MANA

Biomecanica gatului mainii (pumnul) Scheletul este compus din cele 8 oase scurte carpiene intre ele articulatiile realizandu-se sub forma de artrodii, iar intregul masiv carpian se articuleaza proximal cu radiusul (numai cu el), articulatia radio-carpiana, si distal se articuleaza cu metacarpienele (articulatiile carpo-metacarpiene). La nivelul gatului mainii miscarile sunt complexe: -flexie/extensie -abductie/adductie -circumductie Amplitudinea acestor miscari insumeaza defapt miscarile mici din fiecare articulatie a complexului, rolul cel mai important il joaca articulatia radio-carpiana, care este o articulatie condiliana si are doua grade de libertate si articulatia medio-carpiana care este tot o articulatie condiliana tot cu 2 grade de libertate. Miscarile se realizeaza prin deplasarea in etaje a segmentelor, primul rand de oase carpiene care se afla intre antebrat sic el de-al doilea rand de carpiene functioneaza asemeni unui menisci (menisci carpian). Miscarile se realizeaza in jurul unui centru (pivot central), reprezentat de osul Mare, amplitudinea normala, flexia active (palmara) intre 0 90, pasiv aproape la fel, extensia 0 75, pasiv 0 85, inclinarea cubitala active 0 40, pasiv 0 45, inclinarea radiala este limitata deoarece radiusul este mai lung inferior, active 0 -15 si pasiv 0 20. Miscarea de flexie extensie se desfasoara in jurul unui ax transversal care trece prin osul Mare (ax mechanic), axul clinic trece prin tabachera anatomica.

Miscarea de abductie?adductie se desfasoara in jurul unui az antero-posterior care trece tot prin osul mare, in timp ce axul clinic trece prin baza metacarpianului III. Impreuna miscarea de flexie/extensie insumeaza cca 170, amlitudinea acestei miscari depinde de pozitia mainii fata de antebrat si de pozitia degetelor. Flexia palmara maxima se obtine prin inclinarea cubitala a mainii si pe degete extinse, in timp ce flexia dorsala a mainii se realizeaza cu mana inclinata radial si cu degetele flectate. Inclinarea radiala si cubitala face ca oasele carpiene sa basculeze in jurul unui ax antero-posterior care trece prin Osul Mare. Inclinarea radiala face ca Osul Mare sa se incline inafara, iar cea cubitala face ca Osul Mare sa se incline inauntru, in condiitiile inclinatiei cubitale, Osul Mare este deviat inauntru, Semilunarul inafara, iar Scafoidul este degajat si astfel poate participa la o pozitie. Opozitia este o miscare spicifica mainii umane si fundamenteaza anumite tipuri de prehensiune. Circumductia presupune miscarea combinata in care plecam din flexie palmara, abducti, flexie dorsala si adductie, circumductia descrie un traseu elliptic sin u un cerc deoareceaplitudinea combinata dintre flexia dorsala cu cea palmara este mai mare decat inclinatiile. Biomecanica ultimelor 4 degete ale mainii Ultimele 4 degete ale mainii sunt capabile de miscari de flexie, extensie, lateralitate si circumductie. Aceste miscari se realizeaza in articulatiile metacarpo-falangiene. Articulatiile metacarpo-faleangiene sunt articulatii condiliene si au 2 grade de libertate Amplitudiniile normale: Flexia/extensia active 0 - 90

Pasiva 0 110 Inclinarea laterala active 30 cu 30 =60 grade Pasiva 50 cu 50 = 100 grade Flexia/extensia se realizeaza in jurul unui ax transversal care trece prin condilii fiecarui metacarpian Inclinarea laterala se realizeaza in jurul unui ax anteroposterior care trece prin centrul condililor metacarpianului. Interfalangienele cate doua pt fiecare deget sunt trohleartroze si au un singur grad de libertate si anume flexie/extensie. Miscarea de flexie/extensie in interfalangiene se realizeaza in jurul unui ax transversal ce trece prin trohlea fiecarei articulatii. in interfalangiana proximala amplitudinea normala a flexiei este de 120 grade, in cea distala de 90. Inclinarea laterala a degetelor presupune alunecarea laterala a falangei I pe condilii capetelor metacarpianului.Miscarea este controlata de muschii interososi. Amplitudinea miscarilor de lateralitate a degetelor se masoara in centimetrii, distanta intre pulpa mediusului si inelarului etc. Flexia/extensia degetelor poate fi evaluata izolat sau simultan ptfiecare raza digitala metacarpofalangian, IFP si IFD. Flexia falangei I pe metacarpian o realizeaza interososii si lumbricalii, flexia falnagei II pe falanga I o realizeaza flexorul comun superficial, iar cea a flagei III pe falanga II o realizeaza flexorul comun profound. Extensia este realizata in principal de extensorul comun al degetelor la care pt degetul V si pt index exista muschi extensori proprii. Interososi si lumbricalii realizeaza o miscare combinata, flexia falangei I cu extensia falangei II si III. Flexia pt degetele de la II la V presupune un aparat complex functional care este compus din niste canale osteo-fibroase plus

aparatul de alunecare al tendoanelor, prin aceste canale trec practice flexori lungi comuni ai degetelor care au actiune sinergica, datorita acestui aspect asistam la o miscare simultana pt falanga II si III. Extensia degetelor de la II la V se realizeaza prin actiunea extensorului comun al degetelor care are o actiune succesiva asupra articulatiilor pe fiecare raza digitala, extinde intai metacarpofalangiana apoi IFP si in final IFD. In toata aceasta miscare rolul musculaturii intrinsece este important, deoarece pe deoparte blocheaza hiperextensia metacarpo-falangienei si astfel permit extensia completa in interfalangian. Extensia degetelor se realizeaza printr-un complex de elemente care la un loc constituie aparatul extensor al degetelor. Aceste aparat este format din: insertiile extensorului comun al degetelor benzile sagitale tendoanele interososilor dorsali tendoanele lumbricalilor ligamentele retinaculare Astfel ia nastere structura pe care o numi aponevroza degetelor. Insertia extensorului comun al degetelor se face pe baza falangei I si adera la nivelul capsulei articulatiiei metacarpo-falangiene, insertia pt fiecare deget in parte are trei parti, o parte centrala si doua parti laterale, aceste 2 parti laterale impreuna benzi sagitale formeaza lamelele laterometacarpine care mentin directia miscarii. Pe insertia centrala adera benzile laterale ale muschilor interososi. Activitatea muschilor lumbricali, classic se considera ca sunt flexori ai falangei I si extensori ai falangelor II si III, defapt este vorba de niste muschi cu functie precisa in pozitionarea degetelor, sunt autori care

considera ca lumbricalii functioneaza ca niste fibre nervoase terminale care coordoneaza actiunile antagoniste intre flexori si extensori, altfel spus ei ar functiona ca niste fusuri neuro-musculare jucand atat rol de element contractile cat si rol de proprioreceptori, muschii lumbricali sunt atasati tendoanelor flexorului profound al degetelor si astfel actioneaza pana la un punct ca extensor interfalangieni. Ligamentele retinaculare iau nastere din tendoanele flexorilor, aceste ligamente incruciseaza articulatia IFP pe fata volara si merg spre extremitatea distala a degetelor. Obs. Insertiile osoase pe falanga I ale elementelor aponevrozei dorsale extensoare se fac diferit, la index si medius insertia se face pe fata radiala, in vreme ce la inelar si auricular se face pe cea cubitala, acest aspect asigura stabilitatea degetelor in diverse miscari, deaceea indexul este sustinut de medius si impreuna se opun mai bine policelui, iar inelarul si auricularul se opun mai bine musculaturii eminentei hipotenare. Miscarea de circumductie, se pleaca din flexie cu inclinatei cubitala, extensie, inclinatie radiala si ciclucl se reia, miscarea de circumductie se realizeaza exclusive in metacarpo-falangiana. Echilibrul degetelor este realizat astfel: Pt falganga I intre extensori si intersosii palmary, pt falanga II si III intre intersosii dorsali si cei doi flexori comuni. BIOMECANICA POLICELUI Miscarile la nivelul coloanei policelui sunt mult mai amle

Din coloana policelui fac parte cele doua falange, primul metacarpian, osul Trapez si osul Scafoid, se articuleaza intre ele. Articulatiile sunt: radio-scafoidiana scafo-trapeziana trapezo-metacarpiana metacarpo-falangiana I interfalagiana Obs. Coloana policelui fata de celelalte degete a sferit o rasucire in loc, respective o eversie de cca 45 grade, adica fetele posterioare au devenit postero-externe, acest fapt asigura miscarea de opozitie si prehensiunile. Datorita acestor adaptari miscarile la nivelul coloanei policelui sunt: flexie/extensie abductie/adductie circumductie opozitie Flexia/extensia prsupune inclinarea spre fata palmara sau spre fata dorsala, miscarea se realizeaza in jurul unu ax oblic care va fi inauntru si inafara prin baza metacarpianului I, miscarea de flezie/extensie se realizeaza in articulatia trapezo-metacarpian in special, aici amplitudinea de miscare este de 35-40 grade. La miscarea de flezie participa flexorul scurt si lung ai policelui dar si scurtul abductor al policelui si opozantul. Extensia este realizata de cei 2 extensori. Abductia/adductia departarea si apropierea policelui de celelalte degete, apropie si departeaza metacarpianul I de metacarpianului II,

miscarea se realizeaza in jurul unui ax antero-posterior care trece prin centrul trapezului, amplitudinea este de 3540. Abductia este realizata de abductorul lung al policelui si adductia este realizata de adductorul policelui. Opozitia este miscarea de apropiere a coloanei policelui de ultimele 4 degete, aceasta miscare este o miscare compusa din trei miscari dferite , coloana policelui pleaca din abductie si extensie maxima si ajunge in adductie si flexie maxima, in primul rand este vorba de o miscare unghiulara, misarea varfului degetului care descrie un arc de cerc de cca 120 grade, in al doilea rand este vorba de o miscare de rotatie a policelui in axul sau longitudinal si in al treilea rand e flexia falangei II pe falanga I si falanga I pe metacarpian. Este vorba de acea miscare prin care fata dorsala a policelui ajunge perpendicular pe fata dorsala a mainii. Musculature aceste miscari este deosebit de complexa, in primul rand lungul si scrutul abductor al policelui realizeaza pozitia de start adica departeaza degetul la maxim, in al doilea rand flexorul lung in oarecare masura impreuna cu adductorul policelui apropie policele de unul din celelalte degete si in al treilea rand opozitia este accentuata si prin interventia degetului V, intervin opozantul si scurtul flexor al policelui. Reiese ca la miscarea de opozitei participa foarte multi muschi care sunt inervati din toate cel 3 trunchiuri terminale (median, radial, cubital). PREHENSIUNEA Prehensiunea presupune intrunirea a 4 conditii functionale, afectarea sau lipsa uneia dintre aceste 4 conditii compromite practice functia: trebuie sa existe 2 brate de pensa rigide articulate la un capat o articulatie sau de un sir de articulatii care sa permita sa permita deschiderea si inchiderea acestei pense

este nevoie de un aparat musculo-tendinos intact care sa poata sa actioneze asupra acestui complex format din brate si articulatii este nevoie ca acoperirea cu tegument si cu tesuturi moi mobile sa fie suficienta pt a putea permite inchiderea si deschiderea pensei. Din punct de vedere mecanicexista tre forme principale de prehensiune: intre 2 dintre degetele de la II la V intre ultimele 4 degete impreuna sau izolat si podul palmei intre coloana policeli si restul degetelor pe de o parte si podul palemi pe de alta parte. Tipul I Intre doua dintre degetele de la II la V Presupune o miscare de abductie/adductie in metacarpo-falangiene, realizarea presupune participarea interososilor palmari pt adductie avandui accesori pe extensori (extensor comun al degetelor si extensorul degetului V), iar pt abductie de interososii dorsali sustinuti de flexorii comuni ai degetelor si extensorul propriu al indexului. Obs. Acest tip de pensa este o pensa pt obiecte mici care functioneaza timp scurt sin u este de forta. Tpul II Presupune participatia flexorului comun profound si cel superficial in principal, pt pozitia de start participa extensorii (extensorul propriu al indexului, extensorul degetului V si extensorul comun). La extensie participa si interososii si lumbricalii pt falangele II si III.

Acesta pensa este o pensa in care mana se face carlig si este o pensa care agata Tipul III Presupune si opozitia policelui, este cea mai utila . Dupa functie musculature mainii se imparte in: musculature de atitudine musculature de forta Musculatura de atitudine Extensorii degetelor, abductorul policelui si opozantii, este vorba de musculature care asigura deschiderea mainii pt a asigura ulterior prinderea Musculatura de forta Realizeaza prinderea propriu-zisa si sunt reprezentati de flexorii degetelor si adductorul policelui.