Sunteți pe pagina 1din 6

HEMODINAMICA Este capitolul fiziologiei care studiaza circulatia singelui in sistemul vascular, pe baza legilor mecanicii fluidelor.

Parametrii hemodinamici care trebuiesc masurati si caracterizati fizic tin de fluidul circulant (densitate, viscozitate, presiune, viteza de circulatie, flux sanguin) si de vasele de singe (diametru vascular, elasticitate, complianta vasculara). Densitatea singelui reprezinta greutatea specifica, adica raportul m/V, se masoara in g/cm3, si depinde de densitatile componentelor sale, adica a plasmei (1027g/cm3) si a elemntelor figurate (1097g/cm3). Volumul globular al singelui, exprimat procentual reprezinta hematocritul (Ht), cu valori diferite la cele doua sexe, prin urmare densitatea singelui are valori cuprinse intre 1057-1067g/cm3 la barbati si intre 1051-1061g/cm3 la femei. Viscozitatea este rezistenta opusa alunecarii straturilor de lichid intre ele in timpul curgerii singelui. Se masoara in poise (de la numele fizicianului francez Poiseuille), dar in fiziologie se prefera exprimarea viscozitatii singelui fata de un etalon de referinta, viscozitatea apei. La 20 grade C, V.apei este 0,01poise sau 1 centipoise. V.singelui depinde de factorii plasmatici si de elementele figurate. Proteinele plasmatice cu GM mare fac ca V.relativa a singelui sa fie de 1,5-1,8 ori mai mare ca a apei, adica 1,5-1,8 centipoise. Hematocritul influenteaza mult mai puternic V.singelui, cresterea acesteia fiind exponential in functie de Ht. La un hematocrit normal (42-45%), V.singelui este de 3-4 ori mai mare ca a apei, adica intre 3-4 centipoise. La un Ht de 70%, practic singele nu mai poate fi considerat fluid. Spre deosebire de apa, V.singelui mai este influentata si de diametrul vasului, relatie explicata de fenomenul Fahraeus-Lindquist, conform caruia viscozitatea singelui scade cind diametrul vasului este sub 0,3mm, datorita tendintei de acumulare in axul vasului a eritrocitelor (fenomenul de deviatie axiala). Intrucit arteriolele au diametrul mai mic de 0,3mm, scaderea V la acest nivel face posibila mobilizarea unor volume de singe mai mari, pentru aceleasi gradiente presionale. Un lichid Newtonian (ideal) se caracterizeaza prin V constanta, indiferent de viteza de curgere, V fiind determinata de fortele de frecare (forfecare) dezvoltate intre straturile paralele de lichid. Datorita elementelor figurate, singele nu este un lichid ideal, intrucit V sa scade atunci cind viteza de curgere creste, datorita acumularii axiale a eritrocitelor. Viteza de circulatie a singelui exprima rata deplasarii coloanei de singe pe unitatea de timp si se masoara in cm/sec. Fluxul circulator (debitul) reprezinta volumul de singe care traverseaza un anumit teritoriu pe unitatea de timp si se masoara in cm3/sec. Interrelatia viteza/flux depinde de aria sectiunii prin care circula singele, conform formulei v=Q/A, unde v este viteza de circulatie, Q este fluxul circulator iar A este aria sectiunii vasculare. La un flux constant, viteza de circulatie este invers proportionala cu aria de sectiune a vasului, fie ca e vorba de un singur tub sau de un

sistem de tuburi dispuse in paralel, adica fluxul de singe impins de VS in aorta se distribuie progresiv in ramificatiile vasculare, suprafata totala de sectiune crescind dinspre aorta spre arterele mici si capilare, apoi scazind spre vene. Astfel, viteza de circulatie scade de la 33cm/sec in aorta, la 5-6cm/sec in arterele mici si la 0,2cm/sec in arteriole si respectiv 0,02cm/sec in capilare, pentru a creste in sistemul venos, fiind 20cm/sec in venele mari. Suprafetele totale de sectiune exprimate in cm2 sint urmatoarele: Aorta 2,5 Artere mici 20 Arteriole 40 Capilare 2500 Suprafetele de sectiune ale venelor sint mult mai mari comparativ cu arterele, in medie cam de 4 ori mai mari comparativ cu aa.omonime, cea ce explica stocarea unei cantitati mult mai mari de singe in sistemul venos comparativ cu cel arterial. Circulatia sistemica detine 84% din volumul sanguin total, dintre care 64% in vene, 13% in artere si 7% in arteriolele si capilarele sistemice, iar restul de 16% sint in cord si circulatia pulmonara. Intrucit lungimea tipica a capilarelor variaza intre 0,3-1mm, si viteza de circulatie la nivelul lor este de 1000 de ori mai mica fata de aorta, singele traverseaza capilarele in doar 1-3sec, interval de timp in care se desfasoara intreaga difuziune a nutrientilor si electrolitilor ce traverseaza peretii capilarelor. Masurarea vitezelor de circulatie in diferite teritorii s-a facut in trecut pe baza timpilor de circulatie brat-limba, sau brat-plamin, prin injectarea unor substante sapide sau odorizante intr-o vena de la nivelul bratului si urmarirea timpului pina cind subiectul simte gustul sau mirosul acesteia. In present, cea mai folosita metoda este ecografia Doppler, al carei principiu este urmatorul: frecventa (f) unui fascicul de ultrasunete reflectat de hematiile aflate in miscare este diferita de frecventa initiala (f0), diferenta dintre cele doua fiind semnalul Doppler ( f), care poate fi ascultat sau inregistrat grafic. Amplitudinea semnalului Doppler depinde de frecventa initiala, de viteza de deplasare a hematiilor (v), viteza de propagare a ultrasunetelor (c) si de unghiul dintre directia de deplasare a hematiilor si fasciculul de ultrasunete : f= 2 x f0 x v x cos /c. Masurarea fluxului circulator se poate face direct, folosind traductoare electromagnetice de debit, care folosesc principiile legilor inductiei electromagnetice ale lui Faraday. De pilda, fluxul coronarian este considerat un conductor care se deplaseaza intr-un cimp magnetic Indus de sonda de inregistrare. Miscarea fluxului sanguin (a conductorului) va genera un curent electric proportional cu marimea conductorului si cu viteza sa de deplasare. Metoda venule 250 vene mici 80 vene cave 8

este foarte sensibila si permite evaluarea variatiilor de flux produse in timpul unui ciclu cardiac. O alta metoda este cea de calcul indirect, cunoscind aria vasului, in urma masurarii vitezelor de circulatie prin ecografia Doppler. Determinarea debitului cardiac se poate face pe baza principiului Fick sau prin metoda dilutiei unui indicator. Tipuri de flux in functie de viteza de circulatie. Fluxul laminar apare la viteze mici ale circulatiei, intilnite in conditii fiziologice. Curgerea laminara se face in straturi subtiri, paralele, care aluneca unul peste altul, avind viteza maxima in axul vasului si minima la perete. Distributia vitezelor se face dupa o curba (profil) parabolic, determinata in primul rind de viscozitate. Fluxul turbulent apare cind viteza de circulatie depaseste o anumita viteza critica, prin urmare regimul laminar este inlocuit cu unul turbulent, dezordonat, in care deplasarea in axul vasului a singelui se suprapune cu deplasarea transversala a straturilor de fluid, astfel formindu-se virtejuri. In regimul laminar, energia se consuma datorita viscozitatii, in timp ce in regimul turbulent, ea se consuma ca energie cinetica a virtejurilor, din care o parte se transmite ca vibratii, generind suflurile cardiace si vasculare. Numarul lui Reynolds (Re) reprezinta raportul dintre fortele de inertie si cele viscoase dezvoltate la curgerea singelui, altfel spus, el masoara tendinta de aparitie a curgerii turbulente, care variaza direct proportional cu viteza de deplasare a singelui, diametrul vasului si densitatea singelui si invers proportional cu viscozitatea: Re = v x d x / . La o valoare a acestuia sub 200, curgerea este laminara, intre 200 si 400 apar mici turbulente la nivelul bifurcatiilor vasculare, care se sting rapid, in timp ce la valori peste 2000, turbulentele sint prezente chiar in vasele lungi si drepte. Din formula reies conditiile in care poate aparea un flux turbulent: vase mari (segmentele proximale ale aortei si pulmonarei, in care numarul lui R.poate creste la citeva mii in timpul ejectiei rapide ventriculare, si unde exista viteza mare de circulatie a singelui, diametru mare vascular cu modificare brusca si caracterul pulsatil al fluxului), cresterea vitezei de circulatie (de obicei prin reducerea calibrului vascular in sectorul arteriolar) sau prin scaderea viscozitatii (in anemie, prin scaderea Ht). Ecografia Doppler inregistreaza viteze uniforme in fluxul aflat in regim laminar, atit in accelerarea cit si in decelerarea coloanei de singe, in timp ce in cazul fluxului turbulent se inregistreaza o larga distributie a spectrului vitezelor. Presiunea sanguina este forta exercitata de coloana de singe pe unitatea de suprafata a peretelui vascular. In fizica, ea se masoara in dyne/cm2. Hemodinamica foloseste pentru exprimarea presiunii inaltimea coloanei de lichid care poate fi ridicata de forta exercitata de singe si se masoara in mmHg sau cmH2O. Relatia dintre diferitele tipuri de unitati utilizate pentru exprimarea presiunii este: 1mmHg=1,36cm H2O=1330dyne/cm2=0,133kPa.

Masurarea presiunii circulatorii se poate face prin mai multe tehnici: manometrul cu mercur este prima tehnica folosita pentru masurarea presiunii circulatorii, fiind o metoda invaziva ce utiliza un cateter introdus in vas, presiunea de la extremitatea intravasculara a cateterului fiind transmisa unuia dintre bratele manometrului cu mercur. Diferenta de inaltime dinre cele 2 brate exprima valoarea presiunii in mmHg. Dezavantajul consta in inertia mare a coloanei de mercur, ce nu permite inregistrarea rapida a variatiior de presiune. Traductoarele mecanoelectrice elimina dezavantajele inertiei coloanei de mercur. Oscilatiile de presiune de la virful cateterului intravascular sint transmise prin intermediul unei coloane de lichid camerei de presiune, plina cu acelasi lichid si care are unul dintre pereti alcatuit dintr-o foita metalica subtire. Miscarile foitei datorate oscilatiilor transmise de la cateterul intravascular sint transformate in semnal electric ce se inregistreaza grafic. Metodele micromanometrice folosesc catetere ce contin un mic traductor de presiune montat in virf, astfel eliminindu-se distorsiuunile datorate coloanei de lichid si redind cu acuratete modificarile de presiune survenite cu frecvente de pina la 500/sec. Rezistenta la fluxul de singe. Este forta care se opune curgerii singelui printr-un vas si care se poate masura doar indirect, prin masurarea fluxului sanguin si a diferentei de presiune dintre cele doua capete ale vasului in(tre) care se deplaseaza singele. Conform legii Ohm, fluxul de singe F este direct proportional cu gradientul presional dintre cele doua extremitati ale vasului (P1-P2) si invers proportional cu rezistenta opusa la curgere. Rezistenta se deduce astfel ca raport intre gradientul presional si fluxul sanguin R= P/F. Forta motrice ce asigura fluxul de singe este diferenta de presiune intre capetele vasului, nu valoarea absoluta a presiunii in acel vas. Daca diferenta de presiune dintre cele 2 capete vasculare este de 1mmHg si fluxul este de 1mL/sec, se afirma ca rezistenta este egala cu 1 unitate de rezistent periferica, prescurtata URP. Rezistenta se mai poate exprima si in sistemul CGS (centimetru, gram, secunda) in dyne sec/cm5. Fluxul sanguin prin intreg sistemul circulator este egal cu debitul cardiac. La adult, valoarea sa este de 100mL/sec. Diferenta presionala intre aa.sistemice si vv.sistemice este de aproximativ 100mmHg. (diferenta dintre presiunea arteriala medie de 100 mmHg si presiunea medie din atriul drept, denumita si presiune venoasa centrala, de 0mmHg) sau 100 x 1330 dyne/cm2. Deci rezistenta in intreg sistemul circulator, numita rezistenta periferica totala este de aproximativ 100/100, adica 1 URP adica 1330 dyne sec/cm5. In conditii de vasoconstrictie puternica, generalizata, RPT ar putea creste pina la 4 URP, iar in conditii de vasodilatatie generalizata, ea ar scadea pina la valoarea de 0,2 URP. In circulatia pulmonara, unde presiunea medie din a.pulmonara este 16mmHg iar presiunea medie din AS este 2mmHg, diferenta presionala este 14mmHg. La o valoare normal a DC de 100mL/sec, rezistenta vasculara pulmonara totala este de aprox.0,14 URP, ceea ce reprezinta aprox.1/7 din

rezistenta circulatorie sistemica. Inversul rezistentei se numeste conductanta, definita drept o masura a fluxului sanguin printr-un vas pentru o anumita diferenta de presiune si masurata in mL/sec/mmHg sau in L/sec/mmHg. In regim de curgere laminara, variatii mici ale diametrului vascular produc variatii mari ale conductantei, care creste proportional cu diametrul la puterea a 4-a al vasului, conform ecuatiei conductanta diametru4. Valoarea rezistentei la flux depinde de dimensiunile tubului si de caracteristicile fluxului, dependenta fiind redata de formula R = 8 x x L/ r4, unde R este rezistenta la flux, este viscozitatea singelui, L este lungimea vasului si r este raza vasului. Intrucit viscozitatea singelui si lungimea vasului se mentin constante pe termen lung, modificarile razei prin contractia muschiului neted vascular reprezinta modalitatea fiziologica prin care mecanismele de control ale organismului regleaza fluxul circulator in diverse teritorii, prin modificarea rezistentei la flux. Aceste mecanisme sint extreme de eficiente, avind in vedere dependenta rezistentei la flux de puterea a 4-a a razei. Introducind in formula fluxului sanguin determinantii rezistentei, ecuatia devine Q = x P x r4/8 L, unde Q este fluxul de singe, P este diferenta de presiune, este viscozitatea singelui si L este lungimea vasului, ceea ce reprezinta ecuatia lui Poiseuille. In circulatia sistemica, aprox.2/3 din rezistenta periferica totala la fluxul sanguin se datoreaza arteriolelor mici, cu diametru ce variaza intre 4 si 25. Singele pompat in aorta parcurge artere, arteriole, capilare, venule si vene care sint aranjate in serie. Cind vasele sanguine sint aranjate in serie, fluxul prin fiecare vas este acelasi, iar rezistenta totala la fluxul sanguin (Rtotala) este egala cu suma rezistentelor fiecarui vas: Rtotala = R1 + R2 + R3 + R4 , adica egala cu suma rezistentelor arterelor, arteriolelor, capilarelor, venulelor si venelor. Circulatia sistemica realizeaza si circuite dispuse in paralel, cu rol de a asigura perfuzia simultana a mai multor tesuturi si organe, dispunere ce permite fiecarui tesut sa isi regleze propriul flux sanguin, in mare masura independent de fluxul altor tesuturi. Pentru un anumit gradient presional, prin acest sistem paralel vor curge cantitati de singe mult mai mari comparativ cu cele ce curg in fiecare vas individual din acest sistem, asadar rezistenta totala este mult mai mica decit rezistenta unui singur vas. Fluxul in fiecare dintre vasele paralele depinde de gradientul presional si de rezistenta proprie la flux, si nu de rezistenta celorlalte vase din sistemul in paralel. Un numar mare de vase in paralel usureaza fluxul singelui prin circuit, deoarece fiecare vas paralel asigura o cale, adica o conductanta suplimentara fluxului sanguin. In acest sistem, conductanta totala Ctotala este suma conductantelor fiecarei cai paralele : Ctotala = C1 + C2 + C3 + C4 si intrucit conductanta este inversul rezistentei, reiese ca pentru circuitele cu vasele dispuse in paralel, rezistenta totala se exprima astfel: 1/Rtotala = 1/R1 + 1/R2 + 1/R3 + 1/R4 Cresterea rezistentei in oricare dintre vasele acestui sistem induce cresterea rezistentei vasculare totale a sistemului. Circulatiile

cerebrala,coronariana, renala, musculara, a tractului gastrointestinal si a tegumentului sint dispuse in paralel, fiecare tesut contribuind la conductanta globala a circulatiei sistemice. In fiecare tesut, fluxul sanguin este determinat de gradientul presional si de rezistenta la flux locala. Disparitia unui organ din sistemul dispus in serie (amputarea unui membru sau ablatia unui rinichi) indeparteaza un circuit paralel, reducind conductanta vasculara totala si fluxul sanguin total (adica debitul cardiac) crescind, in schimb, rezistenta vasculara periferica totala. Cresterea presiunii arteriale determina cresterea fortei de propulsare a singelui si totodata determina distensia simultana a vaselor, deci scaderea rezistentei periferice, ambele mecanisme avind drept efect cresterea fluxului sanguin la nivel tisular. Astfel, o presiune arteriala de 100 mmHg determina in majoritatea tesuturilor un flux de 4-6 ori mai mare comparativ cu cel existent la o valoare de 50 mmHg a presiunii arteriale, ceea ce dovedeste dublul efect al cresterii presiunii arteriale. Absenta efectului presiunii asupra diametrului vascular ar fi determinat cresterea de 2 ori a fluxului, ca urmare a cresterii de 2 ori a presiunii arteriale.