economica. Pentru un economist este vorba de a sti daca solutiile optimale la problema raritatii ofera o imagine satisfacatoare a realitatii (cresterea maximala a productiei plecand de la un stoc dat de factori). Cealalta ipoteza este ca la originea factorilor este productia insasi. Pentru a fi mobilizati intr-un proces productiv factorii de productie (forta de munca, bunurile de echipare, bunurile intermediare) trebuie mai intai produsi, disponibilitatea factorilor de productie fiind endogena modelului. Aceasta ipoteza deschide posibilitatea unei abordari dinamice, dar la un pret al fictiunii putin acceptabil: produsul (unic in modele globale) trebuie sa fie

suficient de maleabil pentru a se preta la forma functionala reclamata ca factor de productie. Problema surselor cresterii economice este si mai interesanta. Ea consta in a sti care este volumul unui factor sau de unde eficacitatea sa contribuie in plus la cresterea productiei. Teoria economica a avansat in acest sens trei teze succesive. Prima este legea randamentelor descrescande, dupa care eficacitatea unui factor este o functie descrescatoare dupa volumul sau. In ciuda ei, cresterea economica este rezultatul cresterii volumului factorilor, al acumularii lor. Cea de-a doua este legea progresului tehnic, dupa care schimbarea tehnica, fie ca este sau nu incorporata in factorii de productie, este principalul resort al cresterii economice. Aceasta lege a devenit axiomatica universala a teoriilor de dezvoltare. A treia lege este cea a progreselor in organizare, dupa care ameliorarea eficacitatii factorilor ramane mecanismul central al cresterii, dar provine mai putin din schimbarea tehnica, ci dintr-un ansamblu de fenomene disparate si complexe care se leaga mai mult sau mai putin de raporturile sociale si de organizarea sociala. Cele trei teze nu se exclud reciproc, ci dimpotriva, au tendinta de a se suprapune pentru a oferi o paleta de explicatii mai complexe cresterii economice, unde volumul si eficacitatea se combina in proportii variabile pentru a da nastere dezvoltarii. Raspunsul nu poate fi decat de ordin conventional, institutional sau mai de graba istoric. O asemenea concluzie obliga teoria cresterii economice la abandonarea unui numar mare de certitudini, deoarece va fi mnai interesant de evaluat si de apreciat ceea ce ramane solid si credibil din abordarea globala. Catre acest gen de abordare, cea globala, incercam sa ne apropiem in tratarea problematicii muncii ca factor de productie in dezvoltarea agriculturii. Munca in agricultura reprezinta elementul determinant pentru punerea in valoare a resurselor din aceasta ramura, reprezentate de capitalul funciar si de capitalul de exploatare, influentand decisiv rezultatele de productie. Foarte multi economisti agrari recunosc importanta economica a muncii in agricultura prin prisma ponderii mari in structura cheltuielilor de productie a celor legate de forta de munca. Aceasta pondere se estimeaza intre 30-60% din totalul cheltuielilor, functie de tipul de exploatatie, de sistemele de productie intensive sau extensive care se practica. Consideram ca muncii in agricultura trebuie sa i se recunoasca caracterul cu totul si cu totul special, nu numai datorita importantei economice, ci mai ales importantei sociale ce decurge din noile functii ale agriculturii. Caracterul special al muncii in agricultura nu este diminuat cu

nimic de reducerea continua a numarului de participanti activi la activitatile agricole. Procesul de diminuare treptata a fortei de munca din agricultura, determinat de accentuarea dezvoltarii (cresterii) economice, pe langa aspectele benefice legate de cresterea productivitatii, a determinat in mediul rural o criza profunda. Criza vietii rurale este generata in primul rand de exodul rural, care a dus la depopularea satelor romanesti (si nu numai romanesti), dar si la detaranizarea taranului roman, fenomene ce bulverseaza viata din mediul rural. O alta problema cu caracter general o constituie metodele si procedeele de evaluare a muncii in agricultura. Aceasta problema poate fi abordata sub trei aspecte: mana de lucru disponibila, munca efectiv folosita (utilizata) si munca necesara. Cercetarile de natura sociologica au evidentiat faptul ca munca in agricultura ca factor de productie reprezinta unele caracteristici si particularitati proprii. Se poate afirma ca in agricultura munca nu este omogena si uniforma ca cea din industrie.Complexitatea proceselor de munca din agricultura fiind determinata de structura complexa a activitatilor din agricultura,de legitatile biologice de dezvoltare a plantelor si animalelor, de varietatea sistemelor de cultura si a structurilor tehnologice si de conditiile naturale, determina o serie intreaga de trasaturi tehnice, economice si sociale. Trasaturile tehnice: - munca in agricultura este neplacuta - munca in agricultura este diversificata, nu cunoaste acea specializare a modelului industrial - munca in agricultura este variabila in timp, fiind dependenta de anumite perioade calendaristice - munca in agricultura este subordonata in mod obiectiv necesitatilor fiintelor vii Caracteristici economice si sociale ale muncii in agricultura: - munca in agricultura, in mod traditional este cel mai adesea o munca de tip familial, care in mod aparent nu costa nimic. - munca in agricultura este putin specializata, neexistand nici pe departe specializarea extrem de ingusta din industrie. - munca in agricultura este dificil de controlat si ceea ce este mai important calitatea muncii in agricultura este mai greu de apreciat.

- munca in agricultura este putin sigura pentru salariati; necesarul de forta de munca este sezonier si lucratorii prefera, cum este si firesc, o slujba (un serviciu) mai regulat, ca in industrie.