INTERFERENE MEDICALE, PSIHOLOGICE sI SOCIALE N ABORDAREA PACIENTULUI Medicina este o ramura a stiintelor biologice care studiaza corpul omenesc si

functionarea lui, n scopul conservarii si restabilirii sanatatii. n 1978, OMS a revolutionat conceptul de sanatate, definind sanatatea ca starea completa de bine biopsiho-social, si nu doar absenta bolii sau a infirmitatii. n 1996, OMS introduce conceptul de sanatate pentru toti. Este o abordare complexa, care implica faptul c 11511f512l ; nu toate problemele de sanatate cad n sarcina serviciilor medicale, ci exista probleme pentru a caror prevenire este necesara interventia comunitatii. Medicina moderna furnizeaza servicii de sanatate integrate. Aceasta presupune ntelegerea, coordonarea si continuitatea asistentei medicale, privita ca un proces dinamic, influentat de contextul psiho-social al individului. Personalului medical i revine sarcina de a decela interactiunea ntre diverse probleme si a realiza o conlucrare buna cu pacientul, astfel nct sa optimizeze rezultatele tratamentului. Responsabilitatea nu revine exclusiv personalului medical, ci si pacientului, care este responsabil de respectarea indicatiilor primite. Pentru a obtine o complianta buna, personalul medical trebuie sa gaseasca un mod de abordare diferentiat pentru fiecare pacient. Rezultatele actului medical sunt influentate de modelul pe care l utilizeaza n comunicare si comportament personalul medical si pacientul. Pentru o abordare reusita, este important ca personalul medical sa cunoasca si sa respecte experienta, valorile si preferintele pacientilor, dar si dreptul acestora de a obtine informatie medicala si de a participa la deciziile terapeutice, pe baza consimtamntului informat. Informatia pe care personalul medical are obligatia sa o furnizeze pacientului priveste toate aspectele practicii: desfasurarea actului medical propriu-zis, a investigatiilor, a consecintelor fiecarei decizii medicale, a posibilitatilor de a opta pentru o investigatie sau alta, pentru un tratament sau altul, a riscurilor, a sanselor de reusita a unei interventii sau a unui tratament, a impactului asupra calitatii vietii. Claritatea mesajului, adecvarea lui la universul de cunoastere al pacientului reprezinta abilitati pe care personalul medico-

sanitar al secolului XXI trebuie sa le dobndeasca n plus fata de competentele profesionale tot mai complexe. Relatia de informare nu trebuie nteleasa unidirectional, de la personalul medical catre pacient. Ea este o relatie bidirectionala, pacientul are inclusiv dreptul de a decide daca mai doreste sa fie informat n cazul n care informatiile i-ar putea cauza suferinta. Consimtamntul informat implica faptul ca pacientul trebuie sa si dea acordul asupra efectuarii interventiilor medicale, iar personalul medical este obligat sa explice consecintele refuzului sau opririi actelor medicale. Acesta nu este obligatoriu n situatii de urgenta, n care este pusa n pericol viata pacientului si/sau capacitatea sa de discernamnt este alterata. n aceste situatii personalul medical are ntreaga responsabilitate a deciziei. n abordarea terapeutica a acestor pacienti se va avea n vedere ca tratamentul sau interventia sa fie n beneficiul pacientului, sa prezinte un beneficiu clinic si sa fie accesibil. O situatie particulara o are ngrijirea paliativa. Aceasta poate fi definita ca o ngrijire activa si totala a pacientilor a caror boala nu mai raspunde la tratamentul curativ (respectiv controlul durerii si al simptomelor specifice). Un rol primordial n acest tip de ngrijire revine abordarii aspectelor psihologice, spirituale si emotionale. n concluzie, pentru o abordare adecvata a pacientului n context bio-psiho-social trebuie avute n vedere urmatoarele criterii:

Considerarea pacientului ca un ntreg, printr-o abordare holistica, nelimitata doar la organul bolnav. Cunoasterea pacientului dincolo de antecedentele sale patologice, n contextul retelei sale sociale, cu preferintele, valorile si convingerile sale legate de actul medical.

Abordarea empatica a pacientului, cu simpatie, interes, grija, atentie si respect. Stabilirea unei relatii de ncredere ntre personalul medical si pacient, prin schimb permanent de informatii, ntr-un mod accesibil ntelegerii pacientului. Acesta

trebuie sa stie ca personalul medical actioneaza n interesul bolnavului si ca va urmari tratamentul si ngrijirea acestuia.

Adaptarea tratamentului n functie de starea pacientului, menajnd convingerile, valorile si circumstantele de viata ale acestuia.

Calitatea vieii este dat de percepiile indivizilor asupra situailor lor sociale, n contextul sistemelor de valori culturale n care triesc i n dependen de propriile trebuine, standarde i aspiraii (OMS, 1998). Mai specific, prin calitatea vieii n medicina se nelege bunstarea fizic, psihic i social, precum i capacitatea pacienilor de a-i ndeplini sarcinile obinuite, n existena lor cotidian. O definiie utilitarist este propus de Revicki & Kaplan (1993): calitatea vieii reflect preferinele pentru anumite stri ale sntii ce permit ameliorri ale morbiditii i mortalitii. Este vorba de urmtoarele dimensiuni ale calitii vieii: Bunstarea emoionala sau psihic, ilustrat prin indicatori precum: fericirea, mulumirea de sine, sentimentul identitii personale, evitarea stresului excesiv, stima de sine (self-esteem), bogia vieii spirituale, sentimentul de siguran. Relaiile interpersonale, ilustrate prin indicatori precum: a te bucura de intimitate, afeciune, prieteni i prietenii, contacte sociale, suport social. Bunstarea materiala, ilustrat prin indicatori precum: proprietate, sigurana locului de munc, venituri adecvate, hran potrivit, loc de munc, posesie de bunuri (mobile imobile), locuine, status social. Afirmarea personala, care nsemn: competen profesional, promovare profesional, activiti intelectuale captivante, abiliti/deprinderi profesionale solide, mplinire profesional, niveluri de educaie adecvat profesiei. Bunstarea fizica, concretizat n sntate, mobilitate fizic, alimentaie adecvat, disponibilitatea timpului liber, asigurarea asistenei medicale de bun calitate, asigurri de sntate, activiti preferate interesante n timpul liber, form fizic optim sau fitness, concretizat n cei patru S, Strenght for fizic, Stamina vigoare sau rezisten fizic, Suppleness suplee fizic i Skills ndemnare sau abilitate fizica. Independenta, care nsemn autonomie n via, posibilitatea de a face alegeri personale, capacitatea de a lua decizii, autocontrolul personal, prezena unor valori i scopuri clar definite, auto-conducerea n via. Integrarea sociala, care se refer la prezena unui status i rol social, acceptarea n diferite grupuri sociale, accesibilitatea suportului social, climat de munc stimulativ, participarea la activiti comunitare, activitatea n organizaii ne guvernamentale, apartenena la o comunitatea spiritual-religioas. Asigurarea drepturilor fundamentale ale omului, cum sunt: dreptul la vot, dreptul la proprietate, la intimitate, accesul la nvtur i cultur, dreptul la un proces rapid i echitabil etc. n contextul activitii din domeniul medical, se impune gsirea unor criterii operaionale pentru msurarea calitii vieii pacienilor. Printre modelele existente, se pot aminti: modulul celor 14 nevoi fundamentale ale pacientului, sistematizate de Virginia Henderson (Henderson, 1996, 1977) i cele12 activiti cotidiene Roper Nancy (1990) eseniale pentru un pacient (meninerea unui

mediu de via sigur i sntos, comunicarea cu semenii, respiraia, hrana i butura / satisfacerea minimului de hran i ap, eliminarea excreiilor, imbrcarea i curenia corporal, controlul temperaturii corporale, mobilitatea corporal, munca i jocul, exprimarea sexualitii, somnul, moartea/decesul).