P. 1
Figuri De Stil

Figuri De Stil

|Views: 1,432|Likes:
Published by molsim

More info:

Published by: molsim on Feb 08, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/16/2013

pdf

text

original

Figuri De Stil. Moduri de expunere. Genuri literare.

Notiuni de versificatie

Concepte operationale

Figuri de stil

Epitetul - „Partea de vorbire sau de fraza care determina, in lucrarile sau actiunile exprimate, printr-un substantiv sau verb, insusirile lor estetice, adica acelea care pun in lumina felul cum le vede sau cum le simte scriitorul si care au un rasunet in sensibilitatea si fantezia cititorului” (Tudor Vianu). Epitetul numeste insusiri deosebite, aparte. Epitetele pot fi explucative, epitete metafora, sincretice, complexe, imagini, apreciative, antitetice, evocative, ornante. Frumusetea epitetelor este data de asocierea deosebita, inedita a cuvintelor. Comparatia - Procedeu artistic care consta in alaturarea a doi termeni (obiecte, persoane, idei, fenomene, actiuni etc.) cu insusiri comune, urmarindu-se anumitor caracteristici ale primului termen (de comparat), prin intermediul celui de-al doilea (cu care se compara). Ca figura de stil, comparatia opate fi exprimata numai printrun substantiv, insotit de atribute si complemente.

Metafora - Procedeu artistic, element al limbajului poetic, prin care se trece de la sensul prorpiu al cuvântului sau al unei expresii, la un alt sens, pe care cuvântul sau expresia il dobândeste numai prin analogie, prin comparatie. In comparatia initiala, care sta la baza metaforei, termenul cu sens impropriu, figurat, il susbtituie pe cel cu sens propriu, de unde rezulta ca intr-o expresie morfologica exista un inteles usor de intuit si altul mai greu de intuit, sugerat. Personificarea (prozopopeea) - procedeu literar prin care se atribuie fiintelor necuvântatoare, obiectelor, elementelor din natura, sau ideilor abstracte insusirile omenesti de a vorbi, de a gândi, de a avea sentimente, de a actiona ca oamenii, intr-un cuvânt, de a face din ele persoane.

Antiteza - Figura de stil care consta in alaturarea a doi termeni (personaje, situatii, fenomene, idei etc.), de obicei, punându-se reciproc in lumina, urmarindu-se sa se reliefeze mai pregnant opozitia dintre acestia.

Alegoria apare frecvent in fabule si in proverbe. abstractul prin concret. zgomote din natura. Când invocatia se adreseaza unui personaj imaginar sau absent. epitete. Moduri de expunere Descrierea . Intr-o descriere literara.Figura de stil care consta in repetarea unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte. Enumeratia . chpul unui om. imita sunete. . ce creeaza o imagine inchegata. pentru a intari o idee sau o impresie.Figura de stil alcatuita dintr-o succesiune de metafore.Procedeu artistic prin care se exagereaza intentionat insusirile unei fiinte sau caracteristicile unui obiect.Alegoria . sau ale altei intâmplari. o fiinta. Metonimia . Repetitia . la armonie imitativa. prin elemetele lui sonore. Folosirea onomatopeei in poezie duce la versul onomatopeic. Eufemismul . dur sau chiar obscen.Figura de stil care consta in inversarea voluntara a categoriilor logice: intregul prin parte. efectul prin cauza. comparatii. eufemismul este o figura de stil care consta in atenuarea prin substituire a unei expresii cu sens jignitor.Partea de inceput a unei opere. o stare sufleteasca. un obiect. personificari. Invocatia . Inversiunea .Apropiat de ironie. ea se numeste invocatie retorica. folosita spre a atrage atentia asupra aspectelor descrise sau asupra faptelor infatisate.Cuvânt care. Prin inversiune (metataxa) se evidentiaza importanta deosebita a unui cuvânt (grup de cuvinte) din contextul respectiv. Onomatopeea . un mediu social. posesorul prin lucrul posedat etc.Este un mod de expunere prin care scriitorul prezinta in amanuntele lor specifice si impresionabile un colt din natura (peisaj). cu scopul de a=l impresiona pe cititor. fenomen. prin care poetul da forma concreta unor notiuni abstracte. cauza prin efect. partea prin intreg. Hiperbola . un fenomen.Procedeu artistic ce consta in schimbarea topicii obisnuite a cuvintelordintr-o propozitie (fraza).Insiruirea mai multor termeni din acelasi cmp semantic. in care poetul cere ajutorul muzei sau divinitatii pentru a-si pitea realiza opera.

Naratiunea este modul caracteristic al epicului. realizând portrete. scriitorul prezinta contradictiile psihologice puternice ale personajului repsectiv.este o relatare a unor intâmplari intr-o ascensiune de momente. Exista opere literare construite exclusiv prin apelul la descriere. Toate aceste intâmplari dintr-o naratiune. astfel. acele intâmplari prin care scriitorul defineste firea. nuvela. scriitorul pune personajele sa vorbeasca. conversatia dintre personaje. se numara: basmul. precum si alte trasaturi de caracter. romanul. modul de viata al societatii omenesti. balada. pastelurile. povestea. care pot fi oameni. In astfel de opere literare. schita. mod) si. bucurie. punându-se mai acut in lumina conflictul psihologic.). poemul eroic. animale. felul de a fi al personajului literar sau. drama sau tragedia. rasa. Naratiunea . participa personajele literare. Recurgând la aceasta modalitate. legate de personaje. . Alteori. dialogul. psihologia si mobilurile actiunii si atitudinilor adoptate. de exemplu. caracterul. sentimente. Autorul povesteste fapte si intâmplari prezentate intr-un loc si un timp determinate. in vorbire directa. ca in realitate. sa se miste si sa gândeasca. ca mod de expunere. legende sau fabule). Genul literar a fost definit având ca elemente de referinta relatia ce se stabileste intre cretor si lumea inconjuratoare. sau lucruri animate de autor (ca in basme. numeste o clasa de opere literare. cum sunt. legenda. precum si felul in care acesta comunica in opera respectiva idei. pe lânga prezentarea unor elemente definitorii pentru obiectul descrierii. insa. spaima etc. Dialogul . fel. fabula. atunci când apar personaje colective. descrierea apare in cadrul naratiunii. Genuri literare Termenul de gen literar provine din latinescul genus (neam. care reproduce replicile pe care le schimba cu sine insusi un personaj literar. Este mijlocul prin care autorul face personajele sa vorbeasca. ca mod de expunere. pe o scena. scriitorul da glas si sentimentelor declansate in sufletul sau de contemplarea obiectului descris (uimire. intr-o anume epoca. Pritre speciile genului epic care au ca mod de exopunere naratiunea. dezvaluindu-si. formeaza actiunea.Este modul de expunere prin care se reproduce. dar si plante.in proza sau in versuri. Acestea sunt specille genului dramatic: comedia. atunci când scriitorul descrie personaje. in fata spectatorilor. nehotarârea sau sovaiala personajului in situatii dilematice. De regula. La actiune. Exista si un dialog interior. in loc sa povesteasca faptele si intâmplarile. naratiunile prezinta intâmplari din viata oamenilor. in literatura. incântare. Exista opere literare in care se foloseste in intregime.

cu rima imbratisata si doua tertine cu rima libera.oda -. a unui erou legendar etc. persana. . idealuri. .specie a liricii filozofice in care poetul isi exprima sentimentele. araba. ideile si atitudinile sale. regret mai mult sau mai putin dureros.gazelul -. In acceptia lui moderna.A aparut in literatura medievala franceza si desemneaza.Poezie sau cântec solemn compus pentru preamarirea unei idei. # cult: . partial si inetgral.Poezie lirica in care se exprima sentimente de tristete.Poezie cu forma prozodica fixa. Genul LIRIC cuprinde acele opere literare in care scriitorul (cel mai adesea. la mijlocul si la sfârsitul ei.specie a poeziei lirice. erotice etc. caractere. morala. Intregul cuprins al poeziei este enuntat in ultimul vers. . a unui eveniment. provocate de motive intime sau sociale. care deschide poezia si in care este reluat. entuziasmul sau admiratia fata de persoane. prin intermediul caruia isi exprima direct anumite sentimente. având numai doua rime si un refren. politica. cugetând asupra rosturilor existentei umane si asupra unor experiente intelectuale fundamentale in legatura cu temele majore ale unversului. preluat de poetii europeni. Este inrudit si cu oda. un cântec si un dans. 1. la origine. . care are forma unei maxime. . moment al unei zile sau anotimp. viata lunga a acesteia. intâmplare fericita. ce da valoarea operei si. religioase.meditatia -. in care se exprima elogiul. de disperare.specie a poeziei lirice (formata din strofe cu aceeasi forma si cu aceeasi structura metrica).sonetul -. Oda opate fi eroica. . in care autorul descrie un tablou din natura (priveliste. aspecte din fauna si flora). Originar din literatura indiana. fata de patrie. . .rondelul -. sociala.atitudini. moravuri. Elegiile pot fi filozofice. melancolie.imnul -. alcatuita din 14 versuri.satira -. sentimentele. gândurile. poet) comunica direct impresiile. . Odata cu formarea statelor nationale. rondelul este o poezie cu forma fixa. fiecare al doilea vers având aceeasi rima cu cele doua versuri ale distihului initial. patriotice. repartizate in doua catrene.pastelul -. Imnurile religioase premaresc divinitatea. religioasa sau sacra. de fapte eroice. gazelul este format dintr-un numar variabil de distihuri. Uneori. Cel care le exprma este insusi poetul.desemneaza o poezie lrica erotica.elegia -. satira poate fi literara. imnul devine si un cântec solemn adoptat oficial ca simbol al unitatii nationale a statului. personala.Poezie lirica n care sunt ridiculizate aspecte negative sociale. uneori. sentimentele autorului intra in rezonanta cu simtamintele cititorului.

dar mai mici decât epopeea. . # cult .A fost cultivata de literatura medievala franceza. in versuri sau in proza. prin intermediul personajelor animale.specie a genului epic.cântecul -.balada -. care se detaseaza dintre alte personaje cu insusiri deosebite.specie lirica semifolclorica. . erotic. desfasurata pe mai multe planuri . punând in centrul atentiei figura unui erou exceptional. surprinse in evolutie si prezentate in mediul lor de viata. personajele si autorul. cu actiune limitata la un singur episod caracteristic din viata unuia sau a mai multor personaje. cu valoare de sentinta a fabulei. in imprejurari exceptionale. ci indirect. psihologica. valorifica eroicul. pe care acesta le domina.Lamentatie improvizata. de jale. in versuri. istorica. ca in cazul genului liric. . Are subiecte diverse. bine conturizate.# popular .romanul -. realista. ca mod de expunere. Ca dimensiune. Fabula este construita pe baza alegoriei. dezvaluita prin morala (partea finala). de revolta etc. uneori.si care are valoare educativa. De aceea. legendarul. de dimensiuni reduse. Nuvela poate fi romantica. naratiunea. in proza. . Poemul eroic evoca fapte istorice sau legendare. prin intermediul actiunii si al personajelor. plante. versificata.nuvela -.Povestire scurta. Are o forma fixa (trei strofe a câte opt versuri si un catren final. cu actiune mai complicata si de mai mare intindere decât a celorlalte specii epice in proza. având un caracter nostalgic.fabula -. umoristica. in ordinea desfasurarii lor). la care participa mai multe personaje. se situeaza intre schita si roman.schita -. . sau care celebreaza haiducia. obiecte . care exprima un sentiment de dor. Genul EPIC cuprinde acele opere literare in care ideile si sentimentele autorului nu sunt transmise direct. care are o actiune complexa ce cuprinde o inlantuire de fapte. frecvent. fantasticul.doina -.specie a genului epic. in care scriitorul critica anumite trasaturi morale sau comportarea unor oameni. . naturalista. Genului epic ii corespunde. din trecutul unui popor. de dragoste.Opera epica in proza. de obicei. 2. .specie a genului epic. intr-o opera epica exista trei elemente defibitorii: actiunea (intâmplarile prezentate. care a fost adesea valorificata in literatura culta. cântata pe o anumita melodie.specie a liricii populare si a folclorului muzical românesc. cu personaje numeroase. in cadrul obiceiurilor legate de inmormântare.bocetul -.poemul eroic -. de proportii mai mari decât balada. .

scurta povestire folclorica cu continut anecdotic. care intruchipeaza personajele pe o scena. moravuri sociale. eroi-comica. tonalitati.basmul (povestea) -. drama exprima mai aproape de adevar complexitatea vietii reale. # cult . de intindere mai mare decât poemul. eroica.. si forte supranaturale. # popular . si de aici.specie a genului dramatic.epopeea -. cu continut si deznodamânt grav.Este specia genului dramatic. fenomen.specie in proza a epicii (populare). intâmplari. .*** . pe lânga eroii numerosi.basmul -. Genul DRAMATIC cuprinde acele opere literare in care continutul de idei.legenda -. un rol moralizator. Principalul mod de expunere intr-o opera dramatica este dialogul (si monologul). filozofico-religioasa.legenda -. transfigureaza realitati ale naturii si ale vietii sociale . având un sfârsit vesel (happy end) si.drama -. deseori. Tinzând sa exprime aceasta complexitate. legendare. .*** . Opera dramatica nu este scrisa pentru a fi citita. 3. diversitatea formelor si dificultatea de a o defini.) al unui eveniment istoric ori se evoca ispravi neobisnuite ale unor eroi atestati sau nu de catre documente. sensul operei sunt evidentiate prin jocul unor actori. fabuloase. iar partea componenta esentiala o constituie . având o larga circulatie orala. este mai putin supusa conventiilor decât tragedia. in care se povestesc fapte eroice.specie a genului epic (popular). geneza unui lucru (fiinte. in versuri sau proza. prin care se explica. apelându-se. spectatorul admitând ideea ca pe scena apar adevaratii eroi. Fiindca imbina episoadele vesele cu cele triste. in proza sau in versuri. Epopeea poate fi istorica. ci pentru a fi reprezentata pe scena. de mare insemnatate pentru viata unui popor si la care participa.balada -. in fata spectatorilor. inspirata din viata de toate zilele.Creatie epica in versuri. in versuri sau in proza. Intre spectatori si scriitor (dramaturgul) apare o conventie.comedia -. care sunt caracterizate intr-un mod ce stârneste râsul. sentimente. la fantastic.snoava -. Contine tipuri diferite de personaje. care evoca personaje. de obicei. a carei naratiune si ale carei personaje.*** .

in diferite parti constructive ale cuvântului (in limite care utilizeaza o metrica calitativa. STROFA . septet (sapte versuri). catren (patru versuri). incepând cu strofe formate dintr-un singur vers si ajungând pâna la o strofa cu 12 versuri. In afara de acest gen de vers. rima si masura. in versuri sau proza. decima (zece versuri). specifica Renasterii italiene. . cu deznodamânt nefericit. spre deosebire de proza. Ea studiaza cantitatea sau durata vocalelor si a silabelor. Numarul versurilor dintr-o strofa difera. o stanta poate avea un numar de versuri variind intre trei si douazeci. netinând cont de unele dintre acestea. Acesta este versul clasic. in care regulile enuntate mai sus sunt aplicate dupa cum doreste poetul.apare in versificatia moderna si numeste o grupare de versuri delimitate grafic printr-un spatiu alb. b) Versul alb este versul fara rima. cu personaje puternice. 1. pot fi : monovers (un vers). stanta este tot o strofa in care versurile sunt legate prin inteles si printr-o anumita rima. insa. patetic.oratia de nunta Notiuni de versificatie Versificatia sau prozodia (gr. in care sunt respectate regulile referitoare la ritm.specie a genului dramatic. distih (soua versuri). prosodia = intonare.care este un rând dintr-o poezie. prin prozodie sau versificatie.conflictul. mai exista: a) Versul liber .este un rând dintr-o poezie. # popular . In general. nona (noua versuri). pe care. cvinarie (cinci versuri). aflatde intr-un conflict violent. prin versificatie se intelege ansamblul de tehnici pe care il presupune scrierea versurilor si rima. -tragedia -. Dupa numarul de versuri din care sunt alcatuite strofele. VERSUL . infiorator. poetii le-au statuat in scrierea poeziilor. 2.Irozii . ireconciliabil. tertet (trei versuri). se intelege ansamblul de reguli. incânta pe cititor. cu subiect grav. sextina (sase versuri). accentuare) este o stiinta. Versificatia. in timp. Deci. octava (opt versuri).

indicând si sfârsitul versurilor. in fabule. Masura si ritmul sunt atribute importante ale versificatiei.apare atunci când versurile rimeaza doua câte doua .m. se potrivesc ultimele vocale ale versurilor si. in poezia populara. atunci când accentul cade pe ultima silaba. fiindca rima.3. si versuri cu o masuradiferita. nerespectându-se o anumita ordine a acestora. RIMA .Imperecheata sau succesiva -. Aceasta potrivire incepe cu ultima vocala accentuata.apare atunci când primul vers al unui catren rimeaza cu al treilea.primul cu al doilea. .Variata sau amestecata -. Masura poate fi de la patru silabe. De cele mai multe ori. pâna la 15-16 silabe. . MASURA . sau feminina. Unitatea metrica este un grup de silabe accentuate si neaccentuate ( / ) si ( U ) si care se repeta la intervale regulate intr-un vers. in literatura culta. Dupa silaba accentuata din rima. aceasta opate fi simpla sau complexa. dar si a pauzelor dintr-un vers.a. Rima simpla poate fi masculina.este numarul silabelor dintr-un vers. totusi. . Rima este cea care grupeaza versurile in strofe. De regula. drept o licenta poetica. cuvântul-rima este si cel mai important din versul repsectiv. iamb si amfibrah. rima este sinonima cu poezia.consta intr-o rima ce apare succesiv la mai multe versuri si este specifica poeziei populare. 5.rimeaza primul vers cu al patruleasi al doilea cu al treilea.miscare regulata si masurata.apare.Incrucisata sau alternativa -. aproximativ. Exista. .Monorima -. 4. atunci când accentul pica pe penultima silaba. intr-o poezie. In aceasta situatie. Cel mai adesea.consta in a face sa coincida silabele de la sfârsitul a doua sau mai mulote versuri. iar ritmul . Dupa felul cum rimeaza versurile. al treilea cu al patrulea s. Este un tip de rima mai rar folosit de poeti. combinata cu ritmul. exista mai multe tipuri de rima: . consoanele. unde poetii recurg la imbinarea diverselor tipuri de rima. deseori. Considerata. versurile au aceeasi masura. mai ales in fabule.Imbratisata -. Pentru multi. RITMUL . in limba româneasca se folosesc unitatile metrice numite troheu. iar al doilea rimeaza cu al patrulea. care se defineste ca fiind succesiunea regulata a unor silabe neaccentuate. ea poarta numele de asonanta. este cea care da muzicalitate oeziei.Când rima este imperfecta. si chiar mai multe.d. asonanta este foarte des intâlnita.

in care a doua silaba. care. evoluţie) Poezia este creaţia literară care exprimă ori sugerează o idee. prin nota lui grava. Ritmul amfinrahic presupune o succesiune de picioare trisilabice.atunci când unitatea metrica este iambul U /. stările. aşa cum definea Tudor Vianu limbajul poetic al ideilor şi sentimentelor exprimate direct. Liricul este o formă artistică.atunci când unitatea metrica este troheul . Poezia poate aparţine genului epic. concepţiile scriitorului. pentru ca este coborâtor si vioi. o stare sufletească. modul de expunere fiind descrierea. la cuvinte cu sens figurat. precum in elegie sau meditatie. având . accentuata. dar apare si inpoezia culta. Comunicarea în textul poetic. prin intermediul personajelor sau genului liric dacă exprimă în mod direct sentimentele. o emoţie. Comunicarea în textul poetic: Este definită atât de eul liric.armonie şi ritm. ideile. Iambul este un ritm suitor. Poezia. dacă are fir narativ şi exprimă ideile autorului indirect. Rima POEZIA (accepţii ale termenului. Iambic .din punct de vedere formal .corespunzator este trohaic. un sentiment./ U. Trohaic . atitudinile. Ritmul trohaic este specific poeziei populare. este incadrata de doua silabe neaccentuate. iambic si amfibrahic. este potrivit pentru acele specii ale poeziei culte in care poetii dau glas unor sentimente puternice si tulburatoare. apelând la imagini artistice. cât şi de raportul dintre autor şi eul liric: . anapestic ( U U /) si amfibrahic ( U / U ). Formele ritmului mai pot fi ternare: dactilic (picior trisilabic / U U ). prin care poetul "se comunică". Formele ritmului sunt binare.

Poetica tratează . Acesta nu trebuie confundat cu "eul empiric". se contopeşte cu un personaj.aspectele generale. introducând un nou concept. reperele estetice şi filozofice care se regăsesc într-un text literar. Prin această nouă tehnică liricăse realizează o poezie obiectivă.aşadar . lungi şi scurte . atât pentru creaţiile în versuri. având în vedere sistemul de pronunţare a silabelor -accentuate şi neaccentuate.referindu-se. In idilele pastorale. procedeele stilistice. în studiul intitulat sugestiv "Poetica". în totalitate. deci. "aşa cum face totdeauna creatorul de caractere dramatice şi epice". remarcă o particularitate inedită a poeziei Iui George Coşbuc şi anume lirismul obiectiv. Lirica rolurilor reliefează "un eu care se joacă şi care experimentează posibilităţi dintre cele mai îndepărtate ale sale". discursul oratoric de evocarea imaginară. Coşbuc realizând "o poezie teatrală. cunoscut şi ca lirism subiectiv. aşa cum există un teatru de poezie". sentimentele poetului. Aristotel diferenţia. • lirica "rolurilor" în care poetul se identifică. măsură metrică. se manifestă "lirismul în forma aceasta obiectivă". Prozodia este o ramură a poeticii. sentimentele. adică biografic şi nici cu "eul psihologic". adică "mimesis". care aparţine simţirii personale a autorului. dar atitudinea creatorului rămâne lirică. Tudor Vianu a definit încă două tipuri de liric: • lirica "măştilor" se manifestă în poezia în care poetul îşi exprimă ideile. concepţiile "sub o mască străină". mai viu colorat. care se bazează pe imitaţia realului. rimă şi ritm. "eul liric" sau "eul poetic". vers alb. în afara conştiinţei poetului şi independent de ea. în sensul înstrăinării poetului de ideea de confesiune. George Călinescu. comunicarea stărilor. legate de natura şi de funcţiile textului literar. vers. la metrică şi versificaţie. dar pe care Ie-a remarcat manifestându-se în jurul său şi le relevă în poezie. care se ocupă cu studiul tehnicii versificaţiei. detaşat de lume şi de realitatea înconjurătoare. se manifestă "un eu mai îndrăzneţ.Poezia modernă impersonalizează comunicarea. construite ca "nişte monoloage". mai radical în judecăţile şi simţirile sale" Exemplul prin care susţine acest nou concept este poezia "Rugăciunea unui dac" de Mihai Eminescu. Eminescu ilustrând ideile sub masca astrului sau a Demiurgului. Elementele de versificaţie structurează forma poeziei şi se referă la: strofă. Cea mai plastică definiţie a eului liric a dat-o poetul francez Rimbaud: "Eu este un altul". cât şi pentru cele în proză. Eul poetic este "vocea interioară" a creatorului de poezie. ba chiar "le susţine şi pe acestea". ci dimpotrivă. în afară de "eul poetic". în "Istoria literaturii române de la origini până în prezent". Principiul mimesis-ului a generat sistemul de norme specifice operelor literare. sentimentelor ideilor acestuia se face prin intermediul altor personaje. Exemplul dat este poemul "înger şi demon" de Mihai Eminescu. aşa cum se întâmplă în poemul "Luceafărul". pentru prima oară. prozodia. în cazul liricii măştilor. In studiul intitulat "Atitudinea şi formele eului în lirica lui Eminescu". respectivul personaj nu reflectă. cu alte cuvinte. deşi acesta nu le respinge. mergând către obiectivarea creaţiei. .

format din trei silabe: prima accentuată. diferenţiindu-se după numărul de versuri care o compun: monovers.Strofaeste subdiviziunea unei poezii. ". .format din două silabe: prima neaccentuată. .ritmul trohaic.înlănţuită (a b a). . Versul (stihul)este un rând dintr-o poezie. din a căror îmbinare rezultă piciorul metric sau măsura versului: . .ritmul amfibrahic .ritmul dactilic . iar a doua accentuată.monorimă (a a a a).vers alb (fără rimă). cvinarie. .ritmul iambic . După succesiunea în poezie.format din trei silabe: prima accentuată iar celelalte două neaccentuate. Ritmuleste succesiunea silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers. . . rima şi măsura. în care se manifestă toate regulile de prozodie: ritmul.încrucişată (aba b). rima poate fi: . terţet (terţină). . sextină (senarie)şi polimorfă(7-12 versuri). în special cele aparţinând literaturii populare.mixtă sau variată (îmbinarea versurilor rimate diferit).format din două silabe: prima accentuată şi a doua neaccentuată. Unele creaţii lirice nu sunt structurate pe strofe. distih. .îmbrăţişată (a b b a). ultima accentuată.semirima (x a x a): "Pe aceeaşi ulicioară/ Bate luna la fereşti. .împerecheată (aab b)./ Numai tu de după gratii/ Vecinie nu te mai iveşti. a doua neaccentuată. catren. .

. arhaisme. prin inovaţia şi unicitatea expresiei. precum şi printr-o bogăţie lexicală de neologisme. repetiţia.. ultima accentuată. c) figuri de sunet: aliteraţia. Clasificarea acestora se face după criterii lingvistice: a) figuri sintactice şi de construcţie: enumeraţia.masculină . prin poeţii reprezentativi pentru literatura modernă: Tudor Arghezi. personificarea. regionalisme. onomatopeea. "Viaţa şi petrecerea sfinţilor". Lirica religioasă ortodoxăia un avânt deosebit în perioada interbelică. Din secolul al XVII-lea poezia religioasă continuă prin creaţii folclorice. mucenicilor şi ale Maicii Domnului. exclamaţia retorică. când ideile ortodoxismului românesc se manifestă în elegiile lui Grigore Alexandrescu şi în unele poezii cu tematică religioasă scrise de Eminescu. paralelismul sintactic. Vasile . asonanta.accentul cade pe ultima silabă: "La paşa vine un arab/ Cu ochii stinşi. b) figuri semantice (de semnificaţie): epitetul. creaţii care se intonau la sărbătorile sfinţilor. Primul poet religios a fost Dosoftei. Limbajul şi expresivitatea textului poetic se caracterizează prin sensul conotativ. Goga şi Coşbuc. Rimaeste tehnica versificaţiei referitoare la potrivirea sunetelor la final de vers şi conferă poeziei muzicalitate. refrenul. logofătul lui Mircea cel Bătrân. Funcţia principală a limbajului artistic este cea estetică. mai ales sub formă de colinde. până în secolul al XlX-lea. comparaţia. simetria. care s-au manifestat în secolul al XlV-lea şi au aparţinut lui Grigore Ţamblac şi ucenicilor călugărului Nicodim de la Tismana. Evoluţia creaţiilor lirice Primele producţii lirice au fost cele religioase. sinestezia. invocaţia retorică. interogaţia retorică. simbolul. de aceea se folosesc procedee artistice şi figuri de stil. chiasmul (dublă antiteză). prin caracterul original. antiteza. oximoronul. El a fost urmat de Miron Costin care a creat poemul de factură filozofică "Viaţa lumii" (1673). aceasta poate fi: . Lucian Blaga.Coşbuc). Dar primele cântări bisericeşti au fost cele create de Filotei.feminină .Eminescu). în funcţie de prezenţa accentului pe silabele care alcătuiesc rima. metafora. care a şi tipărit creaţiile lirice religioase: "Psaltirea pre versuri tocmită" (1673).accentul cade pe penultima silabă: "Peste vârf de rămurgle / Trec în stoluri rânduitele" (M. figurat al cuvintelor. inversiunea. cu glasul slab" (G.format din trei silabe: primele două neaccentuate.ritmul anapest . hiperbola.

parnasianismul. în diferite epoci literare au fost concepute norme proprii pentru curentele literare manifestate cu pregnanţă în perioada respectivă.mijloace şi procedee artistice . Simbolismul a constituit un moment cu totul aparte pentru poezie. s-a manifestat şi în Ţările Române. Titu Maiorescu diferenţiază adevărul de frumos.Cucu şi al cărei mentor a fost Nichifor Crainic. Curentele literare manifestate de-a lungul vremii au fost teoretizate prin stabilirea specificului fiecăruia. una "materială" . Ion Pillat şi Nichifor Crainic. In literatura română. având puternice influenţe asupra începuturilor literaturii române. căldură sufletească). spre deosebire de ştiinţă. Poeţii Văcăreşti (Ienăchiţă. Alecu. Inceputurile poeziei româneşti stau sub influenţa iluminismului. iar "Prefaţa" de la drama "Cromwell" a lui Victor Hugo pe cele ale romantismului. prin care omul îşi exprimă cucernicia. nobile. care se manifestă prin perfecţiunea formală şi . evidenţiind faptul că poezia "cuprinde idei manifestate în materie sensibilă. Astfel. cu predilecţie în secolul al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea. Criticul consideră că poezia este o artă şi de aceea ea trebuie "să exprime frumosul". smerenia şi speranţa în izbăvire divină pentru păcatele săvârşite în timpul vieţii. este celebru catrenul testamentar al lui lenăchiţă Văcărescu privind importanţa limbii naţionale şi dragostea de neam şi ţară: "Urmaşilor mei Văcăreşti!/ Las vouă moştenire/ Creşterea limbii româneşti/ Ş-a patriei cinstire". Poezia religioasă cea mai veche şi cu cea mai largă arie de răspândire este psalmul. toate acestea fiind adresări directe către Dumnezeu. fiecare fiind reprezentat de scriitori deveniţi canonici pentru ideile şi maniera artistică promovate. ceea ce a făcut posibilă apariţia unui alt curent literar. Nicolae şi Iancu). în studiul "O cercetare critică asupra poeziei române la 1867". dar se manifestă şi influenţe ale literaturii romantice. deoarece sugestia verbală se opune romantismului în care emoţia excesivă devenise obositoare. asupra morţii şi prin preocupare pentru dezvoltarea limbii române. De altfel. "Arta poetică" a lui Boileau stabileşte principiile clasicismului. unde au intrat în contact cu literatura occidentală. într-o versificaţie apropiată de cea a creaţiei populare. sub direcţia lui Cezar Petrescu şi D. imnul (oda) şi elegia. a normelor şi ideilor caracteristice. iar primii noştri poeţi sunt boieri care făcuseră studii în străinătate. Istoria literaturii române fixează începuturile poeziei româneşti în jurul anului 1800." Creaţia lirică trebuie să îndeplinească două condiţii. "care se ocupă de adevăr".sentimente. Anton Pann marchează momentul cunoscut în istoria literaturii ca poezie premodernă. Matei Millo şi Costache Conachi. în care predomină sentimentalismul erotic şi patriotic înflăcărat. prin efuziunea sentimentelor (efuziune = manifestare puternică a unor sentimente frumoase. curent ideologic şi cultural european. Poezia acestei etape de început are ca surse de inspiraţie lirica medievală şi renascentistă. apărută la Cluj în 1921. creaţie cu caracter religios care poate avea ca formulă artistică rugăciunea.I. cel care a formulat pentru prima oară o definiţie a poeziei şi a explicat specificul acesteia a fost Titu Maiorescu. prin meditaţii asupra timpului.şi cealaltă "ideală" .Voiculescu. Un rol important în promovarea ideilor ortodoxismului autohton 1-a avut revista "Gândirea". emoţii şi idei ale concepţiei poetice. perioadă ce a constituit o epocă de tranziţie în toate domeniile vieţii culturale. din care au preluat maniera lirică pentru creaţiile lor.

promovând poezia eliberată de orice fel de constrângeri formale. care a pus accentul pe ideatica filozofică. .impersonalitatea rece a ideilor poetice. Depăşirea normelor şi tehnicilor compoziţionale în lirica românească s-a făcut prin apariţia modernismului. pe versul liber.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->