Sunteți pe pagina 1din 24

EXAMINAREA PSIHOLOGICA A COPILULUI CU DEFICIENTE

DEMIAN TEODORA NICOLAESCU IRINA SIMION RALUCA SERIA II, GRUPA7

EXAMINAREA PSIHOLOGICA A COPIILOR CU DEFICINETE 1.CONCEPTUL DE DEFICIENTA : Conceptul de deficienta mintala se refera la un tablou clinic unitar. Insusi termenul de deficienta mintala desemneaza o realitate complexa, un fenomen biopsihsocial; care este determinat de o multitudine de cauze. Exista mai multe definitii, puncte de vedere a diferitilor specialisti in ceea ce priveste termenul de deficienta mintala De exemplu definitia data de Asociatia Americana a Deficientilor Mintal (A.A.D.M.) tine cont de trei criterii: - primul criteriu tine de faptul ca deficienta mintala se mainfestain cursul perioadei de dezvoltare - cel de-al 2-lea criteriu: deficitul comportamental adaptive se refera la normele de maturizare, invatzare la autonomia personala si responsabilitatea sociala stabilita pentru grupa sa de varsta si grupul sau social - cel de-al 3-lea criteriu al deficienti A.A.D.M. din 1973 se refera la faptul ca deficienta functionalitatii intelectuale generale are comportamentul adaptativ, trebuie sa fie prezente in cursul perioadei de dezvoltare adica intre momentul nasterii si adolescenta DEFICIENT, - , deficien i, -te, adj. Care are o insuficien organic sau mintal . Care produce mai pu in dect trebuie, dect e planificat. (Substantivat) Persoan lipsit de anumite facult i fizice sau psihice. Un deficient mintal. [Pr.: -ci-ent] Din fr. deficient. Deficien - reunific absen a, pierderea sau alterarea unei structuri ori a unei func ii (anatomic , fiziologic sau psihologic ) a persoanei. Deficien a poate fi rezultatul unei maladii, al unui accident, dar i al unor condi ii negative de mediu (H.G. nr.1215/2002 pentru aprobarea Strategiei na ionale privind protec ia special social a persoanelor cu handicap din Romnia). i integrarea

C. Paunescu 1976 sustine ca deficienta mintala, nu reprezinta o eticheta generala, si o notiune, cu un continut definit pe baza unei viziuni stiintifice. Deficienta mintala se manifesta prin dificultati de adaptare , integrare sociala si de autoconditionare in viata printr-o stagnare sau incetinire in dezvoltare determinati de anumiti factori biologici, etiologici.

2.CLASIFICARE DEFICIENTE Din totdeauna s-a pus problema stabilirii unor anumite clasificari ale deficientelor si handicapurilor insa acest lucru s-a realizat recent.Este necesar sa cunoastem categoriile de

deficiente,handicapuri si incapacitati pentru a putea pune un diagnostic diferential si pentru a putea elabora un plan specializat si individual de interventie in functie de necesitatile fiecarui client. Deficiente intelectuale deficiente de inteligenta; deficiente de gandire; deficiente de memorie; Alte deficiente psihice; Deficiente de constiinta si a starii de veghe; deficiente de perceptie si de atentie; dificiente ale functiei emotive; deficiente de compotament; Deficiente de exprimare si de vorbire; deficiente de exprimare (tulburari de exprimare); deficiente de vorbire (tulburari de vorbire); Deficiente auditive; deficiente de acuitate auditiva; deficienta de descriminare vocala; Deficienta a functiei vestibulare si de echilibru; Deficiente ale aparatului ocular; deficientele acuitatii vizuale; deficienta campului visual; Deficiente ale altor organe; deficiente ale organelor interne (cardio-respiratorii, gastro-intestinale); deficiente ale altor functii specifice (organe sexuale, masticatie si deglutitie, olfactive); deficiente ale scheletului si aparatului de sustinere;

deficiente ale regiunilor capului si ale trunchiului; Deficiente mecanice si motrice ale membrelor; alterarea membrelor; Deficiente estetice; deficiente estetice ale capului si ale trunchiului; deficiente estetice ale membrelor; deficiente ale functiilor generale, senzoriale si alte deficient; deficiente ale functiilor generale; deficiente senzoriale; alte deficiente.

3.IMPORTANTA DIAGNOSTICARII Depistarea copiilor cu deficiente este un act complex care cuprinde cel putin doua aspecte: cunoasterea si orientarea spre un specialist in vrderea precizarii diagnosticului. In acest sens, cunoasterea se refera la sesizarea unor simptome, a unor particularitati morfo-functionale care diferentiaza sau incep sa diferentieze copilul cu handicap de restul copiilor. In multe cazuri insa, diferentierea nu este clar conturata, exista incertitudini si indoieli. Depistarea nu inseamna numai cunoasterea unor simptome, ci presupune si orientarea lui spre un specialist in vederea precizarii diagnosticului. Este un fapt bine stabilit, depistarea copiilor cu deficiente trebuie facuta cat mai precoce, depistarea precoce fiind unul din imperativele majore ale medico-psihopedagogiei celor cu deficiente. Depistarea precoce se considera pana la 6 ani, adica pana la punerea problemei scolarizarii copiilor. Organizarea unei depistari precoce active si eficiente implica pe de o parte o buna cunoastere a dezvoltarii psihomotrice a copilului normal, dar si existenta unor instrumente accesibile in vederea determinarii periodice a nivelului de dezvoltare psihomotrica a copilului. Dezvoltarea psihomotorie se examineaza de regula la copii mici (0-5 ani) si sta la baza depistarii precoce a copilului cu deficiente. Precocitatea interventiei terapeutice este hotaratoare in obtinerea unui rezultat optim. Primul care examineaza copilul este medicul pediatru care ingrijeste respectivul copil inca din perioada intrauterina. Deficienta trebuie recunoscuta cu mult inainte ca ea sa fie vizibila pentru parinti. Recuperarea si readaptarea copilului cu deficienta neuromotorie, si nu numai, se poate

concepe numai printr-o munca de echipa. Pentru certificartea diagnosticului sau pentru elucidarea lui, ca si pentru stabilirea celei mai corecte atitudini terapeutice, pediatrul trebuie sa apeleze la consult. Copilul va fi trimis la un specialist neurolog sau ortopedist, dupa natura afectiunii sale, sau la un neuro-psihiatru. Medicul respectiv, la randul sau, va avea nevoie de consultul altor specialisti, care sa completeze intregul tablou clinic al pacientului( exemplu:defectologi, ergoterapeuti, protezisti, chirurgi ortopezi). Sunt necesare si unele examene complementare, radiografii, EEC, EKG, audiograme, analize biologice de laborator. Din punct de vedere psihologic, este bine sa fie ferit copilul de examinari multiple, inutile, de prezenta unor aparate complicate. Decizia necesitatii unui examen suplimentar, ca si interpretarea lui trebuie sa apartina exclusiv medicului. Este evident ca diagnosticul, mai ales tratamentul nu se poate stabili decat printr-o munca de echipa, in care diversi specialisti sa vada si sa urmareasca copilul, sa-si spuna punctul de vedere si ceea ce este de facut pentru imbunatatirea starii lui. Periodic, la intervale variabile, acesti specialisti trebuie sa revada copilul si sa conduca tratamentul. 4.DEFICIENTE INTELECTUALE Pentru ca activitatea de psihodiagnoza , n cazul copiilor cu deficiente mintale , dar si al celor cu simple nevoi speciale n domeniul educatiei , sa fie ct mai eficienta avem n vedere cteva caracteristici importante cum ar fi: abordarea timpurie, caracterul de permanenta, caracterul complex si caracterul formativ . n acest proces , initial s-a pus accentul pe scoaterea n evidenta a uneia din caracteristicile copiilor respectivi -ntrzierea n dezvoltare. Ca o tendinta de echilibrare a situatiei create prin exagerarea importantei, fie a parametrilor cantitativi, fie a celor calitativi ai dezvoltarii , a aparut si se dezvolta orientarea formativa prin aceasta orientare , n activitatea de psihodiagnoza se urmaresc att aspectele cantitative(indicii de ntrziere) , ct si cele calitative( dezechilibrele, dizarmoniile), dar mai ales, pornindu-se de la ambele, se urmareste perspectiva , si se fac prezumtii asupra evolutiei posibile a copilului investigat , sub influenta interventiei corectiv-formative dirijate. Activitatea de nvatare , mbunatatirea performantelor ca rezultat al ajutorului acordat si al exercitiilor efectuate , nu se produce la toti subiectii n acelasi ritm. Metodele formative de diagnoza trebuie aplicate n doua faze fundamentale: -faza initiala, n care examinarea are un caracter consultativ si se desfasoara similar cu aplicarea traditionala a diferitelor probe diagnostice; -faza de interventie, n care testarea continua oferindu-se ,pentru probele nerezolvate, elemente de sprijin ntr-o anumita gradatie,pentru a sonda capacitatile latente, blocate, eventual, de starea de ten siune sau de alte conditii.

Orice proba clasica de psihodiagnostic poate fi sau poate deveni o proba formative Potrivit orientarii formative, investigatiile psihodiagnostice urmaresc nu numai evidentierea nivelului actual al dezvoltarii subiectului investigat si, eventual , explicarea cauzelor si a evolutiei acestei dezvoltari de-a lungul etapelor parcurse. Orientarea formativa, actul psihodiagnostic se ntregeste , deoarece el abordeaza prezentul -sau psihodiagnoza de stare nu doar prin prisma trecutului, adica a istoriei dezvoltarii sale(psihodiagnoza etiologica), ci si n perspectiva viitorului, adica a previziunii evolutiei n etapa imediat urmatoare, cu alte cuvinte, prognoza consecutiva diagnozei. Din ansamblul instrumental al psihologiei aplicate, printre cele mai apropiate orientarii formative sunt probele psihogenetice piagetiene, adica probele operatorii. Pentru fundamentarea orientarii formative si asigurarea caracterului dinamic al actului psihodiagnostic , o deosebita valoare dobndeste , teoria psihologica cu privire la zonele dezvoltarii. A.TEST DE INTELIGENTA SIMON-BINET Dup Alfred Binet i Thodore Simon (1905), vrsta mintal s-ar caracteriza printr-o prezentare evolutiv a dezvolt rii inteligen ei, n care capacit ile individuale sunt puse n contrast cu nivelul de randament mediu la o vrst determinat : nepotrivirile sau avansul n raport cu acest randament mediu ar constitui indicii capacit ii intelectuale a individului . Contribu iile cele mai importante ale lui Binet la studiul inteligen ei s-ar putea rezuma n urm toarele idei: a)inteligen a este m surabil ; b)inteligen a se manifest ca rapiditate n nv c)inteligen a se leag de randament. Binet a ajuns la concluzia c la testele care includ teme mai complexe, precum i la cele care prezint o asem nare pronun at cu activit ile mintale din via a de zi cu zi se nregistreaz rezultate mai bune. Unele studii ulterioare testelor lui Binet, mai ales cele realizate de Lewis Terman n testul Stanford-Binet, au condus la apari ia unei tehnologii elaborate special pentru acest tip de scal ; studiile includeau selectarea i a ezarea atent a temelor pe scal n scopul de a g si medii i devieri-standard aproximativ constante pentru coeficientul de inteligen la diferite vrste. Scala ar putea fi aplicat nu doar copiilor normali i retarda i, ci i celor cu abilit i superioare. Clasificare IQ: 14O si peste Geniu = Savant are;

Intre 12O si 14O = Deosebit de Inteligent Intre 11O si 12O = Foarte Inteligent Intre 9O si 11O = Normal sau cu o inteligenta medie Intre 75 SI 9O = De o inteligenta mediocra Intre 7O si 75 = La limita deficientei mintale Intre 5O si 69 = Inapoiat mintal (Cretin) Intre 2O si 49 = Imbecil Sub 2O = Idiot Faptul ca IQ masoara doar inteligenta innascuta, si nu poate fi ameliorat semnificativ pe parcursul vietii, dar si incercarile de a explica situatiile in care persoane cu un IQ mediu sau scazut au cunoscut un mare succes in societate au deschis perspectivele teoriei privind importanta si influenta inteligentei emotionale. B. TESTE DE PERSONALITATE: CATtestul de aperceptie pentru copii, TAT testul tematic de aperceptie-teste proiective cu planse. Materialul TAT-ului consta din 30 de imagini, in alb si negru, si o plansa complet alba. Imaginile sunt constituite din desene, fotografii, reproduceri de tablouri sau gravuri. Condiderandu-se ca proiectia se realizeaza mai usor si mai complet atunci cand personajul este de acelasi sex si aprtine aceleiasi perioade de varsta ca si subiectul, imaginile contin personaje de diferite varste, de sex masculin si feminin. Actiunile in care sunt angajate personajele, expresiile fetelor sunt redate intr-un mod ambiguu, astfel incat sa poata fi interpretate prin prisma trebuintelor, intereselor, emotiilor, conflictelor caracteristice varstei subiectilor si experientei lor de viata. Din cele 30 de imagini (plus plansa alba) care constituie garnitura completa, 10 sunt valabile pentru toate categoriile de subiecti, iar celelalte au un caracter mai specific. In acest mod se alcatuiesc seturi de cate 19 ilustratii ( la care se adauga plansa alba) ce se utilizeaza in examinarea baietilor, a fetelor si a adultilor ( de peste 14 ani) de ambele sexe. Fiecare set este divizat in doua serii de cate 10 planse; imaginile seriei a II-a -; in numar de 9, plus plansa alba -; sunt mai ambigue, mai confuze, mai dramatice decat cele din prima serie. Imaginile sunt notate cu: 1, 2 ,3 BM, 3 GF, 4, 5, 6 BM, 6 BF, 7 GF, 8 BM, 8 GF, 9 BM, 9 GF, 10, 11, 12 F, 12 GB, 13 B, 13 G, 13 MF, 14, 15, 16 (alba), 17 BM, 17 GF, 18 BM, 18 GF, 19, 20. Simbolurile B, G, M, F, BM, GF, MF au urmatoarele semnificatii: B -; imagini destinate baietilor pana la 14 ani; G -; imagini destinate fetelor pana la 14 ani; M -; imagini destinate barbatilor peste 14 ani; F -; imagini destinate femeilor peste 14 ani; GF -; imagini destinate fetelor sub 14 ani, si a femeilor de peste 14 ani; BM -; imagini destinate baietilor sub 14 ani, si barbatilor peste 14 ani; MF -; imagini destinate barbatilor si femeilor peste 14 ani.

Imaginile notate doar cu cifre sunt destinate tuturor varstelor si ambelor sexe. Dupa alti autori, testul se aplica de la 7,8 ani sau de la 10 ani (dupa Preda, 1997). In interpretarea TAT-ului prin prisma cognitiva pentru fiecare povestire se va nota indicele de frecventa a mecanismelor de coping confruntative si a mecanismelor de coping evitative. Acest lucru este posibil prin interrelationarea analizei si interpretarii continutului povestirilor TAT cu analiza formala a expresiei psiholingvistice a acestora. Se va pune accent pe scenariul povestirii in derularea ei spre un anume deznodamant, in raport cu natura iterrelatiilor dintre erou (eroi) si mediu ( presiunile externe). Se va lua, desigur, in seama si lipsa deznodamantului, cautandu-se explicarea acestui curs al povestirilor subiectului. Pornind de la mecanismele de coping cognitiv, printr-o astfel de analiza si interpretare a TAT-ului se va degaja ponderea apelarii de catre subiect (erou) la stilurile adaptative confruntative sau evitative. In categoria mecanismelor confruntative de coping cognitiv, Miclea include: planificarea rezolvarii situatiei traumatice, cautarea de informatii pentru cunoasterea exacta a parametrilor situatiei stresante si construirea unor strategii alternative de adaptare la stress. In categoria mecanismelor cognitive evitative, Miclea le retine pe urmatoarele ( dupa Preda, 1997): 1) Negarea defensiva -; inglobeaza toate procedurile cognitive de contracarare a formarii unei reprezentari interne a traumei. La nivel perceptiv, negarea poate perturba receptia corecta a stimulului traumatic. 2) Represia -; desemneaza toate procedurile care concura la o reactualizare selectiva a informatiei din memorie, in sensul ca reactualizarea informatiei traumatice este partial sau integral blocata. 3) Proiectia -; este procesul cognitiv de atribuire externa a unei caracterizari negative proprii sau a cauzei responsabilitatii traumei. Proiectia presupune ca trauma sau caracteristica este asumata constient, dar este pusa pe seama unui factor extern, care poate fi o persoana sau o situatie vag definite. 4) Rationalizarea -; include procedurile de justificare a comportamentului dezadaptativ pe care la avut un individ si de re-evaluare a situatiei traumatice, astfel incat impactul sau emotional sa fie redus. Prin rationalizare se substituie lantul cauzal real sau semnificatia reala cu un sir de argumente doar aparent valide, cu functie defensiva. 5) Intelectualizarea/izolarea -; desemneaza un ansamblu de strategii cognitive care vizeaza analiza informatiei traumatice in conditiile disocierii (izolarii) acesteia de consecintele ei emotionale.

C. TESTE DE SCREENING: Denver, Brigance, McCarthy Scopul testelor de tipscreening este de a identifica copiii ce prezint riscuri ndezvoltarea psihoco mportamental , sau chiar anumite handicapuri. Scopul depist rii este posibilitatea de a construi programe speciale de interven ie educa ional-terapeutic . Testarea screening se realizeaz de obicei la nivelul comunit ii, selectnd copiii care necesit evalu riextensive suplimentare pentru

precizarea necesit ilor de interven ie educa ional-terapeutic .Caracteristicile testelor de tip screening prezint urm toarele aspecte deosebite:- etalonare pe baza unui esantion reprezentativ;- un caracter multidimensional;- u urin i rapiditate n dezvoltare;- au instruc iuni de aplicare foarte clare;- fidelitate i validitate nalte;- sisteme simple de scorare.Aspectele de baz ale informa iilor test rii de tip screening (triere):- mai mult dect o singur surs de informa ii; - informa ii privind auzul, v zul i, n general, dezvoltarea psihomotorie;- informa ii de la p rin i sau de la cei care ngrijesc copilul;- informa ii recoltate prin surs direct . Testele tip screening sunt utilizate de obicei n cadrul unui program comprehensiv deevaluare si m surare a copiilor. Un astfel de program (N.Peterson, 1987) poate include caactivit i:1.Examinarea pediatric ;2. Istoria dezvolt rii copilului interviul p rin ilor, chestionare sau liste de control;3.Date privind probleme speciale de la p rin i sau persoane care au n grij copilul;4. Evaluarea statutului general al dezvolt rii copilului ob inute printr-un test screening ;5.Revizuirea dezvolt rii n patru domenii: statutul fizic, dezvoltarea psihologic , statutulfamilial, statutul socio-economic.Organizarea unei astfel de test ri se poate face: la domiciliul copilului, cu ajutorul unor unit i mobile, n cadrul unor unit i educa ionale (cre , gr dini ) sau n cadrul unor centrespecializate.Recomand ri privind comportamentul examinatorului:- sensibilitate pentru preocup rile i grijile p rin ilor;- familiarizarea cu copilul;monitorizarea influen elor datorate interrela iilor copil cel care l are n grij ;- monitorizarea condi iilor fizice ale locului de testare;- verificarea st rii de s n tate fizic . Testul cuprinde 105 itemi de 4 tipuri:- comportamentul social;- comportamentul de adaptare;comportamentul verbal;comportamentul motor.Pentru fiecare domeniu sunt diferen iate comportamentele principale care definescdomeni ul respectiv si care au o evolu ie progresiv cu vrsta.Utilizeaz materiale precum:- ghem de ln ro ie,- juc rie pentru sugari zorn itoare,- 8 cuburi colorate,- sticl transparent ,- clopotel,- minge tenis,- creion, stafide. Rezultatele conduc la conturarea unui scor care poate fi considerat: normal, suspect,anormal, instabil. Se recomand repetarea test rii la intervale de 6 luni pn la vrsta de 2 ani, lainterval de 1 an pn la vrsta de 5 ani.

D. TESTE DE DEZVOLTARE BAZATE PE DESEN -TESTUL OMULETULUI F. Goodenough a stabilit 51 de itemi conform carora poate fi cotat desenul omuletului, totalul obtinut servind drept baza pentru constituirea unei scale de dezvoltare. Printre criticile aduse acestei variante de cotare, cea mai importanta se refera la faptul ca sunt privilegiati copiii minutiosi, cei care executa desenul cu multe detalii Pentru alcatuirea prezentei scale a fost retinut un numar foarte mare de semne particulare ale desenelor provenite de la esantionul de etalonare (aproximativ doua sute de semne), pentru care s-a calculat frecventa

de aparitie n functie de vrsta subiectilor. n acest fel au putut fi stabilite urmatoarele categorii de semne: 1. Un mare numar de semne care apar sporadic la toate vrstele si a caror frecventa de aparitie nu se ridica la un nivel semnificativ si nici nu se mentine la acelasi nivel. Aceste semne au fost denumite semne sporadice. 2. Semne ale caror frecventa de aparitie creste constant odata cu vrsta, atingnd un nivel semnificativ (fixat arbitrar la 75% din subiectii celor doua populatii, m 19419d38t asculine si feminine) si se mentine la acest nivel. Aceste semne au fost denumite semne evolutive. Pentru constituirea "Scalei de maturitate" au fost retinute numai "semnele evolutive". Au fost excluse din scala semnele dificil de apreciat (cotarea lor a variat n functie de examinator). Astfel ca n final au fost retinuti 70 de itemi. Pentru a scoate n evidenta importanta pe care o acorda subiectii unor aspecte distincte n reprezentarea omuletului, scala globala a fost subdivizata n trei scale partiale: 1. Scala "capul", care cuprinde 23 de itemi; 2. Scala "schema corporala", care cuprinde 33 de itemi; 3. Scala "mbracaminte", care cuprinde 14 itemi. A patra scala nu constituie o scala distincta, pentru ca itemii corespunzatori figureaza n celelalte trei scale partiale si se refera la folosirea culorii. -BENDER-SANTUNCINI Este tot o prob bazat pe desen i const n reproducerea de c tre copil a cinci desene.Proba a fost realizat n 1938 de Lauretta Bender, pe baza a nou desene simple mprumutate de autoare din seria original de desene utilizat de Wertheimer pentru demonstrarea legilor psihol ogiei configura ioniste . Desenele erau administrate copiilor n mod succesiv i acea tiatrebuiau s le reproduc ct mai exact. Este un instrument destinat studierii percep iei,mo tricit ii i a nivelului mental. Lauretta Bender a utilizat proba mai nti pentru a determinaforme clare de tulbur ri psihice, apoi a folosit-o i ca prob de performan pentru determinareanivelului ment Copilul trebuie s aib un creion ascu it i o foaie de h rtie. Nu i se d nici rigl i nici gum , fiind de preferat s se lucreze individual, ntr-o ncaperefamiliar . Instructajul este urm torul:Am s - i cer s copiezi desene. S te str due ti s lecopiezi ct mai exact, chiar a a cum le vezi. Punem n fa a subiectului primul desen i ispunem: Iat primul desen, n total sunt cinci, ncepe aici i i se arat col ul superior stng susdup care ad ug m: Trebuie s ai

loc pentru toate. Apoi se pun n fa a subiectului succesivtoate celelalte patru desene. Timpul de execu ie nu trebuie limitat, dar poate fi nsa cronometratdar nu n mod ostentativ. Este nu numai util dar este i imperios necesar s se observecomportamentul copilului n timpul lucrului. Ne intereseaz aspecte legate de modul n carecopilul reu e te sau nu desenul, dificult ile pe care le ntmpin i mijloacele pe care leutilizeaz , dac are dominan lateral dreapta, dac are ambidextrie, sau dominan lateral stnga. Toate aceste aspecte sunt importante i trebuie s le not m. Fiecare desen este apreciat pe baza unui punctaj acordat din trei perspective: calitatea unghiurilor, orientarea figurilor i pozi ia lor relativa. Se constitue un punctaj total care se raporteaz la etalonare. n general etaloanele suntrealizate n percentile mai precis n centile. 5. DEFICENTE AUDIIVE Cercetarea auzului trebuie facuta cu o cat mai mare precizie deoarece stiudiile au demonstrat ca 90% din surzi poseda resturi de auz in diferite grade acestea sunt depistate prin aplicarea unor procedee tehnice precum : A. Acumetria fonica : Testrarea auzului cu ajutorul vocii. Vocea utilizata este ce soptita, normal sau de strigare. Tehnica : Copilul este asezat pe un scaun cu spatele la examinator cu o ureche acoperita iar cealalta libera. Examinatorul va folosi cuvinte bi sau trisilabice mai intai cu tonalitate grava apoi cu tonalitate mai inalta Procesarea vocii obijuite intre 8-6 m presupun auz normal, intre 6-4 m auz scazut, intre 4-1 m presupunere o pierdere mijlocie a auzului iar sub un metro presupune o pierdere foarte mare a auzului. B. Acumetria instrumentala : Aceasta metoda se realizeaza cu diapazoane discontinue ale lui Betzold care cuprinde sunete cu variatii din octava in octava, cu ajutorul acestora poate fi detectat campl nealterat . Cele mai fregvente metode de control a auditie cu ajutorul diapazoanele sunt : a. Proba Schwabach b. Testul lui Rinne c. Testul lui Weber C. Audiometria tonala si vocala : Este o metoa avansata de masurare a auzului pe toate fregventele cu ajutorul unui aparat radio-electric. Este de o precizie foarte mare sip e baza ei se alcatuieste audiograma. Se masoara fiecare ureche in mod separate si se noteaza conventional urechea dreapta cu un cerculet si urechea stanga cu un X de culoare albastra

Testul Snijders-Oomen (Anca, 1999) este un test neverbal alcatuit din opt subteste. A fost elaborat, initial, pentru masurarea inteligentei copiilor surzi, dar se poate folosi si in alte situatii in care este impiedicata comunicarea verbala. Se aplica subiectilor de 3-16 ani. Rezultatele subtestelor se interpreteaza prin raportarea lor la etaloane. Se obtin urmatoarele categorii de informatii exprimate numeric: o3h12ht y y y y rezultate standard -; situeaza subiectul la un anumit nivel in cadrul aceluiasi grup de varsta; coeficientul de inteligenta (IQ) -; obtinut prin insumarea tuturor rezultatelor de la probe; varsta la subteste (SA) -; se obtine prin exprimarea sub forma de varsta a rezultatelor numerice; varsta mintala (IA) -; media sumelor rezultatelor obtinute la subteste (nu se calculeaza peste 13 ani).

Autorii au incercat sa evite unilateralitatea altor probe de performanta. Alaturi de capacitatea de perceptie a formei si capacitatea de manipulare a obiectelor, testul masoara si gandirea abstracta si capacitatea de recunoastere a situatiilor. Este alcatuit din 8 subteste care cuprind 4 serii de probe grupate in scala P si respectiv in scala Q. Testul poate fi considerat ca fiind alcatuit din 2x4 subteste: y y scala P (Mozaic, Memorare de imagini, Combinatii, Analogii); -scala Q (Completare, Cuburile Knox, Desenare, Sortare).

Scala P este suficienta pentru o testare orientativa iar scala Q completeaza examinarea si face posibila retestarea. Se pot aplica si mai putin de patru subteste, insa in acest caz este indicat sa calculam in loc de IQ sau varsta mintala, valoarea standard la subteste: SA. Daca se extrag anumiti itemi dintr-un subtest, sau daca se incepe sau se incheie examinarea in alt loc decat in cel prevazut prin instructiuni, interpretarea devine falsa. La inceputul fiecarui subtest se precizeaza la ce varsta si cu care proba se incepe examinarea. Nereusita subiectului, dupa un anumit numar de erori, necesita intoarcerea la o proba anterioara, mai usoara. Scala de performanta Borelli-Oleron (Anca, 1999) a fost conceputa pentru investigarea subiectilor surzi, dar poate fi aplicata si altor categorii de subiecti cu probleme de comunicare (intarzierea limbajului, inhibitie sau opozitie fata de probele verbale) precum si subiectilor normali ca test non-verbal de dezvoltare. Indicatiile probei sunt in doua variante: pentru surzi si pentru auzitori. Indicatiile verbale pot fi folosite si in primul caz, situatia de examinare fiind astfel mai naturala. Se insista asupra mentinerii atentiei subiectului, el trebuind sa priveasca atent mai ales modelele care trebuie

reproduse din memorie; de asemenea trebuie sa avem certitudinea ca a fost atent in timpul demonstratiei si doar apoi sa se treaca la proba propriu-zisa. Fiecare proba are o subproba pentru demonstratie (antrenament) care nu se coteaza, dar care asigura intelegerea rezolvarii. Testul contine 7 probe: Reproducerea cuburilor; Manechin; Incastrarea; Puzzle Haely-Fernald; Cuburile Knox; Copierea desenelor geometrice; Constructii de cuburi dupa imagini. Prima etalonare s-a facut in 1954 in Franta. La noi in tara a fost elaborat la Cluj-Napoca un etalon provizoriu in 1971. Prin standardizarea si echilibrarea testului s-a dorit obtinerea unei probe de performanta cu posibilitati de discriminare genetica. Au fost calculate tabele care permit trecerea de la cote brute la cote definitive astfel: y y y pentru fiecare proba -; fete; baieti; note standard pe varste -; fete; baieti; pentru cele doua categorii -; surzi; auzitori.

Testul Sans-Paroles (Anca, 1999) pentru aprecierea nivelului mental al copilului de 1 an - 5 1/2 ani de Suzanne Borel Maissony a fost publicat in 1948 si a fost reetalonat in 1971 de catre Maryse Forgue, care a adaugat cativa itemi noi. Este un instrument a carui valoare clinica este incontestabila datorita bogatiei de observatii pe care le furnizeaza: daca subiectul reuseste, sau nu, la probele propuse, dar mai ales cum a procedat pentru aceasta. Se noteaza comportamentul subiectului in fata sarcinii: modul de organizare a activitatii, capacitatile de atentie, aparitia oboselii, posibilitatile de rationament, comportamentul motor, anumite aptitudini perceptivmotorii etc. Parcurgerea probei este rapida. Copiii apreciaza mult acest material care evoca jocurile si jucariile, desi o anumita rigoare a parcurgerii, face din el un instrument foarte precis. Lafon (1985) critica demersul lui Maryse Forgue, care a considerat util sa adauge exprimarea rezultatelor la proba si sub forma de coeficient de inteligenta, sustinand ca aceasta proba nu permite evaluarea unui CI si ca aceasta interventie nu concorda cu rolul ortofonistului. El face o distinctie clara intre probele ortofonice si cele psihologice si incadreaza proba Sans-Paroles in prima categorie. Aceasta proba a fost conceputa pentru a raspunde nevoilor specialistilor care doresc sa se edifice rapid asupra nivelului mental al copiilor care nu vorbesc, sau nu au inca un limbaj format. In realitate cuprinde trei teste, unul permite examinarea copiilor de la 18 luni -; la 3 ani. Este testul numarul 1 sau testul pentru bebelusi. Al doilea se aplica pana la 5 ani. Este testul numarul 2 sau pentru copii mici. Al treilea test este prevazut pentru subiecti de 5 ani pana la 10 ani. Probele primului test nu fac deloc apel la limbaj. In cel de-al doilea, examinatorul poate gasi ca e mai practic sa vorbeasca, dar aceasta nu este foarte util. Este adaugata o proba facultativa destinata punerii in evidenta a posibilitatilor lingvistice ale subiectului. Copilul va fi evaluat in functie de activitatea sa psihomotrica. Probele sunt dispuse in ordinea dificultatii. Se acorda importanta jucariilor si utilizarii lor, dar nu este inclusa aceasta proba in testul pentru nivelul

mental; se studiaza comportamentul copilului si se noteaza modul sau de reactie la jucariile propuse. ADHD este o tulburare comportamental care afecteaz mai ales copiii i se manifest prin imposibilitatea acestora de a se concentra asupra unui anumit subiect sau unei anumite ac iuni. Netratat poate avea consecin e negative pe termen lung (psihologice, sociale, economice). Teste: Test of Variables of Attention (TOVA) Teste ca WISC-R (test care masoara nivelul IQ-ului) Wide Range Achievement Test (WRAT), si Bender-Gestalt test(test de integrare vizual motorie), pot fi folositoare intr-o anumita masura. Obtinerea unei EEG de la un neurolog poate fi uneori folositoare in procesul diagnosticari ADHD-ului.

Testul TOVA este un test obiectiv de masurare a atentiei, nu unul subiectiv de masurare a coportamentului. Dureaza 21,6 minute si consta intr-un foarte simplu joc pe calculator care masoara raspunsurile la stimuli vizuali sau auditivi. Rezultatele obtinute sunt comparate cu rezultatele unui grup de personae care nu au ADHD si care au aplicat la randul lor testul TOVA. Autismul Autismul este un sindrom, o tulburare invaziv , pervaziv (engl.) (profund ) a dezvolt rii, care are aspecte clinice diferite. Tulbur rile sunt de origine biochimic i produc o disfunc ionalitate cerebral , disfunc ionalitate n preluarea/prelucrarea mesajelor primite de creier, ceea ce duce la izolarea autistului. Debutul autismului : y y nc de la na tere sunt semne ale unei dezvolt ri anormale; n cele mai multe dintre cazuri, dezvoltarea este normal pn n jurul vrstei de 2 ani 2 ani i jum tate, dup care apare autismul (se pierd toate "achizi iile" de pn atunci de limbaj, de comunicare, etc.).

De regula, diagnosticul nu trebuie stabilit mai devreme de 3 ani deoarece este riscant, poate fi confundat cu intarzierea mintala. Statisticile arat c propor ia este de o fat la 4 b ie i care sunt afecta i de autism. Teste psihologice profesioniste ce vizeaza Autismul:

Autism Diagnostic Observation Schedule (ADOS, Programul de Observatie pentru Diagnosticul Autismului) este recunoscut la nivel international, alaturi de ADI-R, drept Golden Standard pentru evaluarea autismului. ADOS este o evaluare semi-structurata care poate fi utilizata pentru a evalua aproape orice persoana suspectata ca ar avea autism de la copii care nu vorbesc deloc la adulti care sunt fluenti verbal. ADOS are la baza operationalizarea criteriilor diagnostice pentru autism si pentru tulburari pervazive de dezvoltare din DSMIV/ICD-10. ADOS cuprinde diverse activitati care permit observarea comportamentelor sociale si de comunicare asociate cu diagnosticul de tulburare generalizata de dezvoltare. Aceste activitati asigura situatii standard importante care pot fi ntlnite n sfera cotidiana si pot fi reproduse astfel n practica diagnostica. ADOS cuprinde patru module, fiecare dintre acestea necesitnd 35-40 de minute pentru a fi administrat. Persoanei evaluate i este administrat doar un modul n functie de nivelul de dezvoltare al limbajului si de vrsta sa cronologica. Pe baza ghidului din manual, se va alege modulul potrivit pentru fiecare persoana. Modulul 1 este utilizat pentru copii care nu au un limbaj frazal constant, Modulul 2 este pentru cei care au un limbaj frazal dar nu sunt fluenti verbal, Modulul 3 este pentru copii cu limbaj fluent si Modulul 4 pentru adolescentii si adultii cu limbaj fluent. Singura categorie din spectrul autismului care nu este cuprinsa de ADOS este aceea a adolescentilor si adultilor nonverbali. Modulele 1 si 2 solicita celui care administreaza testul si copiilor sa se miste prin camera. modulele 3 si 4, ambele implicnd mai mult conversatia, pot fi administrate la o masa. Aceste activitati necesita 30-45 de minute de observatii continue, astfel nct persoana examinata sa aiba sansa de a manifesta comportamente relevante pentru a diagnostica autismul sau tulburari pervazive de dezvoltare. n timp ce se administreaza ADOS, se vor nregistra observatiile examinatorului, apoi acestea sunt codate si se formuleaza un diagnostic. Scorurile care se constituie n praguri de delimitare sunt oferite att pentru diagnosticul extins al ntregului spectru al autismului (PDD / TPD / autism atipic etc.), ct si pentru conceptualizarea traditionala, limitata a autismului. Cuprinznd materiale si etaloane standardizate, ADOS ofera o masura a tulburarilor din spectrul autismului care nu sunt afectate de limbaj. Deoarece poate fi aplicat pe o arie larga de copii si adulti, este un instrument eficient ce poate fi utilizat n spitale, clinici sau scoli pentru persoanele cu tulburari de dezvoltare. Fiind o proba de clasa C, achizitionarea si utilizarea ADOS nu poate fi facuta fara un training calificat. Se poate comanda ca parte a pachetului ADOS un pachet de training format din 4 DVD-uri, care este echivalent pentru un training de 2 zile.

Autism Diagnostic Interview, Revised (ADI-R, Interviul de diagnosticare a autismului, revizuit) este recunoscut la nivel international, alaturi de ADOS, drept Golden Standard pentru evaluarea autismului. Fiind utilizat n cercetare de cteva decenii, acest interviu comprehensiv ofera o evaluare completa a persoanelor suspectate de autism sau de alte tulburari din spectrul autismului. ADI-R s-a dovedit a fi foarte util att n diagnosticul formal, ct si n planificarea tratamentului si a programelor educationale. Pentru a administra ADI-R, intervievatorul adreseaza ntrebarile unui parinte sau unui nsotitor familiarizat cu istoricul dezvoltarii si cu modalitatile curente de comportament tipice pentru persoana evaluata. Interviul poate fi utilizat pentru a evalua att copii, ct si adulti, att timp ct vrsta mentala a acestora depaseste 2 ani. Compus din 93 de itemi, ADI-R se concentreaza asupra a trei domenii functionale: Limbaj / Comunicare; Interactiuni sociale reciproce; Comportamente si interese restrictive, repetitive si stereotipe. Urmnd proceduri nalt standardizate, intervievatorul nregistreaza si codeaza raspunsurile persoanei care ofera informatiile. ntrebarile interviului acopera opt arii de continut: Informatiile privind provenienta subiectului, incluznd familia, educatia, diagnostice anterioare si medicatia; O prezentare generala a comportamentului subiectului; Dezvoltarea n perioada copilariei mici si blocaje n dezvoltare; Achizitia limbajului si pierderea limbajului si a altor abilitati; Functionarea curenta a limbajului si comunicarii; Dezvoltarea sociala si jocul; Interese si comportamente; Comportamente relevante clinic, cum ar fi agresiune, auto-agresiune si posibila simptomatica epileptica. n general, pentru administrare si scorare sunt necesare 1 la 2 ore. Rezultatele pot fi acum scorate si interpretate folosind o singura grila de scorare. Grila permite specialistului sa calculeze si sa interpreteze oricare dintre cei cinci algoritmi specifici vrstei: doi algoritmi bazati pe istoricul dezvoltarii, utilizati pentru diagnosticul formal si trei algoritmi

bazati pe comportamentul curent, centrati pe functionarea prezenta si folositi pentru planificarea tratamentului si programului educational. Rezultatele pot fi utilizate ca sprijin n diagnosticul autismului sau pentru a determina nevoile clinice ale diverselor grupuri n care rata tulburarilor din spectrul autismului se asteapta sa fie mai ridicata (de exemplu persoane cu probleme severe de deteriorare a limbajului sau cu anumite conditii medicale, copii care sufera de orbire congenitala si tineri suferind de deprivare institutionala). ADI-R s-a dovedit eficient n diferentierea autismului de alte tulburari de dezvoltare si n evaluarea limitelor sindromului, n identificarea de noi subgrupuri si n cuantificarea simptomatologiei autiste. Folosirea extensiva a ADI-R n comunitatea de cercetare este o dovada puternica n sprijinul fidelitatii si validitatii rezultatelor categoriale. Fiind o proba de clasa C, achizitionarea si utilizarea ADIR nu poate fi facuta fara un training calificat. Se poate comanda ca parte a pachetului ADI-R un pachet de training format din 4 DVD-uri, care este echivalent pentru un training de 2 zile.

SCQ Social Communication Questionnaire Social Communication Questionnaire (SCQ, Chestionarul comunicarii sociale) este al treilea component al triadei recunoscute la nivel international drept Golden Standard pentru evaluarea autismului, alaturi de ADI-R si ADOS. Cunoscut anterior sub denumirea de Autism Screening Questionnaire (ASQ), acest instrument concis ajuta la evaluarea abilitatilor si functionarii sociale a copiilor care pot suferi autism sau de alte tulburari din spectrul autismului. Fiind un chestionar ce poate fi completat de un parinte sau de catre un alt tutore n mai putin de 10 minute, SCQ reprezinta o modalitate eficienta pentru a determina daca o persoana ar trebui sau nu sa fie inclusa ntr-un program complet de evaluare diagnostica.

Chestionarul poate fi utilizat pentru a evalua orice persoana cu vrsta peste 4 ani, att timp ct vrsta sa mentala este peste 2 ani. Chestionarul este disponibil n doua variante Pe parcursul ntregii vie?i legat de evaluarea de-a lungul vietii (Lifetime) si Actual - legat de evaluarea situatiei curente (Current). Fiecare dintre formulare cuprinde 40 de ntrebari la care se cere un raspuns dihotomic. Ambele variante pot fi administrate direct parintelui, care poate oferi raspunsurile fara a necesita supervizare. Formularul "Pe parcursul ntregii vieti"

Varianta de evaluare a ntregii vieti este centrata pe ntreaga istorie a dezvoltarii copilului, oferind un scor total care este interpretat n functie de anumite puncte de delimitare. Acest scor identifica persoanele care pot avea autism si care ar trebui sa se supuna unei evaluari complete cu Autism Diagnostic Interview-Revised (ADIR) sau cu Autism Diagnostic Observation Schedule (ADOS). SCQ prezinta unele asemanari cu ADI-R, iar concordanta dintre scorurile SCQ si ADIR este mare si nu este afectata de vrsta, gen, nivelul limbajului si performanta IQ. Asadar, SCQ este un instrument de screening valid, oferind o imagine rezonabila asupra severitatii simptomelor. Formularul "Actual" Varianta de evaluare a situatiei curente se centreaza pe comportamentul copilului din ultimele 3 luni de pna la momentul administrarii. Rezultatele oferite de aceasta varianta pot fi utile pentru planificarea tratamentului, interventia educationala si masurarea gradului de schimbare n timp. Aplicabilitate n plus fata de aplicabilitatea de screening si cea educationala, SCQ poate fi de asemenea utilizat pentru a compara nivelurile simptomaticii pentru mai multe grupuri copii cu tulburari de limbaj, de exemplu, sau tineri cu stari medicale care pot fi asociate cu tulburari din spectrul autismului. Faptul ca SCQ este concis, usor de administrat si relativ ieftin, permite specialistilor n psihologie clinica sau educationala, precum si altor specialisti din domeniul sanatatii mentale, sa l utilizeze pentru o selectie de rutina a copiilor cu tulburari din spectrul autismului. Conceptele masurate SCQ se concentreaza asupra a trei scale: 1. Interactiunii sociale reciproce (cum ar fi zmbetul social, interesul fata de alti copii si oferirea de sprijin celorlalti); 2. Comunicarii (incluznd folosirea gesturilor conventionale, a schimburilor de replici si a exprimarilor stereotipice); 3. Pattern-urilor de comportament restrns, repetitiv sau stereotipic (incluznd interesele restrnse si preocuparile neobisnuite); 4. n plus, SCQ include o ntrebare despre auto-agresivitate si o ntrebare despre functionarea curenta a limbajului persoanei evaluate. O nou metod de diagnosticare a autismului

Cercet torii britanici au descoperit o nou metod de diagnosticare a autismului. Prin intermediul rezonan ei magnetice a creierului, medicii afl n 15 minute dac pacientul sufer de autism. La studiu au participat 40 de persoane, dintre care 20 s n toase i 20 cu tulbur ri de spectru autist, anun BBC. O imagine tridimensional a creierului a fost realizat pe baza tomografiilor, iar cu ajutorul calculatorului s-a realizat o analiz am nun it a imaginilor, pentru a sublinia diferen ele dintre imaginile unui creier s n tos i cel afectat de autism. Datele au fost folosite la realizarea unui program care poate interpreta diferen ele insesizabile cu ochiul liber. Astfel, s-a pus la punct o metod care poate descoperi autismul cu o precizie de peste 90%. Cercet torii de la Kings College din Londra sunt de p rere c rezultatele studiului lor va fi extrem de folositor n diagnosticarea mai rapid i mai eficient a autismului, care s completeze metodele tradi ionale de diagnosticare. Despre autism, o tulburare a creierului care conduce la tulbur ri de comportament, se cunosc pu ine lucruri. Pacien ii au dificult i n abilitatea de a comunica i de a rela iona cu cei din jur. Diagnosticarea dup metode tradi ionale se realizeaz cu dificultate i, de multe ori, exist riscul unui diagnostic gre it. Cauzele producerii sale nu sunt cunoscute. Se presupune c este un coctail de gene defecte. Cei mai afecta i sunt b ie ii, iar simptomele se observ deja pe la vrsta de trei ani. Cei bolnavi de autism au dificult i cognitive, emo ionale i de comunicare. Intensitatea acestor simptome sunt diferite de la un caz la altul, spun speciali tii. Tocmai de aceea este i dificil diagnosticarea, iar rezultatul nu este dat de un singur medic. Se consult psihiatri, psihologi, neurologi, speciali ti pe probleme de educa ie, iar concluziile acestora pot spune dac un copil sufer sau nu de autism. Cu noua metod de diagnosticare, acest proces dificil i care solicit timp i efort din partea mai multor speciali ti poate fi evitat, gra ie metodei stabilit de cercet torii de la Kings College din Londra.

Clasificarea deficien elor (dup International Classification of Impairments, disabilities and Handicaps) 1. Deficien e

1. Deficien e intelectuale 2. Alte deficien e ale psihismului 3. Deficien e ale limbajului i ale vorbirii 4. Deficien e auditive 5. Deficien e ale aparatului ocular 6. Deficien e ale altor organe 7. Deficien e ale scheletului i ale aparatului de sus inere 8. Deficien e estetice 9. Deficien e ale func iilor generale, senzitive sau alte deficien e 1.1. Deficien e ale inteligen ei 10. Retard mental profund 53. Deficien a vizual medie a celor doi ochi 54. Deficien a vizual profund a unui ochi 11. Retard mental sever 12. Retard mental mediu 55. Alt deficien a acuit ii vizuale Alte deficien e ale func iei vizuale i ale aparatului ocular 13. Alt tip de retard mintal 14. Alte deficien e ale inteligen ei Deficien e ale memoriei 15. Amnezie 16. Alte deficien e ale memoriei Deficien e ale gndirii 56. Deficien a cmpului vizual 57. Alt deficien vizual 58. Alt deficien ocular 59. 1.6. Deficien e ale altor organe 60. Deficien a organic a organelor interne 17. Deficien a desf ur rii i 61. Deficien a func iei i motric

a formei gndirii 18. Deficien a con inutului gndirii 19. Alte deficien e intelectuale 1.2. Alte deficien e intelectuale Deficien e ale con tiin ei i ale st rii de veghe 20. Deficien a clarit ii con tiin ei i a st rii de veghe 21. Deficien a intermitent a con tiin ei 22. Alt deficien a con tiin ei i a st rii de veghe Deficien e ale perceperii i ale aten iei 23. Deficien a percep iei

Cardiorespiratorii 62. Deficien a func iei gastrointestinale 63. Deficien a func iei urinare 64. Deficien a func iei de reproducere 65. Anomalie a organelor interne 66. Alt deficien a organelor interne Deficien e ale altor func ii specifice 67. Deficien e ale organelor sexuale 68. Deficien a mastica iei i a degluti iei 69. Deficien a legat de olfac ie i de alte func ii specifice

24. Deficien a aten iei

1. 7. Deficien e ale scheletului i ale aparatului de sus inere

Deficien e ale func iilor emotive i volitionale

70. Deficien e ale regiunilor capului i ale trunchiului Deficien e mecanice i motrice ale regiunilor capului, trunchiului i membrelor 71. Deficien mecanic a membrului

25. Deficien a pulsiunilor 26. Deficien a emo iei, a afectului i a umorului

27. Deficien a voli iei

72. Paralizie spastic a mai mult de un membru

28. Deficien a func iilor psihomotrice Deficien e ale comportamentului 29. Deficien a comportamentului 1.3. Deficien e ale limbajului i ale vorbirii Deficien e ale limbajului (tulbur ri ale limbajului) 30. Deficien a sever a comunic rii

73. Alt paralizie a membrelor 74. Alte deficien e motrice ale membrelor Alterarea membrelor 75. Alterarea axei transversale a p r ilor proximale ale unui membru 76. Alterarea axei transversale a p r ilor distilate ale unui membru 77. Alterarea axei longitudinale a p r ilor proximale ale membrului superior

31. Deficien a n elegerii i a utiliz rii limbajului

78. Alterarea unei axe longitudinale a p r ilor proximale ale membrului inferior

32. Deficien a func iilor extralingvistice 79. Alterarea axei longitudinale a p r ilor distilate ale i sublingvistice unui membru 33. Deficien a altor func ii lingvistice 1.8. Deficien e estetice ale capului i trunchiului 34. Alte deficien e de nv are Deficien e ale vorbirii (tulbur ri ale vorbirii) 35. Deficien a vocal 80. Alterare la nivelul capului 81. Diformitate a capului i a trunchiului 82. Alt deficien a capului i a trunchiului 36. Alt deficien a func iei vocale 37. Deficien a vorbirii n form 83. Alt deficien estetic a trunchiului Deficien e estetice ale membrelor

38. Deficien a con inutului vorbirii

84. Defect de diferen iere a anumitor p r i ale corpului

39. Alt vorbirii

deficien

con inutului 85. Alt anomalie congenital 86. Alt deficien a estetic a p r ilor corpului

1.4. Deficien e auditive

Deficien e ale acuit ii auditive 40. Deficien a total sau profund a dezvolt rii auzului 41. Pierdere auditiv bilateral profund 42. Deficien a auditiv profund a unei urechi cu deficien a sever a celeilalte urechi 43. Deficien a auditiv bilateral sever 44. Deficien a auditiv profund a unei urechi cu deficien a medie, lejer sau nul a celeilalte urechi 45. Alt deficien a acuit ii auditive Alte deficien e ale audi iei sau ale aparatului auditiv 46. Deficien a discrimin rii vocale 47. Alt deficien a func iei auditive 48. Deficien a func iei vestibulare i a echilibrului 49. Alt deficien a aparatului auditiv

87. Alte deficien e estetice

88. Orificiu anormal sau artificial

89. Alt deficien estetic 1.9. Deficien e de func ii generale

90. Deficien a multipl

91. Deficien a multipl a continen ei 92. Susceptibilitate anormal la traumatisme 93. Deficien a metabolismului 94. Alt deficien a func iilor generale Deficien e Senzitive 95. Deficien senzitiv la nivelul capului

1.5. Deficien e ale aparatului ocular Deficien e ale acuit ii vizuale 50. Absen a ochiului 51. Deficien a vizual profund a celor doi ochi 52. Deficien a vizual profund a unui ochi i viziune joas a celuilalt ochi

96. Deficien la nivelul trunchiului 97. Deficien la nivelul membrului superior 98. Alt deficien senzitiv 99. Alte deficien e

Bibliografie y y y y y http://www.scribd.com/doc/50096468/33/Clasificarea-deficien elor-fizice http://www.autism.ro/forum/viewtopic.php?t=262 http://cursuriautism.ro/despre-autism.php http://www.testcentral.ro/engine.php?action=scq_test.htm Verza, Emil, INTRODUCERE IN PSIHOPEDAGOGIA SPECIALA SI IN ASISTENTA SOCIALA, Editura Fundatiei Polirom, Bucuresti, 2002