Sunteți pe pagina 1din 10

Munti Poiana Ruscai

1. Asezare si limite Asezati in partea central-vestica a Romaniei, Muntii Poiana Ruscai se prezinta ca un horst bine individualizat ,intre Muntii Apuseni si Muntii Banatului. Muntii Poiana Rusca sunt flancati la sud-vest de golful depresionar de la Caransebes, la vest de Dealurile Lugojului, la nord-vest de Depresiunea Faget, la nord de culoarul vaii Muresului, la est de Depresiunea Hategului si Culoarul Streiului si la sud de Culoarul Bistrei. Suprafata teritoriului Masivului Poiana Ruscai totalizeaza 1920 km, fapt care include aceasta regiune montana alaturi de masivele de mare intindere. Din acest punct de vedere, Muntii Poiana Ruscai reprezinta 11,09% din suprafata Carpatilor Ocidentali si 2,9% din cea a ariei carpatice romanesti sau 0,8% din intinderea tarii. 2. Denumirea Ca si n cazul mai multor localitati din jurul Muntilor Poiana Rusca, situate n aria principalelor centre dacice si romne de la nceputul primului mileniu al erei noastre, se pare ca toponimia masivului muntos este de origina latina si deriva din "Poiana Rustica". Semnificatia denumirii ar echivala cu locul despadurit, poiana de la "tara", din afara urbei, sau din aria taranilor. Cuvntul ,,rustica" era n uz pentru desemnarea asezarilor izolate din afara centrului urban Sarmizegetusa. Denumirea ,,Poiana Rustica" s-a referit, probabil, ntr-un stadiu initial la platoul despadurit din partea de est a Muntilor Poiana Rusca, locuit de taranii bastinasi. 3. Relief Muntii Poiana Ruscai sunt alcatuiti aproape in exclusivitatea din sisturi cristaline ale panzei getice, la care se adauga calcare dolomitecristaline. In subsolul regiuni exista importante zacaminte de minereu de fier constitute mai ales din siderite, care in zona de oxidative s-a transformat in limonite si intr-o masura mica, in hematite. Ca minerale secundare sunt: magnetite, pirita, calcopirita, galena, cuartit, calcite. Masivul Poiana Rusca se caracterizeaza printr-un relief nivelat n trepte si fragmentat n culmi lungi, ale caror naltimi maxime oscileaza n jur de 1300 m. Cel mai nalt vrf al Mun ilor Poiana Rusc , avnd 1.382 m, este vrful Pade . In zonele marginale din est, nord-vest si sudvest, si anume n regiunile Hateg-Deva, Dobra-Lugoj si Tincova-Maciova, ntre zona muntoasa si depresiunile periferice se contureaza un relief de dealuri cu altitudini cuprinse ntre 200-300 m. In stnga vaii Bega, ntre Margina si Traian Vuia, acest relief ondulat trece n terase fluviatile extinse. Zona periferica a masivului este marcata prin cmpiile aluviale si terasele rurilor Mures, Timis, Bega, Strei, Cerna si Bistra. In zona muntoasa propriu-zisa se disting doua unitati geomorfologice principale: n partea de vest, de la depresiunea Caransebesului pna la bazinele

superioare ale rurilor Bega si Cerna, se contureaza un relief puternic modelat, cu pante accentuate, care urca relativ repede, mai ales din cmpiile aluviale ale Timisului si Bistrei, spre partea centrala a muntilor; jumatatea estica a masivului se prezinta, n schimb, sub forma unui platou nalt, ferastruit adnc de ape. In aceasta zona de platou, care reprezinta o peneplena pretortoniana, se recunosc mai multe trepte de nivelare situate la altitudini de 400-500 m n partile marginale, la 600-800 m n partea mediana si la 900-1 000 m n aria centrala a masivului. Culmile largi din zona nalta a Muntilor Poiana Rusca, la altitudini de peste 1 100 m, conserva un relief vechi, mbatrnit, partial reactivat, sincron cu platoul fosil situat la est. Desi putin inalt, relieful este destul de puternic fragmentat densitatea fragmentarii osciland intre 2 si 3 km/km iar energia de relief ajungand la circa 225 m/km. Valori foarte mari ale energiei de relief (300-400m/km) exista acolo unde raurile Bega, Pades, Nadrag, Rusca, Soimu, Cerna si altele, prin afluentii lor de obarsie, se adancesc puternic. Relieful modelat pe roci calcaroase(calcare, dolomite, cristaline) este frecvent intalnit in perimetrele Sohodol-Gherghes-Teliuc si Luncani-Poieni, unde se intalnesc lapiezuri, doline, polii, vaii oarbe, sohodoluri sectoare de cheii si defile mici, pesteri sarace in microforme. Relief modelat pe roci metamorfice(sisturi cristaline, filite, paragnaise) se grupeaza in mod deosebit in sectoarele de sud-est , sud-vest si central-nordic al muntilor, fiind alcatuit din creste, forma piramidale, interfluvii cu aspect greoi. Relieful modelat pe roci magmatice(andezite), paleozoice, paleogene, neogene si pe formatiuni vulcanogen-sedimentare se intalneste in sectoarele nordic si sudic, alcatuind forme monotone, flancate de versanti abrupt. Reliefului modelat pe conglomerate, gresii, marne si argile ii corespund culmii bombate, interfluvii cu aspect ingust, bazine de eroziune diferentiala etc. Relieful structural s-a format in principal datorita prezentei anticlinalelor si sinclinalelor, alaturi de care au intervenit si abrupturile de falie, determinand unele compartimente ridicate si altele coborate. Este present caracterul subdecvent pentru vaile din partea de est a regiunii si aspectul consecvent pt vaile din perimetrul sudic. Relieful fluviatil se remarca prin complexul de forme de eroziune si acumularea specifia a albiilor minore luncilor si teraselor. Relieful antropic este frecvent prin formele sale negative, generate prin lucrari de excavatie ( la constructiile hidrotehnice, caii de comunicatii, expluatari de materiale de constructii, de mienreuri), si positive, rezultate prin depozitarea,umplerea, construirea cu diferite material(rambleuri, halde, taluzuri etc.)

4. Conditii climatie Datorita suprafetei relativ mari pe care o ocupa, Muntii Poiana Rusca au un climat diferentiat, influentat n sud de zona nalta a Carpatilor Meridionali, n vest de zona depresionara cu tendinte mediteraneene, iar n nord si est de microclimatul luncii Muresului si al bazinului Strei. Aceasta situatie si diferenta naltimilor determina o distributie zonala etajata a principalelor elemente climatice n jurul zonei centrale nalte a masivului. Temperatura medie anuala variaza ntre 2C si 8C n zona muntoasa si ntre 9C si 11C n regiunile depresionare periferice din est, vest si nord. Temperaturiile medii ale lunii ianuarie sunt cuprinse -2C si -4C, iar ale lunii iulie intre 14 si 18 C. Precipitatiile sunt mai abundente, tot timpul anului, n partea centrala nalta a masivului, n regiunile Pades, Rusca, Ruschita, Vadu Dobrii, Poiana Rachitele, Alun si scad treptat spre zonele marginale si periferice Cantitatile de precipitatii atmosferice variaza intre 700 si 800mm in nord-est, iar in sectorul central al regiunii ajung la 1300-1350mm. In ianuarie cantitatile nu depasesc, in general, 60-80mm iar in iulie 120-140mm. Cantitatea maxima in 24 de ore a fost inregistrata vara la Deva (200 mm) si Lelese (120-140 mm), iar primavara n special n partea de vest a masivului, la poalele sud-vestice ale muntilor, la Nadrag (141,4 mm la 26.05.1912). Numarul mediu de zile de ninsoare variaza intre 20,la periferia muntelui, si 7080zile, in zona inalta, frecventa mare a zilelor cu ninsoare fiind in intervalul noiembrie-februarie. Vanturile dominante bat din directiile vest, sud-vest, si nord-vest, vitezele maxime atingand in lunile de iarna 30-40m/s. Frecventa vanturilor vestice este de circa 14-15%, iar a celor de nordvest si nord de 12-14%. Durata medie anuala de stralucire a soarelui variaza de la 1800 ore, n zona nalta a culmii Pades-Rusca, pna la 1900-2000 ore n regiunile marginale din est si vest, si 1800-1900 ore n partea de nord a masivului si n lunca Muresului. In decursul unui an media zilelor cu cer senin este de 40. Innorari totale se nregistreaza timp de 120-140 zile anual. Amplitudinea termica anuala este de 10-20C n zona centrala si de 22-23C n zonele marginale si periferice. 5. Vegetatia Covorul vegetal al Muntilor Poiana Rusca este reprezentat n cea mai mare parte prin paduri, care n zona de platou din partea de est si nord-est a masivului lasa loc unor suprafete ntinse de pasuni si pajisti. In apropierea localitatilor din zona nalta, lipsita de paduri, padurenii cultiva pentru necesitatile gospodariilor proprii cartofi, gru, secara s.a. In zonele colinare din marginea masivului castiga mult n importanta livezile cu pomi fructiferi.

Distributia zonala a vegetatiei este determinata de variatia conditiilor de clima, de altitudine si de constitutie a solului. Astfel, pe culmea centrala, la altitudini n jur de 1300 m se ntlnesc zone nguste de pajisti alpine presarate cu tufarisuri de ienuperi. In jur, coborand pana la 800-900 m, se dezvolta paduri de amestec de fag (Fagus silvatica), brad (Abies alba) si molid (Picea abies). Mai n exterior, se contureaza o zona extinsa cu paduri montane si colinare de fag si carpen care patrund si pe versantii vailor adanci din zona de platou, despadurita, a masivului. Esentelor lemnoase principale din aceste paduri li se adauga local mesteacanul (Betula verrucosa), fie sub forma de amestec, fie n palcuri izolate. In partea marginala, joasa, si n zona colinara, mai ales din vestul si estul masivului, se ntind paduri de fag, care n lungul extremitatii nord-vestice si mai rar n est trec n paduri de stejar. Pe platoul muntilor Poiana Rusca se dezvolta pajisti montane cu paius rosu, teposica si iarba vantului, care odata cu scaderea treptata a naltimii trec spre est n pajisti colinare. In zona colinara periferica a masivului se extind, local, cu precadere n bazinul Bistra, livezi cu ciresi, pruni, uneori si nuci. Dintre fructele padurii amintim fragii (Fragaria vesca), ntalniti cu precadere la marginea padurii si n luminisuri; zmeura (Rubus idaeus) care se raspandeste din ce n ce mai mult n urma taierii intensive a padurilor; mura (Kubus hirtus) la marginea taieturilor, n vai si n tufisuri pe zona de platou; coacazele (Bruckenthalia spiculifolia), merisoarele si afinele (Vaccinium myrtillus), care coboara n unele regiuni cu soluri alcaline potasice, ca de exemplu n regiunea Vetel, pana aproape de zona periferica a masivului. Pe versantii sudici ai vailor din partea de est a muntilor Poiana Rusca se ntalneste rar liliacul salbatic (Siringa vulgaris). Covorul floral este bogat mai ales n pajistile montane si colinare si n luncile vailor. In mod special merita a fi mentionate campurile cu branduse (Crocus banaticus), care patrund pe alocuri n padurea rara de foioase sau n luminisuri completand cu gingasie peisajul de toamna sau nveselind prin coloritul lor peisajul de primavara timpurie. Unele caracteristici climatice regionale se reflecta si in structura si modul de folosinta a terenurilor. Astfel, pe ansamblu, se remarca predominant padurilor, care ocupa circa 75 % din teritoriu, cu ponderi mai mari in partea vestica (peste 90%) si mai reduse in est(sub60%). Urmeaza fanetele cu o predominare evident in sectorul estic al regiunii, unde insumeaza aproape 20000 ha, comparative cu cele 2000 ha in vest-care constituie baza furajera. Suprafetele cu pasiuni se cifreaza la circa 15000 ha, cu ponderi mai mari la periferia muntelui sau in unele portiuni din interiorul acestuia 6. Caracteristici hidrologice

Apele cutgatoare,destul de numeroase si diversificate in privinta caracteristicilor hidrologice, se afla grupate cu intregul lor sistem de afluenti in cadrul a trei bazine hidrografice: Mures, Bega, Timis. Sursele de alimentare de la suprafata reprezinta mai mult de 60% din scurgerea totala fluviatila, ponderea cea mai mare avand-o alimentaerea pluviala (40-50% ), in raport cu cea subterana de numai 10-35%. In decursul unui an scurgerea medie cea mai mare corespunde intervalului martie-mai (32-36% din valoarea anuala), iar cea mai mica perioadei septembrie-noiembrie(circa 15-18%). In sistemul hidrografic al regimului sunt prezenta si mlastinile, conditionate de regimul de alimentare cu apa de la suprafata si panza freatica, de structura geologica, unele particularitati ale reliefului de ordin minor, caracterele si componenta vegetatiei etc. Sunt caracteristice tinoavele si mlastinile eutrofe. Unicul lac din regiune il constituie lacul Cincis, situat pe valea raului Cerna, cu un volum de apa de circa 43 milioane m3. 7. Soluri Conditiile complexe fizico-geografice au condus la geneza solurilor montane brune podzolice feriiluviale, care se afla la inaltimile cele mai mari pana la 800 m,ocupand suprafete importante in perimetrele impadurite. Pe treapta piemontana de la bordura muntelui se intalnesc soluri brune podzolite si brune acide, iar partial si soluri brune podzolite relative erodate. Rendzinele rosii, brune si terra rossa ocupa spatii relative restranse. Activitatile antropice au conditionat aparitia unor diferentieri in structura vegetatiei. Sub etajul padurilor de amestec(brad, molid si fag) acopera sectoarele reliefului montan mai inalt intre 900 si 1250m. Subetajul padurilor de foioase este cel mai extins, fiind alcatuit din fag, gorun, cer. In amestec, ori pe areale insulare, se mai intalnesc frasinul, alunul, teiul, jugastrul, garnita, mojdreanul, arbusti si pajisti secundare, cu ierburi ca de exemplu cele cu paiusi (festuca rubra), taposica (nardus stricta) si altele. 8. Fauna Muntii Poiana Rusca adapostesc o fauna bogata, distribuita n functie de zonele de vegetatie si de altitudine. Padurile de fag, brad si molid din partea centrala a masivului snt populate de ursul brun (Ursus arctos), care s-a nmultit in special in ultima vreme, de cerbul carpatin (Cervus elaphus), caprioara (Capreolus capreolus), mistret (Sus scrofa). Mai rar se ntlneste rsul (Lynx lynx). Mult mai raspndite snt lupul (Canis lupus) si vulpea (Canis vulpes) care coboara pna n zonele marginale ale masivului, iepurele in zona de platou si n luncile rurilor periferice si veverita (Sciurus vulgaris), care adesea poate fi ntlnita pe potecile turistice din padure. Reptilele snt reprezentate prin soprle (n special soplrla de munte - Lacerta vivipara), salamandre si serpi. Trebuie mentionata prezenta, pe lnga vipera comuna (Vipera berus), a

viperei cu corn (Vipera ammodhytes), care este raspndita cu precadere n partea de nord-est a masivului, ntre altele si pe Dealul Cetatii de lnga orasul Deva. Referitor la ichtiocenoze, se remarca prezenta pastravului (Salmo trutta fario) n apele din zona centrala a masivului. La Luncani se afla n curs de dezvoltare una din pastravariile importante din tara. n mprejurimile orasului Deva se contureaza o zona a lipanului (Thymallus thymallus), iar n partea de nord-vest a masivului, n aria comunelor Firdea si Gladna, o ichtiozona a cleanului (Lenciscus cephalus). Dintre animalele aclimatizate trebuie amintit cerbul lopatar (Dama dama) din padurile de la nord de Hateg, iar ca specie reintrodusa n tara, zimbrul (Bison bonasus) din rezervatia de zimbri de la Hateg. 9. Bogatii naturale Pe langa bogatiile naturale datorate vegetatiei si faunei, cum sunt lemnul, fructele de padure si vanatul, Muntii Poiana Rusca gazduiesc importante bogatii ale subsolului, n special minereuri de fier, plumb, zinc, cupru, talc si marmura. Aceste substante minerale utile, cunoscute si exploatate de multa vreme, au dus la dezvoltarea unor importante centre miniere cu traditie la Teliuc, Ghelari, Deva, Ruschita si Muncelu Mic, care n parte (Teliuc si Muncelu Mic) au fost active deja la nceputul secolului II e.n. sub stapanirea romna. Minereurile de fier au influentat nca din trecut dezvoltarea centrelor industriale din zona periferica a masivului. Astfel, de exemplu, nceputurile industriei siderurgice de la Hunedoara si Calan se datoreaza exploatarilor miniere din apropiere, de la Teliuc, Ghelari si Vadu Dobrii. Minereuri de fier se exploateaza n centrele miniere de la Teliuc, Ghelari si Ruschita. Atat n raza acestor localitati, cat si n alte regiuni, cum ar fi de exemplu Ruda, Alun, Vadu Dobrii, Dealul Boul, Valea Lupului, valea Afinar, valea Negrii, Dmbul Pascului, Tomesti, Cerbul pot fi recunoscute cariere si galerii vechi din care n trecut au fost extrase minereurile din zacaminte mici, astazi epuizate. Minereurile din zonele mentionatc sunt constituite preponderent din carbonati de fier (siderit, ankerit) si subordonat din oxizi de fier (magnetit, hematit). Partile superficiale ale acestor zacaminte au fost puternic limonitizate sub influenta oxidanta a agentilor exteriori. Acumularile de minereu au forme lenticulare cutate si reprezinta un tip genetic particular, definit dupa centrele actuale de exploatare drept zacaminte de tip Teliuc-Ghelari. Aceste concentratii de minereu au luat nastere n urma cu 360-350 milioane de ani n conditiile unui vulcanism bazaltic submarin si au fost supuse metamorfismului regional varistic mpreuna cu formatiunile geologice n care se aflau intercalate si din care a rezultat cristalinul de Poiana Rusca. Alte zacaminte mici de oxizi de fier asociate cu amfibolitele cristalinului getic au fost exploatate n valea Fierului si la Bautari. De asemenea, s-a extras magnetit din regiunea Pelnit, la

sud-vest de Nadrag. Minereul era localizat n scarnele formate la contactul corpului granodioritic care afloreaza ntre Tincova si Nadrag. Minereuri de plumb si zinc apar sub forma de concentratii de sulfuri hidrotermale metasomatice de varsta paleogena n regiunea Ruschita si ca impregnatii metamorfozate de varsta paleozoica n sisturile cristaline de la Muncelu Mic. Ambele tipuri de minereu se afla n exploatare. Primul este legat genetic de magmatisrnul banatitic care a generat cortegiul de roci grano-dioritice, andezitice si dacitice din bazinul Rusca Montana si regiunile nvecinate, iar al doilea a fost generat de un vulcanism riolitic, activ n regiunea rcspectiva n timpul Carboniferului inferior. Alte iviri de minereuri plumbo-zincifere si de cupru, fara importanta deosebita, se cunosc n zonele Varnita si Ascutita din bazinul sedimentar Rusca Montana si n regiunea de la nord-est de Tincova. Minereuri de cupru se exploateaza n mprejurimile orasului Deva sub forma de impregnatii sarace de calcopirita n andezitele neogene brecifiate. Haldele de steril de la flotatia care deserveste exploatarea Deva se vad langa soseaua modernizata din valea Muresului ntre localitatile Mintia si Deva. Minereuri de pirita sunt cunoscute la nord de depresiunea Hategului sub forma unui strat discontinuu si cutat, intercalat concordant n sisturile cristaline ale seriei de Dabca. Centrul minier de la Boita Hateg extrage din acest nivel minereuri de pirita masive si stratificate, care local prezinta continuturi n zinc. Talc si steatit apar sub forma de lentile intercalate concordant n rocile calcaroase si dolomitice din regiunea Lelese-Cerisor-Govajdia. Toponimia localitatii Cerisor arata ca aceasta substanta utila era cunoscuta si probabil utilizata de localnici nca din timpurile cele mai vechi. Extractia se face prin mai multe centre miniere mici, iar macinarea talcului se realizeaza n uzina de la Zlasti. Marmura este una din bogatiile de seama ale Muntilor Poiana Rusca. Extractia se realizeaza prin carierele de la Ruschita si Alun, din masive de calcare care provin din metamorfozarea unor recifi si a depozitelor calcaroase perirecifale de varsta devoniana dezvoltate pe un relief submarin de roci vulcanice bazice. In special marmura de Ruschita este cunoscuta n tara ntreaga datorita structurii decorative si a culorilor n nuante de alb si roz. In ultimii ani marea cariera de la Ruschita, datorita avansarii spre nord a fronturilor de exploatare, a iesit din calcarul stratificat roz si n prezent se extrage marmura alba masiva si marmura slab rubanata cu cenusiu. Marmura de Alun se deosebeste de aceea exploatata la Ruschita prin granulatia mai fina si prin rubanari sau tente slabe spre brun galbui sau brun roscat. Nisipul cuartos pentru industria sticlei, de la Tomesti, se extrage din depozitele neogene slab consolidate de la Zolt.

Intre alte substante minerale utile existente n subsolul Muntilor Poiana Rusca, care nsa din cauza cantitatilor reduse sau a calitatilor inferioare nu constituie n prezent obiectul unor exploatari miniere, pot fi mentionate: iviri de sulfuri de cupru, plumb, zinc, carbunii din versantul drept al vaii Loznisoara de la Rusca Montana, pegmatitele cu muscovit de la Bautar si argilele refractare de la Frdea. Exploatarile miniere si cele in cariere, diferitele constructii, arderile de combiustibil etc. sunt factori care intervin efectiv in intretinerea procesului de poluare a mediului. Pentru mentinerea echilibrului biologic se intreprind masuri de ordin tehnic si plantari successive de specii rezistente de arbori. Economia rurala din aceasta regiune montana are ca profil crestera animalelor, fiind cunoscuta ca o zona excedentara pentru lapte, carne si lana. Produsele animaliere contribuie in mare parte la asigurarea necesarului solicitat de centrele industriale din Tara Hategului si Depresiunea Petrosani. Baza furajera se reflecta in structura septelului prin predominarea bovinelor si a ovinelor. Cresterea pasarilor si porcinelor este mai putin semnificativa ca urmare a ponderi reduse a terenurilor arabile, si mai des, a cerealelor. 10. Populatia Densitatea medie a populatiei este sub 15 loc / km . In jumatate estica densitatea se apropie de 20-25 loc/km, iar in cea vestica de 5-10 loc/km. In general se individualizeaza 2 arii cu aspect de geografie umana si economica distincte care pot fi separate in lungul unei linii ce ar unii localitatea Marga, din Culoarul Bistrei, cu Lapugiu de Jos, din Culoarul Lugoj-Ilia. Pareta de est se caracterizeaza printr-o frecventa mare a localitatilor, chiar in interiorul muntelui locuite de o populatie romaneasca cu particularitati etnografice distincte si cunoscuta local sub denumirea de Padureni Asezarile din aceasta parte sunt in general mici, cu exceptia celor de la contactul cu Depresiunea Hategului si Culoarul Muresului, unde localitati cum sunt Ghelari si Dobra, depasesc cu mult 1000 loc. Majoritatea asezarilor se incadreaza in grupa de marime pana la 500 loc valoare depasita numai in cateva cazuri: Rachitova, Lunca Cerni de Sus, Meria, Negoiu, Hasdau. Datorita numarului mare al satelor, densitatea acestora la 100 km este de aproape 10, situatie ce reprezinta o depasire importanta a mediiei pe tare. Cele mai multe sate sunt situate pe interfluvii, iar in unele cazuri chiar si pe culmi montane, ca de exemplu: Vadu Dobrii, Ghelari, Mesteacan, Merisoru de Munte, Socet, ori pe versanti cu expunere sudica-Batrana, Muncelu Mic, Cerbal, Alun. Asezarile de vale cu forma liniara sunt mai des intalnite pe valea Cernei si pe afluentii acesteia. Forma vetrelor este deobicei neregulata iar structura dominanta este cea de tip rasfirat si risipit, caracteristica regiunilor montane. 11. Turism

Potentialul turistic al Muntilor Poiana Ruscai este putin valorificat desi exista numeroase elemente peisagistice deosebit de valoroase, iar in partea de est se remarca existenta unor importante obiective de arhitectura feudal, dintre care se detasaza manastirea de la Prislop. Ca element distinct in fondul turistic se remarca Monumentul turismului ridicat la Ruschita in anul 1936, reprezentand o opera unica in lume prin semnificatia sa. Obiectivele turistice sunt concentrate la Deva (inclusiv Cetatea Devei), Hunedoara, Hateg (inclusiv rezervatia de zimbri), Cala (inclusiv baile cu caracter local, folosite inca din timpul imperiului roman), Sarmizegetusa Ulpia Traiana (fosta capitala a Daciei romane), zona Ruschita, Tinutul Padurenilor, Lacul Cincis si Lacul Surdus (Fardea).

12. Transporturi Accesul n Muntii Poiana Rusca se realizeaza prin centrele urbane Deva, Hunedoara, Simeria, Calan, Hateg, Caransebes, Lugoj, precum si prin Faget si Ilia - situate n jurul masivului si legate de principalele cai ferate si drumuri nationale din tara. Aceasta retea dubla de cai de comunicatie nconjura masivul muntos permitnd un acces usor spre punctele de plecare pe traseele turistice montane. Patrunderea n masiv este de asemenea usurata de numeroase drumuri forestiere, judetene, comunale si partial modernizate, care se desprind din centura rutiera avansnd pna n zona centrala a masivului. Punctele de plecare pe traseele turistice montane snt accesibile si cu autobuzele. In partea nordica a Muntilor Poiana Rusca se afla soselele modernizate DN 68 A Ilia-Lugoj si E 64 Simeria-Deva-Ilia. In dreptul comunelor Vetel, Dobra, Cosava, Faget si Train Vuia, din aceste doua drumuri nationale pornesc traseele turistice care strabat partea nordica a masivului. In vestul Muntilor Poiana Rusca, soseaua modernizata E 70 urmareste lunca Timisului ntre orasele Lugoj si Caransebes. Traseele turistice montane pornesc din aceasta artera n dreptul comunelor Gavojdia si Sacu. In partea sudica a masivului se afla DN 68, care face legatura ntre orasele Caransebes si Hateg pe valea Bistrei, valea Zeicani si ara Hategului. Din aceasta sosea se desprind traseele turistice montane de la Voislova si Totesti. n est, reteaua rutiera din jurul Muntilor Poiana Rusca se nchide prin drumul modernizat E 79, care uneste, n lungul vaii Streiului, orasele Hateg si Simeria. In dreptul localitatii Calan se desprinde o ramificatie modernizata spre Hunedoara, de unde un alt drum national (DN 68 B) face legatura spre Deva sau Simeria pe valea Cernei si prin comuna Sntuhalm.

Arterele de circulatie sunt relativ dezvoltate. Caile de penetratie in spatiul montan sunt fara iesire urmand de regula traseele vailor principale. Aspectul general radiar al retelei hidrografice imprima aceeasi distribuite spatial si cailor de comunicatii, care au un caracter divergent in comparative cu arealul central Pades-Rusca. Unicul drum ce traverseaza de la nord la sud spatiul montan este cel care face legatura intre Ruschita si Luncanii de Jos. Problem de mediu Astazi, n centrul localitatii Ruschita exista o flotatie de plumb dezafectata. De pe ruinele acesteia dupa fiecare ploaie ajunge pe DJ 684 un strat apreciabil de noroi cu un continut ridicat de plumb. Prin uscare, la fiecare trecere a autovehiculelor, mai ales a celor de tonaj greu, praful de plumb ajunge n atmosfera. Aceast praf fin a fost pus n evidenta chiar si la etajul patru al blocurilor de locuinte din zona. Un alt aspect al protectiei populatiei din zona,il constituie transportul de marmura cu autocamioanele grele, de mare capacitate. Initial, drumul a fost proiectat pentru a fi utilizat de mijloace de transport cu greutate pana la 16 tone. In present el este utilzat de camioane cu capacitatea de peste 45 de tone care transporta marmura la cariera Ruschita la statia CFR Voislova, cu o frecventa de 15-25 minute, zilnic in intervalul orar 8-18. Prin desfasurarea circulatiei in aceste conditii s-a ajuns ca: y Dale intregi de betonsa fie crapate, rupte si chiar dislocate, circluatia desfasurandu-se in ambele sensuri pe o singura banda; apa pluvial a spalat materialul support de sub dale si l-a transportat in paraul Rusca din vecinatatea drumului; Majoritatea constructiilor de langa drum(aproape toate casele sunt amplasate la 0,5-1 m de marginea platformei drumului) sunt fisurate si crapate.

Avand in vedere ca acest drum nu a fost ranforsat inca de la constructia lui, se impune fie limita de viteza a circulatiei, fie limita tonajului autovehiculelor. n caz contrar se impune reabilitarea drumului pe toata lungimea pe care se desfasoara circulatia ce deserveste cariera Ruschita.