Sunteți pe pagina 1din 3

Avangarda

Curand dupa primul razboi mondial , la inceputul deceniului al treilea , in literatura romana isi fac loc unele fenomene, reflectand anumite atitudini si orientari nascute in Apus, inaintea si in timpul razboiului. Revistele : Contemporanul(1922-1930), 75 H.P.(1924), Punct(1925), Integral(1925-1927), Unu(1928-1932), Urmuz(1928), Alge(1930) si altele devin promotoarele unor idei avangardiste in arta. Modernismul romanesc in faza lui acuta, extremista, sau avangardismul cum s-a obisnuit sa-l denumeasca istoria literara, nu este un curent uniform, omogen, ci o mixtura de curente, orientari si tendinte. Dintre acestea, ar putea fi mentionate cateva mai importante : dadaismul, suprarealismul, constructivismul, ermetismul , etc. La originea lor sta miscarea literara dadaista , ale carei baze fusesera puse la Zrich , in Elvetia, in anul 1916, de doi scriitori originari din Romania, Tristan Tzara si Marcel Iancu, impreuna cu alti scriitori din tarile apusene. Au manifestat, de la inceput, un spirit de revolta fata de filistinismul burghez, fata de toate valorile consacrate. Practicile moderniste extreme au inceput sa prinda consistenta la noi odata cu crearea primului grup avangardist, in 1922, cand s-au organizat manifestarile publice ale revistei Contimporanul, condusa de I.Vinea. Considerand ca eforturile nobile ale omului nu au fost capabile sa impiedice macelul mondial, intemeietorii dadaismului incep sa priveasca cu dispret, anuland totul, literatura, muzica, pictura, precum si orice alta activitate spirituala constructiva. O negatie totala se adopta fata de intreaga arta, o violenta brutala se manifesta fata de toate bunurile spirituale, sperand prin aceasta sa naruie intregul edificiu al societatii pe care o dispretuiesc. Activitatea dadaista este pusa sub lozinca: Antiliteratura Dada Antimuzica Dada Antipictura Dada Se incerca astfel discreditarea a insasi ideii de arta. In spirit dadaist, o poezie se prezenta ca o compozitie constituita din cuvinte insiruite fara sens, reunite la intamplare, ignorand legaturile gramaticale, uneori chiar din cuvinte pur si simplu inventate. Astfel, se realiza o literatura absurda, bazata exclusiv pe hazard, contravenind logicii si ratiunii. Cu timpul, prin anul 1922 , miscarea dadaista s-a destramat, Tristan Tzara abandonand el insusi vechile lui credinte literare. Literatura dadaista a reliefat o specie noua de umor negru , bazat pe absurd. Curentele avangardiste, modernismul in faza lui extremista, nu au avut o durata prea mare, dupa cum n-au cunoscut nici amploarea din alte parti. Cele aproximativ doua decenii de experienta modernist-avangardista, imbratisand toate tendintele, au fost contracarate, in cele din urma, dupa cum remarca si Ovid Crohmalniceanu, de simtul masurii, propriu spiritului romanesc, limitandu-se astfel efectele acestui moment poetic complex. Poezia moderna era partizana innoirilor, poetii se inregimentau in framantarile epocii, erau receptivi si gata de a participa la rasturnarile, la limpezirile generate de crizele care au cuprins societatea vremii, chiar daca nu intotdeauna si nu intru totul intelegeau sensurile miscarilor sociale sau nu stiau care este atitudinea realmente operanta in domeniul artei, in general.

Unii scriitori au aderat putin la avangarda, din spirit de bravada ori de teribilism juvenil, in timp ce altii au fost mai consecventi. Maniera modernist-avangardista dobandeste, in cazul multora dintre poezii finalitati artistice distincte, autentice, ele depasind simplele bravade de nonconformism mai mult sau mai putin declarat, atitudinea frondista. Dadaismul se manifesta ca un scepticism inversunat, care ducea catre o totala negare a valorilor. Pentru dadaisti, insusi omul nu insemna nimic. Acest curent era violent, modernist, de o nuanta negativa si destructiva ce preconiza distrugerea totala a vechilor valori, fara a substitui ceva viabil in loc. Ion Vinea, poet, prozator, eseist, este un reprezentant de seama al avangardei romanesti. In poezia Manifest catre tinerime, el se adreseaza tinerilor caci doar ei mai au puterea sa schimbe traditia si sa creeze ceva nou original. Manifestul reprezinta o opera literara sau un articol prin care se prezinta ideile unui curent literar nou infiintat. Poezia socheaza prin folosirea unor elemente de argou sau familiar fara a se mai face distinctia intre ceea ce este poetic si ceea ce nu este poetic. Autorul are o atitudine agresiva, ironica si uneori chiar sarcastica fata de traditie. In aceasta poezie aproape ca nu exista norme de versificatie , poezia apropiindu-se de proza. Poezia prezinta mai multe conceptii. Arta este degradata, devine comerciala si lipsita de valoare. Poezia devine o arta perimata care se comercializeaza si trezeste emotii superficiale ieftine in cititorii naivi. Poezia este privita cu ironie si asociata cu glanda lacrimala. Teatrul este definit metaforic ca o reteta fiind un amalgam de conventii si idei pe care avangardistii le vor distruge. Pictura devine si ea comerciala, nemaiapreciata la adevarata ei valoare. Ea nu mai reflecta realitatea ci dimpotriva o falsifica scutec al naturii. In concluzie traditia s-a degradat si avangardistii spun ca trebuie inlocuita. Tristan Tzara , intemeietorul miscarii dada, propune in poezia Manifest despre amorul slab si amorul amar o lista de sinonime non-pertinente aflate sub semnul jocului si al arbitrariului. Acest joc este posibil pentru ca totul este relativ. Astfel el propune o sinonimie absurda : -sinonimie intre un cuvant care exista si un cuvant inventat -sinonimie intre singular si plural -sinonimie intre doua elemente incompatibile -sinonimie intre parti de vorbire diferite -sinonimie intre un cuvant abstract si un cuvant concret Concluzia acestei poezii este ca dadaismul se opune oricaror convenii, oricaror prejudecati si proclama adevarul individual. Poetul ironizeaza faptul ca percepem realitatea mecanic fara a incerca sa o adaptam gandirii noastre. Poezia trebuie sa se purifice, sa ajunga la esenta. Dadaistii trebuie sa se indoiasca de tot ceia ce-i inconjoara inclusiv de ei insisi. Poezia Ulisse scrisa de Ilarie Voronca surprinde orasul Paris printr-o insiruire de secvente vizuale montate ca intr-un caleidoscop. In prima parte este descrisa metropola moderna plina de agitatie, in timp ce a patra parte surprinde popasul poetului in piata de legume, pretext pentru a inchina o oda banalului reprezentat de cartof. Aceasta poezie se bazeaza pe principiile avangardiste promovand abaterea de la orice reguli si conventii literare. Pentru a reda cat mai fidel fluxul gandirii si absenta cenzurii constiintei, poetul nu respecta regulile de sintaxa, de ortografie si de punctuatie. Se mai poate observa lipsa logicii si a legaturilor intre imaginile prezentate, toate stand sub semnul hazardului. Se mai remarca nonpertinenta limbajului fiind uneori asociate elemente fara legatura. Incercand sa rezumam rolul si implicatiile curentelor de avangarda, modernist-extremiste, in literatura romana, constatam ce ele nu au inregistrat opere de mare insemnatate, dar au imprimat literaturii un incontestabil dinamism. Miscarea de avangarda a fost un ferment, a dezmortit spiritele, dar nu a jucat un rol definitoriu pentru cultura si arta romaneasca, nu a pus bazele unei traditii.