Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA DANUBIUS FACULTATEA DE DREPT MASTER-STIINTE PENALE ANUL I

DISCIPLINA: DREPT PENAL APROFUNDAT Partea Speciala

SUBIECT: Uciderea la cererea victimei din perspectiva noului Cod Penal

MASTERAND: Mitria Alina Eleonora

Consideratii preliminare

1.Ce este eutanasia?


Eutanasia provine din limba greaca, de la cuvantul euthanasia, eu - bine, Thanatos moarte, insemnand moarte frumoasa sau usoara. Eutanasia este actiunea prin care, intr-un mod nedureros, se suprima viata unei persoane a carei suferinta grea si prelungita, este considerata iremediabila. Hotararea de a recurge la aceasta metoda, poate apar ine bolnavului, rudelor sau medicului, avand la baza compasiunea sau mila fata de persoana care sufera. Conform religiei, dreptul de ridicare a vietii omului apartine exclusiv lui Dumnezeu, ca Unul care ne-a creat, si nicio persoana nu are dreptul de a suprima viata altuia sau pe cea proprie. Biserica nu admite eutanasia, deoarece ea inseamna ucidere sau sinucidere. Totodata eutanasia incalca si "Drepturile omului". In articolul 3 din Declara ia Universal a Drepturilor Omului se spune ca "orice fiinta umana are dreptul la viata." iar in Conventia pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale este accentuat faptul ca "moartea nu poate fi aplicata in mod intentionat." (artic. 2.1)

2) Cand a aparut eutanasia?


Popoarele nomade isi abandonau batranii si bolnavii, care deveneau o povara in permanentele lor deplasari. De regula, ranitilor in razboaie li se dadea lovitura de gratie. Uneori, cei incercuiti, pentru a nu cadea vii in mainile dusmanilor, se omorau reciproc. Asa au pierit cei aproximativ o mie de evrei asediati de romani la Masada. Practici asemanatoare gasim la popoarele primitive. La Battakii din Sumatra, tatal ajuns la batranete ii invita pe copiii sai sa-i

manance carnea. Apoi se urca intr-un copac se lasa sa cada jos ca un fruct copt, dupa care cei din familie il omorau si il mancau. Se practica uciderea batranilor la unele triburi din Aracan (India), din Siamul inferior, la triburile Cachibas si Tupi din Brazilia, in Europa la stravechea populatie slava Wendi, iar la inceputul secolului nostru o practica in Rusia asa-numita secta a strangulatorilor. Se stie ca in Sparta copiii handicapati erau expusi si lasati sa moara, lucru aprobat de Aristotel, pentru motive de utilitate publica (Politica VII). Platon extindea aceasta practica la batranii grav bolnavi (Republica 460). Epicur rezuma astfel curentul general de gandire al grecilor antici: Noi suntem stapanii durerilor, stapani in a le suporta, daca ele sunt suportabile, iar in caz contrar, stapani in a parasi viata cu suflet linistit, asa cum parasim teatrul daca nu ne place. La Roma, practica de a expune nou-nascutii cu malformatii a continuat pana la imparatul Vallens (secolul al IV-lea). Stim cat de mult pretuiau vechii romani sinuciderea, aceasta fiind considerata o moarte demna care permitea sa scapi de razbunarea dusmanilor sau de vreo alta umilire. Tacitus descrie in termeni elogiosi sinuciderea lui Petronius (Annales XVI, 18-19). Valerius Maximus e fericit sa faca cunoscut ca Senatul din Marsilia pastra otrava de stat. Silius Italicus, care avea el insusi sa se sinucida, ii elogiaza pe altii care sunt gata sa grabeasca moartea batranilor, a ranitilor in razboi si a bolnavilor. La Roma, unde erau exaltate forta, tineretea, frumusetea, vigoarea fizica, domnea repugnanta absoluta fata de batranete si de boala. Stoicii se mandreau cu sinuciderea marilor lor reprezentanti: Seneca, Epictet, Pliniu cel Tanar. Scria Seneca: Daca batranetea va ajunge sa-mi zdruncine judecata, daca ea nu imi va lasa viata adevarata, ci doar existenta, voi iesi afara din aceasta locuinta ruinata si aducatoare de ruina. Dar nu toti aprobau acest punct de vedere. Pitagora si mai ales Hippocrate s-au impotrivit eutanasiei. Hippocrate a inclus in faimosul sau juramant aceasta fraza: Nu ma voi lasa determinat de cuvantul nimanui in a procura o otrava sau in a-mi da consimtamantul la asa ceva. Cicero scria in Visul lui Cicero: Tu, Publius si toate persoanele drepte, voi trebuie sa va pastrati viata si nu trebuie sa dispuneti de ea fara a primi porunca de la cel care v-a dat-o, ca sa nu dati dovada ca v-ati sustras de la misiunea umana pe care Dumnezeu v-a incredintat-o. Metoda eutanasiei se practica si de stat pentru diferite scopuri,

asa cum este eutanasia sociala sau eugenica si in cazul condamnarii la moarte a unor detinuti. Valerius Maxim istoriseste ca in Masalia a existat un loc unde se pastra o bautura otravitoare pusa la dispozitia acelora care isi motivau, in fata batranilor orasului, dorinta de a muri linistiti, deoarece se considerau foarte tristi in aceasta viata. In epoca romana, practicau eutanasia mai ales filosofii stoici, prin sinucidere, sustinand dreptul fiecarui individ sa aiba o moarte usoara. Astfel, Zenon s-a sugrumat, Cleante, Caton, Seneca si alti stoici s-au sinucis. Seeley observa la romani ca uciderea copiilor practicata de un prieten al familiei a fost considerata o masura de economie inteleapta. In Evul mediu, eutanasia a fost considerata un pacat grav si sinuciderea era pedepsita ; dar cei care au fost turbati au fost sugrumati, ca sa-i elibereze din agonia infricosatoare in care se aflau. Ideea eutanasiei, din motive umanitare, a fost impusa chiar din antichitate de Epictet, Seneca, Plinius cel Tanar si altii. In vremuri mai noi, a gasit sustinatori infocati pe cei doi ganditori insemnati : Thomas Morus si Francis Bacon. Primul este englezul filozof, politician si sociolog Thomas Morus (1478-1535), care, in romanul sau sociologic Utopia, se declara in favoarea eutanasiei, spunand ca este logic si necesar sa ajutam pe cei suferinzi de boli incurabile, punandu-si singuri capat vietii sau cu ajutorul altora, plecand din viata cu suferinte mai suportabile. Dupa cativa ani aceasta idee a fost sustinuta si de filozoful si politicianul englez Francis Bacon (1561-1625), care este primul sustinator ca medicii au obligatia sa foloseasca stiinta lor astfel incat cei muribunzi sa iasa din viata cat mai usor posibil si fara dureri. Bacon, in special, foloseste termenul de eutanasia exterioara cand este vorba de activitatile medicului, care privesc o moarte usoara, iar termenul de eutanasia interioara, cand este vorba sa caracterizeze pregatirea psihica a muribundului pentru infruntarea mortii. Astfel, Bacon este considerat cel care a folosit pentru prima data cuvantul eutanasie cu sensul de uciderea celui care este suferind. Francisc Bacon (1561-1626) in cartea sa Novum Organum, introduce in limbajul modern cuvantul eutanasie. Nu incape indoiala ca la Bacon, eutanasie nu inseamna uciderea muribundului, ci administrarea de paliative pentru ca muribundul sa poata parasi calm si linistit aceasta viata. Sfantul Tomas Morus (1478-1535) in care

unii vor sa-l vada pe cel dintai sustinator al eutanasiei in timpurile moderne, in romanul sau filosofic, Utopia, dedica o pagina descrierii imaginarilor locuitori ai Insulei Utopia care practica uciderea bolnavilor incurabili, sfasiati de dureri cumplite. Un asemenea comportament e calificat ca fiind un act de intelepciune, mai mult un act religios si sfant. Desigur ca aceasta afirmatie, avand in vedere genul literar in care este scrisa cartea, trebuie luata ca o utopie, nu ca o realitate. Un sfant si un martir care si-a dat viata pentru credinta Bisericii nu ar fi putut sustine o invatatura condamnata de Biserica. Eutanasia a fost legiferata in anul 1906. in stastul Ohio, SUA. Ulterior a fost practicata in Germania, unde Hitler a ordonat sa fie omorati copii nou-nascuti cu neajunsuri fizice, bolnavii incurabili si invalizii. Conform cercetarilor facute pe baza documentelor procesului de la Nurenberg, intre anii 1939-1941 au fost eliminate peste 70 de mii de vieti, considerate existente fara valoare vitala'". Pentru unele state eutanasia a devenit ceva normal in decursul anilor, si foarte multe persoane a decurs la aceasta metoda, in ciuda eforturilor Bisericii Ortodoxe de a se opune acestei practici. Numai in anul 1995, in Olanda, au murit prin eutanasie 3% din cei decedati, iar in 1998 au fost inregistrate 2565 de decese folosind aceeasi metoda. Acest lucru se intampla deoarece Olanda este prima tara din lume in care eutanasia a fost legalizata. In aprilie 2001, in cadrul Uniunii Europene, Olanda a legalizat eutanasia pe motive de "compasiune". Drept conditii ale practicarii eutanasiei au fost stabilite urmatoarele: a) Existenta unei boli incurabile sau a durerilor insuportabile. b) Aducerea la cunostinta pacientului a tuturor solutiilor alternative. c) Formularea unei a doua opinii de catre specialisti. d) Cererea eutanasiei de catre pacientul insusi, in deplinatatea facultatilor sale. e) Interzicerea faptului ca propunerea sa vina din partea medicilor curanti. Exemplul Olandei a fost urmat l numai un an de Belgia, iar in momentul de fata din ce in ce mai multe state se pregatesc sa recunoasca eutanasia drept o practica legala. In marea majoritate a tarilor lumii eutanasia este interzisa. De

exemplu, in SUA, numai in statul Oregon aceasta este permisa, in Fran a se face o distinctie intre doua feluri de eutanasie si anume activa, cand moartea survine conform interventiei medicilor, considerat omor premeditat, si pasiva prin abtinerea terapeutica de la tratament, in alte cuvinte, neacordarea asistentei medicale. In Suedia doar in cazuri exceptionale, medicilor le este permis sa deconecteze aparatele care mentin bolnavul inca in viata. In Marea Britanie eutanasia este interzisa in momentul de fata. Doar anii 1993 si 1994 sunt considerati o exceptie, cand medicii aveau dreptul sa deconecteze de la aparate doar pacientii incurabili. In statele in care eutanasia se practica, rolul medicilor este foarte important , deoarece ei hotarasc sau nu soarta bolnavului. Ei sunt datori sa se convinga ca bolnavul are dureri insuportabile, nu mai are nici o sansa de supravietuire si ca doreste sa moara. Insa aceasta hotarare, se ia numai dupa ce un al doilea medic este de aceeasi parere. Insa numai dupa varsta de 16 ani, se poate hotara eutanasia in cazul unui copil, deoarece aceasta este considerata varsta, la care un copil este capabil sa inteleaga consecintele asumarii unui astfel de act. Biserica ortodoxa nu va accepta niciodata eutanasia, ca si de altfel avortul, crima etc. Un preot de la biserica n l area Crucii Domnului din Moscova Alecsandr Pti n sustine ca: Prin suferin e, omul se cur de p cate. Spre exemplu, cancerul poate fi ca o r splat pentru p catele trupe ti, pentru perversiuni, preacurvie. Anume ceea ce se ntmpl n Olanda prostitu ie i narcomanie legalizate. Un cre tin ortodox nu moare. El trece la o alt via . Pe cnd eutanasia este o renun are la viitor. Un astfel de bolnav nimere te n iad, mpreun cu medicul, care l-a ajutat s plece din via . Biserica Ortodox nu va accepta niciodat eutanasia. In lupta pentru legalizarea eutanasiei, documentul intitulat Dorinta de Viata (Living Wills) a jucat un rol esen ial. In anul 1967 Luis Kutner este cel care formuleaz primul document Dorin de Viata pentru ,,Societatea Eutanasica din America (astazi numita ,,Alegerea de a Muri), in scopul de a se recunoaste public si legaliza eutanasia. Primul proiect de lege privind Dorinta de Viata fost introdus in

statul Florida in 1975. Autorul acestui proiect afirma ca, 90 % din retardatii si bolnavii mental din Florida ar capata permisiunea de a muri, iar statul ar economisi astfel 5 miliarde de dolari. Asociatia pentru persoane retardate si alte grupari ce apara drepturile bolnavilor mental au luptat si ai au impiedicat aprobarea documentului in acel moment. Insa, la numai cativa ani, legea a fost promulgat , si mai mult, presedintele SUA, de atunci, Bill Clinton si sotia lui au participat la campania in favoarea eutanasiei, subliniind ca prin aceasta puteau fi controlate costurile ingrijirii medicale. Intr-un interviu cu Tom Brokaw de la NBC, presedintele Clinton a afirmat ca semnarea Dorintelor de Viata este ,,o cale sa starpim pe unii dintre ei, fapt ce a starnit un val de nemultumiri din partea taberei adverse.