Dorinta si Maitreyi

Poezia Dorinta de Mihai Eminescu ilustreaza aspiratia unei iubiri posibile intr-un plan imaginar. Poezia a fost publicata la I septembrie 1876 in revista Convorbiri literare. Romanul Maitreyi a aparut in perioada interbelica, in 1933, si ilusteaza epicul pur. O prima asemanare a celor doua scrieri literare se distinge prin faptul ca ambele dezbat tema iubirii : in romanul Maitreyi este prezentat cuplul in evolutie, precum si jocurile erotice dintre Allan si Maitreyi. Poezia Dorinta exprima, dupa cum sugereaza si titlul, intentia poetului de a se intalni cu iubita in mijlocul naturii umanizate. O alta asemanare o reprezinta faptul ca dorinta de implinire a iubirii nu este indeplinita in niciuna dintre opera: in romanul Maitreyi, cuplul isi poate duce la sfarsit dorinta de iubire prin casatorie din cauza parintilor fetei si a discrepantelor dintre cele doua culturi care constituiesc o bariera intre cei doi; in poezia lui Eminescu nu se poate vorbi de implinirea dragostei intrucat iubita nu este prezenta, poetul exprimandu-si in mod direct intentia de a se intalni cu aceasta fata in fata. Spre deosebire de romanul Maitreyi,iar poezia Dorinta are ca tema si natura, poetul conturand tabloul in care urmeaza presupusa intalnire dintre cei doi: Codrului batut de ganduri, Flori de tei deasupra noastra Or sa cada randuri-randuri. Romanul Maitreyi este scris sub forma unui jurnal intim, pe cand opera lui Eminescu este o poezie, avand toate elementele ale acestei scrieri literare: rima incrucisata, ritmul trohaic si masura de 8 silabe. Poezia eminesciana reliefeaza jocul erotic al intalnirii posibile, iar in Maitreyi, aceste jocuri sunt prezentate ca niste amintiri.