Universitatea Transilvania din Brasov Facultatea de Stiinte Economice si Administrarea Afacerilor

Studenta: Patrulescu Laura-Mihaela AnulI,CIG,Grupa 8612 Prof:Tache Ileana

I.Introducere.............................................................................................................1 II.Scurt istoric al Parlamentului European...............................................................2 III.Precizari terminologice........................................................................................3 IV.Desemnarea parlamentarilor europeni.................................................................3 V.Structura Parlamentului European........................................................................4 VI.Sediul Parlamentului European...........................................................................6 VII.Statutul Parlamentarilor Europeni......................................................................8 VIII.Functionarea Parlamentului European..............................................................8 IX.Atributiile Parlamentului European.....................................................................9 X.Bibliografie...........................................................................................................10

I.Introducere Termenul de Uniune Europeana este utilizat incepand cu 1992,cand Tratatul de la Maastricht a denumit astfel ansamblul hibrid format din Comunitatile europene si formele de cooperare interguvernamentala intre statele membre ale Comunitatii europene.Este imposibil de dat o definitie a Uniunii Europene,tocmai datorita ambiguitatii consructive pe care o sugereaza aceasta sintagma. Uniunea europeana nu dispune, deocamdata, de personalitate juridica. Ea este mai degraba un concept politic decat unul juridic, deoarece nu substituie Comunitatile europene, ci le inglobeaza intr-un ansamblu mai larg.Ca mijloace de realizare a obiectivelor Uniunii Europene se inscrie si sistemul institutional unic, format din cele cinci institutii comunitare: 1.Comisia Europeana, care initiaza politici si le pune in aplicare. 2.Consiliul U. E- organul legislativ, de decizie comunitara, care actioneaza pe baza propunerilor Comisiei. 3.Parlamentul european, cu rol initial consultativ, insa in ultimul timp tot maiimportant in procesul de luare a deciziilor comunitare. 4.Curtea Europeana de Justitie, care are sarcina de a interpreta actele comunitaresi tratatele institutive, in caz de conflict juridic. 5.Curtea de conturi, institutie cu rol de control financiar, al administrarii bugetului comunitar. Acestea sunt institutiile comunitare care au functionat in temeiul tratatelor institutive (C.E.C.O., C.E.E. si EURATOM); ele au continuat sa functioneze si dupa crearea Uniunii Europene, iar in plus Uniunea Europeana a dobandit competente noi, care nu intra in sfera de atributii a institutiilor comunitare, ci sunt rezolvate pe baze interguvernamentale-politica externa si de securitate, respectiv cooperarea in justitie si afaceri interne. II.Scurt istoric al Parlamentului din Europa Prin denumirea de parlament astazi intelegem in primul rand acel organ de stat care functioneaza pe baza reprezentativa, este autoritatea publica legislativa cea mai importanta. Potrivit acestei definitii parlamentul este un organ de autoritate publica, adica una dintre purtatoarele suveranitatii statale. Deciziile luate de acesta, fundamentate pe puterea de stat, sunt obligatorii si trebuie tratate ca cea mai inalta forma a manifestarii de vointa statala, avand un rang superior tuturor deciziilor ce pot fi adoptate de celelalte organe de stat. Parlamentele moderne au natura reprezentativa avand in compunerea lor membrii alesi, care reprezinta la 2

randul lor o anumita comunitate, comunitate de interese sau intreaga populatie, care actioneaza teoretic in vederea influentarii deciziilor luate in parlament in interesul alegatorilor. Desi adoptarea legilor apare ca principala atributie parlamentara, parlamentele moderne exercita si o atributie de control asupra puterii executive, respectiv au atributii in domeniul adoptarii si modificarii legilor fundamentale,in cazul situatiilor de urgenta, la ratificarea tratatelor internationale sau in procedura adoptarii bugetului national. Institutia Parlamentului intr-o forma apropiata de cea a legislativelor din zilele noastre a aparu in unele state din Vestul Europei in secolele XII-XIV ca organ reprezentativ al claselor dominante (state in oranduirea feudala). Parerile specialistilor sunt insa impartite, unii sustin ca primele sedinte parlamentare au fost tinute in regatele spaniole, iar altii considera ca primul parlament a fost cel al englezului Simon Monfort din 1265. Din izvoarele scrise insa, rezulta ca sedinte la care erau invitati nu doar aristrocrati, ci si reprezentantii oraselor, au fost tinute in 1162 in Aragonia, in 1169 in Castilia si in 1188 in Leon. Denumirea de parlament se pare ca a fost folosita pentru prima data de ocronica scrisa in 1183, dar aceasta denumire folosita frecvent si in secolul XIII, a inlocuit mult mai tarziu denumirile latine diverse (de ex. colocviu) ale adunarii claselor dominante. Adunari ale aristocratilor au aparut in secolul XIII in Anglia, in timp ce in Franta prima adunare de acest gen a fost convocata in 1302. III.Precizari terminologice Denumirea oficiala a Parlamentului european, in tratatele institutive, a fostAdunarea generala dar in 1962 institutia a decis sa se numeasca Parlamentcu toata opozitia Consiliului U.E, care-si vedea amenintate atributiile de legislator european. De atunci, noua denumire a fost folosita si in actele comunitare, in final fiind legiferata prin Actul Unic European.Parlamentul European a fost ales pentru prima data prin vot universal direct iniunie 1979, cand au fost alesi 410 parlamentari.Functiile exercitate de Parlament sunt numai simbolice, comparativ cu celee xercitate de un Parlament veritabil, national, asa cum exista ele intr-o democratie parlamentara Caracterul simbolic al acestuia rezulta, in primul rand, din faptul ca Parlamentul nu are dreptul sa desemneze un Guvern. IV. Desemnarea parlamentarilor europeni Nu exista procedura electorala uniforma. Fiecare stat isi determina liber regimul electoral pentru alegerea europarlamentarilor, adoptand, in acest sens, legi electorale proprii.Desemnarea membrilor Parlamentului European se face prin sufragiu universaldirect, pentru un mandat de 5 ani (nu exista clauze de dizolvare inainte de termen).Candidaturile pot fi depuse fie independent, fie pe listele unor partide, in conformitate cu 3

legislatia nationala a fiecarui stat.Alegerile au loc timp de 3-4 zile si participa orice persoana peste 18 ani; statele au avut pana la Tratatul de la Maastricht, puterea discretionara de a limita votul exercitat peteritoriul lor la proprii cetateni sau, dimpotriva de a-l extinde. Dupa 1992 insa, s-a eliminat criteriul nationalitatii, orice rezident putand vota sau candida in statul in care traieste. In baza Tratatului de la Amsterdam (1997), Parlamentul European a adoptat, in1998, o Rezolutie cuprinzand o serie de principii comune pentru toate statele membre: -Alegerea deputatilor europeni sa aiba loc pe baza scrutinului de lista, proportional; -Constituirea de circumscriptii electorale in statele membre cu peste 20milioane de locuitori; -Stabilirea unui prag de maximum 5% din sufragiile exprimate; -Incepand cu alegerile din 2009, 10% din mandatele in ParlamentulEuropean vor fi alocate pe baza scrutinului de lista proportional in cadrul unei circumscriptii unice, formata din teritoriul statelor membre ale UE; -Mandatul de deputat in Parlamentul European este incompatibil cumandatul de deputat sau senator in Parlamentul National (incepand cu2004). Au obtinut derogari Irlanda si Marea Britanie, pana in 2009; Deputatii europeni nu pot exercita, simultan, anumite profesii si nu pot ocupa anumite functii (magistrat, ministru, conducator al unei intreprinderi de stat,s.a.). Ei sunt remunerati la fel ca membrii parlamentului national din tara respectiva. Remuneratiile sunt platite de fiecare stat membru.

V.Structura Parlamentului European Parlamentul european este format din reprezentanti ai popoarelor statelor membre.Pana in 2004 a avut 626 de membri, iar din 2004 sunt 732 de membri.Parlamentarii europeni sunt grupati in grupuri politice, cu caracter mixt, adica multinational, nu in delegatii nationale, existand insa si parlamentari neinscrisi in niciun grup parlamentar. Iata grupurile politice existente in Parlemrntul European: -Grupul Partidului Popular European (crestini-democrati) si al Democratilor Europeni; -Grupul Partidului Socialistilor Europeni; -Grupul Partidului European Liberal, Democrat si Reformat; -Grupul Verzilor/Alianta Libera Europeana; -Grupul Confederal al Stangii Europene Unite /Stanga Verde Nordica; -Grupul Uniunea pentru o Europa a Natiunilor; -Grupul pentru Europa Democratilor si Diversitatii; -Grupul Tehnic al Deputatilor Independenti(Grup mixt); 4

Numarul minim necesar de europarlamentari pentru formarea unui grup parlamentar este de: -29, daca apartin unul singur stat; -23, daca apartin la doua state membre; -18, daca apartin la 3 state membre; -14, daca apartin la 4 state membre. Conducerea institutiei este asigurata de un presedinte, 14 vicepresedinti care impreuna cu cei 5 chestori formeaza Biroul Parlamentului european, organ executiv- si de un secretariat general. Presedintele si vicepresedintii sunt alesi de membrii Parlamentului, pe o perioada de doi ani si jumatate.Presedintele este reprezentantul institutional al Parlamentului European. El asigura relatiile externe, prezideaza sesiunile plenare si reuniunile Biroului si Conferintei presedintilor.Fiecare membru al Parlamentului European este membru de drept intr-una din cele 17 Comisii parlamentare si membru supleant intr-altul.Comisiile parlamentare sunt urmatoarele: 1. Afaceri externe, drepturile omului, politica externa si de securitate comuna; 2. Buget; 3. Control bugetar; 4. Drepturile si libertatile cetatenilor, justitie, afaceri interne; 5. Juridica si piata interna; 6. Probleme economice si monetare; 7. Industrie, comert exterior, cercetare si energie; 8. Ocuparea fortei de munca si probleme sociale; 9. Mediu, sanatate publica si politica consumatorului; 10. Agricultura si dezvoltare rurala; 11. Pescuit; 12. Politica regionala, transport si turism; 13. Cultura, tineret, educatie, mass-media si sport; 14. Dezvoltare si cooperare; 15. Afaceri constitutionale; 16. Drepturile femeilor si egalitatea de sanse; 17. Petitii

Fiecare comisie isi alege un birou format din: presedinte si 2- 3 vicepresedinti.Mandatul acestora este de doi ani si jumatate.Comitetele parlamentare sunt formatiuni specializate de lucru ale institutiei, care pregatesc decizia luata de plenul Parlamentului european.In structura organizatorica a Parlamentului un loc important il ocupa organele directoare care sunt date de birou si de biroul largit. a) Biroul este organismul de coordonare regulamentara a Parlamentului European, avand competente in ceea ce priveste bugetul Parlamentului European si problemele administrative si este format dintr-un presedinte, 14 vicepresedinti si 5 chestori, membri ai biroului cu drept de vot consultativ. Membrii Biroului sunt alesi pentru un mandat de 2 ani; b)Biroul largit -format din biroul propriu zis plus presedintii grupurilor politice din Parlament. Acesta asigura functionarea politica a Parlamentului European. Parlamentul mai cuprinde si diverse formatiuni cum ar fi grupurile politice,comisiile si delegatiile. c) grupurile politice reunesc deputatii de aceeasi orientare politica, indiferent de statul in care au fost alesi; d) comisiile pot fi: permanente, temporare si de ancheta; e) delegatiile Parlamentare au o componenta hotarata de grupurile politice, iar competenta le este stabilita de Parlament. VI.Sediul Parlamentului European Parlamentul European isi desfasoara activitatea n trei sedii: Bruxelles (Belgia), Luxemburg,Stransbourg (Frantaa).La Luxemburg se afla sediul administrativ (Secretariatul General). Reuniunile ntregului Parlament,cunoscute sub denumirea de Aesiuni plenare, au loc la Strasbourg si uneori la Bruxelles.Reuniunile comisiilor parlamentare au loc tot la Bruxelles. Sediul Parlamentului Europen de la Bruxelles

Sediul Parlamentului European de la Stransbourg toamna

Sala plenara de la sediul din Bruxelles al Parlamentului European 7

VII.Statutul parlamentarilor europeni Membrii Parlamentului European pot cumula mandatul de parlamentar european cu cel de parlamentar national, insa nu pot fi membrii in guvernele nationale sau in alte institutii comunitare. Parlamentarii beneficiaza de imunitate in ceea ce priveste exprimarea opiniilor si voturilor in exercitiul functiei si nu pot fi arestati sau urmariti judiciar pe teritoriul altui stat; pe teritoriul propriului stat se aplica legislatia nationala, deci ei pot fi arestati daca nusunt si parlamentari nationali. Imunitatea europeana dureaza pe toata durata mandatului parlamentar, aceasta fiind interpretarea care se degaja din deciziile Curtii Europene de Justitie. Parlamentarii voteaza individual, personal, neputand fi legati prin mandat Instructiuni ale statelor. VIII.Functionarea Parlamentului European Durata unei legislaturi este de 5 ani. Parlamentul tine o sesiune anuala; se reuneste pe deplin drept in a 2-a marti din luna martie (cu exceptia lunii august) si tine, cateodata, sesiuni suplimentare mai scurte. Parlamentul poate fi convocat, cu titlu exceptional, la cererea unei majoritati a membrilor sai sau a Consiliului ori a Comisiei sau la cererea unei treimi din membrii sai. Dezbaterile Parlamentului sunt publice. Lucrarile Parlamentului se desfasoara in 3 orase diferite. Secretariatul se gaseste la Luxemburg, comisiile parlamentare se reunesc la Bruxelles, iar sesiunile parlamentare au loc la Strasbourg, cu sesiuni suplimentare la Bruxelles. Activitatea Parlamentului este organizata in general pe urmatoarele principii: comisia parlamentara corespunzatoare (spre exemplu, Comisia pentru Mediul Inconjurator pe probleme de legislatie a poluarii) numeste un membru ca "raportor", pentru a redacta un raport asupra propunerii, ce va fi supus Comisiei Europene spre analiza; dupa raportorul supune raportul redactat comisiei respective, pentru dezbatere; ce raportul a fost analizat, el este supus la vot si, daca este cazul, amendat;

raportul se discuta apoi in sedinta plenara, amendat si supus la vot. Parlamentul adopta apoi o pozitie asupra chestiunii respective. Aceasta este procedura pentru adoptarea legislatiei, care necesita doua lecturari, ca in cazul procedurii de codecizie. Pe langa adoptarea propunerilor legislative si ale bugetului Membrii Parlamentului European mai analizeaza si activitatea Comisiei si a Consililui European. 8

IX.Atributiile Parlamentului European a) atributia de supraveghere si control. In conformitate cu dreptul de supraveghereasupra activitatii comunitare si a institutiilor comunitare, Parlamentul: - poate adresa interpelari Comisiei europene sau Consiliului U.E.; - dezbate raportul anual general al Comisiei europene; - dezbate orice problema de politicagenerala; - poate sesiza Curtea Europeana de Justitie si pentru alte aspecte decat aplicarea propriilor prerogative, cum ar fi ilegalitatea unor acte comunitare sau a unor omisiuni dea actiona din partea institutiilor comunitare; - participa la desemnarea presedintelui Comisiei si aproba, prin vot, componenta acesteia dupa audierea candidatilor la postul de Comisar. Parlamentul European poate adopta o motiune de cenzura care sa duca la demiterea in bloc a Comisiei europene. b) atributii legislative. Tratatele de la Maastricht (1992) si Amsterdam (1997) auconferit Parlamentului European atributii sporite in sfera deciziilor legislative, marcandtransformarea lui dintr-o adunare cu rol consultativ intr-o adunare legislativa ale carei puteri sunt comparabile, in buna masura cu cele ale parlamentelor nationale. Rolul legislativ al Parlamentului european se prezinta sub doua aspecte: Parlamentul emite avize, care, dupa caz, pot fi facultative, consultative sau onforme Procedura codeciziei pune pe acelasi plan al adoptarii legislatiei Parlamentuleuropean si Consiliul U.E.. In acest caz, o decizie nu pooate fi luata decat prin acordulcelor doua institutii comunitare. Ca urmare, in legile comunitare se regasesc un numar important de propuneri si amendamente parlamentare. Conform acestei proceduri, toatetextele de lege trebuie sa intruneasca acordul formal al Parlamentului European si alConsiliului UE. Domenii in care se aplica procedura co-deciziei: libertatea de circulatie a fortei demunca; stabilitatea pietei interne; cercetarea si dezvoltarea tehnologica; mediul; protectiaconsumatorului; dreptul de stabilire; educatia si cultura, sanatatea. Raman insa domenii importante in care Parlamentul European da numai un aviz (fiscalitate, preturile agricole s.a.) c) atributii bugetate Bugetul comunitar este adoptat de Consiliul U.E., la propunerea Comisiei Europene, cu avizul Parlamentului European. 9

In final insa, Parlamentul european este celcare aproba bugetul, refuzul unei astfel de aprobari insemnand reluarea procedurii bugetare.In 1979 si 1985 Parlamentul European a respins bugetul Uniunii. In fine, tot Parlamentul european este cel care aproba descarcarea de gestiune a Comisiei, dupa incheierea exercitiului bugetar.

10

1. Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea,Drept Institutional Comunitar European,Editura Actami,Bucuresti,1994; 2. Augustin Fuerea,Institutiile Uniunii Europene,Editura Universul Juridic,Bucuresti 2002 3.Brosura Parlamentului European; 4. www.europa.eu.int; 5. http://www.studentie.ro/Referate/Drept/Referat-de-drept-Parlamentul-european_i46_c989_63707.html 6. http://www.e-scoala.ro/comunicare/parlamentul_european.html

11