Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Generalitati
Hemodializa este una din cele mai eficiente metode pentru tratamentul insuficientei renaleavansate. Aceasta procedura terapeutica este foarte populara si ajuta sute de mii de pacienti sa isi desfasoare activitatile curente, sa se bucure de viata si sa isi exercite profesiile si hobbyuriule, in ciuda suferintei renale cronice. Boala renala cronica si insuficienta renala acuta sunt afectiuni care reduc capacitatea rinichilor de a-si indeplini in mod corespunzator functiile in organism, in principal cele de metabolizare si excretie a unor substante cu potential toxic. Daca aceste substante sau metabolitii lor nu sunt eliminati prin urina, se pot acumula in interiorul organismului si pot influenta nefavorabil alte organe si sisteme. Hemodializa este un proces care foloseste o membrana artificila (facuta de om) pentru a: - Elimina din organism produsi metabolici precum uree; - Restabili echilibrul electrolitic in sange; - Elimina fluidele in exces din organism. In timpul dializei aparatele fac o parte din actiunile pe care intr-un organism normal le indeplinesc rinichii. Exista doua tipuri de dializa: hemodializa si dializa peritoneala. Ambele tipuri se desfasoara dupa un plan terapeutic foarte bine pus la punct, in care pacientul trebuie sa respecte cu strictete administrarea unor medicamente, si adesea, si modificari ale dietei. Hemodializa implica o responsabilitate foarte mare din partea pacientului, insa este foarte important ca acesta sa stie ca se poate baza si pe o echipa de specialisti care il poate ajuta si ii poate raspunde la intrebari oricand. In vederea realizarii hemodializei pacientul este conectat la un filtru (dializor) prin tuburi conectate la vasele sangvine periferice. Sangele este pompat prin aceste tuburi in dializor unde are loc filtrarea metabolitilor si substantelor cu potential periculos dar si eliminarea lichidelor in exces. Sangele filtrat si curatat este ulterior reintrodus, prin alte tuburi conectate la vasele pacientului, in organism. In prezent exista mai multe tipuri de hemodializa. In vederea alegerii celei mai bune alternative, medicul si pacientul trebuie sa discute avantajele si dezavantajele fiecareia dintre acestea. Dializa se efectueaza cel mai frecvent in spital, in unitati speciale. Mult mai putin frecvent se poate realiza si la domiciliul pacientului. In aceasta situatie tratamentul poate fi initiat si desfasurat de pacient, adesea ajutat de un alt membru al familiei, antrenat pentru a se putea ocupa de o anumita parte a tratamentului.
Tipuri de hemodializa
Principalele tipuri de hemodializa sunt: - Hemodializa in centru: pacientul se prezinta pentru fiecare sedinta de dializa la spital sau la un centru medical specializat. Hemodializa este efectuata de obicei trei zile pe saptamana si o sedinta dureaza intre 3 si 5 ore; - Hemodializa la domiciliu: pacientul isi realizeaza dializa acasa, insa doar dupa ce este pregatit intr-un mod adecvat de catre specialist. In aceasta situatie pacientul isi poate face dializa la doua zile (in total 3 sedinte saptamanale). In functie de sfaturile medicului si particularitatile clinice se va stabili durata unei sedinte. Uneori sedintele pot dura si 6 ore si sunt influentate si de starea generala a pacientului; - Hemodializa zilnica la domiciliu: se realizeaza de catre pacient, doar dupa ce medicul curant ii explica procedura. O astfel de procedura se poate face 5 - 7 zile pe saptamana iar o sedinta
dureaza aproximativ 3 ore; - Hemodializa nocturna la domiciliu: hemodializa in aceasta situatie se realizeaza de catre pacient (dupa o pregatire atent acordata de medic), se pot face 3 - 7 sedinte nocturne pe saptamana. Sedintele se fac peste noapte, si dureaza intre 6 - 8 ore. Inainte ca tratamentul sa fie inceput, medicul trebuie sa stabileasca locul de acces pentru tuburi. Acesta se numeste loc de acces al dializei si va fi folosit la fiecare sesiune de dializa. Accesul venos se stabileste si in functie de cat de rapid trebuie initiat tratamentul.
3. Cateter venos: cateterul este de fapt un tub El poate fi folosit temporar mai ales daca nu este suficient timp pentru a se obtine un alt tip de acces (un acces permanent). Cateterul este plasat de obicei intr-o vena din regiunea cefalica, toracica sau inghinala. Are de obicei doua lumenuri (sau se pot pune doua catetere separate), si se introduce intr-o vena de calibru mare, ceea ce permite filtrarea unor cantitti crescute de sange. Sangele iese printr-un lumen, ajunge in dializor si prin al doilea lumen se reintoarce in corp. Deoarece cateterul se poate infecta sau se poate obstrua, el nu este considerat intotdeauna o cale eficienta de acces pentru dializa si este folosita de aceea doar rar. Daca insa pacientul are indicatie imediata de dializa, cateterul poate fi o optiune, cel putin pana cand se realizeaza o cale permanenta de acces. In cazul insuficientei renale acutehemodializa se poate realiza pana cand functia renala revine la parametri normali.
Util pacientilor
Anterior hemodializei Cand ajungeti la centrul de dializa ar trebui sa vi se inregistreze greutatea, tensiunea arteriala, pulsul si temperatura. Nu trebuie sa va faceti griji, acestea sunt masuratori normale care se fac de rutina tuturor pacientilor ce urmeaza sa fie hemodializati. Inainte ca hemodializa sa inceapa, se va curata cu atentie locul de acces (zona prin care sangele va iesi din corpul dumneavoastra si se va reintoarce dupa ce a fost filtrat prin dializor). In timpul hemodializei In timpul hemodializei in brat vor fi introduse doua ace prin zona de acces si vor fi prinse cu leucoplast ca sa nu se deplaseze. Fiecare ac este atasat la un tub flexibil din plastic care il conecteaza cu dializorul. Dializorul este cel care contine membranele artificiale prin care se va filtra sangele. Se filtreaza incet pentru a permite produsilor de metabolism sa fie corect inlaturati din sange. Ulterior, sangele filtrat se intoarce in organism prin celalalt ac. In timpul hemodializei veti sta intr-un scaun in timp ce sangele se scurge incet prin dializor. In acest timp puteti citit, va puteti uita la televizor sau chiar atipi. Daca veti fi hemodializat pe timpul noptii, puteti dormi in tot acest timp. Hemodializa (procedura) in sine nu doare. Totusi, nu este ferita de un oarecare disconfort. In timpul realizarii ei puteti simti o usoara stare de greata sau chiar crampe abdominale, pe masura ce fluidul in exces este eliminat din organism.
Simptomele si disconfortul pot fi mai accentuate daca faceti 3 sedinte de hemodializa pe saptamana (dializa conventionala) in loc de 6 (dializa zilnica). Daca starea de disconfort devine insuportabila, cel mai bine ar fi sa discutati acest aspect cu medicul personal, care poate face anumite modificari in dieta sau va poate recomanda un tratament diferit. Deoarece in timpul hemodializei ritmul cardiac si tensiunea se pot modifica pe masura ce fluidul este extras din corp, acesti parametri vi se vor analiza de cateva ori in timpul sedintei. Cand hemodializa s-a incheiat, acele vor fi extrase din locul de acces si se va pune local un pansament compresiv care sa previna hemoragiile. Veti fi din nou cantarit si veti fi externat pana la urmatoarea sedinta.
Indicatii
Hemodializa este o metode terapeutica recomandata mai ales dupa ce apar simptome grave sau chiar complicatii aleinsuficientei renale. Aceste simptome sau complicatii, care subliniaza necesitatea dializei pot include: - Simptome si semne sugestive pentru sindromul uremic: greturi, varsaturi, diminuarea apetitului, astenie, aparitia chiciurei uremice (tegumentele capata aspect catifelat, si la suprafata lor se depune un material albicios); - Simptome ale hiperkalemiei; - Semne ale incapacitatii rinichilor de a elimina fluidele acumulate in exces: edeme generalizate; - Semne ale acidozei (acumulare de acid in sange); - Inflamatia pericardului (sacul fibros care adaposteste inima) - pericardita. Principalele afectiuni care prin evolutia lor cronica determina insuficienta renala sau boala renala terminala, ambele cu indicatie de hemodializa sunt: - Diabetul zaharat (nefropatia diabetica); - Hipertensiunea reno-vasculara; - Glomerulonefrita; - Vasculite; - Boala polichistica renala. Hemodializa este indicata si cand apar semne ale insuficientei renale acute. Intr-o astfel de situatie dializa este realizata cu foarte mare precautie, deoarece ea poate scadea tensiunea arteriala, poate favoriza aparitia aritmiilor cardiace (tulburari ale ritmului normal) sau poate induce aparitia altor modificari ce agraveaza insuficienta renala deja existenta. Hemodializa este indicata in momentul in care pacientul nu mai are decat 10 - 15% din rinichi functional. Reducerea dramatica a functiei poate sau nu sa fie anuntata prin simptome si semne de alarma (precum cele prezentate mai sus). In mod normal, daca pacientul se prezinta la spital in vederea tratarii si tinerii sub observatie a unor afectiuni renale cronice, dializa este inceputa cu mult inainte ca starea rinichilor sa se degradeze atat de mult incat sa apara riscul de complicatii vitale. Dializa poate ajuta foarte mult organismul sa faca fata hipertensiunii arteriale si sa mentina un echilibru acido-bazic si hidroelectrolitic in limite normale, chiar si in prezenta afectiunii renale cronice. Medicul personal este cel care decide momentul din care se va realiza hemodializa, in functie de mai multi factori printre care: starea generala de sanatate, stare functionala a rinichilor (determinata prin teste specifice - atat sangvine cat si urinare), semne si simptome clinice, calitatea vietii si preferinta personala a pacientului.
Eficienta
Hemodializa poate ameliora semnificativ calitatea vietii pacientilor si poate creste speranta de viata. Totusi, hemodializa suplineste doar 10% din functia renala. Nu poate sa vindece boala renala cronica si nici sa anuleze leziunile asociate evolutiei indelungate a acesteia. Nu influenteaza si nici nu anuleaza evolutia insuficientei renale acute, insa este foarte eficienta cand apar probleme de natura hidroelectrolitica ce determina aparitia unor simptome severe. Unii pacienti care dezvolta insuficienta renala acuta raman dependenti de hemodializa si chiar si in prezenta acesteia vor dezvolta in final insuficienta renala cronica.
Atentionari speciale
Alegerea intre hemodializa si dializa peritoneala este o optiune care tine seama si de stilul de viata al fiecarui pacient, de alte afectiuni medicale coexistente, de particularitati ale organismului (greutate, inaltime). Pacientii care au valori fluctuante ale tensiunii arteriale ca urmare a hemodializei (situatie numita instabilitate hemodinamica) vor trebui chiar sa intrerupa acest tip de tratament si se poate trece la dializa peritoneala. Unii pacienti sunt dializati pana cand se poate aplica o alta forma de tratament, in principal pana
cand pot primi un rinichi compatibil pentru realizarea unui transplant. In cazul in care transplantul nu are succes, se va trece din nou la dializa. Chiar daca pacientul este hemodializat, acesta trebuie sa isi administreze tratamentul medicamentos conform recomandarilor medicului, pentru a asigura succes global al terapiei. Cat timp se realizeaza dializa, pacientul va primi un tratament specific. Acesta poate include medicamente care sa mentina echilibrul hidroelectrolitic al organismului, regland in principal concentratia ionilor de sodiu si potasiu. Pentru prevenirea aparitiei cheagurilor sangvine (trombilor) care sa blocheze calea de acces pentru dializa se pot prescrie anticoagulante. Hipertensiunea trebuie si ea controlata adecvat, atat prin terapie cat si prin regim dietetic si pacientul poate primi si eritropietina care sa stimuleze producerea medulara de eritrocite (celule rosii) pentru tratareaanemiei.
DIALIZA PERITONEALA
Dializa peritoneala este o modalitate foarte eficienta de a inlatura produsi toxici simetaboliti din organism, in conditiile in care aceste functii nu mai pot fi indeplinite de catre rinichi. Rinichii devin incapabili sa exercite astfel de roluri (vitale in economia organismului) cand sufera de boli cronice, precum insuficienta renala cronica, boala renala terminala sau cand se confrunta cu o afectiune de tipul insuficientei renale acute. Intr-o astfel de situatie rolul lor de eliminare este preluat doar temporar de dializa peritoneala, pana cand functia este restabilita. Aceasta procedura foloseste peritoneul pe post de membrana de filtrare, de-a lungul careia fluidele si substantele dizolvate (uree, creatinina, glucoza, albumina, electroliti) sunt filtrate din sange si astfel nivelul electrolitilor este readus la normal. Fluidul este introdus printr-un tub montat permanent in abdomen si este eliminat apoi in fiecare noapte in timp ce pacientul doarme (in cadrul dializei peritoneale automate) sau prin intermediul unor schimburi regulate in timpul zilei (dializa peritoneala continua ambulatorie).
Generalitati
Dializa peritoneala este considerata o alternativa la hemodializa, si are o eficienta si costuri similare acesteia. Principalul avantaj asupra hemodializei este reprezentat de faptul ca pacientul nu trebuie sa se prezinte la centrul de dializa pentru efectuarea tratamentului. In schimb, dupa ce pacientul este pregatit de catre medic si instruit corespunzator poate sa isi faca singur dializa, conform propriului program. Dializa peritoneala poate fi facuta adesea si in timpul noptii, cand pacientul doarme. Prin realizarea dializei peritoneale dieta pacientului nu este atat de restrictiva, iar regimul medicamentos poate fi si el mai redus. Anterior inceperii dializei in sine, pacientului trebuie sa ii fie plasat un tub in abdomen, prin care sa se realizeze zona de acces pentru dializa. Montarea acestui cateter este facuta de obicei cu 10-14 zile anterior inceperii propriu-zise a dializei. Unele catetere devin functionale aproape imediat (asa numitele catetere de uz acut), insa utilizarea lor asociaza un risc crescut de aparitie a complicatiilor. Dializa peritoneala nu poate fi recomandata oricarui pacient cu insuficienta renala. Medicul trebuie sa se asigure ca pacientul are un anumit nivel de intelegere a importantei realizarii acestei proceduri, poate sa efectueze dializa in conditii de igiena cat mai severe si traieste intr-un mediu in care risurile de aparitie ulterioara a complicatiilor infectioase este cat mai redus. Dializa peritoneala se desfasoara in cadrul unui proces numit schimb. Zilnic, pacientul va trece prin 4-6 schimburi, urmand urmatorii pasi: - Incarcare: este etapa in care fluidul de dializa (numit dializat) este introdus in cavitatea peritoneala; - Asteptare: sau faza inactiva, se desfasoara in timp ce fluidul este in cavitatea peritoneala iar produsii de metabolism sunt transportati de-a lungul membranei peritoneale, in lichidul de dializa;
- Drenare: se realizeaza dupa cateva ore si consta in extragerea lichidului de dializa si inlocuirea lui cu un lichid nou. De retinut! Dializatul este solutia sterila care va curge prin cateterul de dializa in cavitatea abdominala. Solutia aceasta ramane in abdomen o anumita perioada de timp (faza inactiva). Peritoneul actioneaza ca o membrana ce permite metabolitilor, substantelor chimice si fluidului in exces sa treaca din sange in solutia de dializa. Aceasta solutie contine un glucidspecial care este capabil sa atraga produsii de excretie si fluidul in exces prin vase de calibru foarte mic din peritoneu in abdomen. Ca urmare a acestor modificari ce au loc in abdomen, pacientul poate simti o senzatie de plin cat timp solutia de dializa este in interior, insa aceasta nu este descrisa ca inconfortabila. Cand faza inactiva s-a incheiat, solutia, impreuna cu produsii de metabolism extrasi din sange si cu lichidul in exces sunt drenate intr-o punga sterila de colectare. Intregul proces de umplere si drenare a abdomenului este numit schimb. In functie de metoda de dializa peritoneala pe care pacientul o prefera, schimburile au si ele anumite programe zilnice. Principalele forme de dializa peritoneala sunt dializa peritoneala continua ambulatorie si dializa peritoneala continua ciclica. In cazul unor pacientii se prefera combinarea celor doua metode.
cum trebuie manipulat echipamentul de dializa. Cateterul de dializa trebuie montat in cadrul unei interventii chirurgicale insa, care se poate realiza sub anestezie generala sau locala. Cateterul este plasat cel mai adesea langa ombilic. Dializa se va incepe cel mai adesea dupa o perioada de doua saptamani (exceptie fac urgentele), care permite zonei sa se vindece. Pacientii trebuie avertizati ca in timpul dializei peritoneala poate sa apara senzatia de balonare, sau pot sa apara dureri de spate.
Indicatii
Dializa peritoneala este realizata pentru a suplini functia de eliminare a metabolitilor si produsilor cu potential toxic din organism, functie pe care rinichii nu o mai pot indeplini ca urmare a unor afectiuni cronice. Insuficienta renala are indicatie de dializa (peritoneala sau hemodializa) pana cand se poate realiza transplantul renal.
O astfel de boala este de obicei rezultatul unor suferinte renale cronice (fie ca este vorba de procese patologice sistemice fie ca sunt afectiuni locale): - Glomerulonefrita; - Nefropatii; - Rinichi polichistic; - Hipertensiune arteriala; - Diabet zaharat. Medicul va recomanda dializa peritoneala si va preciza momentul optim de incepere a acesteia in functie de mai multi factori, printre care: - Starea generala de sanatate; - Functia renala in momentul diagnosticului; - Mediul in care pacientul traieste si isi desfasoara activitatea; Dializa peritoneala este o alternativa potrivita pacientilor care: - Nu pot tolera modificarile hidroelectrolitice asociate hemodializei; - Doresc un confort personal cat mai mare si nu vor sa isi modifice activitatile zilnice pentru a se prezenta la spital sau la centrul de dializa in vederea efectuarii sedintelor. Dializa peritoneala nu este indicata pacientilor care: - Au interventii abdominale extinse, cu risc masiv de aparitie a fibrozei peritoneale sau a bridelor intraabdominale; - Au capacitate limitata de a se ingriji; - Au intreruperi ale continuitatii peritoneului; - Au boala intestinala inflamatorie (boala Crohn, colita ulcerativa) sau diverticulita.
Eficienta
Sus
Prin dializa peritoneala se asigura suplinirea unui procent de 10% din functia renala. Procedura poate ameliora starea clinica si simptomele pacientului si ii poate sustine functionarea organismului in parametri acceptabili pana la momentul transplantului renal, insa nu influenteaza in nici un fel (nici pozitiv, nici negativ) evolutia bolii de fond (anume a insuficientei renale). In ciuda faptului ca dializa amelioreaza si prelungeste viata pacientilor cu insuficienta renala, speranta de viata a acestei categorii de populatie ramane in continuare sub media populatiei generale.
Atentionari speciale
Dializa peritoneala este o optiune terapeutica indicata pacientilor cu insuficienta renala. Principalele avantaje ale procedurii includ: - Restrictii dietetice si lichidiene mai putine; - Absenta necesitatii folosirii acelor; - Independenta si pastrarea obiceiurilor cotidiene; - Confort sporit prin realizarea dializei acasa; - Administrarea unui tratament medicamentos mai redus; - Probleme mai rare induse de anemie.