OPERATIUNILE INSTITUTIILOR DE CREDIT

ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA SISTEMELOR BANCARE

CUPRINS

y Originile sistemului bancar y Rolul si functiile institutiilor de credit y Institutiile de credit :intermediari financiari speciali y Tendinte si evolutii in structura sistemului bancar romanesc y Structura altor sisteme bancare

1. Originile sistemului bancar

Istoria sistemului bancar i g se te originile n trecutul ndep rtat, existnd m rturii foarte vechi ce atest practica unor activit i care ntr-o form mai mult sau mai pu in evoluat se pot constitui ca primii pa i pe t rmul practicii bancare. Exist diferite p reri cu privire la originea b ncilor. Unii cercet tori apreciaz c primii bancheri au fost cei ce efectuau schimbul de bani, moment asociat apari iei i circula iei monedei metalice. Dup al i cercet tori, no iunea de banc este asociat momentului n care un grup de persoane a avut idea s primeasc disponibilit i b ne ti, sub form de depuneri de la cei ce doreau s fac economii i, n baza acestor depozite, s ofere mprumuturi celor care aveau nevoie de fonduri suplimentare. Primele dovezi ale unei activit i bancare se reg sesc n Orientul Apropiat (Babilon) i Egiptul Antic. n acea perioad templele erau, deopotriv , loc de rug ciune i loc de p strare a banilor i tezaurelor. Au fost descoperite m rturii scrise privind activitatea de depuneri i mprumuturi efectuat de temple. ncrederea pe care o aspirau templele furniza intermedierea monetar , asem n tor b ncilor de mai trziu. Primele institutii de tip bancar efectuau preponderent operatiuni de transfer ( ceea ce azi se cunoaste sub denumirea de cas de compensare ), astfel nct sistemul de plti s devin mai eficient. Prima banc de acest tip a fost Banca Venetiei, creat n 1171 si recunoscut oficial, n 1587, ca Banca di Rialto. n secolele urmtoare au aprut bnci similare si n alte centre comerciale: Geneva ( 1407 ), Amsterdam ( 1609 ), Hamburg ( 1619 ), si Rotterdam ( 1635 ). Dezvoltarea comertului si a bncilor a condus la necesitatea existentei unor centre permanente de afaceri. Astfel, n 1531 s-a deschis la Anvers prima piat financiar, cunoscut ca burs de valori si, imediat dup aceea, a aprut si Bursa din Londra. n perioada aceea, exista o diferent remarcabil ntre operatiunile de pe pietele financiare si cele efectuate de bnci. n acest timp, activitatea bancar a continuat s se dezvolte att prin diversitatea si mbunttirea serviciilor oferite, ct si prin acoperirea nevoilor de fonduri ale unor noi domenii de activitate. n secolele XVII si XVIII, activitatea bancar se dezvolt n toate formatiunile statale din Europa. Banca din Amsterdam ( 1609 ) si Banca Angliei ( 1694 ) au devenit modelul pe care sau bazat structurile bancare create ulterior. Dezvoltarea comertului si a transporturilor, n special a celor maritime, a determinat implicit, sporirea activittilor bancare. Drept urmare, numrul bncilor a nceput s creasc si

din ce n ce mai multi oameni au nceput s le foloseasc serviciile. Tot n acest interval de timp, a nceput si specializarea bncilor, iar cambia a nceput s fie utilizat si n comertul maritim. Pe msur ce comertul ntre orasele unei tri, precum si cel international, a continuat s se dezvolte, bncile au nceput s rspund noilor cerinte ale comerciantilor. Au fost stabilite relatii, ntre bnci, prin care s se asigure finantarea dezvoltrii afacerilor si a comertului. Dup revolutia industrial din Anglia, sistemele de transport s-au mbunttit substantial, asigurnd astfel, servicii eficiente. Acesta a fost unul dintre factorii care au impulsionat activitatea bancar, att pe plan national, ct si international, schimbri ce au determinat necesitatea supravegherii si reglementrii guvernamentale. Drept urmare, n aceast perioad au aprut si bncile care ndeplineau functiile care astzi pot fi echivalate cu acelea ale bncilor centrale. n S.U.A., n 1791, Congresul a autorizat crearea si functionarea ''Primei Bnci a S.U.A.'' '' The First Bank of the United States '' - care a imbinat rolul unei bnci centrale cu operatiuni specifice bncilor comerciale. n Franta, n 1776, dup mai multe ncercri de creare a bncii centrale, a aprut prima cas de scont. n 1800 a fost creat Banca Frantei. Pn n secolulal XIX-lea, sistemul bancar s-a structurat pe trei domenii specifice: * bncile de emisiune, care detineau monopolul emiterii de bancnote nationale; * bncile comerciale, care activau ca institutii de intermedierie financiar, * institutii financiare specifice, ca, de exemplu, casele de economii si cooperativele de credit. Evolutia sistemului bancar a ajuns si in Romania. Desi n 1989 existau numai patru bnci n Romnia: Banca National a Romniei, Banca Romn de Comert Exterior, Banca de Investitii si Banca Agricol, la care se adaug C.E.C.-ul, sistemul bancar dateaz, totusi, de mult timp. Primele dovezi ale desfsurrii unei activitti bancare pe teritoriul Romniei au fost descoperite ntre anii 1786 - 1855 si reprezint 55 de plci de piatr, gsite ntr-o zon de mine aurifere. Aceste mine datau din perioada Daciei Traiane. Dintre cele 25 de plci pstrate pn n prezent, a XIII-a contine detalii referitoare la contractul privind nfiintarea unei institutii bancare. Contractul era datat 28 martie 167 .H. si fusese semnat de Deusara. Clauzele principale se refereau la faptul c bncile acordau credite pe termen scurt, iar profitul se obtinea din dobnda perceput la mprumuturile respective. n perioada modern, primele ncercri de creare a unei bnci au avut loc la nceputul sec. al XIX-lea. Desi au existat si anterior preocupri n acest sens, abia n 1856 a fost creat Banca National a Moldovei, cu sediul la Iasi, care a fost astfel prima institutie bancar ce-si desfsura activitatea pe teritoriul Romniei. Banca a fost creat ca urmare a demersurilor unui bancher prusac si a fost concesionat acestuia. n anul urmtor, banca a dat faliment, datorit lipsei de fonduri, recurgerii la credite din strintate, precum si datorit faptului c, din capitalul subscris, a fost vrsat doar o mic parte.

Dup unirea Trii Romnesti cu Moldova, n 1859, au nceput s functioneze si alte bnci. Ca urmare a legii adoptat la 24.11.1864, a fost fondat Casa de Depuneri si Consemnatiuni. aceast institutie, n 1880, a avut un rol foarte important, ntruct a fost principala banc de emisiune pe teritoriul Principatelor Unite. n 1865 a aprut la Bucuresti, sub denumirea de Banca Romnia, o banc care initial a avut atributii de banc de emisiune si de scont. Ulterior, ca urmare a modificrii statutului a pierdut aceste privilegii, desfsurnd apoi o activitate pur comercial. Activitatea acestei bnci a continuat pn la nationalizarea sistemului bancar din Romnia. n iunie 1948. n aceeasi perioad au aprut si alte bnci: Banca Albina, prima banc cu capital integral romnesc, care si-a nceput activitatea n 1872, la Sibiu, Creditul Financiar Rural, care a aprut n 1873, ca si Banca Aurora, din Nsud; n urmtorul an, a fost creat Creditul Financiar Urban si Rural. Cea mai important banc nfiintat n aceast perioada a fost Banca National, care din punct de vedere organizatoric, a fost conceput dup modelul Bncii Nationale a Belgiei. Aceasta a fost nceputul dezvoltrii unui sistem bancar nou si modern. nfiintarea Bncii Nationale a Romniei a creat premisele pentru aparitia si a altor bnci si pentru dezvoltarea sistemului bancar romnesc. Crearea bncii centrale n Romnia a suscitat multe discutii referitoare la structura capitalului bncii si proportia capitalului strin maxim permis. n final, s-a decis ca majorarea capitalului s fie constituit din surse romnesti, astfel nct s se asigure controlul asupra economiei nationale si, totodat, s nu existe posibilitatea ca sistemul su bancar s fie supus dominatiei strine. Statutul prin care s-a creat Banca National a fost aprobat de Parlamentul Principatelor Unite la 17 aprilie 1880, Banca National s-a constituit ca important institutie destinat creditrii activittilor economice si comerciale, scontrii cambiilor si operatiunilor cu alte instrumente financiare. Ulterior, Banca National a acordat un sprijin semnificativ modernizrii sectorului agricol. Au devenit evidente efectele benefice ale asistentei acordate de banca central dezvoltrii pietei, prin intermediul creditelor. Rapid, au aprut si alte bnci noi. Banca central, prin emisiuni monetare, a ajutat noile bnci comerciale s sustin dezvoltarea economic. Corespunztor dezvoltrii economice a trii, la nceput, activitatea bncilor se baza, n principal, pe acordarea de credite persoanelor particulare. Odat cu industrializarea si, implicit, cu dezvoltarea fortelor de productie, a aprut necesitatea concentrrii sumelor disponibile, pentru a satisface proiectele concepute de proprietarii de pmnt, de comercianti si de marii industriasi. Procesul de creare a noilor institutii de credit a fost accelerat prin aportul de capital autohton, apartinnd reprezentantilor burgheziei si mosierimii romne, dar si prin infuzia de capital strin. n noul context, n 1881, la Bucuresti, a fost nfiintat Bursa de valori si apoi Bursa de mrfuri.

La sfrsitul secolului al XIX-lea a nceput s se fac simtit o puternic centralizare a capitalului bancar n Romnia. n aceast perioad, unele case bancare sau asociatii bancare, aprute anterior, dar care n noul context nu dispuneau de suficient potential financiar, si-au schimbat statutul juridic sau au fost absorbite de altele. Dup 1880, a crescut numrul si importanta bncilor romnesti, de la numai 5 bnci existente ntre 1880 - 1890, la aproape 200 de bnci, nainte de primul rzboi mondial. Patru dintre principalele bnci din aceast vreme (Banca General Romn, Marmorosch Blak & Co, Banca de Credit Romn, Banca Comercial Romn) erau finantate si prin capital strin. Alte patru bnci importante - Banca Agricol (1894),Banca de Scont (1898 ), Banca Comertului din Craiova (1898) si Banca Romneasc (1911) - au fost create cu capital autohton participnd apoi la formarea capitalului altor bnci, ntreprinderi industriale si firme comerciale. Astfel, capitalul autohton cuta s cstige teren n concurent cu capitalul strin, urmrind, n acest mod, dobndirea unei pozitii avantajoase pe piata financiar romneasc. n perioada primului rzboi mondial s-a intensificat activitatea bancar n Romnia. Ca rezultat al neutralittii Romniei, n aceast perioad au aprut oportunitti noi de comert cu toate prtile implicate n conflict. Nivelul ridicat al comertului a adus beneficii sistemului bancar. Anii care au urmat imediat rzboiului au adus o ncetinire dramatic a activittii economice. Recesiunea a cuprins ntreaga Europ, specula si inflatia atingnd, n aceast perioad, niveluri record. Treptat, trile din Europa au nceput s-si refac economia, fenomen resimtit si n Romnia. rezultatele acestui proces s-au regsit imediat, si n sistemul bancar. Bncile au atras importante fonduri disponibile de pe piat si prin intermediul creditelor acordate de ctre Banca National - au reusit s rambuseze sumele, n bani devalorizati. Dup primul rzboi mondial, numrul bncilor din Romnia a continuat s creasc pn la criza economic din perioada 1929-1933. Aceast depresiune a determinat falimentul multor bnci sau fuzionarea pentru a supravietui. Ca si guvernele trilor dezvoltate din acea vreme, Guvernul Romniei a trebuit s intervin pentru a contracara efectele crizei economice, bancare si monetare. Guvernul a adoptat politici de conducere si control, n vederea acordrii ajutorului necesar revigorrii sistemului bancar. n 1934, a fost nfiintat Consiliul Superior Bancar, al crui presedinte era guvernatorul Bncii Nationale. Au fost adoptate mai multe legi, att pentru a ajuta economia ct si pentru a mbunttii sistemul bancar. n anii ' 40, sistemul bancar a fost dominat de cinci bnci principale: Banca Romneasc, Banca de Credit romn, Banca Comercial Romn, Banca comercial Italian si Romn si Societatea Bancar Romn. Aceste bnci realizau peste 50 % din totalitatea operatiunilor bancare din Romnia. Pn n 1947, sistemul bancar romn cunoscuse o dezvoltare remarcabil. Bncile detineau resurse importante si functionau conform standardelor internationale, iar personalul bancar era

format din specialisti pregtiti n conditii de concurent si standarde profesionale ridicate, asa cum erau stabilite de Banca National. Dup 1947, sistemul bancar a fost restrns datorit trecerii la economia de comand si intrrii Romniei n zona de influent sovietic. La 28 decembrie 1946, Banca National a fost etatizat devenind Banca Republicii Populare Romne.Odat cu introducerea metodelor de conducere centralizat n economie, s-a redus numrul bncilor. Prin decretul 197/1948 s-a prevzut ca toate bncile, private sau de stat, s fie lichidate sau dizolvate. Singurele exceptii au fost: Banca de Credit pentru Investitii ( Societatea National de Credit Industrial ), Casa de Economii, Cecuri si Consemnatiuni care, n octombrie 1949 , a primit denumirea de Cas de Economii si Consemnatiuni. Aceast institutie a detinut monopolul n domeniul depunerilor populatiei pn la sfrsitul anului 1989. n septembrie 1948, Banca de Credit pentru Investitii a devenit Banca de Investitii. ncepnd cu 15 noiembrie 1948, toate operatiunile bancare au fost concentrate la nivelul unei singure institutii - Banca de Stat ( fosta Banc National ) care functiona ca centru de ncasri si control al numerarului. Aceast metod de distribuire planificat a banilor a permis Guvernului s instituie propriul su sistem de conducere centralizat, supraveghere si control al economiei nationale. Sistemul a functionat pn n 1967 cnd au aprut bnci noi. A fost creat Banca pentru Agricultur si Industrie Alimentar si Banca Romn pentru Comert Exterior, iar Banca National a fost reorganizat. Aceste schimbri au fost nsotite de un grad de deschidere, dar conducerea centralizat a continuat s functioneze n acelasi mod. Restructurarea institutional a sistemului bancar a cuprins, pe de-o parte reorganizarea Bncii Nationale si transformarea acesteia ntr-o adevrat banc central iar pe de alt parte, dezvoltarea unei retele de bnci comerciale. Acest lucru s-a realizat att prin modernizarea si dezvoltarea bncilor existente, ct si prin dezvoltarea bncilor existente, ct si prin nfiintarea de bnci noi cu capital de stat, privat sau mixt, dar si cu participare de capital strin. Reforma sistemului bancar a nceput n 1990/1991, prin elaborarea si adoptarea unei noi legislatii bancare si a bncilor comerciale. Noua legislatie bancar se refer, n principiu, la Legea privind activitatea bancar ( nr. 34/1991 ) si Legea privind Statutul Bncii Nationale ( nr. 31/1991 ). De asemenea, o important deosebit o detine Legea societtilor comerciale ( nr. 31/1990 ) datorit faptului c bncile sunt, la rndul lor, organizate ca societti comerciale, n plus fiind necesar autorizarea acordat de Banca National pe baza criteriilor stabilite prin reglementri si norme speciale. n acelasi timp, au nceput s apar noi bnci, finantate prin aport de capital privat. Aceste reglementri ofer servicii att statului, ct si agentilor economici privati.

Aceste reglementri degreva Banca National de toate activittile specifice bncilor comerciale, acestea fiind preluate de o banc nou nfiintat - Banca Comercial Romn. Aceste reglementri au fost concepute pentru a acorda flexibilitate economiei de piat si pentru a ncuraja initiativa privat. n vederea sustinerii bncilor n realizarea obiectivelor mentionate si asigurrii realizrii standardelor internationale bancare, Ronmnia a primit sprijinul trilor cu sisteme bancare dezvoltate. Romnia a primit sprijinul trilor cu sisteme bancare dezvoltate. Romnia si-a mbunttit practica bancar cu noi tehnici si instrumente, obiectivul principal al acestor mbunttiri este de a constitui o retea de bnci comerciale eficiente si viabile, care s ofere o gam larg de servicii bancare necesare sustinerii cresterii economice ntr-o economie de piat. n anul 1998, ntreaga evolutie a sistemului bancar romnesc s-a derulat pe fundalul adoptrii legislatiei specifice n domeniu si anume: Legea bancar ( nr.58/1998 ), Statutul Bncii Nationale ( nr.101/1998 ) si Legea falimentului bancar ( nr. 83/1998 ). Sistemul bancar romnesc a suportat si n acest an socurile unei piete volatile si extrem de frmntate. Degradarea situatiei financiare a multor agenti economici s-a rsfrnt direct asupra bncilor creditoare, prin cresterea volumului creditelor neperformante si a dobnzilor nencasate. Un element extrem de important l constituie decizia de privatizare a Bncii Romne pentru Dezvoltare si Banc Post, proces aflat deja n faza final. n 1998, mediul economic si financiar international si intern a fost caracterizat de sincope, contradictii, de lipsa unui program guvernamental cu prioritti duse la ndeplinire, ceea ce a determinat difersificarea nevoilor clientilor si accentuarea concurentei pe piata bancar. Pentru bncile care si desfsoar activitatea n Romnia, anul 1998 a nsemnat confruntarea cu o serie de msuri restrictive care au constituit tot attea probleme de rezolvat. Apoi problemele cu care se confrunt diferitele sectoare din economie se rsfrng si asupra bncilor. Este cunoscut faptul c bncile au accentuat indicele de prudentialitate n aplicarea propriilor politici de creditare, lund n calcul dificulttile reale si potentiale pe care agentii economici pot s le nregistreze n returnarea creditelor acordate si a dobnzilor aferente acestora. n prezent, sistemul bancar romnesc este puternic afectat de situatia financiar a partenerilor si de afaceri - agenti economici si populatie - n ambele ipoteze, de furnizor de resurse si beneficiar al acestora. Ca atare, o ameliorare semnificativ a sistemului bancar nu se va putea obtine dect pe fondul unei restructurri a sectorului real.

2.Rolul si functiile institutiilor de credit

O banc poate fi definit ca o institu ie care mobilizeaz mijloace b ne ti disponibile, finan eaz i crediteaz persoanele fizice i juridice, organizeaz i efectueaz decont rile i pl ile n cadrul economiei na ionale i n rela iile cu celelalte state, n scopul ob inerii de profit. Din defini ie rezult caracterul complex al rolului pe care banca l are n economie, att din punct de vedere al serviciilor pe care le efectueaz , ct i din punct de vedere al rela iilor n spa iul geografic. Specificul activitatilor bancare si rolul acesteia pentru economia unei tari presuspun un mod aparte de organizare, fiind de altfel si domeniul cel mai reglementat. Reglementarea este data in fiecare tara de legea bancara nationala care are menirea de a crea conditii pentru o concurenta normala intre institutiile de credit. Pentru tarile membre ale UE cadrul legislativ este dat de directivele europene transpuse in reglementari nationale. Economia de piata presupune existenta unui sistem bancar care sa asigure mobilizarea disponibilitatilor monetare ale economiei si orientarea lor spre desfasurarea unor activitati economice eficiente. Bancile asigura si faciliteaza efectuarea platilor, ofera servicii de gestionare a riscului si reprezinta principalul canal de transmisie in implementarea politicii monetare. Prin activitatea de colectare de resurse financiare, cconcomitent cu plasarea lor pe piata prin intermediul creditelor, a operatiunilor de scont si a altor operatiuni pe piata financiara, bancile indeplinesc rolul de intermediari intre detinatorii de capitaluri si utilizatorii acestora. In exercitarea acestei diversitati de operatii, bancile actioneaza in numele lor, pe contul lor propriu, depunatorii si imprumutatorii neavand nici o legatura de drept intre ei. In vederea realizarii obiectivelor finale, Banca Centrala urmareste stabilirea valorii interne si externe a monedei nationale, concomitent cu punerea la dispozitia economiei nationale a cantitatii optime de moneda, necesara cresterii economice. Sistemul bancar, transformand resursele pe care mediul economic i le pune la dispozitie, se constituie subsistem al macrosistemului economico-social. Sistemul bancar se afla intr-o continua interactiune cu mediul economic, din care preia intrari sub diferite forme (resurse umane, resurse financiare, informatii) pe care le prelucreaza in vederea obtinerii iesirilor (produse si servicii bancare, informatii financiar-bancare). Altfel spus, sisitemul bancar este un sistem deschis. Ceea ce este specific sistemelor deschise (deci si sistemului bancar) este faptul ca isi regleaza activitatea prin conexiune inversa (feedback), deci sunt capabile de autoreglare.

Intr-o economie bancile (institutiile de credit in general) au un dublu rol :

cel de intermediere finanaciara in relatia economisire-investire, o relatie decisiva pt cresterea economica. Altfel spus, bancile atrag resurse si le plaseaza in economie in principal prin distribuirea de credite ; bancile reprezinta mecanismele de transmisie a politicii monetare de a carei eficacitate depinde starea de sanatate a sist bancar si a intregii economii.

Din acest dublu rol desprindem si functiile bancilor :

1.

Func ia de depozit const n: - efectuarea de opera iuni de depozit la vedere i la termen, n cont, cu numerar i cu titluri, constnd n atragerea resurselor b ne ti de la persoane fizice i juridice, n vederea p str rii i fructific rii lor; - efectuarea de opera iuni de depozitare i trezorerie pentru obiecte de valoare aflate n proprietatea persoanelor fizice i juridice.

2.

Func ia de investi ii const n: - acordarea de credite n lei i n valut persoanelor fizice i juridice din ar i str in tate; - particip n calitate de ac ionar la nfiin area unor institu ii bancare sau nebancare n ar i str in tate; - achizi ioneaz active financiare n nume propriu.

3.

Func ia comercial const n: - realizarea de ncas ri i pl i, n valut i n lei, generate de activit i de export, import, prest ri de servicii i turism intern i interna ional, opera iuni cu caract erfinanciar, necomercial i alte opera iuni legate de ncas ri i pla i ntre persoanefizice i juridice din ar i str in tate; - efectueaz opera ii de scontare i rescontare a efectelor de comer ; - efectueaz opera ii de schimb valutar i opera ii de arbitraj pe pie ele monetare interna ionale pe cont propriu sau n numele clien ilor; - particip la tranzac ii externe financiare de pl i i de credit, ncheie cu b nci i institu ii financiare str ine angajamente i conven ii de pl i; - cump r i vinde, n ar i str in tate, aur i metale pre ioase, monede; - emite efecte de comer , bilete la ordin, cambia sau trate, cecuri n favoarea unor beneficiari din ar i str in tate; - efectueaz opera iuni de vnzare-cump rare i alte opera iuni cu titluri emise de stat; - presteaz servicii bancare, expertiz tehnic , economic i financiar a diferitelor proiecte, acord consultan i asisten n probleme de gestiune financiar i evaluare;

- organizeaz lansarea de obliga iuni, asigur mobilizarea mprumuturilor prin emisiunea de obliga iuni, garanteaz emisiunea i plaseaz obliga iunile pe pia a secundar .

Activitatea bancara din spatiul european (27 tari UE, 5 tari zona euro) are la baza urmatoarele principii : 1). Libertate totala a miscarilor de capital 2). Libertate deplina a instit de credit in creearea de succursale in strainatate ; 3). Prestarea libera de servicii bancare ; 4). Supravegherea activitatii bancare de catre agentia din tara de origine. Prin aplicarea acestor principii s-a urmarit armonizarea legislatiilor si reglementarilor bancare nationale si vizeaza aspecte referitoare la : conditii de acces pe piata bancara, protectia deponentilor, norme de prudenta bancara, reguli contabile corecte, norme de audit si control intern. Un rol foarte important in sistemul bancar il are si Banca Centrala, care la randul ei are anumite functii : a. Functia de emisiune: monopolul asupra emisiunii monetare isi are originea in vechiul drept de batere a monedei atribuit de-a lungul vremurilor diferitelor institutii ale statului. Obtinerea acestui monopol a reprezentat unul din momentele importante in constructia statelor moderne. Inca din sec XVIII pe fondul insuficientei metalului pretios, unele banci au procedat la emisiunea de bancnote sub forma certificatelro de depozite sau a altor inscrisuri care atestau existenta in depozitele bancii a unei anumite cantitati de metal pretios. Intr-o prima etapa, bancnotele emise si puse in circulatie de BC erau garantate in principal cu aurul din reserve. Prin acest mechanism practice BC asigura convertirea interna si externa in aur a biletelor de banca. Dupa cum stim, in 1971, se suspenda convertabilitatea in aur. In present, biletele de banca sunt garantate cu creante asupra economiei si aupra trezoreriei statului. b. Functia de banca a statului. In toate tarile BC reprezinta banca statului. In aceasta calitate, BC detine si administreaza conturile acestuia evidentiind in pasivul bilantului acesteia si ale caror solduri nu pot fi in principiu debitoare. In pasivul biulantului sunt evidentiate si administrate resursele trezoreriei statului, in activul bilantului BC sunt evidentiate avansurile, imprumuturi acordate de BC acesteia. c. functia de banca a bancilor: aceasta functie vizeaza in principal 3 etape.

In primul rand bancile comerciale si celelalte institutii de credit au ca si trezoreria statului conturi deschise la BC si ale caror solduri in principiu nu pot fi debitoare. Prin intermediul acestor conturi se realizeaza viramente si compensari bancare. In al doilea rand, daca in procesul compensarii unele banci au nevoie de resurse atunci banca central le poate refinanta fie in mod direct, fie indirect prin intermediul pietei monetare(interbancare). Daca insa rezulta un exces de lichiditate pe piata, atunci BC, prin instrumente specifice de politica monetara, il retrage din circulatie. In al III-lea rand, BC intervine pe piata monetara pentru a mentine nivelul masei monetare si al ratei dobanzii, in limitele fixate prin politica monetara. d. functia de centru valutar : vizeaza 3 aspecte:

1) Asigurarea convertirii monedei nationale in devize; Orice BC isi constituie un anumit nivel al rezervelor monetare, avand obligatia sa garanteze convertirea propriei monede, indiferent de tipul de curs valutar practicat. Pentru asigurarea convertibilitatii si a credibilitatii, aceasta apeleaza la propriile rezerve monetare. Daca acestea sunt insuficiente, ea poate apela la imprumuturile de la BC straine. In situatii exceptionale, BC poate proceda la ajustarea paritatii monetare, respectiv la supraevaluarea/subevaluarea anumitor monede nationale. 2) Pastrarea si gestionarea rezervelor monetare; Avand calitatea de gestionar al acestor rezerve, cele mai multe BC detin o rezerva de aur. Ponderea aurului in rezerva monetara variaza de la o tara la alta, dar in prezent e relativ mica. Alaturi de aur(si cu ponderea cea mai mare), BC detin devize straine obtinute din operatiuni de schimb efectuate in pozitia de monopol/ de concurenta. In structurile rezervelor monetare oficiale e inclus si dreptul special de tragere. In gestionarea acestor rezerve, BC urmaresc dispersia riscurilor, evitand concentrarea acestora intr-o singra valuta; portofoliu diversificat pt a putea gestiona riscurile. 3) Supravegherea costului de schimb a monedei nationale; Functia de supraveghere a BC e de importanta deosebita, avand in vedere rolul acestor institutii in asigurarea stabilitatii financiare. Supravegherea cursului vizeaza 2 aspecte: - monitorizarea starii finciare a fiecarei institutii de credit si la nivel agregat. - verificarea modului in care institutiile de credit aplica si respecta reglementarile bancare.

3. Institutiile de credit :intermediari financiari speciali

Institu ii financiare prin intermediul c rora cei care economisesc pot s asigure indirect fonduri celor care vor s se mprumute. Corpora iile i guvernul pun n vnzare instrumentele financiare emise prin intermediul unor institu ii specializate, precum b nci, fonduri mutuale, fonduri de pensii, societ i de asigur ri. Aceste institu ii sunt numite financiare ntruct prin intermediul lor se ntlnesc, practic, cererea i oferta de capitaluri. Necesitatea existen ei intermediarilor financiari rezid n faptul c : Realizarea unei tranzac ii directe ntre un investitor de talie mic ce dore te achizi ionarea unor instrumente financiare i o corpora ie cu nevoi suplimentare de finan are este foarte dificil de ncheiat. Investitorii de talie mic ar fi expu i unor tranzac ii foarte riscante dac nu au realizat diversificarea riscului n investi ia realizat . Investitorii de talie mic nu au informa iile necesare referitoare la riscul de credit asociat participan ilor pe pie ele financiare, n special a debitorilor. Principalii intermediari financiari sunt intermediarii monetari sau bancari (respectiv b ncile comerciale si banca de emisiune). Intermediarii financiari bancari emit active secundare, constituite esen ial prin diferitele forme de moneda in circula ie. O alta categorie de intermediari financiari, intermediarii financiari non-bancari, in principal organisme specializate in colectarea economiilor, casei de economii, fonduri de pensii, companii de asigur ri, nu au putere sa creeze moneda. Acestea emit in principal quasi-moneda si uneori si active financiare specifice, valori mobiliare. B ncile comerciale reprezint categoria cea mai cunoscut de intermediari financiari. n activitatea unei b nci comerciale activele financiare ocup o pondere semnificativ spre deosebire de orice entitate care desf oar activit i nefinanciare De pild , n bilan ul de mai jos, al b ncii Transilvania (listat la Bursa de Valori Bucure ti) se observ faptul c activele reale (imobiliz ri corporale i necorporale) ocup o pondere foarte mic n totalul activelor, respectiv 3,75% spre deosebire de activele financiare care au o pondere de aproximativ 93%. n acela i timp, analiznd bilan ul Petrom S.A. (societate nefinanciar , listat la Bursa de Valori Bucure ti) se observ ca ponderea activelor reale (imobiliz ri corporale i necorporale, stocuri) au pondere de peste 50% n totalul activelor sale comparativ cu activele financiare (casa i conturi la b nci, crean e, imobiliz ri financiare). B ncile sunt intermediari financiari a c ror func ie principal este s primeasc depozite de la cei care vor s economiseasc i s utilizeze aceste depozite pentru a acorda credite celor care vor s ia bani cu mprumut. O a doua func ie a b ncilor este s u ureze cump rarea de bunuri i servicii prin crearea unor instrumente de plat ca echivalent al depozitelor constituite de deponen i. B ncile contribuie la crearea unui activ special pe care oamenii l pot utiliza ca mediu de schimb.

Intermedierea financiara corespunde celui de-al doilea mod de finan are. Aceasta presupune apari ia unui intermediar ntre agen ii cu deficit si cei cu capacitate de finan are. Intermediarul este un organism specializat n colectarea economiilor (In special de la particulari) i n acordarea de credite (n special ntreprinderilor). Intermedierea financiar conduce astfel la o relativ disociere ntre colectarea economiilor i finan area prin credite, n ceea ce prive te colectarea economiilor, intermediarii financiari c uta sa fructifice economiile agen ilor cu excedent de finan are ( i n special pe cele ale particularilor), propunndu-le instrumente de plasare diversificate si adaptate preferin elor lor. De i duce la opera iuni mai concentrate, aceast finan are tinde spre o anumit diversificare a tehnicilor, procedeelor i duratelor. Analiza creditului din perspectiva formelor si func iilor sale eviden iaz faptul ca anumi i agen i economici (sa spunem si popula ia, dar nu neap rat si nu numai) dispun de capacita i de finan are, in vreme ce al i agen i economici (de exemplu ntreprinderile) au nevoie de finan are. Echilibrul intre capacitatile de finantare si nevoile de finantare se realizeaza printr-un ansamblu de operatiuni care impreuna formeaza operatiunile de intermediere financiara. Diferen ierea intermediarilor financiari Pe m sura ce structura financiara na ionala se dezvolta, inter-medierii tind sa se specializeze, sa-si multiplice oferta si sa-si diferen ieze interven iile, serviciile pe care le ofer si modalit ile de func ionare. Institu iile de credit n activitate n economiile cu structura financiara incipienta sunt pu in diferen iate, n majoritatea acestor tari, banca centrala si cteva b nci comerciale concentreaz principalele opera iuni financiare. Acestea coexista eventual cu institu ii mai specializate: cecuri po tale, case po tale de economii, b nci de dezvoltare, organisme de credit mutual sau cooperatist, cel mai adesea orientate spre un sector de activitate particular (artizanat si agricultura n special).Cu toate acestea, sl biciunea relativa a mecanismelor institu ionale de colectare a economiilor si de finan are se g se te par ial compensata de punerea la punct a unor circuite financiare care fac dovada eficacit ii si bunelor calitatea de adaptare In mediul socio-economic.

Participantii si intermediarii de pe pietele financiare Pe pietele financiare participa detinatorii de capital care sunt reprezentati de guverne, societati comerciale, societati de asigurare, fonduri de pensii, banci si alti detinatori de capitaluri pe termen lung. Investitorii pot fi grupati n investitori individuali si investitori institutionali. Investitorii au dreptul de acces la informatie, certa, corecta, suficienta si facuta public la momentul oportun privind valorile mobiliare, emitentii si activitatea acestora pe piata. Cerintele de resurse de finantare de pe pietele financiare se adreseaza de catre societati comerciale, banci, municipalitati, guverne si alte entitati care realizeazaproiecte de dezvoltare.

n vederea admiterii la cotare a titlurilor de valori mobiliare la bursa, societatile comerciale trebuie sandeplineasca anumite conditii: sa emita un numar de actiuni si sa fie constituite dintr-un numar stabilit de actionari; sa detina un capital de un anumit nivel; sa obtina profit n cel putin ultimele trei exercitii anuale; sa asigure acces public pentru o anumitapondere din actiuni; sa difuzeze informatii cu privire la situatia economico-financiara; sa publice bilantul si contul de profit si pierdere; sa justifice modul de contabilitate; sa informeze conducerea bursei asupra unei noi emisiuni.

Intermediarii de pe pietele financiare se grupeaza n intermediari care cumpara sau vnd titluri de valoare n nume propriu si n contul clientilor si intermediari care cumpara si vnd titluri de valoare n nume propriu si cont propriu. Intermediarii financiari sunt reprezentati de societati sau alte entitati autorizate de organismele de supraveghere a pietei de capital care si asuma misiunea de canalizare a disponibilitatilor banesti de la detinatori de resurse disponibile catre solicitatorii de capital. Intermedierea de valori mobiliare reprezinta activitatea realizata de persoane autorizate conform legii, care consta n cumpararea si/sau vnzarea de valori mobiliare ori drepturi aferente ce deriva din acestea, precum si operatii accesorii sau conexe. Intermediar pentru valori mobiliare este persoana juridica legal autorizata de organisme desemnate sa exercite intermedierea de valori mobiliare cu titlu profesional ca fapt de comert, fie pe cont propriu (dealer), fie pe contul unor terti (broker). n sfera intermedierii valorilor mobiliare se ncadreaza: -  vnzarea si cumpararea de valori mobiliare pe contul lientilor; -  vnzarea si cumpararea de valori mobiliare pe cont propriu; -  garantarea plasamentului valorilor mobiliare cu ocazia ofertelor primare si secundare; -  transmiterea ordinelor clientilor n scopul executarii lor prin alti intermediari autorizati; - detinerea de fonduri si/sau valori mobiliare ale clientilor n scopul executarii ordinelor; -  administrarea conturilor de portofolii individuale de valori mobiliare ale clientilor; - pastrarea de fonduri si/sau valori mobiliare ale clientilor n scopul administrarii portofoliilor acestora. n vederea obtinerii autorizatiei de efectuare a intermedierii de valori mobiliare, societatile de servicii de investitii financiare trebuie sa aiba o activitate exclusiva n acest domeniu, sa facadovada unui capital minim subscris si integral varsat, sa se ncadreze n coeficientii de risc. n scopul stimularii mobilizarii economiilor banesti si a alocarii lor catre investitii pe baza diversificarii prudente a riscului de portofoliu si a supravegherii acestora se constituie

fonduri deschise de investitii, societati de investitii, societati de administrare a investitiilor si societati de depozitare. Prin intermediul fondurilor de investitii se asigura mutualitatea, respectiv drepturi si obligatii egale, profituri proportionale cu investitiile, diversificarea plasamentului pentru dispersarea riscului, optimizarea investitiilor de catre specialistii de administrare a fondurilor. Fondurile deschise de investitii se pot constitui printr-un contract de societate, farapersonalitate juridica, care exprima totalitatea contributiilor banesti efectuate printr-o ofertapublica continua de titluri de participare si evidentiaza dreptul de proprietate la fond si asupra activelor achizitionate prin investirea resurselor sub forma unui portofoliu diversificat de valori mobiliare. Autorizarea functionarii unui fond deschis de investitii presupune examinarea ndeplinirii urmatoarelor conditii: constituirea legala a societatii de administrare, reglementari interne de definire a obiectivelor, a procedurilor de desfasurare a activitatii, contractul de administrare, alegerea unei societati de depozitare. Societatile de investitii se constituie sub forma societatilor pe actiuni cu misiunea de a desfasura activitati de mobilizare a economiilor banesti de la persoane fizice si juridice si plasarea lor n valori mobiliare. Societatile de administrare a investitiilor se formeaza pentru a desfasura activitati de administrare a fondurilor deschide de investitii si a societatilor de investitii n mod exclusiv pe baza unor conditii: - obiectivele de investitii ale fondurilor sau ale societatilor de investitii sa fie diferentiate clar si identificabile; - contractele de administrare individuala, reglementarile interne, contractele si statutele fondului de investitii sau ale societatii de investitii sa fie aprobate; - societatea de administrare sa ndeplineasca cerintele de capital prevazute pentru activitatea de administrare; - activele, operatiunile si nregistrarile privind fiecare fond de investitii sau societati de investitii sa fie individualizate clar si strict si separate de societatea de administrare; - societatea de administrare sa se obtina sa efectueze orice fel de tranzactie cu si ntre fonduri de investitii si societatile de investitii aflate n administrare. Societatile de depozitare se deosebesc prin faptul ca primesc spre pastrare pe baza de contracte activele fondurilor deschise de investitii.

4.Tendinte si evolutii in structura sistemului bancar romanesc

In prezent, pe plan international asistam la : 1). Specializarea bancilor este tot mai inlcuita cu universalizarea operatiunilor si actiunilor lor specifice. 2). Scaderea rolului statului in activitatea bancara oaralel cu procesul de liberalizare si dezintavenire 3). Amplificarea fortei marlor banci in contextul internationalizarii si globalizarii industriei financiare 4). Are loc fenomenul de accentuare a restructurarilor bancare, indeosebi prin achizitii, fuziuni si absorbtii. 5). Constituirea unor puternice grupuri financiare prin reunirea activitatilor bancare cu cea din domeniul pietelor de capital, de asigurari, a fondurilor de pensii etc 6). Permanenta modernizare a tehnicilor si informaticii bancare paralel cu diversificarea ofertei de produse si servicii.

Modele si strategii bancare In prezent s-au conturat in principal doua modele in acest domeniu : I. II. modelul bancii dividente modelul bancii fragmentare

I. Are drept obiectiv renatbilitatea fondurilor proprii, maximizarea acestora. Pentru atingerea acestui obiectiv bancile trebuie sa: 1). Sa adopte strategii, respective sa se orienteze spre acele segmente de piata care sunt si cele mai profitabile 2). Este necesara cunoasterea detaliata a costurilor si a operatiunilor effectuate; 3). Se impune o tarifare precisa si personalizata a clientilor. 4). Este necesara gasirea unei dimenisuni optime a bancii, ceea ce implica modificari sensibile in ceea ce priveste gradul de concentrare a industriei bancare. II. Presupune reconsiderarea abordarii clasice a rolului bancilor ca intermediari financiari principali in relatia economisire-investire. Altfel spus, acest model presupune separarea completa a functiilor(activitatii) de atragere a resurselor si constituirea depozitelor, de functia de creditare. Potrivit acestui model, diferitele functii ale bancii ar trebui sa fie exercitate de entitati juridice, distincte. O asemenea abordare ar fi mai performanta intrucat fiecare activitate(functie) a acesteia este luata in considerare(exercitata) de o categorie aparte de operatori specializati si profesionisti in domeniul activitatii lor. In teoria si practica bancara s-au conturat in principal urmatoarele strategii :

1). Prima strategie vizeaza ameliorarea pozitiei pe piata a bancilor si corelarea acesteia cu rentabilitatea fondurilor proprii. 2). A 2-a strategie vizeaza imbogatirea gamei de produse si servicii paralel cu cresterea gradului de patrundere in randul clientelei. 3). A treia strategie vizeaza diversificarea activelor si pasivelor bancare in masura sa asigure o mai buna dispersie a riscurilor specifice. 4). A patra strategie vizeaza specializarea opusa diversificarii dar care pierde teren in fata fenomenului de universalizare. Tendinte si experiente semnificative pe plan mondial si European: Tendinta de agregare a intereselor economice prin formarea de blocuri comerciale, caracterizate prin: - libera circulatie a marfurilor, serviciilor si capitalului, - inlaturarea barierelor fiscale si vamale. Uniunea Economicasi Monetarain cadrul UE. Tendinta de globalizare a economiei mondiale, inclusiv in domeniul bancar manifestataprin fuziuni, achizitii si acorduri de cooperare, tendintacare demonstreazaRomaniei canu poate ramane izolatafatade sistemul bancar international. Concentrarea capitalului si consolidarea noilor entitati. Deplasarea centrului de greutate a activitatii bancare catre Investment Banking. Crearea de banci universale (universal banking) - conform modelului Uniunii Europene. Introducerea si dezvoltarea unor noi produse bancare, de inaltatehnicitate, Electronic Banking si Internet Banking, care contribuie la inlocuirea celor traditionale. 58495lrg58nuu5m Starea actuala a domeniului bancar in Romania Inainte de 1990 Realizari: Disfunctii: Structura sistemului bancar romanesc inainte de 1990 era in mare masura similara cu cea a celorlalte economii din Europa Centrala si de Est, totusi, in anumite privinte era mai rigida si a avut un rol pasiv in economie. Sistemul bancar romanesc dinainte de reformaconsta din Banca Nationalaa Romaniei, care juca rolul atat de BancaCentralacat si comercialasi din Bancile specializate pentru investitii, comert exterior, agriculturasi economii.

Perioada 1990-1999 Realizari: Sistemul bancar este considerat ca fiind cel mai fragil mecanism al unei economii, in sensul caresimte cel mai puternic socurile induse in economie; sistemul bancar romanesc de dupa1990, desi afectat de falimentul catorva banci private, s-a dovedit a avea cea mai bunaevolutie, prestatia Bancii Nationale influentand hotarator atat bancile comerciale cat si evolutia economiei in ansamblu. Reforma sistemului bancar romanesc a inceput in 1991 prin crearea unui sistem pe doua nivele, in care Banca Nationala isi pierde caracterul de bancacomerciala(prin desprinderea din BNR a BCR) si, domeniul se deschide noilor operatori bancari. In perioada scursadin 1990, in pofida unor sincope ale catorva banci, receptate negativ de catre populatie, sistemul bancar romanesc este vizibil mai stabil si mai bine reglementat decat restul economiei in ansamblu. Prezenta in sistemul bancar romanesc a unor banci straine alaturi de bancile cu capital mixt roman-strain. Reglementari cheie in domeniul bancar, adoptate in aceastaperioada: cerinte de capital minim stabilit de BNR; crearea Bursei de Valori. reglementari prudentiale, cum ar fi: maximul imprumutului pe un singur client, imprumuturile totale interne, plasamentele in societati nebancare, pozitiile open Forex, aprobarea BNR pentru cumpararea pachetelor de actiuni ce depasesc 5% din capital, reguli specifice pentru clasificari de credite, etc. sisteme de plata; asigurarea depozitelor populatiei la banci t(Legea 88/97) cerinte de rezerve minime obligatorii, constituirea fondului de rezervasi a provizioanelor specifice de risc, deductibile fiscal; reglementari in domeniul valutar; infiintarea sistemului de decontari interbancare prin intermediul Casei de Compensatie. Dubiile care au planat asupra modalitatii de acordare a creditelor de catre bancile comerciale au dus laperfectionarea normelor de creditare a societatilor bancare, la scaderea riscului general de creditare in sistemul bancar si la aparitia unor fonduri specializate de garantare a creditelor, in principal orientate spre garantarea facilitatilor bancare acordate intreprinderilor mici si mijlocii si sectorului agricol privat. Ca urmare a socului resimtit de industria bancararomaneascain urma dificultatilor majore intampinate de unele banci, cauzate si de retragerile masive ale depozitelor populatiei, Banca Nationalaa instituit Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare. Mai 1997: aparitia legii 83, privind privatizarea societatilor comerciale bancare la care Statul este actionar. Prin intrarea in vigoare a Legii nr. 58/1998 Legea bancara sI a Legii nr. 101/1998 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei, cadrul legal privind autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentiala a bancilor a fost largit si imbunatatit. Incepand cu luna ianuarie 1998, realizarea obiectivelor de supraveghere a fost facilitata de introducerea noului plan de conturi pentru sistemul bancar. 1998-1999: privatizarea primelor douabanci cu capital majoritar de stat, prin achizitionarea pachetului majoritar de

catre investitori straini. Din iunie 1999 au intrat in aplicare Normele 8 potrivit carora rata adecvarii capitalului a fost majorata la 12%. Crearea AVAB, constituindu-se astfel premisele reducerei substantiale a volumului creditului restant din bilantul bancilor, prin preluarea de catre AVAB a unui volum important de creante neperformante. ru495l8558nuuu Disfunctii: Si dupa crearea sistemului pe douanivele, si deschiderea domeniului noilor operatori, bancile specializate ramase nu au fost reconfigurate, iar sectorul bancar romanesc a fost dominat, panain 1999, de cele cinci banci de stat care initial aveau o pozitie de monopol in sectoarele lor respective. Pe fondul reglementarii stricte a activitatii bancilor comerciale din partea Bancii Nationale, printre carentele sistemului financiar bancar romanesc se numarau: restructurarea inadecvataa bancilor comerciale romanesti, lipsa unei culturi adecvate in domeniu, atat in randul populatiei cat si a personalului bancar, conducerea corporatistain formare la nivelul intregii economii, creditele neperformante si legislatia in curs de formare. Datorita faptului camulte sectoare economice erau doar la inceputul restructurarii si legislatia nu a impus o modalitate unitarasi obligatorie in activitatea de creditare a bancilor comerciale, acestea gasinduse in situatia de a-si crea singure propria metodologie de creditare si monitorizare a creditelor, o parte a creditelor acordate au devenit neperformante, mai ales ca urmare a puseului inflationist din anii 1992-1993. Alte probleme ale acestei perioade: restructurarea inadecvatasi o slabaconducere corporativa, lipsa unei culturi corespunzatoare referitor la credit, slabe aptitudini de creditare, ambiguitati in reglementari si legislatie, slabasupervizare bancara. Procesul de restructurare si privatizare in sectorul industrial incanu este incheiat. Incadin 1991 intreprinderile de stat au fost subventionate prin rata real negativaa dobanzilor, credite bancare garantate guvernamental si preturi determinate administrativ. Subventiile au fost stopate in 1994 dar au reaparut ocazional in 1997. Conducerea corporativa, in unele cazuri, este necorespunzatoare atat in intreprinderile de stat cat si in cele private. Acest lucru are profunde implicatii atat pentru banci cat si pentru pietele de capital, astfel calitatea portofoliilor de credit este inrautatitaiar cresterea pietei de capital este intarziata. Bancile si-au schimbat numai minimal structura portofoliilor de credite si au continuat saruleze credite la clientii traditionali. Chiar dacabilantul bancilor pare sanatos in termeni contabili , aceasta este in parte deoarece bancile au fost retinute in extinderea creditului , alegand sase concentreze mai curand pe venitul din comision decat pe cel din rata dobanzii. Bancile s-au comportat astfel datoritaprabusirii economice, conducand la inrautatirea comportamentului debitorilor privitor la restituirea creditelor primite si la cresterea coruptiei. Mentinerea distorsiunilor in sectorul real, fluctuatiile ratelor dobanzilor, ale cursului de schimb al monedei nationale, precum si ale preturilor de consum si-au pus amprenta asupra sectorului bancar, influentand negativ performantele financiare ale bancilor si indicatorii de prudenta bancara in sensul cresterii ponderii veniturilor nerealizate din dobanzi si din influente

de curs valutar in totalul profitului brut. Aparitia falimentelor bancare in contextul recesiunii economice. Evolutia de ansamblu a sistemului bancar nu poate fi detasata de situatia generala a economiei nationale, care s-a confruntat cu disfunctionalitati majore, atat la nivel microeconomic, cat si macroeconomic. Problemele structurale din sectorul real au avut un impact negativ asupra calitatii portofoliului de credite al bancilor, indeosebi al acelora expuse sectorial. Afectarea cotatiilor bancilor active in Romania de catre rating-ul de taraapreciat de agentiile internationale specializate, cu implicatii asupra costului resurselor Perioada 2000 Realizari: Continuarea procesului de restructurare si privatizare. Cresterea calitatii serviciilor prestate si educarea populatiei. Stimularea atragerii in sistemul bancar a economiilor agentilor economici si populatiei. Modernizarea sistemului de plati, prin dezvoltarea sistemului electronic de plata. Intensificarea operatiunilor pe piata de capital. Dezvoltarea de institutii financiare specializate pentru activitati de leasing, brokeraj, asigurari, investment banking, fonduri de investitii, fonduri de pensii, etc. Accelerarea procesului de integrare economicaa Romaniei in structurile economice europene.Cresterea accelerataa concurentei in sistemul bancar. Cresterea calitatii si diversificarii produselor si serviciilor bancare. Banca Nationala si-a imbunatatit substantial functia sa de regulator al sistemului bancar. In prezent exista deja o relativa aliniere la indicatorii si standardelor UE si s-a redus influenta politicului in sfera reglementarilor financiare care a fost pana de curand un factor major de destabilizare. Finalizarea procesului de infiintare a Registrului de Garantii. Disfunctii: Bancilor comerciale le este restransa lichiditatea printr-o serie de masuri administrative, rezerva minima obligatorie fiind una dintre ele; aceasta a condus la mentinerea unor rate active ale dobanzilor ridicate si implicit la reducerea finantarii economiei romanesti. La acestea se adauga majorarea contributiilor la Fondul de Garantare a Depozitelor in sistemul bancar, care a intervenit o data cu nevoia de bani a institutiei, create sa despagubeasca depunatorii din bancile falimentare. Creditarea economiei, desi in crestere, nu constituie inca un plasament atractiv pentru banci. Riscul de neplata a datoriilor catre banci mai persista, atata timp cat economia se afla inca departe de a da semne de dezvoltare. Pe fondul unui mediu economic caracterizat de fluctuatia ratei de schimb si de o rataa inflatiei incaridicata, creditele acordate de banci se fac pe baza unor garantii de valori mari. Nivelul actual de intermediere financiaraeste scazut, cu imprumuturi bancare relativ reduse. Ponderea imprumutului bancar in finantarea investitiilor este de numai 13%. Datorita crizei economice bancile au preferat sa atraga bani de la clienti pe care Iau plasat ulterior in titluri de stat, conducand astfel la finantarea deficitului bugetar.

Obiective specifice Strategia bancara tine de natura si transformarile majore intervenite in sectorul bancar mondial. In elaborarea strategiei de dezvoltare se va tine seama de situatia actualasi de tendintele viitoare de conjunctura, precum si de anumiti factori considerati durabili si de viitor: Continuarea dezvoltarii unor mecanisme specifice economiei de piata. Perfectionarea cadrului legislativ adecvat acestor mecanisme. Inceperea relansarii cresterii economice. Continuarea si intensificarea procesului de privatizare realacu accent pe latura calitativaa acestuia (investitori strategici). Promovarea unor politici financiare si structurale destinate: reducerii inflatiei; cresterii volumului anual al investitiilor straine directe; diminuarii progresive a deficitului balantei de plati comerciale. Accelerarea procesului de integrare economicain structurile europene. Crearea pietelor si institutiilor ce lipsesc si dezvoltarea pietei de capital, a fondurilor mutuale si de pensii. Accent puternic pe stabilizarea macroeconomica, procesul restructurarii industriale si imbunatatirea conducerii corporative in nou privatizatele intreprinderi, astfel incat safie create mai multe companii de rang 1 (blue chip) care vor safie listate la BVB. CNVM sajoace un rol mai activ in sustinerea unor mai stricte cerinte de transparentapentru firme listate la BVB si eventual RASDAA. Invitarea unor agentii de cotare internationale si case de brokeraj cu experientain evaluarea companiilor saajute la infiintarea unor agentii de cotare in Romania; aceasta ar contribui la diseminarea informatiilor despre firme si ar ajuta aceste firme saobtinacapital pe piata. Infiintarea unei agentii guvernamentale sau cvasi-guvernamentale care sa ajute la dezvoltarea unei piete secundare ipotecare. Accelerarea procesului de restructurare industrialasi a investitiilor de infrastructurapentru crearea de noi oportunitati pentru companii de asigurari. Corectarea dezechilibrului economic dintre regiuni, reducerea si prevenirea decalajelor regionale. Consolidarea relatiilor cu institutiile financiar-bancare internationale si accesul la finantarea externain conditii avantajoase.

Cai de realizare Consideram ca aceste schimbari ar putea fi implementate in trei faze: Faza 1: revizuirea legislatiei bancare si alinierea acesteia la legislatia comunitara si inlaturarea ambiguitatilor legislative care obstructioneaza capacitatea de supervizare a BNR, imbunatatirea conducerii corporative, capitalizarea in sectorul industrial si continuarea accentului pe stabilizarea macroeconomica; privatizarea eficientaa bancilor si structurarea tranzactiilor de privatizare astfel incat sa creasca valoarea de francizaa bancilor pentru investitorii strategici straini; examinarea atentaa sistemului de reglare si sigurantaasociat cu "universal banking"; imbunatatirea supervizarii directe si pregatirii BNR si legarea frecventei inspectiilor de capitalul bancilor; continuarea dezvoltarii pietei de titluri guvernamentale. intarirea reglementarii si supervizarii pietei de capital, imbunatatirea informatiei despre firmele cotate la BVB si RASDAA, atragerea investitorilor straini inclusiv a investitiilor de portofoliu. Faza 2: BNR trebuie sase concentreze pe reglementari prudentiale bine concepute care furnizeazasigurantasi stimulare, inclusiv un set revizuit de norme de capital, reexaminarea schemei de pret a asigurarii de depozit; inlaturarea gradataa cat mai multor reglementari prudentiale care sunt motivate de agende socio-politice; concentrarea pe reglementari functionale (mai curand decat institutionale) pentru diferite institutii financiare. Faza 3: concentrarea pe dezvoltarea pietei de capital prin invitarea agentiilor internationale de cotare renumite si a caselor de brokeraj saparticipe mai activ pe piatasi prin asigurarea unor cerinte mai stricte de transparenta; introducerea Sistemului Electronic de Compensare pentru eliminarea intarzierilor si costurilor ridicate ale tranzactiilor. infiintarea unei agentii guvernamentale sau auasi-guvernamentale care safaciliteze dezvoltarea unei piete secundare ipotecare; privatizarea companiilor de asigurari si continuarea procesului de elaborare a unor mai clare reglementari de asigurari. Cadrul legal si institutional Propuneri de modificari legislative si reglementari noi : Corelarea si explicitarea dispozitiilor art. 37 si 106 din L. 64/1995 republicata, privind reorganizarea judiciara si falimentul, referitor la momentul stoparii calculului dobanzilor si modul de determinare a partii negarantate din creantele garantate. Avand in vedere evolutia si tendintele economiei de piata in domeniul afacerilor, sa se reglementeze instituttia cesiunii de afaceri , astfel ca printr-un singur act juridic sa se poata face transmiterea tuturor elementelor care compun respectiva afacere. Reglementarea distincta a institutiilor scrisorii de garantie bancara , scrisorii de intentie si de confort . Reglementarea detaliata a ''gajului pe fondul de comert''. In scopul facilitarii recuperarii creantelor si a protejarii sistemului bancar in ansamblu impotriva riscului de neplata a creantelor

sa se reglementeze posibilitatea schimbului de informatii intre banci in ce priveste debitorii litigiosi. Sisteme informatice bancare Sistemul bancar existent in tara noastra este rezultatul unei evolutii rapide pe parcursul celor sapte ani postrevolutionari. De la cateva banci specializate existente in 1989, ulterior transformate in societati pe actiuni, s-a ajuns in prezent la un numar semnificativ de societati bancare, ale caror unitati bancare acopera cea mai mare parte a unitatilor administrativ-teritoriale ale tarii. Activitatea de informatica bancara a cunoscut o evolutie marcata de conditiile noi create de trecerea la sistemul economiei de piata. O schimbare semnificativa a fost renuntarea la sistemul de prelucrare a datelor bancare de catre centrele teritoriale de calcul. Conditiile concurentiale noi, patrunderea masiva pe piata romaneasca a calculatoarelor personale au permis constituirea la nivelul unitatilor bancare a unor compartimente responsabile cu prelucrarea automata a datelor. Caracteristica principala a unui sistem informatic bancar modern este nivelul de conectivitate asigurat intre factorii implicati in activitatea bancara. Din acest punct de vedere evolutia sistemelor informatice bancare presupune implementarea succesiva sau directa a urmatoarelor tipuri de sisteme informatice: - sisteme informatice bancare fara conectivitate: sunt caracterizate prin existenta unor PC-uri independente pe care ruleaza aplicatii specifice anumitor compartimente: contabilitate, creditare etc. Transferul de date intre calculatoare este asigurat de regula prin intermediul suportilor externi (dischete). Acest tip de sisteme informatice este intalnit indeosebi in unitatile bancare de dimensiuni mai mici (agentii, filiale); - sisteme informatice bancare cu conectivitate locala: sunt sisteme informatice bazate pe retele locale de calculatoare; - sisteme informatice bancare cu conectivitate globala: sunt sisteme informatice bazate pe retele de arie intinsa (WAN) care conecteaza retelele locale (LAN) ale unitatilor bancare. Construirea unui sistem informatic pleaca de la intrebarea: ce activitati informatizam? si continua cu raspunsul la intrebarea: cum? In continuare se incearca descrierea celor mai importante activitati bancare si a tipurilor de sisteme informatice existente. In final sunt prezentate pe scurt cateva servicii bancare moderne si posibilitatile de implementare a acestora in sistemul bancar romanesc. Un sistem informatic bancar este astfel conceput incat sa automatizeze un set cat mai mare din operatiile curente ale bancii si sa asigure informatiile strategice, tactice si operationale necesare procesului decizional. Principalele activitati desfasurate de catre o banca comerciala sunt: - atragerea de resurse banesti de la populatie si de la agentii economici sub forma de depozite la termen sau la vedere; - acordarea de credite; - operatii de plati si decontari in lei sau in valuta; - operatii valutare: schimb valutar, licitatii valutare.

Activitatile desfasurate de banci sunt bazate pe succesiuni de operatii efectuate strict in concordanta cu normele si regulamentele in vigoare. Din punct de vedere al locului in care se realizeaza diversele operatii bancare, acestea se impart in: operatii front office si operatii back office. Front office grupeaza operatiile care reprezinta interactiunea nemijlocita cu clientii bancii: accesul la conturi si furnizarea de informatii despre serviciile oferite de banca. Back office: cuprinde operatiile transparente pentru clientii bancii, dar care asigura functiile vitale ale unei banci. Raportul intre operatiile front office, respectiv back office difera sensibil de la o activitate bancara la alta. Pe de alta parte, pentru buna functionare a bancii exista o serie de activitati de baza care au in mod exclusiv caracter back office: contabilitate interna, administratie, gestiune conturi si calcul dobanzi, impachetarea si depozitarea numerarului etc. Sisteme informatice bancare bazate pe conectivitate locala Conectivitatea locala este realizata prin existenta unei retele locale de calculatoare si a unor aplicatii care sa exploateze facilitatile puse la dispozitie de aceasta. Calculatoarele sunt distribuite la diversele compartimente functionale ale bancii, fiind conectate la serverul de retea. Ca server se utilizeaza un calculator cu resurse puternice, iar ca statii de lucru se pot utiliza calculatoare personale obisnuite. Pentru cresterea nivelului de securitate, statiile pot fi fara unitati pentru suporti movibili. Aplicatiile partajeaza o baza de date centralizata situata pe server, actualizarile realizandu-se de la statiile distribuite la compartimentele de lucru. Pentru a asigura uniformitatea sistemelor informatice, aplicatiile sunt dezvoltate de regula in compartimentele specializate ale centralelor societatilor bancare. In ce priveste mediile de programare utilizate pentru dezvoltarea aplicatiilor bancare, se constata migrarea de la sistemele de gestiune de tip Fox Pro LAN catre sisteme de gestiune bazate pe tehnologia client/server, de exemplu Oracle. Conectivitatea locala ofera urmatoarele avantaje: - datele sunt preluate de sistemul informatic la locul producerii lor (ghiseele bancii, compartimentele functionale); - informatiile pentru factorii de decizie ai bancii sunt furnizate in regim on-line; - operatiile front office sunt rapide, flexibile si au un aspect modern; - se reduce numarul documentelor interne vehiculate si procesate; partajarea resurselor scumpe: imprimante laser, suporti de memorare etc. Compartimentele functionale ale bancii beneficiaza in mod direct de conectivitatea locala. Conducere: Directorul bancii are acces in orice moment la informatiile operationale si tactice in mod nemijlocit, procesul decizional este rapid si bine fundamentat. Tot mai frecvent sunt utilizate programele de simulare si asistare a deciziei, care ofera factorului de decizie variante de decizie si consecintele acestora. Serviciul credite: Inspectorii de credite au acces la datele de ultima ora privind starea financiara a solicitantului de credite. Exista programe sofisticate care pe baza datelor despre client calculeaza principalii indicatori si asista decizia de acordare a creditului. Serviciul contabilitate: Balantele, fisele de cont si extrasele de cont se obtin direct pe baza tranzactiilor introduse la ghisee. Serviciul tezaur si casierie. Operatiile de depunere/restituire de numerar au un caracter preponderent front office. Sistemul de plati si decontari Activitatile economice presupun fluxuri financiare intre agentii economici. Aceste fluxuri se realizeaza sub forma de numerar sau prin alte mijloace de plata. Deficientele sistemului de plati si decontari din tara noastra au determinat ca, in ciuda masurilor punitive, fluxurile financiare sub forma de numerar sa aiba inca o pondere insemnata. In prezent, platile in economia romaneasca sunt realizate intr-o pondere covarsitoare prin

mijloace de plata pe suport hartie. Este vorba in primul rand de ordine de plata si cecuri si intr-o masura mai redusa de ambii, bilete la ordin si alte mijloace de decontare pe suport hartie. Mijloacele de decontare pe suport hartie au caracteristic faptul ca necesita circulatia fizica a instrumentului de plata intre platitor si beneficiar. Durata decontarii depinde in principal de doi factori: - societatile bancare la care platitorul, respectiv beneficiarul, au deschise conturi; dispunerea teritoriala a unitatilor bancare la care au deschise conturi (acelasi judet sau judete diferite). Se deosebesc astfel doua tipuri de decontare: - decontare intrabancara: cand atat unitatea bancara a platitorului, cat si unitatea bancara a beneficiarului apartin aceleiasi societati bancare (de exemplu, un client al B.C.R. Cluj plateste o suma unui client al B.C.R. Brasov); decontare interbancara: cand unitatile bancare implicate in decontare apartin unor societati bancare diferite (de exemplu, un client al B.R.D. Tg-Mures plateste unui client al B.R.C.E. Constanta). Decontarea intrabancara Decontarea intrabancara (intre unitati teritoriale ale aceleiasi societati bancare), este cea mai rapida, putand fi preluata intr-o proportie insemnata de sistemul informatic. Desi decontarea pe suport hartie presupune transferul fizic al documentelor de decontare intre unitatea bancara platitoare si cea beneficiara, cu autorizarea Bancii Nationale a Romaniei (Regulamentul nr. 1/1995 emis de B.N.R.), unitatile bancare isi pot transfera pe cale electronica instrumentele de plata, urmand ca documentele de plata propriu-zise sa urmeze circuitul postal obisnuit, in final fiind anexate ca documente justificative. Transmisia se realizeaza de regula prin fax sau telex. Exista in prezent societati bancare care au renuntat la transmisiile telex/fax si realizeaza transmisia tranzactiilor aferente decontarilor intrabancare direct intre sistemele informatice ale unitatilor teritoriale (prin intermediul centralei societatii bancare). Acest tip de decontare este cunoscuta in limbajul bancar curent sub denumirea de decontare electronica. De obicei, decontarea electronica intrabancara se realizeaza dupa urmatorul algoritm: - unitatile bancare debiteaza conturile clientilor platitori si trimit la centrala societatii bancare fisiere ce contin date privind platile catre clientii celorlalte unitati bancare; fiecare unitate preia de la centrala tranzactiile care reprezinta platile care ii sunt adresate, apoi crediteaza corespunzator conturile clientilor beneficiari; - instrumentele de plata pe suport hartie urmeaza circuitul postal obisnuit si sunt anexate ca documente justificative. Decontarea electronica permite transferul rapid al fondurilor intre platitor si beneficiar (in aceeasi zi) si automatizeaza integral operatiile back office. Decontarea interbancara Decontarea interbancara este mai complicata deoarece in decontare sunt implicate societati bancare diferite si, in plus, intervine o terta institutie: Banca Nationala a Romaniei prin sistemul caselor de compensatie (pentru plati ce nu depasesc 500 milioane lei). Exista mai multe circuite pentru documentele de plata, insa pentru simplificare vom considera cazul mai general cand societatea bancara initiatoare dispune de o unitate bancara in judetul de destinatie. Sa presupunem ca un client (platitor) al B.C.R. din judetul A plateste prin

ordin de plata o suma unui client (beneficiar) al B.R.D. din judetul B. Procesul de decontare interbancara se desfasoara astfel: - platitorul prezinta ordinul de plata la unitatea B.C.R. din judetul A; - contul clientului este debitat, iar ordinul de plata este remis prin sistemul intrabancar la sucursala B.C.R. din judetul B; - unitatea B.C.R. din judetul B prezinta ordinul de plata agentului de compensare al B.R.D. in cadrul sedintei de compensare care are loc la sucursala Bancii Nationale din judetul B; - pe baza ordinului de plata, unitatea teritoriala a B.R.D. din judetul B realizeaza creditarea contului beneficiarului. Pe baza unor conventii intre societatile bancare si cu aprobarea Bancii Nationale a Romaniei, unitatile bancare pot prezenta la compensare copii ale documentelor de plata, obtinute in urma transmisiilor fax, telex sau prin modem, prin circuitele intrabancare proprii. Se poate observa ca decontarea interbancara are o componenta intrabancara care, dupa cum s-a aratat mai sus, poate fi informatizata. Prin urmare, unele societati bancare ar avea posibilitatea prezentarii la compensare a documentelor de decontare intr-o forma electronica. Acest lucru ar permite realizarea electronica de compensare la sediul sucursalelor B.N.R. Principalele motive pentru care nu s-a adoptat aceasta solutie sunt: - exista inca diferentieri substantiale privind dotarea cu tehnica de calcul si programe a societatilor bancare; - trebuie rezolvate probleme legate de integritate, securitate si interoperabilitate; - platile prin intermediul cecului sunt conditionate de transmiterea fizica a filei de cec intre unitatile bancare implicate, deci acest gen de plati nu se preteaza la o compensare electronica. Posibilitatile de informatizare a platilor pe suport hartie, precum si tendintele actuale de a adopta metode de plata moderne (care vor fi descrise mai jos), ridica in fata factorilor de decizie problema implementarii unor sisteme informatice bancare bazate pe conectivitate globala. Sistemele informatice ale unitatilor bancare bazate pe retele locale (LAN) sunt conectate intr-un sistem informatic integrat al societatii bancare bazat pe o retea de arie larga (WAN). Aplicatiile exploateaza baze de date distribuite accesate prin tehnica client/server. Crearea unor structuri intranet la nivelul sistemului informatic integrat permite transferul electronic al documentelor intre unitatile bancare. Existenta infrastructurii corespunzatoare conectivitatii globale creeaza conditiile implementarii unor metode avansate de transfer al fondurilor. Mijloace de plata modern Dezvoltarea tehnicii de calcul din ultimele decenii a influentat direct metodele si tehnicile utilizate in domeniul financiar bancar.

In tarile avansate volumul tranzactiilor efectuate utilizand mijloace electronice detine ponderea cea mai mare. In ultimii ani, un numar din ce in ce mai mare de societati bancare romanesti adopta metode de plata moderne. Principalele metode moderne de plata utilizate sunt: - platile cu card; - schimbul electronic de date financiare; - home banking; - internet Platile cu card Acest gen de plati cunosc o varietate larga de implementari, de la simpla retragere a unei sume in numerar pana la initierea unor plati de mare valoare. Principiile si regulile de efectuare a transferului de fonduri si decontare prin intermediul card-urilor sunt reglementate in tara noastra de Regulamentul nr. 6/14.11.1995 emis de Banca Nationala a Romaniei. Sistemul de plati pe baza de card are urmatoarele componente: - dentinatorul card-ului; - card-ul; - automatul programabil; - comerciantul; - agentul de decontare. Tipuri de card-uri Debit card - permite debitarea automata a contului detinatorului card-ului (cumparator) cu suma reprezentand contravaloarea bunurilor sau serviciilor achizitionate folosind card-ul. Credit card - permite achizitionarea de bunuri sau servicii a caror valoare cumulata nu poate depasi un anumit plafon stabilit de emitentul card-ului. Pe baza datelor achizitionate prin intermediul automatelor programabile se stabileste suma efectiv utilizata, care urmeaza sa fie restituita bancii care a emis card-ul de catre detinatorul card-ului. Card multifunctional - este un debit card care poate indeplini si alte functii: retrageri de numerar de la ATM-uri, garantarea unor cecuri emise de detinatorul card-ului. Automatele programabile - au incorporat un microprocesor si software aferent, fiind conectate prin comunicatie asincrona cu centrul de autorizare al platilor situat de regula in centrala societatii bancare care emite card-ul. Card-urile sunt cartele de plastic pe care informatia este memorata pe suport magnetic sau, in cazul card-urilor inteligente, microprogramat. In tara noastra, numarul utilizatorilor de card-uri este modest in comparatie cu tarile avansate. Pentru a degreva personalul angrenat in operatii front office, un numar tot mai mare de societati bancare introduc

la sediile unitatilor bancare teritoriale automate programabile. Transferul electronic de fonduri la locul vanzarii are, de asemenea, un volum redus. Servicii bancare la domiciliu (home banking) Home banking defineste accesul la serviciile bancare din exteriorul sediului unitatii bancare. Acest acces se poate realiza prin intermediul unui simplu telefon conectat la o centrala telefonica digitala sau prin intermediul unui calculator personal. Accesul la servicii bancare prin telefon (telephone banking) se realizeaza astfel: de la un telefon cu tastatura se formeaza numarul serviciului bancar telefonic, dupa terminarea mesajelor emise de robotul telefonic (placa voiceteller plus software-ul aferent) se tasteaza codul numeric personal (PIN), apoi se tasteaza codul operatiei ce se doreste a se efectua asupra contului curent. In prezent, acest tip de serviciu este intalnit la unele banci din tara, dar este orientat in principal spre informarea clientului privind starea conturilor sale. Clientul poate obtine informatiile sub forma de voce sau fax. Accesul la servicii bancare prin intermediul unui calculator personal presupune conectarea calculatorului personal al clientului bancii prin intermediul unei linii telefonice si a unui modem la calculatorul bancii. Comunicatia si accesul la serviciile bancare sunt controlate de un program specializat furnizat de banca instalat pe calculatorul clientului. De fapt, calculatorul clientului devine un ATM virtual. Se pot ordona plati, se pot obtine informatii privind starea contului etc. Acest gen de serviciu este putin utilizat in tara noastra.

5.Structura altor sisteme bancare

SISTEMUL BANCAR BRITANIC

In Marea Britanie, bancile au jucat un rol insemnat de-a lungul timpului. Economia britanica a avut o pozitie importanta pe arena mondiala,nu doar in dezvoltarea industriala si comerciala, ci si in organizarea sistemului bancar. Banca Angliei (Bank of England) a fost infiintata in 1694 (prin decret regal Royal Charter), avand, initial, un capital de 1,200,000 lire sterline. Treptat, Banca Angliei a evoluat de la rolul unei banci comerciale spre functiile unei banci centrale.Functiile actuale ale Bancii Angliei: - banca a guvernului; - banca a bancii;

- gestioneaza contul de regularizare valutara; - raspunde de emiterea bonurilor de trezorerie; - supravegheaza institutiile bancare din Regatul Unit al Marii Britanii; - pastreaza conturile in lire sterline ale altor banci centrale si organizatii internationale; - imprumutator de ultima instanta ; - autoritatea de emisiune monetara. Bancile care opereaza in sistemul britanic sunt clasificate in functie de mai multe criterii. Un criteriu de clasificare este marimea tranzactiilor tipice pe care o banca le deruleaza. Retail banks (banci cu amanuntul) aceste banci se adreseaza cu precadere, clientilor individuali (persoane fizice), in acest scop dezvoltand o retea larga de unitati cat mai aproape de clientii potentiali. Wholesale-banks (banci en-gros) in principal, aceste banci opereaza numai cu afaceri de valori mari, avand relatii financiare cu firme de mari proportii sau cu alte banci, pe piata monetara. Un alt criteriu de clasificare a bancilor porneste de la bilantul lor contabil si are in vedere tipurile de depozite pe care le accepta. Aceasta abordare imparte bancile in primare si secundare. Bancile primare sunt acele banci care deruleaza operatiuni prin intermediul mecanismului de plati, in interiorul tarii, ele oferind un sistem de transfer monetar, prin intermediul conturilor curente. Bancile secundare nu sunt parte a mecanismului de plati si nu participa la sistemul de compensare. Majoritatea depozitelor acestor banci sunt depozite la termen, in mare parte in valuta, chiar daca aceste aspecte difera de la banca la banca. Acestea nu sunt singurele institutii financiare ce accepta depozite de la public. Exista o serie de case financiare , autorizate de Banca Angliei sa accepte astfel de depozite.

SISTEMUL BANCAR ITALIAN Italia are cea mai veche traditie in activitatea bancara dintre toate tarile europene si multe din tehnicile cheie ale activitatii bancare au fost inventate in Italia. Evolutia sectorului bancar in Italia, in ultimele decenii, a fost diferita de cea urmata de bancile altor tari.

Pana de curand, sistemul bancar italian a functionat pe baza unei legi din 1936, care a fost votata dupa o serie de falimente bancare. Scopul principal al legii era sa previna alte falimente ale bancilor. Acest lucru s-a realizat prin impartirea institutiilor financiare in sapte categorii, pentru care s-au stabilit specializarile bancare. S-a creat astfel, un sistem financiar unic, a carui organizare reflecta interactiunea a trei factori principali: - coexistenta institutiilor publice si a celor private; - distinctia dintre banci si alte institutii financiare; - codificarea relatiilor dintre diferite sectoare. Multe dintre bancile sectorului public nu aveau ca scop realizarea de profit, ci acordarea de asistenta financiara si realizarea de acte de caritate, pe plan local. Existau mecanisme complexe ce permiteau diferitelor tipuri de institutii financiare sa colaboreze, fara a fi concurente. Bancile de economii erau, in mod deosebit, limitate la anumite tipuri de operatiuni. O lege recenta a schimbat complet acest sistem. Scopul principal al acestei legi este sa permita institutiilor financiare de stat sa-si schimbe forma legala si sa devina companii de investitii in domeniul titlurilor de valoare. Alte tendinte structurale ale industriei financiare italiene, demne de remarcat, sunt: eliminarea diferentei, prin lege, dintre tipurile de banci; acordarea dreptului bancilor din sectorul public de a intra pe pietele de capital; favorizarea fuziunilor intre banci; privatizarea bancilor de stat; posibilitatea expansiunii bancilor, pe tot teritoriul Italiei; permisiunea acordata bancilor de a opera si in alte sectoare financiare. Evolutia sistemului bancar italian demonstreaza o tendinta de transformare a marilor banci in conglomerate financiare (asemanatoare celor britanice) si mai putin in banci universale (ca in cazul bancilor germane).

SISTEMUL BANCAR FRANCEZ Potrivit legislatiei bancare franceze (de exemplu, Legea bancara din 24 ianuarie 1984), se disting urmatoarele categorii de institutii financia-rbancare: banci propriu-zise (reunite in

Asociatia Franceza a Bancilor), banci mutuale sau cooperatiste, case de economii, case de credit municipal, societati financiare, institutii financiare specializate. In temeiul aceleasi legi a fost creat si Comitetul Institutiilor Financiar-Bancare, in ale carui atributii intra autorizarea activitatii institutiilor financiar-bancare si clasificarea acestora in conformitate cu categoriile mentionate. Alaturi de acest comitet, un rol important in supravegherea activitatii bancare il detin Consiliul National de Credit, Comitetul de Reglementari Bancare si Comisia Bancara. Banca Frantei (Banque de France) a fost creata in 1800 si nationalizata in 1945; exercita rolul bancii centrale. Ca si in cazul altor tari vest-europene, dupa Tratatul de la Maastricht au fost luate masuri pentru sporirea autonomiei sale in domeniul politicii monetare si de credit. Un eveniment cu implicatii majore l-a constituit adoptarea Legii 93-980/4 august 1993, care a sporit gradul de autonomie decizionala a Bancii Frantei. In noul cadru legislativ, obiectivul principal al Bancii Frantei este de a defini si a pune in practica politica monetara, cu scopul de a asigura stabilitatea preturilor. Ea indeplineste aceasta misiune in cadrul politicii economice de ansamblu a Guvernului Francez. In ceea ce priveste reglementarea cursului de schimb si a paritatii francului, acestea raman de competenta guvernului. Cu toate acestea, in noul context, Banca Frantei monitorizeaza cursul de schimb al francului francez, detine si administreaza rezervele de aur si devize ale statului. Banca Frantei se ocupa si de rescontarea portofoliului de cambii, facilitand emisiunea titlurilor de valoare de catre bancile comerciale. Ca un element specific Frantei, se distinge faptul ca, alaturi de banci, un rol important il detin organizatiile de plasament colectiv in valori mobiliare. La inceputul anilor 90, Franta ocupa primul loc in Europa si al doilea in lume, dupa SUA, din punct de vedere al valorii fondurilor administrate de aceste organizatii. In prezent si in sistemul bancar francez exista tendinta universalizarii bancilor.

SISTEMUL BANCAR GERMAN Cele mai importante institutii ale sistemului bancar german sunt Banca Federala (Bundesbank) si Consiliul Federal de Supraveghere Bancara (Zentralbankrat). Banca Federala, cu sediul central la Frankfurt, are oficii in toate landurile. Aceasta banca este entitate legala prin ea insasi, fiind independenta si subordonata Guvernului federal, dar avand obligatia de a sustine politica economica a guvernului. Se bucura de atributele unei institutii federale de importanta majora. Banca Federala detine monopolul emisiunii monetare si actioneaza ca o banca de rezerve. Important este faptul ca, desi opereaza in limitele precizate de legea bancara federala, ea stabileste, in mod independent, nivelul dobanzilor si al taxei scontului pentru tranzactiile sale cu bancile, solicita tuturor bancilor sa pastreze anumite rezerve minime obligatorii la Banca Federala, in vederea reglarii ofertei monetare si a nivelului general al ratei dobanzii.

In general, Banca Federala nu acorda imprumuturi institutiilor nonbancare, cu exceptia celor acordate guvernului si anumitor institutii publice. Cu toate acestea, in vederea indeplinirii functiilor ce-i revin, poate tranzactiona anumite titluri de valoare de piata. Consiliul Federal de Supraveghere Bancara este un organism federal independent. Presedintele acestui organism este numit de catre Guvernul federal. Acest consiliu acorda, in limitele legii, licente de functionare bancara si, in stransa legatura cu Banca Federala, urmareste respectarea si aplicarea legii. Consiliul are, in plus, anumite puteri decizionale cum ar fi: sa decida daca o anumita afacere poate fi privita ca o activitate bancara, sa emita reglementari referitoare la raportarile care trebuie prezentate de banci, cu privire la limitarea dobanzilor sau a comisioanelor percepute de catre banci. Celelalte banci germane pot fi impartite in: banci comerciale, banci de economii si banci specializate.

SISTEMUL BANCAR AL SUA In 1913 a fost creat Sistemul Federal de Rezerve (Federal Reserve System). Acest sistem este condus de Consiliul Guvernatorilor (Board of Governors) si este format din 12 banci regionale (Federal Reserve Banks). De asemenea, din sistem face parte Comitetul Federal pentru Operatiunile pe Piata Libera (Federal Open Market Committee) si Consiliul Consultativ Federal (Federal Advisory Council). Sistemul Federal de Rezerve (SFR) indeplineste functiile specifice unei banci centrale, intrun mod care reflecta dimensiunile continentale ale SUA. Bancile comerciale importate devin membre ale SFR, fiind arondate pe langa o banca federala (regionala). Bancile comerciale care sunt membre ale SFR trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte, dar beneficiaza si de anumite avantaje. Aceste banci sunt automat asigurate de Corporatia Federala pentru Asigurarea Depozitelor (Federal Deposit Insurance Corporation-creata in 1935).

BIBLIOGRAFIE

Institutul Bancar Roman Fundamentele profesiunii bancare Ionescu,L., Bancile si operatiunile bancare, Editura Economica, Bucuresti, 1996
Dardac,N.,Basno,C., Operatiuni bancare, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2005