Sectia civila , decizia nr. 149 din 28.02.

2001

In baza art. 486 C.civ ., posesorul de buna credinta dobandeste fructele bunului posedat. In conformitate cu art. 523 C.civ fructele civile sunt chiriile, veniturile banesti produse prin folosirea bunurilor. In baza art. 487 C.civ posesorul inceteaza a mai fi de buna credinta din momentul cunoasterii viciilor titlului aflat la baza posesiei. In consecinta, buna credinta trebuie sa existe in momentul dobandirii posesiei si in momentul fiecarei perceperi a fructelor. Buna credinta se socoteste incetata din ziua cererii in justitie , facuta impotriva posesorului, chiar daca acesta ar continua sa creada ca proprietarul a pornit actiunea impotriva sa fara drept. Fata de imprejurarea ca proprietarul este obligat sa plateasca posesorului toate cheltueilile necesare facute de acesta cu lucrul si cele pentru producerea fructelor, reclamantul urmeaza a fi obligat la plata echivalentului in lei a sumei de 12.778 DM la cursul practicat de BNR la data efectuarii platii, reprezentand contravaloarea investiilor facute la imobilul aflat in litigiu, catre parata. (Sectia civila , decizia nr. 149 din 28.02.2001)

Rezolvare:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 25.07.2000 reclamantul S.A a chemat in judecata pe parata RS L AS solicitand obligarea acesteia la plata lipsei de folosinta pentru imobilul situat in Bucuresti, str. V.C nr. 12, sector 2, pe perioada 01.02.1995 la zi, evaluandu-se cuantumul pretentiilor in mod provizoriu la 160 milioane lei. S-a mai solicitat obligarea paratei la plata dobanzilor legale, incepand cu data nasteriii dreptului de a solocita sumele reprezentand lipsa de folosinta si pana la achitarea efectiva si integrala a intregii creante. In motivarea cerererii de chemare in judecata, reclamantul arata ca este proprietarul imobilului mai sus-mentionat,actiunea sa in revendicare fiind admisa prin decizia civila nr. 2229/A/1999,pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a V a Civila. S-a mai aratat ca anterior formularii actiunii in revendicare ,a mai formulat o actiune prin care s-a solicitat sa se constate ca L nu are nici un titlu legal pentru a-si justifica administrarea imobilului si singurul titlu valabil este titlul reclamantului, actiune introdusa l adaat de 01.02.1995 la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, hotarare ce a ramas definitiva si irevocabila prin decizia civial nr. 1311/1996 a Tribunalului Bucuresti-Sectia a IV-a Civila , prin care s-a admis actiunea si s-a constatat ca imobilul situat in str.V.C nr. 12, sector 2 este proprietatea reclamantului, detinut fara titul de catre parata. Parata a refuzat sa puna in executare aceasta hotarare, insa buna ei credinta a incetat din momentul in care a fost a actionat ain judecata si a refuzat sa ii predea imobilul reclamnatului. Acesta mai sustine ca si dupa pronuntarea hotararii definitive si irevocabile in actiunea in revendicare, parat a refuzat sa ii predea imobilul. In sustinerea cererii au fost depuse inscrisuri la dosarul cauzei. La dara de 08.09.2000 , parata a depus la dosar intampinare prin care s-a solicitat respingerea actiunii. La data de 12.10.2000, reclamantul a depus la dosar o precizare la actiune in sensul ca solicita obligarea paratei doar la plata fructelor civile(chiriile incasate de parata), incepand cu data de 01.02.1995 la zi, renuntand la judecata privind capatul de cerere referitor la dobanzile legale cuvenite(fila 22 dosar). La acelasi termen de judecata parata a depus la dosar o cerere reconventionaal prin care se solicita obligarea reclamantului la 12.778 DM sau echivalentul

lor in lei l adata efectuarii platii, reprezentand contravaloarea investitiei facvuta la imobilul revendicat,al 15.274.364 lei, reprezentand contravaloarea lucrarilor executate la acelasi imobil, actualizarea debitului cu indicele de inflatie, cu cheltuieli de judecata(fila 24 dosar). In motivarea cererii reconventionale,parata reclamanta arata ca imobilul a intrat in administrarea sa prin decizia Consiliului Local al Primariei Municipiului Bucuresti nr. 396/1990, cu plata prin dispozitia de plata nr. 20/30.12.1991 in valoare de 171.321.193 lei. La acest imobil,parata a efectuat numeroase lucrari de investitii, reparatii, consolidare , modernizare, instalatii. Totodata , a fost depusa o cerere de chemare in garantie a Consiliului Local al Primariei Municipiului Bucuresti prin care s-a solicitat obligarea acestuia la restituirea sumei primite pentru plata imobilului conform dispozitiei de plata nr. 20/30.12.1991, actualizarea debitului cu indiceel de inflatie, cu cheltuieli de judecata (fila 29 dosar) La data de 09.11.2000, parata a depus precizari la cererea de chemare in garantie : 6.761.475 lei,reprezentand contravaloarea platii efecuate la rimirea imobilului, actualizarea debitului cu indicele inflatiei;plata cheltuielilor de judecata. La acelasi termen de judecata,instanta a incuvintat proba cu acte si interogatoriu pentru reclamant si parata. La fila 35 dosar a fost depus raspunsul paratei la interogatoriul formulat de reclamant. De asemenea, parata a depus inscrisuri in sustinerea cererilor pe care le-a formulat. La termenul de judecata din14.12.2000, reclamantul, a depus o precizare a ctiuniiprincipale, solicitand obligarea paratei la plata sumei de 169.190 USD , reprezentand fructele civile culese de aceasta(chirii) pe perioada 01.02.1995-27.10.2000 echivalent lei la cursul zilei practicat de BNR din ziua platii. S-a mai aratat ca este de acord cu compensarea partiala a creantelor, cu conditia ca parata sa faca dovada cu inscrisuri a cheltuielilor efectuate cu intretinerea imobilului si care cad in sarcina proprietarului. Reclamantul arata ca a avut in vedere contractul de locatiune incheiat de parata cu Ambasada Regatului Thailanda, din care a rezultat ca chiria perceputa pana la 01.10.1999 a fost de 3.350 USD pe luna , iar de la data de 01.10.1999 pana la 27.10.2000, cand imobilul a fost predat, chiria perceputa a fost de 3.900 USD pe luna , reclamantul sustine ca prin deducerea cheltuielilor de intretinere a imobilului(salarii etc) celtuieli care reprezinta 30% din suma bruta incasata (72.510 USD) ramane un beneficiu net de 169.190 USD. La termenul de judecata din 14.12.2000,partile au aratat ca nu mai au probatorii de solicitat pentru cele trei cereri. S-a luat act ca reclamantul recunoaste pretentiile paratei. Din materialul probator, administrat in cauza,instanta retine urmatoarea situatie de fapt: Prin decizia civila nr. 1311/24.06.1996, Tribunalul Municipiului Bucuresti-Sectia a IV a Civila a admis apelul formulat de SAI impotriva sentintei civile nr. 2870/19958 a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, in contradictoriu cu intimata SC L RA, a schimbat in tot sentinta si in fond a admis actiunea formulata de reclamantul SAI si a obligat paratele sa lase in deplina proprietate si posesie imobilul situat in Bucuresti, str. V.C, nr. 12, sector 2,precum si terenul aferent constructiei, in suprafata de 500 mp(hotarari ramase definitive si irevocabile). Prin notificarea transmisa la data de 07.03.2000,prin intermediul executorilor judecatoresti de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, reclamantul arata paratei ca isi rezerva dreptul de a solicita despagubiri. Imobilul a fost predat reclamantului la data de 27.10.2000. Chiria perceputa de parata de la Ambasada Regatului Thailanda a fost in perioada 20.08.199631.08.1999 in suma de 3.550 USD si de 3.900 USD lunar pe perioada 01.10.1999-27.10.2000. In baza art. 486 C.civ posesorul de buna credinta dobandeste fructele lucrului posedat. In conformitate cu art. 523 C.civ fructele civile sunt chiriile, veniturile banesti produse prin

folosirea bunurilor. In baza art.486 C.civ buna credinta presupune credinta posesorului ca are asupra lucrului posedat un drept de proprietate pe baza unui titlu translativ de proprietate, a carei nevalabilitate o ignora. In baza art. 487 c.civ posesorul inceteaza a mai fi de buna credinta din momentul cunoasterii viciilor titlului aflat la baza posesiei. In consecinta, buna credinta trebuie sa existe in momentul dobandirii posesiei si in momentul fiecarei perceperi a fructelor. Buna credinta se socoteste incetata din ziua cererii in justitie, facuta impotriva posesorului, chiar daca acesta ar continua sa creada ca proprietarul a pornit actiunea impotriva sa fara drept. In raport de considerentele expuse mai sus, se apreciaza ca parata RA L a devenit un posesor de rea credinta, incepand cu data introducerii actiunii in constatarea faptului ca imobilul este proprietatea reclamantului si ca este detinut fara titlu de catre parata, respectiv de la data de 01.02.1995. Fata de recunoasterea paratei, facuta la interogatoriu, in sensul ca de la 01.02.1995 si pana in prezent , a incasat chirii pentru imobiluldin Bucuresti, str. V.C, nr. 12, sector 2, inraport de contractile de inchiriere, Tribunalul a apreciat ca pentru perioada 01.02.1995-20.08.1996 a fost incasata chiria de 3.500 USD, lundu-se ca baza contractul nr. 155.59/1996 si sustinerile paratei in raspunsul la intrebarea nr. 2. De asemenea, se constata ca parata nu a administrat probe in sustinerea afirmatiei ca numai taxeel catre stat reprezinta circa 70% din venituri, la care se adauga contravaloarea materialelor, salariilor etc. Tribunalul apreciaza ca se impune admiterea admiterea actiunii principale precizata. In baza art. 483-487 C.civ parata va fi obligata la plata suemi reprezentand echivalentul in lei a 169.190 USD, reprezentand chirie ,la cursul zilei practicat de BNR din ziua platii de catre reclamant. In raport de recunoasteile reclamantului si de actele depuse, Tribunalul a apreciat cererea reconventionala intemeiata in parte, motiv pentru care urmeaza a fi admisa ca atare. Fata de imprejurarea ca proprietarul este obligat sa platesca posesorului toate cheltuieliel necesare facute de acesta cu lucrul si cele pentru producerea fructelor, reclamantul urmeaza a fi obligat la plata echivalentului in lei a sumei de 15.274.364 lei, reprezentand contravaloarea lucrarilor executate la acelasi imobil de catre parata. Desi la fila 54 sunt niste relatii cu privire la indicele de inflatie, parata nu a mentionat perioada pentru care sa se acorde aceasta, astfel ca acse capat de cerere este neintemeiat. De asemenea, s-a facut dovada de catre parata ca s-a platit C.G.M.S suma de 6.671.475 lei cu titlu de pr t, cu ocazia preluarii imobilului de la chematul in garantie. Cererea de chemare in garantie, astfel cum a fost precizata , urmeaza a fi admisa in parte. Pe baza art. 998 C.civ chematul in garantie va fi obligat la 6.761.475 lei , reprezentand contravaloarea platii efectuata la primirea imobilului, catre parata. Capatul de cerere privind indicele de inflatie este neintemeiat pentru aceleasi considerente. In baza art. 276 C.pr. civ ., vor fi compensate cheltuieliel de judecata, in speta , nefiind aplicabile prevederile art. 275 C. pr. Civ. Sursa: Culegere de practica judiciara in materie civila a Tribunalului Bucuresti 2000-2003, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2004