Sunteți pe pagina 1din 12

Heinrich Hertz, in 1887, a constatat ca descarcarea electrica dintre doua sfere se producea mai usor daca avea loc

in prezenta luminii ultraviolete. Aceasta e prima referire la efectul fotoelectric. Wilhelm Hallwachs, in 1888, a observat ca lumina ultravioleta produce descarcarea unei sfere metalice incarcata negativ. Daca sfera este incarcata pozitiv descarcarea nu se producea, iar daca era masurata calitativ sarcina electrica, a sferei,cu ajutorul unui electroscop se constata ca ea crestea. Concluzia a fost ca sub actiunea luminii ultraviolete sfera de zinc emitea particule incarcate cu sarcina electrica negativa. Thomson si Lenard, in 1889, au demonstrat ca lumina ultravioleta scoatea electroni din metalele pe care cadea.

1.Dispozitivul experimental pentru studierea efectului fotoelectric extern consta in : -tub de sticla vidat (T) prevazut cu o fereastra din cuart (Qtransparenta la radiatii ultraviolete) -doi electrozi : catodul K si anodul A -filtru F (necesar pentru iluminarea catodului cu radiatii monocromatice) -arcul electric (sursa de radiatii ) -galvanometrul G pentru masurare intensitatii curentului electric -reostat R cu cursor C pentru modificarea tensiunii electrice dintre anod si catod -voltmetrul V, care masoara caderea de tensiune dintre anod si catod -sursa de tensiune continua E

Fenomenul fizic prin care absorbtia luminii conduce la emisia de electroni in afara metalului iradiat, datorita interactiei dintre radiatiile luminoase si electronii liberi din reteaua cristalina a metalului se numeste efect fotoelectric extern. Electronii emisi de fotocatodul metalic( in urma absorbtiei fotonilor) pot ajunge la anod doar daca anodul este legat la polul pozitiv al sursei de tensiune continua iar catodul (fotocatodul) este legat la polul negativ al aceleiasi surse. La aplicarea intre cei doi electrozi, a unei tensiuni electrice mici, electronii sunt slab accelerati spre electrodul pozitiv, si de aceea sunt captati de anod int-un ritm mai lent decat cel in care ei sunt produsi de catre fotocatod. Ca urmare ei se aglomereaza in zona fotocatodului unde formeaza o sarcina spatiala negativa , sarcina care franeaza trecerea celorlalti electroni spre anod. Daca se mareste tensiunea electrica un numar din ce in ce mai mare de electroni va fi atras de anod, pana cand la un moment dat, toti electronii emisi de fotocatod vor fi captati de anod; de aici incolo oricat vom mai creste valoarea tensiunii electrice numarul de electroni captati de anod ramane constant, si ca urmare curentul electric pe care acesti electroni il determina va atinge un nivel de saturatie.( veziwww.colorado.edu/physics/phet/simulations/photoelectric/photoelectri c.jnlp pentru vizualizare sarcinii spatiale negative din jurul catodului si a modului in care electronii sunt captati de anod odata cu modificarea tensiunii electrice dintre anod si catod).

Determinarea energiei cinetice Ec a electronilor emisi de fotocatod se poate face prin metoda cmpului intrzietor, care consta in a obliga electronii emisi sa traverseze un cmp electric al carui sens este dirijat astfel inct sa ii frneze. Pentru o anumita valoare US a diferentei de potential (tensiune de stopare) corespunzatoare cmpului intrzietor, intensitatea curentului electric format din electronii emisi prin efect fotoelectric, se anuleaza. Valoarea lui US reprezinta o masura a energiei cinetice maxime a fotoelectronilor emisi de fotocatod, deoarece aplicand teorema variatiei energiei cinetice pentru ultimii electroni franati de US , se obtine : Ec = L 0 mv2/2 =e(-US ) unde m= masa electronului = 9,110-31 kg, e = sarcina electrica a electronului | = 1,61019 C v = viteza electronului emis de catod US = tensiunea de stopare

Legea 1
Folosind dispozitivul experimental se traseaza caracteristica volt-amperica I= f(U) pentru fluxuri diferite, 1, 2, 3, si din analiza ei rezulta prima lege a efectului fotoelectric :

Se observa ca se obtine cate o familie de caracteristici curenttensiune pentru fluxuri diferite ale radiatiilor electromagnetice de aceeasi frecventa. Din analiza acestei familii de caracteristici, rezulta ca tensiunea de stopare este aceeasi US.

Legea 2
Experimental se modifica frecventa radiatiei incidente si se masoara tensiunea de stopare care ii corespunde. Folosind relatia Ec max = eUS se calculeaza energia cinetica maxima a fotoelectronilor emisi de fotocatod. Se traseaza graficul Ec max = f(n). Rezulta legea a doua a efectului fotoelectric: 2. Energia cinetica a fotoelectronilor emisi creste liniari cu frecventa radiatiilor electromagnetice si nu depinde de fluxul acestora

Legea 3

Analizand graficele Ec max = f(n) rezulta legea a treia a efectului fotoelectric : 3. Efectul fotoelectric extern se poate produce numai daca frecventa radiatiei incidente este mai mare sau cel putin egala cu o valoare minimano , specifica fiecarei substante.

Legea 4 Masurandu-se intervalul de timp care se scurge intre momentul iluminarii si momentul aparitiei curentului fotoelectric se gaseste ca acesta este neglijabil (intervalul de timp este mai mic de 10-9 s). Astfel rezulta legea a patra a efectului fotoelectric: 4. Efectul fotoelectric extern se produce practic instantaneu.

Legile efectului fotoelectric stabilite pe cale experimentala n-au putut fi explicate cu ajutorul teoriei ondulatorii. Ele au fost explicate de catre Albert Einstein in 1905 pe baza ipotezei cuantelor, ipoteza introdusa de Max Planck in 1900. Max Planck a explicat mecanismul microscopic de emisie a radiatiei termice pe baza ipotezei ca oscilatorii electomagnetici microscopici emit energie in cantitati discrete. Aceste portii discrete de energie au fost botezate cuante ( ) si transporta o energie egala cu hn , deci depinde de frecventa radiatiei emise sau absorbite de oscilatori. = hn . h se numeste constanta lui Planck si are valoarea h = 6,6251034 Js Particula care are aceasta energie a fost numita foton. In consecinta, lumina este formata din fotoni.Einstein a considerat ca are loc o ciocnire intre o cuanta de energie si un electron liber din metal, ciocnire care respecta legea de conservare a energiei. Fotonul cedeaza intreaga sa energie electronului, iar acesta o foloseste pentru a efectua un lucru mecanic impotriva fortelor care il tin legat in metal; in acest mod electronul paraseste metalul(fotocatodul). Daca energia fotonului este suficient de mare atunci electronul va avea si o energie cinetica. Forma matematica a conservarii energiei in acest proces este : hn = Lext + mv2/2 - ecuatia lui Einstein pentru efectul fotoelectric

Explicarea legilor efectului fotoelectric:


1. Cresterea fluxului ( ) radiatiilor electromagnetice incidente inseamna de fapt cresterea numarului de fotoni incidenti de egala energie. Cresterea numarului de fotoni duce la cresterea numarului de ciocniri foton-electron si ca urmare la cresterea numarului de electroni emisi, implicit la cresterea valorii de saturatie a intensitatii curentului electric. 2. Ecuatia lui Einstein arata ca energia cinetica a fotoelectronilor emisi de fotocatod variaza liniar cu frecventa radiatiei incidente: Ec = f(n) ; mv2/2 = hn - Lext Folosind graficul Ec = f(n) pentru diferite materiale se poate calcula constanta lui Planck h din panta dreptei.

3. Pentru o anumita frecventa de prag no energia cinetica a electronului este zero si atunci toata energia lui este folosita numai pentru extragerea electronului din atom : hno = Lext Pentru frecvente mai mici decat frecventa de prag n< no efectul fotoelectric nu se mai produce (deoarece este insuficienta energie fie si numai pentru efectuarea lucrului mecanic de extractie Lext) Folosind graficul Ec = f(n) pentru diferite materiale se poate afla valoarea frecventei de prag pentru fiecare material prezentat. 4. Deoarece interactiunea dintre un foton si un electron are loc intr-un timp neglijabil, efectul fotoelectric se produce instantaneu.

S-ar putea să vă placă și