Sunteți pe pagina 1din 6

MIGRAŢIA FORŢEI DE MUNCĂ

Pentru a ne putea familiariza cu termenul migraţiei este imperios


necesara o definire etimologica a termenului migraţie sau migraţiune,care
vine din latinescul: migratio, -onis cu diferite sensuri pe care insemnatatea
cuvantului in sine a avut-o in istorie:” deplasare în masă a unor triburi sau a
unor populaţii de pe un teritoriu pe altul, determinată de factori economici,
sociali, politici sau naturali; migrare”…sau cu sensul:”. deplasare în masă a
unor animale dintr-o regiune într-alta, în vederea reproducerii, a căutării de
hrană etc1.Valoarea moderna a termenului din punct de vedere sociologic are
ca insemnatate:” deplasare în vederea schimbării locului de trai şi de muncă,
determinată de factori sociali, politici, economici sau naturali.Aşadar
exprimandu-mă cu propriile cuvinte migraţia reprezintă părăsirea unui
teritoriu de baza pentru un altul propice unor activităţi constructive cu un
puternic caracter personal,părăsire ce implică totodată schimbarea
domiciliului.
Ceea ce caracterizează încercările actuale de explicare a migraţiei este
faptul că fenomenele macrosociale -factorii „determinanţi" ai migraţiei nu
mai sînt consideraţi ca nişte forţe fizice care acţionează asupra unor atomi
inerţi - persoanele umane -, ci ca nişte elemente structurale, de care indivizii
umani, în calitate de actori conştienţi şi raţionali, ţin seama atunci cînd iau în
considerare posibilitatea de a migra. Cu arte cuvinte, migraţia - ca fenomen -
este imaginată ca fiind rezultatul unei multitudini de acţiuni individuale, ale
agenţilor raţionali, care evaluează costurile, beneficiile şi riscurile (nu numai
în termeni economici) implicate de un asemenea act, elemente care derivă,
desigur, din caracteristicile sistemului. Cercetările recente scot în evidenţă şi
importanţa informaţiei (cantitatea, acurateţea, costul ei etc.), ca element ce
intervine în deciziile luate de către indivizi.
Migraţia a existat de la începuturile omenirii. Fenomenul nu a încetat
în timp, însă a înregistrat schimbări şi a căpătat noi forme.. Procesele
migratorii se desfăşoară simultan şi sunt în creştere în multe ţări ale lumii.
Unul din societăţilor multiculturale , tinzând spre noi concepte ale cetăţeniei
sau statului naţional2.
Cele mai multe dintre ţările dezvoltate au devenit societăţi
diversificate, multietnice, iar cele care nu au ajuns încă la acest nivel, s-au
orientat decisiv în această direcţie. Pentru cercetătorii din domeniul migraţiei
1
http://dexonline.ro
2
TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE
SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
a devenit tot mai clar că acest fenomen trebuie privit ca un element normal şi
structural al societăţii omeneşti de-a lungul istoriei.
Dacă privim fenomenul raportîndu-ne la o populaţie dată - perspectivă
adoptată, în principal, de demografie - atunci, adică în raport cu această
populaţie, se poate vorbi de două forme de migraţie:
-imigraţie (reprezinta activitatea prin care intri intr-o ţară, alta decat a
ta, pentru a te stabili acolo)
-emigraţie (semnifică acţiunea de părăsire a propriei ţări pentru a te
stabili in altă ţară). A imigra reprezintă activitatea prin care intri intr-o ţară
alta decat a ta, pentru a te stabili acolo. In acest sens nu trebuie confundat
termenul de „strain” cu „imigrant” cum uneori o fac administraţiile care ii
contabilizează pe deţinătorii de permise de şedere ca emigrant.
În fapt orice act migratoriu este, în acelaşi timp, o migraţie şi o emigraţie.
Sociologia studiază migraţia dintr-o perspectivă mai largă,
interesîndu-se de indivizi în ambele ipostaze simultan; de asemenea, atenţia
ei se îndreaptă precumpănitor asupra acelor mişcări teritoriale în care sînt
antrenate mase mari de oameni, ce se constituie în fluxuri de migraţie. În
fine, interesul manifestat de sociolog pentru acest fenomen are la bază faptul
că, în cea mai mare parte a cazurilor, o mobilitate teritorială este însoţită de
sau generează o mobilitate socială, adică schimbarea statutului social al
persoanelor migrante.
Daca facem referire asupa unui teritoriu naţional, vom observa si
distinge mai multe forme de migratie:
-migraţia. internă, ce se realizeaza atunci cînd deplasarea se face în
interiorul ţării respective,
-migraţia externă sau internaţională realizata in afara graniţelor
unei ţări.
Mai pot aparea şi alte criterii cu privire la migraţie şi astfel , se vorbeşte de:
-migraţia temporară, cînd deplasarea se efectuează pentru o
perioadă determinată de timp, după care individul migrant se întoarce la
locul de origine (unde, de regulă, îşi păstrează locuinţa şi familia).
-migraţia definitivă, cînd migrantul nu se mai întoarce. Este desigur
dificilă caracterizarea unui act migratoriu ca fiind temporar sau definitiv, în
momentul producerii lui. De aceea, o regulă,imperios necesară a definitivării
procesului de migraţie este o reconstituire a acestora, după o perioadă de
timp dincolo de care acestea pot fi considerate ca definitive.
În cazul migraţiei. interne, se distinge, prin amploarea sa, migraţia
rural-urbană, fenomen caracteristic tuturor societăţilor aflate în faza de
industrializare. Actualmente, în ţările dezvoltate, se remarcă şi un flux
invers: dinspre urban spre rural. Indiferent de amploarea lui, acesta nu poate
fi considerat ca fiind simetric celuilalt decît dintr-un punct de vedere pur
formal, spaţial. El are o cu totul altă cauzalitate şi antrenează alte categorii
de populaţie. În vreme ce, în primul caz, migraţia. spre urban a fost
determinată precumpănitor de oferta superioară (cantitativ şi calitativ) de
locuri de muncă la oraş, în cel de-al doilea, în migraţie. sînt antrenaţi fie
pensionarii, fie persoane active care, menţinîndu-şi locul de muncă la oraş,
se retrag cu locuinţa spre periferiile acestuia sau în localităţi „dormitor", de
unde accesul spre metropolă este facilitat de dezvoltarea reţelei de
comunicaţii. Deci, dacă migraţia. rural-urbană a fost însoţită de un transfer
de forţă de muncă din agricultură spre industrie, cea urban-rurală nu
antrenează nici o schimbare semnificativă a structurii ocupaţionale.
Fenomenul acesta din urmă se produce în condiţiile ridicării standardului
de viarţă al oamenilor, ale modernizării habitatului rural şi din micile oraşe,
ale dezvoltării mijloacelor de transport, individual şi colectiv. Astfel,
citadinii pot evada din marile aglomerări urbane, fie la încheierea vieţii
active, fie în timpul acesteia, pe durata zilei sau săptămînii cînd nu lucrează.
Migraţia internaţională din zilele noastre se realizează sub cîteva
forme mai importante: migraţia. forţei de muncă, migraţia. membrilor
familiilor lucrătorilor anterior emigranţi, migraţia. forţată de calamităţi
naturale, de persecuţii politice sau religioase, de războaie etc. Dacă, în ceea
ce priveşte migraţia. internă, nu intervin decît arareori oprelişti de ordin
juridic, migraţia. internaţională este, într-o măsură importantă, determinată
de politicile materializate în reglementări specifice în raport cu emigraţia şi,
mai ales, cu imigraţia.Fac aici o mica paranteza pentru a particulariza una
din cauzele surprinse de Abraham Maslow in schema sa cu privire la
determinarea sau mai precis motivaţia oamenilor de a migra.
Teoria motivaţională a lui Abraham Maslow3
5 nevoi de bază ale omului declanşează majoritatea comportamentelor
sale:
I NEVOI FIZIOLOGICE: hrană, apă, caldură, mediu propice vieţii;
II NEVOI DE SIGURANŢĂ: securitate, stabilitate, sănătate, lipsa
de pericole;
III NEVOI SOCIALE DE AFILIERE ŞI DRAGOSTE:
apartenenţa la un grup, la un cuplu marital, la o familie;
IV NEVOI DE STIMĂ: stima de sine, recunoaşterea celorlalţi,
respectul celorlalţi, recunoaşterea valorii;

3
Românii şi migraţia forţei de muncă în Uniunea Europeană
V NEVOI DE AUTOÎMPLINIRE (eng. self-actualisation):
autonomie, libertate, competemţă, realizarea potenţialului care ţine de
structura psiho-fizică personală.

Una dintre capcanele des intalnite in procesul migraţiei o reprezintă


corporaţiile care vin din ţări mai puţin dezvoltate. Acestea nu oferă mari
beneficii salariaţilor, dimpotrivă, ei au venit tocmai atraşi fiind de salariile
mici şi de stilul scalvagist piramidal al sistemelor locale (Asia cu precadere).
Populaţiile din lumile a treia vor dorii sa ajunga in occident convinse fiind
că vor presta aceeaşi munca pe bani mai multi. Supriza lor apare cand odata
ajunşi in occident, ca intr-un banc prost, toate firmele au producţia mutata in
ţarile de unde au venit iniţial, acum ei trebuind sa se reprofileze sau sa
accepte meserii (majoritatea din zona serviciilor) sub nivelul lor de
calificare4.Aşadar acest soi de capcană influenţează determinarea de a pleca
in afara graniţelor ţării fie legal fie ilegal sau chiar deloc.
Determinarea nu este însă totală căci, alături de migraţia legală - cea
realizată prin respectarea normelor respective - se înregistrează şi o migraţie
clandestină, ale cărei dimensiuni sînt adesea greu de evaluat. Fenomenul de
migraţie la scară planetară nu este unul nou, specific societăţilor moderne
sau contemporane, aserţiune care se poate argumenta amintind doar
migraţiile de popoare din Evul Mediu sau comerţul cu sclavi.
Migraţia concentrează în jurul său un set foarte larg de fenomene
sociale, motiv pentru care ea constituie obiect de studiu pentru mai multe
discipline, precum demografia, geografia populaţiei, economia, ştiinţele
juridice, sociologia şi altele. Cercetătorii din aceste domenii au încercat să
elaboreze scheme şi teorii explicative ale fenomenului, multe din acestea
fiind inspirate de teoriile fizice asupra mişcării corpurilor. Astfel, încă în
secolul trecut, Ravenstein propune un model „gravitaţional", ameliorat de
către continuatorii săi; o altă schemă, tot de inspiraţie fizică, este modelul
„pull-push", adică al factorilor de atracţie şi respingere.
În ultimii ani s-a înregistrat o creştere a migraţiei permanente şi a
migraţiei forţei de muncă temporare ca urmare, pe de o parte, a intensităţii
fazei de expansiune de la sfârşitul anilor `90, iar pe de altă parte, dezvoltării
tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei, sănătăţii şi educaţiei, sectoare care
necesită forţă de muncă înalt calificată. Totodată, a crescut cererea de mână
de lucru străină necalificată, în special în agricultură, construcţii şi lucrări
publice, precum şi serviciile casnice.
O a doua componentă majoră a studiilor teoretice şi empirice privind
migraţia o constituie problematica efectelor sau consecinţelor ei. Trei direcţii
4
Adevarul(articolul Migraţia forţei de munca) octombrie 2007
de investigare s-au conturat aici: efectele migraţie asupra populaţiei de
origine, asupra populaţiei de destinaţie şi asupra migranţilor înşişi. Fără a
intra în detaliile acestor studii, să menţionăm cîteva probleme abordate. De
exemplu, o migraţie ce antrenează un număr mare de persoane, în general de
vîrstă tînără, poate provoca, în populaţia de origine, un deficit de forţă de
muncă şi deci o slăbire a activităţilor, o scădere a natalităţii, o îmbătrînire
demografica şi alte fenomene negative. Dacă zona respectivă era iniţial
suprapopulată, migraţia poate, dimpotrivă, prin slăbirea presiunii
demografice, să amelioreze situaţia celor rămaşi, mai cu seamă dacă
migranţii trimit celor rămaşi acasă bunuri materiale şi bani. Situaţia
populaţiei din aria de primire poate fi şi ea influenţată în ambele sensuri. În
perioade de creştere economică, imigranţii contribuie la completarea
necesarului forţei de muncă; în schimb, în epoci de recesiune, participă la
îngroşarea rîndurilor şomerilor, fiind cei mai expuşi la concediere, şi
determină un consum suplimentar de resurse. Populaţia locală poate
reacţiona - uneori violent - la prezenţa imigranţilor, contribuind la
schimbarea măsurilor legislative referitoare la migraţie.
Deşi în ultimul deceniu în unele zone ale lumii, precum Europa,
migraţia a înregistrat fluxuri sporite, problema migraţiei internaţionale este
pentru multe state ale lumii o preocupare conjuncturală, chiar reziduală, mai
degrabă de răspuns la unele evoluţii decât de gestiune sau estimare a
circulaţiei persoanelor.

BIBLIOGRAFIE:
1.http://dexonline.ro
2. http://www.mie.ro
3. Românii şi migraţia forţei de muncă în Uniunea
Europeană(ANBCC,decembrie 2005)
4.TEZĂ DE DOCTORAT – ALINIEREA ŞI COORDONAREA SISTEMELOR DE
SECURITATE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ(SINTEZE).