Cainele si catelul de: Grigore Alexandrescu "Ct mi sunt de urte unele dobitoace, Cum lupii, urii, leii i alte

cteva, Care cred despre sine c preuiesc ceva! De se trag din neam mare, Asta e o-ntmplare: i eu poate sunt nobil, dar s-o art nu-mi place. Oamenii spun adesea c-n ri civilizate Este egalitate. Toate iau o schimbare i lumea se cioplete, Numai pe noi mndria nu ne mai prsete. Ct pentru mine unul, fietecine tie C-o am de bucurie Cnd toat lighioana, mcar i cea mai proast, Cine sadea mi zice, iar nu domnia-voastr." Aa vorbea deunzi cu un bou oarecare Samson, dulu de curte, ce ltra foarte tare. Celul Samurache, ce edea la o parte Ca simplu privitor, Auzind vorba lor, i c nu au mndrie, nici capricii dearte, S-apropie ndat S-i arate iubirea ce are pentru ei: "Gndirea voastr, zise, mi pare minunat, i sentimentul vostru l cinstesc, fraii mei." - "Noi, fraii ti? rspunse Samson plin de mnie, Noi, fraii ti, potaie! O s-i dm o btaie Care s-o pomeneti. Cunoti tu cine suntem, i i se cade ie, Lichea neruinat, astfel s ne vorbeti?" - "Dar ziceai..." - "i ce-i pas? Te-ntreb eu ce ziceam? Adevrat vorbeam, C nu iubesc mndria i c ursc pe lei, C voi egalitate, dar nu pentru cei." Aceasta ntre noi adesea o vedem, i numai cu cei mari egalitate vrem.