Repausul dominical I.L.

Caragiale In data de 21 mai, intr-o seara de joi, nenea Iancu se plimba pe Calea Victoriei privind multimea de oameni. La un moment dat se intalni cu prietenul sau Costica Parigoridi care nu era prea vesel din pricina faptului ca sotia lui a plecat la tara cu copiii si pentru ca nu isi gasea nici un prieten cu care sa sarbatoreasca. Dupa ce amandoi isi exprimasera parerile despre repausul dominical, desi Costica nu era prea incantat de faptul ca prietenul sau este mai optimist, l-a invitat totusi la masa. In drumul lor se intalnira cu inca alti patru prieteni si mersera toti la Iordache, in Covaci. Din pricina faptului ca in ziua curenta era sarbatoare si chiar onomastica lui Costica, l-a facut pe acesta sa ii cinsteasc pe toti prietenii lui. Barbatii inchinara in onoarea sarbatoritului si se ospatara timp de 5 ore fara intrerupere, apoi se urcara cu totii cate doi in trei birji si ajunsera la laptarie. Dupa servirea inca unui pahar de sampanie, barbatii au plecat sa serveasca un jvart cu cognac fin. In strada era cazut un alt om, datorita repausului dominical. Acestia l-au luat si pe dansul cu ei sa serveasca o ciorba de burta langa hala. Dupa servirea mesei, noul lor amic a plecat la barbier, deoarece se pregatea sa plece la atelier, iar Costica si nenea Iancu au dejunat la laptarie pana seara.