P. 1
Drept Civil, Drepturi Reale

Drept Civil, Drepturi Reale

|Views: 91|Likes:
Published by Gita Alexandra

More info:

Published by: Gita Alexandra on Feb 05, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/29/2014

pdf

text

original

Sections

1

Capitolul I PATRIMONIUL §. 1. Noţiunea juridică de patrimoniu Denumim patrimoniu totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care au valoare economicã, aparţinând unei persoane . Din cuprinsul definiţiei se pot desprinde urmãtoarele idei: - patrimoniul este compus dintr-un activ şi un pasiv ;- drepturile care îl compun sunt patrimoniale; - patrimoniul este distinct de bunurile care îl compun la un moment dat. §. 2. Elementele şi caracterele juridice ale patrimoniului Patrimoniul este un compus între activ şi pasiv. Activul patrimonial este alcătuit din drepturile patrimoniale, adică acelea care pot fi exprimate în bani (de exemplu, dreptul de proprietate asupra apartamentului, dreptul de a primi preţul asupra bunului vândut etc.) Pasivul patrimonial este compus din datoriile (obligaţiile, sarcinile) care pot fi evaluate în bani. Ele constau din obligaţia de a da, obligaţia de a face sau obligaţia de a nu face ceva ce ar fi putut face dacă titularul nu s-ar fi obligat la abţinere. Caractere: 1. Patrimoniul este o universalitate juridicã; 2. Unicitatea patrimoniului ; 3. Inalienabilitatea patrimoniului ; 4. Divizibilitatea patrimoniului Pentru persoanele fizice divizibilitatea patrimoniului este prevãzutã de lege. De exemplu, cazul acceptãrii moştenirii sub beneficiu de inventar, cazul separaţiei de patrimonii. §. 3. Funcţiile patrimoniului Patrimoniul prezintã o importanţã practicã deosebitã şi anume: - constituie gajul general al creditorilor chirografari; - explicã şi face posibilã subrogaţia realã cu titlu universal; - face posibilã transmisiunea universalã şi cu titlu universal a drepturilor şi obligaţiilor.

2

Capitolul II CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND DREPTURILE PATRIMONIALE

§. 1. Drepturile reale. Definiţie Drepturile reale (jus in re) - sunt drepturi subiective patrimoniale în virtutea cãrora titularul lor îşi poate exercita atributele conferite de lege, nemijlocit, asupra bunului la care se referã, fãrã a avea nevoie de concursul altor persoane. §. 2. Clasificarea drepturilor reale Drepturile reale se clasificã în drepturi reale principale şi drepturi reale accesorii. Drepturile reale principale prevãzute de Codul civil sunt: dreptul de proprietate care poate fi publicã sau privatã, dreptul de uz, dreptul de uzufruct, dreptul de abitaţie, dreptul de servitute şi dreptul de superficie. Menţionăm că dreptul de proprietate publică aparţine statului şi unităţilor administrativ-teritoriale iar dreptul de proprietate privată aparţine oricărui subiect de drept. Drepturile reale accesorii reglementate de Codul civil sau de alte acte normative sunt: dreptul de gaj sau de amanet, dreptul de ipotecã şi privilegiile. §. 3. Drepturile de creanţã (sau personale) Acestea sunt drepturi subiective patrimoniale în temeiul cãrora titularul lor sau subiectul activ numit creditor poate pretinde subiectului pasiv numit debitor , ca acesta sã dea, sã facã sau sã nu facã ceva. Drepturile de creanţă mai sunt denumite adesea drepturi personale, în opoziţie cu cele reale. Ele sunt nelimitate ca număr. Raporturile juridice izvorâte din drepturile de creanţă se numesc raporturi de obligaţii deoarece dreptului de creanţă îi corespunde o obligaţie. §. 5. Comparaţie între drepturile reale şi drepturile de creanţă

3

Ambele sunt drepturi patrimoniale. Dar ele se deosebesc în primul rând prin structura lor: în dreptul real o singură persoană în faţa lucrului; în dreptul de creanţă, două persoane. Cele două drepturi au o natură foarte diferită: de exemplu, uzufructuarul are dreptul de folosinţă pe când locatarul are dreptul pe care închiriatorul i l-a dat de folosinţă; unul are un drept real, celălalt un drept de creanţă. Alte deosebiri:- privind subiectele şi obligaţiile subiectului pasiv; în principiu, drepturile reale sunt absolute, pe când drepturile de creanţă sunt relative;- drepturile reale prezintă două importante prerogative şi anume: dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă.

Capitolul III CLASIFICAREA BUNURILOR

§. 1. Noţiunea de bun. Definiţie Codul civil consacră bunurilor Cartea a II-a intitulată „Despre bunuri şi despre deosebitele modificări ale proprietăţii” (art. 461-643). Bunurile sunt acele lucruri care sunt utile omului şi pot fi apropriate sub forma drepturilor. §. 2. Distincţia între bunurile mobile şi bunurile imobile 1. Definire. –După formularea art. 461 C.civ. care stabileşte: „Toate bunurile sunt mobile sau imobile”, se pare că între acestea nu există o categorie intermediară. Bunurile imobile sunt acele bunuri care au o aşezare fixă şi stabilă cum sunt: pământul, clădirile şi în general tot ce este legat de sol; bunurile mobile sunt bunurile care nu au o aşezare fixă şi stabilă fiind susceptibile de deplasare dintr-un loc în altul, fie prin ele însele, fie cu concursul unei forţe străine, cum sunt: animalele, lucrurile separate de sol, bunurile incorporale etc. 2. Interesul practic al acestei distincţii. – Din prevederile Codului se desprinde ideea că legiuitorul acordă mai multă importanţă imobilelor decât mobilelor. Aceasta nu semnifică neaparat că proprietatea imobiliară ar fi superioară, ci doar că ea prezintă o

4

diferenţă de regim juridic care are diverse cauze (fizice, economice, psihologice). 3. Criteriile clasificării. – Codul civil a aplicat criterii diferite bunurilor corporale şi incorporale. Pentru bunurile corporale a luat în considerare realitatea fizică, adică ele sunt imobile şi respectiv mobile prin natura lor (art. 463, art. 472 C.civ.). De altă parte, pentru bunurile incorporale distincţia devine artificială; ele sunt imobile prin obiectul la care se aplică (art. 471 C.civ.), de exemplu, uzufructul lucrurilor imobile, servituţile, acţiunile care tind la revendicarea unui imobil. Şi tot în categoria bunurilor incorporale intră mobilele prin determinarea legii, adică printr-o declarare artificială a legii (art. 474 C.civ.). În art. 468 C.civ. legiuitorul distinge o a treia categorie de bunuri: imobilele prin destinaţie iar art. 465 C.civ. evidenţiază şi o a treia varietate de mobile: mobilele prin anticipaţie. A) Bunuri corporale. Acestea sunt bunurile care au o existenţă materială fiind percepute de simţurile omului; ele se văd, le putem atinge şi pot fi posedate. B) Bunuri incorporale. Prin contrast sunt bunuri incorporale acelea care nu au o existenţă materială (corp, substanţă), nu cad sub simţuri; bunurile incorporale sunt drepturile. §. 3. Distincţii secundare 1. Bunuri consumptibile şi bunuri neconsumptibile a)Definire. – Sunt consumptibile bunurile care nu pot fi folosite, conform destinaţiei lor obişnuite, fără a li se consuma substanţa. Cele neconsumptibile sunt acele bunuri care pot fi întrebuinţate în mod continuu fără ca prin aceasta să se consume substanţa lor sau să fie implicată înstrăinarea. 2. Bunuri fungibile şi bunuri nefungibile a) Definire. – Bunurile fungibile sunt acelea care pot fi înlocuite unele cu altele în executarea unei obligaţii (banii, ţigările, alimentele etc.). Bunurile nefungibile sunt cele care nu se pot înlocui unele cu altele pentru a libera pe debitor (un cal de cursă, o monedă de aur veche, un tablou etc.).

483 C. pomi. Fructele sunt de trei feluri: naturale (de pildă.). căpăstrul pentru cal. 531 C. arenzi. 4. Raporturi juridice între bunuri a) Bunuri principale şi bunuri accesorii. .) este bunul principal b) Bunuri frugifere şi bunuri nefrugifere. – De exemplu. el nu se mai reproduce. rama pentru tablou. şi civile. chirii. b) Universalităţi de drept. industriale bunăoară. 2) sau arborii tăiaţi izolat (art. Noţiune. capital etc.) fără ca substanţa acestuia să se diminueze. pietrele desprinse episodic dintr-o carieră neexploatată (art. Productul presupune consumarea substanţei şi este produs de bunul principal la intervale neregulate.537 alin. roata de rezervă pentru automobil. o turmă (o sumă de animale) etc. unica universalitate de drept este patrimoniul persoanelor fizice şi juridice. cheile pentru lacăt. Universalităţile a) Universalităţile de fapt reprezintă o grupare de bunuri mai mult sau mai puţin omogene care prin voinţa proprietarului este considerată şi tratată ca un bun unic. 3. de exemplu. Gruparea bunurilor 1. – Aşa cum am arătat.). Sunt clasice următoarele exemple: o bibliotecă (un ansamblu de volume). 2. – De exemplu. 489 C. terenul agricol care dă anual o recoltă sau o casă care este închiriată.civ. dobânzi etc. Numim fruct orice bun accesoriu care este produs periodic dintr-un bun principal (teren.civ.5 §. De exemplu. ciupercile şi fructele copacilor). –Un bun se poate găsi cu altul într-un anumit raport juridic sau dacă anumite bunuri reunite formează un ansamblu care are existenţa sa proprie vom fi în prezenţa unei universalităţi.civ. legumele obţinute prin cultură (art. Din litera şi spiritul Codului civil mai rezultă o regulă şi anume: imobilul faţă de mobil este întotdeauna principal iar pământul (solul) în comparaţie cu construcţiile şi plantaţiile (art.

Aceastã liberã dispoziţie se dezvoltã pe un plan material şi pe unul juridic. Definim dreptul de proprietate ca fiind acel drept real care conferã titularului sãu posesia. 3. adică posesia.civ. Jus fruendi . potrivit cãreia: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi de a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut. Dreptul de proprietate este un drept perpetuu. 3. în putere proprie şi în interes propriu.Proprietatea este perpetuă în două sensuri : sub aspect ereditar şi sub aspectul imprescriptibilităţii. Dreptul de proprietate este un drept absolut . 2. 1. Ea nu este lipsită de critici. §.El este exclusiv pentru cã puterile conferite de acest drept sunt independente de orice alte puteri ale altei persoane asupra bunului respectiv.conferã proprietarului dreptul de a dispune liber de bunul sãu. el este absolut pentru că este opozabil erga omnes. Dreptul de proprietate este un drept exclusiv . 2. Definiţie Definiţia este dată în art. 480 C. 4. Analiza atributelor dreptului de proprietate 1.6 CAP IV DREPTUL DE PROPRIETATE §. cu respectarea normelor în vigoare . exclusiv şi perpetuu. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate 1. 2.el conferă titularului totalitatea prerogativelor. Jus abutendi . . Limitări ale dreptului de proprietate . §. 3.de altă parte. Jus utendi – Acest atribut constã în prerogativa titularului dreptului de proprietate de a se servi sau întrebuinţa bunul. §. folosinţa şi dispoziţia . folosinţa şi dispoziţia asupra unui bun.Fructus este în primul rând dreptul proprietarului de a fructifica bunul sãu sau de a-l lãsa neproductiv. însã în limitele determinate de lege" .

tolerarea vecinului de a lua apă din fântâna situată pe fondul altui proprietar sau acceptarea tacită de a trece pe fondul vecin etc. De pildă. parţială sau condiţionată a bunurilor antrenează nulitatea actului (de regulă. şi bunurile aflate în circuitul civil în condiţii restrictive.7 1. fiind vorba despre servituţile naturale (art. precum şi cele alienabile condiţionat. pe de altă parte. Limitări care privesc exerciţiul atributului de dispoziţie juridică. – În această categorie o parte a doctrinei a inclus bunurile inalienabile definitiv sau temporar. Beneficiarul lor nu le poate redobândi prin justiţie şi nici nu poate invoca uzucapiunea. 2. Raporturi de vecinătate cu caracter de drepturi reale. Codul civil reglementează aceste raporturi în materia servituţilor. A. B. Nerespectarea dispoziţiilor legale privind inalienabilitatea totală. Limitări ale dreptului de proprietate izvorâte din raporturile de vecinătate. Raporturi de vecinătate rezultate din contractele încheiate între proprietarii vecini. nulitatea absolută). În unele cazuri între proprietarii fondurilor învecinate se pot naşte simple raporturi de fapt (deci fără un conţinut juridic). ci cu titlu de drepturi de creanţă. Proprietarii fondurilor învecinate pot încheia diferite convenţii prin care să-şi asume unele obligaţii reciproce dar nu cu titlu de servituţi. un proprietar se obligă faţă de vecinul său să-i permită să ia apă din fântâna aflată pe fondul său.) şi servituţile legale (art. 578-585 C. pe de o parte. Raporturi faptice de vecinătate. D. C. De exemplu. . Raporturi de vecinătate care constituie sarcini reale. Ele pot rezulta din lege sau din voinţa părţilor şi se transmit o dată cu transmiterea bunului respectiv.civ.civ. 586-619 C. Obligaţiile reale de a face sau obligaţiile propter rem sunt situate la limita dintre drepturile reale şi drepturile de creanţă.). În unele cazuri executarea acestor obligaţii presupune luarea în considerare a raporturilor de vecinătate.

prevenirea. 132/ 1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public). exerciţii şi antrenamente de mobilizare. b) este. E. în principiu. Complementar există acordarea de daune-interese. Sancţiunea inconvenientelor de vecinătate constă în primul rând întro reparaţie în natură pentru că ea se apropie cel mai mult de principiul reparării integrale. Limitări ale folosinţei unor bunuri în situaţii speciale. Buna vecinătate presupune cel puţin două îndatoriri: prima. aceste situaţii speciale sunt: declararea mobilizării generale sau parţiale ori a stării de război. vecinul să nu-l prejudicieze pe vecin şi a doua. instituţiile publice precum şi alte persoane juridice sau fizice să cedeze temporar unele bunuri mobile sau imobile forţelor destinate apărării naţionale sau autorităţilor publice. bunuri neconsumptibile. aprecierea responsabilităţii fiind o chestiune de fapt se va face de instanţa de judecată de la caz la caz. lipsa unui interes serios şi legitim.8 De altă parte sunt actele de pură facultate. de pildă. – Sunt situaţii excepţionale când organele autorităţii publice sunt abilitate prin lege pentru a obliga agenţii economici. vecinul nu trebuie să-l incomodeze într-un mod intolerabil pe vecin. 4. existenţa unei vinovăţii (neglijenţă. Abuzul de drept – condiţiile responsabilităţii: prejudiciul. proprietarul care beneficiază de o anumită perspectivă deoarece pe terenul vecinului nu s-a construit nimic. o măsură temporară care va . cât şi pe timpul acestor situaţii (Legea nr. În concluzie nu există un criteriu precis care să permită determinarea limitei care nu trebuie depăşită de proprietar. Ea prezintă următoarele caractere juridice: a) priveşte. în principiu. localizarea. concentrări. Abuzul de drept în raporturile de vecinătate. Aceste două situaţii corespund pe plan doctrinar şi jurisprudenţial la două teorii: abuzul de drept şi inconvenientele anormale de vecinătate. imprudenţă) chiar dacă ea nu apare întotdeauna cu claritate. înlăturarea urmărilor unor dezastre.condiţiile responsabilităţii Prejudiciul (dauna). Inconvenientele anormale de vecinătate . Rechiziţia unor bunuri. Această distincţie este importantă deoarece şi răspunderea este diferită. intenţia de a prejudicia. instituirea stării de urgenţă sau de asediu.

6. faptul că nu a fost contestată hotărârea comisiei etc. 1 care statuează: „Pentru lucrări de interes general.civ. – Această limitare este prevăzută în Constituţie în art. 41 din Constituţie şi în Legea nr. Tot tribunalul va hotărî şi asupra despăgubirilor cuvenite fiecăreia dintre persoanele interesate . Exproprierea propriu-zisă şi stabilirea despăgubirilor. problemele de fond privitoare la expropriere (de exemplu. necesitatea acesteia.). 33/1994. Efectele exproprierii. – Exproprierea produce următoarele efecte : . 5. afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire”. ea îşi găseşte actualmente reglementarea completă în art. 5). . c) este o măsură obligatorie.9 înceta o dată cu încetarea situaţiei excepţionale şi când bunurile rechiziţionate vor trebui restituite. plantaţiilor sau construcţiilor. 41 alin. Exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã Noţiune şi reglementare. Bunurile supuse exproprierii. Instanţa va verifica dacă sunt întrunite condiţiile cerute pentru expropriere. precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii”. d) rechiziţia se face cu acordarea de despăgubiri atât în cazul rechiziţiei temporare (pentru degradarea sau devalorizarea bunului) cât şi în cazul rechiziţiei definitive (pentru valoarea bunurilor consumptibile sau perisabile). 481 C. Ea este cuprinsă în art. întinderea. Cedarea forţată aplicată imobilelor îmbracă forma exproprierii pentru cauză de utilitate publică. 33/1994 enumerã principalele categorii de lucrãri de utilitate publicã întro listã nelimitativã (art.Sunt expropriabile numai bunurile imobile proprietate privatã. autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare. Utilitatea publicã se declarã pentru lucrãri de interes naţional sau pentru lucrãri de interes local (art. care stabileşte că: „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa. Limitări ale dreptului de proprietate privind folosinţa subsolului. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. 6). fără a putea repune în discuţie. cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului. Soluţionarea cererilor de expropriere este de competenţa tribunalului în raza căruia este situat imobilul. în principiu. Legea nr. – Acestea sunt reglementate în Capitolul IV al Legii nr.

.în ce priveşte dreptul de ipotecã şi privilegiul imobiliar special care greveazã bunul expropriat.Legea nr.imobilul expropriat trece în proprietatea publicã liber de orice sarcini . 5. b) dreptul de proprietate dobândit prin acte între vii şi dreptul de proprietate dobândit prin acte pentru cauzã de moarte. . De asemenea se sting drepturile de concesiune şi dreptul de folosinţã. . . 28 alin. Formele dreptului de proprietate În prezent distingem: 1 . c) dreptul de proprietate originarã şi dreptul de proprietate derivatã. . 2) .uzul.10 . prin această dispoziţie legea reglementează un nou caz de subrogaţie cu titlu particular (art.dupã regimul sãu juridic dreptul de proprietate se prezintã sub douã forme: a) drept de proprietate publicã şi b) drept de proprietate privatã. uzufructul. acestea se strãmutã de drept asupra despãgubirii stabilite de instanţã . superficie precum şi orice alte drepturi reale.dupã subiectele dreptului de proprietate: a) dreptul de proprietate al persoanelor fizice şi b) dreptul de proprietate al persoanelor juridice. 4 .se sting orice drepturi personale dobândite de alte persoane asupra imobilului expropriat (de exemplu.dupã modul de dobândire: a) dreptul de proprietate dobândit prin acte juridice şi dreptul de proprietate dobândit prin fapte juridice. de comodat). §.dupã cum dreptul de proprietate este afectat sau nu de modalitãţi deosebim: a) drept de proprietate pur şi simplu şi b) drept de proprietate afectat de modalitãţi. Titularii acestor drepturi au drept la despăgubiri. Retrocedarea şi dreptul de preemţiune la cumpărarea imobilului. 3 . Această clasificare este cea mai importantă.se sting drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate . 2 . 35-37) şi anume: dreptul de a cere şi de a obţine retrocedarea imobilului expropriat şi dreptul de preemţiune la cumpãrarea imobilului în ipoteza în care expropriatorul s-ar hotãrî sã-l înstrãineze. 33/1994 reglementeazã douã drepturi în favoarea proprietarului imobilului expropriat (art. abitaţie. cele nãscute din contractul de locaţiune.

. Dobândirea şi încetarea dreptului de proprietate publicã. 2. municipiul şi judeţul) asupra bunurilor din domeniul public de interes local. concesionarea. 6. Modalitãţile de exercitare a dreptului de proprietate publicã sunt de competenţa organelor centrale ale puterii executive pentru bunurile din domeniul public de interes naţional şi autoritãţile publice locale pentru bunurile din domeniul public de interes local. Subiecţii (titularii) dreptului de proprietate publică. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia. 7 din Legea nr. dreptul de proprietate publicã se dobândeşte prin urmãtoarele moduri: . În concret aceste modalitãţi sunt dreptul de administrare. 3 dispune cã: domeniul public este alcãtuit din bunurile prevãzute de art. 4.prin exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã. 4 din Constituţie. imprescriptibil şi insesizabil.prin acte de donaţie sau legate acceptate. în art. în condiţiile legii. . – Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare titularii dreptului de proprietate publică sunt : . Dreptul de proprietate publicã 1.Dreptul de proprietate publicã este acel drept de proprietate în care atributele acestuia se exercită de către stat şi unităţile administrativ-teritoriale şi care poartã asupra bunurilor din domeniul public el fiind inalienabil. imprescriptibil şi insesizabil. din cele stabilite prin anexa care face parte integrantã din prezenta lege şi din orice bunuri care. 135 alin.prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale în .. 5. 213/1998. .statul cu privire la bunurile din domeniul public de interes naţional . . Obiectul dreptului de proprietate publică.Legea nr. 6. de organele competente atunci când bunul intrã în domeniul public. Definiţie.prin achiziţii publice efectuate în condiţiile legii. Caracterele dreptului de proprietate publicã sunt în numãr de trei: el este inalienabil. oraşul. În conformitate cu art. potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unitãţile administrativ-teritoriale prin modurile prevãzute de lege.unităţile administrativ-teritoriale (comuna.11 §.pe cale naturalã . închirierea şi dreptul de folosinţã asupra unor bunuri imobile. 3.. Reglementare .

accesiunea. §. . alte imobile şi mobilierul lor.trecerea bunului în domeniul privat. apoi. pentru retrocedarea lor foştilor proprietari sau pentru a fi vândute. Domeniul public şi domeniul privat 1. . vânzarea sau schimbul pentru cauzã de utilitate publicã etc. .orice alte bunuri care potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unitãţile administrativteritoriale prin modurile prevãzute de lege.este definit de obicei prin antitezã spunându-se cã el este acel domeniu din care fac parte bunurile statului care nu aparţin domeniului public. 4 din Constituţie. Domeniul public .trecerea unor bunuri din domeniul public în domeniul privat pentru reconstituirea dreptului de proprietate particularã. bunurile fãrã stãpân. 3 alin. 7. 1 cã domeniul public este compus din urmãtoarele bunuri: . comoara.12 domeniul public. 2. testamente sau alte acte juridice. 213/1998 circumscriu cu multã exactitate sfera bunurilor proprietate publicã statuând în art. Altfel spus.pieirea bunului pe cale naturalã sau prin intervenţia omului.este acel domeniu din care fac parte numai bunurile care alcãtuiesc obiectul dreptului de proprietate publicã a statului şi a unitãţilor administrativ-teritoriale. Din domeniul privat fac parte bunurile care au încetat de a mai aparţine domeniului public. confiscarea.bunurile enumerate în anexa acestei legi. domeniul privat cuprinde bunurile (mobile sau imobile) pe care statul sau unitãţile administrativ-teritoriale le au ca orice persoanã fizicã sau juridicã. 135 alin. pentru cauzã de utilitate publicã.). bunurile pe care statul sau unitãţile administrativ-teritoriale le dobândesc ca orice particular prin donaţie. Domeniul privat .bunurile enumerate în art. Reglementãrile Legii nr. .alte moduri prevãzute de lege (de exemplu. În ce priveşte modurile de încetare a dreptului de proprietate publicã. dacã nu sunt destinate pentru uz sau interes public. . Domeniul privat este supus dispoziţiilor de drept comun dacã prin lege nu se prevede altfel. acestea sunt: . clãdirile.

Obiectul domeniului privat – potrivit art. Reglementare – Dreptul de proprietate privată. . Bunurile care formează proprietatea privată a statului şi a unităţilor administrativeteritoriale constituie domeniul privat. statul şi unităţile administrative-teritoriale pot avea calitatea de titulari ai dreptului de proprietate privată. Clãdirile pot fi închiriate iar terenurile arendate. poate fi definit ca fiind acel drept de proprietate în care prerogativele sale se exercită de către persoanele fizice.dreptul de proprietate privatã este prescriptibil. persoanele juridice de drept privat. regimul lor este reglementat de Legea nr.13 §. Subiectele dreptului de proprietate privatã . 4 din Legea nr. . – Aşa cum am arătat. 18/1991.dreptul de proprietate privatã este sesizabil. 213/1998 – este alcătuit din bunurile aflate în proprietatea statului şi a entităţilor sale teritoriale şi care nu fac parte din domeniul public. deşi nu o găsim în Constituţie. de stat sau unităţile administrativ-teritoriale şi care poartă asupa bunurilor mobile şi imobile. Această noţiune. calitatea de persoane juridice civile.Acestea sunt urmãtoarele: .dreptul de proprietate privatã este alienabil. 215/2001. .Persoanele fizice pot dispune liber de dreptul lor de proprietate. 8. acestea sunt proprietare asupra patrimoniului lor etc. 3. sesizabil şi prescriptibil. fiind alienabil. în condiţiile legii. 213/1998. aşadar. statul şi unitãţile administrativ-teritoriale. inclusiv prin crearea unor dezmembrãminte. 31/1990 privind societãţile comerciale. 5. Obiectul dreptului de proprietate privatã . În ce priveşte dreptul de proprietate privatã al persoanelor juridice cum ar fi societãţile comerciale. persoanele juridice de drept privat. Dreptul de proprietate privatã (proprietatea privatã) 1. în opoziţie cu dreptul de proprietate publică. Definiţie. acestea din urmã având. 4. Legea nr. Caracterele dreptului de proprietate privatã .Titulari ai acestui drept pot fi: persoanele fizice. 2. Legea nr. Statul şi unităţile administrativ-teritoriale (Domeniul privat). a primit o consacrare legală în legi organice precum Legea nr.

16/1994 a arendei etc.principiul potrivit căruia înstrăinarea terenurilor prin vânzare se va face cu respectarea dreptului de preemţiune. Circulaţia terenurilor potrivit Legii nr. legat. 18/1991. exercitarea dreptului de preemţiune recunoscut statului în anumite condiţii Regimul juridic al domeniului privat – De regulă regimul juridic al bunurilor din domeniul privat este – aşa cum am mai arătat – cel de drept comun.Dreptul de proprietate poate fi pur şi simplu sau afectat de modalitãţi. §. Preliminarii . . –Din cuprinsul Legii nr. În acest sens Legea nr.proprietatea anulabilă (care în sens larg este o proprietatea condiţională) . 9. 54/1998. În doctrina noastră sunt cunoscute următoarele modalităţi ale dreptului de proprietate : proprietatea rezolubilă. a moştenirilor vacante. accesiune etc.14 Constituirea domeniului privat – Domeniul privat se constituie prin mijloace de drept civil (vânzare-cumpărare. 10. 5). În ce ne priveşte considerăm că modalităţile dreptului de proprietate sunt : . Regimul juridic al terenurilor 1.principiul potrivit căruia înscrisul autentic este o condiţie de validitate a înstrăinării terenurilor.. . Modalitãţile dreptului de proprietate 1.principiul liberei circulaţii juridice a terenurilor. a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea dreptului de preemţiune al coproprietarilor. §. . se pot desprinde cel puţin trei principii majore: . 54/1998 (dar şi din ansamblul legislaţiei în materie: Legea nr. Legea nr.proprietatea inalienabilă . al vecinilor ori al arendaşilor” (art. uzucapiune. . prin vânzare.proprietatea rezolubilă sau condiţională . donaţie. schimb. 54/1958 stabileşte: „Înstrăinarea. proprietatea anulabilă şi proprietatea comună.) sau prin modalităţi specifice pe care particularii nu le au (dobândirea bunurilor fără stăpân sau abandonate. dezafectarea unor bunuri proprietate publică. Codul civil. .

caz în care bunurile se vor întoarce în patrimoniul donatorului. 3. – Proprietatea anulabilã reprezintã acea modalitate juridicã a dreptului de proprietate care apare în situaţia în care transferul proprietãţii se face în temeiul unui act lovit de nulitate relativã (anulabil). În concluzie.). astfel ea se apropie de uzufruct. proprietatea inalienabilă este o proprietate care se reduce la dreptul de a poseda şi a folosi. lipsindu-i temporar dreptul de dispoziţie. Dacã acţiunea este admisã dreptul de proprietate al dobânditorului va fi desfiinţat retroactiv. inalienabilitatea unui bun nu poate fi declarată prin voinţa omului. 1019 C. Proprietatea inalienabilă.civ. considerăm că sunt situaţii când o asemenea clauză de inalienabilitate trebuie acceptată în actele translative de proprietate. Aceasta sub dubla condiţie ca inalienabilitatea să fie stabilită temporar şi inalienabilitatea să fie justificată de un interes serios şi legitim. 5. În cazul în care actul translativ anulabil a fost confirmat.15 . Deci soarta donaţiei va atârna de împlinirea unei condiţii rezolutorii (art. 4. Proprietatea anulabilã. 2. fie de preferinţă unui scop care a fost determinat de . Proprietatea afectată unui scop este acea proprietate care este afectată fie exclusiv. dreptul de proprietate al dobânditorului va fi consolidat. – Deşi.proprietatea afectată unui scop (proprietatea afectaţiune) . Dar existenţa dreptului de proprietate dobândit de cel gratificat este nesigură atâta vreme cât condiţia se mai poate realiza. Proprietatea rezolubilã (sau condiţionalã) –Un exemplu va fi edificator: o persoană donează averea sa altuia cu condiţia că efectele donaţiei vor înceta dacă cel ce a primit gratificarea (donatarul) va înceta din viaţă înaintea donatorului. Aceasta deoarece nu se ştie încă dacă donatarul va supravieţui donatorului pentru ca astfel el să rămână definitiv proprietar al averii primite sau va deceda înaintea acestuia. în principiu.. Prin încheierea actului de donaţie are loc de îndată transferul dreptului de proprietate de la donator la donatar.proprietatea comună cu variantele ei : coproprietate obişnuită sau temporară. coproprietate forţată şi perpetuă. proprietate comună în devălmăşie şi proprietate periodică.

proprietatea comunã pe cote-pãrţi (coproprietatea) obişnuitã sau temporarã. ei sunt obligaţi . ei nu au decât un drept nedeterminat din bunurile aflate în coproprietate şi b) cã fiecare dintre coproprietari este titularul exclusiv numai pentru o cotã idealã. o liberalitate cu sarcină. . . din aceastã definiţie rezultã douã reguli şi anume: a) nici unul dintre coproprietari nu este titularul exclusiv al unei fracţiuni materiale din bunul respectiv . A.Proprietatea comunã este acea proprietate care se caracterizeazã prin aceea cã prerogativele dreptului de proprietate aparţin împreunã şi concomitent mai multor persoane. Instituţia tip în care proprietatea afectată unui scop îşi are locul cel mai potrivit este fundaţia. Ea poate fi: pe cote-pãrţi.proprietatea comunã pe cote pãrţi (coproprietatea) forţatã şi perpetuã. . abstractã din dreptul de proprietate. el va fi partajat în valoare.în raport cu cota lor parte . 6. a) Proprietatea comunã pe cote-pãrţi obişnuitã sau temporarã.civ. fracţie ordinarã sau fracţie zecimalã Proprietatea comunã pe cote-pãrţi este de douã feluri dacã avem în vedere durata coproprietãţii: . Astfel.).la plata cheltuielilor şi datoriilor ocazionate de întreţinerea. Obligaţiile coproprietarilor. fiecare dintre aceştia având o cotã-parte idealã din dreptul de proprietate. . de pildă. Aşadar. 728 C. în devãlmãşie şi periodică. De aceea coproprietatea obişnuită se mai numeşte voluntară sau temporară. spre deosebire de coproprietatea forţată şi perpetuă. proprietarul actual suportă restricţiile în dreptul său iar la nevoie el va fi obligat să cedeze proprietatea altei persoane. Proprietatea comunã. Oricare dintre ei are libertatea de a-i pune capăt oricând cerând partajul (art. Dar mai pot fi întâlnite şi alte cazuri.În calitatea lor de coproprietari aceştia au şi unele obligaţii. Proprietatea comunã pe cote-pãrţi este acea modalitate a dreptului de proprietate care se caracterizeazã prin aceea cã un bun aparţine concomitent mai multor titulari. Dacă bunul aflat în coproprietate (indiviziune) nu poate fi partajat în natură. – Ceea ce caracterizează această modalitate este faptul că ea nu se menţine decât prin voinţa tuturor coproprietarilor. exprimatã printr-un procent.16 proprietarul anterior.

ea poate înceta şi în timpul cãsãtoriei. De fapt. Proprietatea periodică (partajabilă în timp). Cazurile de coproprietate forţatã. semănat. Dar excepţional.coproprietatea lucrurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a douã imobile vecine. Proprietatea comunã devãlmaşã a soţilor înceteazã prin desfacerea sau încetarea cãsãtoriei.coproprietatea despãrţiturilor dintre douã imobile (zidul. Noţiune. . Legea instituie o prezumţie de mandat tacit reciproc între soţi. cavouri şi alte lucrãri funerare).Dreptul de proprietate în devãlmãşie reprezintã acea proprietate comunã potrivit cãreia titularii sãi nu au determinatã o cotã-parte idealã (matematicã) din dreptul lor de proprietate. definiţie. . C.fam.Doctrina a reţinut urmãtoarele cazuri de coproprietate forţatã: . Este cazul în care defunctul prin testamentul său desemnează pe cei doi nepoţi ai săi să fie proprietarii unui teren agricol. pentru motive temeinice (art.coproprietatea asupra pãrţilor comune din clãdirile cu douã sau mai multe apartamente având proprietari diferiţi.Proprietatea devãlmaşã a soţilor are ca obiect numai acele bunuri care au fost dobândite de ei sau de oricare dintre ei în timpul cãsãtoriei. 35 din Codul familiei administrarea. . 2 C. şanţul şi gardul). b) Coproprietatea forţatã şi perpetuã. . Proprietatea comunã în devãlmãşie. – Într-o formă arhaică această proprietate a fost cunoscută de multă vreme. .17 conservarea şi administrarea bunului comun. tablouri de familie. moment în care aceasta se transformã în proprietate comunã pe cote-pãrţi. Proprietatea devãlmaşã a soţilor.coproprietatea asupra unor bunuri considerate de familie (hârtii de familie. În mod obişnuit sistarea coproprietãţii are loc prin partaj. .). fiecare din ei pe câte un an (arat. B. dacă coproprietatea urbană s-a dezvoltat mult . recoltat). 36 alin. Este o coproprietate forţatã deoarece existã şi se menţine indiferent de voinţa coproprietarilor şi este perpetuã deoarece scopul bunurilor care îi alcãtuiesc obiectul este permanent. Potrivit art. folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor comune se realizeazã de comun acord de cãtre ambii soţi.

este aşa numita proprietate temporară. Condiţii în care operează proprietatea aparentă sunt următoarele: a) buna credinţã a dobânditorului. Având în vedere cã teoria aparenţei protejeazã numai terţii .înseamnã cã ea nu are nici un efect în raportul proprietar adevãrat . deşi terţul dobânditor primeşte bunul de la o persoanã care nu are nici un drept asupra lui.18 în zilele noastre. o aparenţã cu adevãrat serioasã poate valida actele îndeplinite fãrã drept . la intervale regulate. Astfel. Societăţile de turism din alte ţări au preluat aceste formule pentru a asigura mai multor turişti aceeaşi locuinţă în staţiuni celebre (pe perioade eşalonate de timp şi cu drepturi exclusive) numindu-i proprietari. devine totuşi proprietar sau titular al unui drept real: uzufruct. între care nu există nici un raport juridic”. inclusiv statul. §. eroarea comunã şi invincibilã este creatoare de drept. care se repetă succesiv şi perpetuu. 11. Dacã l-a înstrãinat el trebuie sã restituie acestuia fie preţul pe care l-a încasat (dacã este de bunã credinţã). presupunând cel puţin doi titulari care pot fi persoane fizice sau juridice. Aşadar. În raporturile dintre adevãratul proprietar şi terţi aparenţa este creatoare de drept. Proprietarul aparent este obligat sã restituie adevãratului proprietar bunul (în naturã) dacã îl mai deţine. servitute etc. Efectele proprietãţii aparente. c) o eroare invincibilã . Ea a fost definită ca o „modalitate a dreptului de proprietate în cadrul căreia fiecare titular exercită în nume propriu şi în interes propriu prerogativele dreptului său de proprietate pe perioade determinate. . Proprietatea aparentã Existã o strânsã legãturã între aparenţã şi adagiul latin error communis facit jus. fie valoarea actualã a bunului cu daune interese (dacã este de rea credinţã). b) o eroare comunã. există această tendinţă şi în privinţa reşedinţelor de vacanţă.proprietar aparent.

1. Posesia a fost definitã ca fiind o stare de fapt generatoare de efecte juridice care constã în stãpânirea materialã sau exercitarea unei puteri de fapt de cãtre o persoanã asupra unui bun cu intenţia şi voinţa de a se comporta faţã de toţi ceilalţi ca proprietar sau titular al unui drept real. b) Elementul psihologic sau intenţional constã în intenţia sau voinţa celui care posedã de a exercita stãpânirea lucrului pentru sine. una sau alta. adicã animus rem sibi habendi. §. civ. Caracterele posesiei Caracterele posesiei sunt urmãtoarele: a) . de noi înşine sau de altul în numele nostru". 3. Elementele posesiei Pentru existenţa posesiei sunt necesare douã elemente cumulativ îndeplinite şi anume: unul material (corpus) şi altul psihologic (animus). 2 C. exercitatã. adicã ca şi cum ar fi exercitat-o proprietarul sau titularul unui alt drept real.posesia face sã se nascã un drept probabil de proprietate sau un alt drept real. Posesia şi detenţia precarã . 1846 alin. §.posesia se bazeazã pe intenţia de a poseda pentru sine. Art. §.posesia este incidentã numai drepturilor reale. defineşte posesia astfel: "Posesia este deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept. proprietatea este dreptul. a) Elementul material constã din totalitatea faptelor materiale exercitate direct asupra lucrului . Noţiune şi definiţie Posesia nu trebuie confundatã cu proprietatea.19 Capitolul V POSESIA §. b) . posesia nu este decât faptul. 4. nu şi celor de creanţã (personale). c) . 2.

. Intervertirea detenţiei precare (titlurilor) Art.puterea de drept . cãrãuşul. fie în virtutea unui titlu legal sau judiciar. spre deosebire de posesie. .când deţinãtorul lucrului primeşte cu bunã credinţã de la altã persoanã decât adevãratul proprietar un titlu translativ de proprietate cu privire la bunul pe care îl deţine. 6. din diferite motive locatarul considerã cã el este proprietarul imobilului şi refuzã sã mai achite chiria . .a doua diferenţã: pretenţia la proprietate sau recunoaşterea dreptului proprietarului. Posesia nu este decât un simplu fapt (res facti). tutorii pentru bunurile celor aflaţi sub ocrotirea lor etc. .civ. . stabileşte cazurile de intervertire a detenţiei precare. §. Ele se diferenţiazã sensibil: . Detenţia a fost definitã ca fiind exerciţiul unei puteri de fapt asupra unui lucru. Simplu spus: detentorul recunoaşte dreptul altuia.când deţinãtorul strãmutã posesia lucrului printr-un act cu titlu particular la o persoanã de bunã credinţã. Comparaţie între detenţia precarã şi posesie.prima diferenţã: putere de fapt sau existenţa unui titlu. 1858 C.când deţinãtorul transmite posesia la altul printr-un act cu titlu universal. fie cu permisiunea şi pe contul proprietarului.obligaţia de restituire. nu este o stare de fapt ci o stare de drept. dacã succesorul cu titlu universal este de bunã credinţã. De exemplu. sunt detentori precari: depozitarul. locatarul. creditorul gajist.atunci când deţinãtorul lucrului prin acte de rezistenţã neagã drepturile celui de la care deţine bunul. Dobândirea şi pierderea posesiei .20 - Detenţia precarã. Acestea sunt: . §. . 5. De pildã. posesorul nu.Aceastã definiţie a detenţiei precare presupune trei condiţii şi anume: puterea de fapt . detenţia este o stare de drept (res juris).

Pentru a fi utilã ea trebuie sã îndeplineascã anumite calitãţi prevãzute de art. Viciile posesiei sunt reversul calitãţilor sale. . În ce priveşte elementul material acesta poate fi exercitat fie personal de cãtre posesor. 7. Dovada posesiei Ea se face prin probaţiunea celor douã elemente ale posesiei.civ.). depozitarul etc. Bunãoarã. 1852 C. 8. Posesia se pierde prin dispariţia celor douã elemente. când bunul este furat şi deci dispare elementul corpus sau când posesia pentru sine se transformã în posesie pentru altul în care caz dispare elementul psihologic. 1848 C. 1854 C.) . fie prin reprezentant (de exemplu.civ.civ. adicã animus domini este prezumat (art. 1851 C.). prin natura lui. Calitãţile şi viciile posesiei Pentru ca posesia sã producã efecte juridice deosebit de întrunirea celor douã elemente. netulburatã. Elementul psihologic. La aceste calitãţi cerute posesiei doctrina şi jurisprudenţa a adãugat şi pe aceea de a fi neechivocã.prima este prezumţia de neprecaritate.a doua regulã este prezumţia de neintervertire de titlu prevãzutã de art.). publicã şi sub nume de proprietar. Existã din acest punct de vedere douã reguli: . acesta trebuie sã fie prezent în mod nemijlocit în persoana posesorului şi nu a reprezentantului. Privitor la elementul psihologic. Apare însã foarte logic ca posesia sã se piardã şi prin dispariţia numai a unuia dintre cele douã elemente. şi anume: sã fie continuã. mandatarul. este mai dificil de probat.civ. neîntreruptã. ea trebuie sã fie utilã. 1847 C.21 Posesia se dobândeşte prin întrunirea celor douã elemente (corpus şi animus). Dovada elementului material este relativ simplã şi ea se face prin orice mijloc de probã înclusiv martori şi prezumţii.civ. §. Viciile posesiei. violenţa (art. §. 1855 C.)şi echivocul.civ. ele sunt: discontinuitatea (art. clandestinitatea (art. adică neviciată. .

. în rãspundere contractualã. .posesia imobiliarã este apãratã prin acţiunile posesorii. Aceste mijloace directe sunt acţiunile petitorii şi acţiunile posesorii. Sunt acţiuni petitorii: acţiunea în revendicare.posesia creazã o prezumţie de proprietate în favoarea posesorului. §. nu însã şi de cãtre detentorii precari. acţiunea negatorie. Ea poate fi exercitatã de cãtre proprietar. . . Acţiunea în grãniţuire. acţiunea negatorie. Consideraţii preliminarii Mijloacele de apãrare a dreptului de proprietate au fost grupate în douã categorii: mijloace indirecte sau nespecifice precum acţiunile în justiţie întemeiate pe drepturile de creanţã (acţiunile în executarea contractelor. 9. 1. uzufructuar şi chiar de cãtre posesor. acţiunea confesorie Acţiunea în grãniţuire este acţiunea prin care titularul ei solicitã instanţei de judecatã sã stabileascã prin semne exterioare linia despãrţitoare între cele douã fonduri vecine. acţiunea confesorie şi acţiunea în prestaţie tabularã.posesia prelungitã duce prin uzucapiune la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor. în restituirea plãţii nedatorate etc.22 §. Efectele posesiei Aceste efecte sunt:. Capitolul VI APÃRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ŞI A CELORLALTE DREPTURI REALE §. 2. acţiunea în grãniţuire. Acţiunile petitorii sunt acele acţiuni prin care reclamantul cere instanţei de judecatã sã statueze cã el este titularul dreptului de proprietate sau al altui drept real cu privire la un anumit bun.) şi mijloace directe sau specifice care sunt aşa-numitele acţiuni reale.posesorul de bunã credinţã al unui bun frugifer dobândeşte în proprietate fructele bunului pe care îl posedã.

în principiu. Acţiunea în revendicare 1. în consecinţã. 2. imprescriptibilã sub aspect extinctiv. un drept de uz. . titlu contra posesie şi posesie contra posesie. imprescriptibilã. Pentru atenuarea dificultãţilor referitoare la proba dreptului de proprietate doctrinarii jurisprudenţa au cristalizat câteva reguli care se învârt în jurul noţiunilor de titlu şi de posesie şi impun o comparaţie a acestora şi anume : titlu contra titlu. 1) Prima problemã: proba dreptului de proprietate (probatio diabolica) incumbã reclamantului care pretinde cã este proprietarul imobilului. în principiu. Acest principiu decurge din caracterul perpetuu al dreptului de proprietate care nu se stinge prin neuz indiferent de timpul cât titularul sãu nu l-a exercitat. cere instanţei de judecatã sã i se recunoascã dreptul de proprietate asupra bunului şi restituirea acestuia de la posesorul neproprietar. §. al unui drept de superficie. 2. . Noţiune. 4.Acţiunea în revendicare este acea acţiune realã prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sãu.. un drept de superficie. §.este o acţiune realã .23 Acţiunea negatorie este acţiunea prin care reclamantul titular al dreptului de proprietate contestã (neagã) pârâtului cã ar avea un drept de uzufruct. Revendicarea bunurilor imobile Ea pune în discuţie douã probleme: proba dreptului de proprietate şi caracterul imprescriptibil al acţiunii în revendicare.acţiunea în revendicare este. .ea este o acţiune petitorie. sã înceteze exercitarea sa nelegitimã Acţiunea confesorie este acţiunea prin care reclamantul cere instanţei sã stabileascã cã el este titularul unui drept de uzufruct. 3. A doua problemã: acţiunea în revendicare este. al unui drept de uz sau abitaţie ori al unui drept de servitute cu privire la un bun şi sã-l oblige pe pârât (proprietar sau altã persoanã) sã-i permitã exercitarea netulburatã. Caracterele acţiunii în revendicare:. definire. un drept de abitaţie sau un drept de servitute asupra unui bun proprietatea sa şi.

De fapt art. . Revendicarea bunurilor mobile este diferitã dupã cum pârâtul este un posesor de rea credinţã. Art.24 3.civ. Cheltuielile voluptorii (de plãcere sau de înfrumuseţare) sunt acelea pe care posesorul le-a fãcut pentru plãcerea sa personalã. un posesor de bunã credinţã. un hoţ sau un gãsitor sau. Cheltuielile utile sunt acelea care deşi nu erau necesare au avut ca efect sporul de valoare sau creşterea gradului de utilitate a bunului. §. dupã caz. trebuie ca fãrã ele conservarea bunului sã nu fi fost cu putinţã. Efectele acţiunii în revendicare. Regula prevãzutã de art. ele nu se restituie dar posesorul este în drept sã ridice acele lucruri fãrã însã a deteriora bunul respectiv. îl va obliga pe pârât de a se abţine a mai aduce atingere exerciţiului dreptului de proprietate.civ. prevede cã: "Lucrurile mişcãtoare se pescriu prin faptul posesiunii lor fãrã sã fie trebuinţã de vreo scurgere de timp". Dacã restituirea în naturã nu mai este posibilã (fie cã bunul a pierit. . Cheltuielile necesare sunt acelea fãcute pentru conservarea bunului. . 1909 C. formuleazã regula cã în materia bunurilor mobile posesia de bunã credinţã valoreazã titlul de proprietate. Revendicarea bunurilor mobile 1.Revendicarea bunurilor mobile este esenţial deosebitã de revendicarea bunurilor imobile. fie cã a fost dobândit de un terţ. 1909 C. 1909 C.Atunci când acţiunea în revendicare este admisã instanţa prin hotãrâre judecãtoreascã va recunoaşte reclamantului dreptul de proprietate şi pe cale de consecinţã va dispune obligarea pârâtului la restituirea bunului (cu toate accesoriile lui) reclamantului sau. Atât posesorul de bunã credinţã cât şi cel de rea credinţã au dreptul de a cere reclamantuluiproprietar restituirea cheltuielilor necesare şi a celor utile pe care le-au fãcut cu privire la bunul respectiv. atunci pârâtul este obligat sã-i plãteascã reclamantului un echivalent bãnesc. 5.civ. fie expropriat). dimpotrivã. Dacã bunul revendicat a produs fructe regimul lor va fi în funcţie de buna sau reaua credinţã a posesorului.

civ. dezmembrãmintele proprietãţii sunt drepturile reale rezultate prin desprinderea ori limitarea unor atribute din conţinutul dreptului de proprietate asupra bunurilor. . 1910 C. pot fi invocate numai de terţul dobânditor care cu bunã credinţã a dobândit bunul de la un detentor precar cãruia adevãratul proprietar i l-a încredinţat de bunã voie. "cel ce a pierdut sau cel cãruia i s-a furat un lucru poate sã-l revendice în curs de 3 ani din ziua când l-a pierdut sau i s-a furat de la cel care îl gãseşte rãmânând acestuia recurs în contra celui de la care îl are". 2. 1909 alin. Definiţie.Uzufructul 1.B.Potrivit art.civ. dreptul de superficie §. Dispoziţiile art. 1. Ele sunt opozabile atât terţilor cât şi proprietarului. 1909 alin.Uzufructul este acel drept real principal care conferã titularului sãu (numit uzufructuar) atributele de posesie şi folosinţã asupra bunului ce aparţine altei persoane (numit nud . – Regula înscrisă în art.civ. 1 C. dreptul de servitute.civ. 2 C. Regula instituitã de art. 3. Capitolul VII DEZMEMBRÃMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE §. care statueazã cã: "Dacã posesorul actual al lucrului furat sau pierdut la cumpãrat la bâlci sau la târg sau la o vindere publicã sau de la un negustor care vinde asemenea lucruri. Consideraţii generale Aşadar. proprietarul originar nu poate sã ia lucrul înapoi decât întorcând posesorului preţul ce l-a costat". Dezmembrãmintele dreptului de proprietate sunt: dreptul de uzufruct.25 N.civ. dreptul de uz. 2. 2 suferã o excepţie înscrisã în art. caractere. 1910 C. . 1909 C. Reguli derogatorii prevãzute de art. dreptul de abitaţie. este inaplicabilã în cazul bunurilor pierdute sau furate. Textul reprodus are în vedere situaţia în care bunul se aflã în posesia unui terţ dobânditor de bunã credinţã care a dobândit bunul de la hoţ sau gãsitor. 1909 alin.

uzufructuarul are dreptul sã se foloseascã de bun precum şi de a-i culege fructele. deoarece constituirea uzufructului prin lege a fost abrogatã.civ. 2. 518 C. calitate şi valoare ori preţul. fungibile sau nefungibile. 4. .Potrivit Codului civil "Uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri. . corporale sau incorporale. Actualmente. 541 C.civ .el are dreptul sã cearã predarea în folosinţa sa a bunului supus uzufructului . bãuturi). uzufructul se poate constitui nu numai asupra unui lucru ci şi asupra unui drept . . uzufructuarul este obligat sã se foloseascã de lucru ca un bun proprietar conform art. el poate fi dobândit fie prin voinţa omului (act juridic).este un drept incesibil ceea ce înseamnã cã el nu poate fi transmis prin acte şi fapte juridice între vii ori pentru cauzã de moarte. uzufructuarul este obligat de a da cauţiune . Se poate.26 proprietar) cu obligaţia de a conserva substanţa. uzufructuarul are dreptul de a ceda beneficiul (emolumentul) dreptului sãu de uzufruct dar nu însuşi acest drept . uzufructuarul poate dispune de ele dar la sfârşitul uzufructului trebuie sã le restituie în aceeaşi cantitate. . Constituirea dreptului de uzufruct. grâne. 517-564 C. În ce priveşte obligaţiile uzufructuarului aici vom distinge : uzufructuarul are obligaţia de a proceda la inventarierea mobilelor şi a constata starea imobilelor (art. Obiectul dreptului de uzufruct.este un drept asupra bunului sau bunurilor aflate în proprietatea altuia (ius in re alliena) .Art. 520). Uzufructul este reglementat de art.). . statueazã cã "uzufructul se stabileşte prin lege şi prin voinţa omului". deci. spune că uzufructul este un drept real de folosinţă şi posesie asupra lucrului altuia. fie prin uzucapiune. obligaţia de a aduce la . Constituirea uzufructului prin voinţa omului se poate face în douã moduri: prin convenţie şi prin testament.pe durata sa uzufructul acordã proprietarului bunului puteri reduse . pentru protejarea dreptului sãu uzufructuarul are la îndemânã acţiunile posesorii. De regulã el se constituie numai asupra bunurilor neconsumptibile deoarece uzufructuarul are obligaţia de a conserva substanţa bunului.civ. 3. 540 C.civ. Caracterele uzufructului sunt urmãtoarele: .este un drept esenţialmente temporar . mobile şi imobile" (art. . 2. când uzufructul are ca obiect bunuri care se consumã prin folosinţã (bani. Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului.

în cazul în care lucrul a pierit în totalitate. . 6.27 cunoştinţa nudului proprietar orice încãlcãri sau uzurpãri ale dreptului celui din urmã. . în caz contrar el va rãmâne rãspunzãtor pentru toate daunele ce ar putea rezulta pentru proprietar. Titular .În privinţa drepturilor distingem: .o obligaţie negativã de a nu aduce atingere exercitãrii de cãtre uzufructuar a drepturilor sale. dreptul proprietarului de a exercita toate acţiunile care privesc proprietatea lucrului supus uzufructului (de exemplu.Culegerea fructelor poate fi fãcutã numai în naturã iar dacã acestea depãşesc trebuinţele titularului dreptului şi ale familiei sale.prin moartea uzufructuarului.). 3. Drepturile şi obligaţiile nudului proprietar. .prin abuz de folosinţã dacã prin acest abuz uzufructuarul a provocat stricãciuni fondului .o obligaţie de garanţie prin care nudul proprietar trebuie sã-l garanteze pe uzufructuar împotriva evicţiunii.civ. Lichidarea uzufructului. Obligaţiile nudului proprietar sunt: . . §.dreptul proprietarului de a dispune de lucru dar numai cu respectarea atributelor care revin uzufructuarului. ca şi cum le-ar fi cauzat el însuşi.La încetarea uzufructului principala obligaţie a uzufructuarului este aceea de a restitui proprietarului posesia bunului respectiv. uzufructul se stinge prin neuz sau prin prescripţie extinctivã. . 7.la împlinirea termenului pentru care a fost constituit. Dreptul de uz şi de abitaţie 1. Dreptul de uz este acel drept real principal care conferã titularului atributele de posesie şi folosinţã asupra unui bun proprietatea altuia dar numai pentru nevoile sale şi ale familiei . . 557 C.atunci când uzufructuarul dobândeşte şi nuda proprietate. acţiunea în revendicare sau acţiunile posesorii). excepţie. . ele nu pot fi înstrãinate. cazul în care uzufructul s-a stins prin consolidare sau prin pieirea totalã a bunului din cauze neimputabile uzufructuarului. adicã prin consolidarea dreptului (art. 5. Stingerea uzufructului are loc în urmãtoarele cazuri: .

.). 620-643 C. 578 C. 565 C. un drept de uz care are ca obiect o locuinţã. 578 C. 2.civ.28 al dreptului de uz nu poate fi decât o persoanã fizicã. §. . testament. perpetuu şi indivizibil constituit asupra unui imobil numit fond aservit sau dominat pentru uzul şi utilitatea altui imobil numit fond dominant. urmãritã sau ipotecatã independent de fondul al cãrui accesoriu este. 577 C.servitutea este un drept imobiliar .) care se constituie prin convenţie. b) servituţile legale.servitutea nu poate fi înstrãinatã.servitutea este un drept real . Caracterele dreptului de servitute sunt urmãtoarele: .servitutea este indivizibilã .servitutea este un drept perpetuu . servitutea de îngrãdire a proprietãţii (art. . servitutea de trecere (art.).civ. servitutea picãturilor din streaşinã etc.Dupã originea sau modul lor de constituire (art.civ.civ. el are un caracter personal.). c) servituţi stabilite prin fapta omului (art. 3. 2. .civ. Dreptul de servitute 1.Urmãrind prevederile Codului civil deosebim urmãtoarele servituţi: A. de exemplu: servitutea de scurgere a apelor naturale (art. imobile care aparţin unor proprietari diferiţi. Dreptul de abitaţie este un drept real imobiliar care are ca obiect o locuinţã şi conferã titularului posesia şi folosinţa acelei locuinţe pentru el şi pentru familia sa. aşadar. 616 C. Acestea sunt cele stabilite de lege precum: servitutea de vedere (art. 611 C.civ.) servituţile se împart în: a) servituţi naturale adicã acelea care îşi au originea în situaţia naturalã a fondurilor.civ. uzucapiune sau prin destinaţia proprietarului.. Dreptul de servitute este un drept real principal. 578 C.). Dreptul de uz se stinge în aceleaşi condiţii ca şi uzufructul (art. Dreptul de uz se dobândeşte prin convenţie. testament şi uzucapiune.). servitutea izvorului (art. el este. ele se mai numesc servituţi veritabile sau propriu-zise. 4. Clasificarea servituţilor.civ. . Definiţie..) dar de acest drept vor putea beneficia şi moştenitorii uzuarului dacã aşa s-a convenit prin convenţie.

sunt reglementate servituţile legale şi anume: a) distanţa plantaţiilor .civ. 622 alin. b) servituţi urbane sau rurale (art. 585 C.Dupã obiectul lor servituţile se clasificã în: a) servituţi pozitive şi negative. b) servitutea izvoarelor (art. o uşã.civ.. Servituţile naturale. cum ar fi o fereastrã. cum este servitutea de a nu clãdi sau zidi decât pânã la o anumitã distanţã sau înãlţime sau cea de a nu planta la o distanţã mai micã decât cea prevãzutã de lege etc. e) servitutea de trecere (art.).).) .29 B. b) servituţi necontinue pentru a cãror existenţã şi exercitare este necesarã fapta omului. b) servituţi neaparente sunt acelea a cãror existenţã nu poate fi cunoscutã printr-un semn exterior. 584 C. 575-583 C.) . servitutea de a paşte animalele.) dupã cum ele sunt constituite în folosul unei clãdiri sau al unui teren.civ. Exemplu. 578 C. de pildã: servitutea de trecere. 615 C.) .Dupã felul în care se manifestã: a) servituţi aparente fiind acelea care se cunosc datoritã unor semne exterioare.civ. Servituţile legale.civ. 611-614 C.3 C.civ.În art. servitutea de a lua apã din fântânã (art. 622 C.). . d) dreptul de îngrãdire (art.). servitutea de scurgere a apei de ploaie (art. servitutea de vedere (art. 2 C.civ. o cãrare. b) distanţa şi lucrãrile intermediare cerute pentru unele construcţii . c) servitutea de vedere (art.civ. d) picãtura streaşinilor (art. .). C.. .).Dupã modul lor de exercitare distingem: a) servituţi continue pentru a cãror exercitare şi existenţã nu este nevoie de fapta actualã a omului.civ).Aşa numitele servituţi naturale sunt urmãtoarele: a) servitutea de scurgere a apelor naturale (art.civ. 622 alin. Servituţile naturale şi servituţile legale.) etc. 622 alin..civ. 586-619 C.civ. D.civ. 621 C. un canal (art. 617-619 C. c) dreptul de grãniţuire (art. 2 C.

Drepturile şi obligaţiile generale ale proprietarului fondului dominant sunt: de a face toate lucrãrile necesare pentru conservarea şi exercitarea servituţii. el nu poate face nimic pentru a scãdea sau îngreuna întrebuinţarea servituţii.Dreptul de servitute se poate stinge în urmãtoarele moduri: . .prin confuziune adicã prin reunirea ambelor fonduri în patrimoniul aceluiaşi proprietar. Caracterele juridice ale dreptului de superficie: .Dreptul de superficie este acel drept real principal care constã în dreptul de proprietate al unei persoane numitã superficiar asupra construcţiilor. . prin destinaţia proprietarului 8. . adevãrate dezmembrãminte ale dreptului de proprietate. Dreptul de superficie 1. plantaţiilor sau altor lucrãri care se aflã pe un teren care aparţine altei persoane şi asupra cãruia superficiarul are un drept de folosinţã . Drepturile şi obligaţiile generale ale proprietarului fondului aservit: . el este un drept real imobiliar. 5. Definiţie. cele aeronautice ca şi servituţi de utilitate publicã Servituţile stabilite prin fapta omului.proprietarul aservit are obligaţia de a face unele cheltuieli .prin pieirea fondului aservit. . pãdurilor. rezilierea sau anularea dreptului care a întemeiat servitutea.prin renunţarea dreptului la servitute. prin uzucapiune. . de a nu face lucrãri care ar antrena schimbãri împovãrãtoare pentru fondul aservit. 620-643 C. 2. Exercitarea dreptului de servitute.prin revocarea. Constituirea servituţilor : prin titlu.prin neuz sau prescripţie extinctivã ceea ce înseamnã cã ea nu se exercitã timp de 30 de ani. .Aceste servituţi sunt reglementate în art. .civ. 9.30 f) prin legi speciale sunt reglementate şi alte servituţi în domeniul apelor. §. . şi sunt singurele servituţi veritabile. Stingerea servituţilor.

Exercitarea dreptului de superficie. adică posesia. 644 C. .Dreptul de superficie se dobândeşte prin titlu. Aşadar el exercită asupra acestora atributele dreptului de proprietate. plantaţiilor sau al lucrărilor executate. De regulã constituirea acestui drept se face prin convenţie încheiatã între constructor şi proprietarul terenului pe care s-a ridicat construcţia. Asupra terenului are doar un drept de folosinţă circumscris scopului exercitării acestui drept (inclusiv ridicarea construcţiei. statueazã: "Proprietatea bunurilor se dobândeşte şi se transmite prin succesiune. 4.prin convenţie. plantaţii sau lucrãri aşezate pe sol. plantaţia sau lucrarea au pierit sau a fost desfiinţatã de superficiar şi 2) când proprietarul terenului devine . prin uzucapiune sau prin lege. folosinţa şi dispoziţia. el poate constitui obiectul urmăririi silite imobiliare. 1.31 . este un drept imprescriptibil aşa încât acţiunea confesorie poate fi oricând intentată.şi proprietar al construcţiei. . el poate fi grevat de sarcini reale sau de dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. O dată cu înstrăinarea construcţiei se va transmite dobânditorului şi dreptul de folosinţă asupra terenului. Constituirea dreptului de superficie. uzucapiune . Capitolul VIII MODURILE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE ŞI A CELORLALTE DREPTURI REALE §. Noţiuni introductive Art. prin legate. Stingerea dreptului de superficie. 3) prin expropriere. 5. prin convenţie şi prin tradiţiune" iar . – Superficiarul este proprietarul construcţiilor. este un drept care conferã superficiarului un drept de folosinţã asupra terenului pe care se aflã construcţiile sau plantaţiile .este un drept real imobiliar având ca obiect construcţii. este un drept perpetuu . succesiune. plantaţiei sau lucrãrii respective .Acest drept înceteazã în urmãtoarele douã situaţii: 1) când construcţia. 3. Dreptul de superficie este transmisibil prin orice act juridic .civ.

b) dupã caracterul dobândirii deosebim moduri de dobândire cu titlu oneros şi moduri de dobândire cu titlu gratuit . prin lege şi prin ocupaţiune".civ. §. Convenţia sau contractul ca mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale În materie opereazã principiul potrivit cãruia transmisiunea dreptului de proprietate ori constituirea dreptului real are loc în momentul încheierii contractului. d) dupã situaţia juridicã a bunului în momentul dobândirii deosebim moduri originare şi moduri derivate de dobândire a proprietãţii. 1295 alin. Art. dreptului de proprietate şi celorlalte drepturi reale. Clasificarea modurilor de dobândire a drepturilor reale Modurile de dobândire a drepturilor reale pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii: a) dupã întinderea dobândirii dreptului existã: . stabileşte cã: "Tot ce se uneşte şi se încorporeazã cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului". De la principiul expus există şi excepţii. Dreptul de proprietate publicã poate fi dobândit numai în temeiul legii. Aplicarea acestui principiu în materia vânzãrii este reflectatã de art.civ. 3. 2. 488 C. 1 C. în alte cuvinte este vorba de principiul consensualismului. §.civ. 4.32 art. §. deopotrivã. c) dupã momentul în care se produce efectul dobândirii dreptului de proprietate deosebim moduri de dobândire între vii şi moduri de dobândire pentru cauzã de moarte . Accesiunea sau incorporaţiunea Accesiunea este încorporarea sau unirea unui lucru cu un alt lucru fiecare având proprietari diferiţi. cã "proprietatea se mai dobândeşte prin accesiune sau incorporaţiune. prin prescripţie. dezmembrãminte. Aceste moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate sunt aplicabile. 655 C. .moduri de dobândire universalã sau cu titlu universal şi moduri de dobândire cu titlu particular .

prin ea are loc transferul dreptului de proprietate în cazul darurilor manuale (adicã a unor donaţii curente) înlocuind astfel forma înscrisului autentic. Accesiunea mobiliarã. Prin tradiţiune înţelegem remiterea.civ. Tradiţiunea Ea constituie un alt mod de dobândire a proprietãţii. 494 C. 3. 493-494 C. 1.civ. 494 C. §. accesiunea animalelor sãlbatice şi accesiunea albiei pãrãsite. . Accesiunea imobiliarã artificialã. Art.Ea se realizeazã prin intervenţia omului. Codul civil reglementeazã urmãtoarele cazuri de accesiune naturalã: aluviunea. plantaţiilor sau altor lucrări făcute de un proprietar pe terenul său cu materialele aflate în proprietatea altei persoane şi b) accesiunea construcţiilor. 6. . stabileşte cã "Orice construcţie. În prezent ea are o sferã de aplicare restrânsã.Aceasta presupune unirea a douã bunuri mobile care aparţin la proprietari diferiţi ori confecţionarea sau obţinerea unui bun de cãtre o persoanã prin munca sa folosind materialele altuia.Ea presupune unirea sau încorporarea a douã bunuri având proprietari diferiţi fãrã intervenţia omului.). Codul reglementeazã douã cazuri de accesiune imobiliarã artificialã (art. Ocupaţiunea (ocuparea) . specificaţiunea şi confuziunea sau amestecul. plantaţiilor sau altor lucrări făcute de o persoană cu materialele sale pe un teren aflat în proprietatea altuia (art. §. Acestea sunt: a) accesiunea construcţiilor. distinge însã douã cazuri dupã cum constructorul a fost sau nu de bunã credinţã. 5. 2. Accesiunea imobiliarã naturalã . plantaţie sau lucru fãcut în pãmânt sau asupra pãmântului sunt prezumate a fi fãcute de proprietarul acelui pãmânt cu cheltuiala sa şi cã sunt ale lui pânã ce se dovedeşte din contra". condiţie esenţialã în contractul de donaţie. insulele şi prundişurile.33 Accesiunea se clasificã dupã obiectul ei în: accesiune imobiliarã (naturalã şi artificialã) şi accesiune mobiliarã. . avulsiunea. 492 C. predarea materialã a unui bun. Art.civ.civ). În Codul nostru civil sunt reglementate trei cazuri de accesiune mobiliarã: adjuncţiunea.

Uzucapiunea (prescripţia achizitivã) 1. Domeniul de aplicare al uzucapiunii.34 Acest mod de dobândire a proprietãţii constã în luarea în posesie a unui bun care nu aparţine nimãnui. . . Ea implică elementul timp.civ. . statueazã cã "Cel ce câştigã cu bunã credinţã şi printr-o justã cauzã un nemişcãtor determinat. a unui bun fãrã stãpân. Dar potrivit art. 2. fãrã trecerea unui interval de timp . §. Uzucapiunea de 10 pânã la 20 de ani (art.civ. în acest caz cumpãrãtorul sau adjudecatarul devine proprietar.posesia sã fie exercitatã neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacã posesorul este de bunã sau de rea credinţã. Bunurile imobile nu sunt supuse acestui mod de dobândire a proprietãţii. prin însuşi faptul posesiei lor cu bunã credinţã. . Hotãrârea judecãtoreascã Hotãrârea judecãtoreascã constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale numai atunci când ea are un caracter constitutiv sau atributiv de drepturi.civ. 1909 C. Uzucapiunea în sistemul Codului civil.Uzucapiunea sau prescripţia achizitivã este acel mod originar de dobândire a proprietãţii sau a altor drepturi reale privind un bun imobiliar prin posesia sa de cãtre o persoanã în condiţiile şi termenul prevãzute de lege. 7.Uzucapiunea dupã Codul civil este de douã feluri şi anume: uzucapiunea de 30 de ani şi uzucapiunea de 10 sau de 20 de ani ori de 10 pânã la 20 de ani. 477 şi 646 C. vânatul sau peştele când sunt dobândite legal.civ. 8. Exemplu: ordonanţa de adjudecare prin care se definitiveazã executarea silitã constând în vânzarea prin licitaţie publicã a unor bunuri.) are loc atunci când sunt îndeplinite douã condiţii: . Art. apa dintr-un izvor pentru trebuinţele casnice. Doctrina a apreciat cã în aceastã categorie ar intra: apa de bãut dintr-un izvor natural.posesia sã fie utilã (adicã o posesie propriu-zisã şi neviciatã).civ. 1895 C. bunurile fãrã stãpân sunt în proprietatea statului.1895-1899 C. Uzucapiunea de 30 de ani (art.Uzucapiunea se aplicã numai bunurilor imobile. va prescrie proprietatea aceluia . 1840 C. bunurile mobile dobândindu-se în baza art. 4. §. Noţiune şi justificare.).

115/1938 şi nu Codului civil. 28 din Legea nr. Art.Ea este reglementatã de art. ziua fiind de 24 de ore. timp de 10 ani. bunul sã fie un bun imobil individual determinat. potrivit legii. 6. 115/1938.35 prin 10 ani dacã adevãratul proprietar locuieşte în raza teritorialã a tribunalului unde se aflã nemişcãtorul şi prin 20 de ani dacã locuieşte afarã din acea razã teritorialã". . Uzucapiunea extratabularã. 2) posesorul actual sã fi dobândit posesia bunului de la autorul sãu pe baza unui raport juridic. sintagma "fãrã cauzã legitimã" înseamnã un titlu nevalabil. stabileşte cã: „Orice posesor are facultatea.civ. Condiţii :1) sã existe o posesie propriu-zisã. posesia sã fie de bunã credinţã.Prin aceasta înţelegem unirea posesiei uzucapantului (a posesorului actual) cu intervalul de timp cât posesia a fost exercitatã de cãtre autorul sãu cu scopul de a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune.drepturi reale care pot fi dobândite prin uzucapiune. Joncţiunea posesiilor. ele vor rãmâne valabil dobândite dacã titularul dreptului le-a posedat cu bunã credinţã. 115/1938 reglementeazã douã cazuri de uzucapiune şi anume: uzucapiunea tabularã şi uzucapiunea extratabularã (art. Calculul termenului de prescripţie. . 27 din Legea nr. 1860 C. Uzucapiunea în sistemul cãrţilor funciare. sã uneascã posesia sa cu posesia autorului sãu”.posesia sã se întemeieze pe un just titlu . spre a putea opune prescripţia. 27 şi 28 din lege). Banat şi Bucovina. Uzucapiunea tabularã (sau prin convalescenţa titlului) este reglementatã de art.Sistemul de publicitate imobiliarã prin cãrţile funciare se aplicã în Transilvania. . Condiţii : .El se calculeazã pe zile. Acest text de lege prevede cã: persoana care a posedat un bun imobil în condiţiile legii timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate care a fost înscris în cartea funciarã. Ea începe la miezul nopţii şi se terminã la .fãrã cauzã legitimã . poate cere întabularea dreptului în favoarea sa. 7. Legea nr. 115/1938 care prevede cã în cazul în care s-au înscris în cartea funciarã . Uzucapiunea în aceste teritorii este supusã Legii nr. 5. .

Capitolul IX PUBLICITATEA IMOBILIARÃ §. conform art. . 167/1958 privind prescripţia extinctivã.. aceştia au dreptul sã solicite revocarea renunţãrii prin acţiunea paulianã. .când posesorul este şi rãmâne lipsit mai mult de un an de posesia bunului indiferent cine este autorul deposedãrii. . Întreruperea şi suspendarea cursului uzucapiunii. sau dacã renunţarea s-a fãcut în frauda intereselor creditorilor. ea este incidentã. Efectele uzucapiunii.Prin publicitate imobiliarã se înţelege totalitatea mijloacelor juridice prin care se evidenţiazã situaţia materialã şi juridicã a imobilelor în mod public pentru a se ocroti circuitul lor civil. întreruperea naturalã este specificã numai prescripţiei achizitive. Creditorii uzucapantului pot invoca şi ei uzucapiunea pe calea acţiunii oblice.civ.Aceste cazuri sunt prevãzute de Decretul nr. 9. Uzucapiunea trebuie invocatã pe cale de acţiune în justiţie sau pe cale de excepţie. 1864 C.când bunul cu privire la care se exercitã posesia este declarat imprescriptibil de lege..36 miezul nopţii urmãtoare.Prin împlinirea uzucapiunii se naşte dreptul de proprietate al uzucapantului şi concomitent se stinge dreptul de proprietate al fostului proprietar. Scopul publicitãţii imobiliare. . prin faptul că ea conferă celor interesaţi date certe cu privire la situaţia juridică a imobilelor. în douã cazuri:.Prin publicitatea imobiliară se realizează atît securitatea juridică statică. dar acest efect este retroactiv ceea ce înseamnã cã uzucapantul devine proprietar din chiar momentul în care a început sã curgã termenul de prescripţie. . Dimpotrivã. 8. cît şi securitatea juridică dinamică. 1. prin aceea că atestă existenţa drepturilor imobiliare ale persoanelor fizice şi juridice. Ziua în care începe prescripţia nu intrã în calcul iar prescripţia se încheie la miezul nopţii ultimei zile a termenului prevãzut de lege. Consideraţii generale Definire.

. Drepturile reale imobiliare înscrise în C. În aceste registre care se ţin la judecãtorii se fac douã feluri de înregistrãri: transcrieri şi înscrieri. §. §. Ilfov şi Bucureşti. este un sistem personal deoarece aceste registre se ţin pe numele proprietarilor şi nu pe imobile.Pe teritoriul ţãrii noastre existã urmãtoarele sisteme de publicitate imobiliarã: . Efectele transcrierii şi înscrierii rezidã în opozabilitatea faţã de terţi. el este aplicabil în Vechea Ţarã (România înainte de 1918). 115/1938 şi Decretul 241/1947 şi care este aplicabil în Transilvania.37 Sistemele de publicitate imobiliarã. ele se fac în registrele de inscripţiuni. . Transcrierile se fac în registrul de transcrieri. 115/1938 aplicabil parţial în jud. sistem care este reglementat de Codul civil şi Codul de procedurã civilã. este considerat real deoarece transcrierile se fac pe imobile şi nu pe proprietari. .sistemul registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni. 242/1947 şi de unele dispoziţii ale Legii nr. Lipsa transcrierii sau înscrierii este sancţionatã cu inopozabilitatea faţã de terţi. 3. cãrţile funciare constituie un sistem de publicitate real. .sistemul cãrţilor funciare reglementat de Legea nr. se constituie un drept real sau se sting astfel de drepturi. Banat şi Bucovina.F. Sistemul registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni Acesta este un sistem personal de publicitate a drepturilor reale imobiliare. se numesc drepturi tabulare. 5.sistemul intermediar al cãrţilor de publicitate funciarã reglementat de Decretul nr. Sistemul cãrţilor funciare Spre deosebire de registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni care constituie un sistem personal. Înscrierile constau în consemnarea sau reproducerea unor clauze din actele juridice care se referã la privilegiile speciale imobiliare şi la ipoteci. Ele reprezintã copierea fidelã a actelor juridice prin care se transmite dreptul de proprietate asupra unui imobil.

Cãrţile funciare din aceeaşi unitate administrativã (comunã. radierea dreptului real. oraşe şi municipii. transmiterea sau modificarea unui drept real imobiliar este obligat sã predea înscrisurile necesare pentru întabularea dreptului în cartea funciarã.38 Cuprinsul cãrţilor funciare. Generalitãţi. Acţiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciarã. Cãrţile funciare se ţin la Judecãtoria competentã. Ele sunt de douã feluri: acţiunea în prestaţie tabularã şi acţiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciarã. 2. municipiu) alcãtuiesc registrul funciar. 20-57) în care sunt reglementate noile cărţi funciare. §. 6. 115/1938. Acţiunea în prestaţie tabularã. Sediul materiei: art. oraş. Dacã cel care s-a obligat în acest fel refuzã sã-şi îndeplineascã aceastã obligaţie persoana îndreptãţitã se poate adresa instanţei de judecatã pentru ca aceasta.Legea nr. 22 şi 23 din Legea nr. intitulat „Regimul general al cadastrului” (art. Sistematizarea reglementărilor în Legea 7/1996 este făcută în trei titluri : Titlul I. .Cãrţile funciare sunt întocmite pe comune. 5. Cartea funciarã propriu-zisã este alcãtuitã dintr-un titlu şi trei pãrţi sau foi :Partea I sau foaia de avere . Partea a II-a sau foaia de proprietate cuprinde înscrieri cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliarã a fost edictatã pentru a introduce un sistem unic pentru toatã ţara . .sistemul real de publicitate. 1. sã dispunã întabularea sau. Ea este acţiunea prin care se cere instanţei îndreptarea sau înlãturarea unei înscrieri din cartea funciarã necorespunzãtoare realitãţii pentru ca în acest fel sã se punã de acord situaţia tabularã cu situaţia juridicã realã a unui imobil. prin hotãrâre. Acţiunile de carte funciarã Acestea se referã la înscrierile care se opereazã în cartea funciarã. Noile cãrţi funciare 1. . Titlul al II-lea – „Publicitatea imobiliară” (art. 1-19). 115/1938 cel care s-a obligat la constituirea. Partea a III-a sau foaia de sarcini . 34-40 din Legea nr. dupã caz. §. Potrivit art.

6. ele se ţin de cãtre Biroul de carte funciarã aflat în subordinea Agenţiei Naţionale de Cadastru. cartea funciarã este structuratã astfel: un titlu care conţine numãrul ei şi numele localitãţii în care este situat imobilul. 3. principiul forţei probante a înscrierilor drepturilor reale . Partea a III-a cuprinde înscrierile privind dezmembrãmintele dreptului de proprietate şi sarcini 4. . Principiile noilor cărţi funciare. Noua lege a îmbrãţişat sistemul foilor personale în care persoana este elementul central în jurul cãreia graviteazã imobilele.39 Titlul al III-lea. Cãrţile funciare. 27. Întabularea şi înscrierea provizorie au ca efect opozabilitatea faţă de terţi a actelor şi faptelor juridice prin care se dobândesc. . 44 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de carte funciară prevede că înscrisurile. 7/1996 instituie principiul publicităţii integrale.În conformitate cu art. – Art. Registrul cadastral de publicitate imobiliarã. se modifică sau se sting drepturile reale imobiliare. după obiectul lor. prin înscrierea în cãrţile funciare a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeaşi localitate. Partea a II-a se referã la înscrierile privind dreptul de proprietate .Legea statueazã cã unul sau mai multe imobile alipite de pe teritoriul unei localitãţi. . Efectele înscrierii în cartea funciară. . principiul relativităţii. 2. „Dispoziţii tranzitorii. 21 din lege. principiul disponibilităţii. Corpul de proprietate. sunt de trei feluri: întabularea. Cãrţile funciare alcãtuiesc registrul cadastral de publicitate imobiliarã al unei anumite localitãţi. principiul priorităţii. 44.Publicitatea imobiliarã se realizeazã.28 din Legea nr. corpul de proprietate este susceptibil de alipiri sau dezlipiri. precum şi trei pãrţi : Partea I care cuprinde descrierea imobilelor . 58-72). sancţiuni şi dispoziţii finale” (art. . 5. principiul legalităţii. Înscrierile în cartea funciarã. aparţinând aceluiaşi proprietar.Art. Potrivit art. înscrierea provizorie şi notarea. 8. principiul oficialităţii. potrivit noii legi. formeazã corpul de proprietate care se înscrie în cartea funciarã.

faptele personale ori raporturile juridice referitoare la imobilele întabulate. .40 Notarea. pe lângă opozabilitatea faţă de terţi are ca efect şi informarea acestora cu privire la drepturile personale.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->