Povestasul De la inceput te izbeste asemanarea cu atmosfera din Paradis,cea dinainte de pacatul originar(oamenii pamantului erau puternici,intelepti si uniti.

Erau pasnici si nu se maniau.Asta era inainte),pentru ca mai apoi sa fie ilustrat acelasi paradis,dar cu valenta negata(femeile nasteau prunci morti,plecau inainte de a se naste,nemaivrand sa traiasca unde totul era rautate si dezordine).Spatiul descris corespunde uner vechi comunitati de indieni numita machiguengas care este asaltata de dezvoltarea impusa de epoca moderna. Ai crede ca sensul dezvoltarii personale-in cadrul social-e de la primitivism la civilizatie,dar daca civilizatia inseamna pierderea valorilor si inlocuirea lor cu straturi de beton si zgomot de camioane,atunci o reintoarcere catre origini devine indispensabila unui suflet sincer si profund,asa cum apare ipostaziat prietenul naratorului Tasurinchi. Astfel,povestea acestui prieten devine subiectul unuia din cele doua planuri in care este,aparent,impartit romanul.Cel de-al doilea plan articuleaza o serie de legende specifive civilizatiei machiguengas spuse de un povestas.Cine este acest povestas si care e rolul lui nu va ramane sa aflati decat citindu-l pe Llosa.Spor la citit!