Adolf Hitler-ascensiunea pentru putere Iesit din spital in mijlocul haosului social care a urmat infrangerii Germaniei, in mai-iunie

1919 Hitler s-a implicat in politica la Munchen. In calitate de ag ent politic al armatei, a intrat in micul Partid German al Muncitorilor din Munc hen (septembrie 1919). In 1920 a fost insarcinat cu propaganda partidului si a p arasit armata pentru a se dedica imbunatatirii pozitiei sale in cadrul partidulu i, care, in acel an, a fost redenumit National-Sozialistische Deutsche Arbeiterp artei (Nazi) Partidul Muncitoresc German National-Socialist (Nazist). In acea vr eme, in Germania erau create conditiile favorabile pentru aparitia si cresterea influentei unui asemenea partid. Resentimentele aparute ca urmare a pierderii ra zboiului si severitatea conditiilor impuse de invingatori pentru incheierea paci i se adaugau la suferintele economice, cauzand nemultumirea generala. Aceste nem ultumiri erau deosebit de accentuate in Bavaria, din cauza separatismului tradit ional al regiunii si a opiniei proaste a locuitorilor sai fata de regimul republ ican de la Berlin. In martie 1920, o incercare de lovitura de stat intreprinsa d e o mana de ofiteri, cu scopul de a instaura un guvern de dreapta, s-a soldat cu un esec. Munchen era locul de adunare pentru militarii nemultumiti, membrii Freikorps (un itatile paramilitare germane), organizate in anii 1918-1919 din unitati ale arma tei germane care nu mai doreau sa se reintoarca la viata civila, precum si pentr u complotistii politici care se pronuntau impotriva republicii. Multi dintre ace stia au intrat in Partidul Nazist. O figura importanta a partidului era Ernst Ru hm, ofiter in cadrul comandamentului districtual al armatei, care se alaturase P artidului German al Muncitorilor inaintea lui Hitler si care l-a ajutat mult sa avanseze in ierarhia partidului. Ernst Ruhm a instituit batalioanele de asalt, br atul puternic , folosite de Hitler pentru protejarea intrunirilor partidului, pent ru atacarea socialistilor si comunistilor si pentru exploatarea violentei, in sc opul crearii iluziei de putere si tarie pe care o conferea aceasta. In 1921, ace ste trupe au fost organizate formal de Ruhm in armata particulara S.A. (Sturmabt eilung, ca batalioane de asalt). Ruhm a reusit totodata sa-si asigure protectia guvernului bavarez, care depindea de comandamentul local al armatei pentru menti nerea ordinii si care accepta tacit unele dintre tacticile teroriste folosite de acesta. Conditiile erau favorabile pentru dezvoltarea micului partid, iar Hitler era suf icient de abil pentru a le folosi la maximum. Cand s-a alaturat partidului, a co nstatat ca acesta era ineficient, ca voia sa introduca un program bazat pe idei nationaliste si socialiste, dar nu avea un tel precis, iar conducerea ii era div izata. El a acceptat programul, dar l-a considerat doar un mijloc pentru a-si at inge scopurile. Propaganda si ambitiile personale au cauzat frictiuni intre el s i alti sefi ai partidului. Hitler a contracarat incercarile acestora de a-l stru ni amenintand ca-si da demisia si, deoarece viitorul partidului depindea de capa citatea lui de a organiza propaganda si de a strange fonduri, oponentii sai au c edat. In iulie 1921 a devenit sef al partidului, cu puteri aproape nelimitate. I nca de la inceput, s-a angajat pe calea crearii unei miscari de masa ale carei m ijloace de seducere si putere sa fie suficiente pentru a-i face pe membrii lui s a-i fie total loiali. S-a angajat intr-o propaganda dezlantuita prin intermediul ziarului partidului, Vulkischer Beobachter (Observatorul Popular), achizitionat in 1920, si al intrunirilor politice a caror audienta a sporit curand de la cat iva participanti la mii de oameni. Cu personalitatea sa charismatica si cu o con ducere dinamica, a reusit sa atraga in jurul sau un nucleu de cadre de conducere naziste devotate, oameni ale caror nume au devenit astazi sinonime cu infamia: Alfred Rosenberg, Rudolf Hess, Hermann Guring si Julius Streicher. Ascensiunea parditului si condamnarea lui Adolf Hitler Apogeul acestei ascensiuni rapide a partidului s-a manifestat in tentativa de lo vitura de stat, puciul pornit dintr-o berarie din Munchen in noiembrie 1923, can d Hitler si generalul Erich Ludendorff au incercat sa se foloseasca de confuzia si opozitia accentuata fata de Republica de la Weimar pentru a-i forta pe lideri i guvernului bavarez si pe comandantul local al armatei sa proclame o revolutie nationala. In invalmaseala care a urmat, politia si armata au tras in coloana de manifestanti, omorand cativa dintre ei. Hitler a fost ranit si patru politisti

au fost ucisi. Judecat pentru tradare, a folosit aceasta situatie si uriasa publ icitate de care se bucura, in stilul sau caracteristic, in propriul avantaj. Din acest puci a tras si o invatatura vitala ca miscarea trebuie sa ajunga la puter e prin mijloace legale. A fost condamnat la cinci ani de inchisoare, dar a execu tat doar noua luni, acestea in confortul relativ al castelului Landsberg. Hitler a folosit acest timp pentru a dicta primul volum din Lupta mea (Mein ampf), o autobiografie politica, dar si un compendiu al multelor si diverselor sale idei. Ideile lui Hitler Printre ideile lui Hitler se numarau inegalitatea dintre rase, natiuni si indivi zi, ca parte a unei ordini naturale imuabile ce preamarea rasa ariana ca element c reativ al omenirii. Potrivit lui Hitler, unitatea naturala a omenirii era Volk ( in germana, poporul), poporul german fiind cel mai maret. In plus, el credea ca statul exista ca sa serveasca poporul: o misiune pe care, credea el, Republica d e la Weimar o tradase. Intreaga moralitate si adevarul erau judecate potrivit ac estor criterii. Guvernarea democratica parlamentara era de doua ori condamnata: ea promova egalitatea intre indivizi, care pentru Hitler nu exista, si presupune a ca interesul poporului poate fi decis prin proceduri parlamentare. In opozitie cu aceasta, Hitler argumenta ca unitatea poporului isi va gasi incarnarea si ma terializarea prin Fuhrer, investit cu autoriate deplina si perfecta. Sub Fuhrer, partidul era format din elemente atrase din popor, fiind, la randul sau, garant ia apararii drepturilor si intereselor poporului. Cel mai mare dusman al nazismului nu era, in opinia lui Hitler, democratia liber ala din Germania, deja pe cale sa se prabuseasca. Era conceptia rivala despre lu me (in germana, Weltanschauung), marxismul (care pentru el includea social-democ ratia si comunismul), cu insistenta sa pe internationalism si conflict economic. In afara de marxism, credea el, cel mai mare dintre toate pericolele erau evrei i, care pentru Hitler erau incarnarea raului. Intre istorici exista dezbateri as upra momentului cand antisemitismul a devenit cea mai profunda si de neclintit c onvingere a lui Hitler. Inca din 1919 el scria: Antisemitismul rational trebuie s a conduca la opozitie sistematica legala. Obiectivul sau final trebuie sa duca l a inlaturarea in totalitate a evreilor . In Mein ampf, el il descrie pe evreu ca d istrugator al culturii , un parazit in interiorul natiunii si o amenintare .mului nu er a, in opinia lui Hitler, democratia liberala din Germania, deja pe cale sa se pr abuseasca. Era conceptia rivala despre lume (in germana, Weltanschauung), marxis mul (care pentru el includea social-democratia si comunismul), cu insistenta sa pe internationalism si conflict economic. In afara de marxism, credea el, cel ma i mare dintre toate pericolele erau evreii, care pentru Hitler erau incarnarea r aului. Intre istorici exista dezbateri asupra momentului cand antisemitismul a d evenit cea mai profunda si de neclintit convingere a lui Hitler. Inca din 1919 e l scria: Antisemitismul rational trebuie sa conduca la opozitie sistematica legal a. Obiectivul sau final trebuie sa duca la inlaturarea in totalitate a evreilor . In Mein ampf, el il descrie pe evreu ca distrugator al culturii , un parazit in int eriorul natiunii si o amenintare .