Importanta vitala a protejarii mediului inconjurator

Realitatile prezentului arata ca secolul XXI este perioada celor mai mari descoperiri si transformari ale civilizatiei omenesti, dar, totodata, si a celor mai complexe si uneori nebanuite efecte asupra vietii. Pna nu demult, resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. n zilele noastre, ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltarii fara precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie prima si energie pentru productia de bunuri a crescut enorm, iar exploatarea intensa a resurselor pamntului releva, tot mai evident, un dezechilibru ecologic. Perfectionarea si modernizarea proceselor tehnologice, utiliznd cele mai noi cuceriri stiintifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu si pe cele energetice. Ca urmare a industrializarii si a cresterii productiei de bunuri, au sporit materialele susceptibile de a afecta mediul ambiant. Din ce in ce mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit de complexe, se regasesc n aer, apa si n sol. Ploile acide sunt tot mai frecvente, ca urmare a prezentei dioxidului de sulf din aer, datorita dezvoltarii proceselor termice si a utilizarii unor combustibili inferiori; n atmosfera, sunt evacuate importante cantitati de oxizi de azot, de carbon, negru de fum, saruri si oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte daunatoare asupra vegetatiei, n general, si direct sau indirect asupra fiintei umane. La acest nceput de mileniu, lumea se afla ntr-o permanenta efervescenta. Schimbarile produse si acelea care vor avea loc, creeaza, ntr-o viziune optimista, sperante si pentru remedierea, fie si treptata, graduala a mediului nconjurator. n tumultul generalizat al schimbarilor, se impune sa tragem o data in plus, un semnal de alarma, legat de mediul nconjurator, de supravietuirea omului si a existentei vietii pe planeta noastra. "Mediul natural", respectiv, aerul, oceanele, marile, lacurile, apele curgatoare, solul - subsolul si formele de viata pe care aceste ecosisteme le creeaza si le sustin, constituie imaginea cea mai comuna pe care individul obisnuit o creaza atunci cnd vorbeste despre mediul nconjurator. O padure, o balta sau un lac, de exemplu, formeaza, fiecare n parte, un "ecosistem", ce se interconditioneaza reciproc si se readapteaza continuu, n cautarea unui anumit echilibru. Totalitatea factorilor naturali determina conditiile de viata pentru regnurile vegetale, animale si pentru exponentul lor rational - omul, reprezentnd mediul natural. Mediul nconjurator apare ca o realitate pluridimensionala ce include nu numai mediul natural, dar si activitatea si creatiile omului, acesta ocupnd o dubla pozitie: de "component" al mediului si de "consumator", de beneficiar al mediului.

Conceptul actual de "mediu nconjurator" are un caracter dinamic, care cauta sa cunoasca, sa analizeze si sa urmareasca functionarea sistemelor protejate n toata complexitatea lor. n ntreaga activitate a mediului nconjurator, se urmareste nu numai folosirea rationala a tuturor resurselor naturale, ci si corelarea activitatii de sistematizare a teritoriului, ca si a localitatilor cu masuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de productie cat mai putin poluante si echiparea instalatiilor tehnologice si a mijloacelor de transport generatoare de poluanti cu dispozitive si instalatii menite sa previna efectele daunatoare asupra mediului nconjurator, recuperarea si valorificarea optima a substantelor reziduale utilizabile. Astfel notiunea de "mediu nconjurator" cuprinde de fapt, toate activitatile umane n relatia om natura, din cadrul planetei Terra. Atunci cnd se discuta despre progres sau de despre saracie, este vorba de fapt, n termenii cei mai globali, de mediul nconjurator, caracteristic pentru planeta noastra, la un moment dat, caci ntre toate acestea si poluare, degradarea apei si a aerului, amenintarea paturii de ozon, desertificarea, deseurile toxice si radioactive etc. exista o strnsa interdependenta. Odata cu sporirea populatiei globului, ce s-a produs paralel cu perfectionarea organizarii sociale si, n special, odata cu dezvoltarea industriei, a transporturilor mecanizate din ultimele doua secole, ncercarea omului de a domina n lupta aspra cu natura, de a-i smulge, lacom, bogatiile ascunse, ncepe sa aiba tot mai mult succes. Peste un miliard si jumatate din populatia actuala a Terrei apartine civilizatiei industriale. Industrialismul a reprezntat mai mult dect cosuri de fabrica si linii de asamblare. A fost un sistem social multilateral si bogat, care si-a pus amprenta asupra fiecarui aspect al vietii omenesti. Cresterea economica, enorm accelerata, se bazeaza n majoritate nu pe surse regenerabile de energie, ci pe energia cheltuita prin folosirea combustibililor fosili, neregenerabili: carbuni, titei, gaze naturale. Alvin Toffler observa, sarcastic : "Pentru prima data o civilizatie consuma din capitalul naturii, n loc sa traiasca din dobnzile pe care le oferea acest capital!". Problema rezidurilor activitatilor umane a luat proportii ngrijoratoare, prin acumularea lor producandu-se alterarea calitatii factorilor de mediu. Aceste alterari constituie cauza unor dezechilibre n fauna si flora, ca si in sanatatea si bunul mers al colectivitatii umane din zonele supraaglomerate. Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazata pe consumarea resurselor neregenerabile de energie, s-a ajuns, n unele tari industrializate, la un grad de bunastare ridicat, constatndu-se practic aparitia iminenta a amenintarii consecintelor actiunii umane asupra mediului, poluarea lui la nivel global. Deteriorarea mediului ambiant este cauzata, in principal, de: existenta a prea multor automobile, avioane cu reactie si nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care functioneaza dupa tehnologii vechi, poluante, mari consumatoare de materii prime, apa si energie - fenomene determinante, n ultima instanta, de necesitatile crescnde ale unei populatii aflate n stare de explozie

demografica

si,

ndeosebi,

de

existenta

marilor

aglomerari

urbane.

Mediul nconjurator reprezinta un element esential al existentei umane, constituind rezultatul interferentelor unor elemente naturale - sol, aer, apa, clima, biosfera - cu elemente create prin activitatea umana. Toate acestea interactioneaza si influenteaza conditiile existentiale si posibilitatile de dezvoltare viitoare a societatii. Orice activitate umana si, implicit, existenta individului este de neconceput n afara mediului. Ansamblul de relatii si raporturi de schimburi ce se stabilesc ntre om si natura, precum si interdependenta lor influenteaza echilibrul ecologic, determina conditiile de viata, precum si conditiile de munca pentru om, perspectivele dezvoltarii societatii n ansamblu. Aceste raporturi vizeaza att continutul activitatii, ct si crearea conditiilor de existenta umana. n concluzie, se poate afirma necesitatea adaptarii mediului si a organizarii lui in asa fel incat sa raspunda nevoilor indivizilor, ceea ce presupune preluarea din natura a unor resurse si prelucrarea lor pentru a servi populatia (in sensul satisfacerii doleantelor oamenilor). Dependenta respectiva cunoaste un mare grad de reciprocitate, datorita faptului ca nevoile umane se adapteaza ntr-o masura, mai mare sau mai mica, mediului. Asigurarea unei calitati corespunzatoare a mediului, protejarea lui reprezinta o problema de interes major si de certa actualitate pentru evolutia sociala. n acest sens, se impune pastrarea calitatii mediului, diminuarea efectelor negative ale activitatii umane cu implicatii asupra lui. Protectia mediului a devenit o problema majora a ultimului deceniu, fiind dezbatuta la nivel mondial ; faptul a generat numeroase dispute ntre tarile dezvoltate si cele n curs de dezvoltare. S-a impus nfiintarea unor organizatii internationale ale caror principale obiective constau in adoptarea unor solutii de diminuare a poluarii si in cresterea nivelului calitatii mediului n ansamblu. Cercetarile amanuntite legate de elementele citate anterior s-au concretizat prin adoptarea unui ansamblu de actiuni si masuri care, in principal, prevad: " cunoasterea temeinica a mediului, a interactiunii dintre sistemul economic si sistemele naturale; consecintele acestor interactiuni; resursele naturale trebuie utilizate rational si cu maximum de economie ; " prevenirea si combaterea degradarii mediului - provocata de om, dar si datorata unor cauze naturale ; " armonizarea intereselor imediate si de perspectiva ale societatii, n ansamblu, sau ale agentilor economici privind utilizarea factorilor de mediu . In vederea protejarii mediului, n primul rnd, se impune identificarea zonelor afectate, evaluarea gradului de deteriorare si stabilirea cauzelor care au produs dezechilibrele respective. n privinta modalitatilor de protejare, se impune solutionarea a trei categorii de probleme:

" crearea unui sistem legislativ si institututional adecvat si eficient, care sa garanteze respectarea legilor n vigoare ; " evaluarea costurilor actiunilor de protejare a mediului si identificarea surselor de sustinere a acestora ; " elaborarea unor programe pe termen lung, axate pe protejarea mediului, corelate pe plan national si international. Referitor la evaluarea costurilor si stabilirea modului n care acestea sunt suportate, se poate afirma, cu certitudine, ca protejarea mediului este costisitoare iar factorii poluarii nu pot fi ntotdeauna identificati. Datorita acestei situatii, costurile de protejare a mediului se mpart ntre societatile comerciale potential poluatoare si stat. Fondurile alocate protejarii mediului difera de la o tara la alta, n functie de nivelul de dezvoltare al fiecareia. Pentru elaborarea unor programe vizand protejarea mediului, trebuie identificati in totalitate factorii de mediu, precum si zonele n care pot aparea probleme de poluare a acestora. Un asemenea program presupune identificarea zonelor, evaluarea costurilor necesare si stabilirea responsabilitatilor pentru derularea proiectelor aferente. Presiunea activitatii omului asupra mediului natural creste foarte rapid. Concomitent, se accelereaza dezvoltarea industriala, schimburile, circulatia marfurilor, iar spatiul ocupat, parcurs si utilizat pentru activitatile umane, devine din ce n ce mai extins. Aceasta evolutie si pune tot mai pregnant amprenta, n mod nefavorabil, asupra mediului si a componentelor sale. Un alt factor daunator mediului este modernizarea transporturilor, accesul generalizat n cadrul spatiilor verzi. Comportamentul individului polueaza mediul ntr-o masura mai mare sau mai mica, fie sub forma activitatii cotidiene, fie a consumurilor turistice. Prin dezvoltarea activitatii umane, sunt afectate toate componentele mediului, insa, n proportii diferite. Printre aceste elemente, cele mai importante sunt: peisajele, solul, apa, flora, fauna, monumentele, parcurile si rezervatiile, precum si biosfera. n consecinta, conservarea functiilor igienico-sanitara, recreativa si estetica ale elementelor componente ale mediului natural constituie garantia unei dezvoltari continue a societatii umane. In absenta contactului cu natura, nimeni nu va reusi sa inteleaga si sa cunoasca raporturile existente intre aceasta din urma si individ. Daca dorim continuarea evolutiei umanitatii, aceste cunostinte sunt vitale si ele trebuie sa se traduca prin actiuni concrete. Nu este aici vorba doar de o angajare efectiva pro natura, ci si de dezvoltarea si practicarea unor stiluri de viata durabile fondate mai degraba pe calitate, eficienta, durabilitate, toleranta si intelegere decat pe intotdeauna mai mult si intotdeauna mai repede .