Toata ceramica cucuteniana, ca de altfel toata ceramica preistorica din Romania si din restul Europei, pana la inceputul celei

de-a doua epoci a fierului, deci aproximativ pana la mijlocul mileniului I i.e.n., a fost lucrata cu mana, fara folosirea rotii olarului. Tocmai de aceea, perfectiunea diferitelor recipiente poate fi socotita remarcabila.Anumite detalii observate cu prilejul studierii si intregirii ceramicii cucuteniene arata ca acesti precursori ai ceramistilor din vremurile de astazi foloseau unelte de lemn, de os si de lut ars pentru modelarea vaselor, interiorul peretilor multora pastrand urmele vadite ale folosirii unor asemenea unelte. Netezirea perfecta a peretilor exteriori si de multe ori si a celor interiori, pe care a fost apoi realizata ornamentarea, nu putea fi executata cu degetele, care ar fi lasat amprente, ci tot cu unelte de lut ars, os sau lemn. Pe de alta parte, inalata calitate tehnica a prepararii lutului si a modelarii formelor, arderea vaselor in cuptoare oxidante la o temperature ce ajungea la 900 grade Celsius, ca san u mai vorbim de ornamentarea pictata, dovedesc o indiscutabila specializare. Aceasta exclude posibilitatea confectionarii olariei de catre orice membru al fiecarei comunitati cucuteniene. In mod obisnuit se sustine ca ceramica preistorica este lucrata de femei in cadrul fiecarei comunitati, dar aceasta explicatie poate fi valabila cel mult pentru ceramica grosolana a unora dintre cultruile si comunitatile stravechi, nu si pentru o ceramica pictata atat de sofistricat cum este cea a culturii Cucuteni. Este firesc san e intrebam cand ar fi putut avea femeile timpul necesar sa lucreze si olaria asezarilor respective, de vreme ce ele erau ocupate in mod firesc cu toate indeletnicirile casnice, intre care nu trebuie uitata marea pondere detinuta de tors si de tesut, pentru asigurarea imbracamintei, avand in acelasi timp si un rol insemnat la muncile agricole, desfasurate tocmai in perioadele mai calde si mai uscate, singurele indicate pentru confectionarea ceramicii. Avand in vedere ca eventuala transportare a unui mare numar de vase, uneori de dimensiuni apreciabile si foarte grele, pe distante mari, era o operatie aproape imposibila in conditiile epocii respective, cand in Europa nu se cunosteau inca roata si vehiculele pe roti (care se vor folosi abia peste 2 milenii in epoca bronzului), nu ne putem gandi nici la un numar redus de centre de productie, de la care diferitele comunitati situate peo anumita raza si-ar fi putut procura, prin trocul obisnuit, olaria de care aveau nevoie. De aceea, singura explicatie valabila care ne ramane si care pare sa corespunda cel mai bine existentei unui numar urias de vase lucrate nu numai in tehnica si in forme identice, dar decorate in acelasi fel, uneori, identic, este aceea existentei unor mesteri itinerant ice vor fi strabatut distante destul de mari, oprindu-se din loc in loc, in diferitele asezari in apropierea carora se aflau si depozitele de argila necesare, trecand in primul rand la construirea cuptoarelor si apoi la realizarea olariei necesare acelor comunitati. Numai asa se poate explica unitatea perfecta a ceramicii culturii Cucuteni pe un teritoriu atat de vast, insumand peste 350.000 de kilometri patrati. Cat priveste identificarea unor variante regionale, ele nu infirma explicatia de mai sus, ci confirma tocmai existenta unor mesteri care, fireste, nu puteau strabate distante de sute sau chiar mii de kilometri. Cantitatea mare de ceramica descoperita in fiecare asezare, indicand existenta a mii de vase, vine in sprijinul acestui punct de vedere. Oricum ar fi, tehnica ceramicii pictate cucuteniene este aproape perfecta. Pentru vasele mai minci, cu pereti fini, avand uneori abia 1 2 mm grosime, lutul era foarte bine preparat, curatat de impuritati si amestecat numai intr-o mica masura cu nisip cu bobul imperceptibil de mic, care constituia degresantul neaparat necesar pentru a impiedica

crapareaperetilor vasului dupa sau in timpul uscarii. Odata vasele modelate, ele erau de cele mai multe ori cufundate intr-o zeama groasa de lut, care le acoperea cu un invelis extreme de fin, si apoi uscate in aer liber, mai probabil la umbra decat la soare, tocmai pentru ca uscarea san u fie prea rapida sis a provoace contractarea peretilor si craparea lor. Abia dupa uscare se executa decorarea, cu culori minerale si numai in ultima instanta vasele se puyneau in cuptorul pregatit dinainte. Vasele destinate sa primeasca un dcor adanc-incizat sau in caneluri erau decorate in timp ce peretii nu erau uscati. Din cauza arderii oxidante, asigurata prin patrunderea aerului in camera de copt a cuptorului, peretii vaselor cucuteniene capatau in general o culoare caramizie brun-roscata pe toata grosimea lor, numai rar si in special la vasele cu peretii grosi putandu-se intampla ca miezul acestorasa fie mai putin patruns si deci sa ramana de o culoare mai inchisa, pe cand zonele din apropierea ambelor fete erau totusi arse la rosu. Multe dintre vasele cucuteniene sunt realizari atat de perfecte din punct de vedere al formei, incat diferitele incercari ale unor ceramisti din zilele noastre de a realiza recipiente oarecum similare nu sunt decat palide copii, lipsite de originalitatea si de armonia formelor cucuteniene. Potrivit periodizarii prezentate, in etapele A1 si A2 s-a folosit ornamentarea bicroma pe fondul/invelis de culoare relative inchisa(brun sau negru) si lustruit, motivele sunt pictate cu alb-mat si mai rar cu rosu. Acestea au fost combinate deseori pe aceleasi vase cu decorul incizat si cu caneluri, in timp ce in cursul etapei A2 apare pentru prima data si picture policroma, in trei culori, cu adevarat specific cucuteniana. La randul ei si aceasta este combinata uneori cu ornamentarea incizata, care dealtfel se intalneste si singura in cursul etapelor primei faze. Dintre cele trei culori ale ceramicii policrome, una constituie fondul-invelis, iar celelate doua sunt culori care se picteaza pe acest fondinvelis sau cu care se rezerva din el motivele ornamentale. Cele trei culori clasice ale decorului policrom cucutenian sunt albul, rosul si negrul , primele fioind folosite fie ca fond, fie drept culoare pentru trasat motivele, in timp ce negrul a fost folosit, pana spre sfarsitul fazei A, exclusiv pentru liniile de bordure ale benzilor albe sau rosii. Rosul si albul au o serie de nuante, rosul fiind de multe ori un brun-caramiziu sau un brun mai inchis, in timp ce albul are adeseori nunte galbui. Totodata, negrul este mai degraba un ciocolatiu-inchis decat un negru propriuzis. Vasele pictate erau bine lustruite dup ace erau scoase din cuptor, lustrul pastrandu-se foarte bine pana astazi. Si in etapele A3 si A4 se intalneste bicromie alaturi de policromie dar aceasta bicromie este cu totul deosebita de cea de tip vechi, din etapele precedente, fiind realizata in tehnica decorului policrom si cu doua culori folosite pentru policromie. In schimb, in foarte rare cazuri se poate vorbi de o policromie in patru culori, caci pe langa invelisul brun-roscat s-au intrebuintat pentru ornamentare toate cele trei culori amintite. In cursul fazei A-B, ornamentarea incizata, adancita si canelata, dispare cu totul, pastrandu-se numai ornamentarea pictata, bi- si tricroma. Aceasta constatare este valabila insa numai pentru aria culturii Cucuteni propriu-zise, deoarece in zona Tripolie ornamentarea adanc incizata are nu numai o viata mai lunga, insotind decorul pictat pana in ultiumele etape ale acestei culture, dar joaca adesea un rol mai mare chiar decat decorul pictat. In acele zone mai indepartate de focarul initial al ceramicii pictate situate in preajma Carpatilor Orientali si de curbura, elementele de traditie precucuteniana

ajunse de altfel acolo tot prin patrunderi massive venite din Moldova s-au dovedit mai tenace, ele fiind acelea care au dat in continuare tonul in ornamentarea ceramicii. In aria cucuteniana, in cursul fazei A-B si pe alocuri, inca de la sfarsitul fazei A negrul paraseste rolul limitat de culoare de bordure si trece la acela de culoare pentru pictat motivele, acoperind uneori chiar si zone-registre intregi din suprafata vasului. Acelasi lucru se poate spune in general si despre ornamentarea pictata a fazei finale B. In general, decorul este asternut pe suprafata exterioara a vaselor, fie pe toata suprafata lor (cu exceptia fundului) potrivit unei conceptii definite drept horror vacui(groaza de gol), fie pe aproximativ trei sferturi din ea, lasandu-se in acest caz o zona nepictata, relative lata, spre fund. De foarte multe ori, insa, interiorul buzei inalte sau al gatului este si el decorat, in timp ce strachinile si castroanele sunt pictate de obicei si pe fata interioara, ceea ce face destul de problematica posibilitatea folosirii acestor recipiente pentru pentru nevoile curente ale gospodariei. Un aspect foarte important, pe care nu-l cunoastem inca, este acela al instrumentelor cu care s-au executat ornamentele pictate. Caci daca pentru decorul adanc incizat, orice obiect de os sau chiar de lemn, cu varful ascutit sau ceva mai bont, putea folosi scopului urmarit, pentru ornamentarea pictata nu putem decat banui ca au fost intrebuintate pensule variate unele foarte fine, pentru trasat linii si puncte, altele mai mari, pentru pictarea motivelor in benzi sau pentru asternerea culorii pe portiuni mai mari. In decorarea ceramicii cucuteniene nu s-au folosit tipare, pentru ca nici chiar in aceeasi asezare nu s-au gasit doua vase pictate identic. Una din coordonatele majore ale ornamentarii ceramicii preistorice o constituie in mod absolute simetria desfasurarii motivelor pe suprafata ce urmeaza sa primeasca decorul. Si pentru cucutenieni coordonata simetriei a constituit o adevarata lege. Fie ca ne gandim la ornamentarea bicroma, fie ca avem in vedere policromia in trei culori, ceea ce caracterizeaza in primul rand ornamentarea pictata este intr-adevar simetria perfecta si desfasurarii motivelor in cadrul diferitelor register decxorative, mai inguste sau mai late. Constituind coordonata majora a intregii ornamentari cucuteniene, simetria nu este deloc obositoare sau lipsita de eleganta, asigurand o desfasurare , o combinare sau o alternare a motivelor principale sau a variantelor acestora in asa fel incat rezultatele finale sunt deosebit de armonioase atat in plan chromatic , cat si in plan graphic. O caracteristica generala a celei mai mari parti a ornamentarii ceramicii cucuteniene este ornamentarea in benzi, realizata cu ajutorul unor benzi, mai late sau mai inguste. In categoria ceramicii cu decaor adanc incizat , aceste benzi sunt obtinute prin cate doua linii incizate ce alearga parallel si deseneaza apropae intotdeauna motive cu traseu curb sau spiralic. Acelasi lucru poate fi spus si despre decorul realizat cu adevarate santulete. In ceramica bicroma din primele etape cucuteniene, benzile albe sunt deseori marginite de catre doua linii incizate, iar benzile rezervate din invelisul-fond sunt, dim[potriva, marginite de doua linii sau de doua succesiuni de puncte albe, care de fapt traseaza motivele. In schimb, in ceramica tricroma a celorlate etape si faze, benzile albe si rosii sunt marginite de doua linii negre-ciocolatii, de bordure, care nu pot fi decat transpunerea in culoare a liniilor incizate ce margineau benzile albe din ceramica bicroma. In faza A, benzile pictate sunt in marea lor majoritate unitare; totusin chiar din aceasta faza se folosesc adesea si benzi formate din mai multe linii paralele, albe alternand cu cele rosii in faza A, albe sau negre alternand cu cele rosii in fazele urmatoare

si bineinteles, intoate cazurile, marginite de o parte si de alta de catre o linie neagraciocolatie, ceva mai groasa. O alta caracteristica generala o formeaza asazisul stil liber, ornamentele desfasurandu-se in jurul vasului fara intrerupere, in cadrul unuia sau mai multor registre orizontale. Motivul decorativ primordial in ceramica cucteniana este cel al spiralei si derivata acesteia, meandrul, care este de fapt tot o spirala insa unghiulara. Este aproape sigur ca spirala a constituit un simbol cu semnificatii magice, cunoscut inca din paleolitic. Cu toate acestea, acest ornament este specific doar unui numar limitat de culture neoeneolitice din centrul si sud-estul Europei. Motivul principal care are cel mai important rol in ornamentarea policroma este spirala in forma de S, pictat orizontal sau oblic si numai rareori vertical. O alta varianta a spiralei, des intalnita, este ghemul spiralic in banda simpla, rasucita de mai multe ori. Alte motive remarcate in ceramica cucuteniana sunt motivele strict unghiulare intalnite in ceramica policroma. Motivele unghiulare sunt diferite de aspectele unghiulare ale spiralei. Frizele de triunghiuri dcesfasurate orizontal pe buza vasului si zigzagurile care alearga tot pe buza nu sunt deosebit de frecvente. Un alt motiv unghiular mai rar intalnit este rombul, care apare mai des pe cupe. In faza A-B, apar reprezentari stilizate ale corpului omenesc. In faca Cucuteni B, in ornamente apar si animale stilizate. Cronologie: 4600 3600/3500 4600-4100 A 4100- 3800 A-B 3800-3600/3500 B