Sunteți pe pagina 1din 6

Rostul filosofiei pentru om

Rostul filosofiei este comunicarea, perceperea fiintei,iluminarea prin iubire, dobandirea seninatatii. Filosofia urmareste in studiul sau totul existential: stiinta urmareste anumite aspecte sau secvente ale existentei.Categoriile filosofice sunt indeterminate, pe cand cele ale stiintei au o determinare precisa.Filosofia ridica intrebarile si considera ca raspunsurile sale nu sunt definitive.Astfel filosofia ne confera o atitudine cognitiva, deschisa.Filosofia este pentru toate varstele, oamenii fiind preocupati de existenta lor, destinul lor, de sensul vietii lor, de posibilitatile de realizare a fericirii si demnitatii umane. Prin sintagma cunoaste-te pe tine insuti, Socrate ne invata ca scopul omului nu este acumularea unui mare numar de cunostiinte, ci dragostea de intelepciune-filosofia. Aceasta virtute,ce este stiinta

despre bine si adevar, consta in efortul omului de a se studia pe sine, spre a descoperi in propriul sau suflet ceea ce este insasi firea sa, valoarea universala si eterna;Binele. Cautarea neintrerupta a binelui si adevarului da nastere comportamentelor juste si virtuoase. Nimeni nu face raul in mod voit-spune Socrate-ci din nestiinta;din faptul ca ignora cautarea binelui si a adevarului. Conceptul de filozofie pentru Platon includea celelalte stiinte, considerate simple stadii pregatitoare ale cunoasterii, iar pentru Aristotel era substantial diferit. Filosofia duce si la justa intelegere a structurii si a nevoilor unui stat:si pentru ca numai filosofii poseda adevarata intelepciune si capacitatea de a-i indruma pe oameni spre cunoasterea lumii ideilor numai ei ar trebui sa conduca statul. Platon mai considera filosofia ca fiind cel mai pretios bun care a fost dat muritorilor de rand sau

filosofia ca o arta a rasucirii despre simturi catre ratiune, catre lumea inteligibila. Filosofia asigura libertatea si fericirea. In viziunea lui B. Spinoza Dumnezeu este identic cu lumea, iar totul existential se supune naturii necesare a lui Dumnezeu. Insa libertatea o capatam prin intelegera necesitatii , fiind constienti de constrangeri le putem controla pentru a fi liberi. Problematica umana a fost analizata din perspectiva antropologica, din perspectiva religioasa , omul fiind creatia lui Dumnezeu:din perspectiva biologica si culturala. Omul afost analizat in functie de specificul domeniului, iar raspunsul a fost dat in functie de asteptarile acelui domeniu.Din perspectiva filosofica s-au ridicat mai multe intrebari , iar raspunsurile n-au constituit certitudini ci doar idei despre ceea ce credem ca stim.

Ontologia umana
Ontologia este domeniul central al reflectiei filosofice ce are ca scop intelegerea reflectiei filosofice si intelegerea stiintifica a intregului spectru al realitatii: de la realitatea anorganica pana la cea social organizata. Realitatea include atat realitatea materiala cat si cea spirituala sau mixta. Astfel gasim cinci tipuri de existenta: 1.Tipul existential, cu intelesul si functia de a desemna faptul existentei, faptul ca ceva se afla, este dat. 2.Tipul atributiv desemneaza faptul ca ceva apartine, este atribuit unui altceva. 3.Tipul definitional care are functia de a desemna echivalenta in cadrul definitiilor, intre definit si definitoriu.

4.Tipul de incluziune desemneaza faptul ca o anumita multime este cuprinsa in sfera altei multimi, ca specie a genului. 5.Tipul de apartenenta reda faptul ca un individ este inclus intr-o clasa. Existenta este faptul de a fi, de a avea o realitate obiectiva, independent de constiinta celui care gandeste sau percepe aceasta realitate. Existenta este un concept fundamental ce cuprinde cu dificultate totalitatea determinarilor sale: este o fenomenalitate dinamica, primara, o reprezentare minimala mijlocita de simturi. Existenta sociala si constiinta si constiinta sociala sunt categorii fundamentale ale materialismului istoric, ce desemneaza latura materiala si cea spirituala a vietii sociale;raportul dintre ele constituie problema fundamentala a stiintei despre societate. Karl Marx a distins pentru prima oara din multimea relatiilor sociale, relatiile de productie ca relatii

obiective, ca element fundamental al existentei sociale ce determina procesele spirituale ale vietii sociale:Nu constiinta oamenilor le determina existenta ci, dimpotriva existenta lor sociala le determina constiinta.Existenta sociala este constituita din ansamblul elementelor vietii materiale a societatii, pe cand constiinta sociala e constituita din ansamblul elementelor de reflectare si apreciere a vietii materiale (sentimente, idei, cunostinte, notiuni, etc). Materialismul istoric subliniaza interactiunea dintre existenta sociala si constiinta sociala, rolul activ al constiintei sociale fata de existenta sociala.Exista o independenta relativa a constiintei sociale fata de existenta sociala;pe fondul acestei independente relative constiinta sociala isi exercita actiunea ei asupra existentei sociale, evidentiindu-si functia sa critica, creatoare si transformatoare.