Modernismul

Modernismul este o miscare culturala, artistica si ideatica care include artele vizuale, arhitectura, muzica si literatura progresiva care s-a conturat n circa trei decenii nainte de anii 1910 - 1914, cnd artistii sau revoltat mpotriva traditiilor academice si istorice impuse si considerate standard ale secolelor anterioare, ncepnd cu cele ale secolului al XIV-lea si culminnd cu rigiditatea academismului secolului al 19-lea. Modernismul se indreapta spre viitor, prin tendintele manifeste de receptare a experientelor noi si de promovare a formelor artistice eliberate de orice conventie. Modernismul se opune, prin noile experiente estetice, uneori radicale si violente, tendintelor de inchistare intro viziune revoluta asupra lumii si a artei, fiind o cale de integrare in arii culturale mai largi si de sincronizare cu evolutia generala, universala a cunoasterii artistice.

Avangardismul
Avangarda sau avangardismul reprezinta tendintele de maxima actualitate aplicate n arta la un moment considerat. Fara mentionarea unor indicatii temporale, se subnteleg de regula doua variante: fie pionieratele artistice ale momentului n care se discuta, fie experimentele abundente desfasurate de-a lungul perioadei interbelice.

Avangardismul este caracterizat prin spiritul de fronda, prin negarea violenta a formelor de arta consacrate, cautnd proclamarea noului. Artistii avangardei dau dovada unui activism sustinut si se concentreaza asupra creatiei ca proces, neinteresndu-se de rezultatul ei (opera). Actiune de soc, avangarda are functie regeneratoare si deschizatoare de drum n arte. Reviste de avangarda.Unu Publicatiile care au slujit n cercuri nchise cultului poeziei dadaistosuprarealiste au fost numeroase. Printre revistele de avangarda de dupa razboi ("Contimporanul", "75", "H.P.", "Punct", "Integral", "Urmuz"), revista "Unu", aparuta la Dorohoi n aprilie 1928 si transferata apoi la Bucuresti, este cea mai tenace.. Avangardistii romni vor oferi si ei marturii semnificative ale acestei fascinatii a perpetuei transformari, ale refuzului radical al stagnarii, ale dezinteresului fata de ceea ce G. de Torre numea permanenta.

Traditionalism
Traditionalismul este o orientare literara din prima jum. a sec.xx a literaturii romane catre folclor si etnografie, catre civilizatia rurala in tematica operelor literare, concomitent cu respingerea culturii urbane moderne. Are o latura beletristica, realizata prin texte literare si o latura ideological, evidenta in scrieri teoretice, de tip socio-politic, ambele referitoare la situatia economica si sociala a societatii romanesti din primul sfert al sec. XX cand s-a constatat un conflict intre directia burgheza a dezvoltarii ei si un traditionalism care nu admitea adaptarea la forme si procese noi in viata sociala. Traditionalismul romanesc cuprinde trei curente inrudite prin apropierea de traditia rurala si diferite prin modul in care se realizeaza aceasta apropiere: samanatorismul, poporanismul, gandirismul.

Reviste literare Adevarul literar si artistic Gandirea Cuvantul liber Scrisul romanesc Contimporanul Revista romana Romania literara Integral Sburatorul Literatorul Viata romaneasca Universal literar Cetatea literara "Unu"

Lucian Blaga
(1895-1961)

-cosmogonia prin puterea luminii ,vazuta ca singurul principal generator de lume ,lumina dumnezeiasca dand nastere unui intreg univers -lumina,factor al miscarii eterne:lumina,ca miscare ondulatorie universala,nu se opreste niciodata -potentarea metaforica a tainelor nepatrunsului originar,in care se identifica factorul prim al lumii -renasterea,recreerea lumii prin dragoste,sentimente sublime care mai conservaultimul strop din lumea originara -existenta principiului ultim de guvernare a lumii,dincolo de care dihotomia dintre bine si rau nu mai exista -sentimentele de dragoste si de sfintenie izvorasc tocmai dintr-o persistenta a raului,sunt incluse intr-un patern de comportamente umane prestabilite,construiesc reralitatea lumii perfecte -visul,spatial de cunoastere magica si mitica a lumii -linistea,factor de reverie si de meditatie asupra destinului

Tudor Arghezi (1880-1967) -iubirea imposibila dintre doua finite apartinand unor lumi diferite -cantul de jale al omeniirii supuse aceleiasi trude anonime,trecerii prin calvarul existentei cotidiene -lumea banala, inchisa in ea insasi ,cu imagine de iarmaroc -Conversia uratului,a grotescului de natura fizica,in valori spirituale supreme -Imagine baroca,medievala a lumii,cu cersatori si diformitati fizice socante -Cuvantul primordial,salvator in orice imprejurare pentru fiinta umana -moartea -singuratatea omului in fata evenimentelor ireversibile ale lumii:moartea,bolile,limitele biologiceale omului ca fiinta ganditoare -lumea vazuta ca o imensa inchisoare -tristetea iremediabila a creatorului instrainat de propria creatie

Ion Barbu (1895-1961)

-motivul cartii -gandirea rationala,vazuta ca instrument insuficient in descoperirea tuturor tainelor lumiii ascunse -necesitatea unui alt principiu,suprem ,al evolutiei lumii,capabil sa inlocuiasca limitatul principiu rational -atingerea altui nivel al gandirii,upgradarea lumii reale,descoperirea altor legi de evolutie decat cele obisnuite

Modificarea conceptului clasic de arta poetica si a viziunii despre poezie constituie cuceritoarea noutate a liricii lui Lucian Blaga.Poetul numai considera poezia un mestesug ,o imbinare de cuvinte potrivite ,framantate mii de saptamanicum se exprima Tudor Arghezi in Testament.In aceiasi masura Lucian Blaga se indeparteaza de Ion Barbu ,care pretuia excesiv lirica ivita in prelungirea domeniului divin al geometrieiaspirand spre o expresie pura ,sintetica.Lucian Blaga dimpotriva gandeste poezia ca transcriere a unui process launtric determinat fie de situarea sa fata de ceilalti,fie prin raportarea eului artistic la universul inconjurator. Tudor Arghezi vorbea in numele stramosilor, a robilor cu saricile pline De osemintele varsate-n mine, si se adresa fiului sau ,simbol al viitoarelor generatii.

Ion Barbu scria pentru un receptor general de inalta intelectualitate

,apt sa strabata adancul oglindit al constiintei.Printr-o delicata confesiune ,Lucian Blaga se adreseaza sie insusi, exprimandu-si trairile interioare ,in corelatie cu lumea care este,in intregul ei, o uimitoare corola de minuni.

Modificarile de structura cele mai profunde ale literaturii romane interbelice s-au facut simtite,in primul rand,pe taramul poeziei.Aici ,inoirile aduse expresiei de miscare simbolista,inca din deceniul precedent,capata o amploare care schimba aproape complet infatisareas peisajului liric.Proza,oricat a evoluat in acesti ani,n-a ajuns sa difere radical de factura ei traditionala.Lirica insa,trece printr-un sir de transformari adanci,care o fac total obscura spiritelor nefamiliarizare cu ele.Pentru Nicolaie Iorga,Tudor Argheziinsira cuvinte lipsite de orice legatura peste un ingrozitor pustiu de ganduri si sentimente;dupa debutul promitator cu Poemele Luminii,Lucian Blaga se pierde in ciudatenile cele mai riscante ale literaturii bolnave;la fel in Joc second,Ion Barbu da versuri de un neinteligibil absolute(Istoria literaturii romane contemporane,II)

Proiect realizat de elevele:

Mitu Elena

Cls. XII F