Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.1 Asezare
Judetul Dambovita, care insumeaza o suprafata de 3738 km, ocupa, ca intindere, penultimul loc intre judetele tarii. Asemanator, ca forma, unui triunghi dreptunghic, situate pe directia Nord-Sud (115 km) intre 4527 latitudine nordica ( varful Omu) si 4425 latitudine nordica (comuna Selaru), iar pe directia Est-Vest (63 km) intre 2554 longitudine estica (comuna Cornesti) si 2510 longitudine vestica (comuna Gandesti). Se invecineaza la nord cu judetul Brasov, pe o distanta de 15 km, la vest cu judetul Arges pe o distanta de 139 km, la est cu judetul Prahova (120 km), iar la sud cu judetele Ilfov (56 km) si Teleorman (30 km). Strabatut de paralela de 45 chiar pe la mijloc (prin localitatile Tatareni, Doicesti, Ocnita), relieful sau este armonios reprezentat, se etajeaza de la 2505 m in varful Omul pana la 100 m in campia joasa de subsidenta din zona Titu. Aceasta atrage dupa sine si o mare diversitate a conditiilor naturale, a resurselor de sol si de subsol, care au construit premisele dezvoltarii unei economi cu profil industrial-agrar. Din acest punct de vedere se deosebesc trei zone suprapuse marilor unitati de relief. Astfel, in zona de campie sunt predominante agricultura si zootehnia, in cea subcarpatica, industria extractiva, metalurgica, a constructilor de masini, pomicultura etc., iar in zona de munte predomina cresterea animalelor si exploatarile forestiere. In economia R.S. Romania, judetul Dambovita are coordinate, bine precizate de diversitatea si bogatia resurselor de sol si de subsol, de economia actuala si de perspectiva, si de tezaurul istoric si cultural al acestui spatiu geografic.
1.2. Relieful.
Turistul care strabate succesiv treptele de relief ale judetului Dambovita, de la campia joasa de subsidenta (100 m) pana la cele mai semete piscuri si culmi ale Muntilor Bucegi (2500 m), nu se poate sa nu fie fermecat de marea diversitate a peisajelor existente.
Munti din judetul Dambovita, desi ocupa o suprafata destul de mica (9%), zona de munte, reprezentata de muntii Bucegi si Leaota, prin varietatea si diversitatea peisajului ofera turistului privelisti de o nepretuita frumusete. In muntii Bucegi, pe orice traseu am patrunde in inima muntilor care se bucura de cel mai mare flux turistic, particularitatile acestui masiv se impun cu precadere. In primul rand, el are o delimitare neta fata de regiunile inconjuratoare, prin abrupturi de circa 500 m, fapt pentru care a fost asemuit cu o cetate. Din punct de vedere geologic Muntii Bucegi sunt formati din calcare jurasice si strate de gresii si conglomerate dispuse sub forma unui vas synclinal, de unde si aspectul general de cavota al acestui masiv. Aceasta structura atrage dupa sine o alteranta a suprafetelor netede pe platou si a abrupturilor in capetele stratelor taiate de principalele cursuri de apa. Cele doua elemente majore ale reliefului din Bucegi. Inaltimea culmilor descreste de la nord spre sud si de la exterior spre axa longitudinala a masivului data de valea Ialomitei. Astfel, din varful Omu (2505 m), care este cel mai inalt punct si nod orografic, inaltimile scad la 2292 m in varful Babele, la 2169 m in varful Cocora, la 1932 m in varful Pietrosu din muntele Laptici. In continoare scad la 1875 m in varful Blana, 1713 m in varful Dichiu, pana la circa 1100 m in saua de la Paduchiosu. Aceeasi scadere a inaltimiilor se observa evident si de la marginile masivului spre Valea Ialomitei. Astfel, daca la Babele inaltimea maxima este de 2292 m, la Piciorul Babelor scade la 1900 m, pentru ca la confluenta paraului Obirsia cu Ialomita sa atinga 1729 m. Desi nu sunt impunatori ca inaltime Subcarpatii ocupa 23% din suprafata judetului si pot oferi turistului multiple posibilitati de desfasurare si privelisti de o rara frumusete. Strabatand aceasta zona, ne dam seama ca multitudinea de peisaje poarta amprenta rocilor din care sunt formate culmile si a zbuciumatei lor vieti geologice. Intradevar, aproape toata gama formatilunilor din care sunt alcatuiti Subcarpatii este cutata intr-o succesiune latitudinala de sinclinare si anticlinare puternic feliate. Campia, fiind totusi cea mai tanara treapta de relief, aeasta se prezinta ca un ansamblu de interfluvii plane si largi, cu o panta longitudinala care variaza intre 1-1,5 m/km. Vaile, putin adancite in suprafata initiala, sunt flancate de nivele de terase si de lunci bine dezvoltate, in care sunt inmagazinate importante reserve de ape subterane.
1.3. Clima
Varietatea conditiilor si a elementelor climatice din judetul Dambovita este in foarte mare masura determinate de etajarea reliefului. Astfel, daca temperature medie anuala la varful Omu atinge -2,6C, la Dobresti ia creste la +4C, la Fieni +8C, la Targoviste +9,9C, pentru ca in zona de campie, la Gaesti, sa fie de +10,1C. Temperatura medie a lunii ianuarie este de -10C pe cele mai inalte culmi si de -3 la -4C in zona campiei de divagare. In luna iulie temperature medie pe culmile
montane este de +10C, in timp ce in partea de sud a judetului ea atinge +22C. Cea mai scazuta temperature in zona montana s-a inregistrat la varful Omu (-38,7C), in timp ce in sud, la Gaesti, minima absoluta inregistrata a fost de -31C. Pentru anotimpul de iarna un fenomen interesant si pentru turism sunt inversiunile de temperature, cand la munte este mult mai cald ca in zona sucarpatica sau de campie.
marne calcaroase rosii cu intercalatii de marne verzi, marne calcaros albicioase si depozite de lunca sit erase. Valea Ialomitei este una din arterele hidrografice care dreneaza regiunea constituind, in acelas timp si actul asezarii Fieni. Ialomita iese din Bucegi la o altitudine de 1595m si coboara la Fieni (pe care in strabate pe 4,5 km) la 440 m, determinand diferite modificari ale reliefului. Principalul aflluent este Ialomicioara (20 km din care 5 km pe teritoriul orasului Fieni) care izvoreste din masivul Leaota. Localitatea Fieni, este situata in depresiunea sinclinala Bazdead Fieni in care nu numai structura ei si rociler mai noi dau un relief mai scund cu pante mai line si foarte frecvent despadurite. Asezat in zona dealului subcarpatic, caracterul climei este intermediar intre munte si campie; iarna este indulcita, verile sunt racoroase, iar toamna este mai lunga, oferind conditii pentru dezvoltarea pomiculturii, temperature medie anuala fiind cuprinsa intre 8-9 grade C. Incadrat in zonele climei temperat continentale, in depresiunea subcarpatica, in Fieni, predomina zilele de calm, viscolul neresimntindu-se iarna. Tipul predominant de sol este cel brun cu soluri cenusii de padure sau podzoluri. Solul brun de padure s-a format din calcare, marne, conglomerate, sub actiunea continua a vegetatiei forestiere. In aceste conditii s-a acumulat o mare cantitate de humus si s-a format argila prin descompunerea silicatilor. Acolo unde padurile au fost defrisate apare solul brun intelenit care poarta fanete si pasuni productive. Natura solulilor amintite imprima regiunii caracterul predominant padure (in special de foioase) alaturi de pasuni si fanete. Fauna este bogata si diversa. Se intalnesc rozatoarele (iepuri, veverite), reptile, pasari (cotofana, ulii), pesti. Actul de atestare a localitatii noastre este un hrisov domnesc, datat la 14 iulie 1532 si provine din cancelaria domnitorului Vlad Inecatul (1530-1532). Cu siguranta insa ca pe aceste meleaguri, istoria a inceput sa curga inca din comuna primitive. Ne-o atesta urmele arheologice (ciocanele din piatra slefuita din epoca bronzului timpuriu si o rasnita), afirmatile lui Cezar Bolliac, privitoare la existenta
cetatii dacice la Cumpana Ciocarlaulu, la Pietrosita si a zidurilor unei asezari, la Fieni, in punctual Valea Caselor din evul mediu timpuriu. Numele localitatii are origine latina, derivand din substantivul arhaic fiiu si datand din perioada convietuirii dacilor cu romanii. Se poate observa similitudinea cu numele orasului Italian Fiume, format in aceeasi maniera. Din hrisoave rezulta o adevarata metamorfoza a numelui localiatii: Fiiani, Fiani, Fiieni, Fieni. Referitor la numele localitatii, localnici vorbesc despre Fiii Ianei, flacaii unei anume Iana sau despre un anume Fiianu. Pentru satele apartinatoare: Berevoiesti si Costesti, exista identitate documentara si cartografica si o continuitate de nume. Toponimia si oronomia locurilor si a oamenilor, reiesite din documentele veacurilor XVI-XX, sunt bogate. Unele reprezinta aspecte oronimice (care arata forme de relief): Capul Piscului, Plai, Podisor. Altele ne infatiseaza aspecte hidronice Crevedia, Ialomiciora, Valea Humii. Altele ne dau informatii despre viata economica Pripor, Malul Rosu, Podisor. Orasul Fieni reprezinta pentru judetul Dambovita prin industria sa mare producatoare de ciment, becuri speciale si normale. Activitatea se desfasoara in cadrul celor 4 agenti economici cu capital integral sau majoritar de stat din care toate sunt constituite in partea centrala a orasului. Tot aici isi desfasoara activitatea comertul si sectoarele care deservesc buna functionare a utilitatilor. Dintre unitatiile economice recunoscute atat pe plan intern cat si pe cel extern amintim S.C.ROMCIF producator de ciment si S.C.SELUM producator de becuri speciale (auto, orga, instalatii speciale) si normale. In domeniul constructiilor exista o brigade cu capital majoritar de stat. La agentii economici de mai sus se adauga si cei 63 agenti cu capital privat, ponderea acestora fiind in domeniul comertului. Mentionam faptul ca majoritatea agentilor economici in industrie, constructii, agricultura transporturi sunt cu capital integral sau majoritat de stat iar in comert ponderea o detin cei cu capital privat.
Orasul Fieni se gaseste in partea de nord a judetului si are o suprafata mica in comparative cu alte orase. Din totalul de 1831 hectare, 1162 hectare este teren agricol iar din acesta 75 hectare neagricol. Diferenta de 769 hectare constituie suprafete ce se gasesc in intravilan. In orasul Fieni nu sunt unitatii de transport, aceasta fiind deservit de coloana de transport din orasul Pucioasa care se afla la 5 km de acesta . Caile de comunicatii converg la drumul national ce leaga municipiul Targoviste de Sinaia. Tot prin Fieni trece si calea ferata care leaga Bucurestiul de comuna Pietrosita. Retelele de transport insumeaza 72 km din care 42 km reprezinta strazi si cai de comunicatie modernizate. In orasul Fieni turismul este mai putin dezvoltat, aceasta din cauza ca se afla in aproape de orasul Pucioasa, oras balneoclimatic iar la aproximativ 28 km spre nord exista punctele turistice din muntii Bucegi. Orasul Fieni este un oras in care industria cimentului si lampilor electrice ocupa un loc important. Urmare a acestora poluare aerului depaseste normele de noxe motiv pentru care multe din bolile contactate au la baza aceste noxe emanente la fabricile de ciment si becuri. Pentru diminuarea cat mai mare a cazurilor de inbolnavire aici exista la nivelul orasului un dispecer iar la cele doua unitati au luat fiinta dispensare la S.C. Steaua Electrica si S.C. Romcif.
Orasul Gaesti, este caracterizat de o industrie in domeniul ramurilor electrotehnice si utilaj chimic, Activitatea se desfasoara in cadrul celor 8 agenti economici cu capital integral sau majoritar de stat din care toate sunt societatii pe actiuni. Platforma principala este situate in partea de est a orasului. In centrul orasului activitatea o constituie comertul, transportul si sectoare care deservesc buna functionare a utilajelor. Dintre unitatile comerciale recunoscute atat pe plan intern cat si extern amintim S.C.ARCTIC producatoare de frigidere si congelatoare fiind unica in tara si S.C. UTECHIM producatoare de utilaje chimice. Orasul Gaesti gasindu-se in zona de sud-vest a judetului are o suprafata mare in comparative cu numarul de locuitori. Din totalul de 2297 hectare, 1778 hectare este suprafata agricola din aceastea 1617 hectare reprezinta suprafata arabila. Suprafata din intravilan reprezinta 1519 hectare. In orasul Gaesti isi despasoara activitatea unitati de transport. Caile de comunicare converg toate la axa drumului national ce leaga Bucurestiul de Pitesti. De mentionat este si fatpul ca din Gaesti se poate ajunge la autostrada Bucuresti-Pitesti aceasta situandu-se la aproximativ 10 km. Tot prin orasul Gaesti trece magistrala feroviara Bucuresti-Pitesti. Retelele de transport insumeaza 37 km din care 36 km reprezinta strazi si cai de comunicatii modernizate. In ultimii ani si in orasul Gaesti comertul a cunoscut o dezvoltare mai mare decat in celelante ramuri prin aparitia unor noi societati comerciale cu precadere particulare. In orasul Gaesti turismul este mai putin dezvoltat aceasta din cauza ca nu dispune de monumente deosebite si nici de un relief care sa ofere posibilitati de turism.
motivele decorative marturisind varietatea si bogatia folclorului. Muzica reprezinta un relevant tezaur de balade, doine si cantece pastoresti. Dansul popular se impune prin varietatea locurilor, literature si mai ales poezia au reprezentanti de seam ape aceste meleaguri.
Datorita apelor sulfuroase, recunoscute atat in tara cat si in strainatate, orasul Pucioasa a devenit o statiune unde se trateaza multe afectiuni. In acest domeniu al sanatatii dar si in industria traditionala preponderant textile lucreaza in majoritatea femei, forta de munca masculine fiind atrasa mai mult in zona industriala a localitatiilor vecine: Fieni, Doicesti, Targoviste, acestea fiind si majoritara ca populatie. De asemenea, fiind asezata in centrul Munteniei, romanii formeaza majoritatea populatiei. Structura economica a orasului Pucioasa scoate in evidenta o zona insustriala situate in partea de sud si vest, iar pomicultura si silvicultura in est, vest si in nordul acesteia. Dintre cele mai importante ramuri amintim pe cea a industriei textile care reprezinta 55% din totalul productiei. Industria prelucrarii lemnului 30%, iar alte ramuri printer care cea alimentara si nealimentara 15%. Datorita asezarii orasului Pucioasa cu cartierele componente in special de-a lungul vaii Ialomitei, suprafetele intravilanului se intinde pe aproximativ 8 km de la nord la sud sip e aproximativ 6km de la est la vest. Din cele 4.259 hectare, intravilanul ocupa 714,4 hectare, diferenta de 3.546,5 hectare fiind in extravilan. Toata intinderea orasului este brazdata de strazi si drumuri, unele modernizate (pavate, asfaltate sau betonate), altele numai pietruite. Din lungimea totala de 60,2 strazi sunt: pavate cu piatra fasonata 0,6 km asfaltate si betonate 221,30 km pavate cu bolovani de rau 3,7 km impietrituri simple 34,30 km. Orasul, in special satele componente cuprind si o retea de drumuri de pamant in lungimea de aproximativ 20 km. Orasul Pucioasa dispune si de o suprafata de 22,0 hectare spatii verzi, amenajate si dispuse pe tot cuprinsul orasului propriu zis. Majoritatea strazilor principale sunt prevazute cu peluze cu flori sau arbusti ornamentali. De asemenea spatiile verzi sunt extinse I zonele cartierelor de locuinte, dar si in zonele de agreement ( motel, debarcader, parcul N.Grigorescu). Dupa cum am aratat, otasul Pucioasa fiind renumit pentru calitatea apelor sulfuroase, pentru diversitatea procedeelor de tratare diferitelor afectiuni pe de o parte si a
climatului de curatire si peisajului cu valente deosebite pe de alta nu si-a dezvoltat din pacate baza material ape masura valorii sale. Cu toate ca unitatea specializata in acest scop, societate de turism nu a investit nimic pentru dezvoltarea bazei materiale, in afara de complexul Debarcader, construit pe malul stang al Lacului de Acumulare, totusii orasul dispune de 950 locuri de cazare in 2 hoteluri, 2 hanuri, 16 case de odihna (vile) si o tabara pentru copii. Actuala orientare definite si de pozitia Consiliului local este aceea de primordialitate a caracterului de statiune turistica a localitatii, cu toate ca in mod exceptional in cazul orasului Pucioasa industria este foarte dezvoltata compartativ cu restul statiunilor balneare, caz unic in Romania. Localnicii, dar si turistii pot vizita muzeul local care are o colectie bogata de obiecte populare din nordul judetului, clubul copiilor minimuzeul aviatic (unic in Europa). Ca locuri de odihna si recreere mai pot folosi zona de la Lacul de Acumulare, Matel Zarafoaia, Parcul N.Grigorescusi bazele sportive, ca si intreaga zona adiacenta intravilanului.
In anul 1902 a luat fiinta banca Populara Titu care isi desfasoara activitatea pana in anul 1941. Avand in vedere ca orasul Titu se gaseste in zona de campie, inregistram o suprafata totala de teren de 1986,43 hectare, din care suprafata in extravilan este 1757,02 hectare, iar in intravilan inregistram 232,41 hectare. Din aceasta suprafata avem arabil 1826,43 hectare si pasui 163 hectare. Culturile specifice zonei sunt: porumb, grau, orz, legume, tutun, floarea soarelui, sfecla de zahar si furaje. Privind fondul forestier, orasul Titu inregistreaza o suprafata de 265 hectare formata in majoritate de stejar, salcie si pluta. In domeniul transporturilor, orasul Titu dispune de o retea de strazi in lungime de 40 km si de spatii verzi in suprafata de 9 hectare. Pe raza orasulului Titu exista un singur obiectiv turistic si anume Hotelul Modern din cartierul Titu Gara patronat de CONSUM COOP cu o capacitate de 80 locuri.
Dupa 1714 Targovistea sufera un process de deteriorare a continutului architectural urbanistic. Parasirea definitive a Curtii Domnesti de la Targoviste a atras dupa sine si mutarea noilor boieri a negustorilor si mestesugarilor la Bucuresti. Multe constructii vechi, lipsite de ingrijire se ruineaza. La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui de-al XX-lea numeroase cladiri vechi sunt imbricate intr-o haina stilistica contemporana iar unele se extend. Este efectul modernizarii intregii tari. In prima jumatate a secolului al XX-lea Targoviste se dezvolta avand ca motor explorarile de petrol din teritoriul periurban cat si prestarile Arsenalului Armatei. Prin finalizare in 1934 a caii ferate Targoviste Ploesti, oragul devine nod de cale ferata. Reforma administrativa ce a desfiintat judetele diminueaza rolul Targovistei in anii 50-60. Intrucat municipiul Targoviste are o suprafata locuibila si fondul funciar este redus. Din totalul de 4681 hectare, 2142 reprezinta suprafata agricola din care 1.842 hectare arabila si restul de 2.539 hectare teren intravilan. Municipiul Targoviste dispune de o retea de transport in continua dezvoltare si transformare, urmare a acordarii de surse financiare. Exista cai de comunicatii in interior care conduc spre exterior in centura ce face inconjurul municipiului si de aici legatura cu judetele Arges, Brasov, Bucuresti, Prahova, Teleorman, Giurgiu, Sectorul Agricol Ilfov. Retelele de transport insumeaza 108 km din care 93 km reprezinta strazi si cai de comunicatii modernizate care fac legatura intre centrul si platformele industriale. Municipiul Targoviste se gaseste intr-o zona turistica deosebita avand monumente din secolul XV-XVII precum si Curtea Domneasca cu vestitul Turn al Chindiei, Manastirea Dealu si Vaforita, ruinele Targovistei si foarte multe biserici vechi, Capacitatea turistica o reprezinta cele 503 locuri de cazare in cele trei hoteluri si un han. In cadrul orasului se gaseste o casa de cultura a sindicatului. In jurul orasului Targoviste s-a intalnit de timpuriu un numar mare de locuitori grupati in numeroase asezari omenesti, intemeiate statornic si care se pot urmarii cu usurinta.
Asezat la interpatunderea dealului cu campia, Targoviste a reprezentat un important loc de schimb, angrenand si satele din jur la o activitate intense. Decaderea orasului din punct de vedere economic si politic a exercitat o anumita influenta si asupra imprejurimilor, caci multe din vechile sate si-au pierdut importanta, locuitorii deplasandu-se in alte parti. Astfel, au disparut ca asezari Severinti, Popsa, Calugareni, Solomonul, in timp ce altele au cunoscut o noua grupare, cum ar fi cazul Barbatestilor, Corbilor, etc. In jurul orasului se intindeau domenii feudale intinse. Bine reprezentat era cel al mitropoliei si cel al manastirilor, cel mai intins si mai cuprinzator aflat in continua cresterea si dezvoltatrea, mai ales cand Targovistea nu mai era resedinta domneasca. Manastirile din jur: Dealu, Gorgota, Bunea, Laculete, mai putin Fusea, Viforata si manastirea catolica, precum si altele ca : Marcuta, Glavacioc, Sfantul Gheorghe Nou, stapaneau mari propietati. Marii feudali au cuprins sate si parti de sate la Doicesti, Sacuieni, Vacaresti, Sateni, Razvad, unele au realizat constructii massive, cu biserici mari, avand numeroase anexe, monumente ce reprezinta monumente importante in istoria arhitecturii. Mai putine au fost satele mosnenesti, aflate intr-o lupta premanenta pentru a-si putea pastra ocinile stramosesti. Dintre acestea, numai mosierii din Branesti si partial cei din Sotanga au reusit sa-su pastreze independenta pana in secolul al XIX-lea. Spre sfarsitul secolului al VIII-lea, cand a sporit interesul pentru productia agricola, in juruloraselor apar noi asezari, de cele mai multe ori mici si instabile ca: Piersinari, Gura Valcanii, Dolani, incluse apoi in alte state mai vechi. Pe domeniile din jurul orasului se cultiva in primul rand porumb, mai putin grau, erau fanete intinse si roditoare, livezi de pomi fructiferi. Din catagrafia din 1838 aflam ca numarul prunilor era impresionant, iar vitele destul de numeroase. De la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul celui urmator, cele mai multe din mosii erau arendate, exploatarea stapanilor clacasi devenind tot mai apasatoare, facand sa izbucneasca numeroase conflicte. Din pacate nu sau pastrat prea multe catagrafii, care ar fi permis sa studiem mai in amanunt domeniul feudal si amplele transformari in care au fost cuprins spre sfarsitul perioadei de care ne ocupam. In perioada moderna, in multe sate din inprejurimile
orasului au loc schimbari inseminate; satele se stramuta la linie, vechile asezari situate in locurii ascunse si departate Sticlaria, Solomonul, etc., revin la drumurile principale, sunt parasite luncile, amenintate in permanenta cu inundatia (Vacarestii, Din Vale, Satenii) etc. In multe sate, din initiative satenilor se reinoiesc vechile biserici din lemn (Aninoasa, Sateni, Razvad, Valcana); apare un nou gen de constructii, de zid, considerate mai solide si mai spatioase, ce trebuiau sa raspunda unui numar sporit de locuitori. In randurile ce urmeaza vom numi principalele localitati rurale din jurul Targoviste: Aninoasa, Branesti, Doicesti, Razvad, Sacueni, Sateni, Sotanga, Vacaresti, Vulcana, Dumbrava, Dolani, Gura Valcanii, Lacutele, Persinari.
2.6.1. Ulite
Analizand planurile orasului, constatam ca majoritatea monumentelor sunt dispuse in asa fel, incat ne indeamna sa credem ca strazile mentionate pana astazi isi au inceputurile in orasul medieval. Ulita Mare, una dintre primele mentionate de documente, ce strabate ca un ax vertical intre nord si sud, trecand prin fata resedintei domnesti, este unoscuta si astazi. Vechea cale a Campulungului, se continua pe actuala strada Parvan Popescu, se termina la portile Curti Domnesti. Ulita Targului, numita astazi Ion Heliade Radulescu, mergea de la resedinta voievodala spre Mitropolie. Extinderea Curtii Domnesti si aparitia unei porti in partea de sud a reimpus aparitia unei noi ulite catre Mitropolie, actuala strada Vasile Carlova. Strazile ca Rodnei si Narciselor sunt vechi fracmente din vechile uliti ce strabateau orasul. Intre ele, a aparut de timpuriu o retea relative deasa de strazi paralele, care in mare parte isi mentin importanta. Dispunerea vechilor monumente subliniaza ineea aceasta, demonstrand ca, inca din secolul al XVII-lea, in oras au avut o desfasurare foarte asemaatoare cu cele din zilele noastre. Analizand primul plan cunoscut al orasului, inclus in harta austriaca de la 1791, suntem frapati de felul cum Targovistea a reusit sa-si pastreze reteaua de strazi, intalnindu-se putine modificari. In decursul perioadei de care ne ocupam, documentele amintesc putine ulite, multe dintre ele indentificandu-se cu usurinta. Prima mentiune se refera la Ulita Mare, una din principalele artere de circulatie ale orasului medieval. Rand pe rand, spre sfarsitul secolului al XVII-lea este amintita Ulita Buzestilor, apoi ulita care vine dinspre popa Simion sau ulita bisericii. In cursul secolului al XVII-lea, arterele mai putin cunoscute au fost denumite ulicioare; ulicioara mare merge la apa pe langa gardul jupanului Procai, nefiind singura. Din oras pleaca drumul mocanilor pe sub deal sau drumul vii lui voivod In secolul urmator, se cunosc putine ulite in afara de cele vechi, documentele amintesc si unele ce nu pot fi localizate. In 1801 se aminteadrumul Baratiei sau ulita Baratii (actuala Narciselor), cunoscuta cu siguranta cu mult inainte. Tot acum se mentioneaza drumul ce merge la sfanta Mitropolie sau ulita ce este pa dinainte
biserici Sfantul Nicolae. Alta ulita era numita ulita despre sfanta Mitropolie. Exista si drumul ce merge la vadul morii lui negoita logofat sau ulita ce pogoara la apa in josul uliti pe langa Drumul cel Mare. De la 19 iunie 1797 era amintita ulita Targului, ce strabatea Targul din Launtru. Documentele mentioneaza Drumul Buldunestilor, sau ulita ce sa zice a macelarilor, numita si drumul macelarilor, precum si ulita din spatele biserici. Stre sfarsitul secolului al XVIII-lea, documentele surprind unele modificari in traseul ulitelor. Constatand ca neavand pa unde esi la ulita, se hotaraste ca jaluitoarea sa se invoiasca cu Sfanta Mitropolie sa iasa pa locul pivnitei sau cu judet, sa-i deschiza drum prin gradina lui Alexie srea apus stre Sfantul Nicolae. Din 1808 razbate pana la noi stirea interesanta despre ulita celui mai vechi a Targovistei ce cera acum astupata, pe aceea ulita fiind situate vechile case boieresti pe malul apei Ialomitei. Schimbari mai importante in ceea ce priveste dispunerea strazilor s-au petrecut in Targovistea perioadei regulamentare. Prin mutarea Targului din Afara in interiorul orasului, in vecinatatea Targului din Launtru, au aparut noi strazi care au format o retea densa, cu o functionalitate bine precizata. Ulita Targului, actuala 30 Decembrie, este dublata de o strada paralela (fosta C.A.Rosetti, azi disparuta), ele fiind intretaiata de mai multe strazi perpendiculare ce mergeau la oborul de saptamana. Noile strazi sunt in majoritate inguste, dand parfum si iz deosebit vechiului centru. Astazi cunoastem cu siguranta ca doua din strazile inguste de aici existau la mijlocul secolului al XIX-lea. La 16 februarie 1848 mai mult mahalagii impartind loc de pravalie la cojocarie cumparat de la slugerul Iamandi Carpenisanu, si pentru ca locul cade intre casele lui Calin Dobrescu din ulicioara care da alaturea au lasat largimea ulicioare de un stanjen si merge lungimea pana in paretele caselor lui chir Calin bez doua palme ce s-au lasat. Stirea ca in 1846 slugerul Carpenisanu avea 6 pravali cu doua ulicioare in acest oras Targoviste pa ulita Targului ce merge catre sfanta Mitropolie ne ajuta sa intelegem ca aceste ulicioare inguste etau folosite pentru aprovizionarea cu marfuri a pravaliilor, apravizionare ce se face prin spate pentru a nu intrerupe fluxul vanzarii sa a nu se pierde teren la amenajarea pravaliilor. Intr-un alt zapis, emis de cancelaria orasului la
30 martie 1842, se precizeaza ca in urma unei taxe un locuitor primea dereptul de a ingloba in gradina sa ulicioara dosnica si netrebnica dupa ce s-a constatat ca nu este de nici un folos mahalagiilor.
opera ale autorilor romani si cu reviste. Ordinea, linistea si curatenia au domnit peste tot, bunul sfant si dreptatea au fost date la timp fiecaruia. b. Biblioteca scolii normale A fost infintata in 1840, din initiative Departamentului din Launtru, constient fiind de necesitatea acesteia pentru luminarea invataturii tinerimii. Prin adresa din 1 iulie 1840, inaintata magistratului orasului Targoviste se solicita ca neaparat, in incaperile scolii nationale sa functioneze o biblioteca cu orice carti s-ar publica in limba romaneasca ori talmacite. Se considera ca erau articole de inpodobire si de neaparata trebuinta pentru scoala, elevii si profesorii trebuind sa cunoasca orice lucrare literala s-ar izvodi sau tipari. Magistratul era obligat sa infinteze un dulap in forma de biblioteca cu dimensiuni bine precizate. In bugetul orasului urma sa se prevada 200 de lei annual in acest scop. Eforia scolilor trimetea cartile tiparite in tipografia sa, dar recomanda mult alte carti, printer care Lord Byron, Ghiaurul, Victor Hugo, Lamartine, poeziile lui Vacarescu, fabulele lui Tichindeal, Hornicul romanilor a lui Cantemir, Istoria lui Petru Maior, Curierul romanesc, Curierul de ambele sexe. In biblioteca scolii din Targoviste s-au gasit dupa revolutia din 1848, 127 de titluri de carti in 26 volume, lista titlurilor fiind cunoscuta. Se intideau numeroase carti pedagogice, in randul carora se inscriau algebra, geometrii, elemente de desen, geografii, caligrafii, abecedare, Foaia sateasca, Prietenul tinerimii etc. Evidentiem grija lui Mihail Draghicianu pentru intocmirea catalogului bibliotecii. Nu avem date asupra modului cum s-au imprumutat cartile, despre existenta vreunui regulament de functionare. Este evident faptul ca noua institutie reprezenta o noutate si o deschidere in viata culturala a orasului.. c. Bibliotecile bisericilor si manastirilor Bisericile si manastirile din Targoviste si di inprejurimi au depus in aceasta perioada de un interesant si divers fond de carte, care, din pacate, s-a risipit. Desi nu dispunem de o evidenta a cartilor existente la fiecare biserica, prin actiunile de culegere a
insemnarilor am putut constata ca existau numeroase carti tipizate, necesare cultului dar si invatamantului. Remarcam numarul mare al cartilor care tindeu sa formeze adevaratele biblioteci, existente la mai toate bisericile, distingandu-se in aceasta privinta bisericile Sfintii Voievozi, Alba, Curtea Domneasca si Sfanta Vineri, Stela, Dealu, Vaforata, Targului, etc. Insemnarile de pe carti evidentiaza efortul permanent pentru pastrarea si completarea cartilor disparate in momentele de cumpana.
Zona de sud-est a orasului a fost edificata biserica Sfantului NIfon, care raspundea necesitatii practicarii, cultului de catre famiile de bulgari veniti de la Baleni in 1851. Conturarea unui nou cartier, numit Sarbi, dar diferit de mahalaua cu aceelas nume din perioada anterioara si dezvoltat in jurul bisericii Sfantul Nicolae Simuleasa, a determinat constructia. Pisania amintea ca pa acel loc au fost cladite in zilele Radului Voievod un sfant lacas zidit cu hramul cu sfantul Nifon surghiunit de Radu Voievod adresa intrebarea: Ce ta miri si ma privesti, nu ma cunosti. In raspuns sublinia ca noul edificiu a fost cladit de hristeani oraseni targovisteni si alatura si streini ajutori. Se preciza ca dintr-nceputul au fost si struitori dumnealor d(omnul) Sandu Dudea, Gheorghe z.Lazar, Ion Berindei, Tudorache Brat, Tanase Racovicianu, Avram Zugravu, Nita Parvu, Iordache Dude, Florea Parvu, zugravi d-lui Dumitrache Bucuresteanu, popa Necolae, domnului Nicolae Fusea, domnului Raducanu Dudau, Petre Badulescu, Ilie Hagi, Grigore Anton, Tache Ilie Barbier, domnului Costache Cavaf, Gh, Brat, Toma Croitoru, Hristea Cojocaru, Pavel Piciu si cu ajutorul a mai multor frati. Se remarca faptul ca noile cititorii erau edificate prin efortul colectiv al multora dintre membrii comunitatii urbane, conceptia cititorului unic fiind depasita. Noile citorii sunt efificii modeste, fara elemente decorative din piatra. Conturarea unei comunitati de italieni, cei mai multi constructori, a determinat edificarea in 1898, a unei noi biserici catolice (in Targoviste erau mentionati la 1899 un numar de 413 catolici si 69 de protestanti). Comunitatea evreiasca a cumparat in 1905, prin Comitetul de initiativa sinagova, a ingradit locul, iar in 1915 recladea templul , presedinte al comitetului fiind Emanuel Sdhrager. In efortul comunitatii s-au remarcat Isak Haiman, Herman Crumblat, Lazar Haimovici, Filip Marcus, Bernhard Hazmah, Leon Miixes, M.Frieman, I.L.Braunstein, Ismail Solobroh, M.Morix, S.Hencovici, Carol Rauch, Wargel, Pascu Recu. In jurul orasului s-a edificat mai multe biserici din zid fiind o epoca constructive, de inlocuire a bisericilor de lemn cu cele de zid. La 21 octombrie 1921, Serban Zahanagiu si Marghioara Rosetti terminau zidirea din temelie a bisericii din satul Nisipuri. In 1827 erau efificata biserica din satul Vaforata, apoi in 1836 manastirea Gorgota. In satele Sotanga si Aninoasa se inoiau bisericile, pentru ca in satul Colanul sa se ridice o noua biserica (1850), in anul 1860, la razvadul de jos noua biserica, ca si cele
edificate la Ulmi (1862) si valea Voievozilor (1863), raspundeau noilor cerinte, pentru oficierea cultului. Noile monumente cladite, din caramida inlocuiau in cea mai mare parte vechile constructii din lemn si reaspundeau cresterii demografice in satele din jur. In general, noile biserici nu aduc conceptii arhitecturale noi, incadrandu-se in conceptia devenita traditionala, constructorii epocii realizand biserici cu pronaos, naos si pritvor, fara elemente decorative de piatra la usi si ferestre.
ferestre cu ornament bogat ornate, marcat central de pe un cap de ingeras; in partea superioara sub acoperis, un esir de cornise incheie paginatia exterioara a cladirii. Tot cele doua specialiste au analizat planul noilor cladiri si au evidentiat ca se contura un nou vestibule spatios, cu incaperi dispuse pe ambele parti. De cele mai multe ori vestibulul era pictat in intregime inclusiv plafonul, cu motive vegetale, compartimentate in panouri dreptunghiulare. Usile reprezentau elemente decorative importante in ambianta locuintei, pictate la rindul lor cu motive vegetale si fronton bogat decorat. Elementele unei noi arhitecturi sunt prezente si la Targoviste, realizate sub influenta mesterilor italieni. Printre ei cei mai active si mai remarcati in epoca au fost Francesco Venchiarutti, Virgilio Peternelli, Giuseppe Piussei, Ermengildo Zaccareli. Ei au construit casele Lazar Petrescu (strada Nicu Filipescu), casa Petrescu de pe strada Grigore Alexandrescu, casa Petrescu de pe calea Campulung, etc. In acelas timp, pe langa acsele edificate acum, multe din constructiile realizate architectural traditional s-au inbogatit cu elemente specifice arhitecturii neoclasice, cu intentia vadita de a capata prestigiu si semnificati noi. Este meritul constructorilor, care au stiut sa armonizeze arhitectura neoclasica cu cea traditionala sis a pastreze unitatea volumetrica a arhitecturii autohtone, fara sa faramiteze volumul, fara sa caute efecte din jocul acoperisurilor, gama specific neoclassic. Balcoanele cu console si balustri se armonizeaza cu vechea constructie; este cazul Muraret din strada Grigore Alexandrescu, casa Iancu Grigorescu din aceas strada, casa N.Bratescu (Parchetul de azi,) casa Hiotu (Muzeu Politiei).