Informatii esentiale despre hemodializa

Generalitati
Hemodializa este una din cele mai eficiente metode pentru tratamentul insuficientei renaleavansate. Aceasta procedura terapeutica este foarte populara si ajuta sute de mii de pacienti sa isi desfasoare activitatile curente, sa se bucure de viata si sa isi exercite profesiile si hobbyuriule, in ciuda suferintei renale cronice. Boala renala cronica si insuficienta renala acuta sunt afectiuni care reduc capacitatea rinichilor de a-si indeplini in mod corespunzator functiile in organism, in principal cele de metabolizare si excretie a unor substante cu potential toxic. Daca aceste substante sau metabolitii lor nu sunt eliminati prin urina, se pot acumula in interiorul organismului si pot influenta nefavorabil alte organe si sisteme. Hemodializa este un proces care foloseste o membrana artificila (facuta de om) pentru a: - Elimina din organism produsi metabolici precum uree; - Restabili echilibrul electrolitic in sange; - Elimina fluidele in exces din organism. In timpul dializei aparatele fac o parte din actiunile pe care intr-un organism normal le indeplinesc rinichii. Exista doua tipuri de dializa: hemodializa si dializa peritoneala. Ambele tipuri se desfasoara dupa un plan terapeutic foarte bine pus la punct, in care pacientul trebuie sa respecte cu strictete administrarea unor medicamente, si adesea, si modificari ale dietei. Hemodializa implica o responsabilitate foarte mare din partea pacientului, insa este foarte important ca acesta sa stie ca se poate baza si pe o echipa de specialisti care il poate ajuta si ii poate raspunde la intrebari oricand. In vederea realizarii hemodializei pacientul este conectat la un filtru (dializor) prin tuburi conectate la vasele sangvine periferice. Sangele este pompat prin aceste tuburi in dializor unde are loc filtrarea metabolitilor si substantelor cu potential periculos dar si eliminarea lichidelor in exces. Sangele filtrat si curatat este ulterior reintrodus, prin alte tuburi conectate la vasele pacientului, in organism. In prezent exista mai multe tipuri de hemodializa. In vederea alegerii celei mai bune alternative, medicul si pacientul trebuie sa discute avantajele si dezavantajele fiecareia dintre acestea. Dializa se efectueaza cel mai frecvent in spital, in unitati speciale. Mult mai putin frecvent se poate realiza si la domiciliul pacientului. In aceasta situatie tratamentul poate fi initiat si desfasurat de pacient, adesea ajutat de un alt membru al familiei, antrenat pentru a se putea ocupa de o anumita parte a tratamentului.

Tipuri de hemodializa
Principalele tipuri de hemodializa sunt: - Hemodializa in centru: pacientul se prezinta pentru fiecare sedinta de dializa la spital sau la un centru medical specializat. Hemodializa este efectuata de obicei trei zile pe saptamana si o sedinta dureaza intre 3 si 5 ore; - Hemodializa la domiciliu: pacientul isi realizeaza dializa acasa, insa doar dupa ce este pregatit intr-un mod adecvat de catre specialist. In aceasta situatie pacientul isi poate face dializa la doua zile (in total 3 sedinte saptamanale). In functie de sfaturile medicului si particularitatile clinice se va stabili durata unei sedinte. Uneori sedintele pot dura si 6 ore si sunt influentate si de starea generala a pacientului; - Hemodializa zilnica la domiciliu: se realizeaza de catre pacient, doar dupa ce medicul curant ii explica procedura. O astfel de procedura se poate face 5 - 7 zile pe saptamana iar o sedinta

dureaza aproximativ 3 ore; - Hemodializa nocturna la domiciliu: hemodializa in aceasta situatie se realizeaza de catre pacient (dupa o pregatire atent acordata de medic), se pot face 3 - 7 sedinte nocturne pe saptamana. Sedintele se fac peste noapte, si dureaza intre 6 - 8 ore. Inainte ca tratamentul sa fie inceput, medicul trebuie sa stabileasca locul de acces pentru tuburi. Acesta se numeste loc de acces al dializei si va fi folosit la fiecare sesiune de dializa. Accesul venos se stabileste si in functie de cat de rapid trebuie initiat tratamentul.

Tipuri de acces vascular

Exista mai multe tipuri de acces pentru hemodializa: 1. Fistula arteriovenoasa: este considerata principala cale de acces Fistula este realizata de catre un chirurg de chirurgie vasculara prin anastomozarea (realizarea unei conexiuni) unei artere cu o vena. Deoarece astfel se sunteaza capilarele, sangele trece cu o viteza mare prin fistula, ceea ce poate fi simtit la palpare sub forma unui tril. Pacientii si cei din jur aud si un sunet specific datorat tot scurgerii rapide a sangelui prin anastomoza. Adesea locul fistulei este la nivelul vaselor din membrul superior (antebrat), insa intotdeauna se alege membrul nondominant (care nu este folosit foarte mult). Cel mai adesea fistula este realizata intre artera radiala si vena cefalica (la nivelul antebratului) sau intre artera brahiala si vena cefalica (la nivelul cotului). O data creata, fistula permite accesul la fiecare sedinta de hemodializa. Trebuie precizat insa ca uneori pot trece chiar si cateva luni pana cand fistula se va matura. In timpul tratamentul in fistula sunt introduse doua ace: unul sa scoata sange iar celalalt sa il readuca in vas. Unul din cele mai importante avantaje ale acestei metode de acces este reprezentat de faptul ca fistula nu se va bloca cu trombi si cheaguri (nu se va obstrua) atat de des ca alte cai de acces. Este considerata drept cea mai eficienta metoda de acces pentru dializa si cea mai durabila, in plus sedintele dureaza mai putin folosind aceasta metoda deoarece viteza sangelui este mai mare. Principalele complicatii asociate formarii ei sunt infectii locale si tromboza. Uneori poate sa apara sindromul de furt volemic (exista un flux sangvin foarte crescut prin fistula, in timp ce vascularizarea restului membrului este redusa). Ca urmare a acestui furt pacientul poate prezenta dureri, modificarea temperaturii locale si chiar leziuni cutanate importante. 2. Graft: este o metoda de acces vascular care foloseste un tub sintetic implantat sub pielea bratului In mare este foarte similar fistulelor, cu exceptia ca anastomoza arterio-venoasa este obtinuta prin intercalarea unui tub artificial. Se recomanda in cazul pacientilor cu vene subtiri sau cu calibru redus. Tubul montat devine astfel o vena artificiala ce poate fi utilizat de mai multe ori in vederea obtinerii accesului vascular (venos) in timpul hemodializei. Graftul nu necesita perioada de maturare de care are nevoie fistula pentru a deveni in totalitate functionala, din acest motiv graftul putand fi folosit inca din prima saptamana de la montare. Spre deosebire de fistula, graftul are mai multe complicatii deoarece este un material strain, se poate infecta sau bloca mult mai frecvent si uneori trebuie inlocuit destul de des. Grafturile se pot ingusta, mai ales in aval de zona de legatura cu vena, iar aceste modificari de calibru sunt factori de risc pentu trombozare. Cel mai frecvent tip de graft folosit pentru hemodializa este cel facut din politetrafluoroetilen, insa se pot folosi si vene sterilizate si tratate cu substante chimice speciale, aceste vene avand provenienta animala.

3. Cateter venos: cateterul este de fapt un tub El poate fi folosit temporar mai ales daca nu este suficient timp pentru a se obtine un alt tip de acces (un acces permanent). Cateterul este plasat de obicei intr-o vena din regiunea cefalica, toracica sau inghinala. Are de obicei doua lumenuri (sau se pot pune doua catetere separate), si se introduce intr-o vena de calibru mare, ceea ce permite filtrarea unor cantitti crescute de sange. Sangele iese printr-un lumen, ajunge in dializor si prin al doilea lumen se reintoarce in corp. Deoarece cateterul se poate infecta sau se poate obstrua, el nu este considerat intotdeauna o cale eficienta de acces pentru dializa si este folosita de aceea doar rar. Daca insa pacientul are indicatie imediata de dializa, cateterul poate fi o optiune, cel putin pana cand se realizeaza o cale permanenta de acces. In cazul insuficientei renale acutehemodializa se poate realiza pana cand functia renala revine la parametri normali.

La ce se pot astepta pacientii dupa tratament

Eficienta hemodializei va fi testata lunar. Acest lucru presupune recoltarea de probe de sange de la pacient si analizarea lor in vederea stabilirii existentei sau nu a metabolitilor toxici in circulatie. De asemenea, pacientul va fi cantarit inainte si dupa fiecare sedinta de hemodializa, si se va determina de fiecare data si durata sedintei (cat timp este necesar pentru epurarea intregului volum sangvin). In cazul in care pacientul face sedintele de hemodializa acasa, acesta va trebui singur sa realizeze aceste determinari, sa se cantareasca si sa contorizeze fiecare sedinta. Sedintele se pot desfasura la spital, acasa sau intr-un centru special. Majoritatea pacientilor au programate 3 sedinte pe saptaman, o sesiune durand intre 3- 5 ore. Aceasta este considerata dializa conventionala, deoarece exista si dializa zilnica. Desi dializa conventionala este cea mai comuna forma, unele studii sugereaza faptul ca daca dializa este efectuata mai frecvent, calitatea vietii pacientului este mai buna, starea de bine creste si simptomele se reduc considerabil. De asemenea, apetitul, somnul, capacitatea de concentratie si nivelurile energetice ale pacientului vor fi si ele pozitiv influentate, in timp ce acuze precum crampe, cefalee si dispnee apar mult mai rar. In ultimii ani, ca urmare a progreselor medicinei moderne, aparatele de dializa pentru acasa au devenit din ce in ce mai usor de folosit. Prin realizarea dializei la domiciliu pacientul castiga timp, se simte mai confortabil si isi poate programa sedintele de dializa in functie de orarul sau (sedintele sunt astfel mult mai flexibile), iar in unele situatii poate sa isi faca dializa chiar in timp ce doarme.

Util pacientilor
Anterior hemodializei Cand ajungeti la centrul de dializa ar trebui sa vi se inregistreze greutatea, tensiunea arteriala, pulsul si temperatura. Nu trebuie sa va faceti griji, acestea sunt masuratori normale care se fac de rutina tuturor pacientilor ce urmeaza sa fie hemodializati. Inainte ca hemodializa sa inceapa, se va curata cu atentie locul de acces (zona prin care sangele va iesi din corpul dumneavoastra si se va reintoarce dupa ce a fost filtrat prin dializor). In timpul hemodializei In timpul hemodializei in brat vor fi introduse doua ace prin zona de acces si vor fi prinse cu leucoplast ca sa nu se deplaseze. Fiecare ac este atasat la un tub flexibil din plastic care il conecteaza cu dializorul. Dializorul este cel care contine membranele artificiale prin care se va filtra sangele. Se filtreaza incet pentru a permite produsilor de metabolism sa fie corect inlaturati din sange. Ulterior, sangele filtrat se intoarce in organism prin celalalt ac. In timpul hemodializei veti sta intr-un scaun in timp ce sangele se scurge incet prin dializor. In acest timp puteti citit, va puteti uita la televizor sau chiar atipi. Daca veti fi hemodializat pe timpul noptii, puteti dormi in tot acest timp. Hemodializa (procedura) in sine nu doare. Totusi, nu este ferita de un oarecare disconfort. In timpul realizarii ei puteti simti o usoara stare de greata sau chiar crampe abdominale, pe masura ce fluidul in exces este eliminat din organism.

Simptomele si disconfortul pot fi mai accentuate daca faceti 3 sedinte de hemodializa pe saptamana (dializa conventionala) in loc de 6 (dializa zilnica). Daca starea de disconfort devine insuportabila, cel mai bine ar fi sa discutati acest aspect cu medicul personal, care poate face anumite modificari in dieta sau va poate recomanda un tratament diferit. Deoarece in timpul hemodializei ritmul cardiac si tensiunea se pot modifica pe masura ce fluidul este extras din corp, acesti parametri vi se vor analiza de cateva ori in timpul sedintei. Cand hemodializa s-a incheiat, acele vor fi extrase din locul de acces si se va pune local un pansament compresiv care sa previna hemoragiile. Veti fi din nou cantarit si veti fi externat pana la urmatoarea sedinta.

Indicatii
Hemodializa este o metode terapeutica recomandata mai ales dupa ce apar simptome grave sau chiar complicatii aleinsuficientei renale. Aceste simptome sau complicatii, care subliniaza necesitatea dializei pot include: - Simptome si semne sugestive pentru sindromul uremic: greturi, varsaturi, diminuarea apetitului, astenie, aparitia chiciurei uremice (tegumentele capata aspect catifelat, si la suprafata lor se depune un material albicios); - Simptome ale hiperkalemiei; - Semne ale incapacitatii rinichilor de a elimina fluidele acumulate in exces: edeme generalizate; - Semne ale acidozei (acumulare de acid in sange); - Inflamatia pericardului (sacul fibros care adaposteste inima) - pericardita. Principalele afectiuni care prin evolutia lor cronica determina insuficienta renala sau boala renala terminala, ambele cu indicatie de hemodializa sunt: - Diabetul zaharat (nefropatia diabetica); - Hipertensiunea reno-vasculara; - Glomerulonefrita; - Vasculite; - Boala polichistica renala. Hemodializa este indicata si cand apar semne ale insuficientei renale acute. Intr-o astfel de situatie dializa este realizata cu foarte mare precautie, deoarece ea poate scadea tensiunea arteriala, poate favoriza aparitia aritmiilor cardiace (tulburari ale ritmului normal) sau poate induce aparitia altor modificari ce agraveaza insuficienta renala deja existenta. Hemodializa este indicata in momentul in care pacientul nu mai are decat 10 - 15% din rinichi functional. Reducerea dramatica a functiei poate sau nu sa fie anuntata prin simptome si semne de alarma (precum cele prezentate mai sus). In mod normal, daca pacientul se prezinta la spital in vederea tratarii si tinerii sub observatie a unor afectiuni renale cronice, dializa este inceputa cu mult inainte ca starea rinichilor sa se degradeze atat de mult incat sa apara riscul de complicatii vitale. Dializa poate ajuta foarte mult organismul sa faca fata hipertensiunii arteriale si sa mentina un echilibru acido-bazic si hidroelectrolitic in limite normale, chiar si in prezenta afectiunii renale cronice. Medicul personal este cel care decide momentul din care se va realiza hemodializa, in functie de mai multi factori printre care: starea generala de sanatate, stare functionala a rinichilor (determinata prin teste specifice - atat sangvine cat si urinare), semne si simptome clinice, calitatea vietii si preferinta personala a pacientului.

Eficienta

Hemodializa poate ameliora semnificativ calitatea vietii pacientilor si poate creste speranta de viata. Totusi, hemodializa suplineste doar 10% din functia renala. Nu poate sa vindece boala renala cronica si nici sa anuleze leziunile asociate evolutiei indelungate a acesteia. Nu influenteaza si nici nu anuleaza evolutia insuficientei renale acute, insa este foarte eficienta cand apar probleme de natura hidroelectrolitica ce determina aparitia unor simptome severe. Unii pacienti care dezvolta insuficienta renala acuta raman dependenti de hemodializa si chiar si in prezenta acesteia vor dezvolta in final insuficienta renala cronica.

Ricuri, accidente, incidente

Majoritatea complicatiilor asociate hemodializei pot fi prevenite sau tratate cu usurinta daca pacientul este atent monitorizat in timpul fiecarei sedinte. Complicatiile posibile pot include: - Aparitia hipotensiunii arteriale: este considerata cea mai frecventa complicatie a hemodializei. Apare mai frecvent la femei si la pacientii cu varsta de peste 60 de ani; - Crampe musculare: daca apar, caracterizeaza a doua parte a sedintei de dializa; - Aritmii; - Pericardita: apare daca dializa nu este eficienta; - Greturi, varsaturi, cefalee, confuzie (stare numita dezechilibru indus de dializa); - Infectii, mai ales daca pacientul are un cateter venos ca linie de acces pentru dializa; - Formarea trombilor si obstructia liniei de acces: mult mai frecvent pe cateter sau pe graft; - Aparitia pruritului: este descris de foarte multi pacienti si se agraveaza adesea in timpul sau imediat dupa finalizarea sedintei; - Tulburari ale somnului; - Anemie: este una din complicatiile frecvente ce apar atat ca urmare a insuficientei renale cat si a hemodializei; - Afectiuni osoase: apar ca urmare a incapacitatii rinichiului de a se implica in metabolismul vitaminei D. In plus, supraproductia de parathormon, care apare in insuficienta renala, poate scoate calciul din oase; - Depresie, anxietate; - Supraincarcare volemica: in cazul in care pacientul nu respecta restrictiile dietetice impuse de catre medic; - Hemoragii, uneori severe, in functie de tipul de acces; - Infectii sistemice, endocardite (infectii ale valvelor cardiace), osteomielite (infectii ale osului), sau chiar sepsis; - Complicatii tehnice: emboli in dializor. Complicatiile pe termen lung ale dializei pot include: - Filtrarea inadecvata a sangelui (produsii de metabolism se pot acumula in organism); - Blocarea completa a caii de acces prin trombi; - Neuropatii; - Aparitia unor afectiuni cardiovasculare sau chiar accidente vasculare cerebrale; - Amiloidoza: eneori daca pacientii sunt sub hemodializa mai mult de 5 ani. Amiloidoza indusa de dializa este o afectiune caracterizata prin depunere de proteine plasmatice in tendoane, articulatii, determinand aparitia imobilitatii, a durerilor articulare.

Atentionari speciale
Alegerea intre hemodializa si dializa peritoneala este o optiune care tine seama si de stilul de viata al fiecarui pacient, de alte afectiuni medicale coexistente, de particularitati ale organismului (greutate, inaltime). Pacientii care au valori fluctuante ale tensiunii arteriale ca urmare a hemodializei (situatie numita instabilitate hemodinamica) vor trebui chiar sa intrerupa acest tip de tratament si se poate trece la dializa peritoneala. Unii pacienti sunt dializati pana cand se poate aplica o alta forma de tratament, in principal pana

cand pot primi un rinichi compatibil pentru realizarea unui transplant. In cazul in care transplantul nu are succes, se va trece din nou la dializa. Chiar daca pacientul este hemodializat, acesta trebuie sa isi administreze tratamentul medicamentos conform recomandarilor medicului, pentru a asigura succes global al terapiei. Cat timp se realizeaza dializa, pacientul va primi un tratament specific. Acesta poate include medicamente care sa mentina echilibrul hidroelectrolitic al organismului, regland in principal concentratia ionilor de sodiu si potasiu. Pentru prevenirea aparitiei cheagurilor sangvine (trombilor) care sa blocheze calea de acces pentru dializa se pot prescrie anticoagulante. Hipertensiunea trebuie si ea controlata adecvat, atat prin terapie cat si prin regim dietetic si pacientul poate primi si eritropietina care sa stimuleze producerea medulara de eritrocite (celule rosii) pentru tratareaanemiei.

DIALIZA PERITONEALA
Dializa peritoneala este o modalitate foarte eficienta de a inlatura produsi toxici simetaboliti din organism, in conditiile in care aceste functii nu mai pot fi indeplinite de catre rinichi. Rinichii devin incapabili sa exercite astfel de roluri (vitale in economia organismului) cand sufera de boli cronice, precum insuficienta renala cronica, boala renala terminala sau cand se confrunta cu o afectiune de tipul insuficientei renale acute. Intr-o astfel de situatie rolul lor de eliminare este preluat doar temporar de dializa peritoneala, pana cand functia este restabilita. Aceasta procedura foloseste peritoneul pe post de membrana de filtrare, de-a lungul careia fluidele si substantele dizolvate (uree, creatinina, glucoza, albumina, electroliti) sunt filtrate din sange si astfel nivelul electrolitilor este readus la normal. Fluidul este introdus printr-un tub montat permanent in abdomen si este eliminat apoi in fiecare noapte in timp ce pacientul doarme (in cadrul dializei peritoneale automate) sau prin intermediul unor schimburi regulate in timpul zilei (dializa peritoneala continua ambulatorie).

Generalitati
Dializa peritoneala este considerata o alternativa la hemodializa, si are o eficienta si costuri similare acesteia. Principalul avantaj asupra hemodializei este reprezentat de faptul ca pacientul nu trebuie sa se prezinte la centrul de dializa pentru efectuarea tratamentului. In schimb, dupa ce pacientul este pregatit de catre medic si instruit corespunzator poate sa isi faca singur dializa, conform propriului program. Dializa peritoneala poate fi facuta adesea si in timpul noptii, cand pacientul doarme. Prin realizarea dializei peritoneale dieta pacientului nu este atat de restrictiva, iar regimul medicamentos poate fi si el mai redus. Anterior inceperii dializei in sine, pacientului trebuie sa ii fie plasat un tub in abdomen, prin care sa se realizeze zona de acces pentru dializa. Montarea acestui cateter este facuta de obicei cu 10-14 zile anterior inceperii propriu-zise a dializei. Unele catetere devin functionale aproape imediat (asa numitele catetere de uz acut), insa utilizarea lor asociaza un risc crescut de aparitie a complicatiilor. Dializa peritoneala nu poate fi recomandata oricarui pacient cu insuficienta renala. Medicul trebuie sa se asigure ca pacientul are un anumit nivel de intelegere a importantei realizarii acestei proceduri, poate sa efectueze dializa in conditii de igiena cat mai severe si traieste intr-un mediu in care risurile de aparitie ulterioara a complicatiilor infectioase este cat mai redus. Dializa peritoneala se desfasoara in cadrul unui proces numit schimb. Zilnic, pacientul va trece prin 4-6 schimburi, urmand urmatorii pasi: - Incarcare: este etapa in care fluidul de dializa (numit dializat) este introdus in cavitatea peritoneala; - Asteptare: sau faza inactiva, se desfasoara in timp ce fluidul este in cavitatea peritoneala iar produsii de metabolism sunt transportati de-a lungul membranei peritoneale, in lichidul de dializa;

- Drenare: se realizeaza dupa cateva ore si consta in extragerea lichidului de dializa si inlocuirea lui cu un lichid nou. De retinut! Dializatul este solutia sterila care va curge prin cateterul de dializa in cavitatea abdominala. Solutia aceasta ramane in abdomen o anumita perioada de timp (faza inactiva). Peritoneul actioneaza ca o membrana ce permite metabolitilor, substantelor chimice si fluidului in exces sa treaca din sange in solutia de dializa. Aceasta solutie contine un glucidspecial care este capabil sa atraga produsii de excretie si fluidul in exces prin vase de calibru foarte mic din peritoneu in abdomen. Ca urmare a acestor modificari ce au loc in abdomen, pacientul poate simti o senzatie de plin cat timp solutia de dializa este in interior, insa aceasta nu este descrisa ca inconfortabila. Cand faza inactiva s-a incheiat, solutia, impreuna cu produsii de metabolism extrasi din sange si cu lichidul in exces sunt drenate intr-o punga sterila de colectare. Intregul proces de umplere si drenare a abdomenului este numit schimb. In functie de metoda de dializa peritoneala pe care pacientul o prefera, schimburile au si ele anumite programe zilnice. Principalele forme de dializa peritoneala sunt dializa peritoneala continua ambulatorie si dializa peritoneala continua ciclica. In cazul unor pacientii se prefera combinarea celor doua metode.

Dializa peritoneala continua ambulatorie

In cadrul acestei forme de dializa, abdomenul pacientului este umplut cu solutie de dializat si ulterior, dupa 4-6 ore, fluidul este drenat. Prin actiunea fortei gravitationale lichidul este miscat prin tub, in interiorul si in afara abdomenului. Fiecare schimb presupune umplerea abdomenului cu lichid de dializa, asteptarea ca fluidul sa actioneze in abdomen si apoi drenarea lui. Pacientii pot necesita trei astfel de shimburi zilnic si un schimb in timpul noptii, acesta avand o faza inactiva mult mai lunga. Schimburile pot fi realizate acasa, sau chiar la locul de munca (daca conditiile de igiena o permit). In timpul fazei inactive pacientul isi poate realiza activitatile in mod normal. Aceasta forma de dializa peritoneala este cea mai frecvent utilizata.

Dializa peritoneala continua ciclica

In cadrul acestui tip de dializa peritoneala pacientul este conectat la un aparat care realizeaza schimburile in mod automat, de 3 pana la 5 ori pe noapte. Aparatul umple automat abdomenul cu lichid, ii permite sa filtreze si apoi il dreneaza intr-o punga sterila pe care pacientul o goleste a doua zi, la trezire. O astfel de metoda de dializa ofera o mai mare independenta pacientului, acesta nefiind obligat sa isi modifice programul pentru a-si putea realiza sedintele de dializa, insa il obliga sa ramana conectat la aparat cel putin 10-12 ore noaptea. Dimineata, pacientul incepe un nou ciclu, un nou schimb, in care faza inactiva dureaza intreaga zi. Pe durata zilei pacientul nu mai este insa conectat la aparat. Pacientii pot stabili alaturi de medicul curant care este cea mai buna forma de dializa si care se poate adapta cel mai bine atat situatiei clinice, cat si programului fiecaruia. Uneori se pot realiza programe de dializa foarte flexibile, care sa combine cele doua metode. De exemplu, pacientul poate folosi dializa peritoneala ciclica si poate face un schimb si in timpul dupa-amiezii, in vederea eliminarii unei cantitati suplimentare de metaboliti si prevenirii absorbtiei unui volum prea mare de lichid.

La ce se pot astepta pacientii

Anterior inceperii dializei peritoneale, pacientul, precum si familia acestuia vor fi atent instruiti de catre medic in legatura cu modul in care o astfel de procedura trebuie efectuata, ce presupune si

cum trebuie manipulat echipamentul de dializa. Cateterul de dializa trebuie montat in cadrul unei interventii chirurgicale insa, care se poate realiza sub anestezie generala sau locala. Cateterul este plasat cel mai adesea langa ombilic. Dializa se va incepe cel mai adesea dupa o perioada de doua saptamani (exceptie fac urgentele), care permite zonei sa se vindece. Pacientii trebuie avertizati ca in timpul dializei peritoneala poate sa apara senzatia de balonare, sau pot sa apara dureri de spate.

Indicatii
Dializa peritoneala este realizata pentru a suplini functia de eliminare a metabolitilor si produsilor cu potential toxic din organism, functie pe care rinichii nu o mai pot indeplini ca urmare a unor afectiuni cronice. Insuficienta renala are indicatie de dializa (peritoneala sau hemodializa) pana cand se poate realiza transplantul renal.

O astfel de boala este de obicei rezultatul unor suferinte renale cronice (fie ca este vorba de procese patologice sistemice fie ca sunt afectiuni locale): - Glomerulonefrita; - Nefropatii; - Rinichi polichistic; - Hipertensiune arteriala; - Diabet zaharat. Medicul va recomanda dializa peritoneala si va preciza momentul optim de incepere a acesteia in functie de mai multi factori, printre care: - Starea generala de sanatate; - Functia renala in momentul diagnosticului; - Mediul in care pacientul traieste si isi desfasoara activitatea; Dializa peritoneala este o alternativa potrivita pacientilor care: - Nu pot tolera modificarile hidroelectrolitice asociate hemodializei; - Doresc un confort personal cat mai mare si nu vor sa isi modifice activitatile zilnice pentru a se prezenta la spital sau la centrul de dializa in vederea efectuarii sedintelor. Dializa peritoneala nu este indicata pacientilor care: - Au interventii abdominale extinse, cu risc masiv de aparitie a fibrozei peritoneale sau a bridelor intraabdominale; - Au capacitate limitata de a se ingriji; - Au intreruperi ale continuitatii peritoneului; - Au boala intestinala inflamatorie (boala Crohn, colita ulcerativa) sau diverticulita.

Eficienta
Sus

Prin dializa peritoneala se asigura suplinirea unui procent de 10% din functia renala. Procedura poate ameliora starea clinica si simptomele pacientului si ii poate sustine functionarea organismului in parametri acceptabili pana la momentul transplantului renal, insa nu influenteaza in nici un fel (nici pozitiv, nici negativ) evolutia bolii de fond (anume a insuficientei renale). In ciuda faptului ca dializa amelioreaza si prelungeste viata pacientilor cu insuficienta renala, speranta de viata a acestei categorii de populatie ramane in continuare sub media populatiei generale.

Riscuri, accidente, complicatii

Principalele complicatii ale dializei peritoneale sunt reprezentate de cele infectioase. Infectiile pot fi localizate la nivelul cateterului sau se pot extinde in intreaga cavitate peritoneala (declansand peritonita), datorita faptului ca plasarea cateterului a creat o poarta de intrare pentru numerosi agenti patogeni. Majoriatea complicatiilor pot fi rezolvate prin tratament prompt si nu necesita intreruperea sedintelor de dializa. O alta complicatie specifica dializei peritoneale este castigul ponderal. Ca urmare a faptului ca fluidul de dializa contine un glucid (dextroza), pacientii pot lua la fiecare schimb cateva sute de calorii in plus, ceea ce in final va cantari mai greu la cantar. Aceste calorii pot complica si evolutia unor afectiuni cronice, cum ar fi diabetul zaharat. La anumiti pacienti dializa peritoneala se poate complica cu modificarea rezistentei peretelui abdominal si aparitia consecutiva a herniilor abdominale, sau dehiscentelor de muschi drepti abdominali. Alte complicatii: - Hiperhidratare; - Deshidratare; - Hiperpotasemie; - Hiperglicemie; - Hipotensiune arteriala; - Amiloidoza asociata dializei.

Atentionari speciale
Dializa peritoneala este o optiune terapeutica indicata pacientilor cu insuficienta renala. Principalele avantaje ale procedurii includ: - Restrictii dietetice si lichidiene mai putine; - Absenta necesitatii folosirii acelor; - Independenta si pastrarea obiceiurilor cotidiene; - Confort sporit prin realizarea dializei acasa; - Administrarea unui tratament medicamentos mai redus; - Probleme mai rare induse de anemie.