Sunteți pe pagina 1din 70

Preot Gheorghe Paschia

DIN MISTERELE ODESEI

Bucureºti

Tipografia Cãrþilor Bisericeºti

1943

1
2
I. De la misterul neputrezirii unui corp
omenesc la misterele cerului

Noaptea îºi aruncase mantia sa neagrã peste oraºul


Odesa. În grãdina Observatorului astronomic din parcul
Sevcenco, profesorul Ioan Ananiev sta pe o bancã aºezatã în
mijlocul rondului de flori.
Ochii îi erau îndreptaþi spre cer, nu însã ºi gândul.
Vãzuse ºi studiase atâtea rãsãrituri de stele în cei 70 de ani
ai vieþii, încât putea sã le urmãreascã gândindu-se în altã
parte.
Se pare cã se gândea la frumoasa asemãnare dintre
aprinderea miilor ale unui oraº vãzut din largul mãrii sau de
pe creasta unui munte, cu rãsãritul puzderiei de stele în
amurg de searã.
Sau poate se gândea la necunoscutul, care îl rugase
stãruitor la telefon sã-l primeascã pentru câteva minute în
seara aceea. Cine poate opri gândurile? Ele zboarã unde
vrem ºi unde nu vrem.
Lãtratul lui Hector îi mutã privirea de la cer la spre
poartã. Un tânãr cãlãuzit de paznic se apropia, strecurându-
se printre florile aplecate pe poteca ce ducea la centrul
rondului. Era înalt ºi chipeº.
Dupã ce salutã, se prezentã scurt: Toma Oceacov.
- Dumneata îmi ceruºi azi la telefon sã stãm de vorbã?
- Da! Iertaþi-mã cã vã deranjez la o orã aºa de
nepotrivitã…
- Dacã este aºa, poftim ia loc pe bancã lângã mine, fãrã
sã te scuzi. Ora aceasta e nepotrivitã pentru dumneata, care
lucrezi ziua, nu însã pentru mine care zeci de ani am lucrat
mai mult noaptea. Practica astronomicã se face noaptea. De
aceea îþi dãdui ora aceasta.
- Domnule profesor, eu venii în primul rând sã vã
înmânez aceastã scrisoare…
- ªi în al doilea rând sã facem astronomie…
- Astronomie mai cunosc ceva…
- ªi totuºi mã tem cã vom face astronomie, deºi
duhovnicul dumitale îmi scrie sã-þi ascult mãrturisirea ºi sã
te ajut în câºtigarea altui fel de cunoºtinþe, zise profesorul,
dupã citirea scrisorii la lumina lanternei.
- Vorbeºte dragul meu, deschis ºi fii sigur cã îþi voi da
cu plãcere din ce am. Bãtrânul se coboarã în mormânt

3
pentru cã nu mai poate sã dea din ce are, nu pentru ca sã
ascundã din ce a agonisit.
- Domnule profesor, ce am de spus pot sã rezum în
câteva cuvinte: caut pe Dumnezeu! Vreau sa cunosc pe
Dumnezeu ºi singur nu pot.
- Familia dumitale nu L-a avut? Nu þi L-au fãcut
cunoscut pãrinþii?
- Spre pãrerea mea de rãu, nu-mi cunosc pãrinþii. Am
crescut într-un orfelinat ºi am învãþat în ºcolile fãrã
Dumnezeu ale statului, ca toþii tinerii de vârsta mea.
- Unde ai auzit vorbindu-se de Dumnezeu, ca apoi sã
porneºti sã-L cauþi, sã vrei sã-L cunoºti?
- În ºcoalã ºi la atâtea întruniri ºi conferinþe ale celor
fãrã de Dumnezeu. Ni s-a spus de atâtea ori cã nu existã
Dumnezeu, am auzit atâþia vorbitori încercându-se sã
dovedeascã neexistenþa lui Dumnezeu, am vãzut atâtea
filme contra lui Dumnezeu ºi atâtea cãrþi, încât au început sã
încolþeascã în mine întrebãri ca acestea: „Dacã nu existã
Dumnezeu de ce se vorbeºte ºi se scrie atât de mult despre
El? Dacã nu existã Dumnezeu, de ce atâta luptã contra Lui?
Nu se luptã nimeni cu un duºman care nu existã”.
Apoi, drept ºi cinstit lucru este, sã dai voie contrarului
tãu sã vorbeascã, sã se apere. La judecatã se ascultã
amândouã pãrþile. Cum poþi sã spui cine are dreptate ºi cine
n-are, dacã nu laºi ca amândouã pãrþile sã aducã mãrturii?
De ce nu se dã voie celor care spun cã existã
Dumnezeu sã vorbeascã ºi sã scrie? Ascultând amândouã
pãrþile noi am vedea unde este adevãrul. Am cugetat bine
sau nu?
- Ai cugetat bine, dragul meu; dar de mult timp
gândeºti aºa?
- N-aº putea sã vã spun exact anii. Din ºcoalã.
Întrebãrile acestea, însã ºi altele asemãnãtoare au început
sã mã chinuiascã mai ales de când am vãzut corpul
neputrezit al Nataliei Gladcova de la Facultatea de Medicinã.
- Interesant. Îmi închipui cã te-a dus sã vezi pe Natalia
Gladcova pentru ca sã câºtigi noi cunoºtinþe, cum se câºtigã
când se cerceteazã muzeele; nu sã te tulbure.
- Nu m-a dus nimeni. Cred cã ºtiþi cã la puþin timp dupã
ce s-a gãsit neputrezit corpul Gladcovei ºi a fost dus la
Facultatea de Medicinã, nu s-a mai dat voie publicului sã-l
vadã. Nici pe ºcolari nu i-a mai dus sã-l vadã, cum fãcuserã

4
la început. Sau, dacã se vizita muzeul medical, nu li se arãta
vizitatorilor corpul Gladcovei. Putea sã vadã orice obiect din
muzeu, afarã de acesta. Aºa era ordinul. ªi cei ce intrau în
muzeu cereau sã vadã întâi corpul Gladcovei.
- Va sã zicã, dumneata l-ai vãzut înainte de a se da
ordin sã nu fie arãtat publicului?
- Nu! L-am vãzut dupã aceea.
- Cum l-ai putut vedea atunci, ºi ce te-a fãcut sã te duci
sã-l vezi?
- Îmi veniserã la ureche zvonurile, care circulau mult în
vremea aceea din gurã în gurã ºi mai circulã ºi acum.
Anume: se spunea cã Natalia Ivanova fãcuse cu banii ei un
orfelinat pentru bãieþii fãrã pãrinþi, o ºcoalã primarã ºi o
bisericã pe care le întreþinea din avutul ei. La moarte, toatã
averea – destul de mare - o lãsase prin testament acestor
instituþii create de ea.
Dupã revoluþie, comuniºtii au desfiinþat instituþiile
Gladcovei. Biserica a fost transformatã în club ºi mai apoi în
dormitor pentru agenþii N.K.V.D.-ului. N-au dormit însã, mult
timp liniºtiþi poliþiºtii, cãci a început sã aparã o fantomã, care
le-a stricat pofta de somn.
Chipul vaporos al unei femei ieºea din podea, se plimba
agale prin dormitor ºi dispãrea ca ºi cum s-ar stinge o
lumânare. Azi a fost vãzut unul, mâine altul, pânã când n-a
rãmas nimeni dintre cei care dormeau acolo, sã nu-l fi vãzut.
Au raportat ºefilor, dar au fost luaþi în râs.
A râde de suferinþa altuia înseamnã a-i spori aceastã
suferinþã, nu a-i potoli-o. ªi poliþiºtii sufereau. Dormitorul
devenise pentru ei o camerã de chinuri. Ei care arestaserã
atâþia, ajunseserã prizonierii unei fantome. Plãnuiau sã-i
vorbeascã, s-o loveascã, s-o împuºte, dar când apãrea
încremeneau. Mâinile ºi picioarele înþepeneau, iar gura li se
încleºta. Numai cu ochii o puteau privi. Fantoma apãrea ºi
dispãrea ca un abur fãrã sã facã cuiva vreun rãu.
Fiindcã nici unul dintre ei, de fricã, nu voia sã mai
doarmã în fosta bisericã, ºefii, cei ce râseserã la început au
venit ºi au dormit ºi ei cu ceilalþi, câteva nopþi. Au vãzut
fantoma ºi au rãmas încremeniþi la fel ca subalternii lor.
Ce sã facã? Sã pãrãseascã biserica, le era ruºine de cei
mai mari ai lor ºi de popor. Sã stea, iar nu puteau, pentru cã
le era fricã. Nu era altã scãpare decât s-o dãrâme. Cineva a
dat însã ideea sã se sape mai întâi sub podea în locul unde

5
se zãrea ieºind regulat fantoma spre a se vedea ce este
acolo.
Aºa au fãcut. Au sãpat ºi au gãsit trei morminte. În
douã din ele s-au gãsit numai câteva oase. Cei ce fuseserã
înmormântaþi acolo putreziserã complet. În mormântul al
treilea însã, corpul unei femei cu totul neatins de
putreziciune. La fel erau hainele. Le-au dus la Facultatea de
Medicinã, spre a fi studiat.
Medicii l-au spãlat cu benzinã, cu terebentinã ºi cu alte
lichide chimice. Au analizat carnea, dar n-au aflat nici o
substanþã strãinã corpului omenesc curat.
Au aºezat apoi corpul pe acoperiºul clãdirii sã-l batã
vântul, sã-l ardã soarele ºi sã-l plouã. Nu s-a schimbat însã
cu nimic.
Au analizat îmbrãcãmintea ºi pãmântul gropii unde
fusese înmormântat. N-au gãsit nimic care sã facã trupurile
sã nu putrezeascã.
Au voit sã analizeze ºi coºciugul de zinc, dar nu mai
aveau ce, cãci îl mâncase rugina. Fiindcã nu puteau sã spunã
de ce n-a putrezit în zecile de ani cât a stat îngropat –
aflaserã al cui e – au oprit poporul sã vinã sã-l vadã. Îl
vãzuserã însã destui. Aceºtia spuseserã rudelor, aºa cã în
câteva zile toatã Odesa ºtia povestea corpului neputrezit al
Nataliei Gladcova.
Mie mi-au vorbit mai mulþi de acest mister. De câte ori
auzeam povestea, de atâtea ori mi se întipãreau în minte
întrebãrile: De ce nu putrezeºte? De unde vine acea putere
care înfrânge legile firii? Nu este oare aceasta un semn spre
învãþarea oamenilor?
Nu are nici o valoare timpul cât a trecut de la aflarea
corpului Nataliei Gadcova, pânã când am auzit eu de istoria
lui ºi nici cât am stat pânã când m-am hotãrât sã fac tot ce e
cu putinþã unui om pentru ca sã-l pot vedea. Fapt e, cã
întrebãrile noi s-au adãugat la întrebãrile vechi ºi mi s-a
sporit frãmântarea lãuntricã.
Cei ce îmi vorbiserã despre Gladcova, de câte ori mã
întâlneau mã întrebau: „Ai vãzut-o?” ªi la rãspunsul meu
negativ, unii dintre ei nu-ºi puteau opri mustrarea blândã:
„Pãcat! Cazuri ca acesta nu se întâlnesc decât la sute de ani
ºi nu oriunde. Dacã ar fi la sute de kilometri depãrtare, ai
avea motiv sã spui cã nu poþi lipsi de la slujbã, cã nu ai la
îndemânã bani pentru cãlãtorie ºi altele de felul acesta; dar

6
când este numai la câteva sute de metri, ai sã zicem un
kilometru, ºi nu-þi trebuie mai mult de o orã pentru drum, ce
te opreºte sã nu te duci sã vezi un lucru ce iese din comun?”
Pentru ce stãruiau atât de mult prietenii mei sã mã duc
sã vãd corpul neputrezit al Gladcovei, nu ºtiu. Poate cei
credincioºi o fãceau cu gândul sã mã câºtige pentru
convingerile lor. Cei necredincioºi vor fi avut ºi ei scopul lor.
Pe faþã nimeni n-a cutezat sã-mi spunã.
Eram ca o maºinã de aburi sub presiune. Simþeam din
ce în ce mai mult în mine o voce care îmi poruncea: „Du-te
ºi vezi!”
M-am dus. Cu ajutorul unor prieteni, în mod secret am
intrat în muzeul Facultãþii de Medicinã ºi mi s-a arãtat corpul
neputrezit al Nataliei Gladcova.
Dar n-aº vrea sã vã plictisesc cu descrierea unui lucru
pe care poate la-þi vãzut sau vi s-a mai vorbit despre el.
- Dragul meu, nu toþi privesc la fel lucrurile. Acelaºi
lucru impresioneazã într-un fel pe unul ºi într-altfel pe altul.
Lucru este acelaºi; simþirile oamenilor sunt diferite.
Iatã, spre exemplu, toþi vedem cerul înstelat; cu toate
acestea câþi cautã sã-i prindã nespusa frumuseþe? Câþi
rãmân impresionaþi de mãreþia lui? Puþini, foarte puþini ºi în
diferite feluri.
Astronomii sunt obiºnuiþi cu misterele. Poate de aceea
îmi place sã aud vorbindu-se despre ele. Continuaþi deci
vorbirea despre misterul neputrezirii corpului Nataliei
Gladcova, fiindcã, ocupându-te de un mister, chiar dacã nu-l
pãtrunzi, de multe ori ajungi sã cunoºti alt mister.
Columb n-a plecat sã ajungã pe apã în India ºi în loc de
India s-a pomenit în America?
Mai târziu, din America, continuându-se drumul lui
Columb, în aceeaºi direcþie, s-a ajuns în India. Misterul Indiei
a descoperit deci, misterul Americii, iar misterul Americii a
ajutat sã se lãmureascã misterul Indiei.
De unde ºtii cã misterul neputrezirii corpului Nataliei
Gladcova nu ne va duce la un mister prin care se va explica,
chiar acest mister al neputrezirii? Sau dumneata nu socoteºti
neputrezirea corpului Nataliei Gladcova un mister?
- Adevãrul este acesta: pãrerea pe care mi-o formasem
din spusele altora, despre neputrezirea corpului Nataliei
Gladcova mi s-a schimbat, când eu însumi am vãzut corpul.

7
Alta e pãrerea mea acum ºi nu ºtiu dacã nu se va schimba
mâine, poimâine.
Oricât dar ar avea cineva de a descrie un lucru ºi oricât
de bogatã ar fi închipuirea ascultãtorului, nu se poate forma
aceeaºi icoanã în minte, ca atunci când tu însuþi vezi lucrul
ºi-l cercetezi cu toatã luarea aminte.
Am vãzut corpul Nataliei Gladcova. L-am privit cu toatã
atenþia ºi nu-mi venea sã cred ochilor. Mi se spusese cã
stãtuse în pãmânt 30-40 de ani. Îmi închipuiam cã a mai
rãmas din corp ceva pietrificat, ceva asemãnãtor cu carnea,
fapt care a fãcut pe oameni sã se mire, ºtiind cã de la cei
mai mulþi dintre semenii lor, în mai puþini ani nu rãmâne
nimic. De multe ori nici oasele nu se mai cunosc.
În nici un caz, nu mã gândeam sã vãd carne aºa cum
este carnea noastrã. Dacã n-aº fi ºtiut cã e moartã, aº fi
spus cã e vie.
Am pus mâna pe ea. Era puþin mai tare decât carnea
noastrã. Mi s-a spus cã este aºa de când a fost þinutã
sãptãmâni întregi la soare, ploaie ºi vânt pe acoperiºul
clãdirii. Din aceastã cauzã are ºi o rumenealã asemãnãtoare
cu aceea unui pui fript în cuptor. Când au dezgropat-o ºi au
adus-o în muzeu era moale cum e carnea omului viu ºi de
aceeaºi culoare. Eu am vãzut-o ºi am pipãit-o – m-a asigurat
cãlãuza mea.
Am rupt puþin din pânza cu care o dezgropaserã. Era
rezistentã ca ºi cum ar fi fost nouã.
Am mirosit corpul. Nici un miros. În aceastã privinþã n-
aº putea asemãna pe oamenii vii cu Gladcova, pentru cã ei
nu totdeauna sunt fãrã mirosuri de voie sau fãrã de voie, cu
ºtiinþa sau fãrã ºtiinþa lor.
Explicaþiile ce mi s-au dat cu privire la analizele
medicale ºi rezultatele lor, nu se deosebeau de cele pe care
le auzisem din gura prietenilor mei. ªtiinþa medicalã a
declarat scurt: mister.
A rugat pe cãlãuza mea sã-mi arate ºi corpuri
îmbãlsãmate. Aceasta pentru cã unii medici, se zice, cã
declaraserã, cã „ne-am afla în faþa unui caz de îmbãlsãmare
cu un balsam necunoscut”. Alþii se fereau sã spunã cã ne-am
afla în faþa unui mister, ci numai în faþa unui misterios
balsam. Dacã aº fi vorbit cu ei, i-aº fi rugat sã mã
lãmureascã: ce deosebire ºi asemãnare este între cuvintele
mister ºi misterios.

8
Am fost în faþa unui dulap cu geam în care era capul
îmbãlsãmat al unui copil. Deci, partea cea mai puþin
muºchiuloasã din corpul omenesc. Când cãlãuza a deschis
uºa dulapului, s-a revãrsat o duhoare aºa de grea, cã
nimeream batista în buzunar ca sã îmi astup mai repede
nasul. ªi era destul formol înãuntru ca sã nu mai pomenesc
de alte sãruri conservatoare. Puterea lor conservã carnea,
într-o oarecare mãsurã câteva luni, rar câþiva ani.
Am vãzut ºi o bucatã dintr-un faraon egiptean. Era
pietrificatã. Câtã deosebire între aceste între aceste bucãþi
din corpul omenesc îmbãlsãmate ºi corpul neîmbãlsãmat al
Nataliei Gladcova.
La ieºire am fost condus pe lângã uºa morgii. Se zãreau
înãuntru câteva cadavre ºi de curiozitate am intrat sã le vãd.
- De când au murit aceºti oameni? Am întrebat pe ºeful
morgii.
- Doi de o zi, unul de douã zile ºi altul de trei, rãspunde
el.
Pe toate se cunoºteau semnele intrãrii în putrefacþie. ªi
erau într-un fel oarecare îmbãlsãmate.
- Dacã n-ar fi fost îmbãlsãmate, ce s-ar fi întâmplat?
- Nu puteam sã stãm aici, cãci suntem în timpul
cãldurilor de varã. Corpurile neîmbãlsãmate în timpul acesta
se buhãiesc ºi încep sã curgã dupã 24 de ore.
M-am gândit la Gladcova, dupã ce am auzit aceste
cuvinte.
Ea a fost pusã pe acoperiºul clãdirii, pe un timp la fel de
cãlduros ºi încã în bãtaia directã a razelor soarelui mai multe
zile la rând. De ce nu s-a stricat ºi corpul ei? Mister.
O voce chema pe profesor la telefon, aºa cã se
întrerupse convorbirea. Tânãrul Toma, rãmas singur, fiindcã
ºi Hector însoþise pe stãpân cãtre birou, privi de jur împrejur,
spre a-ºi da seama mai bine unde se aflã, pentru cã la sosire
fusese atent mai mult la felul cum Hector îºi fãcea datoria,
decât la plantaþia prin care era condus de paznic.
Rãzoare de flori se înºirau de la poartã pânã la clãdirea
Observatorului, pe o distanþã de 100 de metri. Între multele
flori de toate culorile, alba reginã a nopþii îºi risipea cu
dãrnicie parfumul îmbãtãtor.
Dincolo de rãzoarele de flori ºi paralele cu ele se aliniau
rânduri de pomi, ce începuserã sã-ºi plece crengile sub
povara rodului îmbelºugat.

9
Sorbind aerul curat, ce venea adietor dinspre mare
Toma începu sã pãºeascã gânditor pe aleile acestei plantaþii
de flori ºi pomi, având grijã sã nu se depãrteze prea mult,
spre a vedea când se reîntoarce profesorul.
De abia acum, dupã ce mersese câteva minute, îºi dãdu
seama observatorul astronomic este în mijlocul unei grãdini
mãreþe. Trecuse de atâtea ori prin parcul Sevcenco,
mergând sã se plimbe pe malul mãrii, sau ducându-se la
serbãrile de pe stadionul dintre Observator ºi mare, dar nu
bãgase de seamã cã grãdina ce înconjura Observatorul are
câteva pogoane întindere.
Liniºte mormântalã. Nu se auzea decât foºnetul lin al
frunzelor, ca un susur de izvor, sus pe cer e tãcere ºi mai
mare. „Cum se învârtesc atâtea stele ca ºi luna, fãrã sã facã
cel mai mic zgomot? Sau dacã fac zgomot cum de nu ajunge
pânã la noi? Acesta o fi unul din misterele cereºti de care
vorbea adineauri profesorul”.
Coborându-ºi privirea de pe cer, Toma zãrii turla
Observatorului, „ce-ar fi dacã m-aº uita ºi eu cu luneta din
aceastã turlã, sã vãd mai bine aºtri? Profesorul de la început
s-a arãtat binevoitor sã facem astronomie…”
Lãtratul lui Hector îi întrerupse gândul ºi privirea. Se
întorcea cu profesorul de la telefon ºi nu-l mai recunoºtea.
Poate din cauzã cã-ºi pãrãsise locul unde fusese lãsat cu un
sfert de orã mai înainte.
- Domnule Toma, te rog sã mã ierþi cã te-am lãsat cam
mult singur. Poate ai citit prin ziare, cã în curând vom avea
eclipsã totalã de soare. Ea se va vedea complet numai din
Siberia; de aceea o mulþime de savanþi strãini au cerut
aprobarea þãrii noastre sã meargã acolo, spre a-i studia
toate fazele.
Fiindcã noi ne-am închis între graniþe, cum se închisese
altã datã China între ziduri, stãpânirea noastrã nu ºtie ce sã
facã: dacã nu le aprobãm, o sã ni se spunã cã am îngrãdit
ºtiinþa, deci suntem înapoiaþi, dacã le aprobãm, o sã vadã
unele stãri sociale din þarã, care nu ne-ar conveni sã le
cunoascã strãinãtatea.
Dar sã lãsãm aceastã chestiune, ca sã nu fim învinuiþi
cã facem politicã contrarã regimului. Sã amânãm ºi
continuarea convorbirii noastre pentru mâine serã, dacã nu
te superi.

10
Eu urmãresc strãlucirea unei stele variabile ºi se
apropie ora când trebuie pusã sub observaþie. Dacã îþi face
plãcere observarea ºi studiul stelelor, poþi sã mã însoþeºti la
acest ospãþ ceresc.
- Cu câteva minute mai înainte, tocmai mã gândeam sã
vã rog în acest scop.
- Gând la gând cu bucurie, cum se spune.
- Fiindcã aþi amintit de stelele variabile, v-aº ruga, pânã
vom ajunge la turnul Observatorului, sã-mi explicaþi în
câteva cuvinte, ce se înþelege printr-o stea variabilã*
- Bine zici. Sã folosim orice timp. Sunt unele stele care
îºi schimbã strãlucirea în câteva ore, în câteva zile,
sãptãmâni, luni sau ani. Un fel de cameleoni cereºti. Pentru
aceasta se numesc stele variabile. Timpul cât trece pânã se
repetã, de la început, aceeaºi schimbare, se numeºte
perioada stelei variabile.
Sã luãm ca exemplu una din stelele variabile cele mai
cunoscute: steaua Algol din constelaþia Perseu, destul de
strãlucitoare ºi foarte vizibilã cu ochiul liber. Sã o observãm
în momentul luminozitãþii sale minime.
Începând din acest moment strãlucirea sa creºte rapid,
încât dupã 5 ore lumina s-a triplat. Timp de 60 de ore ea
rãmâne aproape constantã. Pe urmã în 5 ore scade brusc
pentru a-ºi relua aceeaºi strãlucire minimã, adicã la 70 de
ore dupã epoca iniþialã. Dupã aceea strãlucirea creºte iarãºi
brusc ºi aºa mai departe.
Deci perioada este de aproximativ 70 de ore, exact: 68
de ore, 49 de minute. Dimpotrivã, steaua numitã Mira Ceti,
prima stea variabilã, descoperitã în 1596, prezintã o
perioadã de variaþie ce trece de 2 ani.
Cefeidele, descoperite la sfârºitul secolului al XIII-lea
sunt tipul stelelor, ale cãror variaþiuni de strãlucire nu se por
explica. Cauza variaþiunilor de strãlucire este încã un mister.
Spunând ultimele cuvinte, profesorul suci cheia în uºa
turnului. Cu lanterna în mânã, începurã apoi sã suie pe scara
de fier în spiralã. În vârful scãrii o altã uºã fu deschisã ºi
intrarã în cea mai de sus camerã a turnului.
Camera ca ºi turnul este rotundã ºi în loc de tavan are
o cãciulã de metal. Din mica firidã sãpatã în perete un bec
electric îºi aruncã slabele raze de luminã prin pânza neagrã
aºezatã în loc de uºiþã.

11
În mijloc o lunetã aºezatã pe un picior de fier pare un
tun antiaerian în aºteptare. Lungimea ºi grosimea ei se
apropie mai mult de dimensiunile þevii unui tun de câmp,
decât de acelea ale þevii tunului antiaerian sau al artileriei
grele. Pe lângã pereþi patru scaune ºi o scarã dublã. Asta
este toatã mobila.
Profesorul trase de o funie ºi o doagã metalicã se
desprinse din cupolã, deschizându-se astfel o fereastrã din
creºtetul cãciulii de fier pânã la marginea ei de jos.
Altã funie învârti cãciula turnului pe scripete pânã ce
fereastra veni în dreptul stelei cãutate. Luneta fu îndreptatã
pe fereastrã cãtre stea.
Dupã câteva ochiri de tunar bãtrân, profesorul strigã:
„Iat-o! O gãsii!” O privi câteva minute cu atenþia încordatã a
vânãtorului ce urmãreºte fiecare miºcare a vânatului. Lãsã
dupã aceea luneta, notã ceva pe un caiet ºi privind cu ochii
liberi pe lunguiaþa fereastrã zise:
- Se apropie niºte nori destul de mari. O sã-mi acopere
steaua, dar nu-i nimic, pentru cã, o sã îndreptãm luneta
cãtre altele. Sã privim mai întâi luna! Ai vãzut luna cu luneta
pânã acum?
- Da! Cu lunetã de stradã.
- Luneta observatorului nostru e mult mai mare ºi mai
precisã.
Funia puse din nou în miºcare cãciula de fier pânã ce
fereastra veni în dreptul lunii. Mânuind scara cu stânga ºi
luneta cu dreapta, profesorul o ochii în câteva secunde.
- Poftim, priveºte ºi sã-mi spui ce vezi.
Suind douã trepte ale scãrii, Toma privi prin lunetã
ochind ca ºi profesorul.
- Ce frumoasã este! Bine a spus poetul când a
asemãnat-o cu un glob de aur, dar mi se pare mai
strãlucitoare de cât aurul. O mulþime de gãurele îi scobesc
faþa, parcã ar fi zãcut de bubat.
- Închipuie-þi ce peºteri mari trebuie sã fie în lunã
aceste gropiþe pe care noi le vedem de la 384.000 de
kilometri aºa de mici, ca niºte semne de bubat. Luna este
foarte aproape de pãmânt faþã de planete ºi stele. Cu o
sfoarã lungã de aici pânã la lunã am încinge pãmântul cam
de 10 ori, pe când cu o sfoarã lungã de aici pânã la planeta
Venus am încinge pãmântul de 1050 de ori. Fiindcã veni
vorba de Venus s-o vedem ºi pe ea.

12
Aceleaºi mânuiri de frânghii, învârtituri ale cupolei ºi
ochiri cu luneta, ºi Venus fu prinsã.
- Iatã pe cea mai cântatã dintre planete în antichitate!
Cum vi se pare?
- Frumos luceafãr! Dar mi se pare mie sau cu adevãrat
arde? Parcã vãd o mulþime de gaze luminoase frãmântându-
se la suprafaþa ei.
- Din cauza atmosferei se vede aºa. N-ai fricã, n-are sã
se întâmple nimic cu ea, chiar acum, când o priveºti
dumneata.
- Nu ºtiu dacã cu Venus se întâmplã ceva sau cu luneta,
pentru cã aud niºte þãcãnituri de ceas.
- E ceasul care miºcã luneta dupã cum se învârteºte
pãmântul. Fãrã acest ceas Venus ar fugi din faþa lunetei
fixatã în poziþia de la început. Cu el putem s-o observãm
toatã noaptea fãrã ca sã miºcãm luneta.
- Mulþumesc, domnule profesor, e destul pentru seara
aceasta.
- Nu e chiar aºa de târziu. Dacã vrei, mai putem vedea
ceva dintr-atâtea câte se pot vedea ºi meritã sã le vedem pe
cer.
- Simt cã e frumosul cerului, ca orice frumos, ispiteºte,
captiveazã, nu te mai saturi privindu-l. De aºi ºti cã nu e
prea mult v-aº ruga sã-mi arãtaþi numai atât: o regiune din
calea Lactee ºi câteva stele colorate.
- ªi nu vãzuºi decât puþin din câte se pot vedea.
În timpul acesta o rachetã cereascã luminã vãzduhul
cãzând în mare. Ea atrase privirea celor doi observatori ºi
schimbã convorbirea.
- Iatã o altã frumuseþe a cerului. Cãzu o stea, zise
profesorul.
Toma se uitã la profesor cu o vizibilã mirare în ochi.
- Aºa spune lumea. Adevãrul nu este acesta, fiindcã
stelele nu cad. ªi totuºi cãzu ceva, ºi încã cu o cãdere de
luminã frumoasã la vedere. Lumina aceasta cãzãtoare ne
aminteºte de o alta mult mai mare ºi mai frumoasã, numitã
cometã. Dar putem vorbi despre comete mergând spre
poartã, aºa cum vorbirãm despre stelele cu lumina variabilã
venind spre Observator.
Profesorul Ioan întorcându-se în camera turnului se mai
uitã odatã în lunetã, spre a-ºi vedea steaua ºi însoþit de
Toma se coborî pe scara pe care se suiserã. Jos furã

13
întâmpinaþi de Hector, care fãcuse de santinelã lângã uºã tot
timpul cât ei stãtuserã în turn. Fu rãsplãtit cu o mângâiere
pe frunte. Din gudurãri se vedea cã se mulþumeºte ºi numai
cu atât. ªi de ce nu s-ar fi mulþumit, când este ºtiut cã de
multe ori, mângâierea venitã de la cei mai mari face mai
mult decât o masã pusã sau o pungã cu bani.
- Începurãm sã vorbim despre comete, zise profesorul,
despre cei mai misterioºi aºtri din câte se pot vedea cu
ochiul liber sau cu instrumente optice.
Astronomii nu se mulþumesc, ca ceilalþi oameni numai
cu privirea aºtrilor cereºti ºi cu bucuria culeasã din
frumuseþea lor ci le ºi studiazã. Aºa au fãcut ºi cu cometele,
le-au studiat, dar spre pãrerea lor de rãu n-au aflat prea
multe lucruri despre ele. Misterul e mai mare în viaþa
cometelor, decât în aceea a celorlalþi luminãtori ai cerului.
Astronomul Bladet – recunoscut ca cel mai mare
specialist în comete – a izbutit sã dea la luminã multe despre
comete, pãtrunzând prin necunoscutul lor, dar suntem încã
departe.
Toþi astronomii sunt de acord în a mãrturisii cã aceste
comete sunt constituite dintr-un roi de meteori, adicã din
particule solide ce cãlãtoresc împreunã. Lumina ce o primim
de la comete se compune din douã pãrþi: o parte venitã de la
soare ºi reflectatã ºi a doua parte este lumina lor proprie.
Se întâmplã adesea, ca nucleul cometei sã se sfarme,
semãnând în drumul sãu o puzderie de meteoriþi, ce
continuã sã urmeze aceeaºi orbitã. Când micile particule
solide în care s-a transformat cometa, pãtrund în atmosfera
pãmântului, se aprind din cauza frecãrii ºi dau astfel naºtere
unei adevãrate ploi de stele cãzãtoare.
Se vãd destul de des ploi de stele cãzãtoare. Cea mai
vestitã este însã aceea formatã din sfãrâmãturile cometei
Biela. La 27 noiembrie 1872, calculul arãta cã dubla cometã
Biela trebuie sã treacã prin vecinãtatea Pãmântului. Se ºtie
cã sunt comete, care trec regulat la anumiþi ani pe lângã
planeta noastrã. Aºa este cometa Halley, care trece pe
meleagurile noastre atmosferice la fiecare 76 de ani, ºi
cãreia i s-au înregistrat toate apariþiile, începându-se din
anul 476 î.e.n.
Deºi aºteptatã cu nerãbdare, cometa Biela nu veni în
ziua de 27 noiembrie 1872, sau mai bine zis nu se vãzu. În

14
schimb oamenii puturã admira o splendidã ploaie de stele
cãzãtoare.
Acelaºi fenomen se repetã în 1885, ºi aceasta fu într-
adevãr una din cele mai frumoase priveliºti, din câte ne-au
fost dat sã admirãm.
Timp de mai multe ore, de la 6 la 9 seara, cerul
rãmãsese brãzdat de mii de mii de traiectorii luminoase. Ai fi
crezut cã toate stelele se desprind de pe bolta cereascã.
Cerul întreg nu mai era decât un imens foc de artificii, tãcut,
dar profund de miºcãtor, dacã nu neliniºtitor.
În Haute-Provence din Franþa, mulþumitã puritãþii
atmosferei, fenomenul putu fi vãzut în toatã splendoarea ºi
amploarea sa. Locuitorii s-au speriat puþin. Pe la ora 9 seara,
li s-a uºurat însã sufletul vãzând potolindu-se ploaia de foc ºi
liniºtea revenind iarãºi pe cer.
Ploaia de foc a durat atât de mult din cauza mãrimii
cometei deºi zbura cu o vitezã de zeci de kilometri pe
secundã.
Cometa vãzutã în anul 1811 avea coada de 170 de
milioane de kilometri, iar cea vãzutã în 1843 nu mai puþin de
300 de milioane de kilometri, deci mai mare ca depãrtarea
de la pãmânt la soare, care este numai de 150 de milioane
de kilometri.
Þãndãrile mai mari ale cometei sfãrâmate se numesc
meteori sau bolizi. Ei cântãresc de la 5 Kilograme la 200 de
tone, fier aproape curat. Numai în Franþa se zice cã ar cãdea
câte 5 în fiecare an, dar nu mai mari de 5 kilograme.
Cel mai mare bolid este cãzut în Siberia la 30 iunie
1908. În acea zi, pe la ora 7 dimineaþa, locuitorii unui sãtuc
din Siberia spun cã au vãzut meteorul nãpustindu-se asupra
unei pãduri. A izbucnit numaidecât un val de fum, înalt de 20
de kilometri, dogorind pânã la 65 de kilometri depãrtare.
Lumina exploziei s-a vãzut de la 850 de kilometri iar izbitura
a fost atât de nãprasnicã încât, la depãrtare de 7000 de
kilometri oameni ºi cai au fost daþi peste cap, iar în Batavi, la
Washington ºi Postdam s-a simþit un adevãrat cutremur de
pãmânt. Cât despre pãdure, ea a fost prefãcutã în scrum, pe
o razã de 30 de kilometri.
Savantul rus Astapovici apreciazã greutatea bolidului la
200 de tone, iar compatriotul sãu Kulik crede cã masa lui
trebuie sã fi fost de mii de tone, dar s-a sfãrâmat în spaþiu.

15
Dacã ar fi cãzut cu 4 ore ºi 47 de minute mai devreme, ar fi
lovit Petrogradul.
Germanul Hoffmeister a observat cã meteorii alcãtuiesc
în spaþiul sideral un adevãrat curent, un fel de fluviu care
curge de-a lungul cerului, din constelaþia Pleiadelor pânã
aceea a Scorpiei. Ar fi un fel de nor miºcãtor de pulberi
cosmice.
H. Muller ºi W. Becker afirmã cã sistemul nostru
planetar pluteºte în mijlocul unui nor de pulberi cosmice sau
nebuloasã de reflexie.
- Dacã este aºa cum spun aceºti învãþaþi s-ar putea ca
într-o zi pãmântul sã se întâlneascã cu un nor de meteoriþi.
O ploaie de meteoriþi cãzutã pe Pãmânt în felul meteoritului
cãzutã în Siberia ºi s-a terminat cu noi ºi cu toate
vieþuitoarele ºi plantele.
- Aºa ar fi dacã aºtri ºi bucãþile rupte din ele s-ar învârti
sau s-ar plimba prin vãzduh la voia întâmplãrii. Pânã acum
s-ar fi ciocnit între ele oricât de mare este distanþa care le
desparte ºi n-ar mai fi decât o pulbere în tot spaþiul.
Fiecare astru se învârteºte ºi cãlãtoreºte în spaþiu dupã
legi pe care Creatorul i le-a dat, chiar de când l-a fãcut. Sã
presupunem cã soarele în învârtirea lui s-ar depãrta numai
cu puþin de pãmânt. Ce s-ar întâmpla? Noi, toate animalele
ºi plantele am îngheþa de frig ºi am muri. S-au sã ne
închipuim cã Pãmântul învârtindu-se în jurul Soarelui s-ar
apropia mai mult decât trebuie de el – ºi cu neputinþã n-ar fi
– pentru cã nu e priponit, într-o clipã am fi prefãcuþi în
scrum.
Nu s-a întâmplat acest lucru ºi nãdãjduim sã fim fericiþi
ºi în viitor, pentru cã pãmântul, planetele ºi toþi aºtri îºi
respectã legile date lor de Creator.
Ce învãþãturã tragem de aici? Cã aºtri nu s-au nãscut la
întâmplare, ci cã au fost create de o Fiinþã inteligentã ºi
atotputernicã. Pe aceastã Fiinþã noi o numim Dumnezeu.
Dumnezeu este nu numai creatorul ºi legislatorul universului,
ci ºi Cel ce vegheazã ca toate sã meargã dupã voia Sa. ªi
toate I se supun.
În aceastã privinþã inspiratul astronom francez Camille
Flammarion scrie într-o carte a sa – Dumnezeu în naturã –
aceste cuvinte pe care pentru frumuseþea lor le-am învãþat
pe nevãzut, ca un elev silitor la memorizare:

16
„Aºtri cu miºcare înspãimântãtoare! Focare uriaºe ale
vieþii universale, mãreþii ale cerului! Voi vã plecaþi ca pruncii
sub voinþa dumnezeiascã ºi leagãnele voastre aeriene se
miºcã cu încredere sub privirea Celui Prea Înalt.
Voi urmaþi cu smerenie calea trasã fiecãruia dintre voi.
O, cãlãtori cereºti ºi din veacuri îndepãrtate, din vârstele
neajunse în care ieºirã-þi din haosul antic voi învederaþi
prevãzãtoarea înþelepciune a legii care vã conduce…”
Minunata frumuseþe a cerului ºi desãvârºita sa armonie
au uimit pe învãþaþii necredincioºi sau îndoielnici ºi i-au
condus la Dumnezeu, autorul lor. Cine cunoaºte minunata
creaþie a cerului vizibil nu se poate sã nu cunoascã ºi pe
Dumnezeu creatorul lumii vãzute ºi nevãzute.
Despre cãderea meteorilor pe pãmânt vom vorbi în altã
searã. ªi din aceastã ciocnire a lor cu Pãmântul avem de
învãþat.
Dintre pomi se auzi un tuºit. Paznicul da semnalul cã e
la datorie. Zornãitul cheilor îl aratã cã îndeplineºte ºi slujba
de portar. Poate numai noaptea.

17
II. Neputrezirea corpului e dovada
veºniciei materiei si a lumii?
A doua searã, la aceeaºi orã, profesorul Ioan Ananiey ºi
tânãrul Toma Oceacov se gãseau pe aceeaºi bancã, în
mijlocul florilor din grãdina Observatorului astronomic.
- Cum te-ai simþit ieri noapte, domnule Toma, dupã ora
de astronomiei? Întrebã profesorul Ioan.
- ªi mulþumit ºi nemulþumit, domnule profesor,
rãspunse Toma.
- Eºti original, pentru cã, de obicei, mulþumirea ºi
nemulþumirea nu pot sã stãpâneascã în acelaºi timp sufletul,
nu pot sã fie la un loc amândouã dupã cum nu pot fi la un
loc lumina cu întunericul.
- Nici în sufletul meu n-au fost în acelaºi timp, ci pe
rând întâi mulþumirea ºi apoi nemulþumirea.
- S-a întâmplat ceva?
- Da! Un lucru de puþinã importanþã pentru mulþi ºi
poate ºi pentru mine în alte împrejurãri decât cea de asearã.
Mã despãrþisem de dumneavoastrã cu sufletul încãrcat
de bucurii cereºti. Simþeam în mine nevoia de a frãmânta
cele ce vãzusem ºi auzisem. Doream sã fiu numai eu cu
gândurile mele în singurãtatea de pe malul mãrii. Vream sã
cuget plimbându-mã puþin în liniºtea blândã a nopþii ºi parcul
în care mã aflam la ora aceea îndeplinea toate condiþiile.
Mã apropiam de plaje, când am auzit pe cineva în urma
mea:
- Unde te duci, camarade?
- Sã mã plimb, rãspund eu.
- Ai autorizaþie specialã?
- Nu!
- Vezi cã mai este puþin pânã se opreºte circulaþia.
M-am întors repede înapoi ºi am alergat la tramvai,
spre a ajunge la timp acasã, cãci nu aveam chef sã cunosc
beciurile poliþiei chiar dacã aº fi fost lãsat singur sã cuget
acolo.
Niciodatã n-am dorit mai mult libertatea ca ieri
noaptea. De ce nu este liber omul sã facã ce vrea, aºa cum
sunt pãsãrile cerului? N-o fi vreun colþ de pãmânt pe acest
glob, unde oamenii sã fie liberi?
- Geografii vor fi cunoscând vreun þinut din Africa, Asia
sau America, unde oamenii, poate, trãiesc ca pãsãrile
cerului. Nu este cu putinþã însã, ca oamenii sã trãiascã

18
laolaltã, organizaþi în triburi sau state ºi sã aibã o completã
libertate. Trebuie legi anumite – scrise sau nescrise – care sã
îngrãdeascã libertatea spre binele tuturor.
Ia gândeºte-te, cã la ora douã din noapte vecinul care
locuieºte în camera alãturatã cu a dumitale, sau chiar în casa
vecinã ar avea chef sã cânte din gurã sau dintr-un
instrument oarecare ºi nu te-ar lãsa sã dormi. Altuia îi place
ceasul dumitale, vine îþi bagã mâna în buzunar ºi þi-l ia, în
virtutea libertãþii. Þi-ar convenii?
- Nu!
- Sunt alte libertãþii la care orice om sãnãtos are
dreptul. Aºa sunt spre exemplu, libertatea conºtiinþei ºi
libertatea cuvântului. Fãrã libertatea conºtiinþei nu este cu
putinþã arãtarea credinþei religioase, iar fãrã libertatea
cuvântului nu poate fi dreptate. Cine restrânge aceste
libertãþi este un tiran.
Natural, pot sã fie ºi alte feluri de libertãþi, cum este
libertatea de a te plimba noaptea cât vrei, libertatea pe care
dumneata n-ai avut-o ieri noapte. Eu am trãit timpuri când
era aceastã libertate ºi cred cã ea mai existã în multe þãri.
Subliniez libertatea religioasã ºi libertatea de a-þi spune
cuvântul, pentru cã ele lipsesc azi în þara noastrã. Dacã ele
ar fi existat, sufletul dumitale nu ar fi fost chinuit de atâtea
întrebãri, înainte de aflarea corpului neputrezit al Nataliei
Gladcova ºi dupã aceea, cum spuneai ieri searã.
În timpul Nataliei Gladcova au existat aceste libertãþi,
deºi poate lipseau altele. Datoritã libertãþii religioase Natalia
Gladcova a putut sã-ºi arate credinþa ei puternicã în
Dumnezeu, ridicându-i bisericã pentru adorare, a putut sã-ºi
arate iubirea faþã de aproapele, înfiinþând orfelinatul ºi
ºcoala pentru copii fãrã pãrinþi.
Dar era vorba ca în seara aceasta sã-mi spui ce-ai fãcut
dupã ce ai vãzut corpul neputrezit al Nataliei Gladcova. Te
rog, continuã istorisirea, pentru cã îmi închipui cã nu te-ai
mulþumit numai sã-i vezi corpul neputrezit, ci ai cãutat sã
afli viaþa ºi sã cunoºti mai în adânc pãrerea oamenilor, fie ei
de ºtiinþã sau de credinþã, în ce priveºte misterul
neputrezirii.
- Chiar aºa am ºi fãcut. Am cãutat pe toate cãile sã aflu
pe vreun elev al ºcolii ei, sau pe cineva care a cunoscut-o
direct. Nu mi-a fost uºor, din cauza ochiului mereu bãnuitor
al poliþiei, dupã cum ºtiþi.

19
Sã vã spun drept, mi-a fost teamã ºi când m-am dus
la pãrintele Gheorghe de la biserica cimitirului. De aceea am
ºi întârziat atât pânã am luat hotãrârea sã mã duc. Biserica
cimitirului fiind singura bisericã deschisã în Odesa ºi în toatã
Transnistria, mi-am închipuit cã sunt destui agenþi care sã
observe ºi sã noteze pe cei care vin la bisericã. Mi-am dat
seama, când am fost, cã nu-i uºoarã sarcina poliþiºtilor între
miile de oameni, care stau ºi cântã în jurul bisericii neavând
loc înãuntru. Credinþa ºi evlavia acestor oameni mi-au întãrit
curajul ºi hotãrârea cu care mã duceam la duhovnic. Tot
acestor credincioºi le datorez îndrãzneala de a fi venit la
dumneavoastrã aici. Nu mã gândeam la mine, ci la
dumneavoastrã.
- N-ai nici o teamã, domnule Toma, zidurile ce
înconjoarã Observatorul, dupã cum ai vãzut, sunt tot aºa de
mari ca acelea ale unei cetãþi. Dacã un agent al poliþiei ar
vrea sã sarã peste ele, nu i-ar fi aºa de uºor. Apoi Hector
simte ºi pasãrea care zboarã peste pomi, dupã cum, poate ai
observat. Asta când ar vrea sã intre fãrã voia mea, pentru cã
nu mã opun sã stea o sutã în curte, în camerele
Observatorului sau pe acoperiºul lui.
Poliþia ºtie cã eu sunt credincios. ªtie cã mã duc regulat
la biserica cimitirului ºi cã acolo cânt cu toþi credincioºii la
serviciile divine. ªtie de asemenea cã la mine vin tineri ºi
bãtrâni. O fi socotind poate, cã vin numai pentru observãri
sau lãmuriri astronomice. Asta nu ºtiu. Dar chiar dacã ºtie cã
eu sunt un fel de duhovnic laic pentru mulþi tineri, nu mã
tem.
Eu ºtiu cã, dacã nu m-au trimis pânã acum la strãmoºii
mei sau cel puþin la tãiat lemne în Siberia, au fãcut-o pentru
cã au nevoie de cunoºtinþele mele, aºa cum au fãcut ºi cu
alþi profesori sau tehnicieni din generaþia mea. Le stau la
dispoziþie oricând. Dumnezeu nu m-a gãsit pânã acum
vrednic sã-L mãrturisesc în suferinþã ºi mã tem cã nu-mi va
da coroana de martir nici în viitor. Fericiþi cei ce o au sau o
vor primi.
Cuvintele acestea ale profesorului ºterserã ultimul fior
de teamã din sufletul lui Toma. El crescuse în ºcoala
comunistã, era socotit de-ai lor, ºi pe ai lor îi spionau mai
mult decât pe ceilalþi. Se spionau unul pe altul, pentru cã
între comuniºti totdeauna a stãpânit neîncrederea.

20
Era îndreptãþit, deci, sã se teamã când se gândea sã
meargã sã vadã corpul neputrezit al Nataliei Gladcova la
Facultatea de Medicinã, când a pornit în cãutarea
documentelor pentru cunoaºterea vieþii ei, când s-a dus la
duhovnic ºi când a venit la directorul Observatorului
astronomic.
Efectul cuvintelor profesorului se vãzurã din luminarea
feþei lui, din þinuta mai majestuoasã a corpului ºi din vibraþia
vocii, când îºi continuã istorisirea.
- Dupã o strãdanie de aproape un an – pentru cã lucram
cu multã atenþie pentru mine ºi pentru cei cãrora le ceream
informaþii – am izbutit sã gãsesc pe 4 martori ai vieþii
Nataliei Gladcova.
Iatã numele lor: Alexie Alfinov de 64 de ani,
Macaranco de 63 de ani, Xenis de 68 de ani, profesori în
Odesa ºi Serafima Loghinova de 77 de ani, fina Nataliei
Gladcova, fiica protoiereului Martir Cemena rector al
seminarului. Cei trei au fost crescuþi în orfelinatul Gladcovei
ºi întreþinuþi de ea în ºcoli cât a trãit, iar dupã ce a murit, i-
au întreþinut conducãtorii instituþiilor ei, din fondurile ce le-a
lãsat ea în acest scop.
Fiecare dintre aceºti bãtrâni mi-au vorbit la fel despre
Natalia Gladcova. Adicã, toþi spuneau aceleaºi lucruri bune
despre binefãcãtoarea lor, cum auzisem de la diferiþi prieteni
ºi cunoscuþi înainte de a mã duce sã vãd corpul neputrezit.
În mod deosebit mi-au descris ei credinþa puternicã ºi
evlavia aleasã a Gladcovei. Era nelipsitã de la bisericã. Toatã
lumea îi ºtia locul în bisericã, în spate, pe partea stângã. Sta
mai mult în genunchi în timpul slujbei. Corul bisericii ei era
compus numai din copiii orfelinatului. Cântarea lor
nevinovatã atrãgea atâtea persoane cã niciodatã nu aveau
loc în bisericã toþi acei ce ar fi voit sã se roage aici împreunã
cu copiii. Mulþi veneau sã se cunune aici de dragul corului de
copii.
Natalia Gladcova iubea foarte mult pe copii. Le da
mâncare de cinci ori pe zi ºi mereu era în mijlocul lor cu
bomboane ºi fructe. Pe cei care învãþau bine îi întreþinea la
ºcoli secundare ºi la Universitate. Mulþi au ajuns preoþi,
medici, profesori, avocaþi sau ofiþeri, datoritã sprijinului ei.
Pe cei acre îºi alegeau meserii îi ajuta pânã ieºeau lucrãtori.
Cu o zi înainte de a muri, Gladcova, deºi bolnavã, a
venit în mijlocul copiilor, i-a îmbrãþiºat ºi lãcrimând ºi-a luat

21
rãmas bun de la ei. Singura ei dorinþã a fost ca, lângã
coºciugul ei sã fie copiii pânã o vor coborî în mormânt.
La Crãciun ºi la Paºti, de la bisericã pleca cu daruri la
spitale ºi la închisori, unde mânca la aceeaºi masã cu
bolnavii ºi condamnaþii. Fetelor sãrace ºi cinstite le ajuta sã-
ºi facã zestre spre a se mãrita. Era prietenoasã cu toþi ºi se
îmbrãca foarte simplu.
Serafima Loghinova mi-a spus cã ºtie povestea cu
apariþia fantomei în dormitorul poliþiºtilor, de la paznicul
casei lor – fostele instituþii ale Gladcovei – anume, Boicenco.
Condus de Alexie Alfinov M-am dus sã vãd instituþiile
Natalia Gladcova. Sunt la 200 d metri de Observatorul
astronomic, în marginea dinspre miazãnoapte a parcului
Sevcenco, alãturi de mãnãstirea Sfânta Troiþã ºi ºcoala
eparhialã. Comuniºtii le-au transformat ºi le-au dat altã
întrebuinþare. Numai grãdina mare ºi frumoasã a rãmas
aceiaºi, dupã cum spunea Alfinov.
O deosebitã bucurie am avut când am gãsit trei
documente tipãrite, care vorbesc despre Natalia Gladcova.
Toate trei adeveresc cele auzite de la diferiþi oameni, elevi
sau cunoscuþi ai Gladcovei.
- Le ai?
- La mine nu am decât unul, celelalte douã le-am
împrumutat unui cunoscut sã le copieze.
- Citeºte-l te rog, pe acesta, iar când ne vom mai întâlni
poate mâine searã, îmi vei citi ºi pe celelalte douã. Sã
mergem însã, în birou, pentru cã începu sã picure de ploaie.
Dup ce fiecare ocupã câte un scaun în birou – care este
în aceeaºi camerã cu biblioteca – Toma citi urmãtorul
document, tipãrit de conducerea instituþiilor Gladcovei într-o
micã broºurã, la puþin timp dupã decedarea patroanei lor.
„În cursul anului 1896, în viaþa orfelinatului s-a petrecut
un fapt foarte însemnat: la 22 iunie dupã o grea boalã, a
trecut din viaþã femeia vrednicã de stimã, întemeietoarea ºi
conducãtoarea orfelinatului, Natalia Ivanovna Gladcova, în
vârstã de 70 de ani. Aducerea rãmãºiþelor pãmânteºti în
biserica orfelinatului întemeiat de ea a avut loc la 23 iulie
seara.
Înaintea scoaterii din casã, un membru din conducerea
orfelinatului, S.I. Znamenschi, a rostit în amintirea rãposatei
o simþitã cuvântare. La 24 iulie s-a fãcut prohodirea
decedatei Natalia Inanovna de cãtre Rectorul Seminarului,

22
Protoiereul M.F. Cemena, membru principal în administraþia
orfelinatului, însoþit de alþi doi protoierei.
Înaintea de sãvârºirea slujbei, pãrintele rector al
Seminarului a rostit un miºcãtor cuvânt, în care a zugrãvit
chipul binefãcãtor ºi bun al rãposatei. Natalia Ivanovna a fost
înmormântatã în interiorul bisericii, alãturi de bãrbatul ei
M.R. Gladcov ºi de mica ei fiicã.
Orfelinatul Gladocov rãmâne veºnic recunoscãtor
neuitatei lui întemeietoare ºi conducãtoare, pentru cã prin ea
ºi-a cãpãtat existenþa, organizarea perfectã din toate
punctele de vedere ºi asigurarea pe deplin corespunzãtoare
pentru viitoarea existenþã. Din neam în neam, el va servi ca
cel mai bun monument care sã dovedeascã profunda ei
credinþã, evlavie ºi sincerã iubire de aproapele, mai ales de
sãraci ºi orfani, precum ºi pentru înþelepciunea ei
gospodãreascã ºi de organizare, atât de rar întâlnitã astãzi.
Natalia Inanovna Glacova, o soþie iubitoare ºi
credincioasã, a împlinit cu exactitate, dorinþa soþului sãu
Mihail Romanovici Gladcov, lãsatã prin testament. În ultimi
ani ai vieþii sale, el era epitrop la biserica Tuturor Sfinþilor, ce
se aflã în cimitirul Odesei. Ei aveau numai o fiicã, care a
murit în fragedã vârstã a copilãriei. Trãgându-se din familii
sãrace, soþul ºi soþia ºi-au adunat o însemnatã avere prin
muncã ºi economie.
Murind în 1874, M.R. Gladcov a lãsat prin testament
soþiei sale grija de a ridica un orfelinat cu vreo 50 de locuri
pentru copiii sãraci ºi orfani. Rãmânând credincioasã
începutului de muncã ºi de mare economie în viaþã, vãduva
Gladcova s-a strãduit, cu toatã râvna ei de creºtinã, sã
îndeplineascã ultima dorinþã a bunului ei soþ.
Peste cinci ani, ºi anume, la 4 noiembrie 1879,
„Orfelinatul M.R. Gladcov” a fost deschis,. În timpul
construirii orfelinatului, decedata Natalia Gladcova a cheltuit
mult aur ºi muncã.
Ea a fost cea mai bunã tãlmãcitoare a voii soþului sãu ºi
de aproape o foarte grijulie supraveghetoare în tot timpul
construcþiei. A fost o bunã gospodinã ºi în sfârºit o
muncitoare sârguincioasã acolo unde munca ei personalã
asigura un bun mers al lucrãrilor.
Orfelinatul a fost deschis cu mare solemnitate într-o
preafrumoasã grãdinã din piatrã, cu douã etaje ºi cu o

23
bisericã de toatã frumuseþea. Pentru construcþia orfelinatului
ºi bisericii, Natalia Ivanovna a cheltuit circa 80.000 de ruble.
Din clipa deschiderii orfelinatului pânã la sfârºitul vieþii
ei, Natalia Ivanovna s-a dãruit într-adevãr cu totul iubitei
sale opere. Ea trãia cu bucuriile ºi durerile ei.
Orfelinatul îi servea drept scop ºi bucurie în viaþã. Ea
era o adevãratã mamã pentru copiii orfani, care erau
crescuþi în el. Ea priveghea cu grijã la buna lor creºtere
trupeascã, adicã sã fie sãtui, îmbrãcaþi, încãlþaþi ºi ca
odãiþele lor sã fie pãstrate curate potrivit scopului lor. Ea se
îngrijea de toate amãnuntele vieþii gospodãreºti din orfelinat,
nu numai printr-o continuã supraveghere, ci ºi prin muncã
proprie. Deseori cumpãra personal provizii pentru copii,
precum ºi toate cele necesare pentru viaþã.
Fiind o creºtinã plinã de râvnã, Natalia Ivanovna
Gladcova se îngrijea îndeosebi de creºterea sufleteascã a
orfanilor luaþi sub oblãduirea ei, depunându-ºi toate
sforþãrile, pentru ca din ei sã iasã oameni credincioºi ºi buni.
În vederea acestui scop, ea – mai întâi de toate – dãdea o
mare atenþie bisericii orfelinatului. Ea nu cruþa nici un mijloc
pentru ca s-o împodobeascã ºi s-o înfrumuseþeze, dacã s-ar
fi putut chiar cu mare fast, în toate privinþele. Participa
regulat la toate slujbele ºi se ruga fierbinte, în cea mai mare
parte a lor în genunchi. Într-un cuvânt ea era pentru copiii
care se rugau în bisericã, un continuu exemplu viu de
credinþã ºi de evlavie.
Dupã bisericã ea dãdea atenþie ºcolii din orfelinat. Copiii
orfelinatului care învãþau în aceastã ºcoalã obiectele ºcolare
primare, alcãtuiau, în acelaºi timp, sub conducerea
învãþãtorului, un cor pentru a cânta în bisericã. Acest cor era
o grijã permanentã a Nataliei Ivanovna. Pentru succesele lui
ºi pentru uºurarea ºi pentru uºurarea copiilor, ea deseori
chema strãini cu glasuri bãrbãteºti, în schimbul unei
frumoase plãþi.
Nataliei Ivanovna nu lãsa pe copii lipsiþi de sprijinul ei
nici dupã ce ieºeau din orfelinat.
Ea cãuta sã gãseascã pentru ei ocupaþie potrivitã
puterilor ºi înclinãrilor lor. Mai ales trebuie sã amintim buna
ºi înþeleapta hotãrâre luatã de ea: unii dintre orfani
continuau sã fie sub acoperãmântul ei ºi dupã isprãvirea
ºcolii din orfelinat, pentru cã ea le oferea posibilitãþi sã se
înscrie în alte ºcoli din Odesa, cum erau: ªcoala spiritualã,

24
Seminarul Teologic, ºcoli urbane cu ºase clase, etc. ªi iatã cã
unii dintre elevii ei, dupã terminarea Seminarului Teologic
ajung chiar la înalta culturã teologicã din Academiile
Duhovniceºti.
Cu o astfel de dragoste de mamã, Natalia Ivanovna s-a
îngrijit de bunul mers al orfelinatului, timp de peste 17 ani.
Chiar în timpul când era bolnavã ºi cu totul slãbitã, cu o
sãptãmânã înainte de a-ºi da duhul, ea a vizitat orfelinatul,
dar neputând sã se coboare din trãsurã, s-a uitat cu drag de
departe, din stradã, la orfelinat, a chemat pe copii la ea, i-a
mângâiat ºi le-a spus: „Ah, voi sunteþi bravii mei bãieþi!” ºi
le-a dat îndrumãri de mamã…
Dar, interesându-se de orfelinat în timpul vieþii sale,
pãtrunzând personalul în toate laturile vieþii lui, acoperindu-i
nevoile din procentele pe care le avea din depuneri pentru
întreþinerea lui – cu mai mult de 100.000 ruble de argint – ºi
din propriile ei mijloace, ea se gândea la ele ºi numai el ºi în
cazul morþii ei. De aceea în testamentul sãu, toatã averea
mobilã ºi imobilã, cu excepþia unei oarecare sume pentru
rude, a lãsat-o în folosul orfelinatului.
Ea ardea de dorinþã ca lucrarea ei, în care ºi-a pus tot
sufletul, sã-ºi continue viaþa, chiar în lipsa ei, multã, multã
vreme, fãrã sã moarã.
Aºa a trãit ºi a lucrat aceastã femeie rarã în ce priveºte
evlavia ºi energia ei moralã.
Ea era simplã, nu primise nici-o culturã oficialã în vre-o
ºcoalã. Dar avea ºi pãzea în inima ei cu tãrie principiul
adevãratei înþelepciuni – frica de Dumnezeu – ºi de aceea a
înþeles sensul vieþii, mai mult decât mulþi, decât foarte mulþi,
din cei ce au primit culturã oficialã.
Sã-i fie pomenirea veºnicã!”
- Interesant document pentru aflarea vieþii de binefaceri
a Nataliei Gladcova. Ai vorbit însã, ºi cu vreun om de ºtiinþã,
care sã fi studiat cazul neputrezirii acestui corp?
- Da! Am vorbit cu câþiva medici. Pãrerile lor sunt strâns
legate de credinþa ºi necredinþa lor. E foarte greu sã ºtii
convingerea lor fiindcã cei credincioºi vorbesc foarte puþin
sau deloc spre a nu-ºi atrage urgia regimului, iar dintre cei
care se dau necredincioºi, unii vorbesc, pentru cã aºa li se
porunceºte.
Unul dintre ei, la întrebarea mea, m-a privit lung, a
zâmbi ºi apoi a rãspuns: ”Cel ce are ochi de vãzut sã vadã!”

25
Atât. Doctorul Lesionkov, profesor la Facultatea de Medicinã
a spus: ”Trebuie sã fim cu multã bãgare de seamã, pentru cã
s-ar putea sã ne aflãm în faþa unui caz de sfinþenie!”
Necredincioºii ºi în special acei care fluturã teoriile
materialiste, se strãduiesc sã dovedeascã cu presupuneri, cã
nu e nimic extraordinar în aceastã neputrezire. Aºa ei
presupun cã Natalia Gladcova a suferit în viaþã de
reumatism. Bolnavilor de reumatism li se dã deobicei
salicitat de sodiu, care se ºtie cã are ºi proprietatea de a
conserva. Gladcova trebuie sã fi luat în viaþã mult salicitat de
sodiu, pentru cã avea cu ce sã-l cumpere, de aceea corpul ei
n-a putrezit dupã moarte.
- Bine, am întrebat eu, de ce, ceilalþi bolnavi de
reumatism putrezesc? Se ºtiu atâþia, care au fost chinuiþi în
viaþã de durerile groaznice ale reumatismului ºi de luarea
unei cantitãþi destul de mare de salicitat de sodiu, ºi totuºi
au început sã putrezeascã înainte de a fi înhumaþi. Sau dacã
salicitatul de sodiu s-a dovedit bun pentru neputrezirea
corpurilor, de ce nu se întrebuinþeazã când oamenii vor sã nu
le putrezeascã trupurile ºi cer sã fie îmbãlsãmaþi la moarte?
Alþii au spus cã n-a putrezit din cauzã cã a fost
înmormântatã într-o groapã de piatrã sub biserica ziditã de
ea pe un teren nisipos ºi deci a fost feritã de umezealã. I-am
întrebat ºi pe aceºtia:
- De ce putrezesc acei care sunt înmormântaþi în
cavouri de marmurã sau de beton cu izolatoare speciale
contra igrasiei? De ce din cosciugul de zinc n-a mai rãmas
nimic, când se ºtie cã metalele sunt mai tari ºi mai rezistente
decât corpurile omeneºti? Nu auzim noi mereu urarea pentru
om de a fi „tare ca fierul, iute ca oþelul”? Iatã cã zincul din
cosciugul Gladcovei s-a dovedit mai slab decât corpul ei.
S-a spus apoi, cã pãmântul Odesei e un pãmânt
calcaros, care ajutã la neputrezirea corpurilor. Cum se face
cã, celelalte corpuri au putrezit ºi putrezesc? Se ºtie cã au
fost oameni îngropaþi în catacombele Odesei, deci în
terenurile cele mai calcaroase ºi totuºi au putrezit.
Acum câteva sute de ani în urmã, în catacombele
Odesei, negustorii ºi contrabandiºtii îºi pãstrau mãrfurile fãrã
teamã de putrezire. În timpul de faþã sunt locuinþe
sãnãtoase ºi muzee uscate în catacombe. Labirintul acesta
de tuneluri în piatrã foloseºte pentru orice pãstrare, afarã de
a corpurilor neînsufleþite. De ce, pentru cã au destul calcar?

26
Un medic, dupã ce a spus cã Gladcova trebuie sã fi fost
îmbãlsãmatã cu un balsam foarte puternic ºi necunoscut, a
adãugat: „Gladcova fiind o femeie foarte religioasã postea
mult. Postul i-a uscat corpul ºi de aceea n-a putrezit.”
Lãmurirea aceasta mi s-a pãrut frumoasã.
- De voie sau fãrã de voie, acest medic a dat apã la
moarã credincioºilor, cãci ei au postul printre virtuþile care
ajutã la câºtigarea sfinþeniei, iar sfinþenia de multe ori se
aratã ºi prin neputrezirea corpurilor, zise profesorul.
- Neputrezirea corpului Nataliei Gladcova a pus în mare
încurcãturã pe tineri. Ei nu ºtiu pe cine sã asculte: Pe
materialiºtii atei, care spun cã neputrezirea aceasta este
dovada cea mai puternicã ºi vizibilã cã materia este veºnicã,
sau pe bãtrânii credincioºi, care vãd în neputrezire un semn
al sfinþeniei arãtat lumii de Dumnezeu? Între aceºti tineri
sunt ºi eu.
- Iatã unde am ajuns, zise profesorul, când tineretului i
se aratã numai o faþã a monedei, nu amândouã, când i se
spun numai pãrerile unora, cum bine ai observat ºi ai arãtat
ºi dumneata asearã!
Materialiºtii au înlocuit pe Dumnezeu cu materia. L-au
izgonit din sufletul lor oprindu-I, însã, însuºirile ca sã
împodobeascã pe ele pe dumnezeul lor: materia.
Dumnezeu, spunem noi cei credincioºi, este veºnic,
adicã nu are nici început nici sfârºit. Materialiºtii spun cã
materia este veºnicã ºi este natural sã spunã aºa, pentru cã
materia le este dumnezeu.
Nu este om în lume care sã nu aibã Dumnezeu. Cei care
spun cã nu au Dumnezeu vor sã spunã cã dumnezeul lor
este deosebit de Dumnezeul altora, nu cã n-ar avea
Dumnezeu. Aºa, dumnezeul materialiºtilor, materia este
deosebitã de Dumnezeul spiritual al creºtinilor. El existã însã
ºi pentru unii ºi pentru alþii. Nimeni pânã acum n-a dovedit
inexistenþa lui Dumnezeu ºi nici n-o va putea dovedi.
- De ce fug oamenii de Dumnezeul adevãrat,
închipuindu-ºi sau fãcându-ºi singuri dumnezei?
- Rãspunsul este simplu: cine crede în Dumnezeu
trebuie sã tindã toatã viaþa sã I se asemene. Copilul
seamãnã tatãlui. Cei care doresc sã ducã o viaþã liberã, fãrã
rãspundere, sã se scalde în mocirla pãcatelor ºi sã nu aibã
pe cineva mai mare decât ei îºi închipuie sau îºi fac
dumnezei singuri, numindu-i: materie, plãceri, idoli, etc. Se

27
înºealã însã pentru cã vor fi chemaþi cândva de Dumnezeul
adevãrat sã dea socotealã de felul cum ºi-au întrebuinþat
viaþa.
Sã cercetãm însã, mai în amãnunt pe dumnezeul
materialiºtilor: materia, pe care ai auzit de atâtea ori cã o
socotesc veºnicã. Dar ce este materia? Rãspunde dumneata,
pentru cã ai crescut în ºcoala lor!
- Tot ce vedem ºi pipãim, aº zice eu; deºi Platon a spus
cã materia este o realitate foarte greu de priceput.
- Materia este un corp simplu sau compus?
- Este un corp compus, dar împãrþind-o ajungem la
corpuri simple cum sunt atomii.
- Ce înseamnã cuvântul atom?
- Atom înseamnã netãiat, adicã, partea cea mai micã a
materiei, care nu se mai poate tãia, nu se mai poate împãrþi.
Aºa au învãþat, cel puþin toþi materialiºtii de la filozoful grec
Leucippe care a trãit cu 500 de ani înaintea lui Hristos, cu
Democrit, Epicur ºi toþi ucenicii lor pânã azi.
- S-a putut socoti, cam cât de mici sunt atomii?
- Da! S-a socotit cã într-un degetar plin cu aer sunt 25
de miliarde de miliarde de atomi. Dacã am face cu aceºtia o
sfoarã, punându-i cap la cap. am putea încinge pãmântul de
60 de ori cu ea. Pentru a numãra atomii din gãmãlia unui ac,
iar trebui unui om 250 de mii de ani.
- Ce socoteli fac învãþaþii lumii! Ce închipuire bogatã au!
Cine a vãzut vreodatã un atom? Cunoºti dumneata vreun
nume de savant aºa de oacheº? Þi-a arãtat cineva la
microscop vreun atom?
- Nu.
- Atunci de ce sã vorbim de ei? Materialiºtii nu vor sã
creadã în Dumnezeul nostru pe motivul cã nu-L vãd. Cred
însã, în niºte atomi pe care nu i-au vãzut ºi nu-i vor vedea
niciodatã. Ce falsitate! Câtã rãtãcire!
Pe motivul cã atomii nu se vãd, mari savanþi ca:
Marcellin Berthelot, Saint-Clarire-Deville ºi alþii refuzã sã
admitã existenþa lor.
Materialiºtii au mers ºi mai departe, dupã cum ºtii, cu
teoriile lor închipuite. Au împãrþit în mintea lor ºi atomul,
deºi nu-l vãd. „Pe un atom putem întinde, zic ei, cu J.
Thomson, de la o margine la alta, în linie dreaptã 100.000 de
electroni cap la cap”. Fiecare atom are un nucleu. Pentru ca
un om sã poatã vedea un nucleu ar trebui sã fie de 17

28
milioane de kilometri înalt. Omul la aceastã înãlþime s-ar
juca cu Pãmântul cum se joacã cu un bob de nisip.
Ei ne acuzã pe noi cã avem poveºti în religie, dar mai
mari poveºti ca acestea ale lor nici nu se pot închipui. Dar sã
lãsãm pe savanþi sã râdã singuri unul de altul!
Îmi vine de pufnesc de râs când aud de unde ºi de
electroni zice germanul Heisenberg. I-aþi vãzut vreodatã? Ne
descrieþi atomul ca pe un sistem solar de jucãrie, dar puteþi
ºti cu adevãrat dacã realitatea e ziditã dupã un atare model?
Mai trageþi nãdejde sã vedeþi cu ochii, vreodatã un nucleu
sau electroni ºi unde?
Încercaþi, într-adevãr, sã priviþi un electron la
microscop! Mai întâi, ca sã-l vedeþi, trebuie sã-l luminaþi.
Dar, un electron nu are decât de patru ori a miliarda parte
dintr-un milimetru ca diametru, pe când undele luminoase
cele mai scurte au patru zecimi de miimi de milimetru, adicã
sunt de 100 de milioane de ori mai lungi.
Încercarea de a vedea un electron folosind aceste
unde, ar semãna cu aceea a ridicãrii unui ac de cusut cu
lopata sau a pescuirii unui peºtiºor cât degetul cu nãvodul de
rechin.
Radioactivitatea, au spus marii savanþi englezi
Rutherford ºi Soddy, este moartea atomilor. Dacã pãrþile din
care se compune materia mor, se înþelege cã ºi materia
moare, deci nu e veºnicã.
Însuºi astrele nu sunt nemuritoare. Da frumoasele
stele pe care le-ai vãzut ºi le-ai admirat asearã se nasc,
cresc ºi mor. Pentru ele viaþa este lumina, focul ºi incendiul.
Moartea este bezna, frigul ºi liniºtea neclintitã. Dacã
naºterea stelelor este înconjuratã, bine înþeles ca aceea a
tuturor existenþelor însufleþite ºi neînsufleþite, de un vãl
misterios, moartea lor este clarã.
„Stelele, zice astronomul francez E. Esclangon, îºi
pierd masa lor printr-un fel de hemoragie luminoasã ºi
continuã, care sub formã de radiere împrãºtiatã în spaþiu le
nimiceºte în mod progresiv substanþa, cu atât mai mult ºi cu
atât mai repede, cu cât volumul lor este mai mare ºi
temperatura mai ridicatã…
Un corp luminos care emite luminã pierde din masa
sa. De exemplu, soarele în urma acestui fapt, pierde pe
secundã un gram de fiecare kilometru pãtrat din suprafaþa
sa. În total 6 milioane de tone pe secundã sunt transformate

29
astfel în luminã. Unei astfel de pierderi i-ar trebui 10 mii de
miliarde de ani pentru a consuma în întregime masa
soarelui…
Cunoºtinþele noastre actuale despre materiale par a ne
conduce la concluzia de neînlãturat, cã substanþa Universului
se risipeºte cu încetul sub formã de luminã radiatã în toate
direcþiile, în infinitul spaþiului”. (Zece lecþii de astronomie).
Sã-þi citesc ºi cuvintele unui geolog: „Nu, omenirea
care trece! Nimic afarã de Dumnezeu nu e veºnic. Lumea
care te înconjoarã trece tot aºa ca ºi tine, ia aminte, ascultã
ºi priveºte!
Tu vei vedea cum se sfarmã ºi se zdrobesc lucrurile
neînsufleþite. Tu le vei vedea îmbãtrânind, ºtergându-se
dispãrând ca ºi fãpturile vii”. Lumea e plinã de ruine (Pierre
Termier, „A la Gloire de las terre”).
Aº putea sã-þi citesc experienþele, cercetãrile ºi
pãrerile încã a multor învãþaþi ai lumii, pentru cã dupã cum
vezi stãpânirea nu mi-a sechestrat cãrþile, care cuprind
învãþãturi contrare teoriilor ei ºi nici nu mi le-a închis în
dulapuri ferecate, cum a fãcut la bibliotecile publice.
Socotesc cã cele ce þi-am spus sau þi-am citit pânã în
prezent sunt destule, spre a ºti de acum încolo cã materia nu
e veºnicã.
Dacã materia nu este veºnicã, se înþelege cã nici
corpul material al Nataliei Gladcova nu este veºnic. Dupã
aproape 40 de ani de la moartea aceleia care l-a purtat, el a
rãmas încã neputrezit, dar cât va rãmâne aºa? O sutã, o
mie, zece mii de ani, de ani dupã care se va fãrâmiþa de
vreme cum se fãrâmiþeazã orice piatrã. Ce este în faþa
veºniciei? O mie, o sutã de mii sau un milion de ani? Nimic.
Deci, acei care se strãduiesc sã dovedeascã veºnicia materiei
cu trupul neputrezit al Nataliei Gladcova, dovedesc tocmai
contrariul: moartea materiei.
Moartea materiei? ªtii ce înseamnã aceasta pentru
materialiºti? Moartea dumnezeului lor, dovedirea inexistenþei
lui, pentru cã un Dumnezeu care nu este veºnic, nu e
Dumnezeu. El poate fi orice în lume afarã de Dumnezeu.
- Domnule profesor, fiindcã veni vorba de lume, vã rog
sã-mi daþi câteva lãmuriri ºtiinþifice ºi asupra creaþiei ei,
pentru cã ºtiþi cât caz fac necredincioºii pe aceastã
chestiune.

30
- La ce lume te gândeºti dumneata? Pentru cã prin
cuvântul lume unii înþeleg Universul, alþii înþeleg sistemul
nostru solar sau planetar, iar cei de-al treilea fel ca sã nu
înºir prea multe pãreri sau feluri de vorbire – înþeleg prin
lume omenirea.
- Mã gândesc la lumea solarã sau a planetelor, fiindcã
din ea face parte ºi pãmântul nostru cu tot ce este pe el,
fiinþe sau lucruri.
- Ce þi s-a spus dumitale, în ºcoalã despre aceastã
lume?
- Mi s-a repetat mereu teoria lui Kant – Laplace. Masa
mare de gaze sau vapori a soarelui învârtindu-se, s-au
desprins din ea bucãþi, care s-au rãcit ºi s-au format astfel
planetele în frunte cu Pãmântul. Acesta este sâmburele
teoriei celor doi filozofi, pe cât mi-l amintesc eu.
- Cunoºti ºi criticile ce s-au adus acestei teorii de cãtre
filozofi ºi oameni de ºtiinþã?
- Nu! Niciodatã nu ni s-a spus mãcar, cã ar fi criticatã
aceastã teorie.
- Îþi voi înºira eu câteva din ele. Se ºtie cã materia are
o calitate pe care nimeni nu i-o tãgãduieºte: inerþia, adicã
neputinþa de a se miºca prin ea. Cine a pus-o în miºcare?
Adicã, nebuloasa Soarelui când a început sã se miºte. Cine a
forþat-o sã facã prima miºcare?
Priveºte maºinile de azi! Ele trag vagoane dupã ele,
zboarã, adunã, scad, înmulþesc, þes ºi alte multe lucrãri fac.
Fãrã om însã, nu fac nimic. Trebuie ca omul sã le porneascã
ºi sã le conducã, fiindcã ele singure sunt materie moartã.
Aºa a fost ºi cu nebuloasa Soarelui – dacã planetele s-
au format cum spune Kant – Laplace. A trebuit s-o miºte
cineva, ºi acel cineva nu poate sã fie altul decât Dumnezeu,
cel ce a fãcut-o, fie cã a miºcat-o în timp, fie cã a fãcut-o
miºcãtoare de la început.
Sã-þi citesc ce spune în aceastã privinþã marele savant
Dubois-Raymond: „Noi vedem cã miºcarea se naºte ºi
dispare. Dacã încercãm sã ne închipuim o stare primitivã a
ei, atunci ajungem sã reprezentãm la începutul timpurilor
materia în miºcare ºi repartizatã uniform în spaþiul infinit.
Dacã nu se admite un impuls supranatural în lumea
ideilor noastre, atunci ne lipseºte cauza suficientã pentru
prima miºcare, sau ne închipuim materia în miºcare din

31
veºnicie. Dar, atunci, în punctul acesta renunþãm de mai
înainte la înþelegere.”
Au fost întrebaþi partizanii teoriei Kant-Laplace: Cum
au putut sã se condenseze gazele din pãrþile rupte din
nebuloasa Soarelui ºi apoi sã se întãreascã formându-se
planetele, când este ºtiut cã, gazele nu tind sã se
condenseze, ci sã se împrãºtie , mai ales la cãldurã mare?
Aceasta este o lege în fizicã. Cine îºi poate închipui cã
Pãmântul cu munþii lui de stâncã ºi toate mineralele ce-l
compun s-a nãscut din gaze?
Bine, au spus alþii, sã zicem ºi noi ca voi, cã planetele
s-au nãscut din Soare, din cauza învârtirii lui mari. De ce
atunci Soarele se învârteºte numai cu 20 de kilometri pe
secundã, iar fiul sãu Mercur se învârteºte cu 46 de kilometri
pe secundã? Soarele este mai mare, este mai cald, ar trebui
deci sã se învârteascã mult mai repede.
Încã o întrebare: de ce Soarele se învârteºte de la
apus spre rãsãrit, iar planetele Uranus ºi Neptun cu sateliþii
lor se învârtesc de la rãsãrit spre apus? Nu sunt oare aceste
planete formate din inelele Soarelui? De ce nu se învârtesc la
fel cu pãrintele lor? Copiii trebuie sã se asemene pãrinþilor,
altfel dau de bãnuit cã nu sunt legitimi.
Mai sunt ºi alte întrebãri, dar nu le mai arãtãm, pentru
cã nimeni nu se mai oboseºte sã rãspundã la ele, teoria
Kant-Laplace fiind pãrãsitã în ultimul timp de oamenii de
ºtiinþã. Nu mai e la modã. Altele i-au locul, pentru cã fiecare
astronom are în buzunar cel puþin o teorie proprie.
Cea mai nouã teorie de formare a planetelor ºi cea
mai popularã în ultimii ani, este aceea a astronomului Jeans.
„Odinioarã – zice el – acum miliarde de secole, o stea s-a
apropiat de soare provocându-i o maree uriaºe. Materia
smulsã din soare s-a întins ca un tub, care îndatã dupã
plecarea stelei s-a rupt în bucãþi. Din bucãþile mari s-au
format planetele mari, iar din bucãþile mici s-au format
planetele mici.”
Modificatã de Jeffreys ºi de abatele Moreaux, teoria
aceasta va circula pânã într-o bunã zi, când o alta, dupã o
nouã croialã, o va trimite la muzeul de antichitãþi, cum a
fãcut ºi ea cu aceea a lui Kant-Laplace.
- Bãgai de seamã, zise tânãrul Toma, cã dupã
amândouã aceste teorii, lumea planetarã s-a nãscut din
întâmplare.

32
Printr-o întâmplare s-a desprins din nebuloasa
Soarelui, închipuitã de Kant-Laplace, pãrþi de vapori ºi tot
dintr-o întâmplare s-a apropiat ºi steaua lui Jeans de Soare,
rupându-i bucãþi din trup prin atracþie.
- Dreaptã observaþie, aprobã profesorul! De mii de ani,
unii oameni s-au lãsat în voia întâmplãrii ºi ºi-au explicat
fapte precise sau închipuite prin cuvântul întâmplare.
Oameni pe care îi crezi serioºi, vorbesc atât de mult de
întâmplare, încât auzindu-i þi se pare cã îþi vorbesc de o
persoanã oarecare. Au personificat întâmplarea ºi mai mult
decât atât, au îndumnezeit-o.
Dacã întâmplarea a fost în stare sã facã lumea
aceasta, ea e Dumnezeu. Din douã una: sau întâmplarea e o
numire nouã a lui Dumnezeu ºi în cazul acesta n-avem nimic
de zis, pentru cã Dumnezeu nu se supãrã oricum L-am numi,
sau e o înºelare a oamenilor care, fugind de Dumnezeu, au
cãzut în rãtãcire ºi trebuie arãtatã spre a nu atrage ºi pe alþii
în cursa ei.
Îmi privesc ceasul ºi nu pot sã pricep cum l-ar fi fãcut
întâmplarea, când ºtiu cu câtã atenþie, încordare ºi precizie a
lucrat la el o companie întreagã de specialiºti. Îl am de 40 de
ani, i s-au tocit piesele, unele, din care cauzã nu mai merge
aºa de regulat ca în primii ani ai lui, de aceea nu m-aº
supãra dacã întâmplarea ar începe sã-mi facã unul nou
alãturi de el în buzunar ziua, sau noaptea când stã pe masã.
Nici nu i-aº pretinde sã mi-l facã dintr-o datã, ci încet, câte o
rotiþã pânã când ar fi gata tot.
Nu voi aºtepta însã, ca întâmplarea sã-mi facã un
ceas, o carte sau un pai la pãlãria de varã, pentru cã nu
poate, e oarbã, un cuvânt simplu ca toate cuvintele, ºi atâta
tot.
Dacã întâmplarea nu poate face aceste mici lucruri,
cum a fãcut Universul? Iatã ce spune în aceastã privinþã
Aristotel, dascãlul lui Alexandru Macedon: „Precum, cel care
privea de pe muntele Trinaida, oastea greceascã, cum
înainta în ordine de bãtaie – în frunte cavalerii pe armãsarii
lor ºi cu carele de luptã, apoi pedestrimea – ºi cugeta cã
trebuia sã fie cineva care sã le ordone ºi sã-i conducã la
luptã, precum corãbierul, la privirea unei corãbii, care
înainteazã favorizatã de vânt, ºtie cã are un cãpitan, care o
conduce, tot astfel, cei care ºi-au înãlþat privirea la cer,
cãutând pe Fãcãtorul Universului, au trebuit sã cugete cã

33
toate acestea nu s-au putut naºte din întâmplare, ci cu
puterea unei fiinþe eterne.”
Fiinþa aceasta eternã este Dumnezeul în care noi
credem ºi pe care noi le adorãm. El a fãcut lumea vãzutã ºi
nevãzutã. Când a fãcut-o, în cât timp a fãcut-o ºi câþi ani au
trecut de când a fãcut-o, sunt date învãluite în mister.
Cunoaºtem prea puþin Universul în totalitatea lui, pentru ca
sã avem pretenþie de a cunoaºte amãnuntele creaþiei lui.
Având slabe cunoºtinþe despre Univers, sigur cã
cunoaºtem destul de puþin ºi pe Creatorul sãu. Cu cât vom
cunoaºte mai mult Universul, „cu atât mai numeroase ºi mai
netãgãduite devin dovezile despre existenþa veºnicã a unei
Înþelepciuni creatoare ºi atotputernice” zice genialul
astronom W. Herschel.
ªi cunoºtinþele noastre înainteazã pe zi ce trece. Cine
cunoºtea, cu nu mult timp în urmã, cã cea mai luminoasã
dintre stele, Canapus, e de 90.000 de ori mai luminoasã
decât Soarele? Câþi ºtiu cã trupul pe care îl purtãm fiecare
dintre noi, cuprinde în el tot atâtea minunãþii ca ºi cerul cu
aºtri lui? Dar, despre acestea mâine searã.

34
III. Misterul catacombelor ºi misterele
corpului omenesc

În seara a treia, Toma Oceacov a gãsit pe profesor în


biroul sãu stând de vorbã cu un tânãr. Amândoi erau în
picioare semn cã se sfârºea convorbirea. Venirea celui de al
treilea a grãbit încheierea aºa cum se întâmplã de obicei în
cazuri de acestea.
Profesorul, dupã ce a petrecut pe primul oaspete pânã
la scarã, s-a înapoiat grãbit la cel de-al doilea. În casa ta
musafirul sã nu aºtepte singur, zice buna cuviinþã.
- Spune drept, domnule Toma, ce gândiºi când vãzuºi la
mine pe acest tânãr, zise profesorul aºezându-se la masa de
lucru.
- Mã gândii cã trebuie sã fie, ori un student în
astronomie care îºi cerceteazã profesorul pentru diferite
lãmuriri în legãturã cu lucrãrile de specialitate, sau un
cãutãtor al Adevãrului ca mine, rãspunse Toma.
- Nici pentru una, nici pentru alta nu veni acum.
Cândva, e drept a venit ºi el tot ca ºi dumneata trimis de
duhovnicul sãu. Nu de pãrintele Gheorghe, care te-a trimis
pe dumneata, ci de înaintaºul lui, de pãrintele Nicolae, un
vrednic preot ca ºi acesta.
Cu toatã vrednicia lui însã, nu putea sã facã faþã tuturor
cerinþelor, de aceea ne trimitea nouã bãtrânilor spre
catehizate pe tinerii care i se pãreau lui cã au nevoie de
lãmuriri ºtiinþifice ºi pentru un timp mai îndelungat. De la el
a luat metoda pãrintele Gheorghe ºi bunã metodã, pentru cã
nu e cu putinþã sã le faci toate singur.
Ai vãzut ce e la biserica cimitirului. Fiind singura
bisericã deschisã pentru cult, nu numai în Odesa, dar în tot
þinutul dintre Nistru ºi Bug, vin mii de oameni zilnic pentru
trebuinþe religioase. N-are timp pãrintele nici sã mãnânce,
iar de dormit dacã apucã un ceas, douã pe noapte. De n-ar fi
harul lui Dumnezeu care îl întãreºte, ar fi cãzut dupã cel mult
o lunã de serviciu.

35
- Vãzui la acest tânãr o carte cu o cruce pe copertã.
- Da, era Sf. Scripturã a Noului Testament. Nu se
desparte de ea. A citit-o de atâtea ori cã acum aproape cã o
ºtie pe dinafarã.
Într-o zi vorbindu-mi despre frumuseþile descoperite în
Evanghelii ºi Epistolele Apostolilor a exclamat: ”Ah, cartea
aceasta ar trebui s-o cunoascã tot pãmântul!” El nu ºtia cã
Noul Testament e tradus în aproape 1.000 de limbi ºi în
fiecare an se rãspândesc zeci de milioane de exemplare
tuturor naþiilor de pe glob.
ªi sãlbaticii citesc Evanghelia, numai neamul nostru
nu. Conducãtorii sãi i-au luat-o din mânã, pentru ca sã-i dea
alta fãcutã de ei dupã interesele lor omeneºti. Au înlocuit
iubirea cu ura ºi virtutea cu fapta bunului plac.
- Vedeþi o schimbare în viaþa acestui tânãr, de când
citeºte Noul Testament? Pentru cã mulþi sunt care citesc, dar
nu fac ceea ce citesc.
- Multã schimbare. Natural, nu-i cunosc viaþa intimã,
pentru cã nu locuieºte cu mine, dar pe cât îl cunosc ºi aud de
la alþii, pot sã mã mândresc cu un ucenic ca el. E pregãtit sã
primeascã cununa de martir, dacã i s-ar mai cere.
- I s-a cerut vreodatã?
- Puþin a lipsit ca s-o primeascã. Îþi voi povesti numai o
împrejurare din viaþa lui. Sã nu uitãm însã, cã acei care
merg la moarte de dragul martiriului greºesc. Când þi se cere
sã mori pentru Dumnezeu ºi credinþã sã nu te dai în lãturi,
dar sã nu te duci la moarte nechemat. Cel puþin aºa a
învãþat Sf. Ciprian, episcopul martir al Cartaginei.
Ucenicul meu ºtie acest lucru, de aceea nu s-a lãsat sã
moarã pânã acum, pentru cã dupã cum ºtii, în timpul nostru
poþi sã mori mai uºor decât în primele secole creºtine.
Poate ai auzit ºi dumneata de grupul creºtinilor închiºi
de conducãtorii noºtri în catacombele Odesei, pentru cã nu e
prea mult de atunci. Vai! Atât de dese sunt arestãrile,
închiderile ºi omorurile la noi, cã lumea nici nu le mai
înregistreazã.
Ridicaserã pe pãrintele Nicolae de care þi-am vorbit ºi
biserica cimitirului rãmãsese fãrã preot. Sã nu mã întrebi de
ce l-au ridicat ºi unde l-au dus, pentru cã nu ºtiu sã-þi spun.
N-ai dreptul sã întrebi ºi nu sunt obligaþi sã-þi rãspundã.
Atâta ºtiu, cã atât preotul Nicolae, cât ºi cei patru înaintaºi ai

36
lui au plãtit regulat birul de zeci de mii de ruble, la care
fuseserã obligaþi si cu nimic n-au cãlcat ordinele stãpânirii.
Se pare cã e un tact al conducerii noastre, de a ridica
pe preoþi, pentru ca nimeni sã nu se mai adune în biserici ºi
astfel sã se închidã de la sine. Aceasta, acolo unde se tem de
popor sau unde ºi-au dat cuvântul, pentru cã în mii de cazuri
au prefãcut bisericile în cluburi, în teatre sau în magazii de
cereale, cu forþa, dupã cum ºtii.
Odesenii au fost însã mai dârzi. Ei au continuat sã se
adune în biserica cimitirului ºi când n-aveau preoþi. Cântau
slujbele în cor ca ºi când ar fi fost preotul în serviciu, numai
cã lãsau nezise cele ce trebuia sã le zicã preotul. Aºa au
fãcut ei ori de câte ori li se ridica preotul. Desigur în timpul
acesta cãutau pe toate cãile un alt preot deoarece ºtiau cã,
cel ridicat nu se mai întoarce. ªi nu e uºor, sã gãseºti un alt
preot.
Preoþi mai sunt ascunºi printre lucrãtorii fabricilor,
printre hamalii din port, printre muncitorii colhozurilor sau
paznicii vitelor din cine ºtie ce sat.
Ei nu vor sã vinã, pentru cã au fost obligaþi sã-ºi dea
declaraþie cã nu vor mai face slujbe, sau ca sã nu se
descopere, fiind fugiþi din parohiile lor ºi urmãriþi de
autoritãþi. ªi apoi, oricine ar veni, se ºtie cã mai devreme
sau mai târziu ºi el va fi ridicat ºi dus unde au dus pe ceilalþi.
Înainte de a fi gãsit pãrintele Gheorghe, niºte
credincioºi nemulþumiþi cu slujbele fãcute fãrã preot la
biserica cimitirului, au convins pe un preot cãlugãr sã le facã
slujbe în ascuns.
Au înjghebat o bisericã într-o catacombã ºi acolo
noaptea târziu se adunau sã asculte Sf. Liturghie sãvârºitã
de cãlugãr. Intrarea în catacombã era prin pivniþa unei case
ºi bine ascunsã.
N-a fost greu sã gãseascã o astfel de casã, pentru cã
dupã cum ºtii, catacombele de sub oraºul Odesa au multe
ieºiri, nu numai la mare, ci ºi în canale, curþi ºi pivniþe de
case.
Poliþia a aflat de aceste adunãri liturgice în noapte. Nu
tãgãduim talentul agenþilor noºtri secreþi, de a descoperi ce
doresc, dar aici bãnuim cã a fost o trãdare. Regimul celor
fãrã Dumnezeu, a ridicat trãdarea la rangul de virtute. Nu
numai duºmanii se trãdeazã între ei, dar ºi prietenii, ºi ceea

37
ce e mai dureros, chiar fraþii se trãdeazã unii pe alþii ºi copii
pe pãrinþi.
La Moscova s-a ridicat statuie copilului care a pârât pe
tatãl sãu cã a ascuns din grâul muncit de el. Pentru ce îl
ascundea? Pentru ca sã nu lase sã moarã de foame pe
copilul trãdãtor.
Dacã au fãcut statuie lui Iuda trãdãtorul lui Hristos, de
ce n-ar face ºi celor care, din aceiaºi lãcomie de bani sau din
povaþã rea sãvârºesc nelegiuiri asemãnãtoare?
Mã întreb: unde va ajunge neamul acesta care îºi
creºte copiii în doctrina urii, trãdãrii ºi omorului? Bine cã
sunt bãtrân. N-aº vrea sã vãd puii de viperã muºcând cloºca,
care a clocit ouãle mamei lor.
Ce crezi cã au fãcut poliþiºtii? Au pândit pânã ce
credincioºii au intrat în catacombã ºi au zidit intrarea. Nimic
mai simplu pentru cei care nu le pasã de viaþa altora. Nimic
însã, mai groaznic decât sã condamni pe cineva fãrã sã-l
judeci, sau mãcar sã-l întrebi asupra vinei de care e acuzat
sau bãnuit.
ªi romanii pãgâni au condamnat pe creºtini pentru
credinþa lor, dar în puþine cazuri fãrã judecatã. Numai în
tiranul Neron îºi gãsesc asemãnare conducãtorii de azi ai
Rusiei.
Unde este civilizaþia ºi cultura celor 1900 de ani câþi s-
au scurs de la Neron pânã azi? În maºini? Ele vor fi spre
pieirea noastrã, dacã sufletul a rãmas barbar sau dacã ne-
am întors la barbarie. Ne fãlim cu o barbarie motorizatã.
- Ce s-a întâmplat cu cei din catacombã?
- Ei au continuat sã se roage pânã ce au terminat Sf.
Liturghie, iar dupã ce au terminat-o au fãcut Vecernia ºi alte
slujbe cât timp au avut gaz pentru felinare ºi au putut citi.
Când n-au mai avut luminã, s-au mulþumit sã cânte toate
cântãrile religioase ce le ºtiau pe de rost.
Se iertaserã ºi se sãrutaserã unul cu altul, se
împãrtãºiserã ºi cu o pace seraficã aºteptau moartea. Nimeni
nu se tânguia, nimeni nu plângea. Toþi mãreau pe Dumnezeu
mulþumindu-I cã i-a ales sã moarã pentru El.
Numai tânãrul meu ucenic, Spiridon, pentru cã aºa îl
cheamã, s-a hotãrât sã nu se lase aºa de uºor pradã morþii.
Dupã ce s-a împãrtãºit împreunã cu ceilalþi, ºi-a luat felinarul
ºi fãcându-ºi cruce a pornit în lungul catacombei.

38
Auzise ºi el cã sunt catacombe care au mai multe
ieºiri, pornite din ele direct sau prin ramificaþiile de legãturã.
Poate cã va gãsi vreuna. De ce sã nu încerce? Încercarea
moarte n-are, zice proverbul.
Nu e aºa de uºor, cum ne închipuim, de înaintat în
adâncul catacombelor. În unele s-a adunat apa prin care
miºunã o mulþime de ºerpi ºi vietãþi de tot felul, în altele
plutesc gaze otrãvitoare sau mirosuri urâte. Într-o parte
picuri de apã au sãpat gropi, în altã parte, aceiaºi picuri cu
calcar au format þurþuri, ca un fel de stalactite ºi stalagmite,
ce au intrat unele în altele astupând trecerea.
Paisprezece ceasuri a rãtãcit Spiridon prin catacombe,
înotând prin apã pânã la brâu, sau strecurându-se pe brânci
prin vizuinile de calcar. Când nãdãjduia sã ajungã la bun
sfârºit prin catacomba din dreapta, atunci o gãsea înfundatã.
Se înapoia ºi apuca pe cea din stânga, pentru ca ºi aici sã se
piardã în ramificaþii ºi înfundãturi. Felinarul se stinsese
demult.
În sfârºit, zãreºte o razã de luminã. Soarele îi trimitea
o mânã de ajutor. Lumina este o condiþie a vieþii pentru
oameni ºi pentru majoritatea vieþuitoarelor ºi a plantelor.
Pentru Spiridon era acum însãºi viaþa, salvarea de la moarte.
Cu mâinile lãrgeºte deschizãtura ºi târându-se pe
brânci iese afarã. Era plin de apã ºi de murdãrie, însângerat
de zgârieturi ºi rupt de obosealã. A cãzut în nesimþire.
Spaima, oboseala, bucuria, toate împreunã l-au dus pentru
câteva ceasuri în lumea visurilor.
Când s-a trezit, soarele se cobora spre asfinþit. S-a
uitat în jur ºi a vãzut cã era pe un maidan de gunoi. Cum a
ajuns aici? κi adunã mintea ºi îºi aminti ce s-a întâmplat ºi
prin ce a trecut.
Se priveºte ºi vede cât era de rupt ºi de jupuit.
Soarele îi uscase ferfeliþele hainelor în bunã parte. Alãturi era
gura catacombei pe unde ieºise, dupã ce îi cutreierase
pântecele în lung ºi în lat.
κi puse mâna la cap ºi închise ochii pentru a se gândi
mai încordat. Ce-i de fãcut? Era salvat, dar cei dinãuntru?
Cum sã-i ajute? Cum sã ajungã la ei? Sã-i lase la voia
întâmplãrii? Nu, nu! Trebuie sã-i ajute, trebuie sã facã totul
ca sã-i salveze, cu orice sacrificiu.
Lãsându-ºi mâna în jos, izbi buzunarul în care purta
totdeauna Cartea lui dragã. Tresãri. Bãgã mâna înãuntru ºi

39
spre marea lui bucurie gãsi Noul Testament. Nu-l pierduse
prin întortocheatul lui drum pe sub pãmânt. Îl scoase, îl
sãrutã ºi deschizându-l la întâmplare citi: „mai mare
dragoste decât aceasta, ca cineva sã-ºi punã sufletul pentru
prietenii sãi, nimeni nu are.” (Ioan XV,13)
O înviorare simþi în tot corpul. Faþa i se luminã. Sãrutã
Cartea, o bãgã în buzunar, înfipse un surcel lângã gura
catacombei, mai privi odatã în jur ºi în pas alergãtor porni
cãtre oraº.
În amurg, Spiridon era înapoi lângã semnul înfipt pe
maidanul de gunoi. Cu el venise ºi bunul sãu prieten Teodor,
un flãcãu destul de voinic. Nu-i trebuiserã multe cuvinte
pânã a-l hotãrî sã-l însoþeascã, pentru cã ºi el se rugase în
bisericuþa din catacombã, iar dacã sâmbãtã seara lipsise, o
nevoie îl împiedicase sã vinã la timp. Când a voit sã intre,
poliþiºtii ocupaserã casa ºi începuserã sã zideascã intrarea.
Amândoi aceºti tineri purtau câte o raniþã în spinare.
Bagajul era simplu: pâini, gheme de sfoarã, lumânãri, douã
bidoane cu gaz, douã felinare, un târnãcop ºi o busolã.
Dupã ce legarã capãtul sforii de un þãruºi, îºi fãcurã
cruce ºi se coborârã în catacombã.. Înãuntru aprinserã un
felinar ºi se rânduirã astfel: înainte mergea Spiridon cu
felinarul ºi busola, pentru cã putea mai uºor sã-ºi citeascã
urmele, iar înapoi mergea Teodor, þinând într-o mânã
ghemul dupã care se desfãºura sfoara ºi în cealaltã mânã
târnãcopul.
Înaintau bine, pe de-a rândul se cunoºteau urmele pe
unde trecuse Spiridon. Aici se vedea talpa picioarelor ca pe o
pecete de nãmol, dincolo câte o stalactitã ruptã, în cealaltã
parte un bolovan dat la o parte. Din când în când, târnãcopul
intre în funcþiune, spre a lãrgi calea printre þurþurii de calcar.
Ajuta mult lumina felinarului, de care Spiridon fusese
lipsit în cea mai mare parte a drumului sãu la ieºire. Busola
îºi arãta ºi ea folosul, pentru cã dupã ea controlau dacã merg
în direcþia bisericuþei aºa cum calculaserã ei pe maidan.
Schimbul de cuvinte uºura ºi el drumul.
- Spiridoane, mi se pare cã aud o cântare… Ia ascultã!
- Cu adevãrat… Dar în ce direcþie?
- Nu pot sã desluºesc.
- Pune urechea la perete! Aºa-i cã se aude mai bine?
- Da! Mult mai bine.

40
- Dacã nu cumva o fi vreo cântare de afarã, strecuratã
prin vreo crãpãturã, sau prin vreo ieºire a catacombei în
curtea sau în apropierea vreunui restaurant ori casa cu
radio, suntem în apropierea bisericuþei.
- E cântarea din bisericuþã, pentru cã nu se aude
sunetul vreunui instrument, ci numai voci.
- Doamne ajutã!
Cu cât înaintau, cu atât mai lãmurit se auzea cântarea.
Începuse sã înþeleagã ºi cuvinte.
- Teodore, stai puþin sã vedem, nu putem prinde vreun
cuvânt!
- Prinsei patru: „Nãdejdea mea este Tatãl”…
- Ei sunt. Cântã podobii. Nici-o îndoialã…
- Mie, parcã îmi miroase a tãmâie.
- Aºa e, dar un miros slab, pe semne cã s-a terminat cu
arsul mai demult, sau încã sunt departe.
Dupã plecarea lui Spiridon, cei douãzeci ºi ºase de
credincioºi s-au împãrþit în douã cete, pentru ca sã cânte pe
rând imnuri lui Dumnezeu. Ieromonahul ºi câte unul dintre
fraþi istoriseau vieþi de sfinþi ºi spuneau cuvinte de
îmbãrbãtare.
În cele 30 de ore cât au stat în bisericuþã, au fost
înºirate toate suferinþele creºtinilor din primele trei secole.
Curajul ºi jertfa martirilor erau subliniate cu cuvinte de foc.
Se auzeau des fraze ca acestea: „Nu putem noi sã urmãm
martirilor? Nu putem noi sã avem pacea lor, sã murim fãrã
cârtire? Sã mulþumim lui Dumnezeu cã ne-a ales sã fim
pãrtaºi cu martirii primelor trei secole. Da! Iatã ni se
deschide cerul ca arhidiaconului ªtefan”…
Când au auzit din gura lui Spiridon cã sunt salvaþi, nu
le venea sã creadã. Au îngenuncheat cu toþii ºi în ºiroaie de
lacrimi au mulþumit lui Dumnezeu. Pânã atunci nimeni nu
plânsese, acuma însã toþi. De ce? Nu puteau sã-ºi explice.
Teodor dãdu fiecãruia câte o bucatã de pâine, iar
Spiridon aduse apã cu vasul de aghiazmã. Nu era departe
apa. Spiridon gãsise izvorul în bâjbâiala lui la plecare ºi iatã
acum prindea bine.
Trebuia ca fiecare sã se învioreze, sã-ºi recâºtige
puterea care se scursese de când se gândeau la moarte în
vizuina aceea astupatã. Aveau de umblat pe sub pãmânt cel
puþin ºase ceasuri, adicã atâtea câte fãcuse Spiridon la
înapoiere.

41
S-au împãrþit lumânãri ºi gaz pentru felinare ºi s-a
format convoiul. Lângã cei slãbiþi ºi bãtrâni câte unul mai
puternic ºi mai tânãr. În fruntea convoiului mergea Teodor
strângând ghem sfoara întinsã de la maidan pânã la
bisericuþã, iar în urmã Spiridon, purtând în raniþã crucile ºi
vasele sfinte din bisericã. Sfântul antimis ºi chivotul îl purta
ieromonahul.
Ajunºi la ieºirea din maidan, au aºteptat pânã a apus
soarele ºi s-a lãsat noaptea. Dupã aceea, câte unul sau cel
mult doi, pentru sprijin, au pãrãsit ascunzãtoarea
îndreptându-se cãtre case.
Dupã douã sãptãmâni, poliþiºtii au intrat în bisericuþã
ca sã identifice cadavrele. N-au gãsit însã nici unul. ªi-au dat
seama cã toþi credincioºii au ieºit pe undeva, deºi ieºirile
cunoscute fuseserã pãzite.
Îþi închipui recunoºtinþa tuturor celor salvaþi, pentru
Spiridon salvatorul lor, ºi mulþumirea lui Spiridon cã a putut
sã-ºi arate iubirea de aproapele în fatã. Încercarea aceasta l-
a apropiat ºi mai mult de Dumnezeu. Dupã cum l-ai vãzut,
este un iluminat.
El a ajuns la treapta de a simþi pe Dumnezeu în
rugãciune. Pentru el credinþa în Dumnezeu s-a transformat
în trãire în Dumnezeu ºi cu Dumnezeu.
Puþini creºtini ca el. Când stau cu el de vorbã beau din
bucuria maestrului, care îºi vede ucenicul întrecându-l. Dacã
ar fi urmat astronomia ºi mi-ar fi cu putinþã, l-aº lãsa sã
propovãduiascã pe Dumnezeu în locul meu din acest
Observator.
Dar va veni timpul sã mai vorbeºti ºi dumneata. Parcã
era vorba ca în seara aceasta sã aduci cele douã documente
despre Natalia Gladcova. Nu?
- Da! Aºa este. Le-am adus.
- Te rog, atunci, în loc sã-mi vorbeºti, citeºte-le! Zise
profesorul zâmbind, pentru cã bãgase de seamã cã
istorisirea cu încercarea lui Spiridon pusese pe gânduri pe
tânãrul Toma.
- Am copiat aceste douã documente ca ºi pe cel care vi
l-am citit asearã, dintr-o micã broºurã tipãritã, pe care am
gãsit-o la Serafima Longhinova, fina Nataliei Gladcova. O
pãstrase pe fundul lãzii în amintirea naºei sale ºi bine a fãcut
deoarece cu greu cred cã se mai gãseºte, în urma distrugerii
atâtor biblioteci religioase de cãtre revoluþionari.

42
„În clipa scoaterii rãmãºiþelor pãmânteºti din casa ei,
S.I. Znameschi, membru în administraþia orfelinatului, a
rostit urmãtoarea cuvântare:
Societatea ºi literatura secolului nostru, atât la noi cât
ºi în alte þãri ale lumii, se îngrijesc de lãrgirea drepturilor
femeii, de fixarea unei mult mai întinse culturi ºi de o deplinã
activitate independentã în societate.
În faþa noastrã se aflã sicriul unei femei simple, care
n-a primit învãþãtura strãlucitoare a lumii, cu toate acestea,
fãrã sã întrebuinþeze inteligenþa în chip viclean, a dezlegat cu
succes, în viaþa ei problema despre rostul femeii în societate.
Ea a dovedit cã lipsa educaþiei lumeºti nu face pe o
femeie nevolnicã pentru viaþa în societate. Ea a arãtat cã
sufletul unei femei cu simþiri religioase, cu cãldura inimii ei
iubitoare ºi lipsitã de interese, e în stare sã sãvârºeascã
fapte, care fac din femeie un membru folositor ºi vrednic al
societãþii.
Aceste calitãþi ale sufletului creºtin ºi activitatea de
binefacere a Nataliei Ivanova Gladcova, îndreptãþeºte iubirea
ºi respectul ce-l are faþã de ea întreaga populaþie a oraºului
Odesa.
În tinereþea ei, fiind continuã ºi neadormitã ajutãtoare
a bãrbatului ei, în treburile ºi întreprinderile lui, ea a împlinit
dorinþa lui, lãsatã cu limbã de moarte, de a înfiinþa un
orfelinat pentru copiii fãrã pãrinþi.
În acest orfelinat ea a întrebuinþat mijloacele lãsate de
rãposatul ei soþ, cetãþeanul Odesei, Mihail Romanovici
Gladcov ºi ºi-a încheiat toatã viaþa acestei lucrãri sfinte de
creºtere a nenorociþilor orfani, punându-ºi pentru ea tot
sufletul. Trãind pentru orfelinat, e ase bucura de bucuriile lui.
Într-adevãr sub personala ºi nemijlocita ei supraveghere ºi
conducere, orfelinatul se dezvolta ºi înflorea. Mulþi ºi chiar
foarte mulþi orfani au fost crescuþi în el, dându-li-se putinþa
unui trai independent ºi cinstit.
Decedata, Natalia Ivanovna are un mare merit în faþa
lui Dumnezeu ºi în faþa societãþii.
Dar inima plinã de dragoste a Nataliei Ivanovna nu era
mãrginitã numai la grijile ºi la conducerea orfelinatului ei,
pentru cã ea îºi închina tot timpul ºi mijloacele sale în folosul
tuturor semenilor neputincioºi, sãraci, suferinzi ºi împovãraþi.
Nu existã în Odesa o societate de binefacere, în care Natalia
Ivanovna sã nu fi arãtat o activitate binefãcãtoare, într-o

43
formã sau alta; poate cã nu sunt nici sãraci, care sã nu fi
fost ajutaþi individual de Natalia Ivanovna. Aºa a fost
activitatea Nataliei Ivanovna, modestã dar plinã de iubire ºi
folositoare. Moartea ei, neaºteptatã pentru noi, a rãpit prin
ea o cetãþeancã activã ºi un sprijin al multora.
Iartã-ne conducãtoare plinã de râvnã ºi neadormitã a
orfelinatului tãu. Iartã-ne îndrumãtoare, acoperitoare ºi
ajutãtoare a tuturor sãracilor ºi suferinzilor.
Sã dea Dumnezeu ca orfelinatul înfiinþat de tine sã-ºi
împlineascã întotdeauna rostul sãu ºi sã nu-ºi împuþineze
lucrãrile, îngrijindu-se de menirea lui. Fie ca amintirea ta sã
fie veºnicã în orfelinatul Gladcov.”
Înainte de prohodire Rectorul Seminarului, Protoiereul
M.T. Cemena s-a adresat credincioºilor cu urmãtoarele
cuvinte: „Sicriul ce ne stã în faþã ne îndeamnã, fraþilor, la
gânduri adânci ºi nu se poate sã nu trezeascã în noi impresii
ºi sentimente pline de înãlþare. Acesta e sicriul unei bune
creºtine, care fãrã învãþãtura ºcolii, ci numai cu cea naturalã,
cu intuiþia vie a inimii ºi pe calea experienþei vieþii cu ajutorul
lui Dumnezeu, a înþeles scopul ºi sensul vieþii, potrivit
învãþãturii Mântuitorului Hristos ºi cu lepãdare de sine ºi-a
dat viaþa pentru binefacere ºi milostenie.
Ce este într-adevãr credinþa creºtinã în esenþa ei, dacã
nu fapta nesfârºitei mile a lui Dumnezeu faþã de oamenii
pãcãtoºi?
Poate oare un om sã se numeascã ºi sã fie într-adevãr
creºtin dacã inima lui e împietritã ºi nepãrtaºã la starea de
sãrãcie a altui om? Aceasta a înþeles-o roaba lui Dumnezeu
Natalia, de aceea a trãit ºi a muncit numai pentru lucruri de
milostenie ºi de binefacere.
ªi iatã acum se vãd roadele muncii sale preafrumoase,
binecuvântate de Dumnezeu ºi foarte folositoare oamenilor;
orfelinatul bine organizat, care dã o bunã creºtere multor
copii, pe care-i ameninþa nenorocirea unei vieþi fãrã cãmin,
iatã apoi frumoasa sfânta bisericã, care sfinþeºte ºi
încununeazã aceastã bunã instituþie a orfelinatului.
Domnul nu a voit ca adormita Sa roabã sã se bucure
de fericirea fiilor sãi de sânge, dar în schimb, i-a dat înalta
mângâiere sã devinã mamã a mai multor copii, care prin
orânduirea lui Dumnezeu au fost lipsiþi de pãrinþii lor. Neuitat
îi va numele pe pãmânt ºi nãdãjduim cã ºi în cer!

44
Firul multor urmaºi ai oamenilor vestiþi în decursul
vremurilor se curmã ºi se uitã, dar aºezãmintele
asemãnãtoare orfelinatului de faþã pãstreazã pentru vecie o
preþioasã amintire a întemeietorilor ºi organizatorilor lor.
Numele robilor lui Dumnezeu Mihail ºi Natalia,- a lui Mihail
Romanovici Gladcov, dupã testamentul cãruia s-a înfiinþat
acest orfelinat de cãtre credincioasa lui soþie Natalia
Ivanovna, vor fi cinstite ca pildã ºi învãþãturã generaþiilor de
oameni ce vor veni dupã noi, veacuri întregi, atât timp cât va
exista acest orfelinat. Organizatorii acestor aºezãminte le-au
asigurat existenþã îndelungatã.
Mulþi tineri ºi-au tineri ºi-au gãsit aici atât educaþia
creºtineascã cât ºi bunã îndrumare. În vremurile ce vin, vor
fi ºi mai mulþi astfel de tineri. ªi familiile copiilor crescuþi în
acest orfelinat vor creºte ºi se vor înmulþi din neam, din
secol în secol, pãstrând cu recunoºtinþã amintirea, prin
rugãciuni a binefãcãtorilor lor.
Adormita, roaba a lui Dumnezeu ºi-a închinat truda nu
numai orfelinatului sãu, ci îºi împãrþea cu bucurie munca sa
ºi altor instituþii de binefacere din oraºul nostru.
Ieri, trei coruri de copii, din felurite orfelinate, s-au
schimbat unele pe altele în timpul cântãrii rugãciunilor
pentru adormitã, în vremea aducerii trupului ei în aceastã
bisericã.
Aceastã atmosferã de sfântã cucernicie a sufletului ºi
inimilor copiilor miluiþi, care nu poate sã producã o umilinþã
în inimile voastre, fraþilor? O astfel de atmosferã de
rugãciune a sufletelor recunoscãtoare, are, fãrã îndoialã, un
preþ în faþa ochilor milostivului Dumnezeu.
Noi mai ºtim apoi, cã adormita în Domnul a luat parte
nu numai la instituþiile de binefacere ale oraºului nostru, ci
chiar la instituþiile din alte oraºe, multe familii ºi persoane
aparte, care se gãseau în grele cumpene ale vieþii gãseau
ajutoare la ea. ªi iatã cã în acest chip, s-a format un mare
numãr de persoane, care nu e încã tot cunoscut de noi, dar
pe care îl ºtie Dumnezeu. Miluit de ea, acest grup se roagã
acum pentru ea.
E vrednic de amintit faptul cã ea, îngrijindu-se de
fericirea altora, prea puþin se îngrijea de belºugul propriei
vieþi. Toatã averea adunatã cu trudã ºi cu economie de
adormitul ei soþ, ea a întrebuinþat-o în binefaceri adãugând
din partea ei aceeaºi muncã ºi o mai mare economie. Ea

45
trãia ºi muncea, s-ar putea spune, nu pentru ea, ci pentru
alþii ºi în aceasta ea îºi gãsea scopul vieþii ºi bucuria e.
Sã dea Dumnezeu, cã în rândul creºtinilor sã nu se
împuþineze oameni cu astfel de calitãþi sufleteºti ºi cu o viaþã
aºa de rodnicã. Atunci ar fi mai puþinã nenorocire ºi durere
printre oameni.
Oamenii ar trãi mai uºor ºi societatea creºtinilor ar
corespunde mai bine cu duhul învãþãturii Mântuitorului
Hristos.
Copii, ce creºteþi în aceastã instituþie! Noi nu avem
nevoie sã vã insuflãm sfintele simþãminte de recunoºtinþã
pentru binefãcãtoarea voastrã. Inima voastrã bunã de copii,
singurã simte ºi înþelege cã adormita întru Domnul a înlocuit
pe taþii ºi pe mamele voastre de sânge.
Dar prin ce aþi putea voi sã vã arãtaþi recunoºtinþa
pentru binefãcãtoarea voastrã? Cel mai bun mijloc de
arãtare a recunoºtinþei este rugãciunea neîncetatã fãcutã din
inimã pentru rãposatul ei soþ ºi grija deosebitã ca sã fiþi în
viaþã oameni cât se poate de buni ºi aleºi creºtini.
Clipele de faþã sunt deosebit de importante pentru voi.
Voi vã luaþi rãmas bun de la rãmãºiþele pãmânteºti ale
binefãcãtoarei voastre.
Fãgãduiþi, aºadar, din inimã, lângã acest sicriu ca sã
faceþi pe cât se poate mai mult voia lui Dumnezeu ºi sã nu
uitaþi niciodatã în rugãciunile voastre numele aceleia, faþã de
care voi aveþi atâtea obligaþii.
Sã ne rugãm din tot sufletul pentru adormita roaba lui
Dumnezeu, Natalia, toþi creºtinii, ca recunoºtinþã pentru
binele fãcut de ea, ºi dupã putinþã, sã ne întrecem a sluji
lucrãrilor de binefacere potrivit puterilor ºi mijloacelor
noastre!”
Cu aprobarea cuvenitã a autoritãþilor bisericeºti laice,
rãmãºiþele pãmânteºti ale adormitei sunt înmormântate în
biserica orfelinatului, alãturi de rãmãºiþele soþului ei.
Pe sicriul adormitei sunt aºezate multe coroane, dintre
care, una din partea fostului general guvernator din Odesa,
astãzi membru al Consiliului de Stat, H. H. Roopa, din partea
oraºului Odesa, din partea conducerii societãþii feminine de
binefaceri din Odesa, de la adânc îndureratul personal al
orfelinatului, de la foºtii elevi ai orfelinatului.
Veºnica pomenire adormitei roabei lui Dumnezeu
Natalia!

46
- Frumoase necrologuri? Sã ne gândim la cuvântãrile pe
care fiecare le-am auzit la mormântul oamenilor din timpul
nostru, politici sau cu alte ocupaþii, ºi sã le comparãm cu
aceste cuvântãri rostite la moartea Nataliei Gladcova!
În timpul nostru se vorbeºte la mormântul cuiva mult
mai mult decât sub regimul trecut. Dar ce se vorbeºte?
Întreabã pe oricare dintre ascultãtori sã-þi spunã cu ce a
rãmas, ce a învãþat din cuvântãrile ce le-a auzit, pentru cã
din orice cuvântare ascultãtorii trebuie sã înveþe ceva, ºi vei
auzi numai mârâituri ºi vei vedea numai înãlþãri din umeri. O
înºiruire de vorbe goale cu voce cât mai þipãtoare. ªi adesea
vorbesc o grupã întreagã de oratori, ca sã-þi mãnânce timpul
ºi sã-þi toceascã nervii. Trãim pe semne în secolul vorbelor,
multelor vorbe goale.
În cuvântãrile rostite la moartea Nataliei Gladcova,
cuvintele alese descriu virtuþi precise, fapte ale cãror rod e în
vãzul tuturor. Din fiecare frazã a vorbitorului înveþi ceva
pentru viaþã. Aºa-i când cel adormit a trãit o viaþã dupã
poruncile lui Dumnezeu ºi vorbitorul are o pregãtire specialã.
Vorbirea este un dar, însã e ºi o pregãtire.
Nu ºtiu dacã ai bãgat de seamã, cã toþi cei care au
vorbit la moartea Nataliei Gladcova au lãudat-o vie nu
moartã. Nimeni n-a vorbit despre corpul ei. Desigur, aºa se
cãdea sã facã, dar eu vãd aici o cheie pentru dezlegarea
problemei noastre. Adicã: trupul omului valoreazã numai cât
este viu. Corpul fiecãrui om viu este un mister ºi numai în
rare cazuri, în foarte rare cazuri ºi corpul câte unui mort,
cum e cazul cu trupul neputrezit al Nataliei Gladcova.
- Nu pricep, cum corpul fiecãruia dintre noi cei vii este
un mister, când ºtiut este, cã nu e pãrticicã cât de micã din
noi pe care medicii sã n-o cunoascã.
- Da! Cu adevãrat medicina este una dintre ºtiinþele
care au înaintat mult, cu toate acestea, ea e încã departe în
urma astronomiei. Asta n-o spun eu ca astronom pentru ca
sã-mi laud specialitatea, ci medicii cu oarecare ºtiinþe de
astronomie. Cunoaºtem mai bine cerul cu astrele lui decât
corpul nostru cu misterele mecanismelor lui. ªi cu cât e mai
depãrtat primul, cu atât e mai apropiat cel de-al doilea.
Medicul american, Alexis Carrel, a numit pe om fiinþã
necunoscutã ºi pe bunã dreptate, fiindcã mai multe pãrþi din
fiinþa omeneascã ne sunt necunoscute decât cunoscute.

47
Ce cunoaºtem noi din misteriosul creier omenesc?
Oricine îl priveºte natural sau în miniaturã, îºi dã seara cã se
gãseºte în faþa unui ghem de nenumãraþi nervi, ca niºte
cabluri în legãturã cu fiecare parte a corpului. Profesorul
neurolog C.I. Herrick, de la Universitatea din Chicago, a spus
cã sistemul telegrafic ºi telefonic al Statelor Unite este o
organizaþie cât se poate de simplã, faþã de creierul omenesc,
care separeu cã e cea mai complicatã structurã din univers.
Existã în creier peste 10 miliarde celule microscopice,
care formeazã tot atâtea unitãþi ale materiei cenuºii. Ele sunt
legate ºi asociate între ele prin reþele atât de complicate,
încât multã vreme omul nu va reuºi sã le despartã.
Fraza lui Alexis Carrel: „Inteligenþa noastrã nu poate
îmbrãþiºa întinderea creierului, aºa cum nu poate îmbrãþiºa
întinderea Universului sideral”, aratã mai precis misterul
creierului. Cunoaºtem pânã acum unde îºi are sediul în creier
miºcarea, vorbirea, cititul, etc., dar asta e tot aºa de puþin
ca ºi cum ai spune cã, cunoºti cerul, fiindcã vezi soarele,
luna ºi un numãr de stele.
Dacã ne întrebãm ce legãturã este între conºtiinþã ºi
creier sau cum se formeazã în creier gândirea, misterul
creºte ºi mai mult.
Kepler ºi-a încheiat lucrarea sa de astronomie cu
aceste cuvinte: „ Îþi mulþumesc Creatorule ºi Doamne, cã mi-
ai dãruit bucuria creaþiei Tale, admiraþia lucrãrilor mâinilor
Tale. Eu am fãcut cunoscut strãlucirea operelor Tale, pe cât
spiritul meu mãrginit a putut sã cuprindã nemãrginirea Ta.
Unde am zis ce-i nedemn de Tine, sau am fost silit sã
nãzuiesc la propria mea glorie, iartã-mã cu milostivire”.
Trebuie sã mai treacã mult timp pânã ce un savant
medic va putea sã spunã cuvinte asemãnãtoare cu ale lui
Kepler, dupã ce va face cunoscutã minunata alcãtuire a
creierului ºi legãtura lui cu sufletul ºi conºtiinþa.
Un credincios medic neurolog, a fost întrebat de
cineva:
- Cum ai cunoscut pe Dumnezeu?
- Eu cred în Dumnezeu, a zis medicul, fãrã sã am
pretenþia de a-L cunoaºte. Atâta timp cât eu nu sunt în stare
sã-mi cunosc micul meu creier, cum sã am pretenþia sã-L
cunosc pe Dumnezeu cel nemãrginit ºi fãcãtor al lui?
- Domnule profesor, fiindcã veni vorba de nemãrginirea
lui Dumnezeu, expresie pe care am auzit-o des întrebuinþat-

48
o în vorbirea celor credincioºi – se poate sã mi-o explicaþi? –
întrebã Toma.
- Poftim, scrie pe hârtia aceasta numãrul 375, rãspunse
profesorul întinzându-i o hârtie ºi un creion.
- Scrisei.
- Pune acum la dreapta lui câte zerouri vrei!
- Nu-mi ajunge hârtia ºi oricâtã hârtie aº avea, pot sã
pun mereu la zerouri.
- Iatã cã un numãr, în felul lui, este nemãrginit, pentru
cã o viaþã întreagã poþi sã pui la dreapta unei cifre zerouri ºi
alte cifre ºi sã nu termini cu formarea lui.
Dacã un numãr poate fi nemãrginit în felul lui, cum sã
nu fie Dumnezeu care Creatorul tuturor?
Sã cercetãm puþin ºi ochiul cu misterele lui, adicã pe cel
mai scump dintre organele noastre. Auzim adesea în
vorbirea zilnicã: „Mie drag cutare lucru ca lumina ochilor”;
sau „Þin la el ca la lumina ochilor”. Dreaptã asemãnare,
pentru cã fãrã lumina ochilor, adicã fãrã vedere, zadarnicã ar
fi pentru noi frumuseþea cerului înstelat ºi mândreþea
pãmântului împodobit cu verdeaþã ºi flori.
Pentru valoarea lui, Creatorul l-a aºezat într-un adãpost
osos spre a fi ferit de lovituri. Sprâncenele îl apãrã de
sudoarea frunþii, iar pleoapele ºi genele îl feresc de lumina
prea puternica, de praf ºi de corpuri strãine. Acestea sunt
apãrãtori externe.
În interior ochiul e apãrat de lacrimi, care-l umezesc
ferindu-l de tocire, pentru cã miºcându-se într-o parte ºi în
alta, este ca un piston cãruia îi trebuie un soare ca sã
funcþioneze bine ºi sã nu se toceascã.
Din glandã, lacrimile trec sub pleoape ºi apoi în nas.
Nervul lacrimal are legãturã cu acel al limbii ºi al nasului, de
aceea când mâncãm ardeiat sau când avem guturai
lãcrimãm.
Profesorul Milea, de la Universitatea din Yale, susþine cã
ochiul este o baterie electricã. Partea anterioarã a ochiului ar
fi încãrcatã cu electricitate pozitivã, pe când retina este
încãrcatã cu electricitate negativã. Izvorul acestui curent
electric ar fi globul ocular, nu muºchiul înconjurãtor.
Ochiul este oglinda sufletului ºi barometrul sãnãtãþii.
Bucuria, întristarea, voinþa, inteligenþa, atenþia, dispreþul,
furia, ura, groaza, blândeþea, bunãtatea, etc., se oglindesc în
ochi.

49
De obicei irisul este colorat în albastru, negru, castaniu
ºi auriu. De aici ºi numirea de ochi albaºtri, negri, castanii,
aurii, etc. Numai Alexandru Macedon avea un ochi albastru ºi
altul castaniu.
Tulburarea ochiului aratã o obosealã, o suferinþã sau o
boalã. De aici s-a nãscut iridiscopia, care vrea sã descopere
bolile organismului din simpla observare a ochilor.
Dar toate acestea nu sunt mistere. Sã-þi citesc ce scrie
dr. Alexis Carrel în cartea sa, „Omul fiinþã necunoscutã”
despre misterele ochilor:
„Când creierul proiecteazã sub piele o prelungire din el
însuºi, care va fi nervul optic ºi retina, pielea se face
strãvezie. Ea fabricã corneea ºi cristalul.
Aceastã transformare a fost explicatã prin prezenþa
unor substanþe ieºite din partea cerebralã a ochiului, vezicula
opticã. Dar aceastã explicaþie nu rezolvã problema.
Cum se face cã vezicula opticã secretã o substanþã,
care are tocmai proprietatea de a face pielea strãvezie?
Cum poate o suprafaþã nervoasã sensibilã sã determine
în piele, fabricarea unei lentile în stare de a proiecta asupra
ei imaginea lumii exterioare?
În faþa lentilei cristaline, membrana irisului formeazã o
diafragmã. Dupã intensitatea luminii, aceastã diafragmã se
dilatã sau se strânge. Dupã intensitatea luminii, aceastã
diafragmã se dilatã sau se strânge. În acelaºi timp
sensibilitatea retinei creºte sau scade.
Forma cristalinului se modificã automat pentru viziunea
apropiatã sau depãrtatã. Noi constatãm aceste corelaþii, însã
nu le putem explica”.
Va sã zicã ºi în ochii noºtri existã, dacã nu mistere, cel
puþin unele lucruri sau funcþiuni pe care nu le putem explica.
De aceea ºtiinþa n-a putut pânã acum sã facã un ochi sau
mãcar pãrþi din el.
S-a ajuns pânã acum numai sã se transplanteze un ochi
sãnãtos în locul unuia bolnav. Transplantarea se face luându-
se ochiul de la cineva care a murit de curând, pentru cã cel
mai lacom dintre oameni nu-ºi vinde ochii. Atât de scumpi
sunt ochii pentru fiecare om, cã nu-i poþi primi, chiar când þi
se oferã din dragoste creºtinã.
Operaþia aceasta l-a fãcut renumit pe doctorul Fliatov
din Odesa. ªtii despre care Filatov vorbesc? Despre
credinciosul profesor universitar ºi deputat care nu s-a temut

50
sã-ºi arate credinþa în public sub actualul regim al celor fãrã
Dumnezeu ºi fãrã credinþã. El îºi face cruce înainte de a
începe operaþiile. Datoritã stãruinþei ºi trecerii lui la Moscova,
biserica cimitirului a rãmas deschisã pânã acum.
- Domnule profesor, dupã cum ºtiþi, se vorbeºte mult
despre televiziune. Unii credincioºi nãdãjduiesc, cã atunci
când va ajunge la perfecþiunea maximã sã vadã pe
Dumnezeu. Ce pãrere aveþi?
- Lumea totdeauna a dorit sã vadã pe Dumnezeu.
Apostolul Filip a cerut Domnului Iisus sã-i-L arate (Ioan XIV,
8). Unii ar vrea sã vadã pe Dumnezeu din dorinþa de a se
împãrtãºi din slava Lui, alþii din curiozitate. Dorinþele
oamenilor sunt nesfârºite ºi cele mai multe nu numai fãrã de
folos pentru ei, dar chiar pãgubitoare.
Ochii noºtri nu sunt fãcuþi decât pentru a vedea unele
lucruri. Spre exemplu nu putem privi cu ochii liberi la soare,
la flacãra albastrã când se face sudura electricã a douã
bucãþi de fier, nu putem privi în cuptorul în care se topesc
metalele sau nisipul pentru geam, etc. O luminã mai
puternicã, decât e în stare ochiul sã priveascã, ne orbeºte.
Sunt apoi lucruri, pe care ori cât am cerca sã le privim
n-o sã le putem vedea. Spre exemplu: electricitatea, aerul,
gândirea, etc. Putem sã spunem cã nu existã pentru cã nu le
vedem noi? Pe cel care ar spune aºa, l-am socoti nebun. Tot
aºa e ºi cel care spune cã nu existã Dumnezeu, pentru cã
nu-l vede el.
- Bine ar zice cineva, noi nu putem sã vedem pe
Dumnezeu, dar Dumnezeu ca atotputernic poate sã ia chip
pe care sã-l putem vedea.
- Aºa e, rãspundem noi, Dumnezeu poate sã se facã
vãzut de noi, dar dacã nu vedem pe Dumnezeu în mãreþia sa
dumnezeiascã, ci numai ca pe un lucru material, nu ne-am
ajuns scopul, n-am vãzut nimic nou. Ori, noi dorim sã vedem
ceva mai presus de ceea ce vedem obiºnuit.
Ca sã vedem pe Dumnezeu aºa cum este, e nevoie ca
noi sã ne ridicãm la puterea de a-L privi, nu El sã se coboare
la puterea noastrã de pricepere.
Televiziunea, ca ºi telescopul ºi microscopul ne va ajuta
sã cunoaºtem mai bine creaþia lui Dumnezeu. Cu cât vom
cunoaºte însã, mai mult minunãþiile creaþiei, cu atât mai
mare, mai sus va fi Dumnezeu, iar noi mai mici ºi
neînsemnaþi.

51
Eu nu sfãtuiesc pe nimeni sã nu doreascã sã vadã pe
Dumnezeu pe pãmânt, ci numai sã amâne aceastã dorinþã
dupã ce va vedea electricitatea, aerul, gândirea, ºi alte
experienþe nevãzute. De vãzut, vom vedea pe Dumnezeu,
însã nu pe pãmânt, nu în aceastã lume, ci într-o alta
deosebitã de aceasta, în care vom trece dupã moarte.
- Domnule profesor, urechea are ºi ea mistere ca
ochiul?
- Dragul meu, ºi urechea este o creaþie minunatã a lui
Dumnezeu. Cine vrea sã studieze urechea cu cele trei pãrþi
ale ei: urechea externã, urechea mijlocie ºi urechea internã
ºi doreºte sã ºtie cum funcþioneazã timpanul, ciocanul,
nicovala ºi scãriþa, va afla lucruri uimitoare ºi va pricepe de
ce medicii nu pot sã facã un organ asemãnãtor.
Recunoaºtem dibãcia celor ce au fãcut aparate de
auzire, de la cornul cu care ascultã medicii pânã la cele
maºini care prind zgomotul avioanelor de la o distanþã destul
de mare. Cu aceste aparate poþi asculta dacã ai auz; dacã þi-
ai pierdut auzul, poþi trimite aparatele la muzeu, spre
amintirea unui timp trecut.
În legãturã cu urechea mi se pare vrednicã de luat în
seamã zicala poporului: „ Dumnezeu sã te audã!” atunci îi
convine cuiva ce i-ai spus ºi atunci când nu-i convine.
Desigur, aceste cuvinte le spun numai cei convinºi de
ajutorul ºi rãsplata lui Dumnezeu. Natural Dumnezeu vede,
aude ºi ºtie tot ce se întâmplã în lume, dar nu trebuie sã ne
închipuim cã Dumnezeu are ochi, urechi ºi fãpturã ca a
noastrã.
Dumnezeu este spirit imaterial, mai presus de orice
creaturã a sa chiar spiritualã cum sunt îngerii.
Oricât ne-am strãdui noi sã ne închipuim pe Dumnezeu
cu mintea noastrã, nu e cu putinþã sã-l pricepem ºi sã-l
descriem aºa cum este.
Din cauza neputinþei noastre, noi vorbim despre El ºi
însuºirile Lui dumnezeieºti cum vorbim despre noi ºi
însuºirile noastre omeneºti. Cuvintele sunt neputincioase,
chiar când vorbim de cele ce vedem, dar când e vorba sã
arãtãm ceea ce nu vedem. Spre exemplu, spunem cã soarele
rãsare, sau cã soarele apune, cu toate cã ºtim de câteva
sute de ani cã soarele rãmâne acelaºi, neschimbat în tot
timpul numai noi ne schimbãm învârtindu-ne cu pãmântul în
jurul lui.

52
Dupã cum omul doreºte sã vadã pe Dumnezeu, tot aºa
ar vrea sã-L ºi audã. Aude cu telefonul ºi aparatul de radio la
distanþe de mii de Kilometri, de ce n-ar auzi ºi pe
Dumnezeu? Vrea omul sã audã mai mult decât îi e dat sã
audã.
Nu ºtim însã câþi s-or fi întrebat: ce s-ar întâmpla dacã
ºi-ar auzi zgomotul circulaþiei sângelui din vene? N-ar mai
avea pace sã lucreze, n-ar mai putea dormi.
Ce s-ar întâmpla apoi dacã am auzi zgomotul învârtirii
aºtrilor? Poate n-am putea sã trãim.
Fugim de zgomotul care ne supãrã urechea sau ne-ar
sparge timpanul, dar vrem sã auzim pe Dumnezeu. De ce?
Ca sã ne convingem cã existã. Vrem sã treacã prin urechea
noastrã tot ce existã. Sãrmana noastrã ureche! Dacã ni s-ar
fi împlinit dorinþa, demult ni s-ar fi rupt scãriþa urechi de nu
s-ar fi întâmplat ceva ºi mai grav. ªi ºtiut este, cã atunci
când se rupe scãriþa s-a dus auzul pentru totdeauna.
- Ce frumos ar fi, domnule profesor, dacã vorbind
despre Dumnezeu, am studia fiecare organ al corpului
nostru! Îmi închipui cã în þãrile creºtine, aºa se predã
anatomia elevilor. Ce fericiþi elevi!
- Dragul meu, un profesor credincios gãseºte în orice
ºtiinþã prilej de a vorbi sau a mãrturisi pe Dumnezeu, pentru
cã toate ºtiinþele îºi au originea lor în Dumnezeu ºi sunt în
legãturã unele cu altele. Linne’, cel mai mare cercetãtor al
naturii din toate timpurile, creatorul istoriei naturale ca
ºtiinþã, descoperind planul dupã care sunt aranjate frunzele,
a exclamat plin de bucurie: „Am vãzut urmele picioarelor lui
Dumnezeu!”
Oriunde ne-am afla ºi cu orice ne-am ocupa gãsim pe
Dumnezeu, pentru cã totul e fãcut de El. ªi tot ce a fãcut
Dumnezeu e frumos ºi bun. Iatã sã-þi citesc câteva fraze
despre mânã:
„Mâna e o capodoperã. Ea simte ºi lucreazã în acelaºi
timp. Ai zice chiar cã vede . Dispoziþia anatomicã a pielii ºi a
aparatului ei tactil, a muºchilor ºi a oaselor ei, au putut sã
îngãduie mâinii fabricarea armelor ºi a uneltelor.
N-am fi dobândit niciodatã stãpânirea materiei fãrã
ajutorul degetelor ei, care sunt ca niºte pârghii mititele,
compuse fiecare din trei segmente articulate, legate de
metacarpã ºi de masivul osos al mâinii.

53
Mãna poate face munca cea mai brutalã, precum ºi cea
mai gingaºã. Ea a folosit cu aceeaºi îndemânare cuþitul de
sile al vânãtorului primitiv, ciocanul fierarului, securea
tãietorului de lemne din pãdure, plugul plugarului, sabia
cavalerului, penelul artistului, pana ziaristului, firele
þesãtorului de mãtase.
Ea poate sã omoare ºi sã binecuvânteze, sã fure ºi sã
dãruiascã, sã semene sãmânþa pe faþa pãmântului ºi sã
arunce grenade în tranºee.”
La mânã, sau mai precis la degete se gãsesc semnele
ce deosebesc pe om de om, adicã amprentele digitale.
Semnãtura cuiva, oricât de complicatã ar fi se poate imita,
falsifica, de aceea adevãrata semnãturã rãmâne tot a
neºtiutorilor de carte, care pun degetul.
Multe laude ºi-ar atrage mâna dacã n-ar fi prea
pretenþioasã sau cel puþin a unor oameni. Ea e învãþatã cu
pipãitul, e neîncrezãtoare, de aceea vrea sã pipãie tot ce
existã, fãrã sã þinã seama cã nu tot ce existã se poate pipãi.
Spre exemplu, nu poþi pipãi gândirea, bucuria, durerea,
microbi, spiritele ºi în special pe Dumnezeu.
Vrea mâna, cum a vrut mâna lui Toma, dar nu tot ce
vrea se poate. „Organe ca stomacul, ficatul, inima, etc., nu
sunt supuse voinþei noastre. Nu putem ridica sau coborî
dupã voie calibrul arterelor, sau ritmul pulsaþiilor inimi, sau
contracþiile intestinului.”
Dacã organele corpului tãu nu þi se supun voinþei, cum
vrei omule, sã þi se supunã Dumnezeu ºi sã vie sã-L pipãi?
Nu þi se pare cã ceri prea mult?
Tu nu simþi cum macinã stomacul în tine ºi vrei sã simþi
pe Dumnezeu. Da, poþi sã simþi pe Dumnezeu dar nu cu o
simþire grosolanã, cum e aceea a pipãitului. Roagã-te cu
credinþã, cu stãruinþã ºi cu putere ºi-L vei simþi. Iatã ce scrie
în aceastã privinþã, nu un teolog ci un savant medic, Alexis
Carrel:
„ Anumite activitãþi spirituale pot fi însoþite de
modificãri atât anatomice cât ºi funcþionale ale þesutelor ºi
ale organelor. Aceste fenomene organice se observã în
împrejurãrile cele mai felurite, printre care e ºi starea de
rugãciune.
Trebuie sã înþelegem prin rugãciune, nu o simplã
recitare maºinalã de formule, ci o înãlþare misticã, în care

54
conºtiinþa se absoarbe în contemplarea principiului imanent
ºi transcendent al lumii.
Aceastã stare psihologicã nu e intelectualã. Ea nu poate
fi înþeleasã de filozofi ºi de oameni de ºtiinþã ºi le este
inaccesibilã.
S-ar zice cã cei mai simpli pot simþi pe Dumnezeu cu
aceeaºi uºurinþã cu care simt cãldura soarelui sau bunãtatea
unui prieten.”
Ne oprim aici, pentru cã e destul pentru seara aceasta.
Vom continua mâine seara.

55
VI. Viaþa milioanelor de oameni uciºi prin
foamete ne face sã ne gândim la Creatorul vieþii

Ploaia, ce cãzuse din belºug timp de douã zile, ca o


binecuvântare peste pãmântul însetat, rãcorise aerul ºi-l
curãþise de praful strãzilor ºi fumul fabricilor. Norii groºi
continuã sã alerge pe cer semn cã nu ºi-au terminat
misiunea.
Din cauza acestei vremi nesigure, paznicul
Observatorului a condus ºi în seara a patra pe tânãrul Toma
în birou. Aºa i se poruncise.
Când Toma intrã, profesorul se ridicã de la masa de
lucru, îi întinse mâna cu zâmbet prietenesc ºi poftindu-l sã
stea pe scaun, îi zise:
- Cu câteva minute mai înainte mã gândii la dumneata.
Terminasem de citit a doua oarã o scrisoare primitã azi ºi pe
când cugetam la cele ce îmi scrie alcãtuitorul ei, îmi veni în
minte ideea ca sã þi-o citesc ºi dumitale. Ce zici de o astfel
de lecturã?
- Domnule profesor, eu sunt venit aici pentru a culege
cele bune. Cã acestea îmi sunt date verbal, sau sub formã de
lecturã din cãrþi sau din scrisori, pentru mine e tot una. Nu-
mi pot închipui ce cuprinde aceastã scrisoare, dar ºtiu cã de
multe ori o scrisoare bine alcãtuitã rezumã, ca ºi o
conferinþã, ideile mai multor cãrþi sau istoria unei pãrþi din
viaþa oamenilor.
- Aºa este. Scrisoarea pe care vreau sã þi-o citesc
rezumã suferinþele a milioane de oameni. Cel ce le-a scris,
le-a vãzut, le-a trãit ºi le trãieºte mai mult decât noi, care de
multe ori nu ºtim de se petrece dincolo de ocupaþiile noastre
personale.
ªtirile scãpate de foarfecele cenzurii sunt atât de multe
cernute, cã nu mai ºtii dacã au un miez de adevãr, sau le-a
rãmas numai cojile închipuirii cu care sunt îmbrãcate de
ziariºti. Ziarele de azi sunt un fel de „Monitor oficial” cu
titluri diferite ºi în mai multe ediþii.

56
- Scrisoarea e cenzuratã?
- Nu! Mi-a fost adusã de cineva personal. Dacã ar fi fost
pusã la poºtã niciodatã n-ar fi ajuns la mine. Cred cã ar fi
intrat în funcþiune maxima din evul mediu: „Opus igni auctor
patibule dignus” – Lucrarea e vrednicã de foc ºi autorul de
spânzurãtoare.
- Încep sã devin curios.
- Dacã-i aºa iatã, o citesc.
„Vã scriu, domnule profesor, din îndepãrtata ºi
friguroasa Siberie, din fiorosul ºi de mulþi blestematul
pãmânt îngheþat. N-am dorit sã vin aici, dupã cum nimeni nu
doreºte sã facã mãcar o excursie prin pãdurile acestea, ce
par a nu avea sfârºit. Am fost trimis, sau mai bine zis
condamnat sã muncesc aici.
Cã meritam sau nu sã primesc o astfel de
condamnare, îl las pe Dumnezeu sã judece. Cred cu putere
în judecata ºi dreapta Lui rãsplãtire. El ºtie dacã am fãcut
bine sau rãu fãcând ceea ce am fãcut ºi pentru care am fost
condamnat.
M-am întrebat însã de multe ori, dacã cei ce mã cunosc
ºi a auzit de mine cã sunt condamnat, ºtiu vina condamnãrii
mele. Nu pentru altceva, dar nu vreau ca cineva sã se
scandalizeze din pricina mea sau sã mã facã erou fãrã sã fiu.
Nu cunosc ce vinã au spus cã am cei ce m-au condamnat,
atunci când au fost întrebaþi de rudele ºi cunoscuþii mei. Îmi
închipui cã n-au spus adevãrul, fiindcã ei niciodatã nu spun
chiar când e scris în dosar, Vina pe care o spun tuturor, ca ºi
când ar cânta un refren e cunoscutã ºi de copii: <E
contrarevoluþionar> sau <a sabotat regimul>.
Nici una nici alta nu se potriveºte pentru mine. Cel
puþin aºa socotesc eu ºi cu mine cei care cunosc adevãrul
aºa cum este, nu cum l-au falsificat duºmanii lui Dumnezeu.
În ultimii ani, primãria municipiului Odesa îmi dãduse
însãrcinarea sã car alimente pentru depozitul sãu central. Cu
un grup de maºini alergam pe la colhozurile comunelor din
jur, adesea fãcând sute de kilometri ca sã gãsesc ce mi se
cerea sau ca sã merg acolo de unde primãria cumpãrase
alimente. În felul acesta am cutreierat aproape tot þinutul
dintre Nistru ºi Nipru.
ªefii mei erau mulþumiþi de cum îmi fãceam datoria.
Aºa au declarat mai târziu când au fost întrebaþi la judecatã.
Eu nu eram însã mulþumit sufleteºte. Starea aceasta mulþi

57
mi-au citit-o pe faþã ºi m-au întrebat: <Ce ai?> Ce aveam
nu le puteam spune la toþi.
În timpul acesta se proclamase foamea artificialã în
toatã Rusia. O armatã întreagã de agenþi, în special dintre
jidani, cutreierau satele ºi cu echipele locale intrau prin
casele acelora care nu voiserã sã intre în colhozuri ºi le
ridicau grâul, porumbul, orzul, ovãzul, cartofii, seminþele de
floarea soarelui, fructele ºi tot ce se poate mânca.
Pereþii caselor erau înþepaþi cu lãnci speciale ºi
pãmântul din grajduri ºi curþi sãpat adânc pentru ca sã se
gãseascã cereale ascunse. Nu se lãsa nimic oamenilor din
munca lor. Toatã familia era condamnatã sã moarã de foame
de la bãtrân pânã la copii din faºã.
ªi-au mâncat oamenii mai întâi animalele ºi pãsãrile din
curte, dupã aceea au început sã fiarbã coceni ºi lemn pisat
pentru ca sã facã o supã. Cizmele, ghetele ºi toate curelele
au fost fierte ºi mâncate. Cei ce erau aproape de pãduri
scormoneau zãpada pe sub copaci pentru ca sã gãseascã
ghindã ºi jir, spre a-ºi prelungi viaþa.
În primãvarã au nãvãlit asupra mugurilor ºi mai apoi
asupra frunzei ºi ierbii. Unii le mai fierbeau, alþii le mâncau
aºa ca animalele pãscãtoare. Lobodele, ºtirul, ºtevia ºi tot
felul de ierburi late ºi fragede erau adunate, opãrite, uscate
ºi împachetate cu grijã pentru iarnã. Ghinda ºi jirul cine
putea sã ºi le adune, era o mâncare aleasã de lux.
Dar câþi au putut sã-ºi ducã viaþa cu astfel de alimente?
Puþini, foarte puþini. Ce stomac vor fi avut aceºtia care au
rezistat pânã la sfârºit nu-mi pot închipui.
Cei mai mulþi dintre cei condamnaþi la foame au murit.
Sute în fiecare comuna. Ajungeau mai întâi niºte schelete
umblãtoare, apoi cãdeau la pat ºi dupã câteva zile de chinuri
treceau în lumea spiritelor.
Vara vedeai aceste umbre ale morþii mergând în ciomag
pe ºosea sau odihnindu-se pe marginea ºanþului cu câteva
ierburi în braþe. Dar, cine le putea privi fãrã groazã?
Când mã înapoiam la Odesa, mi se pãrea cã am scãpat
din iad. Mã munceam sã uit cele vãzute ºi auzite. Cele auzite
erau mai îngrozitoare. Mi s-a spus cã în diferite sate au fost
prinºi pãrinþi care ºi-au înjunghiat copiii ca sã-i mãnânce ºi
copii, care ºi-au ucis pãrinþii cu acelaºi gând. Cineva mi-a
istorisit cum ºi-a gãsit vecinul fierbând capul copilului, pentru
ca sã aibã o ciorbã cu care sã-ºi astâmpere foamea. Restul

58
corpului în terminase de câteva zile. A fost declarat nebun ºi
împuºcat.
Nu puteam sã uit aceste lucruri, din care cauzã
deveneam din ce în ce mai neliniºtit ºi mai slãbit. Natural, în
mintea mea se punea o mulþime de întrebãri la care cãutam
rãspunsuri.
N-am putut niciodatã sã pricep de ce stãpânirea noastrã
a condamnat la moarte prin foame artificialã milioane de
þãrani. Spun milioane pentru cã am fost informat de cineva
de aici, care a avut un post înalt, dar a cãzut în dizgraþie, cã
în toatã Rusia au murit de foame 12 milioane de þãrani.
Se mai gãseau poate mijloace de convingere. ªi chiar
dacã nu s-ar fi gãsit, de ce sã fie condamnaþi la moarte ºi
încã o moarte aºa de chinuitoare? Ce sunt de vinã copiii?
Curând am înlãturat din mine astfel de întrebãri
spunându-mi cã nu este rostul meu sã judec pe alþii. Îi va
judeca Dumnezeu. Au început însã, sã se nascã alte
întrebãri, ale cãror rãspunsuri erau ºi mai grele.
Mi se pãrea cã aud spunându-mi-se: <Ce ai fãcut tu
pentru nenorociþii pe care i-ai vãzut lihniþi de foame? Ai
scãpat tu mãcar unul de la moarte? Care e deosebirea între
tine care crezi în Dumnezeu ºi între cei care nu cred? Aºa
iubeºti tu pe aproapele tãu? În nevoi ca acestea se vede
adevãrata iubire. Vezi sã nu þi se spunã de Dreptul
Judecãtor: „Flãmând am fost ºi nu mi-ai dat sã mãnânc! ” >
Stãpânirea oprise sã se dea cea mai micã bucãþicã de
pâine celor condamnaþi. Orice milã era pedepsitã aspru.
ªtiam toate ordinele ºi cu ele cãutam sã rãspund întrebãrilor
ce mi se puneau tot mai puternic.
O voce internã îmi rãspundea ºi la aceastã apãrare a
mea: <Dacã apostolii ascultau de ordinele fariseilor ºi
cãrturarilor, de a nu mai predica, creºtinismul nu s-ar mai fi
rãspândit. Nimeni nu te poate opri sã faci bine.>
Ce sã fac? În fiecare zi, frãmântarea ºi neliniºtea mea
sufleteascã creºteau tot mai mult. Am început sã stãrui mai
mult în rugãciune. Ascuns în camera mea, ori de câte ori
aveam puþin timp, rugam pe Dumnezeu sã mã lumineze, ce
hotãrâre sã iau.
Am hotãrât: orice mi se va întâmpla, voi ajuta dupã
puterile mele, mãcar pe câþiva înfometaþi. Am ales câteva
familii cu copii din satele pe unde treceam ºi ori de câte ori
plecam dupã alimente cu maºinile, le lãsam câteva pâini.

59
Potriveam ca sã trec noaptea pe la ele, spre a nu mã vedea
nimeni când le dam.
Mai era ºi altã greutate. ªtiþi cã ºi la Odesa era
foamete. Ni se da pâinea cu porþia. Când nu puteam sã
gãsesc pâine, cumpãram turte din rãmãºiþele de orz ºi de
floarea soarelui de la fabricile de bere ºi de untdelemn.
Oamenii erau mulþumiþi ºi cu acestea, numai sã le aibã.
Lucrul mergea bine, mai ales, cã începuserã sã mã
ajute ºi câþiva fraþi de credinþã ºi prieteni. S-a gãsit însã, un
Iuda, un trãdãtor care m-a pârât la N.K.V.D. Totdeauna
trebuie sã se gãseascã un Iuda trãdãtor. Pânã când va fi
acestea? Nu ºtiu trãdãtorii ce-i aºteaptã? Nu cunosc sfârºitul
lui Iuda? Ei nu au conºtiinþã?
Am fost arestat ºi aruncat în închisoare. La judecatã am
spus adevãrul. Am fost condamnat la 12 ani muncã în
Siberia. Dacã ºefii mei nu mã descriau ca pe un om al
datoriei în serviciu, sunt sigur cã aº fi fost ºi la mai mulþi ani
condamnat. Cunosc un caz, când pentru o pâine aruncatã
celor înfometaþi, un om a fost împuºcat pe loc.
Dupã câteva zile de la citirea sentinþei am fost închis
într-un vagon de vite, împreunã cu alþi condamnaþi ºi trimis
aici în Siberia, la tãiatul lemnelor. Sã vã descriu suferinþa
înduratã în închisoare, pe drum ºi aici?
Nu ºtiu câtã hârtie mi-ar trebui, fiindcã pe lângã propria
mea suferinþã mã chinuieºte ºi suferinþa celorlalþi condamnaþi.
Nu era noapte sã nu aud þipete ºi împuºcãturi în
închisoare, nu era zi în care sã nu se arunce din vagonul cu
care am cãlãtorit 2-3 morþi. În locul lor ni se dau alþi
condamnaþi în gãri, aºa cã ºeful nostru a avut numãrul
condamnaþilor complet când ne-a dat în primire în gara
Taiga.
Gerul e aºa de mare aici, cã scuipatul pânã ajunge la
pãmânt îngheþã. Hrana se compune din câteva linguri de apã
caldã prin care se spune cã au alergat câþiva cartofi ºi 400
grame de pâine sau mãmãligã.
Tãiem lemne nu pentru ca sã facem treabã ºi venit
statului ci pentru ca sã fim chinuiþi cât mai mult. Pentru
aceasta ni se dau fierãstraie de piatrã, sau de metal fãrã
dinþi, suntem bãgaþi prin apã pânã la brâu sau obligaþi sã
tãiem copacii de la jumãtate. Din cauza acestei nenorocite
vieþi, când cade un copac mare se întrec care sã se arunce
sub el spre a fi striviþi.

60
Pe un preot pentru cã l-au gãsit rugându-se într-un
tufiº, l-au condamnat sã munceascã ºi noaptea – era
condamnat pe viaþã – iar unui oarecare lucrãtor, pentru cã l-
a prins închinându-se sub pãturã i-au mai prelungit
condamnarea cu încã doi ani. Pe cei care mor în fiecare zi n-
avem timp sã-i numãrãm. Nu li se simte lipsa, pentru cã vin
alþii în locul lor.
Vã închipuiþi starea mea sufleteascã. Dacã sunt
mulþumit cã am voit sã salvez viaþa câtorva condamnaþi la
moarte prin foame, nu pot sã înlãtur durerea ce-mi
sãgeteazã inima, ori de câte ori vãd cã se ridicã viaþa unui
om. O muscã sau un om, pentru stãpânii noºtri este acelaºi
lucru. Ei i-au oamenilor ce nu le pot da: viaþa. Fiarele
sãlbatice ºi pãsãrile rãpitoare nu fac aºa cu cele din neamul
lor. Nãdãjduiesc sã trãiesc pânã voi vedea împlinindu-se
cuvintele: <Cine ridicã sabia, de sabie va muri>.
Dacã biserica cimitirului mai este deschisã, rugaþi pe
pãrintele, sã scoatã o pãrticicã pentru mine ºi pentru cei care
sufãr împreunã cu mine. Nu mã uitaþi nici în rugãciunile
dumneavoastrã particulare, deoarece ºi noi vã pomenim aici.
De este cu putinþã, vestiþi, vã rog, cele ce vã scrisei,
tuturor prietenilor ºi cunoscuþilor, în ale cãror inimi arde încã
focul credinþei strãmoºeºti. Mãrit sã fie Domnul!
Grigore”
- Majoritatea faptelor istorisite de Grigore, mie îmi sunt
cunoscute. Pe unele le-am vãzut, aºa cum sunt cele legate
de foametea artificialã, altele mi-au fost istorisite de prieteni
ºi cunoscuþi, adicã suferinþele din închisori ºi din Siberia. Aº
putea spune, cã am vãzut ºi ºtiu mai grozave lucruri decât
cele istorisite de Grigore, totuºi mã înduioºeazã scrisoarea
lui.
Bãgai de seamã cã Grigore nu se întreabã, ca mine ºi
ca alþii ce este viaþa ºi de unde vine ea, ci el e tulburat cã nu
se respectã viaþa fiecãrui om, chiar ºi acelui care a greºit. De
aici se vede cã el era un creºtin înaintat, dacã nu chiar
perfect. O fi trecut ºi el pe unde am trecut ºi trec ºi eu, acum
însã e sus. Îl fericesc pentru aceastã înãlþare a lui.
Fiindcã vãd cã îþi atrase atenþia apãrarea vieþii fãcute în
scrisoare de Grigore, ca o problemã care te preocupã, aº
vrea sã ºtiu domnule Toma, dacã te-ai întrebat vreodatã
unde-ºi are sediul viaþa în corp?

61
- Da! ªi m-am mulþumit cu pãrerea generalã, cã viaþa
îºi are sediul în inimã. Alþii spun cã în tot corpul.
- Cã viaþa îºi are sediul în inimã sau în tot corpul e de
discutat, un adevãr nediscutabil este cã inima e motorul
vieþii. Fãrã inimã nu ne e cu putinþã viaþa, dupã cum inima
fãrã viaþã nu valoreazã mai mult decât o bucatã de carne de
aceeaºi greutate. Cine vrea sã-ºi dea seama de problema
vieþii trebuie mai întâi sã cunoascã inima ºi funcþiunea ei
minunatã. Nu te superi dacã te întreb: ce ºtii dumneata
despre inimã?
- Prea multe nu mi-au rãmas în cap. ªtiu doar atât cã
inima bate de 70 de ori pe minut, cântãreºte vreo 300 de
grame, la fiecare bãtaie întrebuinþeazã o putere care ar
ridica o greutate de 300 de grame la înãlþimea de un metru
ºi cã prin ea circulã încontinuu cam cinci litri de sânge.
- Bun! Vãd cã ºtii tot ce e principal. În privinþa bãtãilor
inimii aº mai adãuga eu, dupã ultimele cercetãri, cã în timpul
unei munci grele numãrul bãtãilor depãºeºte 100 pe minut,
iar în timpul somnului scade pânã la 60 pe minut.
Ai calculat la ce înãlþime s-ar ridica greutatea de 300 de
grame, sub presiunea inimii, într-un minut, într-o orã ºi într-
o zi dacã am presupune cã ea se înalþã mereu dupã fiecare
bãtaie?
- Nu!
- Poftim creionul cu hârtie ºi socoteºte!
- Într-un minut s-ar ridica la 70 de metri, într-o orã la
420 de metri ºi într-o zi ºi o noapte la 100 de kilometri ºi
800 de metri.
- Sã adãugãm ºi puterea pe care inima o cheltuieºte în
acelaºi timp, ridicând 300 de grame pentru fiecare bãtaie la
înãlþime de 1 metru!
- Într-un minut ea ridicã 21 de kilograme la înãlþime de
1 metru, într-o orã ridicã 1260 de kilograme, în 24 de ore
ridicã 30.240 de kilograme, iar într-un an ridicã 11.037.600
kilograme la aceeaºi înãlþime de un metru.
ªtiind cã inima aruncã la fiecare bãtaie 100 de cm3 de
sânge în artere, sã calculãm cât sânge trece prin ea într-un
minut, orã, o zi, un an ºi în 70 de ani!
- Într-un minut trec prin inimã 7 litri de sânge, într-o
orã 420 de litri, într-o zi ºi o noapte 10.080 litri, într-un an
3.679.200 litri, iar în 70 de ani, viþa unui om 257.544.000
litri.

62
- Natural, ar fi cantitatea aceasta de sânge dacã prin
inimã ar trece mereu sânge nou, noi ºtim însã, cã omul are
în medie 5 litri de sânge care circulã într-una prin inimã.
Aceºti 5 litri de sânge trec prin inimã cam în 42 de secunde.
Într-o orã trece de 82 de ori, într-o zi de 1.800 de ori, într-
un an de 657.000 de ori, în 70 de ani de 4.599.000.
Sã nu ne închipuim cã sângele care a circulat prin
inima unui om la vârsta de un an a circulat ºi când a fost de
10, 40 sau 70 de ani. Nu! Cantitatea rãmâne neschimbatã,
când omul ajunge la vârsta maturã, nu însã ºi materia.
Sângele se reînnoieºte mereu ca ºi corpul întreg. Este ºtiut
cã întregul corp se reînnoieºte cam din trei în trei ani. Deci,
corpul meu ºi al dumitale de azi, nu e acelaºi cu cel de acum
trei ani în urmã.
- Am citit în ziare cã în America se lucreazã la o inimã,
care sã înlocuiascã pe a omului când nu mai funcþioneazã
regulat. Va fi cu putinþã?
- Am citit ºi eu cã medicul Carrel ar fi izbutit sã facã o
inimã pe care aviatorul Lindbergh, cel care a trecut prima
datã Atlanticul în zbor, ar vrea s-o experimenteze. Mã
îndoiesc cã omul ar putea sã trãiascã ºi sã munceascã cu o
inimã artificialã.
Inima omului se aseamãnã cu o maºinã. Maºina se
porneºte ºi se opreºte de câte ori vrea mecanicul. Inima
omului se porneºte ºi se opreºte numai odatã. Cine o
porneºte?
O maºinã ca sã meargã are nevoie de cãrbuni,
benzinã, etc. Apoi din când în când trebuie sã fie opritã
pentru a fi curãþitã. Inima nu are nevoie de un combustibil
deosebit de al corpului ºi se curãþã singurã fãrã a fi opritã.
Ce maºinã poate sã meargã neîncetat 50-80 ºi peste 100 de
ani?
Ce creator minunat are inima! Ce mecanic priceput o
conduce! De-L vei cãuta printre oameni ºi printre lucrurile
materiale, nu-L vei gãsi. El e mai presus de ele pentru cã el
e Dumnezeu.
Corpul omenesc mai are ºi alte organe, în afarã de
creier, ochi, urechi ºi inimã, care prin alcãtuirea ºi funcþiunea
lor minunatã ne fac sã ne ridicãm cu gândul la Dumnezeu
Creatorul lor, pentru cã în mic el este ceea ce este cerul în
mare.

63
Dacã poþi numãra celulele corpului, vei putea numãra
ºi stelele cerului. Îmi vine sã cred cã mai uºor poþi numãra
puzderia de stele din Galaxia Laptelui – Calea Lactee – decât
cele zece miliarde de celule din creier, cele douãsprezece
milioane de celule din centrele nervoase, ce se leagã, cu mai
multe alte trilioane, cele 30.000 miliarde globule roºii ºi 50
miliarde de globule albe, etc., etc.
Corpul omenesc însã, cu toate minunatele sale organe
ºi necunoscuta sa lume, fãrã viaþã nu valoreazã nimic mai
mult decât o mânã de þãrânã. Viaþa îi dã valoarea pe care nu
o au maºinile.
Chiar dacã ar izbuti omul sã creeze complicatul creier,
scumpul ochi, valoroasa ureche, nepreþuita inimã ºi toate
organele pânã la alcãtuirea corpului întreg, fãrã viaþã care sã
le însufleþeascã, n-ar face altceva decât niºte jucãrii sau
piese de muzeu, trebuitoare studenþilor pentru studii ºi
curioºilor ca sã se mire. ªi principiul vieþii nu l-au prins pânã
acum chimiºtii în eprubete, nu l-au gãsit geologii în pãmânt
sau în ape ºi nu l-au descoperit astronomii pe aºtri, deºi
tuturor le-au venit în ajutor filozofii cu bogata lor închipuire.
„De unde vine viaþa?” S-au întrebat mereu oamenii de
ºtiinþã, vãzând cã n-o pot crea. Au cãutat-o dar n-au gãsit-o.
Când unii dintre ei erau mai obosiþi ºi mai descurajaþi, au
venit Kelvin ºi Thomson cu ideea cã germenii vieþii au sosit
pe pãmânt din alte corpuri cereºti, aduºi de meteoriþi. Mare
bucurie. Spiller n-a avut însã, de lucru ºi a scris în cartea sa:
„Das Leben” cã „infuziile sub formã de praf, n-au putut fi
împrãºtiate de pe un corp ceresc pe altul. Meteoriþii n-au
putut sã aducã viaþa organicã pe pãmânt, pentru cã ei s-ar fi
aprins în atmosferã”. Pãrerea aceasta a adus tristeþe ºi
încurcãturã.
Alþi savanþi s-au mulþumit sã spunã cu Lavoisier
fondatorul chimiei: „Odatã cu lumina, a revãrsat Dumnezeu
asupra pãmântului ºi principiul vieþii, simþirii ºi cugetãrii”.
(Traite de chemie, I, p.20).
Nimic mai simplu, mai înþelept ºi mai liniºtitor decât sã
crezi cã viaþa ne-a dat-o Dumnezeu când ne-a creat ºi ne-o
ia când misiunea noastrã pe pãmânt a încetat.
- Domnule profesor, ce deosebire este între viaþã ºi
suflet? Sau este acelaºi lucru?
- Viaþã, dragul meu, au ºi animalele, ba chiar ºi
plantele în felul lor. Suflet au oamenii, se discutã dacã au ºi

64
animalele în tot cazul dacã au este deosebit de al animalelor
iar plantele e sigur cã n-au suflet, oricât de deosebit ar fi el.
De suflet þin: conºtiinþa, credinþa, judecata, ideea, etc. Atât
viaþa cât ºi sufletul sunt mistere pentru noi. ªtim cã existã
pentru cã vedem urmãrile existenþei lor, dar ce sunt în ele
însãºi nu putem sã spunem, nu le putem defini.
Acest lucru sã nu te mire ºi cu atât mai mult sã nu te
tulbure, pentru cã multe sunt în lume pe care nu ni le putem
explica. Iatã îþi pun o întrebare: din ce se compune apa? Ai
învãþat în cursul secundar.
- Din oxigen ºi hidrogen.
- Ce calitate are oxigenul ºi hidrogenul, fiecare aparte?
- Oxigenul întreþine arderea. Nu se poate foc fãrã
oxigen, deci am putea spune cã este un fel de foc.
Hidrogenul la fel are calitatea focului.
- Ai amestecat vreodatã oxigen cu hidrogen pentru ca
sã ai apã?
- Am fãcut aceastã experienþã cu profesorul în cursul
secund.
- Cum se face cã oxigenul, unit cu hidrogenul,
amândouã focuri, dau apa, care are tocmai calitatea de a
stinge focul? S-au unit pentru ca sã se dea naºtere cãlãului
lor!
- Cã este aºa ºtiu, dar de ce este aºa nu pricep.
- Încã o întrebare: din ce se compune sarea?
- Din natriu ºi clor.
- Dacã cineva ar bea natriu ºi clor, ce s-ar întâmpla?
- Ar muri, pentru cã amândouã sunt otrãvuri.
- Cum îþi explici faptul cã aceste douã otrãvuri
împreunã, în loc sã alcãtuiascã o otravã ºi mai mare ne dau
sarea de bucãtãrie, de care avem atât de mare nevoie în
pregãtirea mâncãrurilor?
- Nu pricep.
- Iatã existã multe lucruri în lume pe care nu le
pricepem ºi pe care noi le-am numit mistere. Dacã nu
pricepem ceea ce facem noi, cum e cazul în combinarea
pãrþilor care compun apa ºi sarea, de ce sã avem pretenþia
sã înþelegem pe Dumnezeu în firea Lui sau sã ºtim ce e viaþa
ºi sufletul cum ºtim ce e cartea sau scaunul?
Mister rãmâne pentru noi ºi neputrezirea corpului
Nataliei Gladcova. Cunoaºtem ce a fãcut Natalia Gladcova,
când avea viaþã, când corpul îi era unit cu sufletul. Adicã

65
cunoaºtem faptele ei frumoase izvorâte din credinþã ºi din
milã.
ªtim, în bunã parte, cum ºi-a îndeplinit misiunea cât a
fost în viaþã. I s-a încredinþat corpului ei o misiune ºi dupã
moarte? I-a dãruit Dumnezeu corpului Nataliei Gladcova
neputrezirea ca o rãsplatã pentru sfinþenia ei, pentru ca cei
ce-l cor vedea sau vor auzi despre el sã-i urmeze exemplu,
adicã sã se strãduiascã sã trãiascã ºi ei sfinþenia?
Iatã ce nu ºtim, pentru cã numai Dumnezeu ºtie dacã
Natalia Gladcova a trãit o viaþã sfântã. Nu e destul sã faci
milostenie pentru ca sã fii sfânt. Unii fac milostenie cu bani
câºtigaþi necinstit sau cu scopuri pãmânteºti. ªi apoi,
sfinþenia nu e numai trãirea uneia sau mai multor virtuþi, ci
trãirea tuturor virtuþilor creºtine. În sensul acesta aprob
spusa doctorului Alexis Carrel cã „sunt sfinþi acei care în mod
eroic au fost virtuoºi”.
- Atunci bolnavii ºi cei care nu au posibilitatea sã facã
anumite fapte bune, nu pot ajunge sfinþi?
- Dumnezeu nu cere nimãnui mai mult decât poate. Sã
nu ne speriem când auzim de cuvântul sfinþenie,
descurajându-ne cã noi nu putem s-o câºtigãm, pentru cã n-
avem posibilitãþile pe care le au unii sau cã nu ne-am retras
din lume cum au fãcut alþii. Putem sã ajungem sfinþi trãind
oriunde, ºi toþi dacã vrem. Dumnezeu are loc în ceruri pentru
toþi ºi se bucurã pentru fiecare suflet care intrã în împãrãþia
Sa. Care este scopul vieþii noastre pe pãmânt, dacã nu acela
de a trãi în aºa fel, ca sã ajungem dupã moarte sfinþi în
împãrãþia cereascã?
Este greu pentru noi pe pãmânt: sã ºtim cine a intrat
dupã moarte în împãrãþia cerurilor, adicã cine a primit de la
Dumnezeu cununa sfinþeniei când a pãrãsit aceastã lume.
Vrem sã cunoaºtem pe sfinþi, pe cei care au trãit o
viaþã sfântã pe pãmânt, de aceea facem ochii mari când
auzim cã s-a descoperit corpul neputrezit al cuiva ºi ne
întrebãm: nu cumva acesta e sfânt ºi pentru sfinþenia lui,
Dumnezeu i-a dãruit neputrezirea?
Aºteptând ca sã se facã vindecãri minunate prin
atingere de acest corp neputrezit, alergãm sã-i cercetãm
viaþa. Dacã sunt mãrturii cã a împlinit poruncile lui
Dumnezeu, trãind o viaþã curatã ºi virtuoasã – s-au fãcut ºi
minuni lângã racla rãposatului - îl înscriem în calendar ºi-l

66
cinstim. Vreau sã spun cã Biserica îl scrie în calendar, adicã îl
canonizeazã. Numai Biserica are acest drept.
- Cine face aceastã cercetare cu privire la viaþa
virtuoasã ºi la sãvârºirea minunilor?
- O comisie compusã din reprezentanþii Bisericii, din
care fac parte ºi oameni de ºtiinþã.
- Îmi închipui cã aceastã comisie are o sarcinã ºi
rãspundere destul de grea.
- Aºa este. Se întâmplã adesea, cã aceastã comisie
trebuie sã cerceteze viaþa repauzatului nu numai dupã zeci
de ani de la trecerea din aceastã lume, dar chiar ºi dupã sute
de ani. Nu se gãsesc uºor mãrturii chiar când trãiesc cei ce
au cunoscut-o, pentru cã adormitul în Domnul a aplicat
porunca Sfintei Evanghelii: „Sã nu ºtie stânga ce face
dreapta” ºi deci, oamenii nu ºtiu sã-i spunã faptele.
Oamenii de ºtiinþã trebuie sã-ºi spunã ºi ei cuvântul cu
privire la minuni. Nu cumva corpul nu a putrezit dintr-o
cauzã naturalã sau ºtiinþificã? Vindecãrile ies din comunul
ºtiinþei, pentru cã sunt fapte care par minunate pentru cei
neºtiutori, dar pentru oamenii de ºtiinþã care cunosc multe,
ele sunt normale. Comisia rãspunde ºi înaintea oamenilor,
dacã a recomandat pe cineva sã fie înscris în calendar fãrã
sã fie vrednic. În Biserica rusã s-a întâmplat ca un sfânt sã
fie înscris în calendar ºi apoi ºters. E cazul cneazei Ana
Caºinschi, care a fost ºtearsã din calendar de patriarhul
Ioachim în anul 1677. Mai sunt ºi alte cazuri. Dacã membrii
comisiei sunt morþi când s-a constatat greºeala ºi s-a fãcut
îndreptarea, cum vom rãspunde înaintea lui Dumnezeu?
Pentru cã nu pot sã se mai pocãiascã dupã moarte.
- Din cauza acestei mari rãspunderi, îmi închipui cã
puþini credincioºi doresc sã facã parte dintr-o astfel de
comisie.
- Pentru ca sã înlãture greºelile ºi rãspunderile în
cazuri de acestea, Biserica ecumenicã a luat o hotãrâre
înþeleaptã, cu sute de ani înainte de a se proclama Bisericile
naþionale. Ea a stabilit ca, în prima duminicã dupã Rusalii sã
se cinsteascã toþi Sfinþii cunoscuþi ºi necunoscuþi.
Eºti la îndoialã asupra cutãruia, dacã este sfânt sau
nu, eºti nemângâiat cã nu poþi sã ai comuniune în rugãciune
cu cineva iubit pe care-l crezi rãsplãtit de Dumnezeu cu
coroana sfinþeniei, iatã Duminica Tuturor Sfinþilor îþi dã prilej
de mângâiere. Dacã acel la care te gândeºti e rânduit de

67
Dumnezeu în ceata Sfinþilor, va fi cinstit de noi toþi în
Duminica Tuturor Sfinþilor. În felul acesta nu greºim
hotãrând noi ceea ce poate n-a hotãrât Dumnezeu.
- Înþeleg acum. Dacã Natalia Gladcova e sfântã va fi ºi
ea cinstitã cu toþi sfinþii în Duminica Tuturor Sfinþilor.
- Da! Ar fi o greºealã s-o considerãm sfântã ºi mai ales
s-o înscriem în calendar – s-o canonizãm – atâta timp cât nu
s-a fãcut nici o minune la coºciugul ei ºi nu i se cunoaºte
decât în parte viaþa. Aºa cel puþin cer regulile de canonizare.
Neputrezirea corpului nu totdeauna e o dovadã a
sfinþeniei celui ce l-a purtat în aceastã lume. Ba este o
pãrere în popor, cã neputrezirea corpului e urmarea multelor
ºi grelelor pãcate sãvârºite de rãposat în viaþã. De aici vin ºi
cuvintele: „Vezi sã nu-þi rãmânã oasele neputrezite pentru
pãcatul ce l-ai fãcut!” Istoria aghiografiei ruse spune cã s-au
gãsit neputrezite trupurile episcopilor Iosif Gorlenco al
Bielgorodului, mort în anul 1754 ºi Pavel Coniuschievici,
mitropolit al Tobolscului, mort în anul 1670 ºi alþii. Totuºi, n-
au fost canonizaþi. Din contrã, sunt alþii, ale cãror corpuri s-
au gãsit putrede ºi cu toate acestea au fost canonizaþi.
Multora dintre sfinþii din calendar nici nu li s-a cãutat corpul
în mormânt, spre a se vedea cum este.
- Chiar dacã Natalia Gladcova nu e sfântã,
neputrezirea corpului ei mi-a adus mult folos ºi bogatã
învãþãturã. Misterul neputrezirii ei mi-a grãbit paºii pe calea
cãutãrii lui Dumnezeu. Fãrã acest mister poate amânam
ducerea la pãrintele Gheorghe de la biserica cimitirului ºi nu
ºtiu când aºi fi venit aici sã culeg atâtea învãþãturi de la
dumneavoastrã.
- ªi eu am învãþat din neputrezirea corpului Nataliei
Gladcova. Sã nu te mire acest lucru, pentru cã omul pânã
moare tot învaþã.
Þi-am vorbit în prima searã de legile dupã care se
conduc aºtri Universului ºi în virtutea cãrora avem minunata
armonie a cerului. Toþi recunosc aceste legi. Sunt însã unii,
care nu vor sã le numeascã legi ale lui Dumnezeu, ci le spun
legi ale naturii. Cred cã l-a aceºtia le-a numit Madler, când a
pus ca moto pe cartea sa de astronomie cuvintele: „Un
adevãrat cercetãtor al naturii nu tãgãduieºte niciodatã pe
Dumnezeu. Legea naturalã ºi legea divinã este una ºi
aceiaºi”.

68
Deci, nu existã legi ale naturii oarbe, ci numai legi ale
lui Dumnezeu puse în naturã. Mai existã ºi legi ale oamenilor
pe care ºi le fac singuri, spre a se putea conduce în grupuri.
Spre deosebire de legile lui Dumnezeu, sau naturale, cum
obiºnuieºte lumea sã le numeascã, legile oamenilor sunt
schimbãtoare, nestabile, se schimbã de la conducãtor la
conducãtor, de la partid la partid.
Sã nu ne închipuim însã, cã legile lui Dumnezeu puse
în naturã nu se schimbã în veºnicie. Singur Dumnezeu este
veºnic. Pentru noi care trãim aºa de puþin faþã de milioanele
ºi miliardele de ani ale aºtrilor, legile lui Dumnezeu din
naturã ne par fixe, chiar veºnice. Dumnezeu ºi le poate
schimba sau întrerupe, tot aºa cum noi putem sã ne
schimbãm sau sã ne întrerupem aplicarea legilor noastre
omeneºti.
Dovadã cã este aºa, avem cãderea meteorilor pe
pãmânt ºi neputrezirea corpului Nataliei Gladcova. ªtim cã
puzderia de meteori aleargã în Univers dupã o lege a lor.
Fãrã aceastã lege, ei s-ar nãpusti asupra planetelor ºi deºi ºi
a pãmântului. Tot aºa, existã o lege a putrezirii pentru noi
oamenii, care sunã astfel: „Din pãmânt eºti ºi în pãmânt te
vei întoarce”.
Dumnezeu a întrerupt pentru puþin timp legile
acestea, lãsând sã cadã câte un meteor pe pãmânt, cum e
acela care a picat în Siberia în anul 1908, ºi scutind de
putrezire, tot pentru puþin timp, câte un corp omenesc, cum
e acel al Nataliei Gladcova.
- De ce face acestea?
- Eu cred cã pentru învãþarea noastrã, pentru trezirea
noastrã. Sã învãþãm cã El este atotputernic ºi sã ne trezim la
credinþã, iar cei necredincioºi sã aibã de la ce porni spre a-L
cãuta. ªi oricine cautã pe Dumnezeu îl va afla.
În seara urmãtoare, tânãrul Toma Oceacov
mãrturisind cã este pe deplin lãmurit asupra existenþei lui
Dumnezeu, profesorul Ioan Ananiev a început sã-l introducã
în tainele creºtine. La plecare, Toma a primit Noul Testament
ºi Mãrturisirea Ortodoxã cu urmãtoarele cuvinte din partea
profesorului: „Dupã ce le vei citi cu toatã atenþia, vino sã mai
stãm de vorbã!”
Au trecut câteva sãptãmâni, în care profesorul s-a
întâlnit cu Toma numai la biserica cimitirului. Din curajul lui
Toma de a veni regulat la bisericã ºi din pietatea cu care se

69
ruga ºi cânta la toate slujbele, profesorul a înþeles cã
ucenicul lui înainteazã. Pãrintele Gheorghe fusese informat
despre toate ºi nu înceta a se ruga pentru acest tânãr.
Când din nou s-au adunat sã stea de vorbã, profesorul
a trebuit sã vorbeascã foarte puþin. Ceasuri întregi a vorbit
numai Toma despre cele douã cãrþi ºi despre adevãrul
creºtin cuprins în ele. În convingerea ºi entuziasmul lui uita
adesea cã are în faþã numai pe profesor. Vorbea ca ºi cum s-
ar fi aflat în faþa unei mulþimi, pe care voia s-o câºtige
pentru noile sale convingeri.
A terminat aºa: „Am dorit sã gãsesc pe Dumnezeu. L-
am cãutat ºi L-am aflat. Mi L-aþi arãtat. Cum sã vã
mulþumesc? ªtiu cum. Cei doi tineri de care mi-aþi vorbit îmi
sunt model ºi ca ei alþi mulþi. N-am altã dorinþã de acum,
decât aceea de a fi ºi eu un mãrturisitor a lui Dumnezeu”.
- Dragul meu, dorinþa dumitale, trebuie sã fie o
datorie pentru dumneata, cum este pentru fiecare dintre noi,
cei care ne-am pãstrat credinþa strãmoºeascã. Uneºte însã,
dorinþa mãrturisirii lui Dumnezeu cu metoda înþelepciunii.
Pregãteºte-te ca duminica viitoare sã mergem
împreunã la pãrintele Gheorghe. El te-a trimis la mine ºi eu
sunt dator sã te duc înapoi la el, pentru ca spovedindu-te ºi
împãrtãºindu-te sã te predea lui Dumnezeu. Vei fi numãrat
împreunã cu noi fiii sãi.
Primind pe tânãrul cel ce cãutase pe Dumnezeu, s-a
bucurat pãrintele Gheorghe auzind din gura lui mãrturisirea:
„Cred întru unul Dumnezeu, Tatãl atotþiitorul, Fãcãtorul
cerului ºi al pãmântului, al tuturor celor vãzute ºi
nevãzute”…
Aici l-au dus pe Toma misterele Odesei.

70