P. 1
LUCRARE de licenta

LUCRARE de licenta

|Views: 429|Likes:
Published by Ioana Lavinia Chis

More info:

Published by: Ioana Lavinia Chis on Feb 10, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/30/2014

pdf

text

original

LUCRARE DE DIPLOMĂ

AGRESIVITATEA - FORMĂ DE ADAPTARE sI CONTRA-REACŢIE LA FRUSTRARE LA COPIII INSTITUŢIONALIZAŢI DE VÂRSTĂ sCOLARĂ MICĂ

CONSTANTA 2004

"VIAŢA ESTE LUPTA PENTRU MENŢINEREA UNUI ECHILIBRU ÎN PERMANENŢĂ AMENINŢAT". ( BORDET ) CUPRINS
CUPRINS . ................................ 3 INTRODUCERE ..........................5 PARTEA I - ASPECTELE TEORETICE ALE CERCETĂRII CAPITOLUL I: sCOLARUL MIC 1.1. CARACTERIZARE GENERALĂ :

1.1.1 Trasaturi de specificitate ale scolarului mic ....................11 1.1.2 Copilul si familia ......................... 14 1.1.3 Copilul si realitatea sociala ........................ 15

1.2.

MODELELE EDUCATIVE :

1.2.1 Model familial ......................... 16 1.2.3 Comparatie privind modelele educative între Centrul de Plasament si scoala de masa ............ 1.3. 21

RELAŢIA ADAPTARE-FRUSTRARE-AGRESIVITATE 25

1.3.1- Definirea conceptelor si relatia dintre ele .......

CAPITOLUL II : PROBLEMATICA AGRESIVITĂŢII ÎN PSIHOLOGIE, PSIHOPEDAGOGIE sI PSIHOPATOLOGIE 2.1. NORMALITATE sI DEVIANŢĂ ÎN CONDUITA SOCIALĂ : 2.1.1 Definirea conceptelor normalitate, devianta ....... 2.1.2 Profilul personalitatii deviantului .......... 36 34

2.2. AGRESIVITATE sI COMPORTAMENT AGRESIV : 2.2.1 Agresivitatea - prezentare generala . 13513b123n ....... ...... 38 2.2.2Teorii explicative ale functionalitatii agresivitatii ......... 2.3. FORMELE DE MANIFESTARE ALE AGRESIVITĂŢII : 2.3.1 Fenomene-simptom de manifestare .......... 1)Excitabilitatea ................ 2)Impulsivitatea ................ 3)Propulsivitatea .............. 4)Violenta ................. 45 ... 45 45 45 45 45 43

5)Comportamente aberante ..........

2.3.2 Agresivitatea verbala ............ 1) Calomnia ................. 49

49

2) Denigrarea ................ 49 3) Ironia ................... 49 4) Sarcasmul ................ 49 2.4. AGRESIVITATEA ÎN CADRUL GRUPULUI : 1) Ocuparea si apararea unor parti ale spatiului ....... 49 a) teritoriul individual .............. b) distanta individuala ............ 2) Disputarea obiectelor ............... 3) Rivalitatea .................. 50 50 50 49 49 49

4) Agresivitatea explorativa ............. 5) Agresivitatea educativa ............. 6) Concurenta ................... 50

7) Reactia de respingere a anormalului ........ 50 8) Agresivitatea verbala .............. 50

CAPITOLUL III : COMPORTAMENTUL AGRESIV CA FORMĂ DE ADAPTARE sI COMPENSARE A FRUSTRĂRII 3.1. Agresivitatea - comportament de adaptare .......... 3.2. Comportamentul agresiv - forma de contra-reactie la frustrare ....................... 56 52

. toate acestea reunite într-un ansamblu unitar.poate influenta societatea.... Prin aceste modele. 4.... în egala masura omul ......... asa cum societatea prin intermediul sistemului de valori ale modelului socio-cultural contribuie la formarea si mentinerea personalitatii umane în limitele unor tipare specifice... mai mult sau mai putin interiorizate de individ...4.. Modelele socio-culturale oferite de societate sunt foarte importante mai ales pentru copiii a caror personalitate este în formare. CAPITOLUL VI : CONCLUZII sI RECOMANDĂRI .. 4.. astfel încât individul poarta pecetea modelelor socioculturale carora el le apartine...PARTEA A-II-A ... 101 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ .. într-un sistem foarte bine organizat prin care individul devine dependent de cadrul social.. Organizarea activitatii de cercetare . Metode si tehnici de cercetare ......1.. el se adapteaza cerintelor societatii...3........... Obiectivele cercetarii . astazi a crescut foarte mult .2... În acest sens un rol deosebit revine familiei care reprezinta primul mediu social de contact al copilului si....... Viata individuala..... Dar...ASPECTELE PRACTICE ALE CERCETĂRII CAPITOLUL IV : METODOLOGIA CERCETĂRII 4. CAPITOLUL V : PRELUCRAREA DATELOR CERCETĂRII. Ipotezele cercetarii .. relatii interpersonale si mijloace de trai.... 106 INTRODUCERE Societatea asigura individului cadrul dezvoltarii personalitatii sale.. modele de gândire ( mentalitati ) si de comportament.. Ori......prin actiunile.. primul model de cultura si educatie... ca si cea comunitara sunt într-o masura foarte mare influentate de societate. 66 68 69 71 75 4... totodata. deciziile si conduitele sale .

schimbare determinata de asa-numita "perioada de criza". Prin urmare.fie ca este vorba de actiuni colective sau individuale preocupa în cel mai înalt grad contemporaneitatea. La nivel social-global exista studii de sociopsihobiologie care estimeaza ca secolul în care traim este saturat în frustrari si agresivitate. Cerintele adresate omului. morala ). Aceasta problema a agresivitatii . mentalitati. . culturale si morale pozitive. pe de o parte. diferitele tipuri de agresivitate se manifesta pregnant. perioada de referinta pentru dezvoltarea generala.cele negative. etc. vis-à-vis de mecanismele sale adaptative se multiplica si solicita consumuri uriase de energie. iar pe de alta parte. Aceasta este data de înmultirea fara precedent a surselor cu potential generator. al copiilor strazii. "seculara" ( numita de Tunner ) a copilului. aspectele mai "fragile" din personalitatea copilului sau a familiei de apartenenta în aceste perioade de trecere. Tot în rândul motivelor as mai putea adauga si interesul si curiozitatea privind modul de manifestare al agresivitatii la copilul de vârsta scolara mica privat de prezenta unei familii si tinut în diverse institutii ( case de copii. în general. constituind. motivele alegerii temei. totodata. iar aceasta reclama asistenta terapeutica si educationala specializata. decompensarile emotionale sunt frecvente. ).ca atare . sensibilizator si declansator al unor trairi disconfortante pentru individ si comunitate. ). centre de plasament. 2) Toate aceste aspecte enumerate anterior determina formarea si dezvoltarea agresivitatii si a comportamentului agresiv. În aceste institutii de educatie. etc. pierind modelele sociale. Pe acest fond au loc urmatoarele aspecte : 1) o mare schimbare în perioada scolaritatii mici. Ca atare. de "criza" ( morale. adoptându-se. în final. se formeaza structuri de comportament. primând . în viata sociala exista o crestere a agresivitatii. dezvoltare cognitiva. structuri morale.numarul familiilor dezorganizate. agresivitatea ca forma de adaptare. însotita de caracteristicile specifice vârstei ( dezvoltare psiho-sociala. conceptie despre lume si viata.

în ultimul deceniu. Capitalismul modern si transformarile moderne. dupa anul 1990. Problemele adaptative. la comportamente alienate. incest. la denigrarea si dezintegrarea familiei. Ele conduc la violenta si agresiune . Astfel. etc. cu care ne confruntam în ultimul timp. mai ales. maladaptative. social la toate nivelurile vietii. fapt ce conduce la o rata crescuta a stress-ului posttraumatic. Ca atare. dar. asistam la dezechilibre existential-functionale în plan internsubiectiv si extern-comportamental. se confrunta tot mai mult cu testari si figuri autoritare producatoare de frustrari. crima. Ca atare. ) se soldeaza cu întreruperea comportamentelor umane individual organizate si cu distrugerea optimismului si sperantei. Ele apar ca o consecinta a perturbarii ordinii obisnuite a lucrurilor si ritmurilor de viata. la sindroame de inadaptare. fenomenele discutate sunt generate de modificarile de mari proportii a echilibrelor de la toate nivelurile vietii si organizarii sociale. greve. indiferent de vârsta. oamenii.Fiecare secol genereaza fricile sale. despre frustrarile pe care le genereaza si. cât de bine ne putem adapta în aceasta lume. violuri. ceea ce a atras dupa sine insecuritatea si grija zilei de mâine. antisociale si agresive. Schimbarile sociale mari ( somaj. anxietati si agresiuni a perioadei de timp pe care o traim se datoreaza si accelerarii fara precedent a schimbarilor din mediul natural. schimbarea tiparelor de viata. Oamenii de stiinta constata ca multi cred ca lumea este un loc pentru care merita sa te bati. despre comportamentele de adaptare. în consecinta. la o serie de frustrari. generate de îmbibarea în frustrari. la dezordini biopsihologice. Panica morala se ridica la violenta. inadaptative. o forma cu totul particulara în centru si estul Europei. a climatului ambiental-familial. Efectele defavorabile ale acestor aspecte se resimt în modificarea echilibrelor socio-adaptative. Efectele frustrarii asupra adaptarii socio-umane tind sa capete. În România. fapt ilustrat de atacuri fizice. Agresiunile cresc în permanenta ca frecventa. În consecinta. putem afirma ca nu cunoastem felul societatii în care noi traim. în care sunt cuprinsi deopotriva adulti si copii. OSCAR MOORE scria despre bolile contemporaneitatii. agresiuni psiho-somatice cu efecte dezadaptative. în planul întregii evolutii a fiintei umane. în cresterea prevalentei starilor de tensiune mintala. au condus la schimbarea tiparelor de munca si de comportament. Dar problema este cât de bine putem duce "batalia".

întreruperea. putem dobândi raspunsuri deosebit de semnificative. Comportamentul copiilor. acestea afecteaza sistemele emotionale si motivationale ale oamenilor iar ele opereaza semnificativ în cadrul sistemelor de personalitate (MANDLER & WATSON). sub miile ei fatete. un reflex al modurilor de comportare si gândire întâlnit în familie. conducând la violenta. probabil. . de a se înfricosa sau nu. imaginea de sine este un reflex al imaginii pe care si-o formeaza în grupurile comunitare. Daca avem în vedere toate acestea. astfel încât se schimba expectatiile lui fata de sine însusi si fata de relatiile sale cu altii. De asemenea. de ce raportul scolaritate mica agresivitate ? Va raspund : deoarece scolaritatea mica reprezinta o perioada de modelare si formare a personalitatii adulte. surescitare. lipsa de speranta ( SPIELBERGER ). Apoi. stilul lor de a reactiona. în fond. Va întrebati. de a spera sau nu. Ele sunt date de faptul ca modelul familiei se schimba. indiferenta sa afectiva în raport cu celalalt individ ca fiinta omeneasca. definite ca alterare brusca în câmpul fortelor sociale în care exista individul. suparare. oricât de precara ar fi aceasta.( DOLLARD ). ilustrând. agresivitate. toate acestea sunt. la schimbarea comportamentelor sale concrete si a stilului sau de relatie. de a se bucura sau întrista. Cercetând fenomenele în zona mai speciala a delincventei juvenile. vom constata efectele frustrante ale copiilor ca având aceasta provenienta. Neputinta. este pretutindeni în raporturile delincventului cu lumea. sentimentul securizarii psiho-afective cu efecte nebanuite la nivelul formarii personalitatii lor este alimentat de familie. ceea ce duce la schimbarea modelelor de identificare ale copilului. Agresivitatea. În permanenta ne confruntam cu situatii emotionale periculoase. Acest model de realitate evidentiaza un tip de discrepanta care a furnizat modificari cognitive. în primul rând. dezorganizarea. acum se poate interveni cu succes în acest sens.

putând dezvolta conduita unui complex de neputinta caracterizat prin lipsa de încredere în fortele proprii. reactiile dascalilor în fata confuziilor sociale . iar situatiile în care un copil devine "obiect de partaj" nu sunt putine la numar. Dintre toate categoriile umane. în prezent. sanctionati ori gratificati . ceea ce conduce la diminuarea pragului de toleranta la frustrare. Ca urmare. contra-reactie la frustrare.prin însasi natura sa . agresivitatile cunosc. modul ei de organizare si modelele oferite de ea creeaza stari frustrante. La acestea se adauga statutul social si profesional al familiei. chiar. - - Modelele socio-comportamentale pozitive si negative devin tot mai greu de descifrat. sunt tot mai numeroase. procesul instructiv-educativ .În prezent apar familii cu un singur parinte.care a fost centrata în lucrarea de fata . etichetati. cea mai mare rata în cazul elevilor. amenintarea pierderii slujbelor. facând ca acesta din urma sa devina tot mai singur si sa caute surse de comunicare afectiva în afara nucleului parental. . Ele sunt date de anumite situatii frustrante (de frustrari) datorate de faptul ca : în permanenta ei sunt ierarhizati. divorturile cunosc o frecventa uluitoare. agresivitate ca forma de adaptare si. familia însasi.îi pune în fata situatiilor frustrante produse fie de faptul ca nu au la îndemâna instrumente si cunostinte necesare rezolvarii de probleme aparute. copiii se afla în situatia de neputinta optionala si actionala. modul de percepere de catre copii a acestora.se însusesc cele mai multe comportamente adaptative. Timpul petrecut de parinti cu copilul este tot mai scazut. fie de calitatea morala a cadrelor didactice. La vârsta scolaritatii mici . iar judecatile valorice ale adultilor de autoritate sunt tot mai divergente. evaluati.

Mentionam si faptul ca agresivitatea este o problema de o importanta sociala deosebita.Prin natura sa.. fara a fi suficient accentuate nuantele sale psihologice. înca din momentul sesizarii primelor manifestari agresive. în general. Referindu-ne la adaptarea psihologica umana. se formeaza înconjuratoare . mai precis. scolaritatea mica este legata de personalitatea în formare. Pe baza experientelor sociale acumulate în aceasta perioada se formeaza : invarianti comportamentali . în tablouri Toate acestea se concretizeaza comportamentale cu specificitate individuala. toate acestea putând fi prevenite prin interventii terapeutice realizate înca de timpuriu. patternuri comportamentale persistente în timp si transferabile ulterior în diverse activitati. întrucât ea sta la baza comportamentelor violente de tipul crimelor. sunt fragile. Acum echilibrele emotionale si psihice. . actiunilor teroriste. aceasta a fost analizata biologic sau sociologic. acum se constituie clisee. etc. moduri evaluative privind lumea - - repere de identificare personala în plan social. patternuri de raspuns cu statut de nuclee adaptative bune sau rele.

ASPECTE GENERALE - .PARTEA I ASPECTELE TEORETICE ALE CERCETĂRII CAPITOLUL I sCOLARUL MIC .

ca si la esecurile cele mai usturatoare. Din perspectiva stadialitatii. CARACTERIZARE GENERALĂ 1. RELAŢIA ADAPTARE-FRUSTRAREAGRESIVITATE 1. acest impuls care ne face sa iesim din noi însine pentru a cauta în aventura ceea ce este mai bun în noi nu este înca înfrânat.în acest stadiu este foarte important sa oferim copiilor o activitate constructiva.1.1 TRĂSĂTURI DE SPECIFICITATE ALE sCOLARULUI MIC "Copilaria este acea vârsta fericita în care elanul primitiv care l-a faurit pe om. aceasta neliniste în legatura cu sine si cu lumea care a împins umanitatea la cele mai nobile realizari. 2) stadiul dezvoltarii cognitive. iar "copilaria este perioada de vârsta în interiorul careia se realizeaza cele mai profunde si importante procese de dezvoltare a organizarii psihocomportamentale a omului". caracterizat prin operatii concrete ale gândirii si începutul operatiilor formale. constrâns.1.1." (J.1. CHATEAU) În general dezvoltarea psihologica a copilului se include ca nota esentiala. . Copilul este fiinta si singura fiinta care traieste în ea însasi. definitorie a însasi notiunilor de "copil" si "copilarie": "copilul este fiinta umana în dezvoltare spre statutul de personalitate". perioada scolara mica (6/7 10/11 ani) prezinta urmatoarele încadrari: 1) stadiul dezvoltarii psihosociale . CARACTERIZARE GENERALĂ 1. Copilaria este vârsta sperantei si a visului. MODELUL FAMILIAL .3. limitând comparatiile între cei buni si cei "rai".FACTOR DETERMINANT AL AGRESIVITĂŢII 1.2.

etc. precum si modelele sociale de a gândi si actiona. Realizând o educatie institutionalizata si obligatorie. Structurile operatorii. PIAGET încadreaza scolaritatea mica în stadiul operatiilor concrete (situat între 7 si 12 ani). Ceea ce începe sa se precizeze cu mai mare claritate în aceasta perioada scolara este diferenta dintre stilurile cognitive. impune modelele ei de viata.3) stadiul gândirii morale: tranzitie de la moralitatea constrângerii la moralitatea cooperarii. dar. Cercetarile care vizeaza stilul cognitiv fac deosebirea între stilul impulsiv fata de stilul reflexiv si stilul analitic fata de cel tematic. evidente. supunerea la regulile "oficiale" se face din respect pentru autoritati sau pentru impresionarea celorlalti. luate în sine. deoarece se desfasoara asupra obiectelor si relatiilor concrete dintre ele. procesul de însusire gradata de cunostinte cuprinse în programele scolii elementare si ca. sunt abstracte si definesc o logica calitativa (a ordinii si claselor). în consecinta. de asemenea. scoala egalizeaza social accesul la cultura. dar continutul lor ramâne în buna masura concret. Prin urmare învatarea devine tipul fundamental de activitate (URSULA sCHIOPU). Aceasta înseamna ca activitatea scolara va solicita intens activitatea intelectuala. Acest concept desemneaza tendinta de a raspunde varietatii sarcinilor si problemelor intelectuale într-un mod particular. de la preconventional la conventional. Acesta se caracterizeaza prin aparitia gruparilor operationale care permit conceptualizari si coordonari de concepte. Tot din punctul de vedere al stadialitatii. creeaza virajul de mentalitate spre lumea realului complex (virare ce solicita intens adaptarea). Acum are loc perceperea regulilor drept întelegeri mutuale. copilului i se vor organiza si dezvolta strategii de învatare. i se va constientiza rolul atentiei si repetitiei. Progresele în dezvoltarea intelectuala sunt. creeaza sentimente sociale si largeste viata . pe de alta parte.

relationare sociala dificila. Forma caracterului se manifesta în particularitatile si specificul actiunilor si faptelor omului. Acesti copii par a cauta satisfactie si recunoastere în alt cadru decât cel scolar sau familial. legatura dintre scoala si viata sociala. mai stabile si mai organizate. scoala impune copiilor o serie de cerinte si un anumit mod de conduita generala. antagonism. aspira si tendintele de identificare cu acestea capata consistenta. poate fi mai mult sau mai putin strânsa. etc.interioara. reformele învatamântului din ultimul timp au dus la înrautatirea situatiei din scoli. de exprimare verbala si Dar. Interesele încep sa se dezvolte în procesul satisfacerii unor trebuinte. Baza lor fiziologica este legata de dominatia creata în activitatea nervoasa superioara. doua probleme retin atentia: delicventa juvenila si tulburarile comportamentale. Formarea caracterului depinde în mare masura de temperament. în însusi procesul satÎn perioada micii scolaritati. de dirijarea voluntara a conduitei. simti. care se dobândeste si se exprima prin . În ambele sensuri este implicata problematica afectiva. Treptat. Frustrarea. Transformarile. Se destrama mitul copilariei si se dezvolta realismul conceptiei despre lume si viata în care actioneaza modele sociale noi de a gândi. activitatea scolara imprima modificari în universul interior. În ceea ce priveste caracteristicile afective ale acestei perioade. provocata la copil de diferenta dintre codul grupului si regulile adultilor. obiectivat în norme si reguli. ale dezvoltarii psihice a copilului. îi pot conduce pe cei cu o constelatie afectiva aparte (lipsa încrederii în sine. activitatea si munca scolara creeaza cadrul unor conditii relativ noi. precum si conditia comportamentala a acestuia.) spre încalcarea normelor.

încep sa se stapâneasca relativ.care constituie tot atâtea contacte . rudele sale. hainele. o problema sau un ajutor. în societate. lingura. sufera permanent solicitari. vioi. totusi. un obstacol sau un instrument pe care el poate fi ispitit fie sa le ocoleasca. Limbajul interpune între el si dorintele lui. Dar câte alte ocazii întâmplatoare nu-l obliga sa aleaga între efort sau renuntare! Ele apar din mediul înconjurator. În ceea ce priveste relatia temperament . între el si oameni. electricitatea. relatii si structuri diverse. în primul rând. radio-ul. scoala . îsi pierde puterea de a reglementa util comportamentul copilului. o linie dreapta.. Deci cresterea este marcata de conflicte ca sui cum ar fi de ales între un tip de activitate vechi si altul nou. Una din cele doua activitati care se supune legii celeilalte trebuie sa se transforme si în continuare. tipul slab în special. de bunavoie sau nu. întâlnirile obisnuite sau neobisnuite.caracter în perioada scolaritatii mici are lor un intens proces de mascare a unor aspecte temperamentale. o ocazie frecventa de incertitudini si ezitari. al educatiei si al sumarii latente a tuturor influentelor si conditiilor ce au actionat activ în trecut si au determinat reactii stereotipice specifice. îl îndeparteaza sau îl atrag si-i modeleaza activitatea. Transformarea copilului în viitorul adult nu urmeaza. si. mediu constituit din persoane si din lucruri: mama sa. Copiii nestapâniti. fie sa le ia în stapânire. deci. . ceasca. si de obisnuinte. Principalele orientari la care copilul se supune în mod normal constituie. oala. obiectele din apropierea lui.capacitatea de "a te stapâni" si prin aceea de "a actiona" în conformitate cu un anumit tel. cele confectionate. institutii. Adesea se declanseaza o criza care atinge vizibil comportamentul copilului. care constituie un produs automatizat al experientei generale de viata. sunt activati. iar copiii caracterizati printr-o inertie a activitatii nervoase superioare. constituie pentru copil o stânjenire. prin care el trebuie sa se încadreze. fara bifurcari si fara ocoluri.

Memoria si imaginatia afectiva sunt. de asemenea. pe la 7 ani . de a stabili o concluzie pe baza unor premise. planul sau mintal este relativ bogat . Copilul de 7 ani simte placerea conversatiei. El dispune de cunostinte numeroase. Gândirea copilului are la 7 ani un caracter concret. care surprinde feluritele relatii dintre fenomene. necauzala. calitative. relatiile cantitative..gândirea este activa.. cât si în procesele de cunoastere.În viata copilului de 7 ani se întâmpla un mare eveniment: intrarea la scoala. succesiunea cauzala. Copilul de 7 ani stie ca daca un copil mai mic plânge aceasta se întâmpla sau fiindca s-a lovit sau fiindca l-a certat cineva si imediat întreaba asupra pricinii plânsului în aceste directii. al întregii dezvoltari psihice. foarte dezvoltate. iscoditoare. autocontrolul conduitei au la baza cresterea caracterului activ al dinamicii corticale. Pe planul dezvoltarii proceselor de cunoastere. al preocuparilor sale. Acest moment este amplu pregatit din perioada prescolara în planul intereselor copilului. Gândirea sa dispune de procese largi de generalizare. Autodisciplinarea. elementele evidente de autodisciplinare. ce au început sa i se dezvolte. . analiza si sinteza. El poseda unele notiuni concrete. În genera. Prin urmare. copilul de 7 ani este capabil de a întelege un sistem mai amplu de cunostinte. Gândirea sa se exprima deja sub forma rationamentului deductiv sau sub forma judecatii inductive. a posibilitatii formarii si dezvoltarii notiunilor. a capacitatii de agândi. atât fata de actele de conduita. o alta trasatura specifica a dezvoltarii copilului de 7 ani este aceea a existentei unui larg plan mintal.. copilul manifesta.

"Atitudinea parintilor fata de copii vectorializeaza atitudinea copiilor fata de parinti. Pentru copii. precum si a copiilor între ei în cadrul fratriei" (C. în sentimentul de gelozie etc. precum si a refuzului de a accepta dominarea unuia de catre celalalt. ranirea amorului propriu. 3) ura dintre frati si surori are la baza gelozia.1. . G. cele mai importante forme de deviante care apar sunt manifestate prin sintagma "ura familiala" (G. Cauzele le regasim în neîntelegeri. parintii reprezinta modelul acestora. Este un sentiment de revolta. precum si dorinta celuilalt de a iesi de sub dominanta. dar si dorinta unuia de a domina. Adultii se înseala adesea atunci când încearca sa transpuna asupra copiilor propria lor mentalitate. ROBIN). Ea este expresia unui dezacord legat de "rangul de fratrie". ENĂCHESCU). Ideea de superioritate a fratelui asupra surorii sale poate declansa sentimentul tandru de protectie.2 COPILUL sI FAMILIA Lumea sufleteasca a copilului are particularitatile ei prin care se deosebeste de lumea sufleteasca a adultului. impresia ca unul sau una sunt mai avantajati de parinti sau neglijati. În aceasta privinta. ROBIN fiind unul dintre cercetatorii care le-a descris si clasificat astfel: 1) ura dintre frati are la baza reactii de aparare instinctiva. etc. Acest termen înregistreaza forme diferite.1. 2) ura dintre surori are la baza ei vanitatea si amorul propriu. vanitatea. în loc sa faca efortul de a întelege mentalitatea acestora. dar si revolta acesteia de a fi supusa. Relatiile dintre parinti si comportamentul acestora sunt imitate de copiii din familie. Ea este expresia dorintei fiecareia de "a fi" mai mult sau altceva decât cealalta sora.

dominanta. Sentimentul patern este mult mai instabil decât cel matern.). de a se substitui acestuia. PIAGET). raceala. lumea sufleteasca a copilului are particularitatile ei.) suplinesc dragostea si protectia familiala de care copiii au atât de mare nevoie. etc. precum si importanta covârsitoare modelelor familiale oferite. ei trebuie sa fie niste modele demne de urmat. RIBOT afirma ca "în societatile umane dragostea materna este elementul universal. a copilului abandonat în centrele de plasament unde modelor familial este substituit. despre conflictul statutelor si al rolurilor. impresia ca dragostea sotiei sale pentru el este orientata catre copii. de cel scolar în care întregul personal didactic (învatatori. prin care se deosebeste de lumea sufleteasca a adultului. manifestat prin tendinta fiului de a uzurpa statutul si de a prelua rolul tatalui. Analog. Este vorba de fapt. se poate vorbi si despre formarea personalitatii copilului lipsit de familie. 1. Toate acestea demonstreaza rolul major al familiei în formarea si dezvoltarea personalitatii copilului scolar mic.1. El se obisnuieste treptat cu realitatea pe care si-o însuseste printr-un dublu proces. T. ironizare. În acest sens. stabil. subliniaza importanta relatiilor dintre parinti. Un rol deosebit de important pentru aceasta perioada revine formarii personalitatii copilului. dintre parinti si copii. Aceasta "trecere" poate constitui pentru mulsi copii o criza grava cu implicatii asupra dezvoltarii si a sanatatii mintale.4) ura materna. De aceea. îngrijitori. cât si cel auxiliar (supraveghetori. 5) ura paterna se manifesta prin ostilitate. educatori etc. 6) ura filiala reprezinta clasica rivalitate "fiu . invidia. BOUYER si MARTIN - . de asimilare si acomodare (J. nodul vital". educatia este mijlocul de a conduce copilul din lumea viselor sale în lumea reala.3 COPILUL sI REALITATEA SOCIALĂ În general. într-o masura mare. dintre frati. Copilul traieste într-o lume de miracole în care totul este însufletit. tiranie.tata".

vanitatea. BLEUER si CLAUDE au subliniat importanta acestei predispozitii în autism si schizofrenie. În toate aceste situatii familia este prima care are datoria de a împiedica copilul sa evadeze în imaginar în afara situatiilor de joc. Factorii cei mai importanti în formarea personalitatii si caracterului copilului sunt: 1) instinctul de dominare care garanteaza forta personalitatii si capacitatea de adaptare a individului. . acestia având obiceiul sa se refugieze în imaginar si sa viseze. 4) tendinta de a construi lumi imaginare este o situatie frecvent întâlnita la copii. lasitatea. invidia. mitomania. conflictele afective. Din punct de vedere moral. scopuri utile etc. ea se manifesta ca o tendinta inferioara. pot apare urmatoarele tipuri de devianta: rasfat. complexele de inferioritate. refuz alimentar etc. În cazul tulburarii acestuia. 2) teama de risc necunoscut si de durere da nastere la prudenta. rutina. superficialitatea. scrupulele. fobiile. pot aparea diferite tipuri de deviante precum: orgoliul. aprecierea rationala a situatiilor.SISTERON pun un accent deosebit pe urmatoarele aspecte implicate în formarea personalitatii copilului: familia. sentimentele sale de onoare. În acest caz. scoala si societatea. 3) apetenta alimentara este un fapt natural la copil. Alte deviante care pot aparea sunt: obsesiile. O asemenea înclinatie trebuie sa ramâna un simplu joc si sa nu devina un mecanism cu ajutorul caruia sa evadeze din situatiile dificile. Deviantele care pot aparea sunt: lenea.

greselile. fobii. etc.1. 1. În mod contrar. fie în propria sa imaginatie.modelator si sublimativ pentru alte tendinte care se pot manifesta. MODELUL FAMILIAL . În legatura cu aceste aspecte sunt mentionate urmatoarele deviante: sadismul (manifestat prin placerea de a chinui animalele). obsesii. Astfel se formeaza cunostintele si gândirea logica.2. conform vointei sale libere. Remediul acestora se gaseste în: activitati sportive. impregnarea ideilor ateiste poate fi urmata de convingerea ca omul este liber sa faca orice.5) tendinta la curiozitate tine de dorinta copilului de a cunoaste. 6) sexualitatea. 7) sentimentele morale si religioase pot avea un rol reglator. evitându-se ironia. etc. ideile legate de iad si pedeapsa viitoare pot genera la copii angoase. La copii se considera ca exista în germene tendinta la anomaliile viitoare ale adultului. gimnastica.FACTOR DETERMINANT AL AGRESIVITĂŢII . narcisismul. În caz contrar. Deviantele care pot aparea se manifesta prin deformarea gândirii si prevalenta imaginatiei asupra logicii. copilul va cauta raspunsurile fie în afara familiei sale.2. Uneori. masochismul (manifestat prin tendinta de a fi umilit sau de a suferi dureri). concis. MODELE EDUCATIVE 1. Trebuie sa i se raspunda de fiecare data clar.Este faza interogativa a lui "De ce?". jocuri active.

numit "complex familial". despre existenta unui asa .aproximativ 1 an. acompaniind represiunile si amneziile în care fiecare memorie este reglata de catre inconstient. Orice copil se formeaza ca personalitate dupa modelul oferit de "imaginea" celuilalt. 2) Babyhood . În acest sens. Se vorbeste. În comunitatile civilizate. parintii. aceasta perioada dureaza 2 . copilul este "altul" sau "altii".3 ani. de origine al acestuia. exercitate de parinti asupra copilului. Persoanele carora le revine sarcina formarii copilului sunt. Orice educatie ca proces de formare a copilului trebuie sa înceapa si sa se desfasoare în cadrul grupului familial. cu caracter extern. Urmele mentale lasate de familie fiecarui individ exercita mai târziu influente sociale în ceea ce priveste predispozitia lui si în ceea ce priveste "puterea creatoare în domeniul traditiei. Orice sistem de educatie ca act de formare a individului începe cu imitatia si se încheie cu identificarea unui model. El nu se poate misca independent si nu-si poate articula dorintele si ideile. însa. artei si religiei".cuprinde perioada de la 3 / 4 ani la 6 ani . crize diverse. perioadele sunt urmatoarele: 1) Infancy (sugarul) se caracterizeaza prin aceea ca copilul este dependent de sânul mamei pentru hranire. ea este mult mai scurta . "Istoria copilariei"("The history of childhood") cuprinde perioade diferite izvorâte din necesitatea de a distinge etape ale sexualitatii.Înainte de "a fi el însusi". La unele popoare salbatice. deci. întelegând prin acestea presiunile sau reprimarile. în primul rând. Imitatia si identificarea la copil se fac în raport cu "influentele". Aceasta perioada se întinde de la nastere pâna la întarcare.si se caracterizeaza prin desprinderea graduala de limitele . iar pentru siguranta este dependent de protectia parintilor.

o afirmare a virilitatii sale.este etapa "calatoriilor" si a jocului cu alti copii. de fapt. Pentru orice tata.perioada pâna la adolescenta . autoritar. Copilul. În cadrul grupului familial. El învata "sa se miste mai departe de familie si începe sa-si fie suficient lui însusi". violent. În acest sens. simbolizeaza interdictia si forta disciplinara. precum si perioada în care se accentueaza desprinderea de familie. vorbeste si se joaca liber în jurul mamei. Modul în care tatal îsi exercita rolurile sale difera în raport cu tipul de tata. 3) Childhood . etapa în care se realizeaza o relativa independenta. tot asa si copilul reprezinta un simbol pentru tata. ENĂCHESCU): a) tata agresiv. se disting câteva tipuri de tata dupa cum urmeaza (C. Ca atare. el va avea pentru tatal sau semnificatia simbolica a "continuitatii" acestuia. în calitatea sa de tata. în primul rând. Este. imaginea autoritatii . desi atasat de mama si incapabil sa duca o existenta independenta. În mod normal. copilul este. ca prezenta în familie. cel care permite dirijarea dorintelor si constructia psihica a fiintei umane. intolerant.familiei. . a doua perioada de separare de familie. adolescenta se sfârseste cu o casatorie si întemeierea unei noi familii. asa cum tatal reprezinta un anumit simbol pentru copil. Este perioada în care toti copiii încep sa fie initiati în legatura cu relatia dintre membrii unei comunitati.cuprinsa între "pubertatea psihologica si completa socializare matura". 4) Adolescenta . barbatul. se poate misca. Concomitent în cazul în care acesta este baiat. este perioada "completei emancipari fata de atmosfera familiala".

depresiv.b) tata blând. psihic sau psiho-somatic.afectivi orientati catre copil. defetist. precum si sursa de stimuli emotional . miros. la fel se poate spune ca exista si anumite tipuri de mama: . mai ales în sfera emotional-afectiva. În timp ce efectele negative ale modelului patern se vor manifesta mai târziu în comportamentul si atitudinile copilului. hrana. (C. Atitudinile materne nocive pot declansa aparitia unei largi game de boli la copil pe plan somatic. cu semenii. ci si o sursa de frustrari si carente cu efect negativ. copilul va imita. Relatia dintre mama si copil se realizeaza prin voce. iar femeia . barbatul este si sot si tata. psihologic. joc. modelul tatalui pe care l-a avut. rolul patern. vegetativa si somatica. efectele negative ale modelului matern se manifesta precoce. satisfactie. Devenit adult. Mama este primul contact cu lumea. În sensul acesta. Pentru un copil. Ea reprezinta sursa esentiala a întregii dezvoltari mintale a copilului. mama reprezinta centrul experientelor sale pe plan fiziologic. închis. d) tata iubitor. mama reprezinta pentru copil nu numai o sursa de stimuli cu efect pozitiv. În cadrul unei familii. c) tata anxios. mama. are un efect mult mai direct mai important si imediat asupra dezvoltarii copilului. simpatic. în modelul personalitatii acestuia. ENĂCHESCU). cald. Asa cum exista anumite tipuri de tata. Prin urmare. afectiv si intelectual. la rândul sau. vazut ca un semi-zeu. rolul conjugal si. pe de o parte. sentimentul de securitate.sotie si mama. prietenos. în raport cu tatal. pe de alta parte. vedere. fiecare dintre ei îndeplinind doua roluri. etc.

agresiv. Copilul va percepe relatiile conflictuale dintre parinti. e) mama copiilor infirmi este hipergrijulie. c) mama nesecurizanta este cea care priveste copilul ca pe un mijloc si nu ca pe un scop. grija pentru echilibrul alimentar si igienic. copii proveniti din adulter. S-a observat ca aproximativ trei sferturi dintre copiii cu tulburari caracteriale si de comportament au parintii despartiti. daca afla ca propriul lor copil l-a batut pe altul. infirmata. Situatia se agraveaza în cazul unui prost climat familial: mizeria materiala. La fel s-a prabusit alta prejudecata parinteasca. cât si tata influenteaza copilul nu doar prin comportamentul lor individual. În ceea ce priveste influenta cuplului familial se considera ca atât mama. al bataii cu cureaua sau vergeaua trebuie sa dispara din "arsenalul educatiei". scrupuloasa. agresiva uneori fata de infirm. iar la acesta. d) mama intelectuala se caracterizeaza prin ordine. Este dovedit stiintific ca un copil care îndura de mic presiunea unei comportari parintesti dure îsi însuseste acelasi fel de comportare. Tulburarile din interiorul cuplului vor genera la rândul lor (secundar) turburari din partea copilului. recurg tot la bataie. alcoolismul. la maturitate. neîntelegerea.a) mama captiva caracterizata prin egoism. b) mama abuziva este tipul care nu poate desprinde dragostea materna de propria sa persoana. De aici apare o atitudine agresiva a parintilor fata de copil. Lipsa de logica este atât de flagranta. în cazul copiilor agresivi se constata existenta unor relatii familiale marcate de violenta si agresivitate a parintilor. unul împotriva celuilalt. etc. ci si prin natura relatiilor lor conjugale. corectitudine. devine dur în relatiile cu ceilalti copii si apoi. Argumentul palmelor. copii adoptati. cea privind caracterul implacabil "rau" al progeniturii lor: ar fi brutal. încât parintii . caracter imperios. mizeria morala. în nenumarate rânduri. arhaism al comportamentului afectiv. o reactie agresiva care se poate interioriza. . toate formele de disociere familiala si consecintele lor: copii nelegitimi. Parerea ca bataia îndreapta ceva a fost. vigilent. crud doar pentru ca "asa s-a nascut". cu restul oamenilor.

Adesea indecentul este asociat cu sensul de vina. fie rude. De asemenea. sa capteze copilul si sa-l orienteze ostil împotriva mamei sale. Este normal ca parintii sa aiba dreptul de a folosi mijloace de constrângere. pe de o parte. prin aceasta facându-se referire la curiozitatea sexuala a copilului. Adesea. iar analiza lui va pune în evidenta aspecte atitudinale diferentiate ale tatalui si ale mamei fata de copil. Ca atare. mama poate respinge copilul sau. de neatins. Tatal poate cauta. batrânele le sfatuiesc pe tinerele mame ca baiatul sa doarma separat . egoism sunt trasaturi de neconceput pentru ceea ce înseamna. doar le ascunde. si tot în acest mediu. fie parinti. nociva a manifestarilor antisociale. comise de tineri slab atasati mediului în care traiesc. de a-l "încerca" astfel. curente. dupa un timp. dar mai exista si cealalta fata a monedei. nepricepere. ei considerând aceste lucruri ca fiind normale. În separarea "decentului" de "indecent" rolul important revine parintilor si mai ales mamei care explica mai mult decentul. ca si recompensare. Actele de agresivitate aflate pe treapta lor maxima . În comunitatile satesti. pentru ca apoi. daca însa parintele ramâne lucid. Daca se lasa "scos din rabdari" înseamna ca a fost "manevrat" de copil. copiii realizeaza mai usor diferentele dintre sexe si nu au "misterul" reproducerii. Nepasare. exista doua categorii de lucruri: decente si indecente. acest aspect este deosebit de important. însa bataia nu rezolva impasurile. copilul are înclinatia naturala de a-l atrage pe adult pe terenul violentei. copilul îsi da seama ce înseamna stapânirea de sine. notiunea de PĂRINTE. îl pot atrage pe tânar pe o panta extrem de primejdioasa. la rândul sau.sunt de regula.violenta . acestea sa erupa cu o vigoare sporita. pe de alta. când exemplul / modelul negativ. Ca atare. mama refuza sa se vorbeasca în prezenta ei despre "chestiuni sexuale".De multe ori. copilul dezvolta "interese clandestine si impulsuri subterane". Din punct de vedere psihologic. în timp ce tatal pastreaza sfera indecentului prin pozitia sa de autoritate morala suprema. va încerca sa-l orienteze împotriva tatalui sau. în întelesul cel mai direct. indecentul ramânând ca fiind ceva neclar. dimpotriva. scolile sau profesiunii alese. siguranta reactiei sale. fatise. mai cu seama al unor oameni apropiati. si pure si impure. brutalitate. copilul este si rezultatul naturii relatiilor dintre parintii sai. Superioritatea parintelui se dovedeste atunci când acesta se poate stapâni.

de ele, stiindu-se ca erectiile infantile de la aproximativ 3 ani demonstreaza ca baiatul îsi priveste altfel mama decât fata. În momentul în care copilul începe sa prezinte modificari determinate de sex, sentimentele parintilor sunt diferite fata de fii si fiice în sensul ca tatal vede în fiu (baiat) pe succesorul lui, singurul care-l poate înlocui în gospodarirea familiei. Dat fiind aceasta, tatal devine mai critic si influentele sale se exercita în doua directii: a) daca baiatul nu corespunde idealului în care tatal crede, atunci tatal îsi va manifesta ostilitatea si dezaprobarea; b) "melancolia" tatalui vizând disparitia si înlocuirea sa determina ostilitate din partea lui. Ca atare, copilul este reprimat în ambele cazuri: ostilitatea tatalui provoaca reactii de raspuns ale copilului tot în sentimente ostile. La rândul sau, mama nu are sentimente negative fata de baiat, ea nu are decât sentimente de admiratie pentru fiul care va deveni cândva barbat. Sentimentele tatalui privind fiica - "o repetitie a lui însusi într-o postura feminina" - constau în aceea ca fata îi maguleste vanitatea. În acest sens, se considera ca factorii sociali se amesteca cu cei biologici si, ca atare, tatal este mai tandru cu fata decât cu fiul, în timp ce mama se comporta invers. Un moment deosebit ce se petrece în jurul vârstei de 7 ani îl constituie intrarea la scoala a copilului când are loc transferul sentimentelor catre o "mamasubstitut". Aceasta nu este alta decât învatatoarea care va fi privita cu o tandrete pasionala, dar fara alte sentimente. Acest transfer nu trebuie confundat cu tendinta adolescentului de a se îndragosti de femeia mai în vârsta, Însa, daca mama este prea atasata de copil, mai ales de baiat, sentimentele lui fata de educatoare o fac geloasa; prin urmare, mama devine violenta si îl face pe baiat sa sufere. Mai târziu în evolutia copilului, apare urmatoarea problema: daca idealul tatalui privindu-l pe fiul sau coincide cu idealul fiului. Când idealul tatalui începe sa se destrame se manifesta nelinistea fiului însotita de emotii contradictorii: afectiune - neplacere; tandrete - teama. În acest context, idealizarea tatalui scade si, ca atare, sentimentele negative sunt dominante în relatia tata-fiu.

Un alt aspect deosebit de important este existenta Complexului Oedip, acesta fiind un sistem de atitudini tipice pentru o societate patriarhala, iar în jurul vârstei de 6 ani atitudinile copilului includ elemente ale urii si dorintei suprimate. În general, complexul oedip este un ansamblu organizat de dorinte erotice si ostile, totodata, pe care copilul le resimte fata de parintii sai. Se descriu doua "situatii oedipiene": pozitiva si negativa (C. ENĂCHESCU). În forma pozitiva se manifesta atractia copilului pentru parintele de sex opus si rivalitate fata de cel de acelasi sex. În forma negativa, copilul manifesta atractie pentru parintele de acelasi sex si ostilitate fata de parintele de sex opus. S. FREUD pune "complexul oedip" la baza dezvoltarii psihice a individului, la formarea si maturizarea emotional-afectiva a personalitatii acestuia. Se considera ca, de regula, complexul oedip este lichidat în momentul în care copilul, devenit tânar adolescent, se va identifica cu parintele de acelasi sex, iesind astfel de sub dominatia si dependenta parentala si identificându-se cu noul sau rol. De fapt, este vorba despre un conflict al rolurilor, conflict al unei "situatii triunghiulare" în cadrul careia fiul uzurpa rolul tatalui caruia i se substituie ca rol, în raport cu mama sa care este obligata sa-si schimbe rolul de mama în cel de sotie (C. ENĂCHESCU). În consecinta, complexul oedip depinde de tipul de viata al familiei si de morala sexuala. Complexul oedip este sursa culturii sau, cum spunea MALINOWSKI, "cultura începe cu reprimarea instinctelor". Deci, cultura presupune o educatie care nu poate continua fara autoritate coercitiva, autoritate care în familie este reprezentata de tata. Un rol important în cresterea, educarea si formarea personalitatii copiilor o are si modalitatea de formare a cuplului marital. Casatoria se întemeiaza pe fundamente morale, legale si religioase impuse de fiecare societate, precum si pe diverse reguli morale, expectatii economice si anumite comportamente si atitudini ale sotului si sotiei.
Din momentul conceptiei, relatia mama-copil devine o grija a comunitatii în sensul ca mama trebuie sa respecte anumite obiceiuri si sa urmeze anumite ritualuri morale, igienice, religioase.

Se mai vorbeste si despre tipul de familie non-parentala. Aceasta este structura familiala asimetrica formata dintr-un parinte si copilul (copiii) sau (sai),

fie prin decesul celuilalt parinte, fie prin divort. fie prin abandonarea familiei de catre un parinte, fie prin decizia de a nu se casatori a parintelui, fie prin adoptiunea realizata de o persoana singura, fie prin nasterea unui copil dintr-o relatie libera, în afara casatoriei.
În cadrul acestui tip de familie, schimbarile din raportul parinte-copil depind de timpul pe care parintele îl consacra copilului, de modul în care efectele separarii au marcat adultul, de stilul de viata, de modul în care adultul dezvolta strategiile de rezolvare a problemelor de viata.

În concluzie, am putea spune ca familia îndeplineste un rol deosebit de important în cresterea, dezvoltarea si formarea personalitatii copilului. ca atare, functiile sale sunt multiple, dupa cum urmeaza: 1. functia economica; 2. functia reproductiva; 3. functia de socializare cu câteva subfunctii: a. integral-formativa; b. psiho-morala; c. social-integrativa; d. cultural-formativa. 4. functia de solidaritate care se refera la : a. relatia conjugala; b. relatia parentala; c. relatia fraternala. 5. functia afectiv-sexuala (sau sexuala si reproductiva).

1.2.2. COMPARAŢIE CENTRUL DE PLASAMENT sCOALA DE MASĂ

cu iesirea acestuia de sub controlul si autonomia materna. Pornind de la aceasta "structura" de formare a personalitatii . concomitent cu separarea completa a acestuia de familia sa de origine. creste. ca simbol al separarii de mama a acestuia. de dobândire a prestigiului si autoritatii individuale. considerata tot ca un proces de afirmare sociala. 2.Familia si copilul reprezinta elementele de baza ale societatii. Acest punct de vedere este sustinut de teoria lui J. PIAGET. în special cea psihica. reprezentând în fond momentul desavârsirii fiintei sale (vezi schema . faza sociala este considerata ca fiind o "renastere" prin afirmarea externa a individului. Nasterea individului va reprezenta o experienta psihotraumatizanta pentru copil ("traumatismul nasterii"). Urmeaza apoi e etapa de crestere si de desprindere treptata a copilului de parintii sai. Ea este privita ca fiind un proces de afirmare deplina a persoanei respective. îsi formeaza personalitatea. se considera ca viata propriu-zisa. Pâna la FREUD. accentuata de sectionarea cordonului ombilical. 3. începe odata cu nasterea individului. RANK. corespunzatoare idealurilor etice si spirituale ale individului. se dezvolta si implicit. a caror personalitate se formeaza în Centrele de Plasament ?" . RANK . faza spirituala este considerata a fi faza superioara. cu realitatea. RANK). parcurgând etape succesive de dezvoltarematurizare.O.nu putem sa nu punem urmatoarea întrebare "Tot asa este si în cazul copiilor lipsiti de parinti. în procesul de formare si crestere a personalitatii individuale. familia fiind cadrul în care copilul se naste. Este faza formarii si a lichidarii complexului oedip. Dupa O. cu lumea. faza familiala care considera ca viata începe cu o unire.oferita de O. 4. în special de mama. ideologice sau filosofice. faza artistica reprezinta unirea individului cu natura. Ea se caracterizeaza prin dominarea gândirii. Aceasta faza este caracterizata prin identificarea individului cu anumite idealuri spirituale. reprezentata prin cuplul marital. se disting patru faze majore: 1.

având poate un tel.Pentru a raspunde la aceasta întrebare vom porni de la o problema cu caracter general. hoinarind dintr-un loc într-altul. în parcuri. În acest sens. Prin urmare. necunoscuti. fara tinta. copilul este pur si simplu declarat abandonat. traind ca un vagabond. directie.atunci când parintii sunt dezinteresati. alergare. scop. si anume Cum ajung acesti copii în centrele de plasament? Raspunsul tine de câteva situatii de o extrema importanta: a.acestia (copiii) prefera sa locuiasca pe strada. parintii sunt decazuti din drepturile parintesti. dezvoltarea sau integritatea morala a copilului este periclitata în familie din motive în / dependente de vointa parintilor. d. pusi sub interdictie. colo. avem de-a face cu doua situatii-problema: fuga si vagabondajul. pasivi în ceea ce priveste formarea si educarea propriului copil . fuga este egala cu parasirea casei parintesti. parintii copilului sunt decedati. c. în gurile de canalizare. În cele mai grave situatii . Dictionarul explicativ al limbii române contemporane (DEX) defineste astfel cuvintele fuga si vagabondare: # fuga este deplasarea cu pasi repezi. a scolii. reci. # vagabondare înseamna a rataci fara tinta. parintii sunt declarati judecatoresti morti sau disparuti. La rândul sau. NORBERT SILLAMY psihologiei încearca sa fie si mai exact: în Dictionarul . parasirea grabnica a unui loc pentru a scapa de o constrângere sau de o primejdie. goana. pe când vagabondarea este egala cu ratacirea de colo. b. e. distanti.

nu are domiciliul fix.agresivitate. câteodata reactie la opozitia fata de mediul care nu-l satisface. grup . Distanta dintre ele este data de durata: fuga are un caracter de criza. la cei instabili si lipsiti de suport afectiv abandon.fuga de -acasa .fuga de-acasa . hebefreniile "de orgoliu".furt social . Consecintele fugii sunt adeseori extrem de serioase: furt. . este vorba despre un comportament specific neadaptatului. lipsuri materiale. ca rezultat al unei stari conflictuale cu scoala. .vagabondarea se refera la aceea ca vagabondul nu se fixeaza nicaieri.agresivitate. vagabondajul apare în special la indivizii emotivi . furt de-acasa . fiind epilogul unui conflict cu anturajul.furt de-acasa . de evadare pentru a vedea . construindu-si un fel de "fabula traita" (DUPRE). este unul care îsi urmeaza "visurile". totodata o speranta confuza de a gasi aiurea ceea ce i-a fost pâna atunci refuzat).furt social . agresivitate.fuga de-acasa .grup . dezmembrarea familiei .agresivitate. o situatie familiala deosebita generata de disocierea caminului.agresivitate.fuga înseamna plecare de la domiciliul sau (la copil. fuga are diverse forme: forma de pulsiune emotiva. tendintele revendicative.de exemplu: frica de a se întoarce acasa din cauza unei note proaste luata la scoala .. grup .fuga de-acasa . La copii.prostitutie etc. iar vagabondajul este un fenomen complex având o desfasurare în timp. În orice caz. În functie de cauze. În acest sens. . Fuga mai poate fi o expresie a unei dorinte de aventura. relatia dintre ele ar putea fi astfel schematizata: furt de-acasa . cu familia.grup . fuga de-acasa ..

În primul rând. Centrele de plasament ofera acestor copii cu probleme de adaptare sau lipsiti de o familie. iar altii se refera la notiunea de dorinta. Durata variaza de la fuga de o jumatate de zi. fiziologice). un substitut pentru parintele absent din procesul de formare si dezvoltare a personalitatii acestor copii. caldura). educatia în centrele de plasament raspunde unor nevoi speciale si. deci. în special pentru a întâlni si a trai o experienta imaginara indusa printr-o sugestibilitate infantila din lecturi sau din influente relationale. Definit sintetic. . un model scolar si familial. MITROFAN). ambele fiind surprinse în ierarhia nevoilor din piramida lui MASLOW si anume: primul nivel cuprinde nevoile fiziologice (hrana. pâna la marile fugi. în care subiectul se asociaza cu persoane psihopate si traiesc din experiente la baza carora stau cele mai diverse manifestari antisociale. de asemenea. În acest sens. Unii asociaza conceptul cu ideea de lipsa. carenta.3 luni. Vagabondajul este o reactie organizata care apare din lipsa de atasament familial sau fata de o constrângere dificil suportata. poate fi rezultatul imitatiei si al sugestiei ca si al tentatiei de "socializare" prin intrarea într-o banda (N. un sistem de educatie. primare.lucruri noi. conceptul de nevoie s-ar rezuma la o exigenta impusa de mediul natural sau social care ar pendula între doua tipuri mari de nevoi: nevoi înnascute (naturale. de 2 . inerente organismului si nevoi câstigate. implica si formarea unor obiective complementare celor generale de educatie si învatare. de tensiunile din organism. conceptul de nevoie este definit extrem de diferit. altii de motivatie. în general.

respectul de sine (încrederea în sine. constitutia bio-psihica. formarea personalitatii si felul în care individul îsi rezolva propriile sale situatii de viata priveste procesul de crestere. realizarea personala (posibilitatea de a-si dezvolta potentialul ). statutul de emigrant sau / si de minoritar etc. 2. b. apartenenta la o anumita clasa sociala. În ceea ce priveste formarea personalitatii copilului. al treilea nivel. imaginea de sine: "baiat bun" (admis). nivelul de instructie scolara sau culturala a individului. "baiat bun" (respins). structura grupului familial de origine. boli psihice actuale sau anterioare. - - - Prin urmare. traume psihosociale. sex. afectivitate. profesionale. prietenie). nivel de inteligenta. reprezentata prin urmatoarele aspecte: asocierea la grupurile delictuale. La aceasta contribuie doua elemente deosebit de importante: a. prezenta sau absenta unor infirmitati etc. apartenenta si dragoste (dragoste.- al doilea nivel cel de securitate (protectia împotriva pericolelor). raporturi si evolutie: frustrari si carente afective. al cincilea nivel. influenta modelului socio-cultural. . al patrulea nivel. intereseaza trei elemente si anume: 1. trasaturile individuale reprezentate prin: vârsta. dezvoltare si socializare al individului. familiale. respectul fata de altii).

ca o compensare. Ei se vor forma ca personalitati agresive. lipsite de cenzura SupraEului moral. în loc sa fie anulate. mai ales. psihopatice (C. ci si prin absenta afectiunii (tot un act ostil la adresa copilului). tulburari psihice: de comportament.3. în final. atât ca o forma de adaptare. nu numai prin bataie. Tonusul agresiv al relatiilor oferite copiilor "fara familie" se masoara. Absenta unui model parental real care sa reprezinte autoritate. . vor avea în locul protectiei afective situatii frustrante si carente emotionale. Ei devin fie dependenti sociali. psihice. Lipsa modelului familial are consecinte negative asupra maturizarii lor emotional-afective. Situatia de frustrare mai sus amintita. în comunicarea si relationarea cu ceilalti. pentru care societatea este o "piedica" si o "zona de interdictie". de prostituate. abandonati de acestia. vor fi eliberate sub forma agresivitatii si a conduitelor de violenta învatate. Pulsiunile primare. cât si pentru grupul social în care se afla acesta. deci. le vor conferi un profil psihologic specific. sa se întrezareasca un profund sentiment de insatisfactie fiind. ENĂCHESCU). protectie si afectivitate are consecinte serioase asupra formarii copilului. grupuri de delincventi. Lipsa modelului va face ce "identitatea" acestora sa se formeze în raport cu cea a grupelor similare de indivizi "subsocializati". în ultima instanta. de vagabonzi. tot de origine frustranta. asadar. determina adoptarea unui comportament agresiv adoptat. Un aspect de o importanta deosebita este situatia oedipiana care are un rol esential în formarea individului. Aceasta agresivitate provine dintr-o grava insatisfactie afectiva. de aceasta data. Comportamentul agresiv al copilului lasa. fie sociopati antisociali. Instinctele. cât. Absenta ei poate avea consecinte extrem de grave atât pentru individ. nevrotice. intelectuale. care vor servi ca forme de "adaptare-integrare" sociala a acestor indivizi în societate (C. în integrarea sociala. ENACHESCU). în ceea ce priveste propria lor identitate. Copiii nedoriti de parinti. ca o forma de contra-reactie la starea de frustrare deja existenta. fara familie.

atractie (A . RELAŢIA ADAPTARE .FRUSTRARE AGRESIVITATE 1. Uneori însa. În acest caz.A poate genera comportamente neadaptive. aspiratii. în cazul acestui tip de conflict deciziile sunt luate rapid. apare un conflict. De obicei. sa învinga frustrari sau sa depaseasca situatiile stresante. Alteori solutia apare în evaziunea fizica sau imaginara ori în comportare agresiva.A) este situatia în care alternativele puse în fata individului sunt la fel de dezirabile.evitare (E .1. Adesea omul urmareste realizarea mai multor scopuri. dorinte. conflictul A . atunci când se impune o alegere între motive diferite.E) apare în cazul în care subiectul trebuie sa aleaga între variante la fel de indezirabile (ambele valente sunt negative).1 DEFINIREA CONCEPTELOR sI RELAŢIA DINTRE ELE Omul trebuie sa se adapteze mereu la mediul în care traieste. mutual exclusive. Conflictul de tip evitare . El trebuie sa înfrunte piedici. la evenimentele de viata cu care este confruntat. dupa o scurta perioada de oscilatie. asupra individului se exercita doua sau mai multe forte cu valente diferite. sa suporte conflicte. când alegerea este foarte importanta.3. Uneori se cauta "raul cel mai mic". În functie de caracterul acestor forte se stabilesc trei tipuri de situatii conflictuale: Conflictul atractie . adica ambele valente sunt pozitive. dar de intensitate aproximativ egala. . Resursele endogene sau exogene de care dispune persoana umana sunt însa limitate.3. Din punct de vedere psihologic.

etc. Frustrarea poate fi datorata absentei unui obiect (de exemplu. În general. cât si negative. Subiectul îsi dezvolta o atitudine ambivalenta. cât si negative. agresiunea total inhibata este înlocuita de regresia la un stadiu anterior de dezvoltare (reaparitia unei conduite vechi) sau poate fi dirijata spre exterior. extrapunitiva sau se converteste în reactie de autoacuzare. . Acest tip de conflict este cel mai frecvent în viata de zi cu zi. lipsei de bani. o evaluare sportiva. Ea poate fi si apunitiva. raspunsul este agresiv. dificultati de încadrare). simtindu-se în acelasi timp atras si respins de un obiect-scop sau o sarcina. adica minimalizata la extrem ca semnificatie si importanta.). de loc de munca sau întâlnirii unui obstacol în calea îndeplinirii dorintelor (boala. devenind intrapunitiva. el apare mai ales sub forma alegerii între doua sau mai multe alternative care au simultan atât valente pozitive. Agresivitatea poate fi dirijata spre un obstacol. deci se îndreapta spre interior. Dificultatile sunt denumite externe când sunt provenite din mediu si interne când ele depind de individ.Conflictul de tip atractie . Un conflict nerezolvat sau cronicizat este o sursa de FRUSTRARE. Nu stim daca o situatie este frustranta pentru un individ decât studiind comportamentul sau.evitare (A . fonduri nesatisfacute.E) apare atunci când un scop are atât aspecte (valente) pozitive. lipsa de mâncare pentru un om înfometat). În unele cazuri. Reactiile la frustrare sunt foarte variate: ele depind de natura agentului frustrant si de personalitatea celui care este supus acestuia. deplasata pe un substitut sau reîntoarsa catre sine. Aceasta se defineste ca fiind starea celui care este privat de o satisfactie legitima si este înselat în sperantele sale. Frustrarea se manifesta în cazul în care nu se obtine ceva la care persoana considera ca ar avea dreptul (o provocare.

Frustratiile mai putin grave. fie starea psihica ce rezulta din acest blocaj. frustratiile antreneaza consecinte mai mult sau mai putin durabile la cei ce le-au suferit.SPITZ a constat ca. sau daca o prejudecata sociala interzice unui tânar sa se casatoreasca cu o fata facând parte din alta etnie. copiii privati de mama prezinta o sensibilitate crescuta la infectii banale în raport cu ceilalti. mai bine pregatit. daca ei doresc sa-l vada la scoala. este trait ca atare de persoana respectiva. Educatia nu consista în a suprima frustratiile. Noi vom studia aspectul psihologic. Barierele obiective pot fi fenomene ale naturii: o inundatie împiedica o familie sa faca o excursie de mult dorita. raspunsul poate fi orientat spre gasirea unei solutii. Vorbim de o bariera numai când un obstacol este recunoscut. Barierele sunt obiective sau subiective. ca privirea de blândetea materna. Ele sun cu atât mai grave cu cât se manifesta mai precoce si mai frecvent. au consecinta caracteriale. Asadar. Ea ar putea fi o bariera pentru parinti. Data fiind importanta lor si momentul când se produc. iar la un concurs se prezinta si alt candidat. Copilul devine egoist. Dar pot fi si e natura sociala. dar nu si pentru copil. . debilitarea unui copil poate împiedica începerea scolii primare. în fine. Frustrarea unei persoane duce la o crestere a tensiunii si la o serie de reactii. hipersensibil si dependent de parintii sai. ci în a le doza în functie de rezistenta individului. De exemplu. prin frustrare (unii spun frustratie) se desemneaza doua fenomene: fie împiedicarea cuiva sa-si realizeze un drept sau o dorinta.Fiecare din reactiile la frustrare pot fi de persistenta asupra obstacolului sau situatiei frustrante sau de aparare de sine sau. când o persoana doreste sa ocupe un post. R. în general. care nu vrea sa înceapa învatatura.

efortul de compensare este enorm: se vorbeste de "supracompensare". sufera si un blocaj subiectiv. ALFRED ADLER a subliniat acest gen de reactii: oamenii care au o inferioritate vadita tind sa si-o compenseze. Pot avea si un caracter psihic. toti au fost mici de statura (ceea ce ar crea un complex de inferioritate ). Aceasta frustrare puternica îl poate face pe tânar sa înzeceasca eforturile sale profesionale (pâna atunci minore) si sa ajunga un mare cântaret. îndragostit de o colega care se marita cu altcineva. atunci când absolventa unui liceu vrea sa urmeze arhitectura. Franco. De pilda. Daca iubirea sa ar fi fost satisfacuta. Uneori. el se foloseste de exemplele unor dictatori: Napoleon.Barierele subiective tin de persoana frustrata. dar nu are deloc aptitudini pentru desen. 3) reactii compensatorii: a) substituirea motivului cum e cazul unui student la conservator. ele pot fi de ordin fizic: vederea slaba este o piedica pentru a deveni sofer profesionist. a avut paralizie infantila. Distinctia dintre subiectiv si obiectiv nu este asa neta în unele cazuri. Reactiile fata de bariere sunt urmatoarele: 1) eliminarea barierei. ea constituie o bariera. Un astfel de caz este cel al unei atlete americane. Trebuind sa faca exercitii . cautând sai domine pe ceilalti într-un domeniu sau altul. În copilarie. deoarece numai fiindca a devenit o convingere proprie. dupa care a ramas cu unele dificultati la mers. probabil ca n-ar fi ajuns la o asemenea performanta. tânarul împiedicat la realizarea casatoriei de o prejudecata. 2) ocolirea obstacolului.

Când cineva are insuccese repetate sau se loveste de bariere insurmontabile. b)substituirea obiectului reactiei.recuperatorii. ci doar aceea deosebit de intensa. nu ne mai dam seama de existenta lor. El a insistat îndeosebi asupra refularii. în asa fel încât persoana ignora cu sinceritate existenta lui. se transpune în locul fiului sau si face toate eforturile pentru ca acesta sa realizeze cariera visata de el. încât a devenit alergatoare de performanta. ea s-a îndârjit în asa masura. a) refularea reprezinta actul prin care negam complet un conflict si motivul sau principal. Nu orice inhibitie este o "refulare". se consoleaza oarecum în visare. proiectata asupra lui. 4) reactii de aparare a Eului. Devine însa periculoasa. FREUD pentru a descrie o serie de reactii la frustrare. astfel încât sa i-o poata reprosa. De exemplu. se identifica. Termenul a fost creat de S. d) proiectia. Când este vorba de o bariera subiectiva. Dar procesul nu este constient. când este însotita de consumul alcoolului si mai grav de droguri. un membru al partidului nazist îsi denunta fratele de a fi înlesnit fuga unui evreu. deficienta este uneori atribuita altuia. ajungând chiar campioana. el o . visarea creaza oarecare destindere momentana. e) rationalizarea reprezinta un mod de gândire eronat în sensul atribuirii de motive superioare unei conduite reprobabile. b) compensarea prin fantezie. c) identificarea Adultul care a dorit în tinerete sastudieze medicina si n-a reusit. În doze mici.

ele pot fi însa substituite (supt deget.tinde sa provoace o agresiune directa asupra sursei frustrarii. când.DOLLARD si colaboratorii sai . Reactiile generate de aceste situatii sunt dezechilibrul afectiv (de exemplu. etc. înclesteaza falcile. comportamental ca situatie frustranta sau din perspectiva individului. scopuri. Când mama interzice baiatului sa mearga la cinema si-l îndeamna sa se joace în curte. se agita sau plânge. etc). ironiile sarcastice. în fond. strânge pumnii. nu situatia ca atare este frustranta. Agresivitatea Foarte adesea persoana frustrata dezvolta o reactie agresiva. Deci. actioneaza într-un sens contrar ei. Dintr-o perspectiva integrationista. la baza a stat ura sa împotriva fratelui preferat si rasfatat de parinti. refuzurile sunt situatii de frustrare. . frustrarea se defineste ca o reactie afectiva la o situatie perceputa ca frustranta. atacul fizic. înteleasa.sustine J.face cu convingerea de a contribui la triumful cauzei. f) atitudinea reactionala o constatam atunci când cineva împiedicat sa-si realizeze o dorinta. ca sentiment al frustrarii. Copilul privat de jucaria dorita devine neastâmparat. Actele de inechitate. are aceasta caracteristica. Frustratia . riposta verbala. fumat. mânia) înjuratura. aspiratiile nerealizate. asteptarile prelungite si esuate. aspiratii. Reactiile comportamentale imediate la frustrare pot fi considerate consecinte sau simptome ale frustrarii si pot fi cuprinse în câteva categorii: Neastâmparul si tensiunea. mestecat de guma. el se înfurie si se apuca de învatat! Frustrarea a fost conceputa din punct de vedere obiectiv. ci situatia perceputa. ca un dezechilibru afectiv rezultat din blocarea realizarii unor dorinte.

lipsite de aparare pe plan individual sau grupuri sociale. va dezvolta o reactie si în alte situatii frustrante. repetate. intangibila sau prea puternica. fiind frustrat a ripostat agresiv si. uneori. Agresivitatea este directa când este îndreptata spre sursa frustrarii (persoana. valente adaptive deosebite. va duce la formarea unei reactii apatice. De obicei. Se pare ca apatia este reactia mult mai raspândita pentru introvertiti. copilul ataca partenerul de joaca ce i-a luat jucaria. detasarea este mai adaptiva decât o agresivitate fara sanse de reusita. Atunci când frustrarea este foarte intensa si de lunga durata. De exemplu. Cautarea unui "tap ispasitor" este expresia unei agresivitati deplasate. obstacol fizic)agresivitatea poate avea valente adaptative. izolare sau indiferenta. prin aceasta reactie a înlaturat sursa frustrarii. Când este îndreptata asupra unui obiect (de exemplu. . aceasta agresivitate vizeaza victime inerente. devenind un mod eficace de rezolvare a problemelor. Trebuie tinut cont de faptul ca reactia la frustrare poate fi rezultatul unei învatari ca oricare alta deprindere. asa cum agresivitatea este specifica persoanelor extravertite. Exista si situatia când sursa frustrarii este ambigua. Un copil care. În cazul în care reactia agresiva nu a fost recompensata (nu a eludat sursa frustrarii) dupa tentative nereusite. apatia. obiect sau situatie). Reactia apatica poate avea. ~ Uneori reactia la frustrare este de apatie.Agresiunea este cu atât mai mare cu cât frustrarea este mai accentuata. Reactia apatica prelungita poate duce însa la o depresie sau la sinucidere. În acest caz agresivitatea este deplasata asupra altor obiecte sau persoane decât cele care constituie sursa frustrarii.

Uneori stereotipia are efecte adaptative. ~ Regresia Confruntat cu o situatie frustranta. De exemplu. Refugiul în automatism reduce anxietatea. Chiar daca individul are si alte alternative obiective. etc.) sau prin efectuarea unei activitati. ea duce la pierderea capacitatii de a distinge între fantasme si realitate. Evaziunea în imaginar are valente pozitive: diminueaza agresivitatea. copii privati de posibilitatea efectuarii unor constructii din obiecte materiale începeau sa-si închipuie. familie. Dupa ce se formeaza. individul înceteaza cautarea solutiilor reale. ~ Evaziune în imaginar. etc. ~ Stereotipia. Daca însa intervine o frustrare. Uneori. individul poate recurge la un comportament din copilarie care i-a conferit . în cazul unei frustrari deosebite. dar perpetuata. fixatia sa comportamentala anuleaza practic realitatea psihologica a acestor alternative. sa deseneze sau sa vorbeasca de posibila constructie. cu consecinte psihotice. unii subiecti tind sa repete mereu aceleasi comportamente stereotipe. sporeste perseverenta. Problema este trecuta în registrul imaginarului si capata solutii imaginare. Evaziunea se desfasoara în visul cu ochii deschisi (daydreams) sau în visul din timpul somnului. reduce tristetea. etc. Adaptarea la cele mai multe dintre situatiile pe care le întâlnim presupune flexibilitatea cognitiva si comportamentala. dilueaza presiunea unor probleme pentru care individul nu are înca solutii. indiferent de gen. asigurarea unui suport social (prieteni. o stereotipie este foarte greu de schimbat. reiau "orbeste" o actiune care s-a dovedit neeficace.Iesirea din apatie se face prin redobândirea interesului pentru anumite probleme.

cât si afectiva. Într-o perioada de tristete pricinuita de nerealizarea unei dorinte. Aceasta se defineste ca fiind conduita sau comportamentul ce pune organismul în conditii de repliere supla la conditiile variabile ale mediului în care acesta traieste. primitiv. Ea reprezinta capacitatea organismului de a se modifica în raport cu schimbarile intervenite în conditiile sale de viata si prin care el devine apt de a îndeplini functiile sale. Daca ele fac mai suportabila situatia de frustrare. atunci sunt semnul unei tulburari a echilibrului psihic. Regresia poate fi atât comportamentala. a constantei interne si. copii frustrati în jocul lor au renuntat la joaca recurgând la comportamente revolute: leganarea. Astfel. anterior aparitiei frustrarii. Decontextualizate si automatizate. va striga numele mamei) sau la un comportament simplist. se cuvine sa spunem câteva lucruri si despre ADAPTARE. de adaptare. se poate spune ca reactiile imediate la frustrare au atât valente pozitive . De exemplu. Ca atare. aceste reactii se prelungesc dupa stingerea frustrarii sau daca sunt transferate la situatii necorespunzatoare. Daca. reactiile imediate la frustrare devin mecanisme de aparare. însa. revederea unor fotografii dintr-o perioada fericita ne poate induce emotii similare. la diferentierea impusa de obstacolul sau rezistenta lumii exterioare. . etc. Adaptarea este efortul permanent de a raspunde. suptul degetului. pe de o parte la dubla exigenta a identitatii personale. cât si negative.securitate (de exemplu. ele sunt expresia încercarii de a rezolva frustrarea. pe de alta parte. daca consecintele lor ulterioare sporesc adaptabilitatea persoanei.

nazuintele personalitatii. ca si o forma de adaptare este AGRESIVITATEA. Aspectele cele mai subtile ale adaptarii se fac în conditiile mediului social si se structureaza ca forme de interogare în familie. acesta nefiind altceva decât inteligenta considerata de a fi un instrument subtil al adaptarii. În psihanaliza. PIAGET* a si deschis doua mecanisme principale ale adaptarii: asimilare si acomodare. De altfel. În acomodare conditiile existentei determina modalitati de adaptare. de pastrare a echilibrului personalitatii si ele duc la consolidarea si constanta Eului. Deci. Acestea creeaza un profil complex si multidimensionat de roluri si statute sociale prin care se exercita drepturile si responsabilitatile omului în societate. colectivitati informale si organizate. adaptarea sociala permite valorificarea personalitatii. Dar ce este agresivitatea ? . grupuri sociale. Asadar. individul îsi antreneaza capacitatile înnascute cautând ocazii de a le exercita. Spunem mai sus ca o reactie la frustrare. profesiune. dar si de atitudinile caracteriale. capteaza si alimenteaza aportul si creatia ei. Capacitatea individuala de adaptare este dependenta de temperament. în raport cu situatia actuala). de tendintele. Prin asimilare.Adaptarea se caracterizeaza ca fiind echilibrul care exista între actiunile organismului asupra mediului si invers. J. Atât adaptarea cât si apararea constituie mecanisme de homeostazie. adaptarea este o dubla miscare: de asimilare (un anumit fel de a aborda realitatea exterioara) si de acomodare (un anumit fel de a utiliza schemele de comportament anterior elaborate. adaptarea este considerata ca fiind un mecanism de aparare a Eului (FREUD).

Totusi exista rezerve fata de aceasta opinie.Stiintifica. Exista forme de agresivitate contorsionate spre sine însusi ca si forme latente si exprimate ale agresivitatii. inconstient si fantasmatic. de opunere categorica. tendinta de a depasi opozitiile întâlnite. 1965 Cu toate acestea. cu scopul distrugerii... agresivitatea este o notiune ce deriva din latinescul agressio care înseamna a ataca. . constrângerii. tendinta de autoafirmare prin promovarea neabatuta a propriilor interese.Agresivitatea este unul dintre cuvintele cunoscute de toata lumea. Conduitele agresive sunt sanctionabile deoarece provoaca suferinte. *Piaget J. tendinta permanenta de dominare în grupul social sau comunitate.. agresivitatea exprima însusirea de a fi agresiv comportamentul caracterizat prin acte de atac. degradarii. dar conceptul de agresivitate ocupând un vast câmp al comportamentului uman si de aceea este greu de definit. hiperenergie în atitudini si reactii. Ed. Este deci. KONRAD LORENZ a evidentiat (în 1966) faptul ca la animalele cunoscute ca foarte agresive este discutabila agresiunea ca instinct de baza. Asadar. o stare a sistemului psihofiziologic prin care persoana raspunde printr-un ansamblu de conditii ostile în plan constient. tendinta de distrugere. . Buc. interspecii. Dictionarul WALLMAN defineste agresivitatea ca fiind tendinta de a arata ostilitate prin manifestare de acte agresive. daca convietuiesc împreuna în ontogeneza timpurie. negarii sau umilirii unei fiinte pe care agresorul le simte ca atare si reprezinta pentru el o provocare (PĂUNESCU).Psihologia inteligentei. Se considera ca agresivitatea are la baza impulsuri înnascute sau instincte..

Dupa DOLLARD. Agresivitatea a fost studiata si de psihanalisti precum LAGACHE. devin agresivi si cu instincte de vânatoare încarcate. daca de mici. Frustratia duce totodata la agresivitate. Exista diferente de conduite agresive în functie de nivelul cultural.la fel. dupa acest autor. Tendinta de autodistrugere si instinctul accentuat al mortii . agresivitatea ca impuls este legata de învatarea sociala. MILLER restrânge prin ipoteza.de echipa si de performanta) care consuma agresivitatea înainte de a se transforma într-o componenta comportamentala stabilizata violenta. Ca atare. LACAN. Ca atare. J. (3) Se pot utiliza activitati competitive (sport . În colectivitati exista o anumita cantitate de agresivitate stimulata de competitivitate (WHITE). pozitive prin care se pot satisface trebuinte ce din lipsa pot fi surse de frustratie si agresivitate.În schimb. agresiunea este rezultat al frustratiei (deci este determinata de conditii de existenta).care se focalizeaza în imaginea de sine în . Agresivitatea autopedepsirii exprima o opozitie a persoanei împotriva sa însasi . considerând ca frustratia duce doar uneori la agresiune si agresivitate. se impun trei idei: (1) Exista o anumita cantitate de agresivitate la care trebuie sa se faca adaptarea chiar în ontogeneza (2) Energiile agresive pot fi canalizate spre actiuni sociale constructive. puii acestor animale încep sa ucida. Se considera ca masochismul sau autopedepsirea sunt forme convertite de agresivitate.

NORMALITATE sI DEVIANŢĂ ÎN CONDUITA SOCIALĂ 2. NORMALITATE sI DEVIANŢĂ .situatiile de percepere si intuire a posibilitatii de alterare provocata eventual de "alter".2. AGRESIVITATE sI COMPORTAMENT AGRESIV 2. PSIHOPEDAGOGIE sI PSIHOPATOLOGIE 2. FORMELE DE MANIFESTARE ALE AGRESIVITĂŢII 2.1.1. AGRESIVITATEA ÎN CADRUL GRUPULUI 2.3. fiind mai concentrata expresivitatea ei în "stadiul oglinzii" (pubertate) când se formeaza functiile multiple ale Eului.4. Dupa freudisti agresivitatea latenta trece prin diferite stadii. CAPITOLUL II PROBLEMATICA AGRESIVITĂŢII ÎN PSIHOLOGIE.

se proiecteaza în transcendenta. Normalitatea se defineste si se apreciaza în raport cu adaptarea. J. În general. Dar ce este normalitatea? Conceptul de NORMALITATE este strâns legat de valorile si normele unei culturi si de ideile social-politice ale epocii istorice respective. cunoaste si creeaza.1. are capacitatea de a realiza o relatie de comuniune sufleteasca cu celelalte persoane (C.2. Acestea ar fi caracteristicile persoanei umane normale. în cazul omului. pornesc de la aprecierile de ordin biologic. În general. conform normelor social-juridice si valorile modelului cultural. vizând starea de echilibru fiziologic al organismului. are o identitate proprie.1. ea fiind o creatie în cadrul posibilitatilor care ne sunt date si a achizitiilor pe care leam dobândit". Tot ceea ce se situeaza în afara acestor limite-cadru sunt forme neobisnuite de comportament. ENĂCHESCU). Acestea însa. de AJURIAGUERRA* sustine ca "de fapt. aspirând catre un ideal. este "fiinta constienta care aspira catre universal prin integrarea pancosmica" (P. DEFINIREA CONCEPTELOR:NORMALITATE sI DEVIANŢĂ-COMPARAŢIEOmul este "fiinta cugetatoare reflexiva (DESCARTES). TEILHARD de CHARDIN). se desprinde de lume printr-un proces de individualizare. normalitatea ca atare nu exista. este fiinta inteligenta care descopera. NORMAL este considerat comportamentul psiho-social al majoritatii populatiei unei colectivitati umane. este "masura tuturor lucrurilor" (PROTAGORAS). ca sistem vital. persoana umana are urmatoarele caracteristici: se autoreflecta. care-l diferentiaza de ceilalti. Unele dintre ele au caracter .

a corpului sau a psihicului. starea de bine psihic..1974 Opus acesteia. comportament sau actiuni. În ceea ce priveste caracteristicile starii de echilibru (ale normalitatii). devianta presupune o tulburare de functionalitate a . transforma sau creeaza normele sociale. adaptarea la realitatea si la situatiile vietii. Paris. care constituie ghidul comportamentului.Masson .Manual de psihiatrie infantila. egalitatea dispozitiei emotionale. ANORMALITATEA reprezinta orice abatere de la norma. de grupul social sau institutii.antisocial având un caracter rau. relatiile pozitive cu ceilalti. individul adopta un comportament adecvat normal.. CL. inadaptare sociala sau la situatiile vietii. * Ajuriaguerra J. eficienta activitatii. dezacord în relatiile interpersonale. societatea eticheteaza asemenea conduite ca având un caracter negativ. Orice individ poate fi o persoana care utilizeaza. ostilitate fata de semeni. Asadar.. Prin urmare. ANORMALITATEA este starea de dezechilibru psihic si social. cum în egala masura. un rol esential îl are conceptul de norma sociala. devianta comportamentala. antisocial. . Ea este o stare de dezechilibru pe mai multe planuri: dezechilibru individual. Din aceste considerente.. În functie de existenta acestora. nonconformism în raport cu sistemul de valori ale mediului socio-cultural. poate sa le violeze prin modul lui de viata. În timp ce anormalitatea presupune o tulburare de ordin structural sau functional a organismului. absenta oboselii. care reprezinta echilibrul psihic si social. HERZLICH distinge urmatoarele aspecte: starea de bine fizic. de tip deviant si le condamna. DEVIANŢA este o violare a normelor sociale. negativ din punct de vedere etico-moral.0 Definindu-se comparativ cu starea de normalitate.

o diminuare a capacitatii de adaptare sociala a individului. Acesti copii hiperexcitabili. Pentru E. cauza care actioneaza cu cea mai mare energie pentru dezvoltarea sau pentru atenuarea înclinatiei la comportamente agresive (crima)". OANCEA da urmatoarele exemple : (1) Categoria copiilor greu educabili. dupa ADOLPHE QUETELET. dupa multi autori. fara posibilitate de contrazicere. Astfel. "vârsta constituie. religioase si socialjuridice ale grupului social caruia îi apartine. care ar impune o limitare extrema a libertatii de actiune a copilului. conduita. (2) A doua categorie de cazuri este aceea a copiilor adoptati. care apar în cadrul comportamentului acestuia si care fac ca persoana respectiva sa se discrediteze în raport cu normele morale. OANCEA limitele cadrului social în care traiesc copiii sunt destul de neclar delimitate. Asa s-ar constitui "comportamentul patologic agresiv" si "reactia agresiva nesocializata prelungita". prin care se întelege setul de convingeri si conceptii care le conduc. SCHUR. determina adesea atitudini parentale de rejectie. În acest sens.relatiilor sociale. Frecventa . Tulburarile de comportament la acestia au o frecventa dubla fata de copiii neadoptati. indiscutabila. Modelarea copilului depinde foarte mult de atitudinile parentale. Dupa cum arata C. instabili si cu reactii exagerate. Relatia dintre vârsta si înclinatiile catre comiterea de acte antisociale pare a fi. C. devianta implica un mod particular de "a fi" sau de "a face" ale individului cu caracter deviant în raport cu normele impuse de societate. reactiile parentale tind sa capete caracterul de rejectie sau de supraprotectie. La aparitia în familie a unui copil handicapat motor epileptic. psihotic sau numai cu anumite particularitati de reactivitate. în practica.

cauzele afective si educative. Atitudinea parentala de impunere brusca si violenta a unui regim de viata extrem de restrictiv. legata de motivatiile si scopul comportamentului individual . aceasta implica trei dimensiuni : dimensiunea sociala. reactii agresive nesocializate. alcoolismul. datorita unor exacerbari pulsionale. tensiunile familiale. de frustrare. STOIAN. ori de câte ori se discuta deviantei. brutalitatea fizica si verbala. (4) Atitudinea parentala de hiperprotectie. cu manifestari agresive. de maxima importanta este exemplul parintesc pozitiv. citeaza: infantilismul. În perioada prepubertara este caracteristica aparitia unei reactii de independenta violente. regimul moral. cu împiedicarea accesului la independenta. adaptarii individului la modelului socio-cultural .. cu certuri si conflicte foarte dure. asocialitatea.crescuta ar rezulta din nepotrivirea dintre expectantele parintilor si temperamentul copilului. model familial demn de urmat. Prin urmare. . duce la aparitia unei infantilizari suplimentare. problema legata de conformitatea valorile normative ale - dimensiunea psihologica. de asemenea. trecând în revista factorii delictogeni " din afara cazurilor patologice ". M. Valoarea mediului apare de netagaduit în dirijarea comportamentelor. Se poate conchide ca în dezvoltarea armonioasa a unei personalitati. poate genera. (3) Alta situatie este aceea a tinerilor minori cu tulburari de comportament în crize. sentimentele de inferioritate.

b) Functiile comportamentului deviant mentinerea stabilitatii grupului respectiv . acte antisociale. dinamica si structura . mai ales. T. afirmam ca devianta este anormalitatea comportamentului produsa prin devieri sau abateri de la normele de conduita sociala impuse de modelul socio-cultural si moral. ca urmare. familiala sau scolara si rareori ca manifestari antisociale " ( URSULA sCHIOPU ). se considera ca. A. DENTLER si K. ERICKSON ipoteze în geneza comportamentului deviant : propun trei a) Comportamentul deviant tinde sa fie indus. trebuie ca individul care apartine unui " grup de delincventi " sau are el însusi un comportament deviant. ajuta la c) Grupul poate rezista numai prin calitatea de a fi deviant a comportamentului membrilor sai . sa " dispuna " de o anumita structura a personalitatii sale.- aspectele psihopatologice. tulburarea de comportament poate fi privita ca o dificultate de adaptare : inadaptare sau neadaptare. Ca atare. permis si sustinut de un anumit tip de grup social favorizant . comportamentul deviant se manifesta mai ales ca " inadaptare sociala. ori de câte ori se vorbeste despre conduite de tip deviant.2 PROFILUL PERSONALITĂŢII DEVIANTULUI R. Pâna la pubertate sau. 2. având. Dar pentru ca cele de mai sus sa fie posibile. În concluzie. elementul central care trebuie luat în considerare este Eul individual si. legate de descarcarea pulsional-agresiva a tendintelor antisociale ale individului.1. mai precis. Prin urmare. la vârsta scolaritatii mici.

fie sub forma " violentei ". a unei valori personale.se caracterizeaza prin impulsivitate. demonstrativitate si histrionism. Refugiul . Ea se caracterizeaza prin submisivitate.se caracterizeaza prin retragere în fata situatiilor vietii. dinamica si structura Eului individual prezinta doua aspecte deosebit de importante : 1) Eul de tip tare cu o dinamica reactiva.latura amorfa a Eului slab . care nu atinge gradul de realizare completa. nevoia de protectie (neputând exista independent.acestuia. În acest sens. în care "abaterea" de la normalitate se poate manifesta fie sub forma " refugiului ". 2) Eul de tip slab cu o dinamica areactiva. anxietate. cu izolare pâna la anularea autoagresiva a individului. ci numai prin altii ).se caracterizeaza prin imaturitate afectiva a persoanei. lipsa unei imagini de sine.se caracterizeaza prin dominanta. situatie în care "abaterea" de la normalitate se poate manifesta fie sub forma " afirmarii ". pierderea încrederii prin devalorizarea propriei persoane. deviantele trebuie considerate ca reprezentând o problematica a Eului. Afirmarea latura activa a Eului tare .latura inactiva a Eului slab . nereflexiv si heteroagresivitate. Dependenta . frustrare (vezi schema ). Violenta latura haotica a Eului tare . Ea se caracterizeaza prin defetism. fie sub forma de "dependentei". În timp ce prima este orientata în raport cu valoarea Supra-Eului moral. cea de-a doua este orientata în raport cu pulsiunile primare inconstiente . autoagresivitate. . caracter irational. Din aceasta perspectiva.

consumul de alcool. 2) O copilarie tulburata. stari reactive ( C.2. sustragerea de la executarea serviciului militar. poate fi stabilit un profil al personalitatii deviante. instabilitate sau inegalitate scolara urmata de esecuri.2. 3) Accentuarea acestor tulburari în perioada adolescentei. fugi. La el anomalia de personalitate se traduce prin dificultati de adaptare sau printr-o permanenta stare de inadaptare la normele si legile vietii sociale. activitate scolara neregulata. când apar : conflicte cu autoritatea ( parinti. 2. lovire ). folosind drept compensare diferite forme de manifestare. inadaptabilitate. ENĂCHESCU ). frecventarea unor grupe marginale sau delictuale la care se asociaza ( furt.1 AGRESIVITATEA. Acest profil va fi marcat de aspectele psiho-sociale de tip deviant. în care notam : alternanta de apatie si surescitare. Elementul esential al deviantului este dezechilibrul moral care antreneaza modificari psihice de comportament si constiinta. Semiologia deviantului este reprezentata prin urmatoarele grupe de manifestari : 1) Un anumit stil de existenta marcat prin urmatoarele : instabilitate. tentative de suicid. impulsivitate.Pe baza celor de mai sus. prostitutie sau homosexualitate. dupa cum vom vedea în continuarea lucrarii. tendinta la mitomanie. crize de mânie. AGRESIVITATE sI COMPORTAMENT AGRESIV 2. frecventarea fugilor. educatori ). disimularea actelor comise. dezertari din armata. acte de indisciplina.PREZENTARE GENERALĂ - .

inconstient si fantasmatic.într-o forma deschisa sau simbolica . denumim AGRESIVITATE toate acele actiuni voluntare orientate asupra unei persoane sau a unui obiect care au drept motiv producerea .a unei pagube.Agresivitatea este unul dintre cuvintele cunoscute de toata lumea si de aceea este greu de definit. În general. se considera si este în mare masura acceptata ideea ca un copil este potential agresiv înca din momentul nasterii. MACCOBY. În general. Ca atare.V. si ca descoperirea intentiei care sta la baza actului ridica frecvent dificultati . conceptul de AGRESIVITATE deriva din latinescul agressio care înseamna a ataca. o stare a sistemului psihofiziologic prin care persoana raspunde printr-un ansamblu de conduite ostile în plan constient. Pe de alta parte. negarii sau umilirii unei fiinte pe care agresorul le simte ca atare si reprezinta pentru el o provocare ( PĂUNESCU ). BANDURA si WALTERS) în pofida faptului ca propriu-zis intentia nu tine de actiune. cu scopul distrugerii. Din cele de mai sus rezulta ca cea mai importanta problema care apare este aceea a caracterului voluntar al actului agresiv. iar psihanalistii cu experienta în tratamentul copiilor afirma ca acestia (copiii) detin (au) fantezii destructive de o intensitate înspaimântatoare . constrângerii. În acest sens. Este. jigniri sau dureri . dispozitia înnascuta pentru agresivitate si nu în ultimul rând efectele programelor T. literatura de specialitate accepta voluntaritatea actiunii drept criteriu al aprecierii agresivitatii (SEARS. se considera ca ostilitatea sau mediul nefavorabil reprezinta sursa pentru agresivitatea infantila. ci este doar premisa actiunii. LEWIN. La acestea am putea adauga : frustrarea. deci.

presupun agresivitate chiar si atunci când copilul care a provocat paguba sau durerea se simte nevinovat. distingem : agresivitate instrumentala manifestata când individul recurge la agresivitate fiindca doar pe aceasta cale îsi vede realizabil un plan.serioase. deoarece durerea. (Un exemplu de rol social recunoscut poate fi sarcina de educare sau disciplinare realizata de pedagog sau parinte ). se cuvine sa enumeram principalele criterii de "grupare" a comportamentelor agresive. Continutul moral al comportamentului. distingem: agresivitate antisociala (distructiva) orientata împotriva colectivitatii. caracterul intentionat al actului nu este neaparat identic cu provocarea constienta a pagubei sau a jignirii. Conform acestui criteriu. armonioase a personalitatii. Acestea sunt urmatoarele: 1. pe buna dreptate parintele sau pedagogul. ci cerinta socializarii. Pe de alta parte. si sunt cazuri când. BUS (1961) spune ca poate fi scutit de învinuirea de a fi agresiv omul care într-un " rol social recunoscut " produce cuiva durere sau neplacere. si agresivitate prosociala care serveste intereselor colectivitatii si ale individului. si anume. Ca atare. Tot BUS afirma ca daca parintele sau pedagogul actioneaza doar sub masca rolului. Agresivitatea ca mijloc sau scop. iar pe de alta parte. . scop.În acest sens. pe de o parte. daca ea nu are drept motiv razbunarea. pedeapsa data de educator este agresivitate prosociala în cazul în care. idee oarecare . atunci actul lor este calificat ca fiind agresiv. ea ramâne în cadrul asteptarilor culturale legate de rolul dat. neplacerea sau disperarea cauzate copilului constituie pentru ei sursa de satisfactii emotionale. a dezvoltarii normale. În acest sens. 2.

când individul recurge la agresivitate independent de un avantaj . psihanaliza moderna refuza teoria lui FREUD cladita pe instinctul mortii. agresivitatea este un comportament instinctiv relativ. ci tinde sa distruga Eul (instinctul mortii). Într-o perioada ulterioara a activitatii sale. datorita apropierii organismului strain. În general. Ca atare. precum si agresivitatea pradatoare ( jefuitoare ) manifestata între specii. Cea de-a doua cuprinde : agresivitatea masculului pentru a-si apara teritoriul.si agresivitate emotionala . Acum el descrie agresivitatea ca o forta obscura. ele fiind precedate de o încercare de fuga. în timp ce sentimentul supararii ar fi consecinta agresivitatii frustrate: supararea se formeaza atunci când imboldul pentru agresivitate este puternic. Dupa FREUD. FREUD si-a schimbat radical conceptia. care nu se orienteaza împotriva mediului. mai ales între masculi ( agresivitate intermale MOYER ). act la care îl îndeamna din interior un afect oarecare. Rezulta de aici relatia dintre fuga si atac. Dupa caracterul lor ofensiv sau defensiv ( acesta a fost cercetat în primul rând de etologi pe baza observatiilor si experimentelor realizate în lumea animala ) se disting: agresivitate ofensiva si agresivitate defensiva (de aparare). care. Prima se refera la agresivitatea care apare în cadrul speciei. cea a femelei pentru a-si apara puiul si cea de autoaparare. supararea este o supapa de siguranta prin care se degajeaza surplusul de energie si astfel organismul scapa de " explozie ". si descrie agresivitatea ca o .pentru a produce altuia o durere. neplacere. 3. dar împrejurarile împiedica exprimarea deschisa a acesteia. izvorâta din interior. se transforma într-un atac disperat.

KONRAD LORENZ. pe care anumiti stimuli sau constelatii de stimuli îl declanseaza în mod legic. Psihanaliza denumeste acest stadiu de viata perioada anala. atât formele agresivitatii. frustrarea duce în mod legic la tendinte agresive si supararea apare atunci când nu este posibila agresivitatea deschisa. iar alti stimuli îl blocheaza tot în mod ereditar si legic. iar agresivitatea aparuta în cadrul ei agresivitate anala. pe baza observatiilor si cercetarilor realizate asupra animalelor. La vârsta scolara se observa ca agresivitatea fata de parinte se manifesta în destramarea obisnuintelor igienice proaspat formate : de exemplu. cât si stimulii care le declanseaza sau blocheaza pe acestea.considera agresivitatea tot ca un instinct reactiv. În forma sa cea mai simpla. considera agresivitatea un instinct care serveste la conservarea speciei. difera de la o specie la alta. Psihanaliza clasica explica manifestarile agresive ale perioadei anale prin cauze mai multe speculative. copilul devine unul cu enurezis nocturn. În repertoriul de comportamente al copiilor de vârsta scolara putem descoperi o mare bogatie de actiuni represive : a) greva foamei este poate cea mai frecventa. Dupa el. Etologia . DOLLARD a demonstrat ca ipoteza frustratie agresivitate trezeste supararea. mistice. SAUL. Astazi stim ca la baza lor trebuie sa cautam conflicte sociale.stiinta fascinanta si relativ recenta . ea este rezultatul unei tendinte constiente sau agresive : copilul stie ca . Fireste. HARTMANN) în a carei formare un rol foarte important îl joaca experientele copilului privitoare la socializarea sa.manifestare instinctiva reactiva (HORNEY. De exemplu.

în viata spirituala si afectiva a altuia. b) înrautatirea randamentului scolar.chiar si judecatile lor de valoare. si în timp ce îsi bate colegii. el realizeaza comportamentul modelului sau agresiv. Acest fapt se poate explica deopotriva prin teoria transferului de agresivitate si prin teoria modelului agresiv . al parintelui. Cercetarile de psihologie (MACCOBY. Exista oameni (grupe de oameni. Razbunarea copilului apare frecvent sub aceasta forma : începe sa scada neasteptat si înfricosator de rapid media la învatatura. forme de conduita) care constituie neconditionat si inevitabil modele pentru altii.îsi transfera agresivitatea asupra mediului sau scolar.pe care frica de pedeapsa îl obliga acasa la respectarea disciplinei .al carui comportament îl imita . Pornind de la aceasta afirmatie. Fiind suparat pe parinti.slabire sa cauzeaza parintilor multe griji.în anumite împrejurari . asupra colegilor sai.sa fie o persoana agresiva. BANDURA si WALTERS) confirma ca majoritatea copiilor agresivi provin din familii în care parintele însusi este agresiv. Copilul poate sa învete atitudinea agresiva si prin intermediul imitatie. cu conditia ca modelul . apar legic în comportamentul lor. prima întrebare care se pune este urmatoarea: Cine sunt cele mai importante modele ale comportamentului infantil si care sunt . copilul frustrat . Imaginea tatalui disperat si a mamei care se roaga de el este un dulce balsam pentru sufletul sau care arde de suparare si îl face sa reziste în continuare. copilul nu se atinge de mâncare în prezenta lor. sentimentele lor. LEWIN. n consecinta actiunile lor si .

Îsi pedepsesc copiii cu bataia. În general. reputatia ( de exemplu. profesional ).acele conditii în care actiunile lor servesc ca modele pentru atitudinea copilului ? Cercetarile de psihologie sociala releva. Primul este asa-numitul rol complementar. încurajând totodata agresivitatea extrafamiliala . cum ar fi : simbolul de statut ( de exemplu. geanta medicala în mâna doctorului. resping orice apropiere a copilului nesocotind nevoia lui de dependenta. în doua tipuri principale de modele de identificare : 1) general. 2) Exista si alti factori care poseda în ochii copilului o forta generatoare de modele. de regula. cu suprimarea privilegiilor. în primul rând. de pedagogii si colegii copilului ( grupele de aceeasi vârsta ). Celalalt este puterea sociala prin care întelegem persoanele care stabilesc cele mai importante norme ale mersului vietii copilului si care. Prin purtatorii rolurilor complementare întelegem acele persoane spre care se orienteaza majoritatea activitatilor si asteptarilor infantile. renumele. prestigiu - - identitatea de sex. Aici este vorba. uniforma de ofiter. Multe lucrari de psihologie ( BANDURA si WALTERS ) confirma ca. într-o forma sau alta pretind respectarea acestor norme. copiii agresivi provin din familii în care chiar si parintii sunt agresivi. ) . de parintii. etc. la acesti tineri întâlnim o grava anxietate de dependenta : ei .

care ridica un obstacol în fata aparitiei repetate a actiunii. foarte rar se apropie de ei cu sentimente deschise. în sensul ca ea împiedica realizarea acelor comportamente însusite care nu corespund cu normele. ca urmare. cu valente libere în grupul antisocial ai carui membrii. pozitive. Asadar. fiecare copil îsi însuseste actiunile agresive ale modelului. Deci. Un asemenea copil nimereste. Corespunzator nivelului sau de aptitudini. Sa examinam pe rând aceste doua posibilitati. respectiv viata morala. respectiv nu se consolideaza un sistem motivational intern. Multi cercetatori afirma ca: întârzierea pedepsirii comportamentului nedorit joaca un rol important în faptul ca .nu discuta cu parintii propriile probleme. pot fixa usor aceste valente. nu le cer sfatul niciodata. o identificare puternica duce la selectarea modelelor observationale. Prima înseamna ca daca modelul a fost pedepsit pentru comportamentul sau. ori daca pe copil îl ameninta pedeapsa în cazul realizarii deschise a comportamentului respectiv. Daca totusi ispita este atât de puternica încât copilul cedeaza în fata ei. dar el are posibilitatea sa nu transpuna aceste actiuni în împrejurari diferite fata de situatia modelata. pâna atunci întarirea si interzicerea externa a actiunilor copilului constituie parti integrante ale modelului de comportare educativa. cu standardele identificate. independent de situatie. si anume aceea data de propria constiinta. pâna nu se formeaza. atunci copilul nu va aplica comportamentul învatat. Exista doar o singura pedeapsa care ameninta mereu. factorii amintiti devenind pentru ei modele. atunci comportamentul deschis va fi urmat de un sentiment al culpabilitatii.

frica) la afecte asociate (bucuria. exista si forme de agresivitate care nu fac apel direct la forta fizica. El aprecia ca agresivitatea se diminueaza sau se anuleaza prin tranzitia de la afecte disociate (mânia. 1991) analizeaza trasaturile de caracter de natura agresiva. constrângerea prin santaj sau amenintare. gelozie. compasiunea ). invidia. atunci i se dezvolta constiinta culpabilitatii.aflându-se fata în fata cu posibilitatea de a se comporta într-un mod interzis . dupa care îi apare constiinta culpabilitatii. tristetea.actiune distructiva îndreptata împotriva oamenilor sau a proprietatii. atunci copilului i se va dezvolta rezistenta la ispita. ALFRED ADLER (în lucrarea sa "Cunoasterea omului ". atac verbal sau orice alta expresie a ostilitatii ( injurie. Alteori. dezgustul. Tot în cadrul interrelationarii umane. Adesea ea îmbraca forma violentei . avaritia.ulterior copilul . ura. La rândul sau. el nu va realiza comportamentul respectiv daca acesta nu este în concordanta cu sistemul de norme identificat. Deci. .va rezista ispitei sau va efectua actiunea. dispret. copilul se identifica cu educatorul sau si chiar daca îsi însuseste comportamentul modelului. dar ca lauda si dojana sunt eficiente doar atunci când educatorul însusi practica formele de comportament recompensate la copil si evita mereu pe acelea pe care le pedepseste. Asadar. în schimb daca îl pedepsim dupa comiterea actiunii. furtul. daca pedeapsa se acorda în momentul aparitiei actiunii interzise. Forma cea mai violenta a relatiei rezida în exercitarea fortei fizice în scopul înlaturarii celuilalt. Adica. mai ales în perioadele timpurii ale vietii. Alta idee deosebit de importanta care trebuie mentionata. esenta atitudinii educative adoptata fata de copil s-ar putea formula prin relevarea faptului ca interzicerea comportamentului nedorit si întarirea actiunilor corecte sunt foarte importante. cum ar fi : vanitatea. este aceea conform careia agresivitatea este si modalitate de relationare interumana în care unul dintre parteneri utilizeaza forta. Astfel. si anume : insulta. agresiunea este orice comportament destinat sa faca rau cuiva. ranchiuna ). impulsul agresiv este limitat la competitie.

integrarea tuturor manifestarilor inconstientului de catre constient. b) Alta metoda si cea mai eficace decât cunoasterea prin comunicare este angajarea într-o activitate comuna. avansarea în vârsta. în absenta acesteia.2. TEORII EXPLICATIVE ALE FUNCŢIONALITĂŢII AGRESIVITĂŢII . confruntarea cu amenintarea bolii. Pentru aceasta este necesara înlaturarea conditiei de competitie agresiva si înlocuirea ei cu cooperarea constructiva.Calea cea mai importanta pentru înabusirea agresivitatii din individ o constituie realizarea unui echilibru interior ce presupune dezvoltarea autoreglajului constient. rudimentar. Nimic nu apropie mai mult oamenii decât desfasurarea unei activitati comune. alte modalitati de ordin psihologic de diminuare si reducere a agresivitatii sunt urmatoarele : a) Prin cunoastere ( constientizare si analiza obiectiva ) agresorul poate realiza ca este confruntat cu aceleasi probleme mari de viata ca si partenerul sau : desfasurarea unei activitati în scopul autorealizarii. dominarea gândirii asupra instinctelor si impulsurilor primare. împartasirea aceluiasi scop. 2. Conditia esentiala a cunoasterii reciproce o constituie comunicarea . etc. care favorizeaza stapânirea si controlul emotiilor si afectelor violente (groaza. furia ). cunoasterea celuilalt are un caracter trunchiat.2. În aceeasi ordine de idei.

astfel încât este foarte posibil ca aceasta particularitate sa fi favorizat agresivitatea lor. (1) TEORIA IMPULSULUI NATIV dupa care agresiunea are la baza un instinct înnascut. K. asa cum sustine FREUD.În legatura cu originea tendintelor agresive. agresivitatea apare si în unele boli mintale . îndeosebi turbare. Dar. s-a crezut ca agresivitatea ar fi în functie de numarul de cromozomi : sunt persoane la care exista un cromozom y suplimentar care ar predispune la violenta si agresivitate. unde se presupune existenta unor centri în relatie cu comportamentul agresiv. Prin urmare. La un moment dat. manifestata însa la oamenii bolnavi mintal. Investigându-se situatia acestui cromozom la cei condamnati pentru violente. vorbind de instinctul mortii . Exista si agresivitatea maligna. baietii cu cromozom y dublu sunt mult mai înalti si mai vigurosi decât cei normali. s-a gasit printre ei un procent de 2. În ultimele decenii. de a cauza suferinta.2%. pare evidenta existenta unor centri ce pot declansa acte agresive. FROMM stabileste o corelatie între aceasta forma de agresivitate si sadism. Se considera ca agresivitatea poate aparea în urma evidentierii unei tumori pe creier în regiunea sistemului limbic. . Apoi. E. a facut cercetari riguroase demonstrând existenta. la animale.9% persoane având un cromozom y suplimentar . placerea de a lovi. LORENZ.comparativ cu populatia obisnuita unde procentul acestei anomalii genetice este doar 0. deformare cu originea în tulburarile instinctului sexual . exista mai multe teorii. biolog. pe de alta parte. a unor tendinte de agresiune intraspecii.

la oamenii normali exista formatiuni nervoase care pot declansa agresivitatea. stimularea sau ablatia anumitor regiuni cerebrale pot antrena episoade de agresivitate. cartile de aventuri consacra sute de pagini detaliilor referitoare la cum sa organizam jefuirea unor banci sau sa eliminam orice proba în legatura cu un omor. Însa nu orice frustratie duce la agresiuni. Copiii batuti de parintii lor sau asistând la acte de violenta între parinti. filmele ofera zilnic spectacolul unor violente. . sau nu vad bine. Astfel. În multe tari. Sunt si cazuri când parintii nu tolereaza violenta în familie. sunt mici de statura. ) pot ajunge chiar la un complex de inferioritate care-i face foarte susceptibili. amigdalotomia bilaterala sau hipotalamotomia posterioara sunt interventii psihochirurgicale care pot diminua comportamentul agresiv . în cazurile patologice. batai. iar amploarea agresivitatii pare sa depinda foarte mult de conditiile sociale si de educatie. În legatura cu acest punct de vedere. La fel.Exceptând cazurile patologice. ALFRED ADLER mentiona ca oamenii având sentimentul unei inferioritati ( nu aud bine. dar una de ordin reactiv. BANDURA) sustine ca agresivitatea se învata ca toate celelalte componente. omoruri. în special prin observarea unor modele. reactionând exagerat la orice contrariere. arogant si chiar violent fata de ceilalti copii. la fiinta umana. ca raspuns la atacurile altora. (3) TEORIA SOCIALĂ A ÎNVĂŢĂRII (A. etc. (2) TEORIA FRUSTRAŢIEI cauta sa explice mecanismul agresiunilor prin aparitia unor frustrari ( stari de tensiune create prin aparitia unui obstacol în calea realizarii dorintelor unei persoane ). Ca atare. dar încurajeaza comportamentul îndraznet. sufera de strabism. devin si ei batausi.

laudând pe cel puternic care poate sa-l striveasca pe cel slab. dar îi bat si îi pedepsesc ). la orice anatomo-fiziologica implicata om normal. Pe masura ce cresc. 4) TEORIA CATHARSIS-ULUI sustine ca. BANDURA afirma ca urmatoarele situatii : 1) învatam sa fim agresivi din învatam sa fim agresivi de la oamenii din jurul nostru ( parintii îi învata pe copii sa nu fie agresivi. 3) învatam sa fim agresivi de la televizor. atunci când asista la spectacole violente. 2) învatam sa fim agresivi din atitudinile societale (în ultimii ani se observa un avânt îngrijorator al aspectelor agresive în societate). moartea. În concluzie. si nu la intensificarea ei. din filmele de groaza care prezinta crime "hidoase". dinte pentru dinte"). etc. Atâta vreme cât "bunul" si "raul" sunt separate si copilul delimiteaza binele de rau.). exista structura în declansarea unor acte . privitorul îsi consuma pe plan imaginar energia agresiva. deci vizionarea scenelor brutale ar duce la diminuarea agresivitatii. Sau realizat experimente care arata cum impulsul agresiv împotriva unei persoane scade numai daca acea persoana este agresata. copiii admira pe cei capabili sa-i bata pe cei mai putin " musculosi ". el tolereaza violenta. batai violente si siluiri (unul dintre lucrurile care-i alarmeaza foarte mult pe copii este sa gaseasca ceea ce este în aparenta " bun " este în realitate "rau ". razbunarea. pedepsita de altcineva.Exista si mentalitati prin care societatea favorizeaza agresiune ( " ochi pentru ochi.

au fost stabilite mai multe forme de manifestare a agresivitatii.3. ea este de origine patologica. nejustificata prin situatie. dupa cum urmeaza : 2.3. agresivitatea . Cât despre violenta " maligna ".mijloc sau scop (agresivitatea instrumentala. În acest sens. tendinta permanenta de dominare în grupul social sau în comunitate . un rol . si anume : continutul moral al comportamentului (agresivitate antisociala si agresivitate prosociala). Frustrarea are. tendinta de a depasi opozitiile întâlnite. Violenta replicilor si modul de manifestare sunt în functie de influentele sociale si de educatie. ele se pun în miscare doar în cazul încalcarii abuzive si brutale a unor drepturi .1. având la baza dereglari hormonale sau de ordin fiziologic . agresivitatea pradatoare). tendinta de autoafirmare prin promovarea neabatuta a propriilor interese. Pentru aceasta se utilizeaza diverse forme de agresivitate. agresivitatea emotionala). agresivitatea defensiva (de aparare). În mod normal. hiperenergie în atitudini si reactii. dupa caracterul lor ofensiv sau defensiv: agresivitatea ofensiva (agresivitatea în cadrul speciei. exista mai multe criterii de grupare a comportamentelor agresive. Pe baza acestor criterii enumerate mai sus. FENOMENE-SIMPTOM DE MANIFESTARE .agresive. 2. fireste. FORMELE DE MANIFESTARE ALE AGRESIVITĂŢII Agresivitatea reprezinta tendinta de a arata ostilitate prin manifestarea de acte agresive.

ton ridicat si iritat al vocii. oligofrenie. Formele de manifestare ale hiperexcitabilitatii sunt : gesturi de nerabdare. boli endocrine sau leziuni focale ale cortexului prefrontal sau hipotalamusului ventromedian ori a lobilor temporali . Definirea acesteia are la baza notiunea psihofiziologica de excitatie care vine din latinescul excitatio care înseamna stimulare . consecinta unei emotii intense sau a unui incident grav. dar în cazuri de suferinta neuropsihica aceste stari capata caracter permanent si devin patologice . encefalite si meningoencefalite. episoade psihotice acute paralizia generala propriu-zisa (în specia la debut ). halogene : epilepsie. stari care devin patologice atunci când sunt însotite de o tulburare afectogena reactiva. BORDENAT si PRIGNEY considera ca excitatia psihologica presupune ridicarea tensiunii psihologice si exacerbarea dinamismului psihic. încredere exagerata în sine. efervescenta a limbajului. Copiii pâna la vârsta adolescentei pot prezenta episoade de hiperexcitatie în cadrul normalitatii. Impulsurile sunt modalitati actionale de reactie involuntara.1) Excitabilitatea este starea sistemului nervos caracterizata printr-o sensibilitate de grad maximal fata de factorii de mediu extern sau intern. agresivitate. traumatisme craniene . 2) Impulsivitatea este o trasatura caracteristica ce implica un mod impulsiv de a reactiona prin impulsuri . schizofrenie . labilitate emotionala. antidepresive. . Coloratura afectiva este marcata prin furie. intoxicatii cu diferite substante: alcool . Excitatia psihomotorie este componenta a tabloului clinic în: sindroame infectioase.

monotopii ritmice (balansarea capului sau a unui membru ). Aceste manifestari n-au sens. Aspectul cel mai important al vietii instinctive a individului este reprezentat de agresivitate . Ele sunt determinate de trebuintele si expresiile emotionale. etc. tendintele. S. reactii de mânie. descarcari explozive. irational. automate si inconstiente cu care individul se naste si care poarta amprenta tipului caracterial al personalitatii acestuia. ). necontrolata si neintegrate într-o activitate rationala (acte violente. propulsiunile pot fi: kinetice. totalitatea actelor reflexe. ADLER vorbeste despre tendintele sau instinctele orientate catre putere. Actul impulsiv face ca tensiunea psihica sa înceteze. avându-si originea în motivatii subiective sau într-o reactie reflexa . Ea permite organismului sa foloseasca ceea ce-l înconjoara pentru satisfacerea nevoilor . sunt instinctive. FREUD pune instinctele la baza vietii psihice acordând cea mai mare importanta instinctului sexual. trebuintele. Ea apare în mod fortat. miscari parazite. Pentru A. automat. El poate fi necontrolat. îsi au originea în tendintele fundamentale ale inconstientului. într-un act sau comportament ". Ca mod de manifestare. instinctele grupeaza pulsiunile. catre dorinta de afirmare si dominare a individului. accese de automatisme ambulatorii . În general.brusca. LAFON spune ca impulsivitatea este o "descarcare incoercibila si imediata a unei stari de tensiune emotionala. fara sa se supuna controlului voluntar. imprevizibil. POROT agresivitatea este unul dintre caracterele fundamentale ale comportamentului uman. valorificând în acest sens aspectul lor psihosocial. 3) Propulsivitatea reprezinta declansarea agresivitatii datorita unui resort intern.

encefalopatiile sau postinfectioase. Aceasta este de doua feluri : a) de tip masochist sau de autoagresivitate (homosexualitate. cronic. în cazul perversilor dezechilibrati si al mitomanilor agresivi. b) agresivitate anumite stari impregnarea posttraumatice delir halucinator dobândita (accidentala). Definirea violentei presupune trei directii ( MICHAUD ) : a) violenta ca o stare de dezordine este o forma corupta a puterii sau un abuz de putere. b) 4) Violenta . manifestata printr-un temperament impulsiv si violent. agresivitatea poate avea doua aspecte : a) agresivitatea constitutionala. întâlnite la temperamentul epileptic sau paranoic. automutilare. suicid ). prin urmare violenta înseamna utilizarea fortei pentru a manifesta superioritatea. Desi violenta implica forta. Acelasi autor mentioneaza ca în cazul individului. hipersexualitatea ). schizofrenie.deriva din latinescul vis care înseamna forta . legata de psihopatologice speciale. precum: alcoolica. În cadrul sferei instinctuale a personalitatii. cleptomania. . b) violenta ca forma de comportament care produce vatamari corporale sau sufletesti la cei asupra carora actioneaza. impusa contrar vointei altora .esentiale ale vietii sale. directia de exteriorizare comportamentala este reprezentata de conduita instinctiva de tip agresiv. mizantrofia. de tip sadic sau heteroagresivitate (homicidul.

JEAN-CLAUDE CHESNAIS stabileste semantice incluse în definitie : a) urmatoarele zone violenta fizica este cea mai grava întrucât cauzeaza moartea persoanei. c) violenta ca actiune de control. salbatica.). greve. în sensul de constrângere a actiunilor sociale aplicate de anumite persoane sau forte social-politice asupra restului societatii în scopul obtinerii unor modele specifice de comportament. b) c) 5) Comportamente aberante În sens larg. . violenta morala ce cuprinde violenta privata: criminala ( mortala. Ea este brutala. cruda. violenta puterii contra cetatenilor ( terorism de stat. revolutii ). Forta implica amenintarea utilizarii violentei. comportamentul este ansamblul reactiilor unor fiinte ca raspuns la o situatie traita. actiune sau a unei mentalitati colective identice. pe când violenta este actul în sine prin care forta se realizeaza ca actiune asupra altuia. sexuala ) si noncriminala (suicid. corporala. vatamarea corporala si libertatea individului. în functie de stimulii din mediu si de tensiunile interne ale organismului. precum si violenta colectiva : violenta cetatenilor contra puterii ( terorism.ele sunt concepte separate. accidente ) . violenta economica reprezinta toate atingerile si frustrarile asupra bunurilor materiale . violenta paroxista ( razboiul ). o anumita directie si un anumit scop. care într-o structura unitara dispune de o anumita motivatie.

BANDURA au fost adesea opuse modelului agresivitatii instinctive sau pulsionale asa cum a fost el conceput de FREUD la om si LORENZ la animale. Principala forma de manifestare a comportamentului de distantare o constituie agresivitatea intraspecifica. dupa A. anticipate. Comportamentul intraspecific (comportamentul prin care se stabilesc relatii între cel putin doi indivizi apartinând aceleiasi specii) include doua mari categorii: de distantare (sau de respingere) si de apropiere (sau grupare). - Comportamentul antisocial ca forma devianta nu apare pentru prima data la vârsta adulta. adesea contradictorii. Comportamentul agresiv înseamna atitudini si acte. fapte constante si repetitive. manifestarile legate de relatia subiectului cu mediul de viata si cu mediul sau interior. enuntat de A. modelul mai vechi al agresivitatii produse de frustrare. Aceasta a reprezentat un subiect extrem de controversat generând opinii destul de diferit. Astfel. cu manifestari de agresivitate si violenta. elaborat de J. de cele mai multe ori explozive sau premeditate. cu continut antisocial. fizice ). ci el se organizeaza pe un teren (nucleu) existent din copilarie. sentimentele posibilitatile persoanei de a rezolva situatia ). fata de propria persoana ( autoagresivitate ) sau fata de altii ( heteroagresivitate ).În sens global. în si - manifestarile ( ca reactii fiziologice. HEYMER considera ca aceste trei . HEYMER. DOLLARD si modelul agresivitatii dobândite. actiuni operatii. comportamentul are trei aspecte : constiinta situatiei traite ( angajarea persoanei actiune cu toate perceptiile.

se manifesta între 2) 3) 4) 5) 6) agresivitatea intergrupala include conflicte si lupte între diferite grupuri. agresivitatea teritoriala si agresivitatea materna sunt reactii specifice la situatii determinate. principalele forme de agresivitate : 1) agresivitatea de pradare sau predatoare este declansata de un numar redus de stimuli si este slab influentata de prezenta sau absenta hormonilor gonadotropi. dar ne se poate desfasura normal.modele nu epuizeaza posibilitatile de a explica agresivitatea si citeaza în acest sens încercarile lui K. dupa MOYER. MOYER de a interpreta comportamentul agresiv. toxicomanii. . privare sau durere. alcoolism. Hipotalamusul ventromedian este implicat în mod deosebit în determinarea acestei forme de agresivitate. agresivitatea indusa de frica exista într-un numar mic de cazuri. agresivitatea intragrupala indivizii aceluiasi grup.E. mai ales când reactia de fuga s-a declansat. Formele cele mai importante ale agresivitatii sunt : a) autoagresivitatea sau violenta îndreptata împotriva propriei sale persoane. agresivitatea indusa de iritare poate fi întarita prin frustrare. populatii sau clanuri în interiorul aceleiasi specii. manifestata prin : automutilari. Iata care sunt. acte de suicid ( pasional si comun ). Comportamentul de pradare este controlat în special de hipotalamusul lateral.

revolutii. o compromitere moral-sociala a adversarului. Se produce între doua persoane aflate în conflict. zvonuri lansate periodic si sistematic. de invidie. furt. le denatureaza pâna la grotesc. selectarea tintei ce presupune acumularea de resentimente. dorind sa obtina o descalificare. dar poate fi si public prin presa. persoane. printr-un joc subtil de inteligenta. violul. 2. ura. împrejurari. intentii cu caracter negativ sau peiorativ ale adversarului pe care le "îngroasa".3. Motivele pot fi: afective (gelozia. Este o ironie " muscatoare ". pasiuni diferite). Exista.2. radio. obstacole) sau sociale (razbunari. manifestata prin: agresivitate verbala. care sa produca obiectului atacat un prejudiciu ori o trauma psihica. Ironia este modalitatea de agresare a unei situatii. mai întâi. de ura. etc.b) heteroagresivitatea sau violenta îndreptata împotriva celorlalti. Sarcasmul este forma cea mai acuta. de pozitii adversative. Ironia exprima o personalitate conflictuala care astfel îsi descarca potentialul agresiv latent. etc. Are un caracter sadic-agresiv. Denigrarea consta în preocuparea celui ce o manipuleaza de a descoperi acele trasaturi de personalitate sau fapte. mai pertinenta si mai traumatizanta a agresivitatii prin limbaj.). Sarcasticului îi b) c) d) . nevoi utilitare (câstig. FORMELE DE AGRESIVITATE VERBALĂ a) Calomnia este cea mai agresiva forma verbala.

Disputarea obiectelor. se apara cramponându-se de obiect sau prin solicitarea sprijinului unui al treilea sau prin fuga.Ocuparea si apararea unor parti ale spatiului. Aceasta se refera la : (a) Teritoriul individual . au fost deposedati de obiectul lor protesteaza nu de putine ori trec la contra-atac.place nu numai sa raneasca verbal victima. Adesea. copiii se cearta datorita unor obiecte dorite de toti. Apar doua situatii : (a) obiectelor posesorul protest si Cei care (plâng) si copiii mai mici încearca sa intre în posesia dorite. miros).4. În temeiul unei întelegeri tacite. 2. ocupate de membrii familiei. AGRESIVITATEA ÎN CADRUL GRUPULUI Exista o serie de situatii tipice în care se manifesta agresivitatea intragrupala : 1. De obicei. fiecare respecta locul celuilalt ). 2. de exemplu : asezarea unei familii în jurul mesei ( locurile la masa. sunt mentinute consecvent. ci si sa asiste la trairea durerii de catre aceasta.oamenii îsi formeaza rapid habitaturi spatiale. încercând sa . (b) Distanta individuala pe care o mentinem fata de ceilalti depinde de intensitatea stimulilor emisi de acestia (îmbracaminte. Aceste habitaturi spatiale apar înca de la vârsta de 2 ani ( copiii sunt evident deranjati daca trebuie sa-si schimbe locul ). smulgându-le partenerului de joc.

3. zgâriat. 7. . când este prea gras sau se bâlbâie. copiii rivalizeaza pentru dragostea parintilor. În grupurile de copii. 4. Chiar atunci când deviantul este atins de boala sau accident. copiii mai mari îi pun la punct pe cei care încalca regulile jocului : vinovatii sunt ironizati si adesea pedepsiti fizic. Raspunsul celorlalti le indica limitele tolerantei.oamenii concureaza între ei pentru a obtine favoarea anumitor persoane . conduce la delimitare agresiva si dusmanie între grupuri sau persoane.Reactia de respingere a anormalului. devenind infirm. el devine totusi tinta ironiilor.Concurenta. fie ca urmareste recompensa. 6. 5. Daca raspunsul întârzie sa vina. (b) copiii mai mari respecta proprietatea : daca este furata o jucarie. Comportamentul agresiv este utilizat adesea pentru testarea spatiului social de miscare. Membrii unui grup care se abat în înfatisare si comportament de la norma devin tinta agresiunii.smulga obiectul atacatorului.Agresivitatea educativa. Agresivitatea explorativa joaca un anumit loc si în cazul confruntarilor pentru o pozitie în ierarhia grupului mic. atunci pagubasul o poate revendica cu succes prin protest si repetata afirmare a posesiei sale. Alteori raufacatorul este atacat direct. tras de par sau împins. Copiii se comporta agresiv pentru a vedea cât de departe pot merge.Rivalitatea . fie ca urmareste alte scopuri. Încalcarea regulilor convietuirii atrage dupa sine pedeapsa.Agresivitatea explorativa. atunci agresivitatea explorativa este escaladata. Ea permite descoperirea punctelor slabe ale partenerilor. fiind lovit.

Formele ritualizate scuiparea. etc. De asemenea. ca de pilda : "de acum înainte nu mai vorbesc cu tine ! " Din toate cele de mai sus se poate desprinde faptul ca agresivitatea este legata de satisfacerea nevoilor esentiale ale vietii. de expresie sunt : aratarea dintilor. Celui batjocorit i se dau nume de animale sau i se atribuie defecte sociale sau corporale sau atacuri verbale care se refera la defectele fizice ale celui atacat sau care fac din saracie un repros. trebuie enuntata si ideea ca agresivitatea poate fi o forma de compensare a frustrarii prin actiuni-gesturi cu semnificatie caricaturala. CAPITOLUL III COMPORTAMENTUL AGRESIV CA FORMĂ . Omul poate sa creeze prin cuvinte situatii declansatoare ale agresivitatii. punct de vedere însusit de psihanaliza. FREUD vorbeste chiar de doua instante fundamentale : instinctul vietii sau Eros. Aceste actiuni-gesturi pot fi considerate ca o contra-reactie la frustrare. Batjocura merge de la degradare pâna la dezumanizare.Agresivitatea verbala. se poate vorbi de o ierarhizare în functie de statut si rol . Ca atare. 8. având la baza pulsiunile sexuale si instinctul mortii sau Thanathos. despre o descarcare în trepte a conflictelor. având la baza pulsiunile de agresivitate.

DE ADAPTARE sI COMPENSARE A FRUSTRĂRII

3.1. AGRESIVITATEA - COMPORTAMENT DE ADAPTARE
Fenomenul ADAPTĂRII este conceput si totodata problema globala ce intereseaza toate stiintele despre om. Prin sfera si continutul extrem de larg, adaptarea se leaga de tot ceea ce este miscare, actiune, viata (PIAGET). Referindu-ne la principalele finalitati adaptive putem spune ca fiinta umana, adaptându-se, raspunde unor scopuri de interes personal si social. Aceasta s-ar traduce prin aceea ca individul reuseste sa se potriveasca, sa se modifice intern si extern (adaptarea autoplastica), ori sa produca schimbari la nivelul ambiental (adaptare aloplastica). În felul acesta, fiinta adaptata este "apta de", "capabila de", "compatibila cu", " complementara cu", "în raport cu" (LAFON). Ea se simte "ca acasa", iar pentru ceilalti "nu mai este un strain", stabilind, astfel, o corelatie de referinta pentru sine si mediu si contribuind, totodata, la viata sociala, ta cresterea treptata a independentei fiintei. Pe de alta parte, adaptarea vizeaza: a) conservarea si dezvoltarea functionala a structurilor biopsihologice în limitele lor, în conditii variate, chiar agresante din partea mediului;

b) modificarea unui ciclu organizat; c) organizarea Eului si o independenta progresiva a acestuia, rezultata din stabilirea psihismului în sensul unei stabilitati cinematice caracterizata printr-o deschidere crescânda a posibilitatilor dobândite în cursul evolutiei ontogenetice; prin deplasari de echilibre în raport cu modele autoreglatoare.

Utilitatea pentru personalitate consta într-o semnificatie fundamentala a adaptarii prin relatia cu ceva, cu cineva. Orice actiune este îndreptata spre o tinta, iar aceasta nu poate fi îndreptata decât în functie de utilitate ei pentru viata personala a individului. În consecinta, personalitatea umana presupune un dinamism corespunzator ce explica organizarea gândirii si comportamentului. În acelasi timp, fenomenele vietii sunt supuse partial determinismului extern, dar ele se desfasoara în conformitate cu un scop si tinând seama de un anume film genetic. Caracterul teleologic face din personalitate un subiect al actiunii în sensul ca ea nu reactioneaza numai la stimulii din mediu pentru a se adapta, ci actioneaza asupra lumii în forma practica, adica îsi realizeaza propriile sale proiecte si totodata schimba mediul pentru al adapta la proiectele sale. Mecanismele adaptarii: Principalele efecte si indicatori adaptivi sunt: integrarea, echilibrul dinamic si autoorganizarea. Le voi analiza pe rând, în continuare: 1) Integritatea desemneaza însusirea unui sistem de a reuni într-un tot unitar componentele sale ele fiind astfel subordonate functiei întregului. Dar fiecare componenta sau organ luat separat nu are însusirea fiintei în totalitatea sa.

2) Echilibrul dinamic poate fi înteles ca un flux permanent de materie, energie, informatie dinspre un sistem catre mediul ambiant si invers, în conditiile pastrarii integralitatii organismului / sistemului. Echilibrul este expresia de stabilitate a unei entitati în mediul de apatenenta, concomitent cu tendinta sa de a se deosebi de restul lumii. El consta în mentinerea aceleiasi stari de miscare sau repaus, în conditiile când asupra fiintei se exercita forte contrarii. La rândul sau, ruperea echilibrului dinamic produce prabusirea, dezorganizarea structural-functionala a sistemului. 3) Autoreglarea (autoorganizarea) reprezinta o proprietate a întregului, dar si a partilor sale constituente, implicându-se în selectarea informatiilor si demersurilor adecvate ce raspund intereselor de moment si de perspectiva a sistemului. Adecvarea raspunsului la necesitatile sistemului presupune, de fiecare data, compararea valorilor structural-functionale atinse de un sistem cu comanda acestuia. Autoreglarile presupun comparari active între anumite norme si perturbari externe suferite sau anticipate. Sunt, astfel implicate coordonari de ansamblu, sinergii, controale periodice ale homeorhesisului prin reglarea vitezelor de asimilare a ritmurilor vitezei propice, a normelor de reactie, a adaptibilitatii, înteleasa în sensul unei capacitati de a face fata unor situati, forte, rezistente. J. PIAGET considera ca operatiile fundamentale ale adaptarii sunt: asimilarea si acomodarea. El considera ca aceste operatii se constituie ca poli complementari ce functioneaza sincron, sinergic. Asimilarea presupune încorporarea unor elemente actuale la o organizare prealabila a subiectului, la structura acestuia. Ea

Acomodarea are drept corespondent planul structural si are drept scop determinarea. Adaptarea implica activ subiectul uman. Acest tip de asimilarea. soldate cu desprinderea treptata a realului de subiect. Un caracter generalizat are orice asimilare. putându-se acomoda direct la noua situatie. familiarizarea. de conduite din ce în ce mai precise. Specificul situational. Anumite conditii duc la repetarea spontana. subiectul decentrându-se tot mai mult. obisnuirea. Asimilarea se produce sub forma de cicluri. acesta trebuind sa faca fata permanent agresivitatilor de tot felul. la o schema reflexa. Ea desemneaza orice modificare a schemelor de asimilare sub influenta situatiilor exterioare. la "numitorul cunoasterii Asimilarea poate fi functionala si în acest caz. Acomodarea este ajustarea la împrejurari noi a schemelor anterior constituite. schemele ramân neschimbate sau se schimba putin. sensibilizarea a ceva în raport cu altceva. fara discontinuitatea starii precedente. În acest caz. presupunând repetarea cumulativa. influentele mediului se . devenind un tot (ANOHIN). vorbim de o ajustare globala. mai mult sau mai putin intense.poate fi considerata ca aducere individuale" a unor date noi. numit generalizatoare. La început. iar în perspectiva. de miscari sau acte care se antreneaza unele pe altele si se închid. da nastere la procedee care sa-i permita încorporarea de obiecte din ce în ce mai variate la schemele existente. ea se exprima prin repetarea cumulativa si racordarea unui obiect la o functie data. iar realitatea înconjuratoare fiind perceputa tot mai obiectiv. potrivirea. încorporarea treptata a obiectelor într-un cadru astfel reprodus. de exemplu.

le dezvolta. Dar ele nu creeaza organe biologice sau psihologice. abandon scolar. în general. de opere de arta. automutilare. violenta. în special spre legile morale. comportamente mimetice. De asemenea agresivitatea poate fi considerata a fi "o caracteristica a acelor forme de comportament orientate în sens distructiv în vederea producerii unor daune. fie spre rezultatele muncii . neascultare. împartind dupa aparenta la una din aceste categorii manifestarile comportamentale. se vorbeste de un act agresiv. îndreptata fie spre colectivitate. ele putând fi expresia unei reactii b) . incendii. Când actiunea asupra mediului capata aspect distructiv. homocromii. imitatii exista la nivelurile de evolutie ale omului. fuga de acasa. Agresivitatea ca modalitate de adaptare poate îmbraca o serie de forme. fie ele materiale. ci numai selecteaza variatiile fenotipice. etc. furturi.. devalorizare si ineficienta familiara si scolara. astfel: a) demisia: absenteism.distrugeri de bunuri. O încercare de grupare a lor a fost facuta de MILEA sTEFAN.dovedesc a fi deosebit de importante pentru procesul adaptiv. De exemplu. MITROFAN). obraznicie. fie spre propria persoana autoagresivitate. etc. nefiind motivata de nevoile individului si ale speciei. lipsa de succes. vandalisme. opozitia: încapatânare. aceste manifestari putând avea semnificatia unei reactii fata de dificultatile la învatatura. moral-psihologice sau mixte" (N. Ca atare putem vorbi de adaptare sociala prin folosirea comportamentului agresiv si a agresivitatii. evidentiindu-se patru categorii. le fixeaza.

Procesul adaptativ consta în acumularea unor conduite si realizarea unor ansambluri comportamentale cât mai diferite. ce pot fi rezultatul preluarii unor modele negative. cei mici pe cei mari. furt. guvernat de legea imitatiei". alcoolism. ostila. d) imitatia: minciuna. În general. la copii comportamentele agresive sunt însusite prin imitatie. dimpotriva. Aceste conduite se exprima prin comportamente caracterizate de frecvente diferite. legea imitatiei îsi produce efectele sale în sensul ca un anumit individ (copil) devine agresiv fiindca are exemple de comportamente atât în societate. al scolii. a schemelor de . Potrivit conceptiei sale. al modelelor familiale si scolare. tulburarile de adaptare manifestate prin agresivitate exprima atât atitudinea mai mult sau mai putin structurata fata de munca. agresivitate. c) compensarea: hoinareala. supraprotectoare. confruntarea modelelor. cât si în familie. la care copilul recurge în lipsa altor satisfactii în viata de familie sau în activitatea scolara. ale grupului de copii. fata de fiinte si lucruri sau propria persoana. Acest fapt a fost surprins de TARDE care vede în social un "fenomen de relatii psihosociale între indivizi. adulti. ale atitudinii parentale. dar regasim înglobate si caracteristicile mediului. activitati de banda. vorbim despre evolutia adaptativa care presupune evolutia variabilitatii în interiorul comportamentului. autoritate educativa. În aceasta viziune. în societate exista anumite activitati sau actiuni sociale care se propaga prin imitatie pe care unii indivizi le iau de la altii. escrocherie. se observa ca cei tineri îi imita pe cei batrâni. În ceea ce priveste agresivitatea ca modalitate de adaptare. fata de ceilalti copii. În acest sens. în general. sau. etc. vagabondaj.de o atitudine parentala excesiv de despotica.

de organizare (interne) ale De aceeasi parere este si A. Legat de notiunea de comportament adaptativ au fost elaborate o serie de concepte-definitii. De aceea se poate spune despre comportament ca reprezinta: "ansamblu de tendinte emotivo-afective. Astfel. de latura afectiv-motivationala a individului.actiune cu mediul si modificarea frecventei comportamentale datorita noilor presiuni de selectie comportamentala. indiferent de terminologia folosita. Modalitatea de relationare la mediu este însa functie pe de o parte. iar pe de alta parte. psihanaliza) dezvoltând conceptul de conduita adaptativa care circumscrie: totalitatea manifestarilor vizibile orientate spre exterior. Însa. TRAMENT da urmatoarea definitie a comportamentului: "domeniul propriu psihicului individual care cuprinde fortele dirijate sub forma de actiuni necesare pentru relatiile cu lumea exterioara. GUILLAUME) prefera termenul de "conduita" P. unii autori (WALLON. LAGACHE. majoritatea autorilor evidentiaza ca principala functie a comportamentului aceea de relationare între individ si mediul sau. de contextul situational în care acesta se gaseste la un moment dat. M. cu cea a semenilor nostri si cea a Eului ". cât si viata psihica interioara (ex. POROT care defineste comportamentul adaptativ ca o "modalitate de a fi sau de reactiona a unui individ în viata obisnuita sau în prezenta unor circumstante speciale ". totalitatea proceselor manifestarilor exterioare. . ereditare sau dobândite care regleaza raporturile individului cu conditiile mediului" (HENYER). JANET integreaza în obiectul de studiu al psihologiei atât comportamentul (behaviorismul).

adaptarea indivizilor este o cerinta "sine-qua-non".FORMĂ DE CONTRA-REACŢIE LA FRUSTARE În ultimii ani. cât si în patologia sociala.2.nu urmeaza aceeasi curba la toti indivizii. 3. Însa. susceptibil sa satisfaca pulsiunea.pulsiunilor sexuale care se pot . ne intereseaza comportamentul agresiv. Dar datorita starii de voga a conceptului de frustatie în literatura engleza . adaptarea . În cercetarea de fata.cu transformarea mediului si armonizarea la noi conditii . confruntându-se cu un mediu atât de schimbator. iar denumirea sa în germana "versagung". În literatura psihologica de specialitate. în general. Ei au folosit conceptele amintite spre explicarea comportamentului deviant al unor persoane sau grupuri sociale. Conceptul de FRUSTARE se organizeaza etimologic în latinescul "frustrari" care înseamna a amagi. AGRESIVITATEA . În acest sens. termenul a fost pus în circulatie de FRUED. frustrarea este asociata cu absenta unui obiect extern.aceasta a facut ca termenul german sa fie tradus de cele mai multe ori prin cel de frustatie. a însela. ca modalitate de adaptare sociala si interumana. Psihologi si alti cercetatori în stiintele sociale si ale comportamentului si-au aratat interesul fata de asemenea probleme."frustration" . conceptele de frustare si agresivitate au devenit centrale atât în igiena mintala. agresivitatea. În conceptia lui FREUD. în lucrarea "Formulari privind cele doua principii ale functionarii psihice" el opune pulsiunile de autoconservare care necesita un obiect exterior .Ca atare.

El nu desemneaza doar o stare de fapt. asa cum indica radacina verbului "sagen" care înseamna a spune: b. Ar rezulta ca. În anumite situatii. Paradoxul subiectilor care se îmbolnavesc exact în momentul în care "obtin un succes" pune în evidenta rolul prevalent al frustrarii interne. Aceasta s-ar explica astfel: subiectul îsi refuza tocmai satisfacerea efectiva a propriei dorinte sau dorinta primara pentru care cea satisfacuta a fost doar un mijloc.satisface mult timp în mod autoerotic si în registrul fantasmatic. În "Prelegeri introductive de psihanaliza" din 1916 1917 FREUD subliniaza ca o privatiune externa nu este în sine patogena si nu devina ca atare decât în masura în care are ca obiect "doar satisfactia pe care subiectul o cere". sensul reflexiv de a-si refuza (a nu participa. numai primele ar putea sa fie frustrate. Dintre acestea. termenul freudian "versagung" are si alte implicatii. a se retrage) pare sa prevaleze. cerinta mai mult sau mai putin formulata si care se constituie ca o cerere din partea subiectului. nu se specifica cine refuza. un refuz din partea agentului. ci si o relatie care implica trei aspecte: a. dar nu si cele sexuale. mentioneaza Freud. nu a fost satisfacuta. dupa Freud în frustrare conteaza mai putin absenta unui obiect real decât raspunsul la o cerere care implica o modalitate de satisfacere (în conformitate cu un model mintal) sau neputinta acceptarii unei satisfactii de orice fel. LAPLANCHE si PONTALIS în "Dictionarul de psihanaliza" definesc frustrarea drept o conditie a subiectului . Aceasta arata ca sursa frustrarii se afla în plan extern si ca doar pulsiunile de autoconservare pot fi frustrate. Cel mai ades. c.

. expunându-si baza teoretica despre frustrare. Facând o privire holistica asupra datelor din literatura de specialitate. frustrare primara sau privatiune caracterizata prin tensiunea si insatisfacerea subiectiva. FARBER. 2. frustrare secundara caracterizata prin prezenta unor obstacole în calea satisfacerii unei trebuinte. Aceasta este datorata situatiei finale care este necesara satisfacerii unei trebuinte active (ex.caruia i se refuza sau care îsi refuza satisfacerea unei cerinte pulsionale. dupa constatarile lui Eysenck. imposibilitatea iesirii din situatie cu exceptia problemei aparute. Referindu-ne la situatia frustranta întâlnim. foamea cauzata de un interval lung de timp de la ultima masa). În cazul lui AMSEL situatia frustranta este una în care sarcinile nerecompensate sunt intersectate sau urmate de sarcini compensate. stare frustranta si reactie la frustrare. motivatie crescuta în raport cu raspunsul la problema aparuta. În definitiile stricte se integreaza si asertiunile lui MEIER si AMSEL. Definitii mai largi pentru situatia frustranta au fost date de LAWSON. doua categorii de definitii utilizate de specialisti: unele stricte si altele mai largi. EYSENCK în 1972 mentioneaza ca folosirea termenului de frustrare comporta trei întelesuri diferite: situatie frustranta. ROSENZWEIG deosebeste doua tipuri de frustrare: 1. Pentru MEIER o situatie problematica prezinta drept caracteristici esentiale urmatoarele: o stare problematica insolubila. Acestia definesc drept frustrante situatii precum: barierele fizice sau totale. MARX sI BROWN. În 1934.

esecul în ceea ce priveste posibilitatea de-a avea succes. fiind implicate si amenintarea sau administrarea pedepsei. dupa cum agresivitatea este totdeauna rezultat al frustrarii. În al doilea rând. ci cu rezistenta exprimata intern sau extern si resimtita de om în desfasurarea unei activitati. Ea pune problema efectelor situatiilor frustrante asupra comportamentului individual. Agresivitatea a fost definita "ca un act al carui raspuns-scop este ranirea unui organism sau surogat al sau"( DOLLARD). Între acestea sunt: agresiunea. ipoteza frustrare-agresivitate este una din cele mai viu discutate si totodata controversate teorii din literatura psihologica de specialitate cu privire la reactiile consecutive frustrarii. Prin urmare. prin gradul de modificare a pulsului. . în relatie cu o variabila dependenta care este agresivitatea. Starea de frustrare poate fi masurata direct sau indirect. În consecinta. fixatia. Din acest punct de vedere se considera ca frustrarea duce totdeauna direct sau indirect. de exemplu. Termenul de toleranta la frustrare concretizat în capacitatea subiectului de a tolera situatii frustrante este determinat de diferentele individuale sau dobândite. În primul caz. represiunea. se poate masura indirect. la agresivitate. forta raspunsului crescut sau diminuat. nu se identifica cu un obiect sau fenomen al realitatii.omiterea sau reducerea recompensei. diferenta dintre situatia frustranta si frustrare consta în aceea ca obstacolul perceput ca situatie frustranta ce apare în calea realizarii scopurilor. Starea frustranta determina mai multe modalitati de reactie la frustrare. aceasta se poate realiza prin indicele de toleranta la frustrare într-o activitate.

DOLLARD constata ca ipoteza corelarii frustrarii cu agresivitatea joaca un rol important în gândirea popoarelor contemporane primitive si civilizate. al geloziei si antagonismului fata de perechea lui . de exemplu. Într-un atare context. precum toate animalele gregare. "doua suflete se lupta în acelasi piept. Constrâns sa fie un membru al tribului. el înca are dreptul de a decide pe cât îl tin puterile si atât cât ceilalti membrii ai tribului vor fi de acord". dar si sociologi. au facut uz. 1) agresivitatea este reglata în interiorul grupului de aparenta ) ("in-group"). 2) agresivitatea este îndreptata împotriva celor care sunt competitori. În legatura cu aceasta sunt mentionate trei puncte de referinta. DOLLARD. unul al sociabilitatii si disponibilitatii de a da ajutor. de legatura frustrare-agresivitate. în opinia lui combativitatea poate fi egalata cu agresivitatea. mai mult sau mai putin sistematic. Diferiti psihologi moderni. actuali ori potentiali frustratori. Dar. si celalalt. Existând observatiile. Aici James pare sa fi vazut nu numai planul larg al acestei ipoteze. fara ca aceasta sa fie formulata explicit în scrierile lor. Apoi competitia îi ajuta pe membrii unui grup întrucât ei au crescut în mentalitatea ca toti sunt contra tuturor. DOLLARD îl citeaza pe W. În acest sens. dupa cum spunea FAUST.. dar si multe din implicatiile ei relativ subtile. .. triburile vecine se lupta între ele pentru sansa de a le fi mai bine. JAMES care afirma ca omul este cel mai feroce dintre toate animalele. Ea este exprimata si în scrierile popoarelor antice.

3) oamenii care în mod frecvent se înconjoara numai de sentimente prietenesti pot sa produca agresivitate numai în anumite circumstante. Însa legatura dintre agresivitate si frustrare a fost ilustrata în lucrarile lui FREUD, lucrari în care aceasta este cel mai sistematic si extensiv utilizata. Scrierile sale de tinerete contin numeroase exemple între care amintim pe acela în care o femeie frustrata de sotul ei, apare cu dorinta de a-si omorî copilul care continua sa reprezinte în viata ei barbatul care a înselat-o. În scrierile timpurii, FREUD considera ca la baza tuturor functiilor mintale se afla tendinta de a cauta placerea si de a evita suferinta, de a depasi frustrarea. Agresivitatea apare când aceste doua demersuri sunt blocate, frustrate. Agresivitatea este o reactie primordiala îndreptata original si normal împotriva acelor obiecte si persoane din lumea externa care erau percepute ca sursa a frustrarii. Freud s-a confruntat cu astfel de fenomene aberante precum autoranirea deliberata si suicidul (într-un cuvânt - autoagresivitate). Aceasta nu ca abrogari ale principiului placerii, ci ca instante de agresiune "întoarceri înauntru" sub influenta anxietatii amenintatoare cu pedeapsa. De asemenea, DOLLARD aduce în favoarea ipotezei agresivitate-contrareactie la frustrare si observatii din care rezulta ca comportamentul agresiv indica o frustrare si totodata, este imediat evident ca ori de câte ori apare frustrarea va urma inevitabil o agresivitate de un anumit grad. În sustinerea ipotezei agresivitatea forma de contra-reactie la frustrare se face apel la o serie de concepte dintre care amintim: 1) Declansator (instigator) prin care se întelege un stimul, o idee, un motiv sau o stare de deprivare antecedenta, observata sau dedusa din care poate fi

prezisa reactia. Instigatorii pot fi observabili direct sau indirect. 2) Cantitatea de instigare este data de puterea instigarii unui declansator în lupta sa cu instigarile incompatibile. Raspuns-scop prin care se întelege un act care termina o secventa prezisa. Altfel spus, este reactia care reduce puterea instigarii la un anumit nivel de unde nu mai are tendinta sa produca comportamentul prezis; Efect întaritor este acel efect al raspunsurilor-scop care induce învatarea actelor ce-l preced; Frustrarea - desemneaza împiedicarea aparitiei raspunsului-scop care trebuie sa se termine la timpul potrivit în secventa comportamentala stabilita. În cazul frustrarii, instigarile ramân. Pentru a atesta frustrarea trebuie specificate doua lucruri: faptul ca era de asteptat ca subiectul sa desfasoare anumite actiuni si faptul ca actiunile considerate au fost împiedicate sa se desfasoare. Raspunsul-substitut este un raspuns care tinde sa termine si sa întareasca actiunea precedenta lui. El poate fi orice actiune care reduce pâna la un anumit punct forta instigatiei si previne aparitia raspunsului-scop: anume aceea ca reduce puterea instigatiei ca rezultat al unui raspuns-scop, reducere în sensul cantitativ sau ca îndeplinire a unui element al raspunsului-scop. DOLLARD precizeaza ca în timp ce agresivitatea nu are efect asupra fortei instigarii initiale, în schimb reactia-substitut are un asemenea efect. Raspunsurile-substitut pot fi mai mult sau mai putin eficiente în a pune capat si a întari un raspuns-scop comparativ cu reactia originala. Aceasta

3)

4)

5)

6)

deoarece el pune capat atât frustrarii, care îi precede, cât si agresivitatii produsa de anumite frustrari. 7) Agresivitatea este înteleasa ca o reactie comportamentala al carui raspuns-scop este cel de ranire a persoanei împotriva careia este îndreptata. Potrivit lui DOLLARD, agresivitatea este reactia primara si caracteristica la frustrare (de ex. violenta fizica, precum si unele fantezii exprimate în continutul viselor când se fac planuri de razbunare si altele). Se poate observa, ca atare, ca în comportamentul agresiv, se face apel la inteligenta.

În ceea ce priveste formele agresivitatii, acestea pot fi orientate spre sursa directa a frustrarii, spre substitutul sursei directe ori spre, asa cum se petrec lucrurile în masochism, martiraj, sinucidere. Din punct de vedere social, se poate vorbi despre forme de agresivitate interzise, acceptate sau apreciate. Pe de alta parte, în raportul frustrare-agresivitate se poate observa ca cele doua concepte pot fi definite atât dependent, cât si independent. Definita dependent de frustrare, prin agresivitate se întelege raspunsul care urmeaza frustrarii, care reduce numai instigarea secundara produsa de frustrare fara a afecta forta instigarii originale. Definita independent de agresivitate, frustrarea desemneaza o conditie care exista când o reactie-scop sufera interferenta. Definita independent de frustrare, prin agresivitate se întelege un act al carei reactie-scop este ranirea unui organism sau surogat, înlocuitor al lui (DOLLARD). Cu privire la idea conform careia agresivitatea este o contra-reactie la frustrare, au fost formulate o serie de principii expuse de reprezentantii scolii de la Yale. Aceste principii privesc aspectele de baza ale aparitiei si disparitiei agresivitatii ce urmeaza frustrarii: factori care determina forta, puterea instigarii la agresiune; factori care determina daca instigarea la agresivitate ar

frustrarea persistând. efectul cathartic al comportamentului agresiv. depinde de permisivitatea situatiei. numarul de raspunsuri non-agresive. forta instigarii la frustrare: cu cât forta instigarii este mai slaba cu atât frustrarea induce o reactie agresiva mai slaba. b. forta instigarii la agresivitate este direct proportionala cu cantitatea de frustrare. o usoara distragere care produce o interferenta usoara cu lovitura unui jucator de golf. d. Dar se poate considera ca orice . numarul de secvente frustrate: mai multe frustrari adunate produc un raspuns agresiv care nu ar fi aparut în alte conditii. înabusite împiedicate prin nereîntarire. Printre factorii inhibitori ai agresivitatii se enumera: asteptarea pedepsei pentru agresivitate. gradul de interferenta cu raspunsul frustrat: de exemplu. Ca atare. care pedeapsa la rândul sau. factori care determina obiectul agresivitatii. de statutul agentului frustrant si daca individul era sau nu un membru al unui anume grup (DOLLARD). aflat în momentul sau decisiv este mai putin probabil sa-l faca pe jucator sa înjure.fi inhibata sau nu. c. La rândul lor. decât o distragere mai puternica ce produce o interferenta mai mare. Inhibitia oricarui act de agresivitate este direct proportionala cu taria pedepsei anticipata pentru exprimarea actului respectiv. factorii responsabili cu variatia cantitatii de frustrare sunt urmatorii: a.

întrucât cel ce iubeste se identifica cu obiectul iubit. Unele dintre acestea sunt fatise (în sensul ca pot fi percepute de alte persoane). altele sunt ascunse (doar subiectul dându-si seama de prezenta lor). Cea mai puternica instigare trezita de o frustrare este aceea la acte de agresivitate îndreptate împotriva agentului perceput ca fiind sursa frustrarii . Daca taria frustrarii este constanta. acele forme vor tinde sa fie dominate si se vor exprima cele care nu au fost pedepsite. cu atât va fi mai mica posibilitatea ca acel act sa se desfasoare. Daca experienta anterioara l-a învatat ca anumite acte de agresivitate sunt urmate de pedeapsa.act de frustrare instiga la o mare varietate de reactii agresive. În notiunea de pedeapsa intra: ranirea obiectului iubit. Dar asa cum arata ALLPORT. Factorul de inhibitie poate fi depasit atunci când la o persoana suficient de frustrata se ignora anticiparea pedepsei. Instigatii progresiv mai slabe sunt trezite la acte agresive. aceasta depinde de caracterul fatis sau ascuns al raspunsului comportamental. Anticiparea esecului este echivalenta cu anticiparea pedepsei. . cu cât este mai puternica frustrarea. cu cât este anticipata pedeapsa pentru un act de agresivitate ca fiind mai mare. Cea mai puternica instigare trezita de o frustrare este la actele de agresivitate îndreptate împotriva agentului perceput ca fiind sursa frustrarii. cu atât este mai probabil sa apara actul de agresivitate. Daca anticiparea pedepsei este constanta. Esecul desemneaza o lipsa a unui obiect potrivit pentru ceva sau prezenta unor dificultati insurmontabile în ducerea la bun sfârsit a actiunii. progresiv mai putin directe. esecul de a duce la capat un act instigat ca si situatiile obisnuite de producerea durerii.

cu cât un organism este mai aproape de un stimul (cautat sau evitat). Potrivit acesteia. MILLER si BROWN au aratat ca. Instigarea la actiune este definita ca o anume conditie antecedenta al carei raspuns predictibil este consecvent. ROSENZWEIG. ar însemna ca tulburarea resimtita ar trebui sa fie mai mare când frustrarea are loc mai aproape de tinta decât atunci când are loc mai departe. . sa mareasca instigarea la toate celelalte forme de agresivitate. Primul concept-variabila instigarii la actiune . decât atunci când se aflau mai departe de aceasta. a deprinderii.este legat de potentialul excitator care include impulsul si puterea obisnuintei. Acestea sunt: instigarea la actiune. numarul de astfel de obstructii (DOLLARD). Acest lucru ar trebui sa se reflecte în actiunea mai agresiva din apropierea tintei decât de la distanta. a aratat ca acestia înregistreaza o mai mare tulburare atunci când sunt întrerupti dintr-un joc. când se aflau aproape de rezolvare. analizând sarcinile îndeplinite si neîndeplinite de copii. gradul de perturbare. La rândul sau. b) indirect. În acest sens. Inhibarea actelor de agresivitate directa reprezinta o frustrare aditionala si este de asteptat ca aceasta frustrate: a) sa instige acte de agresivitate împotriva agentului perceput ca fiind responsabil de indiferenta cu agresivitatea originala. cu atât mai pronuntata este reactia la apropiere sau la evitare.Au fost evidentiate o serie de variabile care vor afecta cantitatea de perturbare când este frustrat raspunsul instrumental. împiedicare a raspunsului instrumental.

Cu totul speciala este si forma de agresivitate fata de sine. cu atât mai probabila va fi aparitia unei forme de agresivitate mai putin directa. s-a sugerat ca motivele încurajate cultural se refera la faptul ca "este necesar sa fii la fel de puternic în manifestarile deschise ca si în cele mascate" (W. Aceste modificari se numesc sublimari. poate fi deplasat asupra altor obiecte daca este inhibat comportamentul asupra obiectului primar al agresivitatii. vorbim despre schimbarea de forma. LEPLEY). alaturi de aceea deschisa. Astfel.M. Cu privire la formele agresivitatii. se discuta si agresivitatea fantasmatica. În acest caz. manifesta. dar si în forma agresivitatii. pot apare schimbari nu numai în obiectul.Asa stând lucrurile cu cât este mai mare gradul de inhibitie specific unei forme directe de agresivitate. Astfel. Daca prevenirea este specifica tipului de act agresiv. . atunci va fi o tendinta mai mare de aparitie pentru alte acte de agresivitate. Comportamentul agresiv se va generaliza la alte obiecte si. totodata. Când anticiparea pedepsei inhiba agresivitatea directa. În acest caz FREUD afirma ca agresivitatea este deplasata de la un obiect la altul. În acest sens. în vreme ce motivele descurajate din punct de vedere cultural arata o relatie slaba sau inconsistenta între forta fantasmei si exprimarea deschisa. atunci va fi o tendinta sa apara alte forme de agresivitate. Cât priveste deplasarea agresivitatii. LESSER arata ca gradul de corespondenta dintre comportamentul fantasmatic si cel care se exprima deschis este mai mare în cazul unora dintre impulsuri decât în cazul altora. se considera ca agresivitatea inhibata are o puternica tendinta spre deplasare. îndreptate spre alte obiecte decât cel considerat. daca toate actele de agresivitate îndreptate catre un obiect dat sunt împiedicate.

Aceasta asociere se bazeaza pe rolul compensator sau substitutiv al fantasmei acolo unde nu este permisa exprimarea directa. simptome nevrotice de boala. este responsabil pentru frustrarea originala si când agresivitatea directa este limitata de sine mai degraba decât un agent extern. agresivitatea îndreptata spre sine trebuie sa depaseasca un anumit grad de inhibitie si. Pentru aparitia autopunitiei. Formele de expresie pot fi verbale. În conditiile în care cantitatea de inhibitie este constanta. În acest sens. inhibate.LESSER îsi propune sa examineze consecintele încurajarii si ale descurajarii agresivitatii de catre mama a copilului. FREUD arata ca unele persoane melancolice se învinovatesc pentru fapte produse de persoane iubite. el a dovedit ca relatia dintre agresivitatea fantasmatica si cea manifesta este influentata de practicile si atitudinile materne. raniri fizice. Pe baza cercetarilor facute. relatia dintre agresivitatea fantasmatica si cea deschisa este mai mare. tendinta autoagresiva este mai puternica în cazurile în care subiectul crede ca el mai degraba. decât un agent extern. iar forma cea mai dramatica este suicidul. Astfel. Aceasta deoarece frustrarea provoaca cea . se produce deplasarea catre sine a unei agresivitati directe. Acele tendinte care vor fi interzise si sanctionate negativ vor fi mai bogate în exprimari fantasmatice si mai scazute în cele deschise. de aceea. În acest temei se deduc trei idei: 1) instigarea la autoagresare creste când sursa frustrarii este perceputa ca fiind subiectul însusit decât ca fiind un agent extern. ea tinde sa apara numai daca anumite forme de expresie sunt si mai puternic inhibate. La cei carora le sunt încurajate comportamentele agresive. acestea fiind sursa frustrarii.

efectul sau cathartic ar trebui sa micsoreze instigarea altor raspunsuri agresive. potrivit psihanalizei. alte conditii fiind constante. b) intrapunitive . de a se întoarce spre sine este mai mare când este inhibata de subiectul însusi decât de un agent extern. Aparitia oricarui act de agresivitate reduce instigarea la agresiune si.mai puternica instigare la agresivitate împotriva agentului perceput ca fiind sursa frustrarii. inhibate. Autoagresarea raneste subiectul. când un act de agresiune sufera interferente. Aceasta ar însemna ca atunci când un raspuns de agresivitate este exprimat. impunitive . 3) La rândul sau.când agresivitatea este fatisa. aceasta frustrare produce o alta frustrare care instiga la agresivitate împotriva agentului de interferenta. Deci. c) Expresia oricarui act de agresivitate este un catharsis care reduce instigarea la toate celelalte forme de agresivitate. aceasta duce la catharsis. ROSENZWEIG clasifica contra-reactiile la frustrare în: a) extrapunitive . 2) tendinta agresivitatii directe. aceasta generând teama de pedeapsa dar si invers.când agresivitatea este orientata spre sine. . întoarsa împotriva unui obiect extern.când vinovatul este tratat într-o maniera impersonala. autoagresivitatea este un tip de expresie relativ nepreferat si va aparea numai daca alte forme de expresie sunt înca si mai puternic inhibate.

Desigur. fie este capabil sa actioneze prin severe actiuni punitive. un rol important îl au diverse reactii. a) exprimarea ostilitatii se poate face catre o a treia parte de exemplu. Agresivitatea este astfel transferata. terapeutul. în eliberarea c) Prin urmare. fie în conditii nonpunitive.În reducerea conflictului. b) exprimarea directa fata de instigator. Exista anumite caracteristici ale obiectelor sau persoanelor care determina comportamentul agresiv. iar cel asupra caruia se întoarce aprobiul agresatului se numeste "tap ispasitor" sau prejudiciu. frustrarea genereaza tendinte agresive care nu pot fi îndreptate direct împotriva agentului real al frustrarii pentru ca acesta fie nu este vizibil. deplasata si chiar generalizata în anumite situatii. alt obiect sau alta persoana decât cea originala. Atunci debuseul pentru energia agresiva blocata este gasit prin îndreptarea actului împotriva unui alt obiect-tinta. tinta impulsului ostil este sa atace si sa îndeparteze stimulul direct care provoaca agresivitate. efectul terapeutic al catharsis-ului tensiunilor agresive (WORCHEL). acestea fiind considerate de subiectul în cauza ca frustrante: .

IPOTEZELE CERCETĂRII 4. conduitele agresive se modifica ontogenetic. 3) prezenta justificarii morale în a face acest lucru. Astfel. Teoria agresivitatea este o contra-reactie la frustrare a fost supusa unor ample analize critice în literatura psihologica de specialitate.1. OBIECTIVELE CERCETĂRII 4. ea fiind departe de a fi încheiata. biologic. ostilitatea generata de o frustrare se poate manifesta direct sau indirect. Desigur. se învata întrucât fiinta umana nu este determinata exclusiv.ORGANIZAREA CERCETARE ACTIVITĂŢII DE 4.1) daca persoana vizata este anticipata (si cât de puternic). PARTEA A II -A ASPECTELE PRACTICE ALE CERCETĂRII CAPITOLUL IV METODOLOGIA CERCETĂRII 4. METODE sI TEHNICI DE CERCETARE . 2) individul intolerant sa considere ca este în siguranta când ataca un grup dat sau o persoana.2. Problema frustrarii si agresivitatii are o istorie lunga si controversata în psihologie. în conceptia lui EYSENCK teoria este circulata din moment ce frustrarea este definita în termenii agresivitatii si invers.4.3.

alte traume). adaptare si frustrare. precum si în institutiile de învatamânt (este vorba. Acest lucru este deja un fapt confirmat stiintific de psihologie. ca si comportamentul agresiv reprezinta o forma de adaptare. sub aspectul unora din fatetele sale. a ceea ce urmareste lucrarea. OBIECTIVELE CERCETĂRII Titlul reprezinta o expresie înglobanta. . factori traumatizanti pentru copil si familie. Ca prim obiectiv de maxima generalitate. despre modelele familial si respectiv. de maxima generalitate. În demersul formularii celor câtorva obiective pe care si le propune cercetarea noastra. si anume: violenta si limbajul oral agresiv în relatiile interpersonale. precum si celelalte forme ale agresiunii si comportamentului agresiv. Titlul lucrarii este: Agresivitatea . Ca un prim pas al procesului de trecere de la general la particular (acest proces urmareste atingerea unui nivel de directa testabilitate a fenomenelor studiate). Formularea lui s-a fundamentat pe premisa ca agresivitatea. agresivitatea este considerata.1. cu implicatii în declansarea agresivitatii.forma de adaptare si contra-reactie la copiii institutionalizati de vârsta scolara mica. dar si o contra-reactie la o situatie frustranta. Obiectivele pe care urmeaza sa le stabilim vor viza direct fenomenele puse în relatie în titlu. boli somatice grave. mai precis. s-a pornit de la o serie de premise. Aceasta nu înseamna ca vor fi neglijate celelalte dimensiuni ale agresivitatii: carentele educative în familia de origine. factorii declansatori ai comportamentului agresiv (predispozitie genetica si psihopatologie parentala). scolar interiorizate de copil). în principal.4. cercetarea noastra urmareste surprinderea naturii care exista între variabilele din titlu: agresivitate.

furturi. 2) Surprinderea modului cum influenteaza Centrul de Plasament . 3) . Surprinderea modului de manifestare al agresivitatii la copii scolari mici din Centrul de Plasament. morala. sociala . spargeri. cercetarea noastra are ca obiectiv principal: surprinderea cresterii agresivitatii la copiii institutionalizati. culturala. Transformari profunde în toate aspectele legate de adaptarea sociala si interpersonala a individului. continuum proces de b) Prin urmare.ca institutie de educatie intelectuala. banditism. rapiri. cercetarea vizeaza si urmatoarele obiective secundare: 1) Evidentierea caracteristicilor psihice (mai fragile) care sau modificat determinând comportamentul agresiv al copiilor scolari mici din Centrul de Plasament. Influenta mass-media prin promovarea filmelor artistice si de desene animate) care etaleaza violenta si comportamentul agresiv în general. se modifica valorile dând nastere unor seturi de valori diferite care înglobeaza.dezvoltarea comportamentului agresiv. prin urmatoarele: agresiuni. folosirea armelor. Prin urmare. comparativ cu cei din familie. etc. s-a procedat la fixarea obiectivelor cercetarii. c) Ţinând cont de aceste realitati.Iata contextul de premise de la care s-a pornit în fixarea obiectivelor cercetarii: a) Societatea se afla într-un transformare si devenire. fixat anterior. În paralel cu acest obiectiv principal.

caracteristicile institutiei ocrotitoare. comportamentul de relationare. atunci ea se manifesta în mod pregnant în Centrele de Plasament comparativ cu scolile de masa. 4. In consecinta. precum si un mod de contra-reactie. .4) Analiza masurii si modului în care tipul individual de raspuns la frustrare influenteaza comportamentul de adaptare sociala si scolara: comportamentul de învatare.2. IPOTEZELE CERCETĂRII Ca punct de plecare s-a luat faptul . atunci ea are tendinte evidente de manifestare.agresiv: clasa de elevi. familia de apartenenta. 5) Investigarea influentelor exercitate de o serie de factori externi asupra tipului de raspuns frustrant . ipoteza principala va fi formulata astfel: se prezuma ca daca agresivitatea este o forma de adaptare. Fata de ipoteza anterior formulata (ipoteza principala) au mai fost formulate urmatoarele ipoteze secundare: 1) daca agresivitatea se manifesta ca forma de adaptare datorita absentei modelelor familiale si scolare.demonstrat stiintific ca agresivitatea este o forma de adaptare si contra-reactie la frustrare la copiii institutionalizati de vârsta scolara mica.

atunci ele sunt mai evidente la primii datorita influentei respective. atunci la copii institutionalizati vom constata un prag mai crescut al frustrarii si agresivitatii. cu studii superioare. 3) 4) 5) Am avut în vedere la copiii din familie (scoala de masa) si structura în functie de mediile educogene familiale: parinti muncitori. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE CERCETARE În baza ipotezelor si obiectivelor formulate.agresive (intensitatea si calitatea lor) au valoare adaptiva sociala si scolara. 4. 1" din aceeasi localitate.2) daca exista anumite caracteristici psihice mult mai fragile la copiii institutionalizati comparativ cu cei din familie. scoala generala în care copiii sunt proveniti din familie. am investigat subiecti aflati în "Centrul de Plasament Delfinul" pentru a depista elementele de specificitate si la "scoala nr. respectiv un nivel mai scazut privind calitatea adaptarii socioscolare. cu studii medii. . Ca atare.3. atunci valenta pozitiva sau negativa a grupurilor sociale si scolare de apartenenta le influenteaza. am efectuat cercetarea în localitatea Constanta având însa în vedere si realizarea unui studiu comparativ. daca agresivitatea este forma de adaptare si contrareactie la frustrare. daca manifestarile frustrant . daca la elevii ocrotiti în familie se constata un nivel scazut al agresivitatii si o adaptare în functie de specificul fiecarui elev. atunci copiii din Centrul de Plasament folosesc comportamentul agresiv în acest sens.

socio-scolar. MEDII FAMILIALE EDUCOGENE REPARTIŢIA PE CLASE MUNCITORI STUDII MEDII STUDII SUPERIOARE Clasa a II-a Clasa a III-a Clasa a IV-a 2 5 4 4 7 5 1 2 . Structura loturilor se prezinta astfel: Lotul de subiecti din Centrul de Plasament: VÂRSTELE 8 . în sensul ca am vrut sa observam influenta exercitata de Centrul de Plasament. DE SUBIECŢI 7 12 11 Am avut în vedere la copii din familie (scoala de masa) si structura în functie de mediile educogene: parinti muncitori. ca institutie implicata în protectia copilului. Astfel.11 ani NR. cu studii medii. am ales din considerente metodologice. un numar de 60 de subiecti cu vârste cuprinse între 7 si 11 ani.9 ani 9 ani si 1 luna .9 ani 9 ani si 1 luna .Motivatia este evidenta. cu studii superioare. fara a lua în considerare nivelul de pregatire.10 ani 10 ani si 1 luna . Activitatea de cercetare am organizat-o plecând de la alegerea loturilor de subiecti din fiecare institutie vizata. asupra dezvoltarii comportamentului agresiv.10 ani 10 ani si 1 luna . DE SUBIECŢI 5 15 10 Lotul de subiecti din scoala de masa: VÂRSTELE 8 . rezultând astfel un lot eterogen si care releva diferentele calitative la nivelul comportamentului adaptativ.11 ani NR.

înfatisarea. METODE sI TEHNICI DE CERCETARE În scopul realizarii obiectivelor propuse si plecând de la premisele considerate ca fundament în elaborarea ipotezelor cercetarii. pe de o parte.studii superioare 4.4. .studii medii 10% . gestica. am considerat ca principalele metode utile în demersul meu metodologic sunt: Observatia dirijata.TOTAL 11 16 3 36% . igiena. conformatia. aspectele comportarii subiectilor în anumite momente sau situatii specifice (în timpul activitatilor scolare si libere). mimica.muncitori 54% . iar pe de alta parte. fizionomia. privirea. Aceasta metoda consta în urmarirea atenta si sistematica a comportamentului subiectilor cu scopul de a sesiza aspectele lor caracteristice privind.

Astfel. Am utilizat de asemenea: studierea fisei medicale si anamneza psihologica. testul "Familia". interviu am utilizat. validat pentru copii între 3 si 13 ani. corelate cu particularitatile de personalitate.". În literatura de specialitate. 4) sa foloseasca fie violenta (comportamentul agresiv violent). anamneza. testul "Clasa". În raport cu situatiile frustrante. testul Familia." si "Eu as vrea sa fiu . subiectii exprima mai multe tipuri de reactie la situatii frustrante. cu modul de structurare a potentialului atitudinal-frunstrant: reactii orientate extrapunitiv . Orice instrument folosit trebuie explicat. testul de personalitate Woodworth. precizata teoria care-l defineste si valoarea sa diagnostica. In scopul realizarii obiectivelor anterior stabilite si pentru ilustrarea clara a ipotezelor s-au utilizat si o serie de teste psihologice precum: testul de frustratie Rosenzweig. Complementar acestuia. ca principal instrument. alaturi de observatie.. 2) sa foloseasca un limbaj agresiv.. fie un limbaj agresiv pentru eliminarea frustratiei.Obiectivele urmarite prin metoda mai sus amintita sunt: 1) sa manifeste reactii motrice cu conotatii agresive.. testul "Eu sunt . pentru discriminarea cu predispozitii frustrantagresive de diferite grade. descris. grija pentru diagnoza si masurarea frustrarii nu ocupa o pondere proportionala cu preocuparile teoretice despre acest fenomen în ansamblul sau. Clasa. Dificultatea masurarii frustrarii rezulta din greutatea corelarii instrumentelor de diagnoza cu teoria acestei corelari în scopul obiectivarii cercetarii. etc. testul Rosenzweig. 3) sa manifeste o atitudine frustranta. am aplicat chestionarul de personalitate Woodworth..

actiunea a fost reluata si fiecare invitat sa citeasca ceea ce a scris. Testul Rosenzweig cuprinde 24 de desene în care sunt reprezentate doua personaje principale a caror figura si mimica sunt indicate pentru a favoriza proiectarea reactiilor comportamentale. Am obtinut astfel informatii suplimentare din inflexiunile vocii. Se presupune ca subiectul va acorda personajului modul propriu de gândire si de simtire într-o situatie similara.se disting: 1) raspunsuri extrapunitive (H) când se face referire la agresivitatea orientata spre mediu. într-unul dintre desene se vede cum gazda atrage atentia unei vizitatoare pentru ca a spart un vas care era preferat al mamei sale. intrapunitiv (remuscare) si impunitiv (situatiile frustrante fiind explicate în mod conciliant). Sub raportul primei variabile .directia agresivitatii . (I) orientate asupra . Oamenii sunt desenati într-o situatie care produce în mod obisnuit o stare de frustrare de intensitate medie. mânie). Dupa completarea întregii serii. Subiectul trebuie sa scrie în spatiul gol modul cum va raspunde. Deasupra unuia dintre personaje este trasat un patrat în care este scris ceea ce vorbeste subiectul. din mimica. adica modul de a atrage atentia celuilalt asupra situatiei frustrante pentru acesta sau pe care o provoaca el însusi. I se atrage atentia ca trebuie sa noteze primul raspuns care-i vine în minte.(iritare. Interpretarea completarilor s-a facut în functie de doua variante: directia agresivitatii si tipul de reactie. 2) raspunsuri intrapunitive persoanei frustrate. De exemplu.

daca accepta responsabilitatea (I) sau daca declara ca nimeni nu este vinovat (M). vibrare anormala la solicitarile afective. Un D ridicat indica un Eu slab. dupa tendintele afective pe care le desemneaza si dupa denumirile clinice carora le corespund aceste tendinte: 1) tendinte catre emotivitatea simpla care reprezinta o schimbare maladiva si nemotivata a dispozitiei. o accentuata excitare afectiva. accentul se pune pe rezolvarea problemei. fie ca personajul cere ajutorul cuiva (E). chiar si la cele minime. fie ca declara ca timpul o va rezolva (M). fie ca rezolva singur (I). Cât priveste tipul de reactie. în raspuns. în acest sens se are în vedere: a) dominarea obstacolului (OD) atunci când subiectul insista în raspunsul sau asupra situatiei care produce frustrarea (dominare crescuta a obstacolului "O". În acest caz. Testul de personalitate Woodworth are forma unui chestionar care cuprinde 76 de întrebari. În acest caz. amenintare scazuta "D".3) raspunsuri impunitive (M) când situatia este apreciata ca neimportanta sau ca nefiind din vina cuiva. amenintare fara importanta "M". deseori fara motiv. . clasate în 8 categorii . b) apararea Eului (ED). se specifica daca personajul atribuie altcuiva vina "E". c) persistenta trebuintei (NP) dupa rezolvarea problemelor puse de frustrare.

în starile de nervozitate. 4) 5) 6) tendinte impulsive sunt actiuni instinctive. deprimare. ea poate fi o reactie la anumite trairi si afecte. 7) tendinte catre instabilitate reprezinta tendinta de a nu fi statornic. Din punct de vedere exogen. 3) tendinte schizoide care se caracterizeaza prin schimbarea rapida a directiei gândirii. tendinte paranoice .se caracterizeaza prin idei himerice si de persecutie. actiuni în care predomina afectul. Din punct de vedere endogen.2) tendinte spre obsesii si psihastenie. reactie care paralizeaza energia psihica si vointa. Psihastenia este privita ca o psihoza care deriva din constitutia emotiva. ci tendintele catre acestea. vatamare grava a activitatii afective si voluntare. Ca atare. se caracterizeaza prin absenta energiei psihice. Se caracterizeaza prin lipsa de control inhibitor. depresia are cauze ce rezida în constitutia individului. hiperemotivitate. autism. Trebuie mentionata ideea ca acest nu depisteaza maladii. Obsesia este o tulburare ideo-afectiva care apare în timpul starilor de psihastenie. lipsa de unitate în vointa. sentimente de teama si de constrângere. pulsionale. 8) tendinte antisociale se manifesta prin dezacord fata de ordinea sociala. sistematizate si de neînlaturat. tendinte depresive reprezinta încordare psihica. primare. dispozitie trista. importanta utilizarii lui . prin nerespectarea regulilor sociale.

consta în aceea ca neglijate.). etc. Testul proiectiv T. Categoria C se refera la caracteristicile psihice (eu sunt harnica). .. E si F: familiale. etc.. adaptative si culturale. Exista si varianta: Eu as vrea sa fiu . Ele pun în evidenta o personalitate dominata de probleme profesionale. ele se pot adânci. preocupata de adaptarea imediata fara rezonante mai profunde. Se mai vorbeste si despre urmatoarele caracteristici. demonstrând o persoana altruista. strungar. În acest test se pun în evidenta 6 categorii de raspunsuri din punctul de vedere al continutului. Aceste tipuri de raspunsuri pot fi uneori situationale (eu stau lânga fereastra. .Twenty Statemens Test . sanatos..). mai ales în cazul copiilor institutionalizati care sunt lipsiti de modele familiale pozitive si concrete. Eu familial si Eu adaptativ. etc. notate cu D. Data fiind natura cercetarii am considerat ca este mai reprezentativa realizarea unei cotari a raspunsurilor în functie de: Eu psihologic. acest test a fost prelucrat si verificat din punctul de vedere al caracteristicilor diagnostice. cam gras.S. La Universitatea din Bucuresti.T. Aceste tipuri de raspunsuri pun în evidenta o personalitate putin structurata. eu stau cu fata la drum.. reale.se bazeaza pe proiectia încorporata în sarcina de completare a 20 de propozitii care încep toate cu: Eu sunt. Raspunsurile B se refera la situatia profesionala sau sociala (eu sunt elev. Raspunsurile A se refera la punerea în evidenta a unor caracteristici fizice sau exterioare (eu sunt înalt.). Eu social.

Anamneza psihologica s-a realizat prin convorbiri cu profesorii. nivelul de vârsta în . Ca atare. frecventarea de catre copil a unor institutii prescolare. dar urmareste alte aspecte. în acelasi timp. nivel de stimulare intelectuala. conflictuala. educatie. au fost urmarite aspectele legate de îmbolnaviri majore.). dintre frati. fenomenele de frustratie. starile de tensiune conflictuala. natura si evolutia diverselor afectiuni etc. atmosfera "familiala". elementele de dominare. Studierea fisei medicale s-a facut în scopul depistarii unor posibili factori implicati în determinarea predispozitiilor si tendintelor cu caracter frustrant-agresiv. si. adaptarea scolara. atitudinea familiei cu copilul. relatiile dintre frati. Testul dimensioneaza în mod proiectiv atitudinile subiectului fata de colegi si profesorul clasei. dimensiunile. Machower dar urmareste alte aspecte. relatiile dintre ele. Scopul folosirii testului scoate în evidenta caracteristicile relatiilor interpersonale din cadrul familiei. Se are în vedere: modul de reprezentare. surori si parinti.Testul "Familia" este derivat din testul personalitatii umane a lui K. divort. S-a încercat obtinerea de informatii privind conditiile de viata. etc. functiile acestora. etc. relatiile dintre copii si parinti. În acest test se solicita copilului sa faca un desen în care sa figureze clasa. socializare. ordinea personajelor. cu adultii cunoscatori ai mediului de viata ai copiilor. prin studierea dosarului în baza caruia copilul a fost institutionalizat. omisiunea unor personaje. Elementul esential pe care acest test cauta sa-l scoata în evidenta sunt relatii interpersonale din cadrul familiei. legatura familiei cu copilul. a adaptarii. deces... Testul "Clasa" este derivat din testul "Familia". colectivul de elevi din care face parte. dezechilibre endocrine. nivelul de organizare a familiei (dezorganizata.

CAPITOLUL V PRELUCRAREA DATELOR CERCETĂRII . experiente psihotraumatice. persoana de atasament pentru copil. motivele institutionalizarii.momentul primei institutionalizari.

Caracteristicile frustrarii la subiectii investigati .

subiecti cu reactivitate frustranta (10-24 puncte). Astfel. se pot constata urmatoarele: Gruparea subiectilor în functie de indicatorii valorici globali ai frustrarii Rezultatele obtinute au permis identificarea a trei categorii de subiecti: cei cu potential reactiv frustrant de valoare scazuta (obtinând la proba Rosenzweig administrata un total cuprins între 0-8 puncte). 15-24 pcte. Distributia procentuala pe aceste categorii de reactivitate a copiilor investigati este ilustrata mai jos (tabelul nr. 11 - . COPII ÎN FAMILIE CLASA a II-a a III-a a IV-a VÂRSTA 0-8 pcte. cei cu potential moderat la stimuli frustranti de valoare medie (9-15 puncte). 2). s-a putut evidentia o grupare a lor pe tipuri de reactivitate în raport cu respectivii stimuli. 9 8-15 pcte. 4 4 COPII INSTITUŢIONALIZAŢI 0-8 (s) 1 1 2 8-15 (m) 3 10 8 21 15-24 (c) 1 4 2 7 COPII INSTITUŢIONALIZAŢI 15-24 pcte. 8-15 pcte. 40 tabelul nr. fig. 8-9 ani 8 1 1 9-10 ani 5 8 2 10-12 ani 2 7 1 TOTAL 7 19 COPII ÎN FAMILIE TOTAL GLOBAL 0-8 pcte. Ca atare.4.Grupurile de elevi investigati au relevat o serie de comportamente specifice în raport cu stimulii frustranti. nr.

nr.reactivitate scazuta (0-8 puncte) 67% . 2 COMPARAŢIE COPII ÎN FAMILIE .COPII INSTITUŢIONALIZAŢI ÎN FUNCŢIE DE INDICATORII FRUSTRĂRII .reactivitate moderata (9-15 puncte) fig.reactivitate crescuta (16-24 puncte) 15% .18% .

4 Tipul de reactie comportamentala a elevilor în raport cu stimulii frustranti În acest caz.14%. fig. COPII ÎN FAMILIE CLASA a II-a a III-a a IV-a VÂRSTA 8-9 ani 9-10 ani 10 0-8 pcte. pe ultimul loc situându-se subiectii ce aduc explicatii impunitive (tabelul nr. 15-24pcte. s-a analizat masura în care cauza frustrarii este originala în interiorul subiectivitatii lor.5. nr. nr. ei sunt urmati de copiii care se autoacuza.reactivitate scazuta 70% .reactivitate crescuta 23% . în exteriorul acesteia sau undeva fara importanta semnificativa.reactivitate moderata fig. 2 10 11 ani 8-15 pcte. 1 2 2 3 3 4 COPII INSTITUŢIONALIZAŢI 0-8 (s) 4 13 3 8-15 (m) 1 7 15-24 (c) 1 1 1 .reactivitate crescuta 7% .reactivitate scazuta 63% . 3 23% .reactivitate moderata fig. Rezultatele sunt: procentul cel mai ridicat este detinut de subiectii ce localizeaza în exterior cauza frustrarii lor.5). nr.

reactie intrapunitiva COMPORTAMENTALĂ A ELEVILOR ÎN RAPORT CU STIMULII FRUSTRANŢI .reactie extrapunitiva 20% .reactie punitiva 65% .TOTAL 15 7 COPII ÎN FAMILIE 8 24 2 4 COPII INSTITUŢIONALIZAŢI 15-24 (m) 9 12 TOTAL GLOBAL 0-8 pcte. tabelul nr.5 Fig. 39 - 15-24 pcte. nr. 5 TIPUL DE REACŢIE 15% .

reactie impunitiva 23% .reactie intrapunitiva 80% . nr.reactie impunitiva 50% . 6 .14% .reactie extrapunitiva 27% .reactie intrapunitiva fig.reactie extrapunitiva 6% .

7-tipul de reactie comportamentala a elevilor în raport cu stimulii frustranti COMPARAŢIE COPII ÎN FAMILIE .fig. Pe locul al doilea se situeaza elevii pentru care amenintarea nesatisfacerii trebuintei se afla în centrul atentiei lor (figurile 8 si 9). nr. . Analiza rezultatelor obtinute releva o pondere mai mare a elevilor ce adopta o atitudine echilibrata în raport cu dominarea obstacolului (OD) ca indice al unei trebuinte nesatisfacute. prezentat în testul descris anterior.COPII INSTITUŢIONALIZAŢI PRIVIND REACŢIA COMPORTAMENTALĂ LA STIMULII FRUSTANŢI Tipuri de reactie în raport cu stimulii frustanti Criteriile dupa care am analizat distributia copiilor pe grupuri ilustrative ale tipurilor de reactie în raport cu un potential frustrant. la apararea Eului în functie de perceperea unui anumit stimul frustrant si la persistenta trebuintei ca indice al rezolvarii problemelor puse de frustrare dupa modelul interpretarilor lui Rosenzweig.

33% - amenintare crescuta 46% - amenintare scazuta fig. nr. 8

21% - obstacol fara importanta

(OD) EVALUAREA DOMINĂRII OBSTACOLULUI

fig. nr. 9

În ce priveste apararea Eului (ED), aceasta se concretizeaza în faptul ca subiectii în proportie de 46% atribuie altuia vina producerii unui eveniment indezirabil, 35% accepta responsabilitatea acestei situatii neplacute, în timp ce 19% declara ca nimeni nu este vinovat. În legatura cu apararea Eului, majoritatea celor care-si asuma vina sunt intrapunitivi si percep trebuinta nesatisfacuta ca pe o amenintare crescuta, cum se constata în graficul prezentat mai jos (figurile 10 si 11).

35% - accepta responsabilitatea faptului 46% - altul este vinovat 19% - nimeni nu este vinovat fig. nr.10

(ED) EXPRESIA APĂRĂRII

EULUI

fig. nr. 11

În conditiile persistentei unei trebuinte (NP) pentru consumarea acesteia, subiectii adopta comportamente diferite 44% prefera sa ceara ajutorul cuiva fiind, ca atare, mai dependenti de alte persoane, 39% prefera autonomia în efortul de a rezolva respectiva problema pe cont propriu; iar 17% nu se grabesc în rezolvarea problemei aparute, preferând ca aceasta sa se rezolve în timp (figurile 12 si 13).
44% - solicita ajutor 39% - rezolva singur problema

17% - lasa deschisa problema

13 . nr. nr.fig. 12 (NP) EXPRESIA TREBUINŢEI fig.

am grupat subiectii integrati experimentului pe trei niveluri: copii cu agresivitate scazuta (0 . nr. totalul maxim de puncte fiind 100. 12% .agresivitate ridicata 52% .Particularitatile agresivitatii la subiectii investigati În functie de punctajul general obtinut.55 puncte). copii cu agresivitate moderata (55-75 puncte) si copii cu agresivitate ridicata (75-100 puncte). 52% totalizeaza grupul celor cu potential agresiv moderat si 36% .agresivitate scazuta 36% .subiectii cu agresivitate înalta (figura nr.agresivitate moderata fig. 14). Ca atare. ponderile se prezinta astfel: 12% dintre subiecti exprima un indice scazut de agresivitate. 14 .

16). persistenta unei trebuinte. în cadrul unor categorii valorice pentru fenomenele luate în studiu. copiii frustrati sunt si agresivi. 15 .15). apararea puternica a Eului (figura nr. frustrarea moderata caracterizeaza 46% dintre subiecti. 12%=agresivitate scazuta 19%=frustrare scazuta 36%= agresivitate înalta 35%=frustrare înalta 46%=frustrare moderata frustrare 52%= agresivitate moderata scazuta agresivitate scazuta fig. Analiza comparativa a frustrarii si agresivitatii evidentiaza o stare de încordare. evidentiaza proportii apropiate. frustrarea scazuta apare la 19% dintre subiecti. iar agresivitatea scazuta la 12%. De exemplu. frustrarea înalta este implicata pentru 35% dintre elevi. nr. iar agresivitatea 52%.CARACTERISTICILE AGRESIVITĂŢII LA SUBIECŢII INVESTIGAŢI Raportul valorilor globale dintre frustrare si agresivitate Analiza distributiei subiectilor din lotul ales. de regula. Se poate constata faptul ca. de amenintare. iar agresivitatea pentru 36% (figura nr.

3) frecventa schimbarii institutiilor de ocrotire si a . cel putin trei factori: 1) nivelul de vârsta la care copilul a pierdut sau s-a despartit de parinti.frustrare moderata agresivitate moderata frustrare înalta agresivitate ridicata Fig. 16 Conduita frustrant-agresiva raportata la factorii institutionalizarii Analiza anamnestica a unor cazuri ce prezinta conduite frustrant-agresive la copii institutionalizati releva ca responsabili. 2) nivelul de vârsta la care s-a produs institutionalizarea. nr.

Ei se caracterizeaza printr-o puternica nevoie de dragoste. case de copii scolari. dau impresia ca sunt insensibili la aprecierile morale. incomozi. etc. La acesti copii pragul de frustrare este ridicat. pot ajunge chiar la acte antisociale. deranjeaza pe ceilalti. ceea ce a facut ca persoanele de îngrijire si atasament sa fie instabile. fiind însa neîncrezatori în împartasirea ei . nu sunt agreati. iar capacitatile lor de învatare. Ei nu participa activ la viata colectivului. pragul frustrarii este scazut. nu se antreneaza decât cu dificultate sau chiar deloc. Grupa copiilor cu valori ridicate ale frustrarii si agresivitatii si-au pierdut parintii . capacitate de comunicare si relatie sunt deficitare. cu atât mai putin în cele scolare. Nu finalizeaza activitatile pe care le încep. iar în planul relatiilor comportamentale de grup sunt dificili.dau impresia ca ar fi fost tradati. cei care se leagana. Din punctul de vedere al randamentului scolar se situeaza la un nivel mediu. În activitati diverse. Acesti copii au schimbat mai multe institutii de ocrotire: leagane. se simt nesecurizati. la punitie ori gratificatie. La acesti copii.persoanelor de atasament (atunci când acestea au existat). intoleranti. sunt suspiciosi. acesti copii se plictisesc repede. vorbesc singuri si au ticuri verbal-mimice.în jurul vârstei de 2-3 ani. în grupa subiectilor cu frustrare si agresivitate scazute am identificat cei mai multi copii institutionalizati imediat dupa nastere. scrâsnesc din dinti. case de copii prescolari. cei care dorm nelinistit. Copiii institutionalizati care si-au pierdut parintii dupa vârsta de 6-7 ani au nivelul frustrarii si agresivitatii ca oscilând între valorile medii si . uneori chiar si în activitati ludice. preponderent extrapunitivi. dispun de o reactivitate crescuta. greu educabili. randament scolar. Astfel.mama sau persoana de atasament . particularitatile lor psihocomportamentale prezentându-i ca inadaptati.

Concluzionând. se exprima în plan comportamental prin crize existentiale. în conformitate cu cerintele specifice ale diferitelor niveluri de vârsta ale copilariei (figura nr. Subprotectie Normal Supraprotectie . devenind incapabili de actiune (figura nr. familiaritate. Aceasta deoarece institutia publica nu poate crea o anumita intimitate. alcoolici. etc). dar acestia se subsumeaza familiilor cu probleme de integrare socio-umana (familii dezorganizate. randamentul scolar este bun. a modelului de urmat.imediat sub acestea. ei sunt agreati în grup. 18). Categorie aparte a copiilor institutionalizati o constituie cei care au unul sau ambii parinti. handicap mintal. iar prognosticul adaptabilitatii este favorabil. La acestia se manifesta frecvent agresivitatea. În general. viata personal-individuala. uneori ei comportându-se ca pierzând relatiile cu lumea. exprima complexe de culpabilitate si de neputinta. ca urmare a structurii fragile a sensului lor de viata. frustrarea si agresivitatea la copiii institutionalizati este corelata cu caracteristicile generale date de mediul de ocrotire (familial). 17).

Fig. doar 3 dintre ele care . 17 Fig. Astfel. nr. sa putut evidentia o grupare a copiilor în raport cu aceste tendinte. nr. Au fost selectionate din grupa celor 8 categorii de tendinte. 18 Caracteristicile psihice la subiectii investigati Performante ale testului Woodworth Grupurile de elevi investigati au relevat o serie de tendinte afective care au fost mai evidente în stimularea comportamentului agresiv.

este vorba despre: tendintele impulsive (impulsivitatea). 30%. tendintele catre instabilitate si tendintele antisociale. 7 COPII INSTITUŢIONALIZAŢI (%. Ca atare. 80%.scot în evidenta sau stimuleaza comportamentul agresiv. TENDINŢE COPII ÎN FAMILIE (pct. 6 si 7 pentru compararea loturilor de elevi: Centrul de plasament si scoala de masa.) 0-120 120-250 250-364 3 18 9 6 24 9 15 6 Impulsivitate Instabilitate Tendinte antisociale Impulsivitate Instabilitate Tendinte antisociale Analiza rezultatelor obtinute releva o pondere mai mare a elevilor cu tendinte catre impulsivitate. evidentiaza gruparea elevilor pe 3 niveluri: normal (0-120 puncte). limita (120-250 puncte) si pregnant (250-364 puncte).) 0-120 120-250 250-364 50 33 17 53 30 17 20 Tabel nr. Aceste tendinte afective se manifesta la acestia din urma în limitele normalului mai mult. comparativ cu ceilalti copii investigati. instabilitate si antisociale aflate la limita a copiilor institutionalizati ( în ordine : 60%. Gruparea subiectilor în functie de tendintele afective Distributia subiectilor din lotul ales pe cele 3 categorii de tendinte afective amintite mai sus. 0%). 50%) comparativ cu elevii din familie (33%. De asemenea.) 0-120 120-250 250-364 15 10 5 16 9 5 6 Tabel nr.) 0-120 120-250 250-364 10 60 30 20 80 30 50 20 COPII INSTITUŢIONALIZAŢI (pct. 6 TENDINŢE COPII ÎN FAMILIE (%. distributia procentuala a copiilor investigati pe aceste categorii de tendinte si pe niveluri de manifestare este ilustrata în tabelele nr. tendintele antisociale sunt mult mai evidente la .

nr. spre deosebire de cei din cadrul familiei (30%. agresivitatea ridicata este implicata pentru 36% dintre copii. 0% . iar impulsivitatea pentru 23% (figura nr. comparativ cu 20%. 20%.20).copiii institutionalizati. iar tendintele impulsive 47%. 0%. agresivitatea moderata caracterizeaza 52% dintre copii. De exemplu. agresivitatea scazuta apare la 12% dintre subiecti.în functie de nivelurile abordate) (figura nr. evidentiaza proportii relativ apropiate. 50%. 19). Fig. 19 Raportul valorilor globale dintre agresivitate si tendintele catre impulsivitate Analiza distributiei subiectilor din lotul ales în cadrul unor categorii valorice pentru fenomenele luate în studiu. iar impulsivitatea la 30%. .

de amenintare. nr. de nervozitate. 20 Se poate constata ca. 21). Analiza comparativa a agresivitatii si impulsivitatii evidentiaza o stare de încordare. de dominare a unui afect (figura nr. . copiii cu tendinte impulsive sunt si agresivi. de regula.Fig.

am grupat subiectii integrati experimentului pe 3 niveluri: copii cu tendinte antisociale pregnante( 250364 puncte). 21 Raportul dintre tendintele antisociale manifestate la copiii institutionalizati comparativ cu elevii din familie În functie de punctajul general obtinut. iar restul de 20% dintre copiii din Centrul de Plasament .Fig. 50% dintre copiii din institutia ocrotitoare manifesta impulsivitate moderata ( în sensul ca se afla la limita) comparativ cu 0% din cei din familie. ponderile se prezinta astfel: 30% dintre copiii institutionalizati manifesta tendinte antisociale scazute comparativ cu 20% dintre copiii din familie. Ca atare. nr. copii cu tendinte antisociale moderate (120-250 puncte) si copii cu tendinte antisociale scazute (0-120 puncte).

la copiii din scoala de masa acestea neexistând la nici un copil din lotul supus cercetarii (figura nr.. adaptativ. Este vorba despre: Eu psihologic. ajungând în sfera patologicului. neglijate. nr. Eu adaptativ. În concluzie. o pot depasi. însa.m-am oprit asupra a 4 dintre ele cu semnificatie pentru fenomenele puse în studiu.exprima tendinte antisociale pregnante. nu a depasit granita normalului . familial . . sexual. Eu familial si Eu social.Eu psihologic. putem afirma ca la copiii institutionalizati exista un dezechilibru efectiv care.. iar pe de alte. social. 22). Dintre variabilele acestui test . relatia dintre imaginea de sine si frustrare si comportamentul agresiv. cultural. dar care." Acest test a fost folosit pentru a evidentia diferenta dintre imaginea de sine si idealul de sine pe de o parte. Fig. 22 Performante ale testului "Eu sunt .

9.. 23). s-au obtinut urmatoarele rezultate procentuale înscrise în tabel nr. .. cum reiese din tabelul nr.Ca atare. Fig. rezultatele au fost urmatoarele. NUMĂR LOCUL SUBIECŢI scoala de masa Centru de plasament 30 30 EU ADAPTATIV 31% 32% EU EU FAMILIAL SOCIAL 19% 11% Tabel nr. 43% pentru cei din familie (figura nr. 23 Performante ale testului "Eu as vrea sa fiu . nr." La acest test . 8 7% EU PSIHOLOGIC 43% 57% Din aceste rezultate reiese ca ponderea cea mai mare o are Eul psihologic la ambele categorii de subiecti investigati: 57% pentru copiii institutionalizati . 8.

iar rezultatele la Eul psihologic au fost: 13% pentru copiii din familie si 15% pentru ceilalti. Eul familial exista în proportie de 22% la copiii din Centrul de Plasament si 17% pentru ceilalti.33%.LOCUL scoala de masa Centru de plasament EU PSIHOLOGIC 13% 15% EU ADAPTATIV 33% 29% EU EU FAMILIAL 17% 22% SOCIAL 37% 34% Tabel nr.dar se constata o crestere în proiectia viitoare (" Eu as vrea sa fiu tata".un procent mult mai scazut comparativ cu subiectii din familie (19%) . rezultatele obtinute au evidentiat ca Eul familial este într-o proportie de 11% la copiii institutionalizati . . 9 Rezultatele la acest test au scos în evidenta ponderea cea mai mare a Eului social la ambele categorii de subiecti investigati: 37% pentru copiii din familie si 34% pentru cei institutionalizati.24). "Eu as vrea sa am familie") (figura nr. acestea sunt urmate de Eul adaptativ . De asemenea.

la copiii din familie . nr. 27% din elevi apartin unor familii între membrii careia nu exista armonie. între membrii ei neexistând relatii de cooperare si colaborare. Fig.. . sunt încadrati într-o familie subculturala. supusi investigatiei . au evidentiat urmatoarele rezultate: 23% dintre copiii din scoala de masa fac parte din familii în care exista relatii foarte echilibrate între membrii.." (figura nr. relatiile dintre ei fiind discordante si doar 7% din elevii scolii de masa. cu relatii "normale" între membrii ei. nr." si "Eu as vrea sa fiu. precum si în urma convorbirilor purtate pe marginea desenelor realizate..studiu comparativ Analiza rezultatelor obtinute de subiectii investigati la acest test. 25). rezultatele sunt apropiate la cele doua variante ale testului: "Eu sunt. 25 Performante la testul "Familia" Gruparea subiectilor în functie de caracteristicile familiei . 43% din ei sunt încadrati într-o familie armonioasa..Eu sunt Eu as vrea sa fiu Fig. 24 În schimb.

în cazul carora procentul cel mai mare este obtinut de copiii care afirma ca nu au apartinut unei familii echilibrate. nr.) .53%. armonioase. iar procentul copiilor care ar fi putut apartine unor familii foarte echilibrate. ei sunt urmati de copiii care au fost încadrati unor familii în care relatiile dintre membrii erau discordante . deci. neexistând în cazul elevilor din Centrul de Plasament (pentru comparatie figura nr.40%. în acest caz fiind vorba despre acei copii care pe timpul vacantei de vara sunt luati de asa-numitii "parinti adoptivi" (din Belgia). etc. RELAŢII ÎN FAMILIE Fig.Nu acelasi lucru se poate spune în cazul copiilor institutionalizati. lipsa afectivitatii. 26 si tabel nr. 10r). neexistând relatii între membrii (manifestându-se dezinteres afectiv si material. 26 SUBIECŢI Relatii în familie % . doar 7% dintre ei au apartinut unor familii armonioase.

27). cei care sunt încadrati într-o familie mixta si cei care fac parte dintr-o familie nonparentala. 11 10 37 3 53 Fig. Distributia procentuala pe aceste tipuri de familie a copiilor investigati este ilustrata mai jos (tabel nr. SUBIECŢI Copii în familie Copii institutionalizati TIPUL DE FAMILIE familie nucleara familie mixta familie nonparentala 87 10 Tabel nr.11 si figura nr. 27 . 10 43 7 27 40 7 53 Gruparea subiectilor în functie de tipul de familie ca structura de apartenenta Rezultatele obtinute au permis identificarea a 3 categorii de subiecti: cei care apartin familiei nucleare.foarte echilibrate armonioase discordante nu exista Copii în familie Copii institutionalizati 23 Tabel nr. nr.

atitudine agresiva moderata si atitudine parentala agresiva ridicata. Distribuirea globala a subiectilor investigati în functie de aceste grade este data în procente dupa cum urmeaza: 15% dintre copii provin din familii cu o atitudine agresiva scazuta. 56% din ei au sau au avut parinti cu o atitudine parentala agresiva moderata si 29% dintre subiectii investigati au apartinut sau apartin unor familii cu parinti a caror atitudine agresiva este ridicata (figurile nr. grupati în functie de gradul de agresivitate al modelului parental agresiv. 15% = copii din familie cu agresivitate scazuta 56% = copii din familie cu agresivitate moderata 28% = copii din familie cu agresivitate ridicata Fig. astfel: atitudine parentala agresiva scazuta. nr. intereseaza doar gradul de manifestare al agresivitatii în atitudinile parentale fata de copii în formarea personalitatii agresive a copilului.Comparatie: copii în familie . 28 si 29). Ca atare.copii institutionalizati privind tipul de familie de provenienta Particularitatile familiei la subiectii investigati În acest caz. 28 DISTRIBUIREA SUBIECŢILOR ÎN FUNCŢIE DE TIPUL DE ATITUDINE PARENTALĂ AGRESIVĂ . rezultatele obtinute au permis identificarea a 3 categorii de copii.

agresivitatea moderata caracterizeaza 52% dintre copii. 30).Fig. iar atitudinea familiala agresiva ridicata este în proportie de 29% (figura nr. agresivitatea ridicata este implicata pentru 36% dintre elevi. iar atitudinea parentala agresiva moderata .52%. 29 Raportul valorilor globale dintre gradul de agresivitate manifestata la copii si atitudinea parentala agresiva Analiza distributiei subiectilor din lotul ales. nr. . în cadrul unor categorii valorice pentru fenomenele luate în studiu. iar atitudinea parentala agresiva scazuta la 15% dintre familiile de provenienta. Astfel : agresivitatea scazuta apare la 12% dintre subiecti. evidentiaza proportii apropiate.

copiii agresivi provin din familii a caror atitudine fata de copii este si ea agresiva.Fig. 31). ca modelul influenteaza formarea personalitatii agresive a copilului (figura nr. de regula. . 30 Se poate constata ca. deci. Analiza comparativa a lor demonstreaza. nr.

nr. 31 CAPITOLUL VI CONCLUZII sI PERSPECTIVE DE CERCETARE CONCLUZII GENERALE .Fig.

persistenta unei trebuinte. În legatura cu apararea Eului. Analiza comparativa a frustrarii si agresivitatii evidentiaza o stare de încordare. moderata si crescuta. majoritatea celor care considera ca "altul este vinovat" sunt extrapunitivi. • Dat fiind faptul ca o cauza a frustrarii poate fi originata în interiorul subiectivitatii individului. evidentiindu-se o reactivitate de diferite grade: scazuta. copiii frustrati sunt si agresivi. manifesta o reactie extrapunitiva într-un grad mult mai mare comparativ cu ceilalti copii. în exteriorul acesteia sau undeva fara importanta semnificativa. precum si masura în care au fost atinse obiectivele propuse vom trece în revista principalele concluzii la care s-a ajuns în urma cercetarii efectuate: • Elevii investigati au relevat o serie de comportamente specifice în raport cu stimulii frustranti. În ceea ce priveste conduita frustrant-agresiva la copiii privati de familie. aceasta poate fi raportata la câtiva factori ai institutionalizarii. Din aceasta perspectiva se constata urmatoarele concluzii : . • Aceasta reactie extrapunitiva în raport cu stimulii frustranti se refera la dominarea obstacolului cu potential frustrant. se poate constata ca. la apararea Eului în functie de perceperea unui stimul frustrant si la persistenta trebuintei ca indice al rezolvarii problemelor puse de frustrare. nivelul de vârsta la care s-a produs institutionalizarea. • De asemenea.Pentru a scoate în evidenta mai pregnant masura în care au fost verificate ipotezele pe care le-am formulat anterior si de la care s-a plecat. de amenintare. de regula în exterior cauza frustrarii lor si. Ca atare. frecventa schimbarii institutiilor de ocrotire si a persoanelor de atasament (daca acestea au existat). cum ar fi: nivelul de vârsta la care copilul a pierdut (sau s-a despartit) de parinti. de regula. ca atare. la copiii institutionalizati se constata o reactivitate crescuta comparativ cu elevii din familie. apararea puternica a Eului. • În ceea ce priveste apararea Eului am observat ca marea majoritate a subiectilor atribuie altora vina producerii unui eveniment indezirabil. copiii institutionalizati localizeaza.

exprima complexe de culpabilitate si de neputinta. Prin urmare. În activitati diverse acesti copii se plictisesc repede. devenind incapabili de actiune. Aceasta deoarece institutia publica nu poate crea o anumita intimitate. nu participa activ la viata colectivului. deranjeaza pe ceilalti. greu educabili. frustrarea si agresivitatea la copiii institutionalizati sunt corelate cu caracteristicile generale date de mediul de ocrotire ( familial ). în conformitate cu cerintele specifice ale diferitelor niveluri de vârsta ale copilariei. . sunt suspiciosi. La acesti copii. viata personalindividuala. În general. La acesti copii pragul de frustrare este ridicat. cei care se simt nesecurizati. dau impresia ca sunt insensibili la aprecierile morale.. etc. etc. dispun de o reactivitate crescuta. copiii cu . la punitie ori gratificatie . a modelului de urmat.copiii institutionalizati care si-au pierdut parintii dupa vârsta de 6-7 ani au nivelul frustrarii si agresivitatii ca oscilând între valorile medii si imediat sub acestea. se exprima în plan comportamental prin crize existentiale. . intoleranti. uneori ei comportându-se ca pierzând relatiile cu lumea. Din rândul lor provin copiii agresivi. particularitatile lor psiho-comportamentale prezentându-i ca inadaptati. cei care se leagana. etc. dezvolta unele crize nervoase.copiii cu frustrare si agresivitate scazute sunt aceia institutionalizati imediat dupa nastere. scrâsnesc din dinti. ca urmare a structurii fragile a sensului lor de viata. În ceea ce priveste relatiile de grup. de regula. familiaritate.) la acestia se manifesta frecvent agresivitatea.copiii cu valori ridicate ale frustrarii si agresivitatii si-au pierdut parintii în jurul vârstei de 2-3 ani. comunicare si relatie sunt deficitare. nu finalizeaza activitatile pe care le încep iar capacitatea lor de învatare. preponderent extrapunitivi. pragul frustrarii este foarte scazut. iar prognosticul adaptabilitatii este favorabil. ei sunt dificili. alcoolici. nu sunt agreati. De asemenea se poate constata ca. La nivelul personalitatii. Copiii institutionalizati care au unul sau ambii parinti dar acestia se subsumeaza familiilor cu probleme de integrare socioumana (familii dezorganizate. incomozi. prezinta complexe de inferioritate. ei sunt agreati în grup.

dar se constata o crestere în proiectia viitoare. Analiza comparativa a agresivitatii si impulsivitatii evidentiaza o stare de încordare.tendinte catre impulsivitate sunt si agresivi. de nervozitate. Copilul poate sa învete atitudinea agresiva prin intermediul imitatiei. La acesti copii care adopta un comportament agresiv ca o compensare a situatiilor frustrante se constata un Eu slab dominat de tendinte depresive. potrivit nivelului sau de aptitudini. Analiza rezultatelor obtinute demonstreaza ca majoritatea copiilor asupra carora s-a facut studiul de fata. etc. compensarea situatiei privita de el ca frustranta. putem afirma ca modelul familial oferit copilului în plin proces de formare este de natura agresiva si ca. cu conditia ca modelul .. parinti alcoolici. de regula. Majoritatea copiilor care dintr-un motiv sau altul au fost adusi în Centrul de Plasament (Institutia de ocrotire) provin din familii dezorganizate. schizoide. fiecare copil îsi însuseste actiunile agresive ale modelului oferit. Situatia "Eului familial" demonstreaza ca la copiii institutionalizati acesta este foarte scazut. adopta si un comportament agresiv ( extrapunitiv ) pentru înlaturarea. mai mult decât atât - . copiii cu o imagine de sine scazuta manifesta o stare cu un caracter frustrant ridicat si. provin din familii care manifesta o atitudine agresiva. de amenintare. paranoide.al carui comportament îl imita sa fie o persoana agresiva. etc. etc. familii în care nu existau relatii echilibrate între membrii ei. În ceea ce priveste raportul dintre imaginea de sine si comportamentul frustrant-agresiv am constatat ca. ca atare. În consecinta.

în scoala. . manifesta un grad ridicat de frustrare si. putem conchide ca agresivitatea este o forma de adaptare si contra-reactie la frustrare în special pentru copiii aflati în diverse centre de ocrotire. institutia publica neputând-o suplini . . . în consecinta. putem afirma ca modelul familial oferit copilului era negativ si chiar agresiv.comparativ cu elevii ocrotiti în familie.un dezinteres afectiv. material. cultural. copiii privati de mediul familial concret prezinta labilitate emotionala.ca atare. caracteristici psihice mult mai fragile comparativ cu ceilalti copii. mass-media. copiii institutionalizati sunt mult mai frustrati si. de agresivitate . un efort combinat al educatorului si elevilor. În aceste conditii. scoala reprezinta institutia fundamentala care are ca sarcina formarea copilului. reviste.copiii institutionalizati. cei din Centrul de Plasament prezinta un grad mai crescut al frustrarii datorita faptului ca ei sunt privati de prezenta unei familii reale. Acest model agresiv poate fi oferit copilului în familie. iar pe de alta parte. în carti. Alaturi de familie.de asemenea. pe de o parte. de fapt. lipsiti de modele familiale pozitive. moral. implicit. Educatorul reprezinta modelul care se ofera elevilor si cu care acestia trebuie sa se identifice. . în grupul social de prieteni. În perspectiva celor prezentate mai sus. Astfel : . mult mai agresivi. Educatia este. Se considera ca un comportament agresiv poate fi însusit prin imitarea unui model agresiv.

lucrarea deschide drum altor investigatii sistematice cu privire la aceasta.Pe lânga unele clarificari referitoare la implicatiile psihologice ale agresivitatii si comportamentului agresiv în adaptarea copilului si utilizarea lui ca forma de contra-reactie (compensare) a frustrarii. b) se creeaza activitati care provoaca placere. se poate elabora un plan-proiect terapeutic / de interventie. si anume : Pasul 1 : identificarea gradului de frustrare si a tendintelor antisociale prin metode specifice de psihodiagnoza. c) se creeaza situatii-problema. Demersul terapeutic presupune parcurgerea mai multor pasi. plan ce presupune doua directii de interventie : de prevenire a manifestarilor delictuale. PERSPECTIVE DE CERCETARE Având în vedere natura si implicatiile psihologice ale agresivitatii si comportamentului agresiv. de recuperare cu caracter socio-adaptativ ( diminuarea manifestarilor agresive). cu alternative . Pasul 2 : 1) formarea comportamentelor alternative individuale : a) se identifica aspectele care provoaca placere.

De asemenea. Bucuresti. Editura stiintifica."L instinct combatif". d) se formeaza decizii comportamentale valide social prin constientizarea responsabilitatii ce decurge din realizarea unui comportament. ALLPORT G. Bucuresti. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1) ADLER A. reflectând aspectul de unicitate al personalitatii si bazându-ne pe el."Copilul dificil". 1991. 1996. Henry Holt. 3) formarea comportamentelor sociale implicate în diverse situatii sociale. "Personality.comportamenta . 2) formarea comportamentelor de grup. . Bucuresti. 1974. se pot folosi elemente de psihoterapie. terapie ocupationala. AJURIAGUERRA J.W. Psychological Interpretation". Editura Didactica si Pedagogica. 6) BOVET P. . 1978. Paris. Paris. ludoterapie. 1937. New York. Editura Medicala. elaborându-se programul de interventie individualizat. . Masson.le. BERGER A. 2) 3) 4) 5) BOTEZ MIHAI IOAN ."Manual de psihiatrie infantila"."Cunoasterea omului". meloterapie. Flammarion. . ."Neurologie clinica si neurologia comportamentului".

Editura Didactica si Pedagogica. 1996. Press. 17) EIBEL-EIBESFELDT I. Editura stiintifica si Enciclopedica. Iasi. Bucuresti. Polirom. VASILESCU A. 9) COSMOVICI A."Psihologie scolara". 1933. . 11) DOLLARD P. 13) DEBESSE M.A."Despre sinucidere". . 10) COSMOVICI A."Frustration and aggression". 8) COASAN A. Yale Univ. . 1979. . Bucuresti."Adaptarea scolara". . Constanta."Psihologie generala". 1939. Editura Didactica si Pedagogica. IACOB L. . Editions Bourrelier. Editura Trei. 14) ENĂCHESCU C. 15) ENĂCHESCU C. Bucuresti. . Bucuresti."Tratat de igiena mintala". . 12) DURCKHEIM E. . Iasi. 1996. 1988. 7) CLAPAREDE E. ." Sentimentul de inferioritate la copil". 1997. . Institutl Cultural European.1928. .. 1995. Editura Medicala. 16) ENĂCHESCU C."Agresivitatea umana: studiu etologic". Institutul Albania. 1998. Bucuresti." Igiena mintala si recuperarea bolnavilor psihici"."Tratat de psihanaliza si psihoterapie". 1956.. Bucuresti." Psichologie de l enfant . New Haven. Editura Didactica si Pedagogica.de la naissance a l adolescence".

.. London. 1998."Sex and repression în Savage society".18) FREUD S .A."Psihologia relatiilor dintre sexe". PUF. . 23) LOMBROSO C."Dictionar de psihanaliza". Presses Universitaires de France. 21) HERSOV. 26) LAWSON R. . Bucuresti. Cluj. Alcan. Paris. . CIUPERCĂ C. 30) MICHAUD Y."Essais de psychanalyse"."L homme criminel". . 1998. 29) MITROFAN I."Asa-zisul rau. Humanitas. 1997. Litografia IMF. . 28) MITROFAN I. Editura Alternative. Humanitas. . . New York.P."Frustration: the development of a scientific concept"."Incursiune în psihosociologia si psihosexologia familiei". despre istoria naturala a agresiunii"."Aggression and anti-social behavior in childhood and adolescence". 1965.. Bucuresti. 22) KONRAD L. 20) GHIRAN V. 1973."Curs de psihiatrie infantila". Editura Press."Le dialogue en education". 1998. 24) LAPLANCHE J. ."Trei eseuri privind teoria sexualitatii". 27) MALINOWSKI B. 1970. . PONTALIS J. . Wiley. 19) FREUD S. Routledge & Kegan Paul Ltd. 1978. BERGER. Paris. SHAFFER . 25) LEROY G. Bucuresti. . Paris."La violence". Paris. . Alcan. Alcan.

"Minori în deriva". New York."An outline of frustration theory".."Man against himself"."Anomie. inteligentei". Bucuresti. 44) STOIAN M. 1990. suparare. 1968. Buc. .p.subiect si obiect al actului educativ". E. Bucuresti. E. agresivitate". .. 5-8.p.A. Bucuresti. 34) PĂUNESCU C. . . MENNINGER K.1 / 1992 . . Buc. STORR A."Psihologia stiintifica.P. .D.1972. 1995.."Metode de psihodiagnostic". E."Human aggression". 39) ROSENZWEIG S. . 1938. . 1972."Frica. .D."Agresivitatea umana". REVISTA DE PSIHOLOGIE nr. Paris. 42-44.P. 35) POROT A. Editura Trei. .31) 32) MENNINGER K. Ronald Press.. . PUF. 1979. 1991."Love against hate"."Clasa de elevi . 36) POPEANGĂ V. Editura 33) PIAGET J. 40) ROsCA M."Manuel alphabetique de psychiatrie". Editura Enciclopedica Româna. 38) RĂDULESCU M. 2 / 1998 . . Bucuresti. 1943. 1965. devianta si patologie sociala". 41) 42) 43) REVISTA DE PSIHOLOGIE nr. .D.S. Hyperion..P. 37) RANSCHBURG J.A. 1944.

D. Bucuresti. Bucuresti. Universitatea Bucuresti. 50) sCHIOPU U. 48) sCHIOPU U."Psihologia vârstelor ciclurile vietii". 1979."Dictionar de psihologie" 46) STEFANOVIC J. . . E."Psihologia tactului pedagogic al profesorului". . . 54) VERZA E. Editura Didactica si Pedagogica."Curs de psihologia copilului". sCHIOPU U. 49) sCHIOPU U. Editura Militara."Dictionar de psihologie".D. Bucuresti. . . 47) sCHIOPU U."Evolutia psihologica a copilului".P... sCHIOPU U."Dictionar enciclopedic de psihologie". 1963."Psihologia vârstelor". . E.1979. VOL.45) SILLAMY N. Editura Didactica si Pedagogica. Buc. 1995."Psihologia copilului"... Buc. 1997. 1998.. . 56) WALLON H. Editura Didactica si Pedagogica. 1981. 1975.. . . 52) VERZA E."Psihologia si psihopatologia comportamentului". 1976. Bucuresti. VLAD T. 53) VERZA E. . . I-III Buc. 1978... Editura 51) sCHIOPU U... Didactica si Pedagogica."Introducere în psihodiagnostic". 1967."Psihologia vârstelor". Buc.. Editura Didactica si Pedagogica. 55) VLAD C. Buc.. . sCHIOPU U.P.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->